I „

) .

U· A

PENTRU

ISRAELIT!
'
PE ANUL ·~

• ( 1878-7~i)

("" ;ţi •

,P '-..
I
ANUL I I (An, l C:tlno1l, 1M, ,J„r,)

BUCUREŞTI
 A· N U A· R
PEN'l'RU

ISRAELIŢI
cu un supliment calendaristic
PE ANtJL
~
, ~-i'---' i C((;'
5639 (1878-79)
'' _'" ::;'
/1 '- ~ ; ; ,. j • '

.......
,..,, -·

.l N UL 11 (An, I Caltind. pia·. hr,)

.. BUCUREŞTI ·•
..... ,,,
'l'IPOGRBF.IAEDl'J'. ,,HAJOETZ"

J 87 8

./
/
 '.1..: -
•
'-,
'-

.,,.,:-:
.....
1"'

.'<

-.

SOARELE
' nTR1 n ~-~;- SEPTE~IBRE 1878 ARE
OCT OBRE 1878 A.RE
SO.llU:LE Ic\TR.i Th° r,,~n,~ 30 ZILE
31 ZILE ZODIA Curu:PEXEI 1 i.-;ri
ZODIA SCORPIE I Marcheşu; ari
e, . ,...
- ~-
- Stil ~rt ;;.; ~-i ;,iri.R
- ·- %1 Zil el e Stil
=~&" Zil ele Stil . Stil I.., n Serbăto r i e-ueeşti ~
,. ...,.•,.,,I §~ ..... .
Serbători. e,reeşti - e, ,...:-:; sept eman e1 -veclli.u n o u ci pal e cr e~e
- e, nou cip ale creştin1€
..: ţ septe manei veclliu S~ I 1
'
N <:,;>
Antăia zi i1.lWi1 W~i ~ / Sămbătă Sep. 16 28 Sep t.
Antă ia zi tttiin w:,11 ~ D uminică Oct . 15 27 Oct- ::) Dumin ică 17 29
A.doua zi :,.lWi1 \V~i
Ado u a zV ~,,n ttt~"I ~ L un ,· 16 28 n,Si; o,~ J Lu ni 18 30
::l 1liar ti 17 29 , Mar ti 19 1 Oct .
.l j)fi !~curi 18 30 :, .M er~u r i 20 2
, J oi 19 , 31 l J oi 21 3
Vin,;r t 22 4
,.
i1 I Vin er i
, Sămb ătă 21 2 N~ 23 5 T . C. S. B otez.
2011 i1 Sămbătâ
i Dum ,:n ică 22 3 24 6
iO Dum ini cii
i1 L uni 23 4 , L u ni 25 7
Iom K1jm r ; 1;:i::i 01'
~ Marti 24 5 ~ I\ Marii 26 8
, jJ1i, ~cu ri 25 6 :l' J11
Ier;uri 27 9
26 7 Sf. M Di m itr. ·e
~ "I J oi Joi 28 10
n):i~ tttii•p 101 ~,c .l'
:l' Vin eri 27 8 n,:i,c :ii))
,, Vin er i 29 11
.l' Sămb iitii 28 9 ,io Sămbata 30 12
Antăia zi i\1::1 10
,,, \ .,,., ;o, ,, D um inică 29 10 Oct. 1 13
A.dou a zi i'\1:l10 tto D uminic t1
,ia L uni 30 11 2 14
J lto
l'
Ma rtr:
Mi t ~cur i
I 31 12
l\Tov . 1 13
Atttăia zi ~·;im
A.doua zi ~·:,1;, M'
A.treia zi ~·:,,n to' M er ~uri
r Ltm i
li1ar ti 3 15
4 16
i1' Joi 2 14 A.p atr a zi ~·;im ,I 'Joi 5 17
!O' Vin eri 3 15 Vin ,ri \ 6 18
:"1::l
i l:C,i)W1i1 1: ~::,
:i Sămb ă tă 4 16 ::l::I Sămbătâ 7 19
5 17 i'l"'°ltil •j•~'li I
~:i Du minică .l::I Duwin ică 8 20
6 18 :"li 1l'\ l'\M~itt
Luni ,:i Lun i 9 21
:l:l
.l:l Marţi 7 19
8 20
I :,:, Mar ti 10 22
\
i::i \ M er~uri 11123
,, \ M
i1:l Jo;.""'
i ' 9 21 t::i Jo i 12 24
1:i Vin eri 10 22 M::1 Vi,u ri 131 25
ttti inn n :i, :i T:) Sămbiită 11 23 14l 26
II
n•w~
,:1n,w ro:i Sămbătă·
. 12 24
;,:,
to:i
Dumi1tică
L un i 13 25
~,,n„ l'!:i,::i
I l
Moled : Joi, io oare, I7 mittu te, 7 secund e, de noapte.
Mol ed : St mf i!t,i IO oar e; I minu te, 8 secun de de zi .
 I

·~
ts .:! "' ~

,,
~
"':...
"
;:!
00
co
'"l
;'
o
~
I-<
00
o:,... :
""'1
:..
i:,.
....
....
=
""'
+" ~
>-
·"~
~
~

~
:.. "'
t'o,~

:
:':,(
:, <+ ~ o:,
:.. >-
~- o ,_ o Q
~
-I'
q
~: r =!
J :, ::. ~
I> I:."' 00
'""'
... +"
)r."! .....
"'
~
'"
;!

!
'1 _; · ,Q d
:i l'tJ tt1
q
-'
:i:,
-;:Î
::,
u
u
:,
~
~.~.
o:, l'C>
~ !,:j I-<
~· ~
~
....N
~
i:::l :..
CI;)
r -:i
.~""
,;, i
-g u ""!
c:t>
:,
u
J -c!
:,
J
q
:,
!:! !:!
=i:i
:,
__......
_._ o~~co
~
~r.
\.--<
~
p
~
00
~ :::: i::
o
..;
~
~
.
u o '<:
w. ,-~ ~
+"
= ~~~~~==
-
ci 00 \DC.O I- 00 O') 0 M ,-oi C:,.1O':> "q"Î )t:I t- 00 O') Or-I c-,:1 C(:i ~V:>~ t- CO O';i O M C'-1
l1mei ~
l~vrecşti
l'.°"
M
~ - - --------~~~
r,; :., f-, · - :.,
\J UUUU\
-l!..aU?;
J LIU\J
•
\J
1:>- 1 -, -A
..,-.,,-.:r:; r.-_; 1 w
.. •
U~
.I ..
,13 _, _, ~ :., _, ,_,._.:;r...r .... "" ..., ·= --
:::: i ~
~~~w~oo=o~~=~~w~oo=o
-----~~~~~~~~~~== ~
- -~=~~w~oomo

00 Q
CI;)
;,-
~ ~

=~
----- ·- .....
"' '~$ =
' - -2 )~
~ ;.a
:::,.
Q.)
00
!l~-Hl.1A3_
-
I-<
~ !;)1111[ ' l!'l,
n
c.;. .., r o C r
~ cr..• ~,;, r. !}
t,
n
c;
....>-
~ ,:
~
t:d
,_. "'
...
CI;)

f
§.. ~
r:
i:;
;,-
~ ~~~ ('_.;;
l:'!j a; r
"-f: Ji)
r
r
~ ....
Îl ' Îl
;:: ~

":::
l\i ~t")
..... !"
~ 00 :.. Îl
!" <l,.::;~
~.
•o,
~-~ ~ \ e,
......
)d
,.,
..r- ti,
n.
~ 0-!:;,~""·
".
;,...
~
,Q
:..
<:;
i: -!'
D

w ~~~
~ ~ ~
tt1 00

::,,.,~::,._::,..::,,., ::,,.,:i.. N
o
;.~~ ~ t ~ •G
~;:!

~
<:)

~·. - ::, 00
oµ... :;
;:
S·~ t · ~ ~- u I-<

~- ..
-I' li-- <:l

~-~-"""·~-i1
:, :, :, :, .::
!:! !:! u...!:! :,
~
-'
-u _
~.
fi, q
-' ('>
~·....
00
<:;') ~
~
~
·a

~
C
"I-

:i :i :, :i :, ::J
u
o
]
~
..
5 5
,i
J
q
7.
J
-<
""!
c:t>
"'
•'f'
rl.l
~
li--< >-3
~ :,,
~

o ~ i;d :,.,
zn. hm ei. d ""
~
Evree~ti ~
00

...
"'
O'
CO(~ .....
s .....
('>

co
~~
.....
-<
. co 00
g.
.....~
.....
i::

i:: 00
~;.
c:..~ ....~
~

o ;tt
..... trj )--,j o .... ... "'
n
r
i:: ,;,~
o ~.,..., ~
8 1::1 ....
w
. r r
'.Y. '.Y.
t, t,
o
c;
r
;::
a
n
r.
8 r:
o J z....00• "' ,::
o
.;· 00
o N trj
.... "'
I>-
--
C,:
., r. C
;::
~ ~ -"'~
'"l
!!:.. t.-< ..... ,- , r
,:; §_ ti,
('>
... i:,'
~(

o
trj 00
""'
00
~ :l
...
....
o
!') t,
·~ ...,. n.
;:. ~
"" :::.
>1 i:::i )~ "" b ,:

...
c:t>
• 00

;· ....
'O
>1
~

~
~
orJ'j oN .Cl
:..
('>
rJ'j
.:;i <:l
'<:l ~
~~
..r-
n
r- ..
C
;::
\ co = 'ţ 'ţ

\
 _s:l ;;p ,•p·1,01.1)::: 61 '?ţllU._l'W i ,..
c ' .J.,t.J:J
cJ [ .~o[ : 'l'Jil.Jf
'!Z ;p ;pu n.ns ,f I ',7 / rt Wl1fl. o ',,l:Ja f U 1'J,O pt.f : p,1 ~w
!P.'ZUţ'll.tl!(f
06 I 8 1~~.
, J!JPIJilt! ,.r....
·
o~ (; 8 .u.mA ,: oi I 611· -- \Cl(;IJUU\!..il: -
C!
81 9L ;·1.,1.;u1. .tl~
6[ /.. :10[, :w zo[,
_U'IIJ.t,if1f
-,
1., u s = ~
8[ !:' U1lJAi)lf : l..:
_J
Î ,ll']rl[ C:( ,
l.L s ~i' :I/' DJ ji C!.
nm7 : l.!· ST S
lt
91 t,. '.""'7 cc
S[ v p:1,1
uy11tn(l '!. \
tr 6 p :J_îlt.J1(l,JZ(l cc
tl 6 !!Jvq·11tp5· cc lct...cuuuu..~ c~
'6 J1tl.
\lt[ O\; tt_J !'J.!>
'i1U!15'
. ,!.l.?U:l!J
8 [ l -·un{, cc
[[
\1
..·
1j0 1.1.,u 1A -
'61 1" _,o[, ,~ ·ao/-11s n-,<Pd iv · io{
-.o.
" _1,11/JA'JV O[ "'6
11 or. ?..l J/,:J.,( JJl[ ...w
1/.i,V!lf , vl ti U,
Ol 66 :,i,WW ..! ;
:mn7 ,,,.w ·~~
6 86 S
!,
IP6
'~6 :,un7
Y:J?u :u,na ,!
8 LC: jj:J_IU_J1lt1?0 O.L
... gz J!/j)yUt/!5' v!l ·s1;og ·.1 /s S'Vj'
•[i 9 F6
~ 36 !'J!'9"'!'S' . !. 1,n\:,.,1 cl'
""~· ~-
,~ri• ,., -- ~ -
9 C:
6 _,A-;;11:1A ~L .r
t 66 _u.; u."/1
g tZ, :iol .!. Ja1l: !~l cl,i..lAl ~t:tW
u tt J.l,, t,lf .r \: 11' .10l ...
t se; '6 06 ·f.{11,;J./, ;l}f[ ~
..
8 Z,'6 _,i.1,
·v;v ,C I . . fl-'lJ.lf!
,m,7 .~ . n'Jln{, T 6[ · !
T!l :d '1suo J ·q'uyi 6 1Z os 8[ JUn 7 Ol
--u11.[, [ oe; y :J.1U! Ut 11(l I f!:J.11-t_11l
t1Z(l w
rn 61 'J!lpqut115· O!
I 66 L[
8'6 9 [ !!I P'iUt PS
os 81 1,!ilU!A l.! • .1 ~t ?11 ţfi
:wl .!IIC:l~lJ ,z vnopy !-6 S[
06 L1 10{, l.!
urtJ.t ,J lf alCl~t\.l _,zV1!!;11Jr; 96 v[
86 91 I :unJ.t ilJ(! !..
_JÎ.i,Vj[T l.! S6 n ~
46- :n r6 6 [ 1/.tVţ(!
9z,_ f[ _111117 !. ?UJ1,'7
jJ J,11// U/11(l. n l[
~~ Sl 6<'.
• O[ I !JJ.m _,um([
I I ~ l lMl Ul!...;l ,;; v.,up,- -
t& Z,1 P7pq11tvs 'C
L( 11-,ll!Jl[ 1.tnu,11 • ' ~N UlLal
\llNal ~) ' ·u1t[ 16\6 ·1m[, PlP91!tPS ', 1p1ut,·
. ~:-la! U\ !...t. :,z 1Y_
" !'':ll!Ji?.

a111~sa
:W ~181 ll oit · 1iifipu 1·1fî:lţ/tua~das ~-? . - - .an1isa.11>\Jflll{!';) l\ on up[ aJ.-1.. .
. . <? - 1•S\J\HA \J 110'.j:lltpa · ... llO'l!"HI~
1!ll~Ulţ;ltlas 3ţ·-1
\ ~ 1.ul pO'.j:!((1
:l~S. ms . ms a1arz . J~. ...'. . .· ~ . , «}ld p<llj!q.1asms I · ms -a1an1. is. .· :-..;
·,·~
..Z'n.?
.. ...11YJ'lţl l! .l .UHU1 T \li T J.U'l.17'
·:1'11Z O~ 'UVCl,!fy Ift~noaa~
aa v1aoz . -3:'lIZ U:
,-, ...
~3:l' 8l.8l fll'lfil \JO~~ )EI Y11J.NI 3:'13:'llT()~
'.IU -e!~I fl.IN1H Q,~l NI yffif){..f3:'13:'lfîOS
.': 7!:'Ţ"

- SOARELE INTRA IN .,,,~ :UAIU 1878 ARE SOARELE INTRĂ IN APRILIE 1879 ARE
ZODIA TAURULUI I.Jar 31 ZILE ZODIA BERBECULUI
ro'"
- M.'
....
,. ....
.... ·- :;~
; ~~ Sţil Serbători ·prin - u..~ Ziele
Serbători o
..... ,... zilele I sm iSerbătol'i evreeş ti ..... o,... = ~- Stil Stil Serbător i prin
Septămănii vcehiu nou cipal e creştine ~?" Se ptemănii vechiu non cipa1e creştin e
:s
..... o
=~ I s
Antăia zi ~,1n ~Ki ~ .M , r curi Ap r. 11 23 Apr .
A dou zi ~, 1n tttKi ~iln !UK1 :~ 1l1arti Mzrt. 13 25 Mart .
~ Joi 12 24
Vin eri ~ .M :r~zwi 14 26
~ 13 25 J oi
Siimbă.tă 14 26 J 15 27
J , ViuJr i
, Domin1:că 15 27 16 28
:, S?zm5 ătă 17 29
i1 Luni 16 28
, marti
, D1tm ini cd 18 30
17 29 L ,mi
M 1;curi î 19 31
î 18 30 J)ltzrti
n Joi 19 1 Maiu n 20 i Apr.
vi n ~r i lO JV! 1rcur i 21 2
iO 20 2 1
Samba tă J oi 22 3
' 21 3 Vin !r i
~' Dominică 32 4 ~'' 23 4
Srim biită 24 5
Luni 23 5 Mart . Ch.eogl u
J' D!1-mf-nic ă 25
m::i', C1111p lO! =)10
~·
J'
,, Ma rti
Mer euri
24
25
6
7
m::i', ~ l i 'p JOl =)10
~-
,, L u.ni 26
6
7
B1<na ve stir e
Antăia zi no!l ,ia M i r ti 27
1l0 Joi 26 8 8
vine1"i
Adoua zi nO!l îlO M!r~uri 28 9
no 27 9 ~ntăia zi ~nJ,n J oi
Siimbtrtă î' 29 10
!î' 28 10 Adoua zi on • ,n Vine ·r i
M' Dominică 29 11 M' 30 11
Luni Atreia zi Oii"~M ;o, S:imbâtă 31 12
iO' 30 12 Apatra zi on •1n .:, Dum in ică Ap r . 1
.:, marti Maiu 1 13 13
Aş eptea zi no!l ~, L uni 2 14
~:::i M e;cuA-i 2 14 Aopta zi noD .:,.:, Mar fi 3 15
~:::, 'Joi 3 15
vine ri J::) M ;rcu ri 4 16
J.:, 4 16
C111nn z,::,,::i ,, Sămaătâ
I ,:. J oi 5 17
5 17 :,.:, Vin t ri
:,.:, D ominică 6 18 6 18
,, Luni C111nn n::,-1::i ,.::i Sămbiiiă 7 19
7119 r:::i Duminică
J::) .!Yhtti
I 8 20 n.:, Luni
8
9
20
21 '
n, ' ll1ercuri 9 21 ;o.:, Marţi 10
I !i'I„ 't-oi I , (\ I oo l I 22

Melet: Luni 2 oare, 25 minute, 14 secuHde de ai

Moled: Sămbătă I oare, 41 minut e, I? secu,zd e dt n n jt t .

\
..,.-
y y
•
 :-i
~t
; ~·
(!) ·
~
l:I'
:.r(
,., ..
~

..
~'
~
:CI
.:r-
f.f
..:,--
..
tJ
-.A-

:.; ~
,,.
_,
.
':I
·'*
Q
....
"'l

~ :f
:::, 5 "'
~
1-ţ
~
,:; g "'
..,, ~ .., "'
.,..
„r,n
....
q
.:; Q ..J ""
7.

00
"'
't::
'* ~
""'
a
1"(
'i::
e

=::"' -
,)rd
"'
<:'>
e:
i:i
~
.....
,... REFIJEXIIISTORICE
de d-nul N. FRAENKEL

CELE TREI IDEALE ALE CULTUHEI.

Un ideal .nu este o realitate, adică nu un ceva existent, ci
o noţiune, o închipu ire. Este modelul cel m1;ti înalt a perfec-
ţiei, pe care ni'l formăm in mintea noastră şi năzuim a'l imi-
ta. Este o ţinti'.1, vecinic d.ep{trtatrt, către care ne apropiem ne-
contenit mai mult, dar pe care nu o putem ajunge nici-odată.
Să luăm spre pildă idealul frumosului in forma umană. Nu ec-
~ sistă in realitate nici un om, acăruia figuri să corespundă în-
"'
~· tocmai cu idealul frumosului, in tot-deauna vom găsi căte un
!>..
cusur mai mare sau mai mic. Ba ce e mai mult, ne putem
~
"'
.;.. chiar îndoi dacă acest ideal al frumosului se află respăncit in
~ toată omenirea; adică, · dacă trectind cu vedere toate greşelile,
"'
-1'.
,, am put@a chiar atunci compuue o figură din toate perfecţiile
~~ omenirei, care să corespundă cu idealul frumosului. Dar chiar
dacă acest , caz s'ai· intempla in a dever, acea.sta n'a.r dovedi
"'li
"' ăncă nimic in contra definirii noastre că idealul nu este ăncă
i' o realitate; căci toată omenirea in totalitatea ei nu este pen-
~
.:' .. ~
(I)

~
tr,
~
tru noi un obiect intuitiv prin urmare nici o realitate, chiar
""' ;;· ,-
figurile plastice imaginare a artiştilor eleni unde fantasia ar-
";::.
<,
~
;,
--- tiştilor putea să întrunească toate perfecţiile posibile, au re-
....
~
"'
l'l

"
:' ;-..,
.,
·~ .ţ;
==
C,
;:::
I'!)
-
~
c.
00
~~
·o
~

~
Q!;
fl cu mult inder~tul idealului lor ; mai mult ăncă, figurile
11111,
t1,11tice ale Elenilor ne apa r de acea ca modelurile cele mn,i în-
.,
"' ,6' (I) !S ~
\ ;,i
":-.. ~ e "' ~ ....
!;:'
- Sub acest titlu, ne făgădueşte d. a.utor un şir de artieul e, ce a.u să urmeze
~ 'l:I ~. .... ~ _,
(I) ţ.:.r Cf';

in itni i viitori. , '

§ ~
(I)
"I
Q
....
'"' .
~

b,,. â:"
i
(I)
~ .u,
;:! ~ 'Q

= ....
ia.':
;: ~· ~ '"'
" " ~
=
 - 2
alte a frumosului, pentru-c i nă.zuia,u spre o ţintă ideală, care în -
trecea cu mult orce realitate. De aicea ănse putem conchide,
că noţiunea despre un ideal e numai un ce relativ. Cu.ci acea 1
ce este un ideal la un popor, poate chiar la altul să remăie
indăretul realităţii . Zeiţa Venus al Elenilor întrecea cu mult
mai mnlt idealul cel ma,i inalt al unui artist egiptean. Dar -noi
nn vorbim aici de un ideal relativ, ci de unul absolut, sau
mai bine zis de idealul cel mai inalt posibil a frumosului, pe
· care şi'l putea închipui in toată coprinderea lui, numai Ele11;ii
antici, după cum vom vedea mai departe.
RepubHca lui Platone . este idealnl unei cons tituţii, care n'a
putut ăncă fi realizată, şi care nici că se va realiza vre-odată;
dar este un mq)del, către care trebue să răvniască şi să tindă
a se apropia după posibilitate orce constituţie a unui stat.
Proclamarea drepturilor omeneşti in revoluţia cea mare fran-
ceză era o înălţam indrăsneaţă spre a.cest ideal; dar urma ne
dovedi, cum omenirea nu trebue să apuce nepedepsit, acea ce
nu poate fi apucat, şi nici nu trc bue chiar a se tinde spre el ;
dar către care se poate n11mai apropia, puţin căte puţin cu vreo:
mea şi după multă trudă. Doctrinele damocraţilor socialişti des-
pre nivelarea societăţii omeneşti, a impărţirei deopotrivă a l,u-
crărei şi a profitului sunt tot atMea ideale, cătrP. care omeni-
~
I (
rea neegoistă se va apropia, dar pe care nu o va realiza poate
niciodată. Dar noi nu vorbim aici de micele ideale ale unor
state din popoarele modern e. Idealul monstru a unui stat şi a
stăpănirei lumeşti, care slujeşte ăncă şi pănă , astăzi bărbaţilor
de stat şi cuceritorilor lumei ca un model demn de imitat, şi'l
in::mşură vechii Romani, singurul popor, care !era in stare ' să
răvnească şi să puie in aplicare un astfel de ideal politic.
Proorocia timpului fericit mesi:wic a proorocului Isaia, cănd
mielul va paşte lăngă lupul, berbecele lănga tigrul; şi cănd co-
pilul se va juc µ, cu şe arpele, şi căncl pop0arele işi vor toci să­
biile pentru plug şi sfezile lor se vor curma printr'un principe
iubitor de pace şi insuflat de O-zeir e, această proorocie este i-
dealul · stăpănirei virtuţii sau a împăr ă ţiei cerului pe părnent .
Este datoria omenirei de a se apropi a clupă putinţă de acest
ţel înalt a civiliză rei umane, acestui geniu coaductor al isto-
riei . Dar e foarte indoelni c dacă va ajunge vreodată această
ţintă, cel paţin nu' înaint e de a se fi deszis de natura sa dea·
\
bolică . Căci domnia virtuţii reclamă o e Jucaţie lungă in morală
~i moravurile omului , cara sa se transplănteze necontenit in-
3 -
tt 'o progresiune continuă , de la in~ivid la ~amilie, d~ l;i, a-
. asta la stat şi de la stat la toata generaţia umană, cu . un
cuvent trebue , după cum glăsueşte . profetul , ca recunoaş·
t erea D-zeirei să se întindă peste toată lumea. V~m ~:dea
mai departe .cum anticii Evrei pri cepeau idealul v1rtuţ11 in
toată castitatea lui. ..
Fie-care naţie, care a· contribuit intr 'un oareşicare mod la
cultura umană, hrrmea in sine un ideal anumi!, către_ c~re nă­
zuia, şi pe care cauta să-l ţealiseze, fiindcă vedea me! mem~e~ sa.
Este ănse sigur, ca nu fie-care naţ~e este astf el rntocm1ta ca
să poată purta in sinul s~n . un ideal nou. Pentru ~ceasta
e de nevoie O anumită genialitate, ce nu se poate defim, care
să fie respăndită prin toată naţia, ş_i _care işi pri~e~te ·ade;
verata expresie la persoanele cele mai. rnsemnat: . N1~1 o âlta
naţie ca cea Elenă nu hrănea in sme acel ideal ma!t ~l
frumosului pe care Zeuxes şi ~raxite~ _naz:iiia să-l. aphce , m
marmoră şi · pe pănză, Otner ş1 Eunpid m poezie, _Plato
in filosofie şi Socrat in viaţă. Acea ce luase o expresie ho-
tărită şi clară la aceşti barbaţi '. :tot acea.sta străbătu ca
fulgerul prin toat e membr ele naţ1~1 elene. Ce e ~rept, acest
ideal al frumosului a remas numai ca o. născocire a f~n-
tasiei, 0 fantomă, pe care căutai să o apuci; dar care se ,m-
depărta in totdea.una cu căt cr:edeai a te a~ropria _d:- ~a. ~ar
tocmai această fantomă reînvia toate putenle naţ1e1 şi. dadu
naştere la acele opere măestre a art~i ~i ş!inţei, · care şi :rănă
astăzi sunt considerate ca modele neimitabile.
Acea-ce era idealul frumosului la spiritualiştii eleni, , tot &~ea;
fu la materialiştii şi practicii Romani ideea cea mare a statu-
lui sau idea.lui unei impă.răţii lumeşti. Statul nu era la Ro-
~ani O notiune abstractă, ea li era totul; individul nimica.
Acesta treb~ia să se peardă in · celelalt şi unitatea de stat a
Romanilor trebuia să cuprindă tot uni versul. Tot acea ce se pu-
tea uni cu această unitate, se primi, ba mai mult, elemenţ~le
cele mai eterogene fură asimilate intr ' un t?t; dar orce ei sta
impotrivă trebuia nimicit. De ce fapte mHa:uloase un POJ>O~
este in stare, cup:rins fiind de ? idee mare, _m. ~ :r~tă ~o~~a1
această idee de stat la Romani. Ea creâ o 1mp araţ1e făra Ş~ll'- .
şit, o oştire purere biruitoară, a1:tiţâ min~ni d~ ~itejie i ;:dădea
legi cetăţeneşti şi constituţii politice, car~ ~~na. şi ast~z~ sunt
admifate de toţi bărbaţii de stat 1 de strategi ŞI JUîlSpr,ud.enţi. ren-
tru desvoltarea acestor doue · ideale mari lucrează astăzi ome-
 ·- 4: . ...
nirea. L,ucrăm pentru idealul frumosului al elenilor„ pent.ru
prefecţionarea artei şi a ştiinţelor; şi pentru ideea de stat a
Romanilor; pentru îndreptarea instituţiilor noastre civile şi politice.
Dar ~ces.te dou~ id~ale nu erau <le loc indestul:"ttoare pentru
a contribui la propltşirea cultnrei umane. Mai lipsea un ideal,
care avea se dea o sfinţire mai inn,Itrt la idealul frumosului,
cu menirea de a preface irnpiM\.ţin. pămentului in acea imperăţie
cerească, despre care proorocul Isaia ne spune crt insa.mnă
pacea vecinică şi domnia virtuţei. - Oe valoare a,u artele şi ştiin·
ţele dacă sunt sclavii viţiului şi a pasiunilor animalice~ La ce
na slujesc cele mai bune instituţiuni civile, dacit ne conduc la
sclăvie şi la resboae singeroase de cucerire~ Trebuia să se dea
un ideal, care să 'i aminteascrt omului demnitatea sa adev1:rată
şi care să'i ajute la punerea in aplicare a părţei mai bune · a
n&turei sale. Acest ideal, adică acela al vit-tuţei, i-1 dădurâ
~vr~ii ... Evreii_ ~u practicau artile şi ştiinţele, nu erau politici
ş1 viteJ1 vestiţ1, dară. recunoscură cei clint.li noţiunea adeverată
şi ~na!tă a Dum_ne~ei~ei; ei profesară cei dintei principiul cel
mai malt al mbirei aproapelui; ei exprimară cei dintăi
maxima: ,,să iubeşti pe aproapele teu ca pe tine ănsu'ţi," şi „ce
reclamă Iehova de la tine~ să ţii la dreptate şi virtute, să fii
~u milă ş~ dra~oste şi să te porţi cu smer:enie f.aţă cu D-zeu şi
cu oameni" (M1cha 6, 8). 'fabloul epocei mesianice desemnat
cu cele mai frumoase trăsuri de proorocul fsaia, ne arată in
deajuns, cum .1:1ricepeauEvreii adev~ratn, menire a, omului pe prt-
m~nt. In vremea templului difiltăi se profesa idealul virtiţii nu"
mai printre bărbaţii cei mn,j insemnaţi a lui Israel şi produse
acele monumente neperit0are c~e morală şi inţlepciune la care
se desfăteazft şi astăzi oamenii. Odata cu peirea primului stat
evr~esc, trecu pnţin căte puţin principiul spiritual, slobozit de
,' orce inlr1nţuire politică, in viaţa poporului, astfel că după dă­
rămarea templului al doileai işi manifestase influenţa. şi în afară
de Israel.
Creştinismul
• la ivirea sa primiti·vă este efectul acestui
I
ideal )
d est mat de a conduce omenirea in legătură cu celelalte doue i-
deale la cea mai i nai tă treaptă a ci vilisa ţiei şi a ferieirei. A-
cea stă treaptă nu o poţi urca năprasnic, intr'un moment cl:tt,
şi mijloacele mai noue cum e spre pildă înlăturarea resboaelor
printr'un arbitru internaţional, care să curme orce sfadă prin-
tre popoare, işi pot avea deocamdată efectul lor momentan,' dar
nu pot intrnnim.ic să anticieze _ procesul lent de desvoltare
(
- 5
U,} omenirei. Reutăţile sociale, nu pot fi inlaturate prin mijloa~
ce externe; dacă voeşti să ai un stat 'cu un corp sănrtto.s poar-
ţi grijă înainte de toate ca fiecare m~mbru să ~e .săn~tos~. O-
menii trebuie intfti şi intăi st'Lse desz1că de pasrnmle, rnch~a-
ţiile şi obiceiurile lor, să-şi frece ~i~tea, să_-şi. oţel~ască ..vo1~-
ţa lor morală, şi să.· şi imboldască munn la m?1re ş1. la. J_ertfa.
Ştim căt de greu vine un aşa lucru ~a :m ?1gunr md1v1d, cu
atăt mai molt cănd e vorha .a o n.phca rntr un mod desvoltat
la un stat sau la mai multe state unite. UhnMoarele reflexii
ne vor li'.tmuri în deajuns.
După legile naturei este datoria _fi~cr1.r.ui}mlivi_d d~ a'şi _r~s-
tra independenţa in tot mod":1-1 ~0~1b1l şi ~an~ ~m:
ne cu existenţa ver-unni alt mdiv1d trebme sa mlature pe a
m cohsm-
cesta din calea sa; pentru acest scop l'a înzestrat natura nu
numai cu motorul ci şi cu pntrea. După idealul virtuţei · ănstl
trebuie să practicăm numai tLCeace ne impune dreptul şi dato-
ria. cu toate că aceasta ar reclama, cum se vede 111 multe ca-
zuri, jertfirea bunului şi chiar a existenţei noastre. In contra
acestei pretenţie· se revoltă, ce e drept, natu~a noastr~, care
voieşte să-şi a.pere interesele ei contra orcrtr~1 usm~păr1 , dar
idealul virtuţei ne îmboldeşte la lupta cen. mai . energică contra
na.turei. AceastrL luptă ce e c1rept poate fi neegală, crtci aci a_re
a se resboi datoria însoţită de desziceri şi jertfe de tot felul_ m
contra 'pasiunei ingămfate i.n urma comodităţei şi a pl(tcenlor
şi pe lăngă aceste nu are ea nici o altă. respla~ă ~ec~t con-
ştiinţa impăcatfL de a fi practi~at f~pte bune. ş1 simţ1m~n~ul
de demnitate şi respect pentru sme ş1 p~ care il aduce cu sme
orce triumf caştigat de datoria. Orce JorinţrL de. respl~tă cum
ar fi spre pildă respectarea şi căştigarea iu cons1deraţ1a oam~-
nilor sau nă.dejdia pentru o resplată in această lume s~u m
cea viitoare a.r profana virt utea, şi ar înjosi . pe omul virt~os
la un sclav al resplatei. Şi totnşi la cele din urmă 1:e ~romi~e
idealul un triumf şi noi trebuie numai să punem ser10sitate m
voinţa noastră pentru a'l căştiga.. .
Nu ne îndoim că la urmă binele va trinmfa asupra r~ulm,
lumina asupra întunericului. Căci dacă omenirea nu a ajuns
ăncft mai de loc la ultima treaptf.i a civilizaţiei, ·ea. s'a apropiat
totuşi foarte mult de densa. Pentru aceasta avem o dovadă
sigură in istorie. Materialiştii p~simişti p~t zti~i _intru ~ce~sta
numai .9 raţiune vecinică, iu . care lumm~ ş_1 .mtun~ncul se "
schimbă in acelaş interval; căci după den~u ş! mvertire;t cor-
 6 -
~uril?r cereşti 1:1ueste altceva decăt un mecanism fără r~ţiune
Ş~ vo1?ţă, care mfluenţează fără voia sa. după formule matema-
tice ~1 _numere anu.mite: Noue ănse ne apare o voinţă ~ai su-
pre~.ă m lu?1ea fis1că. ş1 morală, in cercul de rotaţie a civili-
zaţiei, cM ş1 in drnmul eliptic al planetei.or, care conduce to~te ·
spre un sco~. Noi Evrei_i ănse ne mulţumim de a fi luat par-
te la pr~păşirea culture1 odată cu popoarele cele mai însemnate
cu Elenii şi Romanii, prin idealul virtuţii. '

---·-·--
DAREA LEGILOR LVI MOISE 1)
URA C.ONTRAEVREILOR
studiu de d. C. LIPPE (Dr. Med.)
. Sub ,muntele Sinai, in valea~i rizit ,>are
Evreii-ajung, s'aşează a se repauza·
Ear Moise sus pe munte cu voce r~gătoare .Cine se ocupă mai deaproape cu literatura Israelită, in care
Se duce, de la Domnul, o lege a Ina.
sunt" depuse ideele concepute de inveţaţii sei intr·uu lung ş,ir
D_epatru zec~ d'ori n?aptea trecuse pitorească de secore, şi publicate in diferite' limbi, el frapează un isemnat
Ş~ soa~efo-aparuse mal splendid, mai cu foc,
ram caracteristic, istorico-literar, care nu se grtseşte la nici u·n
Ş1 Moise nu venise cu leO'ea sa cereal3că
~ Foeosul stălp pe ceruri n~ se mişca de l~c. alt neam, nici fa, o altă religiune. Ramul acesta coprinde in
sine istoria luptelor literare ale Evreilor in contra arlversari-
. , Ir ~ar eată că un sgom?t s'ap~opie, mugeşte,
Ş1 fulgertl grozave prm spaţiu şerpuesc.
lor lor, precum respingeriea atacurilor in contra naţiei evre~şti,
in contra literaturei, · tradiţiilor şi religiei lor. Inveţâţii israe-
Tăria 'n~re~gă tună ş! p~rcă se topeşte:
11 întreg pamentul trema ş1 florile pălesc. liţi din timpurile cele mai antice şi păuă astăzi s'au silit a do-
I vedi că atacurile adversarilor sunt bazate pc ignoraţă şi por-
Atunci ca şi un soare, , măreţ Dumnezeu vine
P~ mu~t~, şi lui Moise ei dă lcJgea zicend : nite din rea voinţă.. Această · luptă, se pare că 'şi au luat în-
Ş1 tu ş1 ntreg pororul la densa ca la mine ceputul din momentul păşirei pe arena istorică a, primului is-
Să ve 'nchinaţi, ş'or unde veţi :rierge triumfănd. raelit, fiind de atuncea obictul calomnielor şi invectivelor din
Şi 'n manta luminată de fulO'ere dispare · partea popoarelor intre care a trăit.- La o privire superficială
Ear tunetul cu groază de no u a resunat '
0
se pare adeverată ideea repetată de atătea ori, că in spiritul
Poporu 'nmărmureşte,, ş'oprind a sa suA~re naţiei evreeşti este inăscută duşmănia şi ura ineontra tutoror
Jos c,ade să se 'nchine la cel ce l'a creat. popoarelor din lume, de unde pl"Ovine separatismul ei, faţă
Ear Moise-ad nce legea cu faţa rizitoare cu popoarele in mijlocul cărora vieţueşte. Acest spirit separatis-
Poporului ce 'n vale stă de fiori cuprins. tic şi implacabil l'ar fi păstrănd neamul evreesc de mii de ani
A~uce l~gea ~rantă şi plină de vigoare ' pănă. in zi.ua de astăzi, şi cu atăt mai adeverată le pare pre-
_____ ansuş1 Domnul 2) virtutea a depins.
l_u_,c_a_re supunerea, cu căt este susţinută că.te-odată chiar de bărbaţi
1
1) Autorul acest ei poesii este Gri g O rie I s c " 1·
rloara. verstei , (s'a născnt la 13 56 i mnrit la' 187;)r Ş 00 r e.ii.nu. Acest tlîner mort~~
competenţi, cari 'in alte privinţe sunt departe de a fi influenţaţi
c:"re dovede:;c cl'iavea scănteia poetlcă, sunt vers ur'il: Ias~t. ID un~: sa căteva poesn, de prejude·ţe. Această imprejurare contribueşte foarte mult la
vie maeatrn _ Poesia de fa~ă a , ' unui 1ne e pe• or, ee avPa să de-
, ,
ne făqend d,e căt a r~peti ce mar8bi1:eoi:igm~l" ~pt 8,tro~e, ~oi. on:iitem aicea două, care defăimarea neamului israelit şi la degradarea lui ih opinia pu-
poesiei. Acea.stă oesie 80 invaţă in , Şl cu arie ~ a ~~s ma~ntR, slăbesc din efectul blică.. Dar o cercetare mai de aproape ar areta, că acei bărbaţi
eo,rect să .se intr~dueă ~i in ceielaltet~~::r1~i:ll'l1:lnetre1
sra1ll1t~.. d1ln BiuVctneşti; ar fi dar
2) A t J · ~ , · şco ar 11 o . a
u oru a scris: ,,In care D-zeu chiar.',' ·

respectabili, nu şi-au însuşit prejudeţele lor contra Evreilor in
versta matură, fiind deja o:imeni luminaţi, ci ole nu sunt alt-
ceva decăt rez ultatnl impresiilor din timpul copileriei lor.
Shakspeare, care a scris pe "Shy lok' ! spre a c,uac t eriza pe
Evreii din timpul seu, n'a vezut nici-odată pe 1m J~vreu. Din
principiile phisiologiei şi psychologiei este cunoscut, că spiritul
omenesc are caracteri stica de a reţine intip~ ,riri lo făcnte şi
stab ilit e ,Lsupra-i prin influenţa oare- căror cauzo, şi nu se şte1·g
dintrensul mult timp, măcar că s'ar H aretat c;\ împrej urările,
ce au cauza t întipăririle aceste, nn sunt adevi:\rate. Chiar dacă
scoatem dintr'o rană instrument 1.1lprin care s':iu efectuat în-
dreptarea ei, cere totuşi un timp mai mult sau mn.i puţin în-
delungat spre desăverşita sa; vindecnire şi o urmă lmcft remăne,
astfel şi impresiunile primit in juneţ/'t, nnmai cu greu se şterg.
Spiritul fraged şi credul al / copilului auzind şi deprinzendu-se
cu ideea vătemătoare, cum ar fi 11m. contrn Evreilor, in casa
părintească şi in şcoaH\, le primeşte cu 11 ş 1n-inţh şi Io p~tstrează
chiar pănă in vcrsta maturfi, duph ce s'ar fi convins de nete-
meinicia şi falşitatea, lor. Cu n,tM mai mult ura va fi păstrată
deaceea, care nu glisesc pri 1ejul sau n'au nevoie a meµita şi a
cerceta dacă motivele sunt adeverate sau nu, da.că se mai i-
vesc in timpul vieţei alte motive precum ar fi invidia, care
contribuesc la rendul loL· la întunecarea judecăţii logice.
Mai inainte de toat e tr ebuR să, fac a,tent pe onor. cititori, că
ura contra Evreilor nu est e alt-ceva decut ura, naţională sau
sectară, şi aceasta nu este de căt o formU, de manifestare a u-
rei pentru omenir e in genere, misantropia. - Neamul ovreesc a
perdut de mult statul şi centrul sen politic, şi imprtiştiat prin
cele cinci lumi, el se găseşte pretutind enea in minoritat1, ne-
putend opune oar e-care forţă atacurilor, spre a se apera contra por-
, nirilor selbatice a urei şi a invidiei . Deacea, ori unde se gă­
sesc Evrei, acest punturn minoris resistential, şi ei a-q ales pe den-
şii misantropii , spre aşi putea descărca ura inăscută, cu uşu-
rinţă, fără rezistenţă şi pericol. · ·
Deşi scopul nostru est e numai a expune nra contra Evrei-
lor, totuşi fiind că am admis că această ură n'ar e altă origi-
ne decăt ura. contra omenirei in genere, .credem de cuviinţă a
zice ceva despre misantropia ia genere.- Genul uman se com-
pune din indivizi; indivizii compun familiele şi f~mi,liele comt
pun popoarel e. Fie-care individ ~e priveşte pe sine, din cauza.
' ~moru lui seu propiu, ca centru al creaţiunei, şi toate cele din im-
(
\
- 9 ·-
prejurul seu le consideră ca un ce secunda,r şi le apteciază n,ti-
mai după relaţiile, in care ele stau cn densul, s~u cu cele ce-l
înconjoară. - Fie-care fiinţă omenească _sau an1In:al e~t.e un
copil al naturei şi natura întreagă, proprietatea lm. On-.~e om
ca ori ce altă fiinţă vieţuitoare se naşte dar c~ prete1,1_ţ;.1 ne• .,,
mărginite şi reclamă totu?, d~ c~re se poat~ folosi, sp~_eaş1: mdes•
tufa trebuintele; dar e J1gmt m asta prm pretenţnle to~ aşa
de nesăţioase ale semenilor sei. De aici se naşte cearţa _şi con-
traversele intre indiviii, secte şi naţii-sau cu un ~er~m mo-
dern: lupta pent1·u existenţă. Acest~ lup~e au cont~1bmt mul~
Ia introducerea de ranguri privilegiate ş1 cu perogat1ve, cum Şl
categorii de oameni supuşi şi jig?iţi in drept~l lor natural. Is-
raeliţii sunt din această categone, de cănd ş1-au. perd.ut st~tul
şi neaternarea şi s'au impră.ştiat ~ntre popoare ş1 ţeri _strem:.
Ei suferă din partea claselor dommtoare toate ned.reptăţ1l~.' fă1 ă
a ave deplina libertate intru întrebuinţarea cuvemt~lor m1Jloace
de apărare. Pentru ca socjetatea să poată. dar ex1s~~' fie-ca~·e
individ este dator a renunţa la o parte dm pretenţnle sale m
favoarea semenilor sei. Chiar in natura omului celui mai prost
şi selbatic, ba chiar şi in a animalelor reşede in~linaţiunea ~e a
renunţa din perogativel e sale naturale, spre bmele memb_n~~r
familiei sale. Cu căt dar un popor propăşeşte pe calea c1v1~ 1-
zaţiei, cu atăt mai mult se invaţ_ă a r~m~nţa la o parte ?in
perogativele sale, in folosul semem~or se1, m folo~~l comunei, a
naţiei, sau chiar a omenii·ei intreg1, cu atăta ma1 _m~l~~ pr?-
grese fa\5e lupta pentru egalarea tuturor claselor societaţn. Pnn
urmare soarta neam ului evreesc, va fi cu atăt mai bună, cu
căt gradul civiliz1,ţiei va fi mai. mar e in~r'o ţară. Şi i_n ade-
ver statele bazate pe drept şi cultură, e1 sunt celec piai favo-
rabile. Civilizaţia este ade veratul Mesias al Evreilor; pentr~
că numai acolo und e viaţa culturală a ajuns la un grad ma.1
înalt, unde domneşte precepţiunea curat spirituală a i~tere~elor
omenirei, numai acolo zic unde domneşte astfel de directie. a
spiritului naţional, pot Evreii să-şi redobăndească dreptu~1le
lor de oameni. - Astfel dacă privim la staţul roman, u~de.s1.n:-
ţimentul dreptului nu s'an desvoltat ăncă pe deplin ş1 . c1v.1h-
zaţia cea teneră, cu toate pro_gresel~ enorme ce ~ făc~t m t1m:
pul din urmă n'a a.juns totuşi la mvela culturei europene, a
colo cu toate ~orbele cele frumoase ale reprezentanţil~r, . cu _toate
frasele pline de simţire a Jurnaliştilor, n~ vom g{LSls1~ţ~~en­
tul naţional de căt intr'o stare ceva mai mult ca pnm1t1va.

- 10 -
Ast.fel foarte puţin avem a ne aştept~t c,t nrtţia ·Romănă să ' ţie
in seamă ideele cura.t umanitaro, farrt nişte JOotive puternice.
- După o legendă jidovească A vr ,1m avea nişte contra verse reli-
gioase cu taUtl seu Peroh. latre aderenţii cultelor phgăne, di-
' ferenţele religioase, poate numai r.:tre ori au dat naştere la, cear-
ttt.·. Diferitele culte pi'.tgăne erau foarte tolerante, ele au putut sub-
zista ·unul alature,L cn altnl in bună pace, au putut chiar a,
se contopi. 'l\) lern,nţa şi libertatei:L deplina de cuget şi conştiinţă
de cari erau animaţi p:\gfinii, nici nu puteau da loc la certe
şi respc,aie religioase. Aderenţii lor s'au putut ţine ba de un
cult, ba de altul fltră aşi atl'i:Lge numele defăimător de eretic '
s:au · de apostat, iărft aşi atrage vr'o persecuţie pentru aceasta.
Astfel cultul lui Iehova, rmcft i n sta.rea cen. mai primitivă, pre-
cu.m se zice, practica.t i n şcoala lui Sem şi Ever, acă.ruia şco­
l~r ·era Avram, a int,ra.t in opoziţie cu prec eptele şi naravu-
nle păgăne. Cu adev6rn1 ei necJintit, idea, uniUţii di vine, nu
poate face concesii, nici tr:m snc~inni cn adversarii .sei. Cu tot
exclnzivismul cultului cvroesc, nu. ghsirn în istoria evrească de
dinaintea. erei creştino do cid·, un singur exemplu, pe un po-
tentat păgirn, care a criutat să exterrnineze acest cult. Departe
de ~)rice' fanati smu, regele Siriei Antiochus Epiphanes, avend
,de ţintă a grecifica, Sida şi vezend că naţia, Israelită e dea.1-
minterlea grecificată mai cu totul ş i si.ngu.rnl obshtcnl serios
la,· contopirea ei cu Elenii. consLfl , i n prcscrjpţii.le scde religioa-
8 ::', s'au a.pucn,t a, d[trttn1:1 acest pi.trcte clesp:1,rţitor intre Greci
mosaici şi cei p/'r,gtmi . Cercart::L a.ceu,strt de silni cie a provocat
resboiul maca,beic, care s'a u s fî rşit cu restabilirea statului Jnden
şi cu depărtania Elenismului din Sirii:L.
Contimpuranii lui Avnun şi urmaşii acestora nu eraa capabili
de a ··pricepe ideea , nnui D-zeu unic şi nevizibil. Avram şi ur-
maşii sei treceau la de nşii ca fantasLici, ridiculi, făra ca să, le
vie in minte, ai phsec uta pentru aceasta. Mania de a inegri
'pe Evr ei şi religia lor prin anecdote minciunoase, aparţine tim-
purilor posterioare, uzul anse e p!rea vechiu precum dove,deşte
apărarea lni Fl avu s Jo sefus contra lui Apion. Dar invenţiile
. pă.gănilor deşi erau căteodată reu voitoare, nu se pot considera
·d.e cttt ca şegi nevinovate, faţ(L cu calomniile scornite pe seama
Jţ~deilor de către creştinătatea, cu religia adeverului şi a amoru-
lui. Pe cănd acelor dinMi nu era u culpabile şi nu aveau alt
sGop decăt a face de ri s peIudeii şi reli gia lor, la cele din
· timpurile noa str e, la prima privire se poate recnnoa~te ca-
11 -
raeterul reutăcios a născocirilor infernale, clocite in creerii · u-
nui cler ,fanatic, şi acă.rora consecvenţe sunt insprtimăntătoare.
Singurul scop, pentru care s'?,u scos la lumina zilei, au fost spre
ai putea prăda, omori şi defăimă ad major .ern dei gloriarri. 1) ..
Pentru a lămuri comparaţia de mai sus, aleg clin nenm:µ_e-
rate exemple , m:mătorul. Un preot egiptean , · cu numele de
Maneto, aduce pe un grec prins şi îngrăşat in templul Hiero-
solimei spre a fi sacr'ificat aeolo ca · victimă, şi atunci pOVPsteşte
următoarele . : In timpul unui resboiu ce avuse Tudeii cu „ Idµ-
maii, Zab.idus din Dora, preotul lui Apollo a venit la Iudei şi
ii-au promis a aduce in · templul lor pe zeul seu, spre ,a amăgi
pe acei dintrenşii carii aclorau pe A pollo . ~l făcu .pentru ~cest
scop un stelagiu de lemne, la car e au aprm s trei rendun -de
Jarnpe (ca şi cum Evreii n'ar fi putut să observe aceasta cn
înlesnire) şi s'a preumblat cu ele astfel ca acei ~e privea.u de
departe să creadă că umblă o stea . Astf el a ·intrat in templu
(1mde in fiecare -zi 300 de preoţi erau adunaţi şi a cftruia por-
ţi stau totdeauna închise) şi a scos deacolo ca.pul unui măgar
de aur şi s'a întors de grabă la Dora (4 mile de drum, f~r~
a fi prigonit~!~). Compare acum cine poate, agtfel de n.necdote nd1 -
cnle, acărora conscevenţă, n.u fost nulă, cu calomniile infame '<·lin
eviul mediu a Jefrtimiiri hostielor , intoxicaţiunea ftt.ntănelor, uzul
sin.gelui creştinesc pentru ser bfl.ton,rea de pn.şte cn sensecven-·
ţele lor oribile.
Am a.juns la un period a istoriei judaic e, in care vedem: pe
urmaşii lui fa.coy intă.i~şi datft suferind o apii.s;t~·e_secul,-1.ri.'t,
~-
dică la timpul şederei lor în ~Jgipet. Faptele biblice erat1 rn
secuiul trecut trase la indoealrt, dar cerceUtrile fă.cute <lmtţunci
pe inscr'ipţiile monumentelor aflate in ţerile biblice, n :~u.fa-
cut de cl'.tt a constata cele scrise in biblie. Prwă acum mCl cel
mai înverşunat J·udeofag nn va, cuteza să pretindă dt Evreii
in Egipt ar fi atra s asupra lor această ,urgie pr~n.. caracterul
lor naţional, san prin religia ce practicau. Israehţn a~ea~ t.ot
aceleaşi naravuri ca Egiptenii şi religia lor nu era . rn~rnte_a
revelaţiunii din muntele Sinai de căt in sta.rea. cea ma.1 ;pn~
mitivă. De un cult mosaic n'au pntnt mftcar srt fie ăncă vorba.
]) Născociturile acestg 8canclaloase snnt &arbecle în timp_urile no~str e, l~ ·r ~ivi-
rea lor. Dar ace,t schelet hirlos scos la noi di11 morm entul ţ erilor streme Şl msufl~-
ţite de inime claco-romăn e , n~'..se va pnte~ _b;lCllr:tele o viaţă ~ungă. El .va . recădea,
de sine in morm ent, crmd spri ,pnul seu art1f1c1al se va rnp e, făni ~ pute~, mel, mna J)e
blitnclnl J?PVor romrtn la o pers<'cn~ie generali'\- clnprt modelul evnhn nrncl111,
 - 12
Este ştiut că naţia Egipteanft, era împărţită in patru caste.
Israeliţii aşezaţi cu deosebil'e in provincia Gosen, fiind de ore-
gine straină., cu tradiţii naţionale cu totul diferite, n'au pu-
tut sau n'au vroit să se nmestice cu nici o castă a poporului.
Guvernul Faraonilor au cercat dar a face diutr~nşii o castă
nouă de lucrători publici. Dar fiind-că Istaeliţii după tradiţii­
le lor se credeau cu o menire . mai inaltă in istoria di~-voltărei
şi a progresului omenirei, n'au vrut a se supune acestei hotă­
riri a Faraonilor, şi s'au luptat şi protestat pănă ce conste-
laţile P?liti?e li-au procurat ocazia a scăpa de sub jugul gu-
vernulm egiptean. Uta dinLre Egipteni şi Israeliţi, precum şi
ura. popoarelor din Palestina cu care Israeliţii veniră in con-
tact apoi, nu au fost decăt o ură internaţională sau pohtică; pre
cum este azi ura intre Poloni şi Ruşi, sau dintre Gerillani şi
Franceji etc.
Evreii eşind din Egipt şi intrănd in Canan spre a redobănn
di ţara strămoşilor lor şi a o curăţi de idolatrii, au venit in
contact ostil cu popoarele canaane căzute in demoralizare pri.n
culturil~ lor păgăne. In contact cu d~nsele Mosaismul nu putea
sâ. se d1svolte pe baza prescripţiilor decalogului. Moise prev~-
.z~nd aceasta a poruncit a nu Utsa din popoarele cananite nici
un suflet vieţuitor. Această poruncă au fost pentru duşmanii
Evreilor un prilej de a inegri legislaţia mosaică, stimagtizl'.lnd-o
de barbară.. Anse această. poruncrt in privirea executrtrei sale,
au avut tot aceaşi soarti:.1,ca şi acele porunci severe şi inu·
~ane ce s~ .află in judsdicţiunea mosnică, n,dicft nu s'au ţinut
m samă. literalmente. In această priviuţ[t Mosaismul diferă
mult de creştinism, căci pe cănd mosaismul c aută a da legi-
lor celor mai severe din legislaţia !:la o explic::i,re din cele mai
blănd?, creştinismul din contra, cu toată. nesfirşita bUmdeţă şi
umam~ate, de_ care bucină şi se fal eşte aşa mult, au comis fap-
~e de_ i~mmamt~t .e, pe care abia le putem crede. Legislaţia
israelita presene pedeapşa de moarte pentru pecate relativ
uşoarn, cu toate acestea tribunalele judaice au pronunţa.t rar
sentenţe de moarte; un tribunal, care in 70 ani emise o ase-
mine ~entenţă, una singură, l'au stigmatizat 'falmudul cu po-
recla de „ tribunal omoritor."
, Israeliţ~i n'.au urmat cu popoarele canaanuţui după cum li
s a prescris, din contra, explicare legea de exterminare astfel,
că numai i11 ţara aceasta nu pot să rămi.'.tie; şi cine se hotă­
ria a părăsi ţara de bună voe, era sigqr de orice persecuţie. Pe
- 13 -
lângă aceasta gasnn mai multe !ocuri in c~rtea lu~ .Iosua?
d't Emor 'i vroind a şedea in ţară, rntre treburile Israeliţilor, h
s'a a~ordat aceasta şi au remas nesup~raţi cătă vreme se su-
puneau suveranităţii tribului, intre car~ an şezut. . ..
Toleranţa aceasta avu urme vMămfitoare pentru Israehţu,
mai cu seamă pentru desvoltarea religiei lui Iehova, de oarece
avend in mijlocul lor po păgă.nul cu exemplele sale rele, eul·
tul lui Iehova n'au putut petrunde de căt cu secule pană in
adăncimea, inimei israelite . şi a alunga din ele toate ideele de
idolatrie. Abia in timpul lui Esdra, cu care s'au intors in Pa-
lestina numai acei Israeliţi, cari au pltstrat cu fidelitate cre-
dinţa religioasă a strămoşilor ]or, cultul lui Iehova au început
a se practica in toată curăţilt Scla,
Astfel era starea lucrurilor pe cănd Israeliţii aveau ănet
ţara lor, statul fiind indepedent şi bine orga?~zat. Dar _dinmo~
ment ce statul s'a disolva,t şi viaţa lor pohtieă s'a stms, mai
cu samă cănd poporul suferi o nenorocire, ce foarte rar se vede
in Istorie adieri să fie alungat din ţara. părinţilor ~ei, şi să se
vază nevoit a se imprăşt·ia in toate direcţiile lumei, ar fi cre-
zut cineva că. nejucrrnd nici un rol politic, ne mai venind in
contact .ostil cu alte naţii, toată ura contra lor ar fi încetat.
Dar soarta acestui nenorocit popor a voit-o altfel. ln locul u-
rei politice, se născu o altă mult mai implacabilă, din causa.
sfintei religii ce profesau - ura rel~qioasă. Lucru curios,
acea.stă urrt nu provenea din ,partea adversară, a păgăni~mu­
lui ci de la o sectă religioasă, cari-·l persecuta cu o cruzime
• ne;ilduită - <l.eht acea sectă, care au eş~t di_n sinul _11:1i_ ăn:
suşi, şi de la care era de aşteptat cea mai strmsă amiciţie ş1
iubire frăţească. Secta creştină, acăreia dogmrt fundamentaHt,
unitatea divină, la inceput cel puţin -- este cea mosaică, ,
aeea sectă care a '1uat adeverul seu sublim din religia Evreilor,
care recunoaşte divinitatea tradiţiilor sănte, care declară sănţi
pe Patriarchii biblici, care caută psalmii evre~şti ~n biseri~ile
lor, care in sfirşit se împodobeşte cu coroana Juda1că, pretm-
zend a fi ~.dev~rata reprezentantă ai lui Moise. Această secUt-
greu de crezut--ea fiica adeverată a ~.eligiei israelite, ~nstrtti-
n~ndu-se din ce in ce de maica sa, alnndu-se cu puteri cu to-
tul străine origiuei sale, s'au întors · in fine in contra m.aic?i
cµ o -q.ră implacabilă, scormolincl în interiorul ei · c-q o m~nN
{
 - 14 .-
inesp,licabilă, cu o revuă şi sirguinţl't, ce in timp de mai multe
secale , nu s'a slăbit. Influenţa vii.tftmrttoar a creştinismului a-
supra neamului israelit se trage- ca un fir roş singeros prin is-
toria lui in .tot p<.riodul erei creştine.
Israeliţii sub ochii cărora s'au disvoltat i'mMil~ faze a 11eli- ·
gei creştine, .n'an putut prevede, că prin ea se pregftteşte o ne-
norocire naţională vecinică pentru denşii. Ei, cl'in contra, au
viizut cu plăcere că adeverul mozaic prin mijlocirea nouei re-
ligii, a început n. se respăndi intre popoarele păgftne, devenind
astfel proprietatea lumei întregi, după făgăduelele profeţilor lor.
Creştinismul lui Petru (Simon bar. Iona) a apucat in adever un
drum favorabil IsraeliţHor. Petru a procedat pe baza talmudului,
care declară că prescripţiile cele severe ale mosaismului sunt
obligătoare numai pentru fiii lui Israel, ca un neam de preoţ; ,
căt pentru alte popoare, ele se pot mu.rgini numai la cele şapte
poronci a Noabizilor, a,dici't recunoaşterea unităţP,i lui Iehova
(cu excluderea idolatriei), a nu furn,, a nu omori, a întocmi
tribunale in ţeri etc. Un strrtin cc împlineşte aceste şapte
porunci se numeşte dre1Jt şi aro pn.rte de lumea viitoară. (im-
perftţia cerului). Pe bn.za, acestnin, Isra elitismul tolerează. doue
feluri de prozeliţi : Gher ţedec, care supuindu-se circumciziei şi
tuturor prescrierilor mosaico-talmuclice, face parte clin uniunia lui
Avram cu Iehova; Gher toşab acel prozelit, care lepădftndu-se
de, idolatrie s':t supus nm~w\ legilor No::i.hizilor (urma.şi :ti lui
Noe) dobăndinJ prin aceasta t()ate drepturile in statul judaic,
putend chiar intra. in legMuri familiar':) cu n.deveraţii Israeliţi.
Petru vezend pe de opa.rte pitgrmismul in decadenţă, pe
de alta că mosaisrnul este inaccesibil pentru non-judei, prin
operaţia circumciziei etc. n ntent pentru naţiile pă.găne nişte ,
reforme în ruosaisrn, ba,za 1·emi'tind aceeaşi, C[t să le devie ac-
cesibil.
Petrisii numiţi in Talmnd Barioni (după reformatorul Simon
ba,r Iona sau Petru) e·rau fideli templului din Ierusalim, lup-
ti'.tnd :mb comandantul lor Elieser bariona cu vitejie şi perse-
veranţă încontra destructorului roman Hadrian. Dacrt creştinis­
mul ar fi păşit pe urmele lui Petru (Ebionismul) o pace veci-
nică ar fi domnit intre Iudei şi creştini.
Paulus (S:tul din Cilicia) ănse jerfi proselitismului seu, o mare
parte a adeveratului mosaism, făcend păgănismului tranziţiuni
şi concesii, ce nu se împăcau cu inalta idee a lui Iehova. Ur-
maşii lui apucftnd tot acea.şi cale au a:juns chiar a jertfi
) CUil'.>scutcă strămoşii israeliţilor au primit legea vechie prin
I
J
- 15 -
şi · ideea unităţii divine sch im bănd-o cu . trinitatea , care . pre-
există in mitalogia egipteanft. Singura legătură, ce mai re-
măsese dar intre mosaismul şi creştinismul, era calendaml
lunar, după care biserica şi sinagoga işi regulau z~l~le de
s~rbători comune, a carora rooti ve le schimbase creşt1msmul.
Consiliul de Nicea din seculul al V rupse şi această ultim.ă le-
gă:tură., introducend in biserică calendarul solar. Aşa dar o fu-
siune irttre amăndoue religiile era imposibilă.
Creştinismul lui Pavel abia, ajuns la putere sub Con~tantin
desvoltă o intoleranţA. in contra. religiei mosaice, care tmdea a
o şterge de pe faţa pămentu:lui, intrebuinţănd chiar cele mai
aspre ·şi neumane mijloace, contra principiilor proclamate de
sine ănsuşi. 1 .
Se cere do la Israeliţi să se lepede de tradiţiile naţionalMtle
stremoşilor şi a Patriarchilor, ca.re conţin adeveruri vecinice?
să. rupft cu totul cu trecutul lor şi să conformeze cultul Im
Iehova după o reformă, ce nu conţine nimic nou .. In . Io~ de
baza cea mai solidă a religiei lor, testamentul vechrn, ei s1:tnu
recunoască ca valabil decM testamentul nou, care declară, crt
O-zeul atot-stiutor, ,lupă o expei·ienţă de 1500 ani a ajuns b
convingerea, oi:crtlegea relevatu. pe muntele Sinai nu este cea ~-
deveratrt; prin urmare s'a decis a introduce o reformă, 11nn
care desfiinţâ. o mulţime de prescripţii, schimbftnd Sărnbăta cu
Duminică,, substituind alte motive serbătorilor, desfiinţend le-
gea de te1:efa etc . etc . Spre a ajunge la acest scop D-zeu s'a
născut in secret ca om cu numele de Isus, a inveţat cea mai
înaltă morală pe poporul lui Israel in public; neputendu 1 con-
vinge de a.deverul nou, descoperit de densul, aretâ minU:ni ex~
traordinare şi in fine a perit de moarte silnică prin crucificare
spre a măntui omenirea de pecatele sale şi a şterge pecatnl eredid
tar a lui ' Adam şi Eva - ca f ă_găduitul lVlesiasce era.
Aceasta ănse Evreii n 'o pot accepta pentru următoarele ar -
gumente. ·
Cine cunoaşte literatura religioasă. evraică, ştie că ea se com-
gune din trei ramuri: Biblia., Talmudul şi Midroşim, cele din urmă
conţiind legende şi anecdote alego'rice cum şi tot astfel de co-
mentare ale bibliei, dar cărora niciodată nu li s'a atribuit o
putere ; decisivă, mai puţin ăncă au fost vreodată o direcţie in
afaceJ?'ile legiuirei ade~rerate. O aruncătură de. ochi. arată că e•
vang1ielile au cea ma1 mare asemănare cu m1droş1m. -:- Este
 - 16 ......
revelaţiunea lui Iehova · pe muntele Sinai cu nişte ceromo-
nii minunate. Deci dacă tot acel Iehova s'ar fi decis a intoduce
o _reformă in legea Sinaică, Iudeii fără indoialrt că ar fi pri-
mit ~ceastă reformă, dacă ar fi revelat-o tot pe aceaşi cale, adică
cobor~ndu-se pe muntele Zion şi dănd legea tot intr'acelaş chip.
O schimba.re de procedură nu este justificată prin pimic. In Deu-
terop,omium _cap. 13 vers. 2 şi 6 zice legislatorul divin in pre-
vederea unm asemenea caz: ,,dacă ţi s'ar prezinta cineva şi
va propune ~c~imbarea legei, aretănd chiar semne şi · minuni,
să nu-l crezi ş1 srl-1 pedepseşti cu moartea."
M~nunil: lui Isus, ce ar fi săverşit in mijlocul fraţilor sei, a
Iudeilor dm Ierusalim, nn sunt pomenite in tradiţiile noastre
cele din urmă, şi deci, urmaşii lor cu drept cuveni; pot să le
tragă la. indoeală.
Inveţaţii ludei ştiind evanghelia, au gi'.tsit inveţă.turile lui
Iuda ca o repeţire acea ce a inveţat mult timp Hi1el. 'l'otuşi
au recunoscut marea superioritate a moralei creştine, dar după
opiniile lor ar tebui ca D-zeu să facă un alt soiu de oameni
pentru densa, de oarece la omenirea existentă nu este aplica-
bilă. Spre exemplu:
Iudaismul porunceşte a iubi pe apropele seu şi a nu se bucura
de căde.r·ea duşmanului; Creştinismul ne invaţă a iubi şi pe duş­
manul .
. I~daismi'.l ne invaţă a nu face >c;ia nu su/eri nedreptate. Cre-
şt-inismul zi ce, dacă iti tr-age cineva o palmă pe falca cea dreap-
tă, dă'i şi cea stăngă, adicfL porunrceşte a suferi nedreptate.
iudaismul nu iar·tă a se irnpărţi intre ser·aci mai mult decăt
a cincea parte din avere ; Cre)c;tin~smulzice 'vinde tot ce ai şi dă
la ser-aci. Am vorbit la un loc (Vezi Bul. Z. an II No. 5)
despre acest ideal de morală creştini'.t irealizabilă. Aicea ajunge
întrebarea da.că s'a născat deja creştinul, ca.re aveod minţii ~
sale in toată regu!a, să fie urmat acestor pomnci ~
Cre 1c;tinismu.lzice : imper·iul meu nu e din astă lume (O'/.;W t:1',:iw:,
(CiN '):l, im r'î~:"11 :"t'',
Iudaismul că cerul este a lui D-zeu, dar pdmentti.l s'a dat oa-
menilor (~?an' N',i :i,~ :iwt il.VN fiN::l P',:i:t:11N r'~)
Iudaism.ul zice
nimenea nu este aşa drept a face numai binele fără a 91·eşi; ea1·ă
de cre1c;tin·ismul ar fi să zicem vo1'ba pr·of ană: Homo 'i sum el
nihil humani a me alienum puto.
Legislatorul creştin provenind deadreptul din cer (DzeU-l?m)şi
sănţii ~.reştinismului fiind curaţi ca îngeri, fără pasrnm sau . gre-
- 17 --
şeli · (îngeri-oameni) au întocmit o legisla.ţie demnă de locuitorii
cerului. Dar legislatorul judeu ca şi toţi eroii biblici, fiind des-
crişi ca oameni imperfecţi şi pecătoşi ş'au potrivit legea cu nă-
ravurile seminelor lor. ·
Pecatul ereditar comis in paridis, după legenda biblică, care
in afacerile religiunei mosaice, nu este de vr'o importa.n ţă, avu
grave consecvenţe, care ar fi tr ebuit să se desfiinţeze odată cu
pecatul- :sublata causa tullitur effectus. Cu toate acestea vedem,
că oamenii n'au încetat a muri şi mănfmci:i. păne cu sudoarea
frunţei, femeea face copii cu dur eri, pămentul produce spini şi
ghimpi, şi şearpele tot se mai tărie pe păntece. ·
Profetul Isaia fagădueşte (cap. 11) că după sosirea adeveratului
Mesins o vecinieă pace va domni in lume şi uzul armelor va
înceta pa,tru totd eauna . Anse fiind cu Christos n'a lăsat
pacea făgăduită in urma, sa, şi din contra creştinismul a in-
veţat lumea un fel de resboiu cu totul nou, adici'L resboiul
religios, de acea Iudeii nu pot recunoaşte pe Christos ca Me-
siasul lor.
In contra acestor argumente ca şi a multor alte n'avea
creştinismul altă logică de căt sabia şi focul, voind a se res-
buna asupra urmaşilor, pentru că. străbunii lor au omorit pe
D-zeu cel atot puternic. Dar degradări, isgoninri, violări, fer
şi ruguri sunt, cel-j drept, argumente puternice, dar in materie
religioasă puţin convingetoare .
Dar acuzarea şi consecvenţele acestei acuzu.ri-că au ucis pe
D-zeu-nu pot fi justificate prin nimic in lum e.
Eată faptul. Acum mn.i multe secule naţia jidovească şedea
in statul ei Judea, in Asia. Statul erea bine organizat, cu o
legislaţie şi tribunale in regulă. Acuma tribunalul din Ieru~a-
lim in una di.n şedinţele sa le publice condamnă la moarte pe
un individ, de naţionalitatea lor, cu numele Eşua, pentru că
conform cu legea ţerei (cap. 13 vers 6 din deuteronomium)
S''au făcut culpababil prin revoltarea contra religiei stat11lui.
'fot aşa au f.),cut o dată tribunalt1l din Roma cn reformatoru l
Ioan Huss şi cum era.u decişi să facă. cu Martin Luther, da.că
ar fi încăput pe m{rnile lui. Cum se pot dar ridica, după. mai
multe secule, nişte popoare stră ine din Europa, şi să. se amestice
in trebile curat interioar e ~Lstatului judaic din Asia, c,tre de
mult a încetat de a exista, şi să-i conte~te acest dr ept, apoi
să vină şi să pedepsească fragmentele nevinovate a. foastei na~
·ţii judaice, ce trăiesc in mijlocul 101· 7
 )8 - 19 -
Mai este de observ~1,t că imprejurărilc cele mai deap.ro~pe
al acestui eveniment nu sunt constatate astfel ca să nu mai
încapă. vr'o îndoială.
Se zice ca Sanhedrinul după ce a condemnat pe Isus in şe·
dinţă prubţică, l'au predat in manile puterei executivie in se-
cret prin intriga lui Iuda, cea ce rrnse e absurd. Iuda, se zice
că l'ar fi denunţat prin semnul săruUtrii agenţilor de poliţie.
romană, cari nu'l cunoşteau. Anse Isus predica in public
in tem)?lul din Ierusalimu, umbla din oraş in oraş impărtfLşind
poporului inveţeturile sale , trebuia dar să fie o persoană bine
cunoşcută.
Şi zilele condemnărei şi executărei lui Isus indicate in E-
vanghelie cer oarecare retcificare. Legile talmudice poruncesc ca
pedepsele penale să fie executate in 24 de ore in urma con-
demnărei, şi fiind că orice executare nu poate avea loc nici in
ziua de Sărnbătă, nici in zile de scrbătoare, de aceia tribuna-
lele di.n Iudeea nu făceau judemLt.1, nici in ajunul Sabatului
nici in ajunul vre unei SerbfLtori. Dar in Evanghelie cetim că
Isus a fost condemnat Joi in ajunul Paştilor şi executat Vi-
neri, ziua ăn.teia a serbătoarei. - Vineri! Dupr.tCalendarul lu-
nar întrebuinţat de ludei din timpurile vechi pănă in ziua de
azi, intăia zi a Paştilor nu poate să cadă in zilele de luni,
mercuri şi si vineri (noo n:i S~). - Afară de acestea mai re-
, I
măne o intrebarE>, dacă sanhedrinul judaic s11b domnia romană
mai avea dreptul de a ţracta procese pcn:1le 1
Mare confuzie a cauzat Pontius Pilatus numind pe Isus re-
gele Iudeilor. De nu cumva Isus fiind denunţat la autorita-
tea romană că tinde la curoana judaică fără consimţimentul ei,
Că,pitanul roman Pontius Pilatus l'au ucis in urma acestei bi'tnuieli.
Aşa dar Iudeii an indurat mai multe secole tot felul
de persecuţiidin cauza inderenticei lor. Clerul creştin v~-
zend in perzistenţa lor un protest viu in contra legei ce pro-
fesează, au întrebuinţat mijloace iertate şi neiertate, spre ai a-
trage in !agerul lor, sau spre a -i şterge de pe faţa prtmentu·
lui. Totuşi pănă la perioada la care am ajuns, Iudeii aveau
de suferit , ănse ca oameni, fiind stimaţi chiar de duşmanii lor,
ca fiinţe cu imaginea lui D-zeu, care pot fi ucise şi prădate
dar nu degrac~ate şi defăimate . Dar aşa li-a fost scris soarta
să treacă prin chinurile cele mai crude, şi să bea paharul a„
xnăiriciunei pănă la fund. La începutul secolnlui ~I XIII ~QG-
ţiitorul D-zeului de bunătate şi de dragoste n~sfirşit~, ~ nă~­
cocit pentru Evrei chinuri pline de bunăta~e ş1 . de rnb~re d1-
• !'. _ cari şi cea mai reutăcioasă. fantazie abia este mstare
vm... t· . t ·1
a le pricepe. P,ipa Inoc~nţi~ .al III'. care a iramz~ co_rpun e
şi spiritele puind cele dmM1 m robie, c~le de al doilea m :~~-
pire, acela care a tiranizat dom~itori ş1 popoare, . fireşte ca n a
putut suferi ca o castă slabă să mdrăznească a s~ opune d?~-
mei . · sa1e. ş 1· aşa Inocentiu
~
al III spre a pltzi mai bme rehg1a d.
sa, înţeles spre a putea mai lesne d.omin~ ab:o~~t, a. sc?s m
fundul iadului tribunalul cel mai furws-inchviz~ţta._ Ş1 a 1mpru-
mutat dela puterile infernale armele cele r_na1 h1~oase, .s~re
desonoarea omenirei.- Egiptenii au cercat dm 1n?t1ve P.ol.1t1ce
să puie in sclăvie pe Evtei; clerul creştia din motive reh~1oase
meraea pănă a-i dobitoci, a-i declara ca un ce, ce. numai face
partk din omenire. Escluşi din societatea ce~or~lalţ1 oame~1, a-
şezaţi de O parte, in uliţe strimte, ume~e ş1 ~ntunecoase, es-
cluşi de la orice meserie onorabilă, plătmd t:1but p~ntru ~e-
care act religios, chiar şi pentru aerul ce r~spir~u, mm aşa n au
putut afla odihuă, pentru mădularele lor ~b?s1t~,fiind.. me~eu .a~~n-
gaţi din oraş in oraş, din ţar{L in ţară; lov1ţ1 cu pumm1, tr~.nt1ţ1 JOS
in glod, tiriţi, călcaţi in picioare şi luaţi in ris, ~riră a ş~n }eun~~~
şi cum ... Ear spre a putea fi lesne recunosc~ţ1 de tărae-br~n
şi gurele căscate, de băeţi de uliţă, .ei ver{L.1~ s~rae deose.bite
de acelorlalţi sau ei silesc aşi pune sefnne d1stinet1ve. Aşa şi-_au
trăit traiul Evreii in curs de şeas~ gecole fiindu-le cu ~ot~l st1:ăm~
lumea Toate evenimentele sociale şi politice nu-i au atms imediat ŞI
nu luară de loc parte la, desvoltarea omenfrei. Ei se cofundare
in labirintele studiului talmudic şi au găsit in . den~~l _lurnea
interioară; retrăgăndu~se cu totul de lumea ost1li:ic1-1 rncun-
jura, resplătind dispreţul cu dispreţ. Desvoltă?du-se separ~t de . o-
menirea cealaltă au primit in cursul secuh~or nar?'..vu~i greşite,
dar sim ţimentul curat um,tn nu. s'.a stins ~1?tr~nşn, dm con~r.a
ci'.Ltperdusere in spirit sporise la 1mmă. Sp~1ntul seu er~ um1ht
dar nu perit cu totul; inima sa păstra_ ~ţ1mă ~entr.u s1_ne.ă?:
suşi, pentru trecutul seu, pentru. trad1ţnle s~amoş1l~r, ~1 1?
puneau nădejdea in viitorul lor ş~ astfel._nu_-ş1 perdură vitali-
tatea şi se putură ridica la un timp pruncios .
Eacă cum se explică faptul că Evreii au putu~ să 1~dure
restriştiile grozave prin care au trecut; şi cum ma\ apoi a se
ridica prin soarele binefăcetor aJ libertăţii. ?ar Evren erau ~~t-
fel căzuţii opiaia .f'ublică., incrLţ in Germania fură: declaraţi rn-
 20 -
capabili a produce din sinul lor vre o capacitate. Abia un cart
de secul după Mendelsohn, găsim pe toţi literaţii aermani pe-
trec~nd in saloanele ştiinţifice înfiinţate de Evreic:.
~ereu , in luptă contra mizeriei în care 1'i1 aruncat clerul
catolic, aşc1, o duse Israel, prtnă cănd călugel'ul din Eisleben, Ma.rtin
Luther a provocat însuşi din sinul catolici::imului un duşman
mai puternic decăt mizerabilul neam jidovesc. Reforma luterană
nu nu mai că a sfări'.tmat atot puternicia Papismnluj, dar a
făcut şi brazde in zidul cu care an încins naţiile, ţiindu-le in
întunericul egiptean. Razele civilizatoare intrănd prin cră­
pftturile au luminat şi ,.,getu" şi au aretat că şi Israiliţii au
toate calităţile oamanilor-că sunt un neam al genului uman.
Cea din tăie urmare deaicea a fost, cft pseudo-creştinilor, pri-
begi_ţi din Ispania, au căpătat voe a se întoarce la credinţa stră­
moşilor. Conventul republicei franceze, au declarat cetăţeni
pe Evreii in 1789. Doi ani in urmrt, fostul stat Polonez, unde
cea mai mare parte a juJ.eilor din Europa şed şi astăz.i ducend
o _via~ă mu~t mai suportabilă <le căt in alte ţeri, in con-
stituţia sa dm anul 1 79 J, B Mai, au urmat exemplu] conventu-
lui francez. Numai cu încetul, duprt mari lupte, s'au decis şi
celelalte state civilisate să, declare pe Israeliţii cetrtţenii lor de
şi mc1 una din ele n'n aretat păn:\ acuma vr'o pă.rere de reu
pentru acest pas progresiv.
Aicea s'a, aretat un fenomen curios, crt diabie s'au dat Israe-
liţilor voie a participa la interesele sociaJe, ci't aceştia, er ăncă.
~espreţuiţi şi incapabili, ~i videm a.stă.zi pe treptele cele mai
malte ale societilţeii. Abie li s'an deschis oarecare cariere, că
talentul şi capacitatea lor i au pus in rendmile cele dintă.i a
c?ncurenţilor. Abie o barieră cilzută inaintea lor, că s'au gră­
bit cu un zel neobosit, a înlătura. prejudeţile învechite in contra
lor. Dar calită.ţile a,ceste frumoase an avut pentru denşii con-
secvenţe rele. Ei 'şi au atras invidia contirnpuranilor lor. :Este
cunoscut că in invidiă nu se uresc viciurile :tdversarului; din
potrivă, obiectul de ură sunt tocmai virtuţile şi perfecţiile lui.
Nn este nevoie a menţiona cf1 motivul invectivilor, ce Evreii
suferă în timpurile moderne, nu sunt nici din ură .naţională,
nici religioasit, nici din dispreţ, ci - nu o tacrăduesc nici ad-
„ l b
versari1 or - din pură invidie. Me voiu feri dar a discuta. a-
ceastă materie subtilă, ca să nu lovesc o coardă, a căreia son
poate resuna neplăcut , la urechil(;l cele delicate.
Sapiertti sat.
IC.,
ORIGINEAJUDAISMUIJUI
studiu de d. A. S. GOLD.
Este un semn caracteristic a ştinţei istorice şi a filosofiei
moderne, că ea 'şi fhează, direcţiunea mai cu seamă către cu-
noştinţa originelor, Mmdu'şi osteneala a cerce.t:1,~aşterea v.ie-
ţei istorice şi naturale. Aceasta ne arată rect1tud1~ea. t~ndrn-
ţei ştiinţifice in timpul nostru. Că.ci odată c?nstatata on?m.a u-
·nei fiinţe sau lucru, intr'acest chip cunoştmţa desvolta:r-e1,ul-
terioare a acestora, care totuşi după regulă are loc mtr un
mod lecritim şi după proporţiunea condiţiuni.lor existente, de-
vine m~i Htmurită şi mai uşoară.. Cănd cine-va. a, obţinut d. _e.
cunoştinţe exacte asupra oreginei creştinismului, a, cr1pătat pnn
aceasta o fa'cliă luminoasă, care poate s~t-i lumineze întreaga
lungă cale, ce creştinismul a trecut printr'o istoriă. de opt~
spre-zece veacuri. Este dar un ce foarte important nu numai
pentru viaţă, ci ancă şi pentru pura ştiinţ~L, ca oa11e. ~in~ srt
se ocupe din diferite puncte de vederi de cercel;n.rea ongme1 re:
liO'iunei, ce domneşte peste ţerile apnsane. ~ Precum sunt mulţi
c:i:i cercetează naşterea creştinismului, tot aşn inv~ţaţi limbişti işi
ind.reptează privirile lor spre originea, limbelor. Iacob Grimm, Ernst
Renan,Max Muller, Ascoli şi alţi savanţi, şi-au sacrificat toata via-
ţa lor erudaţiunei filologice. Ac9şti br1rbaţi, au făc~t _şi f~.c in
parte pănă in ziua de azi servicie insemnate num1te1~: ştnnţe.
Kuhn, Schwa.rz, Delbrilck Mythologiei ; Darwin şi alţi se ocupă
cu naşterea specielor in regnul animal şi vegetal etc. D.a, sunt ~a-
turalişti care îndrăznesc a străbate cu mintea lor prm negunle
lumei primitive, iii~ incearcă a ne descoperi naştei·ea păm{mtu-
 - 22
lui n~stru .şi .a turor fiinţelor şi lucrurilor ce se aflâ pe d~n-
sul; ş1 se ispitesc chi:1r a ne esplica origina universului.
No~ nu voim să ne itindem aşa departe, ci ne vom mărgini
numai de a ne ocupa cu origina unui fenomen a istoriei univer-
sale, care v.a fi interesant pentru toţi cititorii, sau numai pen-
~ru ~ea mai mare par.t~, adică pentru acei cari fac parte din
Juda1sm, de oare ce aici este vorba de religiunea căreia noi a-
parţinem, atăt prin naştere căt şi prin credinţa noastră.- Cum şi-
a luat naşterea judaismul t iată întrebarea. . insell}na creştinismul ca r·eligiunea dragostei juclaismul ănse ca
Dar mai inainte de toate n'ar fi nepotrivit cănd ne am în-
ţelege asupra sujetului şi esenţei judaismului. Cănd veri cine
ar voi srt-şi inchipuească judaismul tutulor timpurilor trecut; ·
astfel precum 'l aflăm azi întipărit bine printre mărturisitorii
sei şi in comunităţile sale, atuncea vom <lobăndi o idee, care
ar fi de tot falşă. Astfel judaismul de la 18 78 diferă esenţial
(şi 111:numai i~ !ucr~ri exterioare şi secundare) de judaismul
a.nului 17 78; ŞI Ju<la1smul celor din urmă dou~ mii ani, se cleo-
s1~e!te. foarte muU de _j~dn.ismul, care s'a format in epoca bi-
bhc,t, m epoca statulm Judeu. In genere putem remarca trei
epoce ma_ri_i~ istoria jud:1ismului. Srt le insemnrtm prin numi-
nle de: .Judaimul mosaic, talmudico-rabbinic şi moder·n (profetic).
Elementul comun a ace~tora, care trece prin toate schimbările'
ca firul roş in cahlele m::i.ri:rieiengleze, este credinţa monoteistică
credinţa intr'un singur Dumnezeu spiritual, care a existat îna-
intea lumei primitive, care există şi va exista în vecii veci-
lor; care este ziditorul universului, atot ştiutorul şi liberul
c~r.muit~ra. n~turei şi .-1•• i~toriei. Acen.stă credinţă îşi trage o-
ngma e1 di!1 malta ant1ch1tate, de la străbunii judeilor, şi ea
~ra ~area 1d:e .c:?ntraUt, care au dat naştere bisericei judee,
1mpreJm·ul careia s'au grămădit :1derenţii acestei secte . Sub ce
formă ănse s'a înfăţişat viaţa religioasă exterioară in ce mod
s:a~ intipărit formele cultului, cum se representau 'dogmele re-
!1g10.ase.'.cu~. s'~ formn.t .in fine remăşiţa marelui complex de
mclu~u~n ş1 ide~, care. aJunseră să domnească in.),untrul judais-
mului m deosebite penoade, aceasta ne arată istoria.
Dac~ voim să caracterizăm cu puţine vorbe judaismul după
deosebitele sale epo.ce, dacă vroim să indicăm, cum s'a.u născut
configumţiunile prin cari el a trecut pfmă in ziua de azi, a-
tuncea ar fi poate mai nimerit de ne am uita cu dea,măntul ăn­
tăin la judaismul modern, apoi la judaismul talmudico-rabinic
şi după aceea la judaismul mosaic.
23
. Noi vedem in zilele noastre o mişcare de conversiune puter-
mcă avend loc in sinul judaismului, se fermenta gruzav, şi pro-
ductele acestor fermentaţiuni stau iu parte deja gata înaintea
ochilor noştri. Nevoind a boteza această vehementă fermenta-
ţiune spirituală cu numele de revoluţiune, nu putem ·tăgădui,
că e o puternică evoluţiune, ce are loc intre judeii ţerilor de
cultură.
In limbagiul technic al teologiei creştine, s'a obicnnit, d'a
religiunea legei. Fireşte că nu se poate admite şi îngădui cătuş
de puţin, . ca creştinismul să aibe un drept mai mare şi mi:'l,i
preeminent 1:1 numele de re!igiunea dragostei decăt judaismul;
căci at.ăt in doctrinele sale căt şi in viaţa mărturisitorilor sei
a dovedit judaismul, . că a pus tot atăta ba căte odată ăncă şi
mai multă greutate pe dragostea decăt creştinismul. Şi in pre-
tenţiunile şi anun.ciaţiunilP. sale oficiale şi in viaţa popoarelor
creştine cinci-spre-zece viacuri neîntrerupt dovedise biserica creş­
tină, că espresiunea „rel~rpuneadragostei" , aplicata la creşti­
nism, nu e nici mai mult nici mai puţin decM o însemnare hi-
1perbolică, care trebue să fie înţeleasă numai cum gr·ano salis,
că exaltatele, spiritualele, şi chiar prea imbelşuaatele cuaetări
. b b
şi doctrine de dragoste din sănta evanghelie cu escepţiunea unor
nobili fanatici n'au fost luate de loc în consideraţie in viaţa
practică. Dacă suntem siliţi a combate o parte din opiniunile
emise şi avansate adesea de creştini, atunci trebue nu mai pu-
ţin să admitem, că judaismul din epoca a doua, adică judais-
mul talmudico-rabbinic, este sau a fost a religinne a legi. Noi
am v~zut-o dinaintea noastrft, noi o vedem ăncă şi acuma, căci
pururea sunt partisanii sau sectatorii judaismului talmudic
numeroşi şi au comunităţi inftoritoa ,re, din cănd in cănd posed
chiar apărători insemnaţi şi representanţi d'o înaltă imp01·tanţă
cari nu îngăduie nici de cum, că şi-ar da osteneala a insufla
viaţa unei mumie, care pa,re numai că trăeşte. Oare nu este
legea puterea cărmuitoare in acest judaism al evului de. mijloc1
Oare nu este prescris judeului rabinic fie cu.re pas şi călcare,
fie care mişcare fisică şi morală , de la deşteptare pană la a-
dormire, de la leagăn şi pănă la morment 'I Codul rabinic
.s:chu~c~a1~ Aruch ne dă ~hiar de la începutul seu pr~ cepte şi
1
d1fimţrnm asupra spălăre1 mănelor şi asupm modului ,fa se
îmbrăca, asupra formelor, ce trebue rostite la punerea hainelor
vrofane şi a hainei de fiimbrie (Ţiţith) etc. In epoca antir,t,((i-
'
 - 24
cabeică începu deja acest judaism a legei să resare, şi doue-zem
de secole s'a lucrat mai departe la construcţiunea uriaşă a a.-
cestuia. - Căt de bine s'ar putea compara uriaşul dom zidit
in stil gotic, cu miile sale de mici arabescuri şi ,impodobiri,
cu nenumeratele sale chipuri fantastice din regnul animal şi
vegetal, din cercurile reale şi ideale, cu uriaşul şi enormul e-
dificiu spiritual al judaismului talmudic, in care se grămădesc
legi peste legi aleneate peste alineate, la care s'a adaus aici
puţin acolo mult . Şi la. această construcţiune gigantică nu s'a
lucrat ca la domurile cele mari ale oraşelor enrepeane doue
veacuri ci doue zeci de secole. Soferimii, ce vieţuiau in timpu-
rile antimacabeice, au pus piatra fundamentală, pe care zidire
mai departe Thanaiţii sau in parte doctorii anti-creştini ai
Mişnei, apoi Emor€lii sau doctorii post-mişnei al 'l'almudului,
apoi Şabureii sau redactorii rralmudului precum şi doctorii ju-
dei, ce erau contirnpuranii lor, şi acei cari trrâre puţin după
denşii , apoi înţelepţii perioad ei Gheonimilor, poate pănă
la veacul al un-spre-zecelea al erei cL·eştine, după aceea Rab -
binii evului de mijloc pănă. la timpul de faţă. Şi la edificiul
enorm al judaismului talmudic n'au pus mă.na numai lucrătorii
unui oraş, stat, ci cu continuarea şi terminarea acestui edificiu
colosal s'au ocupat · mii de oameni la Eufrat şi la Tajo, la Nil
şi la Vistula. Mult tim p era aceasti1 sistemă a p ·avi lniciei nu
numai o necesitate istorică, ci avu sese chiar un drept netăgă­
duit in sine însuşi, cfLtă vreme ea a fost statornic fi in maniera
intuitivă al poporului, şi invcluiti1 in conştiinţa poporului cu
aureala sănţiPi, cătă vreme in fino ea exer sase in urma aces-
teia o inriurire . hirotonitoar·e asnpra vieţei. Aceasta sistemă. era
inspirată de adeverata idee, că religiunea trebue să conducă in
calitate de putere sfinţitoare pe omul, prin toate raporturile şi
sta.rile vieţei, şi că densa u 'ar trebui să. fie valabila Că. o pu -
tere care- precum aşa numitele spfrite luminate din timpul mo-
dern cred - - are numai drepturi asupra omului in timpuri ho-
tărite şi in locuri determinate, ca cum cineva ar trebui să fie
religios eventual numai in sămbătele, in serbatorile şi in cea.-
sul suprem, in biserică, intr'o casă de doliu şi la cimitir, pe
cănd in relaţiunile comerciale şi in viaţa practică poate să se
lipsească de religiune, ba mulţi işi ichipuise că trebu e s'o res-
pingem cu energiă din mijlocul nostru ca un ce nefolositor şi
turburătoi·. Dar in cursul timpurilor legile s'au osificat cu des1-
verşire şi se cufundară cu pure eserciţiuri uşoare şi mechanice,
- 25 -
şi păzirea t:iice
storn deveni un ce că mia lipsia veri car p.p~tere civilisa-
toare, fiind că ·era pără.sită · de ori ce inriurire extetio a.ră asupra
1
inim ei şi al snfl:etnlui. Aceast.a nu putea să remaie aşa, ci tre-
buia să devie altfel. Şi din ji;.daisrnul talm,udic s'a desfaşurat JU-
da'lsmul rnodern, ca : e a subju ·~11 t deja o mare parte de inime
şi a c,ucerit rnnlte spir it e. şi ·căruia,, cum se po:-tte prevedea, va
aparţine viitvrnl.- Particularitatea caracteristi că al judaismu-
lui modern este a se emancipa rJ.elegile . rel~gioase r·etograde,
~ voi u să zic: ,,de ,Jri ce lege religioasă moartă şi opim·atră." Noi
1
fixăm inşuşirea juda.i:,mului nostru modern cu o severita t e în-
destulătoare şi c;u o subtilitate sufiicenti:'i, cănd noi zicem: ,,Nu-
mai astfel de legi fie ele biblice sau vostbiblice, au dreptu l d'a
fi continuate, ,ari au ă că facultatea d'a exersa , o 'inriurire oare
care sanctijicătoare ş i hirotonitoare, asupra sufletului şi inimei,
asupra găndirei şi vieţei, acele legi ă.1 se, care nu mai sun t in
stare d.'a manifesta o astfel de putere, incet.ez d'a mai fi ob-
ligitoare." Această este in fine numai un ce negativ. Ca lJO-
sitiv numim noi rmcă. păzire~1 a tot ce est e sublima şi vecinic
in ideile judaismului antic, adică al conţinutului ideelor pro-
fetice, şi osteneala ce fie ca,re trebue să-şi dea, a'.l face să fer-
·tiliseze atăt pentru viaţa noa stră căt şi pentru lume, şi pentru
acest sfirşit e absolul) necesar. d'a menţine in parte cerernoniele
Psunt potrivite pentru aceasta, şi in parte ele au trabuinţă
c1:
d\1, fi reformate. ,,Dia s fiinţa.rea sau suprimarea ceremonie lor" este
dai· o pa,rolrt falsh pentru reformă. ,, Tora nu este dată ingerito,·''
ci oamenilor, ·cari au o fire senzualr.i., şi acestora 1) trebueşte in
toate timpurile mijloace de deştepta.re şi de in trtrire - deci ce-
remonii. Ele să corespu!l.ză numai scopului.
Mnlţi domni curioşi me vor întreba , fâră indoia.Ui cu sur-
prindere, oare e aceasta toată ese 11ţa sfoo:ţ ărHor şi si linţelor
judee pentru reformă 1 On,re este che tiunea numai de legi sau
de scutire de legi şi nu chiar de instrucţiunea . ul terioarh
a doctrinei şi de r·eforrnm·ea dogrnelod Noi nu ne vom mira
cănd o astfe l de întrebare ar eşi din gura unui creştin, criruia
ei place să crează, că mişcarea s pirituală juc.eă in timpul pre-
zent e pe deplin paralel ă Clil cea creştină, şi că starea lucruri-
lor d'aici e cu totul analo agă cu cea d'acolo. Dar .noi n'avem
trebui.iţă de a apera sau de a combate vr'o credinţă . rnărttu'itoar · e,
nici vr'o doctrină de p ecate originale, nici vr'o p1·ede:;tinaţiur1e,
nici vr'o moarte expiatoare, nici vr'o tr·initate sau multe alte
doctrine de H,cest soiu , In ·rapt nu este in chestiune nimic alta
~*
'!
 - 26 -
decăt a se ştii cu.re este putei:<.'lajndatoritoare a legei, de care
se agitrt.-- Sunt mulţi oameni aplicaţi la cultura artei d'a citi'
printre linii, şi n,cestia 'mi vor xespunde de sigur: 1,Dar sunt
şi puncte disputab,ile dvgmat'icc. Veni-va oare 1 r'o dn,Utun Messia
din casa lui Dav"iclşi stringe-v:1 el pe Jude ii imprftştia,ţi, recon-
ducendu-i la Pal estina,~ ln vie-vor o::un enii din mormintele lor 1
Cultul jer4/elo1· lui Moise fie-.va, el v'ro dată restabilit~" Ne-
ii'' greşit domin enză fmcă azi p
<les re acesie precw11 şi despr e alte
căte-va puncte nişte opiniu 'ni cari tl'i verg foart e mult unele de
aJtele. Insă deaice nu rezulth , o deosabire fund a mentala intre
disposiţiunile sectei, căci o dogma.tică judaicit nu s'a,u statornicit
vre o data. Şi chiar in trista epocft al <-ivnluide mijloc domnia
o lib ertate oa.re care de credinţă, o. libert at e ~e tenuinată a
spiritelor. · Rabbînii .ortodo cşi, fiind că precnrn &:eziGea, vorb~le ~ale con-
Din cauză c{t veri cin~ a fost necredincios, n\t fost ,mate-
mati sa t, ci nunrni pentru călca1 · e de legi. Un rnbbi I-Iillel -- un
Thonaitele Hillel care a tr (Lit in:.Linli ea, naşte.rei lui Christ _..
ci un Ernoreu care a vieţuit in veEtcul al p~tkulea numit :Rabhi
Hillel -- a exprimat nrmittoa r ea opinie: ,,Israel nn mni poat e
aştepta un Mesias in chip de om, căci cuvintele profetice, cari
trnt ea ză de un :1semenea, se rapoartfL la regele Hiskia.·' Aceasta
er~ ::iJ,t'rnci 'far.\ indoittlă num ai o opiniune isolat h, care a fost
lovită de stănca contrndicţiunei şi contra căreia, n,u prote stat
foarte :mu lţi , şi o mare parte di n Judeii cred ănc tL pănfL in 7,iua
lţe ' ~ zi intr'un Mesfr1~persona l. .O.al'aici nu est e chestiun ea, in ce
majoritat ea a crezut sa u n'a crezut, ci e vorba . numai de a
c~nstata, adeveratul · fact, că a existi=tt un fel ele t,i,ber·tate de cre -
dinţă. De căte-va ori s'a făc ut negre~it o incercaee d\1, da si-
rrngogei un credo, d'a posa articole de c redinţ ă . .Maimonides era
în acea sta 1Jrivinţă cel mai încorona t de succese cu cele trei-
spre-zece nrticole ele cre dinţ ă. ale sale, pe car i le a fixat intr'-
un pasaj al coment.aru lui seu asupra, Mişnei. Dar deşi Mi=tim.o-
nides a fost şi est e un br1.rba t de o inalt ă şi legitimă conside-
raţiun e, totuşi n'a putut srt isbuteascr-i ca opmrnne11, sa, să.
triumfez1; in comun, ca articolele sn,l e, de credinţă su. gttse ască
un resunet universal, şi chiar in viaţa S1:L s'a lovit de contra-
dicţiuni ins emnftte. A şa de exemp lu a considerat'o vestitul seu
contipnrnn Rabbi Abrabam ben Dnvid din pun ct ul de vedere
ortodo x, CtL nn c.;e presumţios şi arogan t d'a strin ge sau de tt
leg;:i, în la,nţurile formei cuprinsul cr e dinţei judai smului şi a
l)ibliei. A lţi inveţaţi se impotriveau şi făcurţ.1, objecţiuni Jin
- 27 -
punctul de vedere filosc-flco-religios. Albo a ·posat asemenea pre-
cum este ştiut, in opul seu Iccarim, trei articole de crdinţ ă,
alţii f.1cură incercări cu alte sisteme dogmatic e ; dar nici una
din toate aceste sisteme nu ajunseră la, o autoritate canonică.
Şi precum nici un fel de simbol de credinţă datt1, nu încătu­
şase formal pe Judeii, aşa vedem asemenea materialmente dk
ferenţe intre cugetători judei ai evului meziu,. şi ln, căţi-v·a,
dintr'acestia aflăm nişte opiniuni dogma,tice, la cari de a.m lua in
consideraţinne opoca lor, trebue să const.a, tăm cit au fost îndrăz­
neţe, ba ăncă intr'un chip excesif. Aşa, ca să cităm numai o
pildă: B. Levi ber Gerson, combătu credinţa in minuni şi doc-
trina unei c1·ea,ţiuni a lum ei din nimica, sus ţinend vecinicia rna-
te1·iei. Fără in doială l'au învinovăţit şi l'au dechtrat de eretic
ţineau „ma,i mult minciună decăta dever" şi că a purtat „res-
boiu in contra lui Dumnezeu". Dar cu toate acestea, n'a 're-
rnas el cu totul izolat.
Poate veţi a,ştepta ca să ve numesc in aceasta, combinaţiune
şi pe Sp'irwza. Ănse cu cătă măndriă legitimă ne amintim de
a,cest mare şi neperi tor cugetător, care apa,rţ inea tribului nos-
tru, cu ~1,titta ne am amăgi noi înşine, dacă :=tmvroi să'l ad-
mitem intr'această continu~re . Spinoza era un Judeu intr'un
oare care senz num }ti. El era. fiul nuor pt'Lrinţi jud ei şi , s'a im-
pl nt iu tinereţele saJe de cornoar ele şi ideile judaism ului. 8ă se
· sustni gă cine-va de ht jud a.ism, dacă e născut numai in ' sinul a.-
cestuia, e cu n eputinţa chittr de ar vroi s'o facă. Precum Rumănul
nu poat e să t:1.găduea.~ci't că e Rom ăo , chiar că,ncl vrqinţa s~t l'n,r
angaja, l'ar decide s(t se scutur e J.e simţiment.~le naţionale ro-
măn eş ti , tot aşa şi mai puţin ţrncă, poate sţL nege J udeul
intr'un senz hot ărit soa.rt,a de a fi un Judeu. Da,:rron cepend i-
dea judaisr~ulu'i intr'un mod mai spiritual, atnncea mi putem
recunoaşte pe Spinoz a ca pe unul diutrn ai noştri .. Nu în.-
cape nici o îndoială că judaismnl nu este înz estrat de o ,dog1••
1na,tică fix-cris talisată şi fermdeterminatr~; şi că J11deii se bbctiri't.
<le o libertat e jndestul de mare pentru a 'se putea. mişca pc
teremul acest eia. Dar nn-i put em contesta că, are un conţ'iniit
,le credinţă ş i că principi ul dominant sau elementul principal
nJ acestuia se poat e resuma in vorb ele: Ji'ste un Dumnezeu care
a existat inait ea, lumei p1°'imitive, car·e e ext,·alumesc, unic, spi1\ -
tual şi sânt, la caxe, pentru a vorbi cu Beine, nu şunt l~gat e
a
mănele şi ·picoarele prin oarba necesit at e naturei, ci dimp6-

28 -
trivă sunţ libere . .Spinoza, care in adever nu era un Ateist
ci mai de gra~ă un _Acostmist; Spinoza,, care este ta.ta şi inte~
meetorul pante :smulm modern, şi care are mai r::i 11lta dreptate de-
că.t atot-nimicitorul !font, d'::t fi numit Robespien ·e, in înaltele
regiu~i ale cugetă~·ei:. acest bărbat s'a opus judai smului prin
Panteismul seu, pnn sIStemele sale de totul e unul şi 'V'ice ve1·sa
de. sufletul _imanent. al universului, de necesitatea tutui or 1ii11ţelm·
existente ft devenite, de legar·ea v01:nţei omeneşti in afaceri le
mor·ale; drept aceea a şi tolerat chiar farrt contrazic ere, cănd
colegiu l-rabinic din Amsterdam l'a excomunicat pentru nes-
timarea şi despreţuirea legilor Jud.ee, şi n'a pretins'o pentru si-
ne ·ŞÎ cu tot " Tr ·actatul seu teologico-pol-itic~ cu toată· " Etica"
sa, că este de naţionalitate judeă.
Numeroşi pantenişt1: şi material-işti jud ei al timpului nostru
sunt judei numa,i intr'un sem, restrin s, ei sunt judei in urm r:
naşterei lor .. Dar hiperlibel'alii, ca,rii zic, că btltrănul Dumnezeu
este o absurditate, o chimeră, el nu este un creator · ci singur
o creat?ră a . oăl.ucirei . 01ne n eşti - aceşti sunt opoza,nţii in-
~ederaţ1 al Juda1smuhu esenţinJ. Cercetfiri şi combateri lo-
iale pe Mremul cugetilrei nu opreşte judai :smul; din contra el
in:ită şi angajază la. aceasta, şi n'are nimjc de zis in potrivă,
chiar cănd. ne ar conduce la nişte rezult a te cu totul ne -
j ndaice. De. aceea are şi matei·ialismul ştiinţijlc şi serios d1;ep-
tt1l d'a exista printre isra.eliţi şi d'a se 1·osti. Numai mate-
r·ialis":ut bestial_, c~re nu vrea să recun oar c:"tnici o regulare sau ·
orgu.mza.re a. vieţe1, afară de aceea care se rezumft cam astfel:
„ Să bem $i să măncăm, căci rnâne vorn mari," - unui astfel
de materiali. m nu incuvjinţe,tză. judajsmul, dreptul .de a exista!
In adever judaisrn ul modern neagă cu deosebită energiă niş­
te precepte rel.igioase cari inainte cu 11căţi-va ani au fost foarte
exersate,
. . t şi ,ţine cu rigoare la nişte opi ni uni doa-m
b
·atice pe cari
marn e nu sau pus vr e o greutate. Dar contra acestia au foart e
puţin de obiecta,t experţii noştri adver sal'i de la, tabăra orto-
do.xă. - Anse a.ceşti cofe1"im,i de nr pi'.l .zi numai acea ce ,este
scris, ei ar lăsa in voi::t cerului, ca să se reguleze cu acei, cari
nu vor să cre·1 ză, spre ex. C:t in1;ier ea morţilor· est e o doctrini:'i,
a '.rorei etc .
Naşte acuma întrebarea: Cnm şi-a lu at origina , jud u.ismul mo-
dern î Pentru a putea respunde la această întrebare trebue să.
intin~em orizontul nostru şi să îndreptăm privirele ~oastre nu
numa1 la Jocul pe care ne aflăm, sau la ziua de astă-zi, ci ca-
•
- 29 -
tă să aruncăm o ochire asupra cercurilor mai depărta.te şi să
oprim vederea noastră asupra acel~i veac, pe care :1 avem deja
inderetul nostru. Atunci poa.te vom putea cauta şi afla firele
cari sunt împleti.te in ţes~tura evului mediu, dar cari se in-
tind, şi oferă judaismului mai multe puncte_ de aninare.- La
inceput se infăţişează înaintea noastră Moise Mende_lsol~n,•r~-
posat, de 9 2 ani, un bărbat, cu care epoca cea nour.1,m 1stona
j udaisnml ui îşi iea naşterea. 11en delsohn singur n 'a că.l_cat ~eşea,
el o· practica in viaţa sa, şi era foaL-te scrupulos m paz~rea
tuturor formalităţilor şi ceremonielor şi n'a neglijiat rost1rea
regulată. a prescri selol' rugăci11n1 de diminea.ţă şi d~ se?.Lră, etc.
etc .. Dar era deja condemnabil, fiind că a îndrăznit să vorbească
o nemţească cur'ttă e:a Lessing, Gleim, lvicolai şi alţi, acă.ruia
întrebuinţare a declarat'o un fanatic unguresc deabie acum 12
ani intr'o broşurrt care a fa.cut fără · mdoială furoare, că asta
ar fi o ereziă gra·vă . Mendelsohn era deja con~emnabi·z, fi~nd
că nu s'a slujit de jargonul obicinuit, de acel Jargon sublim,
pe cara numitul obscurant maghiar l'a declal'.at că e sfănt, că
e limba in ca.re, dacă nu rne înşel, s'a,r fi dat sănta scripturft;
era destul că Mendelsohn s'a servit de caract ere germane, că
a tipărit opere germ:tne etc. -
0
lu anul 1754 s'a dat publi-
cităţ"'i primul. op german Rcris şi compus de M~n~els?hn: ?'~on-
. ce." Poa,te ar fi ăncă mai potr1 \'lt da pnv1 a.-
vor"-birile fi'.losoJ
cest .eveniment şi acest an ca punctul de întoarcere jn istorla
judaismului, cănd voim mai cu seamfL · să fixăm un aserne11e·1,
punct. O asemenea; fixare justă, este in fine un ce coritraverşa ­
1
bil. Incetul cu încetul · procede miş~area. NeluaUt in . seamă. şi
neperc e ptibilă la incepnt, azi est e judeca.tă ca demnă in per -
perfecta ei însemnătate istorică, abia de un istorio~raf _ pos~cr-
ior, şi care nu poat e să fie azi . ăncă stimată in acest chip, fiind
că nimenea nu este in stare să cunoască, la care htnţ put er-
nic de evenimente poate sii, slujească inMmplarea de a:stă: zi c.a
Prima verio-ă
, b
causală. Cam astfel este st~trea lucrnrilor cu 1. p:L'l-
mele scrieri bo·ermane ale lui Mendelsohn. DacJt vom ' adăuga ănc{t
că Mendelsohn şi-a îndreptat atenţiunea m:ai mlut la coutra-
versele neplacate cu Lav'ater asupra unor încercări specifiic jn-
daice, traducend o mare parte a Bibliei intr'o nemţească. curată
şi frurooasă şi comentănd simplu şi natural căte-va cărţi a
săntei · scripture, · dar astfel incăt par a fi cu totul ' antitetice
şi contrastătătoare prin simplicitatea. lol' , faţă cu exegesele
meşteşugite şi incur cate a şcoalei .talmndjce, atuncia se porete
 •
- 30 -
priţepe foa.rte uşor, că Meudelsohu a dat un prilej mai mult
ăncă, prin pilda sa decăt prin inveţături directe, că cultura
in comun •omenescă, că moravurile germ:me şi maniera lor d'n
găndi, au prins rădecini şi la Jndei, cari pănă atunci erau pros-
crişi in "ghetii" (cuartieri) spfrituali. Cu pA,Şi gigantici păşiră.
fiij tribuli;d nostru pe inălţimele culturei şi ştiinţei moderne.
Veacul a.I opt-spre-zecelea, in al cărui< . ăntăfa jumătate au inv~ţa,t
nun:iai vr·o că.ţi-va inşi pe furiş ,Lsilabisj nemţeşte, nu s'a sfir-
şit ăncă şi iată ca mulţi judei căştigară şi obţinură pri°n me-
ritele lor, posiţiuni proeminente, atăt in societate căt şi iu arte
şi ştiinţă. Solomon Mairnon, La za1·us JJendavid, D r . ..Mm·cus
Iierz, David F1·iedlaender·, Rachel .Lev~n (mai. tărziu D-na Varn-
hagen de En.ţe) şi mulţi alţi aparţin ănţă in ,parte veacului al
opt-spre-zecelea.
Odată ce Judeii au câlcat pe terernul culturei moderne na-
.tura! că a'Q trebuit să ince: 1 pă cu plivirea şi clarificaţiunea
teoretică şi practică a cănipului relig ios; căci domeniele cuge-
tărei se ciocnesc unele fotr'[dtel . Un gust estetic mai prefect
a trebuit sft ceară asemenea ca 8inagoga să apare intr'o con-
for1paţiune interesantă şi nu in modul neingriji.t al evului me-
ziu. O impă,rtăşire · 1:i, viaţa civilă şi politică, cu căt aceasta
a.fost numai cu putinţă, a trebuit să nască· conflicte intre exi-
genţele legei ,judaice şi a vieţei de faţă, şi aceste conflicte stă­
ruiau la aplanări, la inlă turări. Participarea Ja. 1ucr[Lri ştiinţi­
fice a contimpuranilor trebuia · s~. aducă la cunoştinţă lipsa de
temeiu a nnor opiniuni sau priviri, pe care mulţi in ghetii
(cuartiere) s'au deprins a le considera ca nişte adeveruri miti
presus de veri ce indoial:'.î,.
Incercările prnctict de reformf1, debutau la început fără in.
doiaUL intr'un mod nesigur şi. ingrnt, şi in parte ele erau cu
totul greşite; in pa,rte au resultat i.nşi-le din nişte motive 'con-
demnabile, · din vanitatea bolnţLvicioasă da fi plăcuţi iu ochii
.creşti;nilor in speranţa de a- cohtribui la emanciparea lQr. Ans~
puţin (\{l.te puţin aceste încercări deveniră mai cumpăta.te şi mai
raţionale şi se practicau in cercuri mai întinse. Multe lucruri
cari înainte cu doue sau trei decenie se considerau ca neper-
mişe in cercu .ri întinse sunt asti:'t-zi tolerate; şi dimpotrivă mul-
te lucruri care doe-zeci sau trei-zeci ani in urmă au fost pri-
vite ca sănte in 1;ercuri întinse sunt astă-zi in comun părftsite şi
disconsiderate. !Ortodoxia a abandonat deja multe lucruri exte-
rioare şi se m~rgi.n.eşte ,num .ai in apă.rauea JucrurHor interioare.
3·l. -
Cap.tarea bisericeascăin chor, care cu puţini ani înainte a fost
defă,imată pretutindenea sub un mare numer de raporturi, C~L
un obiceiu nejudaic, este aeuma introdusă chiar in sinag,)a.ge or-
todoxe, şi predicile in contrn cărora s'au opus :r;nulţi cel puţin
la , formele lor moderne, se rostesc azi de luptătorii cei mai e-
neraici ai ortodoxiei, de Hirsch in F'rn:ncf'ur·t,Lehrnan in JJ1aienţa,
J(lein in Colmm· .Adle1· ia Londra, Lee zer· in f!lilandeljia şi aşa
m:1,i depart . Dar s'ar putea numi şi alte lucruri mai insem.ţ1ate
şi pline de greutate 'in ochii ortodoxiei, cari sunt azi perdute
pentru · vecii vecilor.
A venit timpul si't ne ducem înainte sau mai bine zi;s să , mer-
gem inderet -- la, opoca, talmudico-rabinicft. Pe ca.re am caracte-
risat„o fugitiv ca legalikLte sau pravilnici/1 moartă ' şi· retogradă.
Uude · şi când s 'a format juda,ismul talmucl,id Uude~ Aceasta
o pute01 ::\puue inda,tă şi lesne. In Palestina şi Babilonia. Cănd ~
Aceasta fără iudoia.Ut n'o putem areta exact. Astfel de revo-
luţiuni nu se esecută i.o. trei' zile ca bt!,năoan;i o bul~v~rsare de
stat modern, nici. chin,r iu trei ani, ci epoca naştere1 ş1 forma-
ţiunei Talmudului cuprinde un spaţ de timp de cel puţju .zec~
secole întregi. Ea ,incepn se eu cinci veacuri înaintea naştere1 lm
Chris.t, cam pe la, ti;mpul reintoarcerei din exilul · babilonic, şi
s'ai terminat cu cinci ·veacuri după naşterea · lui Cbrist, la in-
cheiarea Talmudului babilonic. Ceea ce priveşte prima naştere sau
origină popriă al Talmudis mului, trebue să măTturisim că . a-
ceasta ne este ascuns sub velul unui secret nepătruns. Isvoa~
rele pentru cunoaşterea şi înţelegerea acelor timpuri întune-
coase şţ fabuloase, cari sunt aşa de depărtate de n~i, fireş~e că
sunt mai rare decăt isvoarele timpurilor mai apropiate, ş1 noi
n'avem da.r incotro, decăt a construi din materialul neîn-
destulător ce 'l ~vem inafotea noastră, luănd in samă legile
psichologice individuale şi ale gintelor, adeveratul chip_ ş~ ~ă.p~
tura · propria a acelor timpuri tenebroase. Unii cercetă.ton d1stmş1
M1 aj_uns in realitate pe căi ingenioase la oarecare rest1ltate sa-
tisfăcMoare. Noue, cu toate acest~a, cănd voim sft cautăm ul-
timele rădăcini , ale judaismului talmudic, ne sunt ăncă multe)~
m~runte neînţelese şi problematice ,; şi nici un istoriograf, 111c1
critic n'a isbutit pănă acum d'a respăudi pe aceasta o lumină
indestulatoare. Noi ştim foa1·te bine, că Israeliţii şi Judeii, din
vremea primului templu, n'au trăit numai căte odată in situ, •
 .- 32 -
a.ţiuni şi. condiţi~ni. anarchice, in ca.re imoralitatea, necioplii.'ea
ş1 brutaht_a.t~a mtrna~ă stradele Ierusalimulpi, al Samariei şi
toate p~ov1::ciele acestei ţeri, ci ăncă adorau şi i:ieînchinau ade-
sea la 1dol11popoarelor vecine. Ideea monoteismului care a, resă­
r it. dej~ in_ patriarchii noştri, care a fost pro~Jovednită de
Moise ş1 Elia de psalmiştii şi proorocii cu focul Dumnezeesc a
convingerei şi a inspiraţiunei şi cu erufasa divină, acestei idee
nu s~a supus ăncă multă vreme mas,1 popŢului şi nu şi-a do-
bă, ndit ă.nc~ ':11ult timp dominaţiuD;ea asupra spiritelor. Şi p~
cănd preoţu "Je~tfifl.u Durnneze~l ui lui Moisi şi a profeţilor in
templu ~e malţ1mea de la M~oria, steteră pe inălţimi de prin ju-
rul ţere1, altarele zeilor cananitice şi acolo se închinau Israe-
~iţii ~ui ~oloch şi Astarotha, lui Baal şi lui Kem.osch, lui Ki-
JUU ŞI Im Thommus. Astfel era, sta.rea lucrurilor pănă la dărâ­
marea statulu~ judeu. Precum vorbele inspăimăntătoare: .1lfene
rnen~ thelc~l nP_hm·sim, (num/'.lrat, cumplmit şi despărţit,) fă.cure o
lummă vmă rnaintea ochilor un ei rege din Babilonia (Belşazer)
după legenda p3.strată in cartea lui Daniel-cu ocasiunea unui
o~speţ noc_tm:n, -aşa vocea divină se rosti asupra lui Iuda pu -
ţme deceme rnainte de timpurile lui Zidchia : Mene mene etc.
d_eci-su~~·a,soarta ţerei. Inimicul veni de la N01·d, ludea perise,
ş1 ~ udei~ s,au ~us in captivitatea bab1lonică. Dar după şeapte­
zec1 am s an mtors - -un popor cu totul altul. Nici. o urmă mă­
car de idolatrie! Aplicarea la eul tul zeilor canaanitice ideile
canaaniti~e-păgăne de odinioară periseră ca prin farmec, ~ lume
nouă de_ idei religioase se infaţ'işează înaintea noastră. Popo-
rul mamfestă de acuma înainte o statornicia neclintită in cre-
dinţa ac~lui Dumnezeu pe care profeţii l'au propoveduit, popo-
rul mat11festă o ardoare simtă şi o inspiraţiune înfocată pen-
~1·u ace~stă credinţă şi el are o îngrijire extraordinară şi in
~nstrucţrnnea ulterioară a acesteia. Al 1loilea Isaia, ca.1·evieţuia
1~ vremea reintoarcerei sau îndată după acen,sta, profeţii cei
dn} tu~ă Hagai, Sa.ch:ctriaşi Malea chi etc vorbesc la un popor
ca~e diferă cu totul de acela cătră care se adresase primul 1-
sa,ia, Hosen, ba chiar şi Ieremia. Di'\r afară de fenomenul vred-
nic de însemnat, că pe negăudite ni se prezintă un Monoteism
aşa de ferm, precum şi o aplicare şi o ataşare neclintită la le-
gea ~osa~că'. vedem nu mai puţin că judaismul s'au îmbogăţit
c~1 ~nşte 1de1 cu totul noue, cari au prins rădăcini şi au incol-
ţ~t mtre ex~laţii reintorşi. Credinţa in demoni şi îngeri, in în-
vierea morţilor in preexistenţa sufletului etc. 1:1,n extras asupra-le
o ~n.fiuenţă o~re care. Noi ne explfoăm aceste ·elemente în Ju-
da1smul de atuncea, prin raportul lor cu Parsismul. Ei slau iniţiat
in Zoroasterismul; s'au apcopiat de el in acea epocă îndelungată
al exilnlui spiritualment"', de manierile opiniunilor religioase şi
filosofi.ce ce· dominau ·pe atuncea în Asia de mijloc, şi in m·ina
acest ·ui · contwct, după ce elementele de cugetări . Zoroastrice pă­
trunseră. in judaismul profetic, cautau chiar certe inchipuiri an-
tijudaice a fi intrdouse şi admise in mare ·num6r, incăt proo-
rocii şi talmudiştii postcreştini aveau să polemizeze şi să se lupte
in potriva Dualismulu·i pa1•sic, in contra lui 01·muzd şi .Lfrhima,n'.
Totuşi marea revoluţiune ra.dicală şi spirituală, care avu loc
in exil, ...nn este aici . esplicată intr'un mod satisfăc~tor. Aseme·
nea tramlf.ormaţiuni nu e cu putinţă să :fie esecuta,te ·in cinci de-
cenie. Şi totuşi aşa: stau lucrurile, şi ne inti-ehăm, cum s'a pus
m esecuţiune ace,Lstă transformare in timpurile lui '1etubabel şi
al ponteflicelui Iosua, ,dui Esra şi Nehernia ~ Cum şi-a luat naş­
terea talmudismul din mosa,ismul şi Juda1.·smutdin israelitismul 1
Cum 1 Să deschidem puţin cărţile istoriografilor . . Este foarte , u-
şor de înţeles, că betrănii, cari ' nu ave:ctu nici o ideă de isto·
• riografia, · şi cari raportau numai. nişte intemplă.ri esterioare d'ale
zilei, nu ne introduc in atelierile tainice ale vieţei intelectuale,
in cari propriu zis, sunt ascunse rădăcinile istoriei. Pe lăogă
aceasta ei ne dau pentru perioada de care vorbim' nişte notiţe
incomplecte şi neîndestulătoare, cari pot fi roă.rite prin aJlarea
unor isvoare necunoa scute pănii acum . şi prin d.escopel'irea unf>r
comori literare , pe cari le am crezut perdute, prin citirea şi
soluţiunea unor inscripţiuni, epigrafe, monede vechi etc. Viaţa
din nănutru o putem conchide priu inducţiune, griu cercetarea in-
lă.nţuirei causale intre cuget şi cuget, intre cuget şi faptă, in-
tre faptă şi .faptă. Din nefericire n'a a.vut ă.ncă pănft acuma
judaismnl mai cu deosebire mulţi istoriografi, cari să recunoască.
adeverata idee a istori(>grnfiei, şi de acea a rcmas această intre-
bare fără nici un respuos satisfăcMor. Nici lost nici Her·zfeld,
nici Graetz nu n~ esplică originea judaismului talmudic. Să arun-
căm o ochire asupra erudiţilor nejndei. Să întrebăm pe profe·
sorele protestant Ewald din Goelingen sau pe demnitarul şi pro·
fesorul catolic Dollinger din Munchen, atuncea vom lua cunoştinţă
de oare care fapte unice, cercetn,te intr'un mod foarte spiritual;
asemenea vom afla oare cari hipoteze, cam alăturea cu adeve-
rul; dar cum şi in ce mod s'a prezentat judaismul talmudic după
exilul babilon,c, intr'o transformare cu totul nouă, aceasta ei
3
 - 34 -
ne la$ă neexplicat. Erudiţii creştini, o lasft cu ată.t mai , mult,
cu' căt isvoarele principale (şi aceste sunt tradiţinnile istorice
de care este im.estrată boga.ta. literatură talmudică) li sunt nu-
mai accesibile. C{tci cunoştiiµţa tractatelor talmudice in lumea
nejndaicit este de la Buxtorf încoace foarte neglija,tă, şi de 200
an,i copiază unul după altul în bun.ă pace fără, de a fi criticat.
Şi nimic alta decăt ~eclaraţiun_i falşe, tălm~cfri 1·~le şi_ ~·apo.r-
tări minciunoase -- ,ar nu legi sau drepturi - trec a.ici prm
moştenire ca o purure boală, şi se teresc de la o generaţiune
la alta. De acea este Strauss acolo mai slab, unde voeşte să, ca-
racteriseze in istoria sa dinaintea creştinismului viaţa intelec-
tuală judaică.. Şi cu toate că St1·auss se arata in critica sa a-
supra evanghelielor ma.i expert şi mai savant decăt Renan in
ingenios construitul seu roman " Viaţa lui Isus", totuşi . franceznl
Renan e mai superior decăt germanul Strauss in cea ce priveşte
cu.noştiinţa şi apreciarea exactă al judaismului din timpurile lui
Isus, fiind că Renan are o cunoştiinţă mai întinsă a lirnbei E-
braice in parte, şi a limbelor semjţ,ice in genere, decăt Strauss
care nu se bucură aiei de un caracter nea.ternat.
In confuza şi întunecoasa pădure primitivă a vechei isţorje
judaice din timpul templului al doilea, ne instrueşte şi ne lu-
minează mai mult Geiger, şi anume in importantul seu uvragiu:
"·Or·iginalul şi traditcţ?'.unile Bibliei." El n'a mers numai ca un
critic foarte erudit, ci ancă ca un adeverat cercetător ingenios
după urmele vieţei intelectuale u.ntice a j ndeilor d'acum doue
mii de_ ani, şi fiind înzestrat de uu adeverat ,:a.r de divinaţi.une,
dens,ul era in stare să ne dea o lămurire exactă. El ne a de-
1~onstrat curst1.l unei vechi Halache, care n'a inceta,t numai d'a
fi aplicată, dar din care nu ne a i:emas altă urma, de că.t bu-
căţi mărunte, pe ici colea, in stră.vechiele scrieri, pe cari a
ştiut să le descopere şi să le desluşească 1 iarăşi prin mai
multe aluziu.1i fă.cute la această veche Halache. Şi astfel
1
d abie Geiger ne a dat inUtia lumină spre a pricepe viaţa inten-
sivă de partidă din vrer;nea templului al doilea, şi ne a dovedit
intr\m mod irefutabil, că zaduceii ş i {a1·iseii n'aveau numa.i un
caracter de partidă. religioasă, ci ăm.că şi unul politic. Să nădăj­
duim că cercetă.rile viitoare, vor isbăndi să arunce o luIPină ·
viuă asupra primelor începuturi a le epocei talrmidict:, care pănă
azi zac ăncă sub velul întunericului.
Chiar şi SimGn cel Drept, care fu unul din cei dip. ,urmă mem-
brii a.i marelui Sinod., se află ascuns in deasa negură a lege.n-
- 35 -
dei.- Dar ·trect'lnd la timpurile Macabeilor, vedem ci'I isvo11reJ~
curg cu mai m1iltă indestulare. Autorii contimpu.rani apa!° numai
decă.t, autori judei şi nejudei din P~lesti~a şi Alexand~1a. Ger-
minii aruncaţi in păment in timpurile lm Esra le zănm re~ă­
riţi. Se ridică sinagoge pe lă.ngă templu, exeghesa. talmu~1că
propriă se află acutn in floarea mărirei sale. Viaţa prod~se n1şte
conformuţiuni şi riişte instituţiuni, cari nu erau ident,ce cu. a.
cele din Bibliă, · , şi fiind că Biblia a fost privită ca un ce nQr-
mal pentru toate, ' ~i s'a aninat cu forţă veri ce lucru, unde
nu era cu pi1tinţă să se, isbutească intr'un chip uşor. "Pogoair~-
te in adăncimele săntei scripturi, întoarce-o şi cercetează-o m
toate părţile, căci totul este · cuprins intrt'lp.sa" - zise un inţ~­
lept bAtrăn. Certele partidelor, disputele de la şco~lel~ doctori:
lor, disputaţiunile profesorilor şi a şcola.rilor, a c.ise1 Im Schama1
şi a lui Hillel, , a lui Ra:bbi Akiba şi alui Rab?i. Ismael et~ . .to~te
aceste aveau de ţintă, d'a face tot pos1b1lul ca opmrnn1le
lor pe baza textului biblic, să fie respecta.te ca lege, să se bu-
cure de ·o consideraţiune autoritară. I-~alacha s~duc~ă n:a ~nt~t
ll.jungţ să ţie susţinută; asemenea ş1 oa:ecan ?1recţrnnţ clrn
halacha f ariseă. Aşa de exemplu a stăruit Rabb1 llk1ba ca, 9-
p.iniunea sa să biruiască opiniunile lui ·. Rabbi Is~ae.J., aşa făţur~
alţi în potriva a;ltora. , Asupra celor zise n,vem ~namte_a noa~tr~
numeroa'ile documente jn Mişna, Tosifta, Mech1lta,, $1fra, Ş1fn,
in '!'almudul Babjloniei şi Ieruşalemi şi in vechie!~ Mi<;lraşiţn.
In secolul al cincilea s'a terminat · literatura talmudică cu r~-
daţţi~uea definitiv in~heiată. al Talmudului . Ba?li · _Timpurile
deve1dseră mai nefavoi;abile, furtuna persecuţnme1 a .mceput să
b~bue cu o impetuzisate neexpri~abilă asupra bi~ţflor. ~udei, ·
şi sub aceste furtune s'a sHtbi~ ~oa1~temn~,ţ activ~ ş1 spuJt~1al'a
lor viaţă. Academiele se pustiam ş1 ~e ru!na~ă, ş1 ? sta,guaţ1_une
fatală şi ireparabilă a inloc11it timpunle dmamte plme de o viaţă
intelectuală. A urmat atăt pentru judaisin ·căt şi pentru J u-
. dei o epoc.). foarte funestă şi tragică; dupft ce c:eş~inisµrnl ,s'a.
puţ, . jJe tronul i:npărătesc bizantin. h1 ~p.oca Ghe_omm1lo.1·la ~a?~
dad ma~ tă.rziu in Africa de Nord ş1 m Spama, mai apo1 'm
Fra~ţa şi in Germania s'a construit mai depa_rte pe , ba~a T~l-
mµduh ,1i. A ·se împotrivi sau a combate cele 1.ase Şţ. exphcate ,m
Talrnud, .nu catn , emu dispuşi la a?e~t pas;. căci se cre~eau
a nu avea nici· un drept la asta. ·Rabm111mul·dm evul ,~ ,ediu n~
este vr'o I epocă nouă, ci o simplă unnare al Tahl;l.1,1d1smul~1.
Măreţ~le ppere lţ,alachic,f; cornp11se de Alfassi, Mairn(_mjdes,r<Mo1i;e
 36 -
de Couci, Ascher ben J:eehiel, Iacob ben Acher, Iosif Karo · etc.
nu sunt antitalmudice, cî din contra foarte talmudice. Ele suut
un fel de TaJmud sistematizat sau codificat.
l .
• J
Acum ' să''·păşim .înainte spre ·epoca ·cea mai ~ntică, pentru a
areta originea judaismului mosaic. Cuv~ntul ;,.Iudaism" in -fapt
nu· este aici • o denotare potrivită. Israelitismul sau' Mosaismul
ar fi mai corect. Dar chiar vorba „Mosaismul" . nu este o desem-
nare perfectrt. . De ordinar se înţelege prin aceasta totalitatea
instituţiunilor, atM celor cultuale şi judiciare căt şi acelora
cari privesc pe stat, şi acărora autor se spune ci.t ar fi, Moise,
pe căn?- judaismul nostru are dreptul d'a pretinde - că 'originea
ei ·este inai.ntea naşterei lui Moise. ·-· Abraham este in adever
părintele Judaismului. Dar unii vor zice poate că istoPia lui
Abraham este o 'basmă? Fără indoii1lă că cel ce este înzestrat
de talente sceptice, n'o să intimpine mari · dificultăţi, pentru a
volatilisa de tot in retorta criticei sale pe Abraham. Profesorului
Ewald i:-a reeşit aceasta. Tot atăt de, puţin voeşte profesorul
Steinthal să recunoască pe Abraham ca o individua.litate istorică
ca pe oare care alt patriarch sau vr'un rege dintr'o vechime'
foare depărtată. Nn prea suntem dispuşi, căci nu e lo,cul aice
de a critica - această opinie, dar ni se pare cel· puţin că e mult
mai ' important · d'a lăsa,- pe bietnl Abrahr~m in istorUt, decăt de
a 'I arunca afarlL Hipoteza unui A braham explică mai bine 1u-
crul, decăt _aşezarea vreunei alte hipoteze. In fond e tot una,,
de s'a numit Abraham cel d'intb'ti Monoteist, sau că a avut
vr'un alt nume. Monteismul a venit o dată in lume, un om
l'a cuprins ăntăiu cu spiritul seu. Şi acest p1·im-monoteist era
un patriarch al Judeilor - Abraham! · tivă. a rasei semitice, unde numele Dîaus (Splendidul) sau Brcth-
Ne aflftm. aici înaintea unei mari probleme a istoriei univer-
sale, înaintea naşterei Monoteismului, cea ce este in a.dever par-
tea esenţială a Judaismului, parte in veci neschimbătoară. Toată
omenirea era apăsată de păgănism, de intuneric1H unei ido-
l~trie m_ai mult sau mai puţin brute. Şi iată c:"t ideea de un
sin9u1· Dumnezeu s'a descoperit unui păstor it1 cămpia, Iordanu-
lui, care a fost după acea practicat de Jndai~m. 'I1oată omeni-
rea a fost apăsată de păgănism, de întunericul unei iddlatrie
mai mult sau. mai puţin brute, şi iată că Monteismul cel .mai
~Iar şi su~lim .a · fost cultivat şi 'proclamat de un · popor „ m.ic,
m 1 Palestina ,; care era pe o treaptă mult mai inferioară în arte
- 38 -
totuşi opi.niunea jutleă despre · un D-zeu unic difer~ esen:ţiaJ de
opi~iunea egipteană despre o quadri _nitate (D-zeirţi m _P~tru pe1~-
soane) căreia snnt subordinate , mai multe clase ·d~ zei 'lllfenon.
· In fine aserţiunea unei împrumutări din Egipt sau din :t:ersia
este 'acum sprijinită,: cu mai puţină tenacitate. D~n potri'".'ă. ănse
auzim - că se vorbeşte foarte mult · de un ·. 1\fonoteism ·semitic, ~e
un pretins · instinct ' nionoteistic a rasei ~e~it~ce. Această opi-
niune este acum · manifestată cu mult sp1nt ş1 cu o vastă eru-
diţiune de suscitatul Renan, dar la o cerce~a~e _de~ai aproape
se arată ca o beşică de săpon. · In adever rehgrnmle monote-
istice ~le lumei adică creştinismul şi islaiismul alMurea cu ju-
daismul sunt de origină semitică. Da,r creştinismul este o fiică
nemijlo~ită sau imediată a; judaismulni; Isus şi Apostolii erau
conaţiqnaJii jude'ilor . şi in 'ceea ce priveşt~ pe Arabul Maho~ed
s'a dovedit de mult, că Monoteismul lm este un Monoteism
derivat direct din judaism. Cultul arabi lor de înaintea lui Ma-
•
homed P.ra astrolatria.
Nici Isus in Galilea, nici Mahomed in Mecca nu şi-au isuşi.t
un Monoteism neaternat de judaism..
Să îndreptăm puţin privirea noastră la semiţii nejudei ]a
Babiloneni, şi la Asirieni, la Fenicieni şi la Cartagineji., la Ga-
naaniţi'i şi la Arabii, şi să • ved~~ c~ fel de i~ert religi?.:t:"lă ~-
vură aceste popon.re 1· Adoratoru lm Baal ş1 Asta1··tei mchi-
nă torii lui .Dagno şi Moloch, lui Milcom şi lui Eliun, soarelui
şi stelelo1·, erau oare · monoteişti~ . . . ...
Se poate · foarte bine, că in. multe numiri. de zei sem1t1~i să
fie esprimată ideea, "Domnulm" sau „regelm" sau „Prea mal-
tului". Dar prin aceasta nu s'a exclus _ăncă ~ol_iteismul. J?er~-
sul a fost acolo exclus, tbt aşa -de puţm, · ca ş1 m ţara pnm1-
aman (Puternicul) ne pot seduce l.a a?eea. concluziune falşă, că
Politeismul n'a ' fost cunoscut vechmlm Hindu. Densul era tot
aşa de puţin exclus, la, ei ~a ş1 la Romanii, ac,~~:ora Optimus
Jl1aximus nu ne aduce de sigur dovada, ca la libru a crezut
lumea intr'un singur Dumnezeu. .
'·Espresiunea semitică ."Domn" sa~ ,,re~e" dovedeşte ~mma1,
că se,niţii işi ·închipuiau ·pe unul dm zeu lor ca cel . mai supe-
rior, nu ănse ca pe unicul. Tot din această ideă esclamă preo-
tul midianitic: ,,Acuma cunosc eu, crt Iehova este mai · mare de-
căt toţi Elohimi". Tot pentru acest cuvent au înfăţişat chiar
psalmiştii israeliţi i pe Iehova ca mai presus de căt ceilâlţi zei.
 37 -
şi şti'inţe decă.t contimpuranii lor ,Egiptenii · şi (],recii. Toată lu-:
mea a fost apăsată de păgftni'3m, de întunericul unei idolat-
rie mai mult sau mai puţin brute, şi iată că Monoteismul ~păru
in Israel intr'un grad , aşa de inalt şi tntr'un chip atăt de per-
fect1 incăt noi astă.-zi după trei mii de ani, nu putem să pă­
şim peste d~nsul. Că.ci ideile reHgioase ce noi le manifestăm acuµia
nu sunt m~i măreţe şi mai lămurite, decăt ideele religioa.se ale
profeţilor şi ale psalmiştilor, de la cari se desvoltară făr[t ţn­
doială a~e noastre. Copiii de azi, ce umbla la şcoală, pot fi Q'.lai
versaţi în Geografiă, Aritmetică şi Fisică, decăt J.lfoisi şi lsac
d0căt David şi Asaph. Dar in căt priveşte doctrinele dumne-
zeeşti ale profeţilor noştri, incăt, priveşte petrunderea in înal-
tele regiuni ale divinităţei, aceste doctrine tr~buesc să fie res-
pectate de ·cei mai mari filosofi, şi cum se poate prevedea, o
să mai treacă multe decenie, pănă cănd masa omenirei-masa î
Q, nu! pănă cănd o parte a omenirei va ajunge la. înălţimea ideiei
lni Dumnezeu, pe cari se aflau profeţii noştrii înainte cu .trei .n;iii
de ani !-Dar de unde au venit aceasta, că numita rlescoperire s'a
făcut ăntăiu unui lbri, că numita descoperire s'a făcut ăntăiu
ignorantului popor ebreu î · celelalte naţiuni. Prin Ab,raham şi ~rin Ul"?Iaşii sei a fost bi-
"St(d - aud pe cine va esclamănd - nu Ebreii sunt unicii
Monoteişti primordiali, ci Monoteismul er a un 1:nstincta 'rasei
semitice."
Este remarcabil cu ce stăruinţă se tăgăQ.ueşte sau se .trece cel
puţin peste factul, că in sinul judaismului s'a născut .Monotr..-
ismul. Nork şi alţii · sunţin o filiaţiune a judaismului de ve-
chiul Braminisrn.
Această aserţiune ănse este aşa de absurdă, incăt nn merită
nici o refutare. Rmh şi alţii tăgăduiau totul ce, e origip.al in
judaism, şi . vroiesc a priv,i aceasta in parte, ca un impruinu ~
din misteriele egiptene, iar in parte din sfera ideilor baetrico-
persice. Transportar ea Teologiei egiptene in judaism s'a s.usţi- ·
nut înainte cu 18 veacuri de judeophagul alexandrin .Appion
in potriva căruia a publicat losephus pr ecum se ştie .o ş_criere
polemică, şi tot acea.stă susţin(lre a mai fost repeţiM de ,Schil..!
ler in scrierea sa ~Misiunea lui Moisi", in aare ,disertaţi;qne s'a
silit d'a p_une in evidenţă absurf}ităţi alexandrine jmpodobite
de obicinuita sa retorică pompoasă. Dm: cănd am fi chiar ne-
voiţi a admite că fol'mele pentru ata ,re ce;remonie mosaică -
d. e. chiar pentru circonciziune- s'ar fi împrumutat de )la E-
g,ipteni r(simp~ele forme iar. nu cuprinsul SP,iriţual al acesţqra),
- 3i -
Renan, care ·mai ănt.ăi~ la1_lff57, in „i~~ori; s_a ge_nera~~.şi
in gramatica comparativa ~ hrubelor ·~~~1t1ce, ~1 ~a1 apcn. 1n
„Monografii proprie", a susţ1~ut cu .tăn,a ideea unui Monote1s1:13
·t·c (precum s'a, mai exprimat rntr un mod foarte ene.rg1e
A!
somI 1 , t· l · t ·
in renu,[Ilitul seu discurs, pe care 1a ros 1t a m rarea sa UJ.
funcţiune de profesor de limbă ebr~ică _in O~llege de. l!r~n~e)--:
Renan mi vroia să admită numai o mrudU"e ~e limba. ~ntre
idiomele semitice, ci ăncă şi o înrudire . de. idee . rchg~o.ase
decfarănd că Monoteismul ar aparţine instin~tiv rasei sem1t1~e.
Tot astfel, vroia Renan să refere la aşa.. numitele . popoar~ at"t~e
un talent instinctiv pentru filosofia, ştnnţele , naturale ş1. poli-
tica. Dar atăt intr'o parte căt şi in cea ~'.altă s~~ ~m~g1t re-
numitul profesor. Romanii, Germanii, Slavu, Perşu ~1 Hmdu nu
sunt dotaţi de un talent . înnăscut pentr~ filosofia, c1 a fost nu-
mai un singur popor at·ic, care era pr.1muJ generat~r ~ ~loso-
6.ei cdică blenii, şi dintr'enşi s'a resadi,t metoada .9andirpi şpe­
0
cul~tive şi substanţa ideelor plosofice şi la alte popo,are. - .Aşa a
fost num,1i un singur trib semitic, Gare a J.lăscut Monoteismu.I,
adică tribul lui ls ·rael, şi din Judei s'a trainsplănţat aceasta ~a
ne cu;v~ntată lumea. .
Cănd relativ la acest pretins instinct semitic a dat Rena_n
p~ste adversari, s'a depărat in ardoarea. poleumicei .d~ la .pozi-
ţiunea cuvenită -anui savant, d'a fi un JUde.c~tor _ş1 1ştoric n~-
părtinit.or, şi s'a pogorit pentru apârarea oprnrnne1 sal~, 1~..s~-
tuaţiunea · unui . simplu advocat, .car.e c.aută c~ ~· mgrIJH~
foarte mare totul ce e in favoarea, h1poteze1 sale, şi ţm~ ~smms
tot;1l, ce mărturiseşte in protiva acesteia. Cu multă _s1.lmţă a
cercetat toate · urmele Monoteismului la, popoarele sem1t1ce,.d.ar
cu o luare .aminte scrupuloasă s'a ferit de ori ce m}trturisire
politeistă. 'rutu şi a găsit şi el adversar.i demni .. Profes~n~l ger-
man Max Muller, care se mişcă cu m.a,1mare siguranţa 1:nve-
chia isto1·iă a · limbelor decăt profesorul fra,ncez., ş~ ebreul S.al~m_on
Munk din Paris, care . cunoaşte popoarele ş1 hrnbel~ sem1t~ce
mai profund şi mai min.uţtos decăt pre~ecesorul u seu m ~u~~ţm•
ne Renan, (căruia de alrninterlea nu-1 contesta.m 9 end1ţrnne
emin,entă şi un spfrit briliant) şi alţi mulţi ăncă~ a1:l dem~ns-
trat iuteun rr1odfrapant lipsa de temeiu acelor aserţmm renamce.
A.farit de aceasta vorba instinct nu ne explică ăneă :i;iii:p.ic.Ce
e<:iteinst·inctull La Renan această zicere nu însemnează cunos-
c"t~ ideă a istoriei naturale, ci e o fr::1;ză mistică, car~ p'ar@
 - 4;0 -
mm un .cuprins mai inare raţional decăt de s'ar admite o · des~
coperire brută supranaturală. Şi dacă Semiţii ar fi avut .un a7
tare instinct · pn:mor·ial, de unde vine că li s'a perdută cu desă­
verşire t Putut-a acest instinc ·t să le fie cu totul nimicit . s:tu
zădărnicit i
Chiar si supoziţiunea, că tribul ebreu indeosobi ar fi avut in
posesiunea ,sa un atare instinct de r·asă, · uu e un ce statornic.
De multe şi repeţite ori vedem pe poporul lui Israel căzfmd î-
napoi in pohteism. Chiar din gura uuor profeţi şi psalmişti in-
spiraţi, acărora psalmi şi cuvinte sunt păstrate in Bibliă, auzim
slava lni ,Iehova, că „el . este cel mai înalt preste toţi zeii",
cea ce . dovedeşte, că idea monoteistică s'a luptat ăncă · multă
vreme, pentru a obţine o puritate perfectă şi 0 stăpănire ob-
ştească asupra lui Israel. Era trebuinţu. de o răvnă ca aceţ1, a-
lui 1JJlia, pentru a da in fine de pe Carmel prilej la cunoş­
sinţa · po·poarelui că: Iehova, ce este Elohim ! Iosua aduce aseme-
nea la cunoştinţa poporului, că străbunii sei, că însăşi 1'erach,
tatăl lui Abraham, a slugit la zeii străini şi invită pe ,popor,
să facă o alegere. Laban, care era contimpuranul lui Abraha.m,
numeşte pe '[erafimii, sfeterisiţi de fiica sa Rachel, zeii sei. Unde
remăne, după toate ce am zis, instinctul judeu pentru Monote-
ism~ · cesta era, se zice figurat, o iluminaţiune de sus, o descoperire.
După t0ate mărturisirile istorice îşi ia Monoteismul începu-
tul seu prin persoana lui Abraham. De la densul el a trecut
la lsac, de la acesta la 1acob şi de la acesta la urmaşii sei, la,
poporul lui ;]sraet. Lanţul splendid al profeţilor, il fereşte de
peire, il purifică de aposiţiuni necuvenite, il respăndeşte şi il
rădăcinează in popor.
Dar cum a ajuns ebreul Abraham la credinţa sa monoteistică,
voi · fi sigur întrebat~ Respunsul este in fapt foarte greu. Ori-
ginea Monoteisml'llui este in adever un fenomen problematic, şi
se poate toarte bine că in Psychologia ordinară, nu s'ar putea
afla legile cari -ar explica ,aces·t fenomen. De acea , voi zice un
cuvent semnificativ pentru explicarea acestui fenomen, adică că
este o " revelaţiune" sau o „ clescoperfre". Dar mai înainte
de, toate aş dori să me păz esc de pretenţiunea, că eu aş fi vrut
să înţeleg o descoperire care se arată ,omului intr'un chip ex-
terior. Chiar , şi descoperiri sunt nu;mai internplări interioare,
sufleteşti, cari nu numai că se sustrag de la - observaţiunea noas-
tră, ei cari nu stau nici sub obicinuitele legi psichoh,gice. Este
o VQce , du.:pmezească care a -vorbit in şi cătrr·ă , Abraham, in·, şi
/
- 41
căt,· ă profeţii. Dar această e tot acea voace di vină care vor-
beşte in inima fiecărui om, pentru a căreia argumentare lips~sc
ăn~e masei poporului sau toate orgtrnele sau o mare parte din-
tr'ensele. Aceste organe nu se află numai in mintea ,sau in ra-
ţiunea , in fanta zia sau i n necorwsc:utele sentimente insti1tctiv€, , ci
ele ,se afi:1 inti-'o forţă şi subli,rrl'ilatede spirit, pe care abie o
· putem phcepe, la cari trebue nu mai puţin să se însoţească ă~:
ca·, ,ca,· nnelement important, jnalta puritate morală. Profeţn
n'au fost ecscitaţi nici de silogisme log·ice, nici de visiuni sau
extaze fana.tice, nici de presimţiri şi sentimente lipsite de cla-
rita .te pentru manife stn,rea ideilor lor durnnezeeşti, ci Dumne-
zeu a ales pe denşii, ·s'a manifestat printr'l~nşii, de vreme ce _le
acordase organe de descoperire. O re:velaţiune divină nu este pnn
urmare vr'un ce sup,..anatu1·al sau inprot'iva natu.1'ei, . ci ~ o ~a-
nifestm ·e dumnezeas că şi pentru noi e un ce misterios ş1 neinţe-
legibil. . .
Pe alte teremnri ştiinţifice se vorbeşte asemenea d~ descope1·~1:i,
cănd voeşte cineva să însemneze intr'acel Joc cunoştinţe ştiinţ'i}lce
născute pe negăndite. Newt on a inceput să inţeleagf1 fără veste
legile gravitaţiunei şi a mişcărei pămentulni, pe cănii. ~ta cul-
cat supt un mer, şi a fost lovit de uu mer ce căzuse JOS •• A-
Dar Newton se ocupa, mereu cu Maten::\atică şi Fisica, şi dac~
densul n'ar fi putut de.monstra chiar legătura lo'gică de idel,
cari din premi sele existente ar fi condus la n0ul rezultat de cu-
noştinţă, dacă concluziunile şi judecăţile in acel momen~ ~.l c~-
derei merului n'ar fi trecut ca fulgerul prin sufletul lm_rntr~
consecinţă necunos cută şi miraculo s de iute, şi inlănţmrea ei
n'ar fi putut să fie demonstrată inaintea vr'unei alte persoane,
atuncea se poate privi acea „de8coperire" ca un ce natural d~
tot. Un asemenea exemplu avem şi la Archimede. Septl)măm
. întregi l'a chinuit atnarnic problema, p~nt1:u ~ co~st~ta, căt
aur şi cat . ~rg~nt ar fi in coL·oana regelm D1om~~' ş1. na putut,
să-şi procure o soluţiune. Acum pe cănd se afla rntr u? _vas la
baiă, pe n eaştepţaţe a fă.cut observaţiunea, că corpun m. apă
perd din greutate, şi ei s'a,u luminat d'o-dată calea deslegăre1. El
sări afară din vas, şi esclămâ extaziat: Enreca ! eu am desco-
perit'o !
Abraham şi ceilalţi vechi nomazi ebrei din Canaan afl~râ
aseruenea .Monoteismul. El l'a fost descoperit. La Newton ş1 la
Archimede ănse a, exista,t un terem oare-ca.re pen Lru descoperirele
3*
 -- 42 -
~tiinţifice ce li, s'au manifestat, la aceşti eroi a ştiinţei a tre-
cut totd'auna un şir de concluziuni logice prin suflet, chiar cănd
aceste n'a.u fost pricepute de cunoştinţa individualft, pe cfrnd
la patriarchi şi la profeţi n'a existat o astfel de inlftn.ţuire " de
cugeM1d, acărei ultimă ver.igă ar fi putut areta înaintea ochilor
idea unui Dumnezeu unic, spiritual şi si'.tnt.. Emirul care a păs­
cut turmele sale ht Iordan şi ]a Pa.lestina de Sud, n'a intre-
prins · cercetări religioase-filoso~ce cu conştiinţă; el n'a ştiut nici,
de dovezi teologice, nici ·de demonstraţiuni teo,.fisicale penti·u
existenţa lui Dumnezeu. DimpotTivă. a căzut numai ca prin mi- ASUPRA LIMB~! ŞI LITERATUREI EBRAICE.
unne, o rază de spirit in sufletul seu - cum 1 aceasta n'o ştim. de d . N, F R Ă N K E L,
Este nu · eveniment misterios la care ne uităm încremeniţi
de mirare precum şi h, multe alte din lume.
· Cele mai insemnate Joue seminţie a, rasei Caucasiane, cari
au contribuit mai cu seamă la cultura umană, sunt Indo-Ger-
manii şi Semiţii. La cei din urmă aparţin Grecii, Arabii, Si-
ME URMĂREŞTI TU ĂNCĂ rienii, Fenicienii, Ba bilonenii, Egiptenii şi Punii sau Gartagi-
poesie de el.-Ricard Torceanu. neJu. Intrucăt priveşte pe Perşii este indoelnic dacă aparţin
rasei indo-germane sau semite, pentru că in Jimba lor se găsesc
urme din limba amenduror. Leagănul Semiţilor este Asia de
Me urmăreşti tu ăncă D:ir vai! duşmana ':loartă, sud-vest; lim bele cele mai importante a popoarelor · semitice,
, Găndire-amăgitoare, Eu dulcea ciripire
Ce viaţa.mi trecetoare 'cari se vorbesc in mare parte şi astăzi, sunt: cea ebraică, a-
Ş'aţ apel~r . şoptire
Destul ai turburat ? rabică, chaldeă, arameă san mesopotamică, sirică ş·i coptică. Toate
Fără inţeles aud,
aceste dialecte semitice - aparţin unei s'ingure Jimbe primitive
' Ori mai găndeşti că-i stăucă Suflarea ta e moartă fenico-ebraică. Limba b i blică a Ebreilor este p1·in· urmare limba-
Ce nn-i pasă de valuri Gătita primavară, mumă a celor mai multe limbi orientale; · după cum cea san'sc-
Cănd crunt lovesc in mahui Ea nu învie eară
Un snflet întristat? rită a Indianilor este acea a mai tuturor limbelor occidentale.
Un vis ce a dispărut !
Gesenius pretinde, ce e drept, că limba-mumă a,l dialectelor or-
Ici păsărica blăndă In mine geme taina ientale ar fi cea ara,bică, intemeiându-şi argumentarea pe bogă~ia
Cu glasul ei iţi smulge De chinuri lungi şi grele acestei limbi; dar aceast,ă însuşire nu o datoreşte vechim'ei ·sale, ci
Şi riul, care curge, De patimi mari şi rele, traiului seu in raport mai lung. Ea mai , trăeşte şi astăzi in
Din piept, amar dureri, Ce sufletele friug ! gura a multor popoare din Asia de sud-vest; ele vreme ce tra _iul
Şi alba flo'ricică Şi-mi vine s'arune haina
limbei ebraice s'a stins aşa de curljnd. Pentru presupuneh~a
·c~fluturi o 'mpresoară D'iluziuni frumoase, noastră. ănslj ne bazăm pe acea că ea s'a desvoltat cu doue mii
lu inimă strecoară C'a paserei duioase, de ani mai tărzin, aceace şi Herder susţine. Grtci pe cănd li-riÎba
_Plăpănde mangăeri. Ce flueră din crăng ! ebraică era deja in floare la 1100 a,ni a. eh., se afta liniba "A-
rabică la anul 900 d. eh. pe timpul mă.rirei statului Maur·o-
spaniol in stadiul primei sale desvoltări.
Legenda biblică, despre zidirea turnului in Babilonia şi 'im-
prăştiarea popoarelor şi amestecarea limbelor ce attmce ·1 a avut
'loc,,nu trebue susţinută pentru toate popear.ele şi 'lii:nbele, ci numai
 - 44 -
pentru acele ca.re aparţiu rasei semitic e. Kt V\)eşte să ne ex-
plice naşterea multor dialecte din limba-murnft unică Ebraicft
prin aceia, că serninţiele semite ce grăieau la început aceaşi lim-
bă ~'ai.l nnit intr'o intreprind ere măre aţrt. Ei au vroit să fun-
deze o împărăţie mare sub viteazul lor rege Nimrod · dar ca
'
sau . aşa de tare cu nceastrt ocazie , incăt au fost' siliţi a
sfădit
se deszice de intreprinder ea lor indrftsneaţă şi s'au imprăstiat in
in diferite localităţi. După diferitel e climate şi posiţiile topo-
grafice al acelor localităţi se form are apoi cu timpul diversele
,Halecte conform cu natura fiecăruia. 1n Babilonia · rerna se cea
Chaldeiă, in Mesopotamia ă n se se W.ţi se cea aram eică; numai
Evreii, cari pLcară de ' cu vr eme ca no mazi in Fenicia păs­
trară limba. ebraică primitivă in toatri curftţenht ei. Aceasta o
şi pµtem recunoaşte din , denumirile dat e de .că.tre Eb:r:eul
Iacob şi Mesopo.tamianul Lnbn.n unor pietre, pe cam Je puseră
c~ grauiţă. Noţiune~1 despr e tl nitatea lui D-zeu, pe care . Enoş
.nn nopot al lui Adam o brrnuia şi car e primi se o formă clară
prin ~b~·aham, a contribuit mult pentru aceasta. Căc i opipia
lor rehg1oa.să fă c u ăn că de timpuriu s ă se nas că o deosebfr e e-
:ienţială in limba şi moravurile E1:reilor ,faţă cu celelalt e po-
poare p~~g ă ne: După o lege ndă ta.lmudic ă au păs trat Evr eii şi
m sclăv1a . Eg1pt ~an,'î portu), li mha şi num ele lor, care se poate
lesne exph ca. prm star ea lor social ă, deos ebitrt, abstrncţiune fă­
cl;nd de idea l0r relig ioasă. In treac tit fie zis c{1libertatea este
mijlocul . cel mai bun pentrn asimilar ea naţiilor şi acea-;ta ne 0
c1ovedeşte cla sa favorizată a Evreilor din Egipet. Iosif cn , fami-
ha sa au devenit .cu t otul egipteni; chiar Moisi îşi în suşi lim-
ba şi portul Egipt ean. Cel puţin gr1sim c/:'tfiir:ele lui Tetro ii
recomandară tatt:dui lor ca un Egjptean.
· · Aceace nu se poat e tr1gădni eşte influ e nţa. cea mare ce a a-
vut asupra Evreilor şed ere:t in Egipet, · ată.t din punctul de ve-
d~re intel ectHal şi reli gios că.t şi din ac el al · 1imbisticei. , Ctu1.Qş­
tmţ~ făcutrt cu 'iero glif ele Eg ·ipt ene, a ,d at probabil prilejul pe1)~
tl,'n .~nventai:ea literilor ebrn :ce, cum nurn ele acestora o dove-
d~şte in ·mod clar. Acest e litere au fost la . înc eput tăiate i~
r1atră ?a cele zece porunci. Jn timpul C[tt E vreii au P"'tr ecut
.m pustml din Siria, ar fi fost indestulător poate, aceasM scri ere
neciopl~tă, in lip13a,unor alt e materi a le. pentrn scr is. In<;iată ă,pse
ce au mtrat in Paleştina şi poziţia statului se forma s'a arHat
de .sig~1r nec~sita~ea unei scrieri mai comode, care să corespunuă
mai bme trarnlm social, şi a fost fără imloia.ln, ceva uşor unt\Î
- 45 -
spirit invent ato r ca acel al lui Moisi de a sati sface această, ne -
cesitate. Reclamarea urgentă s'n, ar etat de sigur din momentul
cănd a trebuit ·. să compui e ·c0dic ele civil şi r eligio8. · .'
Moisi ern fără indoiaJă nu numai organizatorul n a.ţiei.
judaice şi al statului, ci şi acela ce desvolta se limbai : e-
braică, pe care el abia o r~4ic ase la o limbă vrednică pentrn
.scris şi inveţat. El a scris mult nu tocm a.i pe lemne şi petr e,
ci de sigur pe f run:ae de finic sau pe pa.pir ns eşiptea?, du prt
cum ne-o dovedeş t e clar expre sia ce o int elnim nrn,1 tă,rz1u „după,
cum este scris in ca.rt ea lui Moisi." Ce e dr ept el n'a scris
. Pentateucul in forma in car e astrtzi o [-'osedăm, dar a scris sau
n. l:'îsat a se scrie ceva, car e era baza fundamental ă a acestui op
mare deas emenea e aproape de n eUtgăduit că cele dou e crmtic e
despr:e trecerea m ftrii roşie şi cânt ecul sfăituir ei ÎIHtinte a morţii
sale, ne vin direct de ]a. el.
Presupuner ea că Jimba ebraică s'ar fi sri,dit in .Po~or~1lIsra el~t
abie in timpul lui lo sun., d npă cuc eri ren. Pal estm e1 ş1 la vem -
rea lor in conta ct cu F enic ienii, · nu est e int emei aM. Ce P. dr ept
nu se poate M.gădui cu F eni cianul Cadmu s a adu s scrier ea. li-
terilor in Grecia, dar e tot at ăt de nepotrivit a se pr eti ncle crL el a
ador at pe Iosu a ca pe o divinitat e cum se adora Apolo; pe că~ e a~ea
crt i-ar fi făcut in Numidia o statnă batjocontoar e cu rnscnp-
ţia: Am fugit dina.int ea lui Iosua, fiul lui Nun , ucig:~şul (~ u gi-
mus a facie Iosu u. latroni s fi!ii Nave). Amb ele pretenţn sunt fan -
t a'3magorii de al e .scriitorif or evului Mediu. Tovarftşii lui Cadmu s
nici n'au putut fi compuşi din Arabi şi Evr ei, cum Stral! o ~re~
tinde. Lucru vMit este, cfL E vr<: :m pr.i.nrt in timpnl dommr e1 lm
Solomon n' a;u cuno scut nici m ă,car. dup r1 num e pe cel mai comer-
cial popor al antichiMţii, cu to::ite că trăiau in ~:'cin ~L~a,te _cu
el, şi că n'au a,vnt nici un lucru comun cu denşn m c1 . cl11ar
in urma acestei cunoştinţe . Cauza tr ebui e crt,Uta tfL in diforenţa.
de obiceiuri şi ca:ract ere ce exista pint~·e d~nşii . F'enicial~~i etan
comerciri,10.ţi ce inconjurn.u lumea, ce ştrnu de lu x ; Ev ren . erau
simplii agricultori, cari evitau orc e comunitate cu alte popoare.
Cultul lui Moloh şi obic eiuril e desfrănate a Feniciauilor er a nn
lucrn de dispreţ pent i·u istaeliţi. Prin urmare n'au putut Evreii
să fit, elevii Fenici enilor, dup ă cum ·n 'au fost prof esorii El enilor pe
cari ~i cunoscurr1 mai deapro H,pe abi a in timpul lui Alexandru
cel Mare. ·
,Din timpul lui Iosua pă nă la proorocul Samuel nu , mai gă-
sim decăt foarte puţine urme de pogres şi c.esvoltar e a limbei
 46 -
şi literaturei ebraice afară de crrntecul vitejiei transmis noue
despre proornca şi viteaza Debora şi a. fabulei lui Iotam. Apă­
qu-ă deja ce e drept ici colo prorooci, cari dojeneau, cu un ta.
lent oratoric însemnat, pe poporul, pentru abaterile sale din
calea cea dreaptă; dar in genere a fost · ·o piedică pentru des-
volta,rea spirituală a poporului repetalele căderi in sclavie şi res-
boaiele de eliberare provenite de aci. Acea,stf.tperioadă lungă se
poate semăna cu o noapte intunecou.să plină de nori deşi, care
se iluminează din cănd in cftnd printr'un fulger de o durată
mai lungă sau mai scurtă. Căci ori de căte ori se areM
un nou viteaz şi judecetor, rein via din nou puterea fisică şi .
morală a naţiei. Abia cu Samuel care fundase şcoli de prooroci
string~nd şi regult"md scrierile şi legendele împrăştiate prin po-
por, începe adev~rata auror.-{tpentru limba ebraică, a căreia lu-·
mină se mări pe fiece dată mai mult, pănă cănd ajunse la punc-
tul ei de culminaţie in timpul domniei Jui Solomon. Şi de aicea
păuă la exlul Babilonez începu limba ebraică a decădea, cu
toate că această periodit de cinci sute de ani a fost cea
mai bogată . in profeţi şi poeţi. Căci ei ei datorim cele mai
multe remăşiţe .ale literaturei ebraice, cari s'au perpetuat
pănă in timpul nostru. Dar tocmai in acefLStă remăşiţă a
scrierilor proorocilor acelei epoce; puteam lesne observa decă­
derea limbai ebraice; de vreme ce proorocii unei epoce mai
tărzie au remas cu totul inderet pred';lcesorilor lor in ceace pri-
veşte curăţenia limbei şi energia expresielor. Este de mirat a
se vede că in timpul regelui Chiskia şi a marelui prooroc Isaia
Jimba ebraică era uzitată in popor, pe cănd cei mari vorbiau
cea aramaică. Cănd comandatul regelui Asirian Sanherib, a adus
in Ierusalim cuvinte pline de măndrie, l'au rugat miniştrii lui
Chiskia, ca să ţie discursul seu defăimător nu . in limba ebraică
ce poporul înţelegea, ci in idiomul arameic, ce,li era mai uşor la .
pricepere. Chiskia şi-a căştigat un merit pentru limba şi lite-
ratura ebraică prin acea, că a adunat la un loc toate scrierele
şi legendele existente pănă la densul, bine corectat, şi a, pus să
se se copieze · in mai multe exemplare la care i-a ajutat fără
îndoială pmorocul Isaia, care cunoştea aşa de bine limba.
După into:trcerea din exilul Babilonez perdu limba cu totul
curăţenia ei primitivă. Chiar cel dintei administrator al sta-
tului israelit Nehemia se tănguia de corupera limbei sacre. E-
vreii, zicea el, vorbesc un jargon ··cumpus din C11aldeaşi ebliaică.
In zadar şi-a· dat el osteneala a o curăţi, că.ci şivoiul timpului
~ 47 -
aduse in fiecare dată noue elemente străine in ~limbă. Inruirea
chaldeică se perdu treptat şi în locul ei veni cea aramaică. Dar ·
· acest amestec întrecu cu timpul partea primitivrt ebraică a lim-
bei · in atare mod, incăt cu vreme · o inclep[trtâ de ,tot şi-i lu·â,
locul. Puţin clupă acea a fost silit proselituJ Ekiles şi iveţatul
Ionatan de a tălmăci biblia in limba arameă pentru a o pute
respărrdi prin popor, ia. care se perduse orce urmă din limba
vechie. Dar limba, ebraic[t mai reme'3ese printre poeţi şi sciitori
in toată curftţenia iei,, Cft limba in veţa ţilor. Avem din acest
timp multe psalme, mftrgrtritare preţioase din lirismul ebraic.
Tot in acest timp al decadenţei limbistice, erau scrise intr'o
hm.bă curată ebraică cărţile apocrife: Ben Sirach, 'robias, Ma-
cabeii şi cartea Cohelet (stringetorul) primi ta printre cărţile
sfinte. Pe lăngă limba ebraică se bucura de o bună primire şi
limba elenă printre · inveţaţi ~ mai cu seamă la cei Egipteni, sub
timpul domniei celei· blănde al Ptolomeilor . Acest rang de lim-
bă al inv~ţaţilor il păstrase şi sub domnia Romanilor. Căci
limba Latină işi făcuse puţin dtum printre evrei, cari aveau un
dispreţ . nespus contra brutalilor Romani. Zaducheii, din sinul
cărora se recrutase bfr00mţia se slujiră de liruba elenă i n can-
celarii, pe' cănd E~eanii se ocupau chiar cu filosofia elenă. După
cum e cunoscut au tradus şeptezeci inveţaţi evrei foi Ptolemeu
Lagi biblia in limba elenă, (Septuagintit). Eseanii şi noii Pla-
tonieni Philo şi Aristobul ca ş1 JJ°'la;vius Iosepb.us sc1ţseră operile
101 1 filosofice şi istorice in limba elenft. In acest timp memorabil pen-
tru eroismul spiritului şi al virtuţiii, cade şi sfirşitul 11edacţiei
al celor doue-zeci şi patru de cărţi cuunoscute sub . numele de
biblie,; acăror adunare se începu se deja din timpul domniei lui
. Cniskia, care fu continuată de sinodul cel mare şi cercetat şi
regulat cu totul in acel timp. Era chestia fL se scăp::t sanctmt-
rul naţional, in timpul furtnnei şi a tempes tă.ţii, de naufraugiul
general, care . ameninţa judaisrnul.
Pe cănd limba ebraica mai produse ăneă oarecare lucrări ex-
celente in literatură,, ei se stinse ultima scânteiă de . viaţă in
gma poporului . In timpul naşterei lui Christ era ca o limbă
cu totul moartă, cunoscută numai prin bibli a . ln structiorii po-
porului şi Rabinii, printr e care se afl.â renumitul Rabi din Na-
zaret, · ţinură discursurile lor populare in indiomul poporan ara-
maic. ,,Eli, Eli, larna schewactani.,, se tăngui :tcest din urmă , la
crucificare, in loc de a întrebuinţa cuvintele Ebraice : lama asab-
tani. De aceasta limbă se slujiră şi inveţătorii legilor in dis„
 48 -
cuţiile lor din Halacha, cănd se incepu studiul rivnitor al le-
~ilor .in uri_na dărămlLrei templului. Ce e ma.i mult, necunoştinţa
hrubei ebraice, era aşa de mare, incă.t 'l1almudiştii se sfădeau
pentru modul de cetire rniti multori pasage al textului biblic,
car.e nu avea ăncă punctua.ţii, şi pentru cal'e fiecine cauta să.
le explice , 'l upă opinia sa. Numai intrebuinţarea deasă a bi-
b]iei la explicările lor asupra legilor, şi marea asemenare a
limbei aram.aice cu ce:;i, ebraică, făcu ca această din urmă să
nu fie .uitată. De acea. a isbutit .~făntul Rabi lehuda hanasi in
:tl _d?ilea .v~ac după Ch. de a întocmi o colecţie bogată de legi
Jund1ce c1V1le, de dogme religioase şi obiceiuri cerrmoniale, nu·-
mită Jlfişna intr'o limbă ebrnică, ce e drept mai s labă, dar cu
un stil scurt şi cuprim,etor.
I_)ar şi .aceste puţine urme mneninţare a se perde cu timpul,
mai cu samă sub domnia , imperiului nou Persan; cănd limba
per~auă se lăţise pintre Evrei şi inlă.turâ cu timpul pe cea ara-
n:a1că.. Prescriitorii bibliei, prin neingrijire sa.u neştiinţă, po-
ciră cu totul textul ei primitiv. Erau tot atătea diferit.e texte
b.ib.lice, căt~. prescrieri. Afară de Judaismul, mai purtâ şi chreş­
tm~smnl gnJa de a se păstra vechiul testament. Dar călugării,
can se ocupau cu prescriere~L,nu ştiau nimic de originalul ebraic ·
pentru d()nşii era septua.ginta elenă, ca un document autentic:
Atunce işi căştigară , doi bărbaţi din J udaism, ia al şeselea veac
o glorie neperitoară atăt pentru limba · şi lit eratura ebraică'
căt şi pentru cultura umană. Ei fundară doue şcoli sub domni~
regelui persiau ChosroesNuşiri·van prot ect orul arbelor şi ştiioţe-
1°.r, c~ri ::;'a~ numit dup ă fundatorii lor Bene Aşer şi Bene
l11 aft~lţ sau 1mp~·tiună J.l1asoretani ·i şi se ocupară cu critica şi
ourâţuea textului primitiv al bibliei. J:Dicomparară mai multe
manuscripte intre densele , lăsară ănse cetirea indoelnică in
t~xt, şi observară nnmai pe de lături acea mai probabilă (!ceri
ş1 l~etub). Ei statorniciră nu numai numerul capitolelor şi a
P.eno~delor mai mici, dar numerară cu grijă , şi versurile, silabele
Şl chrnr literile textului. Aceace ăns() contribui mai
pentru conservarea definitivă a bibliei şi a Hrubei ebraice, era
rnventarea vocalelor şi accentelor pentru ton, pe cari asemene
avem a le mulţumi acestor şcoli.
Limba ebraică scrisa se asemena pănă atnnce unui schelet
mort. Prin vocabularea ei dădură viaţă şi mişcare. Betrănii
~vre~ obicinuiau foarte rar a scrie opiniile şi discursurile lor:
şi chiar cănd o fă.ceau era in modul cel mai scurt şi indicetor;
- 49 -
spl'e a veni nutti:;1,iin ajutorul memoriei lor. Ei scriseră din astă
cauză. numai consonantele, scheletul limbei, fără vr'o · vocală.
Aşa fă~eau denşii chia,r · cănd scriau pentru alţi, pentrucă se
bazau m a.cest caz pe mintea cetitorului cu v,1, nimeri cetirea
cea mai potrivită. Dar această procedurkt aduse mai tarzeu la
o mulţime de tă]măciri acelor scrise, cari prin necurmata de-
cădere a limbei ameninţau a o face nedesluşită. Pentru a evita
o. asemene primejdie inventară Masoretanii o vocabulizare par-
ticulară constănd din linii şi puncte, prin cari statorniciră o-
dată p~ntru totdauna, cetirea corectă a Jimbei sfinte. Agerimea
~e spirit ce. o desvoltaseră cu aceasta ocaziă, ne o arată impre-
JUrarea, că mveţnra vocabuilzărei nu numai că. constitue o mare
parte a gramaticei ebraice, ci ea est e ăndL a.dă.ne legată cu
părţile c~lelalte a Etimologiei, incă.t nu poţi face nici un pas
m ea fărct densa. Dar spre a evita orice indoială. şi duplicitate
~n cu vin tele, şi construcţiile frazelor, inventară in acelaşi timp
Prin aceasta ănse trecură.
mterpunctuaţie şi mai depfLrtate.
peste ţinta lor, ci'.Lciinterpunctuaţiile îndepărta.te ingreuiar[L
foarte des priceperea fntzelor in loc d:a o inlesni. Dar limba e-
bmică era deja ferită de perderea totalii, de c~re era amenin-
ţată prin nevoile timpului.
Strămutarea popoarelor, care ffLcn din Europa teatrul unor
fapte neomenoase, cruţară din fericire orientul unde locuiau
Evreii in mare part e. Evreii din Palestina, Bal;ilonia şi Persia,
se put eau ocupa frtră a fi turburaţi, de studiile lor scoL1stico-
teologice, care improspetau continuu amintirea limbei ebraice,
pentrucă aceste studii aveau de bn.ză biblia. In Persia mai eu
samă c.ontri~uiră ni.ş~e impr ejuri:iri favorabile particulare pentru
propăşirea hterature1 teolegico-ebraic e. Chosroes II Parviz fiul
lui Nuşirvan_ er~ un amic al Evreilor şi cn, şi tatăl seu prot ecto-
,rnl artelor _şi ştnnţ~Ior. In ţerile circurnvecine Arab 'ia şi .Yemen,
unde Judai smul prmse rădăcini tari, de cănd un stripănjtor in-
s~rnna_t trecu~e .la credinţa judaică (300 an. eh.), infloriră in
cu samă
~irecţm locahtăţei din Medina şi Uadşa cătev amici state juda-
1~e. Aceste ce .e drept fură .:lupuse după un timp scurt de Asirieni
dm cauza sfez1lor săngeroase intre Evrei şi Creştini, cari fun-
dară un stat creştin dincolo de strimtoarea Bab-el-Mandeb şi
pro~ejarăv pe coreligionarii lor •. Dar Chosroes alungâi pe năvăli­
ton ~up,t o luptă crăncenă ş1 restaura din nou dominaţiunea
Evreilor. Dar pentru a pune capet certelor religioase chiemâ.
Chosroeş la d()nsul, dnpă cum ne spune o Jegen.Jă ce trece de
4
 -- 50 -
~d~Yerată, teologi evrei, creşţin~ şi a~·abi; pep.trµ o q_isy;µţă ~e,..
ţig~o~~ă, unde fie-care partid,\ trebui::J, să. dovediască ac;lev~;r1:1l
religiei ~ale. Evreii dep~·inşi cu oratori ~, c~şţigairă victor5:.:t,,·ce, e
drept , ş~ Chosroes se decise pentru dominarea . Judaismuţui; dar
c.um se .rnMmplă de obiceiu iJ.1asemenea c.ţzuri, spoppl Cfl era
de a se mtemeia pace internă prin ea, uu duse.la nkGi un r(;lzl,11-
ta.t. Oontra sau_ma~ bine zis d-in cauza hotărirei lui Chqsr9e~1, ~r@~
dea fie?are partidă m . adeverul credinţei sale.. LuiJi)ta. isbucni din
n~u, ş1 res~o~ul ~ivil se sfirşi pr .in peirea statului ju ,da\C. Aceiştfti
~mşcare .rehg_10asa avea_ ănse doue cauze ca urmare. Ea păstrase
m J~dit~sm mteresul vm pe.ntru limba şi litera.tura eblja.ică şi
contnbm la naşterea marelui profet arabi c, care sgudui lumea.
Es~e un momen~ foarte c~r~os in istoria Evreilor, c~re ~re
m lt,t _aseme~n.re m astă privrnţă cu cea germa,,n;i, c4 or1i d,e
căte ?n ~e stmse statul politic, viaţa spiritua1ă căştigi noue
pu_ten. Dm . ce~uşa t~mplulu~ dint ei reeşi jud:.tismul curăţit .; pe
rum ._le celm d al ~oile~ se. m~tlţa Chreştinism1:1l. Şj in A!abia
se s~mse un stat JUdaic ş1 d n cenuşa lui . se .Q.ăscu Mohame-
damsmul.
(Un al doilea articol va urmă iu an. vi .itor.)
..
ISRAELITII
DIN ROMANIA
.S'au scris şi se scrie mereu despre Israeliţii din Rom:l nia. E nu-
mai că toate aceste scrieri se ocupă de starea, lor politică· şi - de
chestia emancipărei. Noi · vom ,atingA aceste chiar pe larg, in
decursul scirerei de faţă, ănse nu asta ne am propus a disvol-
ta acuma. Pornim cu totul din alt punct de vedere.
E bine conoşcut tuturora, fără indoeală, că de o vreme au
început a se deştepta Evreii din Romănia. F.i astă:â se află intr'o
stare de tra.nziţiune, cănd orice idee de progres, işi ia av/jnt şi
căştigă. adenţi cu atăt mai numeroşi, cu că.t pare a duce mai iute
la ţinta dorită, fără a mai căuta intru căt şi în ce chip ar fi
cu putiq.ţă ca ideea sri se puie in aplicare, sfi se prefacă in
fapt real.
Intr'o asemine stare cănd se află o societate e de datoda
fiecăruia membru, ce doreşte binele societăţei din care s'a născut
şi in mijlocul căreia trăeşte, ca să aprofundeze totul şi unde
vede reul 8ă-l combată fliră cruţare, ar~tănd totodată pentru
care cuvinte puternice trebue a se proceda inj;r'un chip şi nu
altul; ce cărări anume are de apucat spr e a pute prospera şi a
ajunge nu iute, dar sigur la scopu1 ·ei.
Acesta este ·.punctul de videre din · care pornim, şi .totul ce, va
fi de nevoie a atinge cu astă ocazie, vom fi gata a. o face. Nu
vom mecunoaşte sau falşifica cevft, pentru a nu ne pune in po-
ziţia tristă, de a ne învălmăşi astfel ca să nu putem trage nici
o concluzie temeinică, sau a remâne neînţeleşi in deducerile şi
concluziile noastre. Vom lovi in ideele eronate şi falşe ori unde
le vom afla, intr'un chip demn de un om ce se respectă, cu
necruţare in respectul adev~1mlui şi a dreptei raţiuni. .
Da, adev'~nH ; şi ·dre'apta Jâ:ţinne trebue să fie respecta.te şi
. '
 - 52 -
luate in samă. Adev~rul el singur ne poate fi de folos şi fal-
şificarea lui numai in paguba noastră. A lucra sau a te lăsa condus
de alta, de căt dreapta raţiune şi cumpHare, e aţi r1S1p1 pu-
terile in zadar. - Ear dreapta raţiune şi adeverul stau in o
strinsă Jegătură.
După acAste zise .Putem tn~ce la subiectul nostru.
I
Evreii aice. trăitori s'ar pute impă.rţi in mai multe grupe.
Fiecare din ele se deosebeşte· prin ideile sale particular e şi sim-
ţimentele lor, st nu in legătură. cu acele idei.
Grupa ănteia o reprezintă, poporul de jos, ignorant in cele
străine şi adesea foarte puţin sau chiar de loc introdus in li-
teratura sa, religioasă. El nu iubeşte, nici nu ureşte ţara: şi po-
porul; căci drept v0rbind el nici nu cunoaşte pe Rămănii ca
popor, ci ca persoane; '.fara nu ca un ceva idenl, ci ca o intin..:
dere brută de pă.m~n1;, ce po:1rt.ă acest nurne.
El priveşte cu indefenţă. la Romrini. Nu-i iubeşte, nu-i u-
reşte; except fmd pe ·aceia, care au cfttre el o purt are brut;i lă
1iau prietenească, către cari simţiment ele se ma,nif('stă intr'un
chip mai: vedit.- Cam astfel e Ţ(';ranul Homăn către Evreii ;şi
cMre boerii 11 erei ' sau guvern ·- el este indifer ent cMre toţi. A-
cel ce-i dovedeşte pri eteni e, a căştigat drago stea lui, căt prie-
tenia aceluia ţi:ne. De este din potrivă sup~ra,t şi strămtvrat
strigă: ,,Iuda". ,,Guletratul dracului" şi boerul şi ministerul
liberal e „ciocoiu" şi nu ca inaint e : "dragă juplm Stru.l," ,,Să
trăeşti D-le 0ornjsar", ,,bunătatea d~tale cucoan e". -- Simţi­
ment ele ţ~ranu1ui cfLtre Patriet. Naint e se zicea „moşie" şi este
un cuv(';nt cn.raeteristic. Ţ~ranul ştie petecul de păm(mt, bucata
sa de moşie- o idee de Pa trie, de Ţară pr ea va,gă. El ştie ăns~
că tr ebue să sară in :1jutorul unui farta te; păm~ntul vecinului
prădat şi al lui a să fie; vecinul necingtit, supus silniciei sau
dat morţei şi el poate pl1,ţi mrme a cţjaşi soartă. - eacă ce este
1a ţ(';ranul RomăJt iubire de popor şi ţa rf1,.1)
Evr eul, deşi n'ar e nici o bucată de păml;nt, ce s'o poată,
· numi a i,a, el totuşi iube şte casa lui; se depă.rtează cu greu <le
. 1) I:n ziarul „P ressa" clin 31 mai 1878 a flu o poezi e intitulată.: ,, Dor obanţ u l"
clin care cit ăm cl\t eva strofe, ce sunt aici la locul lor.
Ml! duc mamă 'n bă tăli e, Ţara au s'o pus tiască
C'auzi Turcii au se vie, f>e noi to~i să ne ro beascâ
Şi-au să intr e 'n sat la noi Şi pe Fţ q a rea hti Bt\jor,
Şi-o să fie vai l de voi ; ...Dar mai bin e -aş vrea sl\ mor I
- 53 -
oraşul, in care trăeşte, şi fiind că. n'are alt bun de căt biata lui
viaţă, mizeră aşa cum e, pe ·ea o iubeşte cu osebire.
Dacă vom excepta din aceast,.{1,
grupă pe acei care sunt din
părinţi sau bunici păm~nteni; la ceilalţi din gloată, nu căutaţi
de loc oameni, ce să iubească pe Romr:1,niişi Ţara romănească,
pe atăt căt ţ~ranul romăn.
Apoi vine o altă grupă şi această numeroasrt., numai pe ju-
mătate sau de tot "nemţită " (evropenizat fL)şi aparent sau chiar
in adev~r civilizată. Oamenii din a:stri grupă au idei mai mult tiau
mai puţin pr ecise, de ceace e Ţn,rrt. şi Popor. Ei cred, cum o crede
fiecare naţie de sine, că Evr eii sunt mai SU(.1 eri0Ti colorlalte po-
poare; că religia nu · este o mare stavilr1, intre oameni; că pe
toţi cei buni şi drepţi ei iubeşte D-zen deopotrivă; că toţi oa-
menii pot ave insuşiri emin ente şi ca oa.meni singurntici a fi
mai pre sus de d~nşii.
Ei ştiu că excluzivi smnl li poat e fi stric ricios şi voesc să vor-
beasc[1,, să găndească ca Romi'.mii şi să lucr eze pentru mărirea
Patriei, cum o fac fraţii lor din ţerile str f-tine , unde sunt e-
mancipaţi. Anse nurrrn.i atunci când vor avea dreptu ri, cănd vor
fi socotiţi nu ca fii vitri gi, ci puşi alăturea cu ·Romanii, ci'. 1,ci
altminterlea , socot ei, că H.omănii nu merită ca să li po artă vr'un
int eres; ba mai mult ei se cred in dr ept a respun de cu anti -
patie la antipatia lor.
Caracterul ven eticilor şi a setoşilor de put ere, gat a la' orice
uneltiri, ce-i au al es pe dt\nşii drept cal de bătaie, pe aceşti a
~i iau ele Romă.ni adev~ra.ţi, cara cterul şi apucăturele lor,
drept caracterul şi apucăturile poporului romi'.mesc. Căt pri-
veşte năravurile şi obiceiur.j. le, credinţel e şi n.spiraţiile ro-
mă.nisrnului -- la ce le trebu eşte cunoaşterea lor~ Pot se
mai fie ceva, raţionează ei, aceia care se declar oameni
ai secolului şi voesc pentru d~nşii libertaţi nemi'. trginite, ear pe
noi o clasă de oameni supusă şi muncitoar e ne îndepărtează
de la. toa.t,e, ba mai mult ne hules c astfel ca şi• cum in adever
am fi gunoiul ornenir ei , pot acei oameni cănd al M1,tues0 o naţie in-
heagă să mai fie ceva L Ce să-şi mai dee dar osteneala. studi itndu-i!
In acea'3tă gruprt am pus pe cei superficiali şi pe cei in a-
dever iniţiaţi in cultura modernă; tr ebue dar să. spun, şi ce u-
şor se poate înţelege, că este o deosebir e intre aceşti oameni.
Deşi toţi impărtăşesc cam aceleaşi. idei, dar nu tocmai acel~aşi.
- Cu cM unul e mei civilizat şi de bunic, tată sau copil M-
ner sau in vt;rstă venit in Ţară; cu căt cunoştinţele asupra
 - '54: -
ţerei sunt mai mult sau mai puţin superficiale, eu atăta , şi
simţimentele , şi găndirile lor sunt mai în fayoarea sau · defa-
voarea Romliniei.
Vine acuma o altă grupă, ce se compune din generaţia cea
Mneră, din părinţii acestia, din unii Mtrăni din familii vechi
1
pămentene sau chiar ca copii veniţi in 1 ar.ă (aceşti din urmţt
mai ales din Vala.chia.), cari aa idei şi simţiri cu totul deose-
bite deacelorlalte grupe. Ea are cunoştinţe mai apropiate de
limba , romănă~ Ea cunoaşte apoi păn' la oare care grad, sau
ca şi Romăni din naştere ce se inţeresează a cunoaşte pe ai lor,
caracterul, uzanţele, trecutul şi aspiraţiile, ca şi aplicările su-
fleteşti ale Romăuului. Mai toţi oa.meni ce :;ilcătuesc grupa, iu-
besc ţara romrinească şi pe Romănii, ca popor, in acelaş grad,
ca şi patrioţji romr.mi arleveraţi. Dar in deobşte nu numai că
n'au nici o antipatie contra Romănilor, dar orice înjosire sau
batjocură la adresa ţerei sau a poporului românesc, ei atinge
şi indignează, ga.ta fiind a lupta după puteri. Ei se numesc Is-
raeliţi-Romani i;au numai Romă.ni-mozaişti cu oarecare fală.
Aşa es.te grupa asta în totul luată. Dar găsim intre oa-
menii ce o compun, oarecari deosebiri esenţiale, ce ni dau ,drep-
tul a zice că. sunt doue tabere strinse intr'o grupă .. ln fiecare
din ele se află oameni de toate verstele.
O tabără din această grupă nu numai că simte şi caută aşi
manifesta iubirea pentru ţară şi popor, ci a.r voi chiar , să se
deszică oarecum de judaism. Ei privesc ca nenorocire faptul că
sunt Evrei din naştere; n'ar vroi să se beteze, dar nici să trea-
că de Evrei. Ei nu s'a.u interesa.t a. cunoaşte pe coreligionarii
şi consingenii lor, Evreii din ţar/i.. N'au decăt poate o idee cu
totul su,perficială, de c,aracterul, uzanţele şi aspiraţiile acestora;
cu atăt mai puţin cunosc trecutul (Istoria Israeliţilor); ' starea
actuală a fraţilor din străinătate, prin ce Î[)'.lprejurftrişi intem-
plări s'au ridicat aceştia aşa de sus. Mai · puţin ăncf1 cunosc,
cărţile şi credinţele religioase a le Evreului - şi apoi ei des-
preţuiesc in totalitatea lor .. Ei condamnă aspru cu osebil'e pen-
tru portul lor şi pentru graiul ce-l obicinuesc ·şi azi şi ce l'au
inveţat f,-1.ră de voie de la părinţii lor. Ar dori să-i vadăpre­
f ăcuţi, cum s'ar zice, intr'o zi; să-i vadă debarasaţi ca şi den-
$ii do prejudeţele, de limba, şi uzanţele lor cu ,un cuvent şă
devie Romăni, căt ai bate 'n palme, spre a nu z,imai .fi:de ve0i-
nică .ocară şi osindă.. De ce se intreabă cu rnănie şi amări­
' ,i
ţîune, nu le -iau ei in seamă vorbele şi sfătuirile lor .. şi să
~;;;;;;;.;~..-iii
- ~5 -
per,zistţ:J, ,
a le fa,e.e ruşine L. Şi da,c~. e9,te aş,ai . ar Vjl;e
, s~ &,J;
iq.nce,
u:n . v.e.lia~u.pra m,ulţimei şi pe Duroneal@r aleşii, să-i inca,rce cu
,, s_p;vea se inc;\rca cu bunuri! ..
dtie,ptJiii:ri
Buti:q.i s1;1n,t acei cara .. ajung la acest extrem. Dar sunt!
Toţi aceştia luptă. oarecum pentru ,ca Evreii să devie }tQ-
măni. !nse ei n\l-ŞÎ · pun lucrarea lor pe o bază solidă, nu a-
puc lucrul d~la inceput ..-nu solidă şi nu '1.esăverşită va fi lu-
crarea lor.
SuU:t insfirşit căţiva oameni, ce nu se pot numi ăncă o gru·
pă, pentru 'Că sunt ri~ipiţi şi nu ştiu ăncă bine unii de a!ţii. ·
Aceştia cunosc bine poporul din care a.u: eşit şi-l ' iubesci; iu-
besc ţara şi poporul Roman, pe care s'au interesat a'l cunoaşte
căt mai bine sub' toate privirile. Ei ar dori să vadă., pe toţi
coreligionarii împărtăşind aceleaşi idei .ca şi denşij, dar ştiu c~
asta numai cu incetul se poate face şi numai după o luptă.
ne obosită, care reclamă şi bani şi inteligenţe -- ear nici de cum
prin simple vorbe şi îndemnări singuratice, personale, şi p,ăn'
intr'un termin scurt dorit $a.u hoterit de noi. Ei nu înţeleg
nici de ~um a pltinjini şi a înşela pe alţii prin aparenţe, şi de a
se almăgi astfel pe sine ăusuşi .
II
Totul ce este, are cauza . lui de a fi. .E ănse vorbă dacă cau-
za. a trebuit nemijlocit a da naştere la urmările ce le vedem.
Dar a cunoaşte cauza e toţdeauna important. ,
Ne vom intresa dar şi cauta a ne lămuri, pentru ce conform
celor aretate de noi în cap . precedent, Evrei i nu simpati.zea,ză.
cu Romanii in majoritatya lor î ·
. Conform legilor psichologice, pentru ca cineva să me iubeas -
că astfel ca flă-mi fie devotat, trebue ca şi eu să-i aret o .~fec-
ţiune sau să mi-l fac îndatorat. De îndată anse ce voi despr~-
ţui şi uri pe un om şi îmi voiu manifesta ur a şi dispxeţlll 1p.
chipul cel mai vedit, nu-mi voiu face nici un scrupul al batjo~
cori şi al învinovăţi pe nedreptul, ţipăndn-i pereu: ,,tu eşti
nenorocirea, , peirea mea, te sufer, te las să . trăeşti, aşa c:am te
las, ca să nu me bănuească lumea de un selba'tic primejdios";
in asemenea caz cine mai poate vorbi de iubire 'I -- De te h.a-
reţi numai nepăsător către cineva, sau măndru, sau cA.t:iif:; ,l '3 '(
puţin potrivnic, iubirea; acelui~ să n'o mai aştepţi. 'deveraţii. '\
Şi in adever Evreii nu simpatiează cu Romăni~a'lţi patrioţi
sunt persecut;i,ţi, şi aceasta e adeverul, ce voiu în~
I
 - !56 -
a'l recunoaş·te. Altfel nn ne a.m pute explica cum Evreul tot-
deauna ce] mai puţin pretenţios, cel mai recunosctitor din natura
lui pentru_?ri?e bine:acere~ chia,r mică. fie, se ţine totuşi depărtat
de Romăm~ ş1 n~ sm:~.pat1zeazfL cu dtinşii. -Da, pe1·secuţia există.
Ea. ~e m~mfestă m viaţa privată, in şcoli I) in partea admis-
trat1vă ş1 de către putearea executiyă. Fără nici . un cnvtint,
sau_ pentru un cuv~nt foarte puţin fundat, este Evreul batjo-
cunt sau bătut. Pentru o faptă izolaLă, ce priveşte numai
pe un ~m. oare~care, _s'au măcelărit in atătea rtinduri întreaga
pop~l~ţie 1sraeh_t~, ~rn acel loc. Bine inţeles inMre'taţi şi im-
bold1ţ1 de fanat1c1 ş1 de patrioţi de paradă cu osebire. Evreii
ce locuesc in sate suferă. şi mai reu. Chiar fă.ră vr'o altă cau-
z~ s~u inttimplare, ei sunt alunga.ţi pi:'mă şi in rigoarea ernei
d!.°_vetrele lor'. fără a ave apoi un adăpost. - In şcoli, băe­
ţu,. i_n_cele ~a1 multe cazuri, sunt persecutaţi de profesorii, chi-
nu~ţ1 ş1 bătuţi ~e conş~olar_ii lor, cum şi cu cele mai murdare şi o-
că.ntoare ~?rbe_1~Mmprnaţ1, de şi intreacăt fie zis, trag mult folos
de la dtinşu.-:- Drn partea adrninistrati vă şi executivă li se arată
ură ~ela.!tmcţ10na~ul c_~l~ai neînsemnat pană la c:Lmereşi miniştrii.
?ormsarn, subc?m1sar11ş1 epistaţii, judecătorii de pace, consiliele ·
J_~deţe ne; aceş~ia cu osebi.re multe şi mtirunte v'ar pute spune
dm a le lor, m ceace priveşte ura şi persecutarea Evreilor.
. ·Nu e _aici loc~l a inşira fapte intămpla.te cu locul, timpul
ş1 dov?z1le trebmtoare. Sute ne trec acum pri.l!.I. gancl.,. dar sunt
lucruri destul de cuno scut e. O mică. parte, indeoseb cele mai
princip ;tle , s'ar pu te citi prin Israelitul Romăn Echo Danubien
Poşta Roi~ ănă, . Vocea Apărătorului, Prezent ni' şi Inclependinţ~
Ro mănă etc. ~~1 ce .au apărut in · diferite timpuri de la ince-
perea. persec_uţnlor sistematice. Aseminea şi Buletinele Alianţei
Israelite Umversale, care sunt autentice şi nu ca ziarele din
st ramă.t ate unde_ sau
y. ' vtizut cttteodată şi' plăzmuiri de a cores-
podenţilor.-Acei ce ar cerea să tăgăduiască cele zise mai sus
asupra persecuţiei, cănd· unele fapte sin.geroase şi îngrozitoare
sant ăncă . proaspete in mintea lnmei întregi; acei oameni des-
preţuesc a~ev~r~l şi nu pentru ei , am spus toate aceste.
Persecuţia exist~ intr'un chip vedit. ln jie-care zi se adaug
, ,~te n~~e :;--~e ,111 felul lor mai umane.
devie r~ J_msem°!mtate a.re fapt'.(!că P.ersecuţia. se ma.nifestă şi in scoa.lă, e cevace
nică ocai~~ 11;1~ ~1eg:·Jcola~11de o.z, s~nt. pro'.esorii,fu?c~ionarii~ deputaţii etc.de
. ~ z1qă a „tn ănca. o generaţ1 P. 1mbu 1bat{tde ideişi simţim e nte falşe, dela
c1une, nu le>1c1reptarea s~ă rr1 lo_rnu: pot :i,ştepta. Observăm ă!l Sjj cu plăcere că CP.i
cla ş ele primar e ş, gunnasiale s-e ara.tă prietenoşi ii n.lipi~ide con·
- 67 -
Cum s'au născut ura şi persecuţia in Romănia odată tole-
rantă, pentrn care cuvinte persecută mulţimea şi cine anume
Ne simţim totuşi datori a
persecută - nu e aici de cercetat.
zice in treacet că agitatorii şi chiar adeveraţii autori sunt in
mare majoritate pamfletarii politici (oameni ce umblă prea mult
după interes), ciocoii, judanii sau fiii judanilor botezaţi, Grecii.
Serbii, Bulgarii şi Ţiganii romanizaţi şi neromanizaţi ăncă, şi
unii Romăni demni, dar rătăciţi; oameni c~iri au crescut cu
ura, aµ primit-o inconscient. - Atăta să ajungă! .
Bine, există persecuţia - ni s'ar pute obiecta - dar ce are
a face iubirea sau ura intre locuitorii ţerei cu simţirea ce tre-
bue să ai pentru ţară şi pentru ei ca popor~
Da, respundem noi, este o deosobire reală intr'una şi alta,
dar numai la oameni destul de apţi pentru abstracţii. Chiar
mulţi din acestea, ce nu sunt lipsiţi de p~Ltimi, nu înţeleg a
se priva de multe, la care se cred demni a ajunge cu speranţa
că dreptatea ce va face odată. Mai cu samă cănd acele spe-
ranţe sunt mLm depărtate, se vor realiza poa.te la fiii sau ne-
poţii lor. Ori cătă grijri şi iubire ar avea pentru denşii, tot.~şi f ,,
nu se pot miingăe cu un viitor căt de bun fie, dar aşa :;p.h~in
real pentru denşii. ·
Nu pămentul brut este acea la care ţine şi iubeşte patrio-
tul, ci acea ce-l leagă de acel păment. El nu iubeşte naţia 1,,1,µi
ca adunare de persoane, ci o iubeşte ca un întreg, ce-l atl~' şi
in fiinţa lui; el iubeşte limba., uzanţele şi tradiţiile sale isto-
rice şi in sfirşit pentrucă posede o parte din spiritul naţiei sale
şi dorul şi simţimentele sale, cu a ei se unesc şi confundă.
Cea ce nu-l împacă şi-l superă sunt ideele greşite şi primej-
dioase, cnm le crede el, aseminea şi deprinderil13 rele şi uricioase
ce predomină in naţia sa. Le studiază şi <.lespreţueşte numai
pe aceste, şi caută după putinţă a mijloci stărpi.rea lor. Or căt
ar fi urit şi persecutat, el tot nu-şi perele din dragostea lui
penru Ţară şi Naţie; ba işi indoedeşte zelul. El spera şi e con ·
vins că dreptatea şi adevtirul trebue să învingă la cele din ur-
mă, crtei odată cu peirea adevHrului şi a dreptăţei din mijlocu 1
naţiei, vai! e şi săpat morm~ntul ei! - Numai găndul, că (
momentul triumfului va ajunge căndva, pană nu va fi prea,
tărziu,. ei produce o mulţumire sufletească, ce coverşeşte toate
necazurile şi chinurile sale.
Aşa găndetm şi sunt adevtiraţii patrioţi. Numai adevtiraţii.
Ans~aceste r•uşiri sunt a s11fletelormari şi :tles•:. Alţi p•trioţi
 58 .....
in senzul abstract nu existtt. - In starea dm:, in care se află
Evreii aici în ţară, nu pot fi altfel in a lor m:itjoritate, decăt cum
sunt. Superarea ei ţine departe de Romănii. Nu toţi vin în
contact cu Romanii, şi apoi n'au avut pănă mai ier, multă
bunll.-voinţr1 a-i cunoaşte. Dacă s'ar interesa toţi Evreii să-i cu-
n oască şi Romimii s'ar infrăţi cu denşii, fă.ră ănse a le acorda
drepturi paţriotismul adă.ne tot va fi imposibil la E-
vrei. Cu căt Line inţeles Evreii vor fi mai aproape sa.u mai
d epărtaţi de ei, aşa vor fi şi sirnţimentele lor către ţara şi na-
ţia romă.nit (cu osebire). Ceace e şi in realitu ,te cum am aretat
in cap. I.- Mai e rmcă un lucru, că oamenii de obiceiu, chiar
aceia, ce vor srt tn1ească cinstit in lume, îşi au şi ei pasiunile
şi dorinţele lor, la acărora împlinire năzuesc. Ear tot ce in
cale le stă, ei măhneşte şi cu oare care snperare prives«; intr'-
acolo. Vra să zică la E vreii deaice spre a pute fii Patrioţ1 ca
Rornă.nii mai nobili in suflet, se cerc şi o mare abnegare de sine.
. Dar o aşa rtbnegare nu e posibilii decftt la puţini. Căci pen-
tr·u lumea eea mare „ideea de patrie chiar şi de adeverat patriotism
nu poate exista decăt acolo unde un popor·, ca şi un · individ
ljtie aşi cunoaşte şi ai<;~· apreţia 00,ri ei sunt drepturile şi totodată
cari ei snnt datoriile. sale. 1) Trebue dar ca Evreii să fie-eman-
cipaţi spre a pute deveni Patrioţi-Romăn.i adeveraţi. Fără de
dreptnri trebue o muncă şi un timp înzecit, deşi şi atunce este
vorbă de ne ajungem cu totul scopul. Va să zică, repet, ina-
1:nte de toate irebue E 'vreii să .fi emancipaţi. Singur aceasta va
fi un bold puternic şi nimic nu. vor pute refuui ţerei şi poporu-
foi ce-i au ridicat la demnitatea lor.
Pri vită din punctul de vedere romitnesc, ernancî parea Evrei-
lor, e departe de a fi un reu pentru ţară, dimpotrivţt va con-
tribui la intărirea şi 1n.infiorirea ei. Toate argllrnentele sociale-
economice cu care suntem întimpinaţi din toate părţile, se spul-
beră deindată ce g ăndim, că Evreii se vor asimila cu Romănii
cu ale lor. ·
şi interesele Rom'ănilor se vor identifiica
NO'fA. - Evreii sunt a..,cuzaţi de o mulţime de lucruri, ce par a
vorbi contra emancipării lor. Ause de le am privi de mai aproape vor re-
măne simple aparenţe. Dacă ei ocupă aci un loc n,sa de îns emnat in co-
n:tc;rciul romăo, nu prin căi meşchine au ajuns la a;ba, ci umpl eau goluri,
şi unde nu, veueau grecii, nemţi etc. şi tot in locul\ Romanilor, ce aler -
gau clupă funcţii. O mărturisesc asta toţi rom ăuii, astfdl Ioan Ghica in
l) Aceste vorb~ l~ a pronun~at d. B o eros cu cu pril ejul ,01,pentru
nchetului Alecsn.n-
lum0a. cea.
dri". d-s„ le-a dat nn aenz ahsolut, noi nu le putem admit e deci
~~ ~ ~
- 59 -
,,Convorbiri Economice·•; Xeuopel şi Eminescu in articule clin Convorbiril e
etc.- · D. Eminescu (Conv. lit. · t. X, pag 173) deşi atacă mereu pe Evreii
mărturiseşte ănse intr e altele că nu ,Evreii au fost acei, ce au adus plaga
rachiului pe bietul ţeran : ,. Velniţa producea rachiu, rachiul trebuia con-
zumat şi era mult. Pentru aceasta trebuiau cărşimari. S 'au adu s mulţi
Evrei şi propri e tarul impunea fiecăruia din supuşii sei de a lua atăta
rachiu pe ·au''. Ear otrăvirea rachiului de către cărşmarii Evrei e o scor-
nire mişelească, care nu g'a probat şi nu se va pute proba ele cine-va.
Mulţimea crede fără a cerceta- crezuse aşa odată in singele pentru paşte
şi alte de aceste. De ce Evr eii, se mustră aspru, nu se apuc cu plăcere de
carierea armelor - şi ei n'au dreptul ele inaintare decăt pană la sergent!
De ce nu se fac plugari. . . şi n'au dreptul de a'şi dohăncli o bucată ele
păment, ce a lor să'l poată numi! Apoi se zice că Evreul işi alege tre-
bud uşoare, ce aduc mult căştig ..• se vede că prea uşor e a fi comerciant,
cărători de apă (pe mnere)
meşeriaş (şi Evreii sunt de tot felul) sahhori,
etc. şi mult folos tragi de acolo... bogăţii nemărginite !.. . Şi se vede că
tot de acea e in mare majori ta to sărăcia aşa marei. .. sau că are d'abie cu
ce să'şi astempere nevoile !... Acuzar ea e că sunt speculanţi , şi nu li se
dă mijloace de a fi altceva! - Să se prof'undeze de ex. in studii serioasfl,
să se facă sp e cialişti in ştiinţele flsice-naturale, sau exacte, in filosofie, in
archeol ogie sau filologie· - pentru ce?..... ca apoi că ducă o viaţă mizeru
chiar }n împrejurări mai blănde? Căci cine se va, uza de cunoştiinţe!e
lor? Ei va sprijini cumva guvernul, li va încredinţa catedre după ment
in şcoli primare, gimnazii sau facultăţi?... Acest e le stau inchise, legetL
opreşte! Insfirşit ori in cotro s'ar întoarce Evreul nu poate şi ren o pă -
ţeşte, dacă se aplică la altă carieră decăt aşa zisă »uşoară« pi'in o intor--
sătură curioasă de condeiu! El nu poate fi clecăt bancher, mai serac za-
raf, nu poate fi decăt comerciant, meseriaş şi ca om de ştiinţă - medic,
ca să nu aibe a se căi apoi de imprudenţa lui. A inlătura piedicde, ar
fi dar necesar ... Ăn se cum să înzestrezi pe Evreul cu rlrcpttui ca pe ori ce
om, căud n 'arc dodlt rnptura lui, şi chiar asta - e prea pocită la nJU!ţi
spre a pute fi nnmită fifră sminteală, făptură de om? Vai, perciuni, caf-
tan, barbi'i lungă, cap ras- doanrne, ce pocenie de om, om să o numesc?..
Ei surit nişte suflete cumplit ele mici, linguşitori netrebnici, şarlatani fără
de margini fricoşi fără ele samă, ce cad la vuetul uneil împuşcături. oa .
l
meni ce n'an, ce nu cunosc, ce nu vor sa cunoRca ş1 ac oare pe a t zeu--
, V V •
decăt banul.- Aşa auzim din toate părţile, şi apoi mai impărtişesc cre-
dinţa, că ar cunoaşte aprofuud pe Evrei. Dar ia ascultaţi ce ve spnn e
cunosceturul superficial, ele oarece voi sunteţi cei profunzi, de ,oarece el
~a Evreu a trăit in mijlocul lc,r şi cu deuşii, le cunoaşte cărţile religioase,
istoria lor, le ştie găndurile, inimele - recunoscutul de autoritat ,e pe
lăugă marele şi necomparatul cunoscetor al Evreilor, L~opolcl Kompart;
este Leon Herzberg-Fra ~nkel ce ve va respunde acuma şi ve not ez că el
este din matca, din care am venit şi noi, el este din Polonia.
>Nu însemnează a cunoaşte pe poporul Evreu (ne zice D-sa in Polni-
~che Juclen ed. 1I pag. 2' l6) dind el judici după zarafii şi telarii sei, pe
cari după dispoziţie ei trimeţi de a tăvălXugul de pe scă.ri şi revin apoi
in casele voastre, penti:u că au nevoie de voi şi trebue .dar să sufere im.:
pertine1~/ţa voastră ca şi uimilir ele, ce le pregătiţi, cu scop de a 1rn-şi ex-
/
)

60 -
pune familia, ca să fie lipsită şi de păne uscată şi nevasta şi copiii- lor să
rabde hiuişor de foame. Priviţi numai la Evreii in viaţa lor casnică, in
sinagogilc lor, cum sunt ei intre denşii. . . atunci daţi de nişte năra-
• vuri şi obcieiuri nobile, de o răvnă neobosită; de o pietate şi o credinţă
nestrămutată către D-zeu, intru căt priveşte viitorul lor 1) cea ce face să-i
admirăm. Pe cănd poporenii noştrii (Poloni. zis fie Romăni) i.şi petrec
serbătorile in crăşme şi prisosul muncei unei septemifoi întregi, se perde
in beţie; Evreul cel mai de rend dim' potrivă îşi petrece serbătorile in li-
nişte in sinul familiei sale, intr'o odăiţă curăţel aranjată cu masa acope•
rită cu o faţă albă. El citeşte sau vorbeşte de legea săntă, şi stă laolaltă
cu famea şi copiii sei. - El cată a prisosi ceva din caştigurile sale, do-
băndite cu sudoarea feţei, pentru trebuinţele comunei 2) cum şi acea ce
datoreşte pentru copilaşii. sei, ce învaţă la şcoală 3) - Dacă este mai
mult decăt simplă speranţă, adangim noi, aceace vedeţi la Evreii. adică
la unii ?in ~i. _Ia foarte puţin in vremile noastre, că sunt linguşitori,
şarlatam. fnc0ş1 1 adoratori ai banului, adică toate cele înşirate înainte,
ă.n~ă fără epit~l: binevoitoare, ce 1,·au loc · decăt .la rare excepţii, cum snnt
ş1 mtre v01 ŞI rn or ce alt popor, e:ste starea m1zerrt, in care se află este
că-i siliţi a fi astf el, ne dnndu-le mijloace, prin care s'ar pute pr~face,
))Dacă ar sta lucrurile cu H:vreii, cum pretindeţi, ne zice D'Israeli, acum
lord Beaconsfield in opul seu , Politikal-Biographi of lord Bentineck« in
acele căteva pagine, ce le consacră Evreilor, dacă ar fi aşa, atunci ar urma
o. lege gener~l~. care are ~aloarea sa pentru indivizi ca şi pentru popoare
ŞI caste, a~1ca dac~ ono2·am pe un om sau pe un popor, caută a păstra
onoarea. ce-1 dăm ş1 claca desonorăm pe un om sau pe un popor, el perde
tot ~,~tI~nl de ~ reu~ăn~a in one~titatea sa«. Şi ca exemplu ne dă Grecii,
-.can rnam~ea hhertaţeI lor, aveau o reputaţie de onestitate foarte puţin
recomandabilă, ba i:incn mult mai puţin rlecăt acea a Evreilor cu toate
cX gonirea ş i persecuţiile, ce an suferit Grecii în Orient nu s~mt nimica.
pe lăngă _acele teribil o persecuţii. ce au suferit Evr eii atăt ea secule, şi
precum hbertatea a inbunătăţit şi a ridicat "aracteru l Grecilor in ochii
lumei, tot aseminea libertatea va inbunătăţi şi ridica :încă şi mai mult
P.e Israel~ţii« - Adaugăm numai atăta că azi faptele adiveresc acest.e-
~I cum smgele ~pă nu se face- ·1>utem deduce că şi Evreii din Romănia,
m ?~zde e~anc11:,~r:, nu vor remănea mai pre jos de fraţii şi coreligio-
nan1 lor dm stramitate. -- Cred că oricine va înţelege acuma ce fu n -
d a te imut,argnmentele contra emancipărei Evreilor.
III
Este nacesar a. ne lămuri asupra punctului, dacă Evreii, pot
san nu deveni Romă.ni, de .oarece religia lor, ~i opreşte să fac~
1) Adică, că vor fi măntui~i de rohi e persecuţiile vor înceta, şi se YOr buc11ra
de toate <lrepturile· ' v~zut in cap. II trebuie rieaperat o împreună-vieţuire, ip ac~st
2~ Co~una i srae!ită nu e un stat în stat, după cum s'a rep etat atătPa, ori in
urma lui Sch1lle1:, căci ea nu se ocupă eu alt ceva declit cu organizar ea si intr e~i-
ne~ca. şcoaleJor ş1 cu ale cultului (sin:tgoge, t emple) şi cu institute de binefac ere<l
ap1talc), .,csan-
S) Evreii au o ma.csimă: , fiecare tatli şi mumă simt datori 11si trimeim ea cea
la.şooa.111.. '• ' · ~ · ·\
I
'
(1
61
amestec de singe cu orice om de credinţă. l:ltrăină, şi deaceastă
nici nu-i vorbli să se lepede~ Şi respunsul la, această între-
bare, ne va lămuri ce pot năzui şi unde ajunge.
Inainte de toate facem observaţia că Evreii nu trăesc nu-
mai în România, ci s'au împrăştiat şi semănat ,pretutindenea
prin forţa imprejurrtrilor; şi in unele state s'au aşezat in mase
de veacuri şi urmează a şede acolo, bucurăndu-se de o vreme
incaoce de toate drepturile unui păm/jntean. Noi luănd apoi in
samă că neamul evreesc n'a suferit niciodată amestec de singe
- sau căt o picătură in mare-fară indoeală .vi;z~nd cum s'au
ţară, putem deduce că inainte sau mai tărzeu
schimbat du.(Jl'.l.
va ave loc acelaş lucru şi in Romănia.
Să vedem rt.ns/j de e in sine raţională. argumentarea de mai
sus, cum-el'.! Evreii nu pot deveni Romăni, că o naţionalizare
n'ar pute ave loc, fără amestec de sănge.
„Nu oreginea comună, ne zice judeofagul Ioan Slavici ' I) e
baza naţionalismului. Acel născut romfrn, care e crescat in Chi-
na, poate fi un chinez reu, romăn ăns~ nici cănd. Tot aşa o
familie chineză poate deveni romănă, după ce şi-au perdut in-
dividualitatea sa chineză, adică de vor cugeta, judeca, trăi şi
vorbi membrii ei romăneşti, fără de a le ştii acestea şi chine-
zeşte".
Şi ceva mai jos: ,,Caracterul general şterge cele particulare
şi le asimilează.. Insuşi naţiunea işi perde caracterul ei natu-
ral, in că.t nu tipul, structura corpului, a. crannlui, a fisionomiei,
nu naşterea prezintă semne na,ţionale distinctive; ci elementele
curat sociale, ca să zic aşa convenţionale a limbei, a 'portului,
a obiceiurilor; nu acei, car·e se nasc in ea, ci acei care se de-
voaltă in ea vor fi membrii ei".
Aceste sunt lucruri sigure, la care numai incape discuţie, ca
lucruri, ce se presupun ştiute de fiecare om. Din moment ce
Evreul va cugeta şi vorbi romaneşte, va duce un traiu ca a
Romănului, cu alte cuvinte dacă va ave aceleaşi nevoi şi in-
terese, aceleaşi videri şi aspiraţii, atunci şi Evreul din Romă­
nia va fi romăn.
· A.ns/j pentru ca naţionalizarea să se efectueze după cum am
senz, că viind zilnic in contact cu aceea in mijlooul cărora trăeşti,
ca 1 • să te simţi deopotrivă cu ei ; să fii bine primit şi bine privit
in cas.!'I, şi consingenii lor, cei de o samă cu tine.
.
. importantu
--. htr. t. V pag. 157, m
pertinen J)i, Vezi. Conv, 1 „st ua·
l\l adupra
Mag Jnari
• ·1or •,.
) J
 62
Se susţine ăns~ că Evreii, fie chiar m condiţiile sociale ce-
rute de noi -- cari şi umanitatea le impune-totuşi Romăni ·nu
se pot face; căci sunt la ei nişte obstacule, care in adev~r i-ar
împiedic~ de a se naţionaliza-şi aceste ar fi: , 1) religia lor,
2) năzuinţa lor la Palestina ..
O dată ce Evreul are o reUgie deosebită, se zice, are şi o-
biceiuri deosebite, se vede nevoit a nu comunica pe atăta cu
Romănii şi a nu primi multe lucruri ce vede la d~nşii.
Anse nu e aşa. Obiceiurile ce se ţin de religie, n'au a face
mult cu naţionalitatea şi indeoseb n'au a face cu iubirea de
Patrie. Bazele religiei creştine sunt aproape aceleaş cu a celei
mosaice; ele ne învaţă aceleaş precepte nobile şi umane, remăn
dar formalităţile religioase; care nasc şi unele piferenţe simţite,
unde-i vorbă de bigoţii de azi. - Anse îndată ce presupunem
p~ Evreii civilizaţi, deosebirile pot fi foarte neînsemnate. Ear
deosebir·i mici nu pot de loc supt"ira şi nu pot ave o cătuş de
mică influenţă in naţionalizarea unei secte deosebite de oameni,
pentru că ănsuşi intre membrii aceleaşi naţii, ba intre aceleaş
familii se găsesc obiceiuri mai rn ult sau mai puţin diferite, abateri
şi alipiri la alte lucruri. Şi trecend de la aceste, dacă am in-
zista la. deosebirile ce dau naştere aJte credinţe religioase, atunci
observăm că n'ar fi cu putinţă, ca oameni de aceaşi naţiona­
litate, cum ar fi de ex. Germanii sau Francejii să fie şi cato-
lici şi protestanţi sau de altă sectă religioasri, care mai mult
sau mai puţin, dar insfirşit se deosebeşte I_Jtinformalităţi, care
cum am zis, nasc oare care diferenţe de obiceiuri. Dacă aşa di-
ferenţe ar juca in adever un rol, atunci n 'ar fi cu putinţă ca
Franceji sau Nemţi protestanţi ·snu catolici aflători in Romă­
nia să se romanizeze fără aşi l e păda şi credinţa religioasă. Apoi
ar fi şi mai imposibil de a se numera din o naţie oarecare oa-
meni, ce n'au nici o credinţă religioasă, şi prin urmare n'au
nimic a face cu acele obiceiuri, ba chiar le rid, pe cănd E-
vreul voind să nu fie ris, nu ride nici el pe ·altul. Insfirşit pu-
tem vede de ex. pe Ruşii, cari se · închină la aceaşi biserică ca
şi Romănii şi intre ca.ri nu ştin;i. ce mare ... era să zic indepAr-
tată asemăm.are va găsi cineva. I)
1) D. Xenopol face următoarea observaFe interesantă pentrL1noi (v Pzi
t. II pag, 199 "Cultura naţională"): Tr ebue bine să ne petrunclem de acest
religi11nea nu are nimic a face cu naţiun e a, noi care am avut nenoroi:.~-
rea. de a fi ecspuşi protecţiunei sub pret ecst de r eligiun e identică. I n p r ivi re a c ('.e-
d in ţ ei fiecare i noi y id stă iz o lat; în privirea iubjrei ori ce individ din 'i;me
a.re a.celaş drept de a ne-o cere,
- 63 -
Acum lămuriţi pe deplin asupra acestui punct, voim să ve-
dem ce e cu Palestina aceea.
Prin f~ptul că .Evreii nu mai au o ţa.ră a lor, un punct că­
tre care să graviteze, naţionalizarea lor devine mai pos ibilă; se
pretinde dar că Evreii deşi n 'au ţara ]or, ar spera totuşi la,
densa şi n'ar trăi decăt hrfmindu -se cu găndul ei.
Se pretinde --ăuse intru căt e adev erat aceasta ~- -Sunt doue
direcţii în Juda.ismul din lume, una care crede cu putinţă res-
tabilirea dominaţiei in Pale stina (şi nuniai in Palestina, o a-
păsăm înadins), dar intr'un viitor depărtat cu zeci de ani sau vea-
curi in ·tregi, prin oarecare imprejurări politice favorabile. Această
credinţă o are poporul de jos şi oameni care reprezintă ceva,
n,fară de israeliţii din Germania, cari nu vor să • admită nici po-
sibilitatea. Aceastri idee sau credinţă o are Evreimea ', dar n'o
. preocupă. Cum s'ar zice de e vorba la adică, se poate ca intr'un
timp oarecare, să trimetem pe fiii sau nepoţii noştrii inderet
in ţara noastră primitivă, căt priveşte pe noi ănse, noi năs­
şi crescuţi in Franţa, Anglia, St.-1tele-Unite, Aaustria - şi ori
de unde ar fi·- noi nu voim şi nici nu ne mai putem schimba
Patria, noi trebue să rem~nem ce suntem .
. Aşa dar Evreii deaice, care au adoptat aceste credinţe a le
coreligionarilor lor, daMt e vorbă să fie socotiţi ca fii ai Romă­
niei, atunci ei nu vor lncra şi năzui la alta, de căt • a se face
demni de acest titlu; ei singuri nu vor .lucra de căt pentru Ro-
mă,nia; ei pentru sine ănsuşi nu vor dori restabiliraa vechei
Patrie şi chiar de s'ar intempla asta cumva, tot vor socoti
Romănia de singura lor Patrie. Anse nici atunci nu pot fi de
temut, de oarece această Patrie va fi atM de · depărtată. Dar a-
cea ce se poate intempla peste veacuri, !:'>esteşiruri nenumerate
de · veacuri, de aceea n 'avem a vorbi. Tn orice chip, remăne un
lucru sigur, că preCllm intr'o zi nu s'ar pute preface Evreii din
Romănia, dnpă dorinţa .acelora ce au facut un pas in~inte, tot
aşrL e imposibil ca intr'o zi să-şi peardă naţionalit:ttea romănăi,
ce a,m presupnne, că au dobăndit-o.
Evreii pănă şi cei din Germania, omiţend pe acei deszişi de orice
credinţă religioasă, chiar din al te state, cari ma,i ales din amor
se însoţesc cu femei creştine; dar vedem că toţi in geaere nu ad-
Conv, lik
adever ct · rriit amastecul de singe, deşi dealtmintrelea au năzuit totdea.
una la o asimilire deplină, care pe căt am v~zut şi aşa este
posibilă. Ei nu vor să se confundA astfel cu acel nearri ca să-şi
/ peardă numele ele Evreu. Aceasta o fac tocmai din respectul,
 - 64 -
ce au pentru acest nume, cere le aduce aminte originea lor
cea nobilă; o fac din respectul către bunii şi străbunii lor, care
au indurat atătea spre a rernăne Evrei. - Anse mai mult de
căt 11 păstra numele sfănţit prin atătea sute de martiri, mare
prin atătea fapte şi nume glorioase; mai mult de căt atăta nu
do1·esc ei! - ffii păstrează religia lui Moise, acea din care se
născu cea creştina şi rnohametană, din respectul ce au către densa,
dar mai cu osebire, că ea li este o stavilă, ea face imposibilă
perderea tradiţei originei lor. Şi o păstrează cu atăt mai mult
cu căt se pot mărgini in păzirea perceptelor sale fondamentale,
la inveţăturile ei nalte şi morale, nesocotind detot multe ceremo-
nii şi obiceiuri religioase (exterioare), cari după o explica,re fi-
rească a textului biblici, nu sunt decăt foarte mărginite şi aşa
cum nu ji@'Ile sc nici pe un om, care numai căt crede in o pu-
tere supremă. Astfel ei s'ar pute mărgini numai la înălţarea
Domnului in rugăciuni (cari nici cum nu trebue să fie aşa in-
tinse); la păstrarea nnei zile spre odihnă (care anume, Să.mbătă
sau Duminică e foarte discutat) şi la păzirea altor cătorva ser-
bători, fără formalităţi reu înţelese, ci numai spre odihnă şi
cuviincioasă petrecere.- Insfrişit intru căt e pe placul cuiva,
să se lepede de cele vezute la părinţi chiar-atăta e vorbă, că
poţi remăne Evreu-voiu că zic Mosaist adeverat, lepădăndu - te de
mărunţişiri căt pofteşti.
Că am înaintat aice un adever, un fapt real, nu poate în-
cape nici o indoeală. Dacă Evreii n'ar ţinti la cea ce am are-
tat, atunci remăn fără nici un înţeles luptele necurmate, ci
s'ar ridica evreimea civilizată şi ar predica botezul, ea singură
făcend totdeauna inceputul; cel puţin n'ar fi revenit asupra o-
piuei că ar fi permis să se facă însoţiri intre Judei şi neju-
dei. Astfel putem deduce că Evreii vor exista căt lumea, ne-
fiind ănse de loc, ce au fost odată- dar numele de Evreu nu
va .înceta să fie un nume viu.- Astfel şi numai astfal putem
înţelege, vorbele ce se repet mereu ,>că. Evreul in veci Evreu
remăne."
Acum spre a. da mai mulrt tărie susţinerilor noastre n'ave~
de căt a privi la Evreii din toate · ţerile unde de o vreme mai
lungă se bucură de aceleaşi drepturi ca şi pămentenii. Acolo
nu putem să-i recunoaştem (cel puţin în marea lor majoritate);
Evreii din Germania, Fra,nţa. Anglia, Olanda, Italia etc. sunt
Germani, Francezi etc. pe deplin, şi in cl,ip şi in făptură. şi în
toată fiinţa lor. { de Lord Ma.oaulay tr. de d. Ioan Ghica.
\
- 65 -
Un ziar din Londra intitulat „Saturdy Reviev" scrie în 1872
aceste renduri 1): ,,Un Evreu Englez este un Englez pe deplin
asimilat cu ţara, iubitor de năravuri şi educaţie eng!eză, un
magistrat excelent.-Evreii francej i au fost. apărători entu~iaz-
maţi ai Franţiei in resboiul din urmă, serviră ca voluntari, a-
vansară. in posturi nalte in armată şi deschiseră buzunarele lor
trebuinţelor naţionale şi casele lor francejil~r suferinzi.- Ev~~ii
din Germania fure tot aşa de buni germam la rendul lor . ş1 m
resboiu ca şi in pace sunt totdeauna gata a se areta egali ca
Germani şi ca Israeliţi." .
Aceste le zice numita fon.ie şi cuprind nişte adeverur1, pe
care numai oameni, ce n'au respect către adever·, le pot tăgă­
dui-şi nu fiecare ţară e ca Romănia' un loc, binecuventat pen-
tru oameni lipsiţi de conştiinţă şi caracter. . .
Şi să nu uităm că :Lceş~i Evr~i . au fost ~datri; ca ş1 tţo1,
cei din Romănia, poate chiar maJontatea mai pe JOS de gloat~
noastră, că aceleaş acuzări grave li se făceau şi .pe ~colo ~~
mult,e alte r.mcă din cauza credinţei lor rdigioase. Şi Evreu
deacolo deabie d~pă căpătarea deplină a. drepturilor s'au n~ţio"'
nalizat cu totul şi au devenit patrioţi sinceri ai ţere1 lor
natale. .
A~s~ Evreii din Romănia, vom fi întimpinaţi, sunt veniţi dm
Polonia, fie austriacă sau rusească-- dar din Polonia sunt ei,
unde E~reul e cu totul altfel şi menit a remăne in veci ind~r~t.
Cine cunoaşte istoria israeliţilor, in care ni se arată i~tori~
eul turei şi a stărei lor sociale din di versile ţeri nnde popos1re ş1
cătară. adâpost, acela ştie că Evreii din celelalte . ţeri .au fo~t
odată. tocmai · ca cei din Polonia şi mai şi, dar t1mpunle, prm
împrejurări noue, i-an schimbat aşa de radical. ?ei ~in Polo?ia
(a.ici vorbim de cea austri~că) . unde. sunt emanc~p~ţ1, nu. sa~
schimbat ăncă pentru că ş1 azi, deşi au drepturi , to~t e1 ma.1
uresc şi persecută Polonii şi ei trăesc in Polonia nu ănse s~b ~om-
'llia Pownă. Ce să devină ei, uriţi şi ca atare urind ş1 e1 pe
Polonm Austria.ci poate î dar nu atăt prin contatctul zilni~ căt
prin cărţi ar trebl!li să se facă nemţi şi cărţile pot numai a-
juta, dar nu efectua aşa ce~~· Ap~i _Polonii, a~ărora li~bă ~
privilegiată in ţară, la denşu, nu-1 .1~~urcă pr~n asta .. ş1 mat
reu 1- Cu toate aceste zi cn zi se mv1hzează ş1 Ev~en de a.~
colo şi devin patrioţi Ausţriaci. Israeliţii din Romăma nu ma1
J) Vezi pl'efa~a din pre~ioas:t broşură. ,,Despre drepturile ci.vile a. Ieraeli ţilor"
 - 67 .-
6<1- ·
După, toa.te ace le 11l'~tate pi'tntt a,cmu, ne crerlm in drept a,
sunt aş·a bigoti ca coi din P olon ia, 11tnlt e prcjt1Jeţe d'a ace~tora deduc e că, la r'~ntlul lor E v~·eii di,,, Bmnliriia pot de'veni Ro măni
contra creştinil or an disp{1,r ut cn t otul <le la a.oi. Talmn<lul se păstrându - şi religia lo,· Lip .seşte num ai im pnl sul pent.rn aceast a
lllVaţa aşa de J':t l' Şl fLŞa de l) UţÎl1 :tiCC, llJfl,j Cl.l Samfi, de vr'o şi cftt timp ac esta va l ipsi., cn in cetul numai se va, pute urma
d.oue zeci de ani înco ace, io cht s'ar 1rnte zir:e cf1,nn se invaţi'I. acest pro ces de t r:tnsformn,r1~. [{;ar (h1,că. roiu.mizarea i n pa~t e se
~1 nu e Clmoscn t de 1cc I) pc c~i,nJ cu tot ul al tfe l e i'Lncr ,. azi ·ttLi est e pent r n eh ni1 toţ i resimt în acel grnd urn ş1 per-
nrm e~1,
i n _ Polon ia . Major ita.LC1a . E vr1\i lor din H,)măufr1, :;;'nu "nemţit•· - se cuţia, şi p ntru cil, fu.rit J e voie chim· vin intr' una, in confatct
pnn ~1 r ma re Ml f[u; nt un mn.re p:i.s imdnte, dn,r pe ci:i.n<l cei din nrn,1 inti m cu Ilomf rnii.
Poloma se aflit c n tottll ind er~t , cofundaţi in bjgoti sm. In s firşit
hi Ron1~tnia) ănsuşi Romănii sthpftnnsc şi ~Llt ce va d e căt Ho-
IV
măni :.a'au :.t deve ni şi prin urmn.r e pot deveni atari. Evreii se po t ro 1rntJ1i zn, -· este :".tusei ntrebnr ea , tfacă aceasta
~e le c~ vorn :tre t n, mai j:)s vor fi o dovadă vii:\ la, e:,eJe 8118 ţ'itm te de tr cbue sa fiu n :lzuinţa şi obiec..:t uJ lnptei no:1strei - Din a cele
HOJ, cu ş1 Ev re i'i din Pol onh 1,nn fa c excepţie . Ei:;t e ştint că Evreii a retate in cn,p. 1 am pu Lut 1 icle diver>'it fLtea id_eel01 ce p~eJ.~-
de 1~ult s'au n~ezat n,ici i n ţn..rr,, şi acei Ev rei (in M,)ldov a cu mină in [1, st a. privire i1.1t re .Evreii noştrii. - Pop orul e md1 -
osebir e) a.u venit din Pol onia,, şi totu şi fiind in im prejt1r hr i p0Ji- ferent; partea. ,,cvropcnizată " impuno co ndiţii p ent : ~ asta, ear
t~ce favorabil e intr':-1.ş:t chip işi scliirnh ar portul j111hico-polon cealalU g r~p i'i o reclr1,m:1,imedia,t , f.'trrt nici o co mhţie. .
~1 n hravnril e ca şi limba , 101· trec ută, in d 1.t cr1. pă.tare un ca- Ca.re din n,ceste d irnc~ii e con ma,i j 1~itr1. , ne vo r . lrnnun ob·
rac t er cn totul deosebit (de a celorlafţi T:s ntcliţi id enLic frnse cu serva\iile şi refi c;il e ce Lll'lllea z ă.
al Rorn tm il~r) . Aşa sta:u lucrurile pi:i,ni'.ifa .18 29. Dnpă pac ea, D,1ci1. tLCei dint ci, ce au aţăţ at şi ht'i'1,nit roP,rcu ura contra
~e l~~ An\lnanopole tr ece n<l Rom ttni n . ub obl ăduirea Rusiei, şi Evrei lor, au fust sn.u nu de uun ft credinţ{t ; <facă, })Olit-iC'ii noştrii
m cet_and rnfluenţa. Oto111 ::1,JJ ă, se frtcu in ţară o fer bere mar e. icu mer eu Jrnpt pretext perc·iurâi ş i a.He ele ,1cest,e pcnt1:u ne-
Vechiu! yort ca şi ~1i'.travuril e şi obiceiurile betră.ne incepui·e a a~iren J re pt ur ilor , 11e e in<liforon t . Noi voirn si'l, şti m. că azi
se , păras1 odat(t cu rnLroducerea cnlturei occidentale. Tot atunci 8u nt mulţi 1:omi'ini, eu ar fi de :1<.:.1.ml s:L ·se :lee J~cpt~n E.vre-
.incepnre a se grămădi mase de Enei Poloni în Romănia. }!";vreii ilor , J:Lcă nu -i ,Lt cre de pr iu1ej.<lio~i ex isten~e1 na.ţ1oniL11ta ţe1 lor
din ţară m~i .inferiori lor in inteligenţă, lipsiţi păn' şi de cu- şi O ered cii, li . \ 1, t<)Cn.t n.sLn, 111Hr en, fori'L n fi fost in st are a cn-
noş t ~nţele ~1bhce, pe căi el aceea ern.u versa ţi şi in t almud, căzure noaştc :.1J1~v er ul; cr1 <lacrL 111 :1joritat e1~ <.:.~a. . lCvr~ilor ar
mitre _:_1
sub rnfluenţa lor; cu că t nonele schimbări pome nite ei p11se in fi , incleou ş te cn, tin cr irn en, <le n-zi, n.tn 11c1 guverna, nţn nu s :Lr pute
n_edu~ner ire. Tot tre _bue a să se lep ede de hainel e· llln g i şi de i şi­ op uu e la (lareri, drpptm ilor ·ş i 1ici in ()Opor n.'n,r aduc e ast:t v-r'o
hcunle ce purtan, m loc dar de a pt.rne o phl rtrie inaJ t ii,, sur- supernr e : Of.I,din sinul lni s' ar 1mşte curcntnl, car e ar face o
tu c, pantaloni ~tr~rnţi, lucru ce ent defafo 1(1,tor in o ,hi i fraţi­ pr esiune a.suprn lor.
lor Io:, musafin dm Po loni:t, işi puseră un „arbe h Kan fe:::", caf'.- Cred a.pui ci'!, ştie fîee:1, r e, d't şi i~ st r:~inita~e. ~m ~ă.st snb a-
tan _ ~_1 „ ştnw1el " şi __cn 'nce tul se perdu r e in noj,nul lo r şide- cefasi cuncli~ii şi :1.ncii mai r el e, chrnr cand ci VIhzaţm petrun-
vemra una cu den şn. 2) · . sesc · acolo; totuşi p :t rLca al en,să a socieU~ei uu , ~umai cil s~ a -
Acum, căţi nu g~isim int re no i, CM'As nnl; Rorni.'tni rna,i cnsiruţirc simihLse cu n:1ţi,L in mijl ocul dire ia a ti -rdt, <.br 111·:1cebş t1m P
pentru ţară,, de ciit mulţi ce se i nd.on.pfi din lmjotul st :tl:.ului (cap.I)~ s'au p u:s pe lu crn co stăruinţi'.1. , spr e a pute_ ajung~ _la s.copL:l
"tc·: ca", ",ta lmu r1Ltl '' n '·M , lll f,l', ·t ,. · · · lor ; ear numai după ce au cfLşl:.igat numeroşi adepţi ll1 tmen ·
1)fi Pr in aco, ,. nu
, te no1 . . voim " -:
O 0
J a a lJ al,udrnL rlc 1sr rteh~i sn.11
~a n.~' O c~1to_ p1n~l~J_d1oasă _pr ,n _Hlei!? ?C pr_oîcsen.z;î..Nici Llr• c111n.An se r.l nli pout i:
v •

me, li s'au acorcfat toa,te drepturil e. L)

~ ol~l!.CtLtl de_ P 1 ~d'.Jucţ1t:llf:: fl, 1srne l, t ,1lu1 §' mm .cn «a.mit r,u 1rnat1' J1 iritro rl,,~ in d ·căt
1
nc 1 r·l riu s~orttr. ,leitccil~ rlrcM ui~to iclPi <'unfuzo ,ji <lC'r tcra stL1- Aşa dar noi la r~ndul nostru trebne să urmăm calea apri~
J',~ic , -~e11tt .1'. CU,-.'ttL1
1 pofl,t e ser vi ca ]Junct rlc me:1 ură a pr o"'rcsului' sa 1·1 °
~.i,rc~ S,Llll!1?8h 1d 1_,Lr!'a t .tl ,1111dnlu
b 1gotisrnu 1n 1.;r::101,t.' · o · ' · "'
t) Astfel cu o iebire ar fi Gerrna~1ia _(stat ele _< l e . a:tunce şi Pr~ sia); ear ca. es-
... 2) Vc~i in it~castă P:·ivir e , ut cre ;an tul ,tr t icu l :t Dr. luli 11s B:nasch ubli - ceptie s'ar pute so,·oti Fran~a, umle tocma1 spre a-1 r1d1~it la. demnitatea ele oamC'ni
11
0:i t t' "afah :·b.,c h fan frr:tr ' ,trn" din 7s:,,1.: ,Cnva asupra st::'u ·<'i L raelit.il or rli11 PJ'rin - şi , a-i imbolcli., să se fa.cll.franc ezi, li s'au acordat LlrPptur1le.
c1pa e 1e tmarenr. '· ' ~ '
 68 -
cată pe atunce de fraţii noştrii din străinitate ;...;:.cu alte cu-
vinte principiul direcţiei celei din urmă este cel mai just, a-
dică că 1·omanizarea trebue să jie de pe acuma năzuinţa şi obiec-
tul luptei noastre.
Şi după ce am statornicit aceasta, trebue să ne înţelegem
asupra chipului in care e de proced::it, spre a ne ajunge scopul.
In astă privire atra.gem ănMiu luarea aminte a tuturora că
noi nn suntem cei d'int~i, ce trebue să cautăm la mijloace şi să le
încercăm d'abie spre a vide, care ne pot aduce la rezultatul do-
rit; de oare ce aceaşi luptă şi năzuinţă au avut şi f1·aţii · noştrii
din străinitate, trebue numai decăt să luăm in samă şi să cătăm
a ne folosi dt experienţele, de faptele lor, pe căt ele se potrivesc
cu sta1·ea noast'ră sau a le acomoda după noi.
Al doilea punct asupra căruia insistăm nu mai pnţin este: ca
la orice impreJu„a1·e să avem in vedere legile social0 se s'au con-
statat prin expe1·ienţele generaţiilor· tr·ecute şi să examinăm firea
lucrurilor şi a oamenilo1· cu care avem a face.
Trebue dar înainte de toate să. ne lămurim, cum e de proce-
dat cu tinerimea, care va să facă ceva pentru noi, dar ignoră
toate aceste î - Căci cei ce luptă pentru n.celaş scop, au nea;-
p~rat nevoie să fie inţeleşi intre dt'.lnşii, să aibe ::tcelaşi credinţe,
speranţe şi năzuinţe, ca prin puteri unite, lupta să le fie mai
uşoară şi isbănd::t mai sigură.
· Dacă este adeverat că toată tinerimea noastră doreşte acelaş
lucru, are aceleaş speranţe şi năzuinţe; nu are ănse credinţe
comune, nu are o bază comună de idei, care bine inţeles pro-
vine că au crescut in alte cnediuri, diferită a fost hrana ei in-
telectuală şi snb alte influenţe morale au crescut. 'I1rebue dar
să ne punem in comunicaţie pe calea intelectuală cu coreligio-
narii noştri din intreaga , ţară, şi pentru aceast ct e de neaperată
nevoie să avem publicaţii pe1·iodice.
Pentru timpul de faţă cănd numerul acelora, care pot scrie
e aşa de mărginit şi cănd gustul de cetire e aşa de puţin deş­
teptat, avend · in vedere cea mai strictă necesitate, proptineni
un „ Anuar literar şi ştiinţifiic «, cu care s'a fiicut deja un început
prin publicaţia de faţă; şi apoi nn ziar septemănal „semi-literar",
cum sunt in general toate organele, ce apa1· pentru Evrei şi
dintre care cit[un ea ex. renumita foie a lui Ludwig Philipsobn:
.,,Allg. Ztg. des Jud." ce există. de 45 ani. 1) · cit le dictează să ina int eze infam ii· contra Evr eilor sau să combată emancipa .ren; lor,
.. I) Cine cunoaşte acest orga,n, poa~e înţelege chipul, in care va trebui să flo re- .
p1,Ja.ta.I nostru. - Articolul de fond e dij;tinat pentru diverae studii sa.ti critice ce se
69 ~
Aceste publicaţii au se ocupa cu Evreii, astfel că să · punem
pe toţi in stare a-i cunoaşte . bine ~ Trebue · fa.cute acolo studii
asupra trecutului lor, ar~tănd fazele prin care an trecut, fle au
ajuns azi aşa cum ~i vedem. A se face conoscut oamenii m.ari,
ce abundă in Israel , ca tinerii să simţă un . bold prin asta şi
să se inspiră de la d~nşii . A se ar~ta apoi ce influenţă au a,vut
religia evreă asupra spiritului uman şi care sunt .bazele şi per -
ceptele ei măreţe; cum au fost practicată şi înţelesă in diferite
epoce, şi insfirşit, care e rezultatul luptelor necontenite i.n pri-
vinţa religiei noastre şi alte asecninea studii şi ce1·cet~ri criti-
ce.- Dar înainte de toate tr'ebue sfLne ocupăm şi s,\ avem in
vedere pe Evreul din ţară; asupra lui cu osebire trebue făcut stL1-
dii şi copii fidele şi in deplină cunoştiinţă de cauzâ, prin care
· să se puie în evidenţă virtuţile · sale sufleteşti, pasiunile sale
nobile, ca şi cele ' uri te, uzanţele şi credinţele sale religioase;
apoi cari sunt nevoile noastre şi mijlocul prin ca.re ain pute să
înlăturăm relele ce ne ban t ue.
Ăns~ aşa publicaţie, cum le am indi cat rr;iai sus, pot a.junge
nun.ai a-i pune în stare să cunoscă şi ştie apreţui şi a se lupta
pentru coreligiona.l'ii lor-. dar oare pe Romă'nîi n 'au nevoie a-i
cunoaşte mai de aproape 1. Că.ei nici un Israelit, car e nu cunoa,şte
şi nu iubeşte pe coreligionarii sei, . nu cunoa.şte şi nu iubeşte ţara
şi po.l:'orul romănesc, acela nu are dreptul a intri:l. in rendul
luptMorilor, crtci inainte de toate va fi excluzivist şi va, face
dn voie de nevoie greşeli peste greşeli ; dar chiar in sinul so-
cietăţei noastre ânsuşi e primejdius a ştii m,L joritatea lipsită de
aceste simţimente şi cunoştinţe, căci in sf:irşit lupM.tod căt de
harnici dar părăsiţi, lipsiţi de 8prijinul moral - de mulţimea
care vra şi-i poate inţelege; acei luptători îşi sacă in zadar P:U-
acriu oarecum in urma unei provocări din parte:t zfa.ri stlc ei r om ărif', pri n insinuările
lor; faţă .cn o chestie ce e de rezoh·a.i sau Rpre a intimpina. o idee, o credintă ge-
ne rn.lă printre Evrei. ~ Tn o altli pa.rtc se oc upă de st:i.rca institnţiilor noastre , cJe
producerile litera.re ~i şti.inţi. fice, ce ar fi a.pll.rut ~i ca.re ne privr:sc pe 11oi.; f'itptofo fi-
laniropico făcuta de Isra.diF sa.u pontr11 far:tPliţi. So puhlic r, ori ce J'a.ptă. mai imem-
n:ttă privitoare chiar la, coreligionarii noştrii (1in străinrlta,te : ori co int:imphu ·e d ill ~ară
pentru s::i.ucontra noa.'ltră. Ap"oi l!ub titlul „f'oileton" s pablir :1 nnvel--, istorioar o, des-
crieri. - Pe căt se vede un n.semine:1 organ fa.oe de pri ~os ori ee org an pol:tic , ca.re
a.semi.ne nu-şi poate găsi mulţi. cititori, ca.re cerc ~i mai mru;e cheltuial ă şi fa cele dh1
urmă are nrunai o valon.re zilnică .... filră a ne f'ttee or i cum vr'un sf:rviciu r "ll,l. D,J mult
am fi a.vnt o foaie ~i ,.'ar li simţit deja efr'Ctelc ~ale, dacă nn risiprn .m timpul ~i
banii no~trii pentru rer1ijarea. unor' foi pur polit~ce, ea,ri t rcbuea.11 să lle Mt,it e de Ro•
măni, dar nu se citea.u clccăt llo Is ra.eliţii sa.u ziftri~t ii romăti , Lt.ci\rorinterll$ nenoro-
fări a. se găndi ma.car la int,we sele ţc r ei - ba aruncau Evr eilor clin pricina o a.ş,1, jur-
na,le insulte şi m&i murdare. L• a.m notat aceste şi at rag em asupra. lor toa.U lua.rea.
aminte, pentru că ~i a~i m:i.i visea.z~ unii la. foi politice .
 ..... 70 ~
terile - crwi nu pot ajnn ge la, n 'u n re zult at. E i binc-i! nu tr e-
lrne da,r ca noi sh ne ocupri,m in acele pulJlicn,ţii intr',1.cela.ş .chip şi
cu Romirnii~- Nu , acen!'ltn. nu e n1-\Ccs::i,r deci'.tta se face in trea -
c·~t.J. c:tci tinerimc::t israelită. pentru car . w nt menite a,ceste pu-
blicaţii ştiu rornăn eş te, şi pot cbr ' cer c<~tn, orice crirt e sau publi-
c:tţie romfLne.i~că, num,ti hun :1.voin ţă dfl •i.r avn:i . Ase!uine::i,nmi
ctu menirea pq,IJlica ţiil e i11):tsl;re de a vcrni în m:1,nele Romă nilor
şi aceşLb n'an nevoi e a inveţa ue la noi c unoaşt.e uecftt pe E-
vreii . --·- Acleveru l este unse că, ne tr eime bib1iotE·ci cupriz ('jncl
pe lu.ngr1. curţi ue litern Lnra, nbrni crt (in germa,nă sftu francezi't
s1:rise) şi o hi IJliotec,1 cât ·mai compledă ro111itneascţ,1, . Desigur dt
f11loasele ce s'ar t rage den.fr.e ru· fi reale şi u socie t;at e israe liM
c·~şi-ar prop11ne pr0cun1,roa, nnei ;.1, i:;ei11inca. bibli ot eci, po care cu
'rem en. s'o po:ith deschidq w~nlru publi<.;n) col milre, ar 1.uerita
i.,)a tă stima. noastr tL
Pe Un grt aces te e ue:q ,e r:1t necosiu , cn oamen ii cc se simt corn- ·
1_ etenţi , s{t ţie ~iruri de p1·elegurî poporn ne n.::; upr a istor iei isra~
11liţilor s::i.n si1. trat eze o d1e::;ti n social:t israc lit:l, re ocn,zie
cu c:.1,
se cn, tă. a insuila. sim'~iinenLe ro ui ăne~ti şi i111Jir e clP, Pa,trie.
Asc1r1enea, diSL' ,ur::inri n.duc mai w ult efoct in cerc urile , in core
se r ostesc, dt'Că t scri<-;riue :1s< ~mrnea m1,t urf1,. Mn,i mulL, ole iui-
bodlesc s1,rn ce ·1·c;tar e şi cetir e. l)
Cele desv 01tn.Lo u In,j sus, c 11111 :Lm 1,is, pri vcsc t,i nL'l' i m ea. n@::t.B
· unn, _ atunci ~ a,vem _ce_ bănui Romă.nilor că ne ures c şi per-
tră - da,r ce-i d, fă cut pentru J)()j)Ol'lll , c:1,rn e 1rnmcros 1 se~u1"~
Ina,iu te de a, r esp nn(fo credem <le ·u vii.1t~i'ta fac0 o:tr ecrtru reflex.ii
Este ş tiute,. omnl nu se pon,t e '.,0hirrilm dupf'Lvoia. aHuia aş:t de
lesne, c{t ideele şi credinţ e l e clin capul 11nei gmrnra ţii 1i.u se p0t
scon.te prin simpfa lor ncsocoLire, prin vorbe sforil.ito:1re s:1.u
pr et1ice nrnflat e. Chiar gcr:. e raţia cea, nouil. n'o putem fori cn to-
tul de ele, de 0:1.rece. ea creş t,c cub priv igliere n. şi int1uc n~a cel<~i
vechi ca părinţi şi ruJe etc . şi singnr nl mijloc nim erit este ~t
lovi c:\t mai ind irect in ei, a depărta, pe . fiii, pe fr a ţii lor' et c.
ele de11şii intr'un cdip cftt w.i:i puţitJ. jignitor şi cLi:1r puţin sim-
ţit. rrrebue :-1,, le c1:eşte copiii, I?ai mult pe baza şi luăncl m ereu
in sa1uft sub ce iuflnenţft , tenera gerura ţie este cresc ută. Lucra-
rea şi stărui11ţa noastră nu trebLle dar a se· mărgini la tineri-
mea, deşi mai mult la ea; dar îndeobşte trebue ':!ă lucrăm şi
pe lăngă pr1,rinţii, fraţii şi rtidele lor. Numai să lucrăm astfel
1) Vezi in a,Ată privir<: A.u r. a acestei p r1blic~.~ii p,tg . 85 · 86,
-- 71 -
incrtt să fie convinşi că le vrem bin ele,' că facem toate din iubire
căte rleuşi.i .
Ştim spre ex . crt religia la denşii est e cel dintei lucru. Vbni
Grtut::i, pe crtt posibil, a nu li vorbi nimic in · contra ei nu ,
vo~·b~ de p1:ecel:tele_f'trnclu.went;:;d e, de bibfo1, in part ea. ~'38. pu~:
rehg10asă, c1 chw,r rn cence priveş te comentariele sale tot iu
parte:1 religioasă. - Da.cti, vom vid e c.t unele <latine trebue a -
lun gate , Ş~ m.:i:i cn samă RUperstiţiile nicăire pornncite, , rttunci
vor~ lua 111 aJutor ănsnşi „ cf'trţile cele sfinte„ şi le vom do-
vedi c n ele, c~ ren ~rn in ţeles sau r eu fac. Sigur ăuse că n'a-
vel.l.'la le prnd1ca contrn , ţin0tei Sa mbetoi sau vr e un ei alt,
serbături; a po~tului celui mare; contra „tewilin ", ,,taleth":
t~refa, _ kuş~r, ş1_ :tlte ~e aceste, care nu ne a,duc nici O pagulJ :1.
ca 1: ţ,1.n, _ h ~ cl:utt· stn ct , _cd puţin nu acest e su nt · acumalu-
. c~u~:1 de cap1t~n_ie .. D1mpotn vi.i vom sti'trui pentru primirea priu-
~lpHlor um_:w1t:1ţ~1; vom a.reta că, pecătuesc făcend deosebir ~
mtre om ş1 om , m car 13 împrejurări şi pentru ca.re cauze mari
(conservarea ~·eligie~ şi a, ~?dividt~~lităţei lor) s'an putut in-
Mmpla acea~t3: la ~nve ţn.ţu noştrn; că atunci erau cu t,otu I
aJte vremuri şi_ alţi. oarneni_ ca acuma .- Vom căta apoi mere 1
a_ 1~ .an~ta, ce ~atoru:1 ţerei na.tale; care sunt virtuţile şi vred-
m~~1le popc~rul:11 romane sc, căci de ar fi vorbă să ne luăm dup1.
' pe. 1101!. ce pnn11re ospitalieră avusesem la venirea noas-
t~·ă. a1ce, 111rr~~locul ~rgiilor dia Europa (ad. a fac e istoria .Evi.
drn H.ornJ -- Ei vom md emna să părţi.sească portul lor cel po.
Ion, _aretund _u-le, n u că, e micios, dn.r nl:lpotrivit, ca n'are nici
un mţ.eles_ ş1 D-zeu _ori emu , . un se uitrt la hai ne, şi apoi pre-
c~1m zic srngur _ ,,ma,1 umlt e dtttorii n.i cătee o::uneni de căt
. ca.tre D-z ou " ~1 „dup~i, locul reguleaiă-ţi pin·t 1.1l. "- Ş/ astfel iii
to ctte .
..~entrLl. acea;,t~ ~te _trebue neaper·at_ u_na sait doue 01 '!}ane in
1
!7 cii~l }01de asta_ zi, c~r~ s~ apare z1}111c sa.u de tr i i ori pe sep-
t eru ,tn<t, cu nn pre ţ minim nn1neru l, astfe l ca fiecare să fie gata
n1 Cl:uupcrn,.. Ae0s~e orgnue trobne să fie sub direcţia şi privi -
g_hei_ei~unu i comrt et , t ot oam eni cu cunoştinţe, care ei cunorn
~~ ~ e, rnb esc _pe denşi i , ca,re ct'l.nosc şi iubesc ţarn şi poporul r<·-
~cme ~~-~,-Acest 8. ?r ga.ne _ fir~şt~ , că, tr ebue să se ocnpe cu poli-
:1c~, ş\ !~t e~1plnnle _n~nn ,j1l~1ce, pentru a intew sa şi a atr age
<.;et.ito~_1,a,IlS~ numai intru cat a.st~ e strict necesar. Ear dem•
colo sa cu pnndri ·scri f'ri serioase şi sati rice, nu vele, descrieri et( .
 72 -
a cl\.ror subiecte, bine înţeles, tr ebue să se conformeze cu sco-
pul urmttrit. -Să uu uitrtm nici un moment, că ei sunt des-
tul de Evrei, pentru ca să. nu le pre vorbim . in chip de laudă
despre neamul lor.
In acelaş timp trebue să se zidească temple f r-umoase fi s2Ja-
ţwase cătănd .să. fie doi predicatori in oraşe mai mari, unde Evreii
sunt mai numeroşi, ca predicele ~rtfie mai dese şi mai variate.
Asta ar atrage pe . m~lţi din popor acolo; ear predicatorul ce
nu se va ocupa cu chestii filosofice sau politice, ci numai şi nu-
cu prisul'ile noastre "interne" aşa zise, va respăndi idei sănă­
toase şi vt1 îmboldi la orice acţiune necesară, vor ave atunci
o influenţf.î asupra tutur claselor, ce vor vizita templul şi mai cu
samă asupra poporului de jos, de cari vorbim acuma.
Uu alt mijloc necesar şi puternic ar fi acela de a se înfiinţa
aşa numitele „şcoli de adulţi" cu o programă ram in felul
şcoalelor comer~iale .; in orice caz programa trebue să fie bine
chibzuită I) · los real L U11, folos in ,senztJ,l ilil. eare e1 luăm noi, fără. i.:i;i~o-
Dacă s'ar urma în chipurile sus ar/:ltate, desigur vom exercita o
influenţă considerabilă asupra mediului in care copiiÎ, ce voîm
să - i romanizăm, vor creşte; o influenţă necesară şi binefăct'ltoare.
Acum vine intrebarea, cum e de urn1at cu nouele generaţii,
ce se · nasc şi crt:IBcsub ochii noştrii 1
Desigur noi de
mic · trebue , să luctăm pe lăngă ei, dacă
voim să ne aJungem scop11]. In ;;coala trebue dar concentrată
ţoată atenţia noastră, căci ea n'are numai a face din copii oa-
meni inveţaţi, ci să le determi'ne şi direcţia· care au · de apu-
cat. Prin ea putem influenţa puternic asupra minţei şi inimei
celei tinere. - l@ase,q-eale 1
Acum dacă noi voim ca copiii noştrii să se deprindă a, găndi
vorbi şi să se poarte ca. romă.ni, s'ar păre că cel mai nemerit
mijloc ar fi să-i trimeten1 imediat in şco~lele romăneşti.
ln a.dever aşa s'ar cădea dacă majoritatea cea mare ar fi
. ,;nemţită". Poporul ănse are uzanţe, prejudeţe şi vederi cu totul
deosebite de a Romanilor şi copii ca copiii primesc toate ce vM
şi a.ud. pe acasă. Astfel dar e necesar ca o samă de idei · fun-
, damentale 1:1ă. fie desrădăciuate sau oprite de a petrunde pă~ă
in adăncurile minţii şi a inimei lor. A.ns~pentru a.ceasta trebue
1) Vezi iu ll~til. l,)rivu:e An ~ a, ~cestei fublica.ţii pag . 87 .
dactt nu vorn , să urmeze o zăpăcire . a · n,inţilQ:ţ: qelor ,tt_pfr1e,
de care nu pot scăpa de căt cei mai „;:i.leşi"-ţrc}:>ue se av;13m
numai decăt_Jşcoli :prri"!aredeosebite, unde să se ie~ bine ţn ·Sj1rp.~
natura ,lor ş1 medrnl ,rn .care au crescut; . . , ,
De .ce i ăuse numai şcoli primare deosebite . şi ·nu şi gimp.a~iţ,î
·-'De cel p_entru că şcolile rfrimare ajnng, spre a p:ţeg~ti ~~pţii
pentru · şcoJrle · ro măneşti ; pentru ,că de::i,ici inainte ii;icepe. ip.v.e-
Jţăttţra, propriu zisă şi copiii trebue să vie de timpuriu . direct in
cont~et cu '.,Romănii. spre a-i cmnooşte mai qeapr?c\P~ , şi :;t, şe
1
·depnnd.e cu denşii, apoi profesor.ii rornăni cată şi ei a inşu:tla
idei 1 şi : simţimente patrio'tice .generaţiilor tinere ce h~ , ,instru~~c~
şi astifţ1 · procesul romanizărei se urm.ează şi şe efecţu13şţe m~i
departe aict . , .1 ·
Atăta crea., că ajunge pentru acei ce. ,susţin şcoli. rpai st;tpe-
rioare deosebite. Dar sunt mulţi ce combat gl).ia,r şţolile p~ ~f:
mare deosebite; , :;i,vem aşa şcoli ni se zice, ne 3id,uc oap'< UR,fo-
e~lă lcă_ ,nu •. Singurul cuverit pentru care trebije a le susţip.e ~y- ·
s1stenţa chiai; aşa cum sunt, este . că cea; mai m.ll,t1,"e 1 parte e ga;ţa
a~i trimete in ele copiii şi astefel mai in v~ţă ceva ~0t.măneşţe· se , n;i.aţ
cotorosesc de că.te o deprindere . sat1 de de o credinţă nepoţr;i­
viţă de a părinţiJlor; şi mulţi stărue a,,p9i,şi pări1,1ţii n'au i;nco-
tro, ,.:şi-i, trimet \mai •depar.te in gimnazii romi:î,,neşti. Pe căn~
'dacă n'ar , exita , aceste şcoli i'.arr lăsa să umble pl[in checf,erşi
ta,.lmud , thora, unde afară de evreeşte nu 1nai i,I;J.vaţă nimic, ea.r
de ştiiµ~, nici ,ev,~eş~e ; n.u : şti.u,,-.,.şi .apoi lil~·rneai:Ză a, # '!l~ 1(~P , cg
totul fidel a ,părm ţ1lor for. Şi dar „singur aceq,sta. ~ ,ll!n arg u „
111ent desbur de puternic pentru • fiitiţa 'şcoalelor deoşeWţe.-~ste
ănM vorba, curµ ar trebt1i , să fie şcol'.l,l~le .ea s{I, ne µ,ducă fo~
Obiectele ce se învaţă azi in şcoalele israelito -romăne, .Q;l-flţJ
Mm.batem, ·ci• suntem numai contra iuetodei dupăr 1 cai;~ şe preq.au
şi ·a că:rţi,lor ce ,se t1zează. , •
Limba ' ebraică t:r;ebuesă i11trei~ prograrţ1a şcoalelor IsraeJiţp - Ro-
mă111.e, dar · nu a se inveţa deadrep~ul bit>lia, ,ci ~xtractţi ~im~-
ri~e din. ea,· şi, cu osebire trebue ~.a ;.se omite tot ce n,u e ..'p.q~
tr-i,vit cu sc@p,llll rţostn1 sau n'aire ,senq; in timpuri.!~ noast1;ţi,­
Traducerea să se facă in limba romănă, <lupă cum s'a şi făcuţ
inceputul in şcoala din Bucul!.l.,reşti.-Şi nu trebue t'11itat ~.[).ac,e,a
ce ~ ~ A.ay.,em- )p videre la. limba ebraică, e numai de a inv~ţa
'' ' > '5*1 . ' I I
 '74 ·-
pe copiii preceptele religiei · noastre şi · morala ei în , limba · ori-
ginală, şi totodată a· pune pe cale, pe cei ce vor voi, ca să
poată urina apoi singur cu inveţarea Jimbei sănte.
Limba germantL nu e de exclus c/'ttă . vreme in lumea comercia'1ă
ea joacă' un rol aşa i,11semnat, şi cănd dialectlill lor li . face cu
mult uşoară. stndir~rea. ei, ear dealtă parte limba romănă e aşa
de . serncă in opere de · ştiinţrt, ·şi eşti aşa, des nevoit a face re-
cur;::;·Ia autori străini. ~ Anse nn. admitem ca să · se înveţe in
t'oate clasele, ci numai in . el. HI şi a~IV. Dar in doi an; că.te
un ceas , pe zi (cum se obiaimrnşte chiar .acutn) ce se poat'e ' fa-
ce ţ -- Copilul pdte · ajunge să citeaserL·şi s;:'tscrie corect · ştiind
şi garmatica. Atăta, ajunge; pentruML nu e vorbrt ca 1 copilul să
iasă clin şcoală cu cunoştiiuţa lirnbei germane; ci precum 'lai limba
eoraicft, , să.'fie '.pus · pe· cale i1,o ştii. Cine va voi adică să poatrt ·
urma mai departe cu studiul ei.
Limba -romănă. este ănse · obiectul cel mai principal. E a.de-
. ver~t că şi l rofesorii de· religie (de evree) şi cei ,<le germană
chiar, trebne să aibe in vedere ronmnizare:1 şi să cată a,insufla co-
piilor idei şi simţi mente potrivite pentrn acest scop şi ft-i.feri de
QrÎ' care itlte cO'ntra.rie ei ~ clar insfhşit acest rol cade mai cu
samr1 in. sarcina ·,inveţr1torilor· de limba ; romană, acăror obiecte
sunt tocmai potriv ,ite penbm aceastt1. Ei trebue să- c~te a atinge
mereu coarda simţitoare, · a roişca inima copilului, şi astfel a. in-
troduce inel ideele şi simţirp.entele dorite de noi. Ă.nse ,pentru
asta se cere ftnMin şi anteiu pr·q/esori evre ·i, ce cunosc bine. pe
coreligionar-ii lor cum .~i pe · Rornănii. Acestora le tr~bue apoi un
punct de pornite sau de. razăm,· şi nu nitam nisam să se apuce
sa vorbeascrt copiilor. Cu alte cu vin te e necesar să .avem cărţi
de lectură anume lucrate _pentru scoalele israel'ite, in ca1·e descr,:-
er-ile, istor·ioarele şi pildele morale să f e conforme cu sGopul ce
urmărim. ' . . . . '
Şi numai cu aseminea profesori, cari au la indemănă ;aşa cărţi
de lectură, işi pqa t,~ îndeplini şcoala israeli·tă-romăMt, scopul
şi l1:1,isitmea,
ei: . Şi singurul mijloc de ·a-i căpţtta ar fi sf1 se a-
leagă priri. inti·ef~ga Ro'L.
'1Irnie, in 60 care an, căţiva ti:qeri, ce.a·n
urm,tl, i!n şcon.lele romăne~ti şr ce s'ar gftsi că · meritf-t, că sunt
vrednici. · Aceştia să fie trimeşi in şcoalele pedagogice israelite
din strr1inătate, irnpuinduli-80 o deosebită ocupaţie. cu -limba . şi
literatura · romi'mă. 1) -:--Cărn:I: aceşti 'tineri se vor întoarce, şco-
------·-
1) Prina.ceasta se vede c;J, sLrntem contra. inllinţt1rei se. pedagogice in Romitnia.
ţ se vede An, T „Scoalcl,e isrn.elite-romrm 0" und e ne ecsprimăm direct in contra. lor.
lile, aşa cum le-am propus noi, devin posibile - · azi in·tr'u111o-
r.aş,' măi111e iri altul. - -· 'r0t aceştitt a1că,tuesc ,numitele cărţi de
lechm1 ~, ca specialişti· şi ca oameni · cu h1lent, cum pro1>unem
alegerea ,· Adau?ăm ă~că c~ cărţile de lectnrăi din Austria pen-
tru şcoaJele primare 1sraehte sunt un material) de care in m&re
parte, cu folos ne putem servi. Astfel noi credem crt deabie in-
tor~i ·~~\i:a,~ineri, ce au 'absolvat cnrsul de pedagogie, rajlltaţi
de, ~nn .tu~en ~au · oameni · in verstă ce-şi cunosc bine coreligio-
naru ~e a1ce ş1 totodată şi pe Romrrnii, cari au capacitate des-
~~lă ş_1 ~e cun~~c in ~le d~dacticei, că cărţile de lectură s'ar . pute
atunci mtrepinnde ş1 cluar cu o bună reuşiM.
· In brice chip, şi prtnă ·o şcoală astfel cum o dorim ,şi o ·cre-
dem necesară ' va fi cu putinţă, este de neaperaită nevoie a nu
uita că majoritatea capiilor ce 1 invaţft in' şcoalele israelite-romăne,
i~ Moldova C'\l deosebire, H 1au cunoştiinţ[t de ' limba 11omăhă, şi
e1 stau . degeabrt şi ca'dcă. multă vreme :gura · şi remăin inderet in
toitte. Reul acesta : trebue inlătur.1t· şi - ,se poate ~lesne: D. ·I.
Rosenz,,veig. cel dintăi, a fri,cut propunerea , şi a atras lnarea a-
mi~~~ asup!a · ,faptului că ăntehi de toate , trebue să inveţăm ·pe,
copm! noştn romăneşte, prin ajutorul graiului · 101 ~de astăzi. 1)-
lu adever, aşa, asta. e o noaperată necesitate şi imediat s'ar că­
dea să se illtroducă acest curs elementar, chibzuindu 7ne cum ·să-l
urmă:m şi ca·re să fie dura.ta lui. Nimic să nu ne pare · O'reu
. 1ucrare. Este a măntni , de tort.ură şi deb in-
spre :1, se pune m
curcalft 'ye sute de copilaşi 'nevinov:1.ţi şi a.-i face mult mai apţi
pentru mveţătura, in genere, pentru ·c-qnoaşterea, limbei roma-
neşti în . parte. r :
, Să nu uităm nici de ct1rn că tot acea. c ifacem pentru partea
bărbătească şi penti;u cea femeeascrt faehue fă.cut, de ni1, zada1·-
nidt ' ne va fi munca:, ·sau cel 'puţin cu mult m:ti grea . şi a:µe-
voioasă; căci una va
paralizai ·pe cealalt /t. 'Ne trebue · numai de~
aăt · şcoli pentru fete tot pe atătea căt şi pentru băeţi ; ba am
p~te ' zice rrncă: ş~ mai multe '. lnfluenţ,1 ferocei asupra ' barbatu-
lm este mare, a.supra copilului ca mumă hoteritoară.
Şi numai aşa lucr~ind· in toate pftrţile şi influenţănd · asupra
tuturora, ,vom avea: parte de isbăndă-- nu i11 o zi dar insfir-
. se cere nllmai scurgerea unei vremi oarecare. :' '
ş1t
r "
t i"
.• Jn }oat ·
1
ă. partea această d1,·n urmă ·s'ar păre că ak nesod~t~t·J
' ' 'l '1Jtjl
' l) ·V~zi\ Preze.ntul« An. II: ,,Şc'oliie is~aciito·r&măne". - ' i;, J\,,. ni O : ~-fi

in mare parte un lucru de căipitenie, r1nume imvtJţarea lim1'!>1 ei
romăneşti. l *·,Nu, · noi ştim că CLmoaşterea Um.bei, rqmăneşţi, .e
una din ,cond,iţiile cele mai principale, de a pute d~veni Romăni,
...... dar noue ne place a lua i:ri s·amă nâtura omenească şi' tpaite
imrpreju'răirile ih ca;re ne aflăm. · .
Am: propus organe evreeşti şi in general prop11nem a, se,L11cra
şi vorbi Evreului di'n popor, că11d el este in . joc; as,tfel · ca să
voească a ne · asculta , şi să• ne p@a,M.înţelege; căci a,r .fi ·rid.iicul
a:l sili Să te , auză şi să te priceapă dacă t'li, vorbeşti · romăueşte,
cănq., cum se intămplă~ deabie ştie să i11C1:irce do:ne boabe. •
Ar fi o nebunie să , urmăm a tortura. pe bieţii nevinovaiţiii
copii, ca să ne. asculte câ .profesori votbin~iu-le n>mfmeştei (zis
fie şi pentru nem.ţeşte) să-i punet11a in vtiţa irt astă , limbăf cănd
~i nici hal}ar n'atu• ăe dt'lnsa; numai şi Jiumai•1ca1sa;nu ne ser-
vim de1 "jargonul" lor,.' ce ne ,am propus al alunga.
Vioim ş:i noi a-i vide scăpaţi' de . acest al .lor graiu, pe care
n'au nici un motţv binemivtiiitat a[ păstra ~i de car'i coreligio-
narii noştri de pri'n Austria-, qermania, Franţ·a etc. s'au · lepă­
dat in mare majoritate. Şi' suntem C·U at:lt mai mult in• contro.
· păstrărei acestui graiu, cu căt in adever el im piedică mult :ro-
manizaiea. Voim , a'-i vide scăpati de ::icest graiu, , dar ştim că
nu putem . ajunge la asta priJ!l nesocotire sau silă·, ' şi că la g.e-
neraţia btitrftnlt nu se poate ~·sta de loc efectua. Căt de gene-
raţia · cea teneră, trebue să cMăl.n să-l părăsea.scă: . adoptă.ud · in
locu-i pe cel romănesc. De am ajuns b. aista, suntem de1farte·;
căci aceştia singur vor instrăina pe copiii lor de ~\.cestgtaiu,
şi H vor obicinni din leagtin cu cel romanesc. Şi ,aici e:luaru)
de căpitenie, id,in leagen ! Da., atăta trebue să dorim noi, ca
din len.gen să ştie copilul' romăneşte şi să nu p,ibe de loc cu-
noştinţă de• alt dialect pănă )a , versta de 6 - 8 ani. Deacolo nu
nn pasă nimic - lai,' apoi s-ă cunoască grairul de astăzi, el va;
fii pentru densul, ca şi ori ce alt . graiu străin. D~stul că nu '-l·
Ya ave de preferenţă, eă nu va fi dialect familiar. Acela ce ştie
romăneşte şi are simţimente rorriăneşti, poate de sute de 'ori ·să
ştie acest gi:aiu, el nu~l va uza decăt la. ne.voie, sau căte· o-
dată de gust. Noi tinerimea de azi, o putem simţi şi inţelege
asta bine. Ştim evreeşte, dar n'o recunoaştem de limba noastră,
nu ne simţim cu ea familiar şi totuşi noi o inveţaserăm in ma-
Jpi:itate, din leagen, - Peirea ei totală este da.r hoterită pentru
timptif dej>lineîa'similăti a Evreilhr deafoe. cu Roinănii, 'şi 1 âe-
acea o luptă directa contrl;l.acestui g:raiu n 'are , nici un înţeles.
- 77
După această abatere necesară, cred că-i de nevoie a vorbi
despre mijloacele materiale prin c:tre toate s'a~ pute aduce _la
împlinire. Antăiu trebue să cautăm şi să lucrăm dm toate putenle
ca comuna noastră să-şi reia tăria veche, şi atunci fiind ea.r la
largul ei, şcoalele pot fi susţinute in chipul cel mai strălucit.
Căt priveşte celelalte trebuinţe, care in raport cu cea ce re-.
claiJJă şcoalele şi templele sunt o adeverată nimică; vedem un
mijloc îndestulător in sprijinul unor societăţi. E vorbă ănse să
se găsească o sută sau cinci-zeci de oameni laolaltă ce să fie
petrunşi şi să dorească acelaş lu~ru.
Facem ~ici o observaţie, că• dacă noi arm zis c'a celel_al~e să
se aa:'uc&la împlinire prin societrlţi, intre care este şi seoaterea
unor organe in limba ' ror J~~ , şi ~b1;:1i? ~, -~oi n'am inţe~es ca
societatea să dispună de ele şi ea să comande ce să se scrie sau
să nu se seriă, ci numai căt să aleagă din sinul ei un comitet
;renţr.µ .r.~d~GVe, să l.e, susţi~ existenţa şi să facă propagandă
pentru dtinsele. "i · (' <
;.;;:...c____ _
Am. ar~tat pănă ac-µma, care sunt simţinp.entele noastre pen-
t~u Rom.ăuii; cum,c'ă persecuţia e devină, că nu sunt cu totul
i~ fa~orul lor şi căt'ă vr'eme persecuţia a să existe sa~1 numai
clt n;i s'a~ ·bucura de drepturi, cu 'greu şi foarte cu încetul se
vţi,. pu~e .s~hrr?-b~'_ig~~ipul ~oreligionaril~r .lo~·~in :trăi~~fate,
adică să se as1trnleze rn toate cu Romrmn, afai;ă ~ctt pri,veşţe
religia lor. Amdoyedit . cum că ţuat in sine., aceasta est.e foarte
c~ putinţă, şi' că noi suntem datori a lupta pentru . asta, , făr~
a ne preocupa de starea socială in care ne aµă~ şi a~~e pregă~I.
astfel pentru momentul supţem. Am ar,titat ,J otodata m ce chip
trebue să procedăm, ca fără şovăire 's~ ~jungr m lla un capet
bun. Cum înainte de toate trebue să fim ~n·~ in cuge,t şi sim-
ţjri, să ,fim hoteriţj la l.upt~ .şi stă nu d~°:1 i~derti~ ~ănd este
vorbă 'de titr!,.p şi bani; orice osteneală, orice sacr1ficrn să ne
pare o ni':i:iic'ă pe lănga scopul cel mare, la eare ţintim.
1
1
·cu aşta ~n,9heem, lăsănd pe s~'ma ceti'torul 'ui să judece asupra
exp~°:erei de faţă.
 _ u79 --

lie vedită. : r:A.p0i urmâ să-mi spiii'e cum că et1 ei ,prMestisem că o să fie
solqat • şi o să-l ducă in luptă, iu foc, ,,ca să-l inveţe minte să mi mai fie
obrazni .c". Cum la jocurile ' noaştre c;le milit111ri, s1alegea el ele gh e nerar,
cum, înving ea armatele dt1şmane prin voinicia şi cn planui·ile sale şiret<i
căci 'şi aceia aveau un ghendar 1voiuic şi 'soldaţi supuşi la poruncă, care
ţiu .iau inapoi'..
1
, • , •
1
, ..!!. Vezi, imi ad'ause el, de mic m am dorit ca 111ilitar şi tu fără de
voie mi-ai.• prorocit intrarea
1 rnea in miliţie şi că ·voiu lua ·parte la o
·campanie : , ·.,
- Şi vecl că n'ai rcmas pe jos„ Meiril, tn 'cu trei medalii, se vede
I
că te ai bătut bine... . .1
· ..... Doar la I u p ,t 5, nu !'a jo·c .am mers, dar tocmai să le fiu meritat,
"r cu osebire ·aşa multe .. 'ru le vezi pe , peptul meu, ,dar mie nu-mi vine a
de d. Moses Schwarzfeld. crede ·că aşa , să fie„ Eu ·dind m'am inscris ca voluntar, nici . găndeam la
fură-ochii de, acestia„ li>oream m1:mai să,mi căştig u11 bravo de la Că­
<'
,, r• I „ f l' { •. f'

pitanul meu, om blajin şi . prietenos cu toţi,, un pui de viteaz, mort bie-

Mit nnserem Blut' w~llen wir'e sch; ciben
Wir (inch und bleibon ·
tul !,-· Vara trecută rneporni~em la D\măre odată cu regimentul de Doro·
De~ :Lan(les Scehne. banţi': in care tne in scrisesem ca voluntar. Apoi · precum poţi inţelege, am
Adolf Ekrentk eil.
trecut • Dunerea şi1 am tăbărit iuaint ea ·Plevnei. , Camarazii . mei de armă·,
Dacă imi aduc bine Etminte, l'am ma{ vezut pe acest t~ner, 'chi,ar am •Romăni ileaoşi., luaţi de la ' ţară, de la plug, erau tot,leauna veseli şi cu
vorbit CU densul Şi nu cred numai odată, dar atunce să fi fost ~ncă , CO• glume in gură . . Căt despre 'mine şi alţi din coreligionarii noştrii, cu fare
pil- 'in adever oare să fie acest tene,-· nalt, spătos, cu uniforma 'de doro, stam • la , olaltă, nu ' vr.oî'au să sşi strice rostul şi am ·făcut ce şi ceilalţi fă­
bauţ, pe acărui piept hrnesc şi Yi1~militar-a -; şi ordinul $i. ..J} eorge ceau .• glumeam şi rideam. ffirau altă Jdată ceasur,i de linişte, cănd nici iv
şi Crt1CC(\trecerc~.Jhrnărei„ să fie el in adever voiosul şi sprintei,ml ' Mei- nul nu indrăznia · Să · scoaţă pe celalt din găndurile ,sale, ce sburat1 pe1a•
rel, C'1 care me jucam ca copil ? · · ·
1 casă , in sinul fainiliei'.. sau pe la vr'o puicll dragă . ; pe la prieteni; rude,
Dar tăcere„ El păsc,şte spre mine, um ximbeşte şi me între abă, de la l~cnl ; naş.terei. Găndul luptei 'nu ne preocupa /iecăt numai căţ prive ,a
suut din I?.. '· '1 împlinirea datoriei -noastre de militari ltomăni ! ,..- A .J._frămă:ţitfl, g,ăndul
i cu lupta, cu boambele ce aveau a se semăna, printr~ noi fă1·; ,de veste, de
-- · lu adever aşa e.
',''
I
Cănd erai copil mic, nu te jucai ...
'. (j { fl' ai să · scapi cu viaţa sau nu, cred că n'a fost măcar unul iu -regimentul
Cu Meirel ?., şi in adevăr D-ta? nostru, căci asta ar· i1,semoa a fi fricos. Dar noi J unul şi um1l nu păti­
nie'arn de aşa friguri ci âdealU I de moarte . şi o , priveam in , faţă. - Ajunse
O da, eu sunt ac ela ...
Eram ăncă copii c~n'd ne despărţirăm, strn.mutăndu,se familia sa in in J.sfirşit' ziua cea de siuo·e udă'' cum zice iubitul nostru poet, cănd s'a
,. " b

alt loc ,şi cleat'unce ~10i'.n 'ain mai avut ocazie să n~ vedem. Şi Lmcnria ne fu
1 ,âat asalt . retlutei Griviţa. Atnnce noi căţiva israflliţi, ne -a m străns la un
dar m~·re şi nu ne puteam domiri cu~ de .ne am recunoscut. Se vede pen- loc f · to•i~ cu aceasiJ
dorinlc~,ă de a ~ adresa , o n1cră
b „
călduroasă către D-zeu,
tru că noi am fost Cei mai. flXCentrici clin 'soci.etatea micuţilor ştrengari. ca izbănda să •fie în partea udastr~ • a Romăuilor, să ne iatărească cura-
El cel mai vesel, mai sprinten, mai bătăuş, căncl eu cel mai retras şi giînditor,
care lăsam i11 pace pe toţi acei ce me lăsau şi pe mine; el vecinic nu-mi
J .
·11111si cine ar fi să moară din noi cu milă să-l primească co,lQ sus. -
, '
Cănd era să i ne despărţim sergentul e:;;nl Herş, , !)m croit pe voinicie, ce
da pace, voia să me facă deopotrivă cu el sau măcar cu putinţă in so- ele trei arii era im•olat iu regimentul nostru, ne opri ca să ,. ne cercetţize
cietatea lui„ Anse poate . fi silită natura omeneaRcă ?.. Nici eu n'ave!:'m ·de avem l ·a p ţ ea e Ide c h şi dacă sunt , in toată ..regula. Iii . a.dever, el le
buna voinţă a me schimba. Imi plăcea să stau la. o parte ca să privesc •. găsi la toţi, pănă' şi la mine, căci mătuşa mea din „lumea vechie" la care
se visez„ El îmi aminti toate aceste , ce eralţ vie in memoria mea, cu o vese• m'ain dus să ia11 ziua · bună, neindrăznind a fi .la mama, me ,silise ~fi pu~
 - so -
unu, şÎ buna , mătnşa , lf li.ninerat [lingur.ă dq c~teva ori boa,te direle. inaînte
de a mi-l pune, singlţrti, ca ;nu c:qn;ivas,ă qe p, os i Id i k, l~i iotu~i Jipsea
la mine căţeva .fire l,a una diu: cele : paţl!\.l , cozi. Srul Herş încreţi ,frmJ-;-
tea, ofta „din .g.reu , şi zise: ,)\leii-el nu . ţi pier(le inima, n'ai ,sl;îi „mori, da.
teaie,r ;n'ai l{,ă ieşj ... pune-ţi nµqi,,9-ină~ejde,a 'n Dumner,eu, 1te găndeşte la
mama ta, ea se va ruga pentru tine,. Inima a să-i zică că eşti ju pri•
mejdie şi atunci ,pQaţe , ::tPa , milui de ei;i.şi :i;letine Q-zeu„ .fi.numai cu inimă.
, -:-O, i-~m zis eu, :(j}vreul1w1s,e inspăimuntă <il~i:iăt imi,hite; monţei, 1 şilni~e
şi mărşave a unui reu făcetor, dar cănd e vorba să moară pentru ,re1ig:iij
sa, sau pent1Ju orice cauză , s~ntă,i ,,ori , ţmde ambiţia şi on<~area lui este
jn joc, inima sa se căleşte şi ia tăria ferului. ,1
-Da, ,aşa este, 1zise, ~l ,şi te ved c~ n'aj plmt la faţă şi eşti tot .c'u.voie bună
şi cm · poziţie barbă teasc~, vezi aşa I te vr,~u!,Da .• '.ia să-IUi văd şi lapţedeke,l
meu.·.. ce,?,. .nici ,nu-l 11un pe, mine? .• ut1de,i ?.. de ·ti:ei septexqă:ni ,de ,Mlil;d
n'am mai schimbat cămeşa, cine să .mi-Lfie lul\t \:le, pe tr11;p?.. ':Nq ziceţi
nimerui că, mi-au curs \acriimi dinaintfta luptei. Meirale şi , tu)osef, ,adiţ1:lee
la "Un al ,cl.oilea,_yoi ce sunteţi d~ljltt·'un ora~ cu mine, şă ,n;ii sl,ii;utaţj co;-
piii , :şi •pe ochi şi · pe frunt ~, şi să le spuneţi şi lor şi ţ10vestei 1 mţle, că
D-zeu m'a chemat la el şi ,.e.u mulţi1,m,1it am f9st. Nlf ve iu.~păitµ~nt~ţi, că
ve vorbesc de mortea mea~ şi mi Ipe m~1,1,găiaţi .. . am J.des~,t}l curâj 1 , şi , g_e
morte sunt . sigur; mi-i de ,ser.mana me/:1,.1,\evas_ţ(t Şţ 1seqnanii rscumpi,i mei
co1)ii; ochii mei din cap ; spuueţi-le,., cuµi ve :inţo,ş.;rceţi„ că .am, duş m~re~
dorul 1 lor şi nimie alta de căt găndul , lor µu m,'a.u zµăhljlit ,in luptă .. :Voi"'
nici fiţi feţii mei, şi Rotnănii ngştrii sunt voţnicj.. pildp,. lor luaţi. fo IC'll-
renid trimbiţa. a să ;resu~e .. cfa-'\\eU,-zim, llă \emijljleţi µea tip.şi .• eu ,pie voiu
găsi i şi ·.,colo sus" bine, c~taţi.rqi llUJUai trupul şi v~ i11grijiţţ de jµJ.or-
menta.rea lui : Adio feţii mei, nu:mi uitaţi neiVa§ta, c,;qpjji„c.urajt1~it9t.c"Q. mjn13!
.Apoi se depărtâ iute, ea11)\Oitoţi am renaas eu ,uimi.re :in q.r:qialuj, ,neputeu-
dw,l prifiepe.'..• A, noi nu. puteam crede c.ă a.ceşt ,om hiw.şip1;rijos, pe Cl\re toată
lumea ,el iubea, că ,elun ,o să . aihe' parte ,de noroc in luptă! -lnaiµtarăm apoi cu
,regimentul nostru spre redută, şi ne isbirăm cu toţii Cljl, r ? fu,r·9 nebui;ţ,~ a-
supra ei !, 1Ek3m aproape ele 1şanţuri. . .şi ce ved, "acolo, C,(~V~ t:q!l,i il).colo.:,
Srul Herş iun11dat, in, singe cevca să set.suie pe ,o scţtră şi un tul(c, un ci·unt
şi hidos turc el· mai loveşte , cu ,stratul puşt.ei iu cap .• şi el şă ,Jprăvale. !-
tunci mănia se a-prinde ÎiJl , mine ~i, ţintii ila turc, la hiqo.sul turc, şi l'3m
vezut căze·itd deatumba 1şi răcnind Alaµ! - · 1 Naiba J~şă te iee spnrcăciml~,
deabie sfa:igai ,eu 'şi uu glonte me . Iovo.iutr' .uu picior. şi a)Jţi ,mulţi imj )i;Î,nire
braţele -şi apoi uum~i ştiam nimic, cihusel-11intr'un leşin din ca,i;e dea-
bid tărzeu m'am t11e7!it„Lăngă mine sta iutins Strul Heyş ţapăn, e1.1,;r; P,\1.:-
ţin mai · incolo vedeam eum ilosef, m.etge t~r.'ă:Q.<ilu,,-şj pj,cio .. aJ loyit
\ .. .•. Qăncl
zări pe · Srul He rş mort· ,şi pc mine aşa greu rănit. , incepu a plănge .ca
BI ---
un copil. Apoi me imbrăţişâ şi işi scoase hmga lui batist~, o rupse În
mai multe bucăţi de-mi legâ r11 .nile cu îngrijire. - Şi apoi se intoarse ear
fa,Srul Herş, şi el p1:ivi lung: Mort, zise el cu durere, in adever mort! biata
lui fonee, şi bieţii lui copii, ce au s;i se facă ei? .. vai şi amar de denşii
şi de zilele lor, dar a murit pentru scumpa noastră Patrie, in impărăţia
cerului a să fie el alăturea cu cei mai mari sfinţi, căci aşa moarte este
scumpă la D-zeu !.. Ce zici tu Meirel, a<lause el, şi-a presimţit soarta şi
ţie ţ"au prvestit'o, eatlî. numai mie„ dar şi eu n'am păţit nimică .. o rană
uşoară la picior . ..:..Se vede că sermanul îşi luase in gănd că unde o găsi
un p os e 1 lapţedekel, acela a să fie greu ~ănit, ear .ci ne n'a să aibe de
loc unu, acelnia este scris să moară !
Pest ~ puţin timp am fost transportat la ambulanţă. Acolo erau doi
tineri, ' ce pµrtau ' semnul crucei roşie şi aceş t ia cu aşa dragoste, cu aşa
bună.tate îngrijire de mine cum şi ele ceilalţi r ă niţi, ce mai ernu pe acolo
căt nu putui presupune ·alta, · de căt că ar fi de ai noştrii, fraţi Israeliţi ..
Oare bunătatea inimei, ce-l face milos şi-l inclamnă a ingriji şi moral şi
material de cei nenorociţi şi nevoeşi, nu e oare asta caracteristica nea•
mului evreesc? Nu-i vorbă, sunt şi creştini compătimitori, dar Evreul in-
tru asta, are ceva deosebit, caracteristic„ Apoi hărnicia şi neobosita
lor activitate„ lu adever eu nu m'am înşelat .. · ei erau tineri israeliţi, stu-
<lenţi ăncă, din ambulanţa marei societăţi Israelite: ,.Zion'' - După
ce m'am iudreptat puţin, m'au trirnes la un spital din Turnul, Măgurele,
un<le. avui de admirat devotam0ntul şi gingăşia damelor Romăne, · din cla-
sele cele mai nobile. Ele stăteau la patul nostru, a răniţilor, ne căutau
şi măngăeau ..
- Cum, iţi zice, me intrebâ intr'un rend o . damă nobilă, ce veghia
la căpătăiul meu .
- Mie Meier Balan.
__ Balan ?.. vorbu romănă- clar Meier? Aşa dar Israelit eşti? Pe
dit am auzit au fost şi alţi dintre ai voştrii la luptă şi toţi s'au aretat
bravi si s'au luptat ,cu voinicie, şi alţi chiar au fost de o mesnră cu
~ •tv
mai aleşii viteji ai noştrii. Frumos, foarte frumos. Aşa fapte rnen a res-
plată ! Eşti lsraelit, , da ca Romăn te-ai luptat in~ reud ul vitejilor Cur-
cani 1„ Nu ţi-i ruşine cu numele de Curcan ? · 1 V . ••
- Nu doamnă, am respuns, dimpotrivă îmi aduce plăcere a. me ştn
cu astă poreclă. Şi ce bine se potriveşte cu numele neamului meu„ Curca1~
Judau .. Poate că şi aice a să aibe acest din urmă nuarn, sJarta cehu
di.ntei. Şi Cnrcauii pănă mai er au fost rlefăimaţi ..
_ Linişteşte-te băete, îmi zise ea; o să vie şi pentrn voi zile se-
nine clar, trebu.e să le pregătiţi„
Aflănd ma1ua mea soarta rl0 ţare aim avut parte, se hoteri numai de
6
 - 82· ·- - 83 -
căt se vie la Turnri-M:{gurele să me vadă, şi ea siugură să me caute, din buşite cată-va vreme, dar nici odată să piară. ; el intre bai eu şi el multe avu
măna ei scumpă să capet leacul. Eu :fose am rugat-o să n'o fadî', fiindcă . ami împărtăşi de la campanie ; de vitejia oşteanului romăn şi n evoile cu
eu nu voeam să se sperie de starea me.a, şi am scris că nu trebue să fie care s'a luptat ; de c1irajul şi sălbătăcia oşteanului turc, apoi ele ale luj
ing rijtă, că numai e pericul şi in curend me voi viudeca de tot şi me voiu şi ale altor camarazi Evrei.
întoarc e acasă. - După ce trecuseră ş.epte septemăni, p e Hingă alte patru Intru tărziu ne am despărţit. Inimele noastre ernn mişcate, şi găndul
iu urma scrisoanii de la ruama, m 'am întors acasă. Ah! Doamne ce ceas meu sbura in mii de sfere ideale.
ce dulce bucurie a fost acel al revederAi ... Mama meimbrăţisn. şi săruta Una din oarele cele mai fericite din viaţ11 mea socot acea. in care am
mereu şi plăngea apoi ... şi me privea in faţă, me caut~ la raue... şi ear ' avut parte să me reintelnesc cu Meier Balan.
ridea şi ear plăngea „şi u,u-ţi mai e nimfoă, scumpul mei fiu?" zicea tot
&u duioşie.
Cănd i-am făcut istoricul luptei, omiţend scenele cele mai grozave-
ea işi rupea pf'lrul şi se intreba cum de poate fi lamea aşa rea şi să facă .
bătălii, ce aduc moarte la atăţi!lo bieţi oameni nevinovaţi... ,, Cănd, a să
DE TE AM IUBIT....•
se impliu ească vorba bibliei şi duşmăniile vor inceta, ear lupte nu vom
mai ave?" .. zicea mama mea şi căina apoi in parte pe fie::iare din coreli- poesie de d-nu. Ricard Tor·ceanu.
gionarii şi creştinii cunoscuţi, ce au perit in lupta crănceuă. Plăngea in-
deoseb pe marnele, bietele mame şi bieţi\ nevinovaţii lor copii... Apoi îşi
adus e aminte că şi eu aş fi putut muri , şi începu din nou a plănge şi ,.· De te am iubit, me 'ntrebi duios,
De ce nu-ţi pot r~spunde? ·
me întreba: ,,M eirale s'a putut ca tu să te înscrii în armată fără voia
Poate-am visat un vis frumos,
mea. ,a maicei tale, care te-ii, crescut cu iubire însoţită de dureri şi neca- Dar nu ştiu cănd şi unde !
zuri, ai putut tu, ah! reule ce eşti, să pleci la luptă şi Ilici ziua buuă
să nu iei de la mine? Te-ai temut de mine, t e-11i temut că n'am să te In ochiul teu adănc, privesc
las, că saµ vei remăne acasă sau voiu muri in braţele tale„ Apoi zimbi Şi de crezut nu-mi vine
vesel intr e l~crimi, dar ţrăeşti ! slavă ţie Doa'mne, că mi l'ai ferit de Să fiu dorit un raiu ceresc
Iubindu-te pe tine.
moarte !
Aşa urmâ a fi mama mea in toate acele dou(l iseptemăni pe căt con-
Şi te-am vezut in viaţa mea
cediul meu a fost. Şi cănd la plecare, aşa tristă, aşa sfăşietoare. cum imi Mi-aduc eu bine -aminte ...
chîpuiam s'o ved .. ea-mi apăru, ce~i drept, cu ochii roşi de mult plăns ... Atăta ănse-ar remănea
dar cercâ arni zimbi: ,,Pleacă cu D. zeu, îmi zise, şi cu ajutorul lui D-zeu Dupll-un amor ferbinte ?
să te întorci cu biue de ia luptă !"
O fi plins ea apoi mult, dar ştiind că nu se poate să nn me supun " O nu, şi chiar de stins era
Un scănteind jeratec
legilor ce după densa ar fi pecat grozav. ea vru să me incurajeze. Şi la Cenuşa-i tot ar mai păstra
lupta, la crăncena şi victoriolsa luptă de la Smărdan, o redută ,a cetăţei Din dorul ineu selbatec.
Fecioare, am fust in fruntea semeţibr. Şi acolo am avut parte a vide. pe
Romanii ca zmei fa.Inei. Şi aici . m'am ales cu . o rană la picior. Eacă de De-acea nu me întreba
unde vin · medaliil e mele. De te-am iubit in viaţă,
Toate le port cu o plăcere nesp_usă, urmâ Meier Balan cu o voace, · Am fost ferice undeva ...
Dar s'a perdut m ceaţă!
mişcată, dar numai una, vezi una ardf:l pe peptul meu~ E crucea St. George ~ · · (Fem. Rom:)
După ce ne versarăm pnţin focul din pept in . privii .ea . marănimiei ge l ;

nerosului aliat şi ne mai îmbărbătarăm prin , fern:11.1.

1 credinţ'fi, c.e av.em11
ea,
tineri in sacrul a.dever şi io săuta dreptate, care pot fi acoperite ~ nă•

REFLEXIILE UNUI BETREN LA UN APUS DE SOARE.
de d-şoar Anna Schwar ~felcl
Wa s ist cler Mensch in clieser Welt
Was ist sein ganzes Leben?
Zu welchen Zweck ist er bestel!t
Wa s ist nun al!' sein Str eben?
(Dintr e ale mele)
Era intr 'o frumoasă zi de vară. Un betrăn impovorat de ani
se preumblâ răzămat de o cărjrt. Cămpii verzi pline de spicuri
aurie strălnciau la reflexul soarelui ce era aproape să apună.
Florile lăncezr-mde transmiteau mirosul lo-r imbălsămMor şi plă­
cută era priveliştea ori in cotro s8 preumbla vederea.
Atras de această incăntătoară privelişte şi ostenit de lunga
cale ce-o făcuse, se aşezâ el pe o colină înverzită şi-şi primblâ
privirea cu o nespusft plăcere in toate părţile, pănă cănd o o-
pri la ,reflexul roşietic a soarelui, pe care-l contempla cu un
farmec nespus.
- Apune, îşi şopti el cu inima apăsată şi plină de grije. Ah!
ce pecat că trebuie să apună, şi totuşi nu apune el pentru
veci. Apune spre a ne zimbi măine şi mai frumos. Dar dece
trebue oare să apună~ Dece soarele vieţei noastre să apună la
toţi 1 Pentru ce scop ne naştem dar:, spre c::i,reţel suntem creaţi 1
Spre a ne stinge, spre a pleca~ O! atunci mai bine de nu ne am
fi născut de loc. Dar, cine ne întreabă oare dacă voim a fi sau
a nu fi! Ii pasă atotputernicului ceva de aceasta 1 Şi dacă ne
ar fi consultat, poate nici n'am mai fi existănd şi poate da,
de unde s'o ştim~ Căte nu sunt ce ne înşală şi ne atrag, poate
ne ar fi atras şi viaţa. Sunt lucrnri, cari ne strrtlucesc şi ne su-
rid aşafel, ăncăt pe vrute şi nevrute ne aruncăm cu totul in
virtejul lor, uitănd că sunt numai pl1ceri minciunoase şi deşerte
- '85 -
Tot aşa uitănd cu totnl că suntem · destinaţi a; ·sorbi pănă; in
fund paharul amăriciunei, de vreme · ce abie să atingem ici colo
o picătu'ră din cupa fericirei , suntem totuşi fericiţi că putem
pet_rece 'în ea. Privim la mortea cu fior şi · groază, pe cănd ·viaţa
ne e de multe ori înzecit de ama r i:t. Dar, la ce să ne mirăm~
Nu ne arată oare fabula micului flutur cum îşi jertfeşte traiul
pentru plăcerea. luminei, in timp ce musca işi · gftseşt'e moartea
in oala clocotindă, fiindcă căldur·a o atrage. Şi ce suntem ' noi
oare mai mult decăt · fluturi şi muştn Mai ănteiu suntem sven-
turatici in tinereţă ca fluturi, apoi perim ca musca.
"Da, işi repetâ, betrănul, fiecare trebue să piară şi să · se ni-
micească, după cum au şi petit şi s'a,u nimicit totul in jhrul
meu; numai eu s'erman bătrăn, eu me mai Mresc cu ajutorul
acestei cărje, şi n'arn nici ' odihnă nici popas :" El se afundâ de
o dată intr'o găndfre profundă, anii tinereţii sale vesele şi vioaie,
' cum au fost, ei reveniră in memorie. El se revezu ca copil ne-
ştiutor şi fără grije, rătăcind in iluzii pe 'cămpiile fericirei şi
a plăcerilor, despreţuind tot ce er a mit, adorănd şi admirănd
tot ce era frumos. Atunce nu ştia el ăncă că toate in lu-
me sunt numai nn vis, că plăceril e fericirei sunt ca spuma pro-
dusă de valurile mrtrii. Neştiutor cum era se credea fericit ·şi
işi închipuia ·că aceasM fericire nu se mai poate surpa.
"Dar, continuâ el cu găndirile lui, atunce m'am aruncat in
virtejul atră.getor al lumei şi acea am numit eu plăcere. Şi
ce e oare plăcerea, există oare densa~ Nu , că de ar exista nu
ar fi perifoară. Dar ... şi omul e peritor şi totuşi există .... · şi
dacă ·ea există in adever . de ce numai eu n'am avut parte de
ea 1 Deasemene nici nu cunosc omul care să o fie gust at, se pare
numai unuia că ·celalt o gustă şi. . . pe cftnd înşală ·pe aJ:ţi în-
cearcă a se amăgi si pe sine ănsuşi. La fiecare bucurie de obi-
ceiu nu lipsesc picături de amărăciune şi durere, la unii mai
multe la alţi mai puţine, căci nu există trandafir fără spini, al-
bină fără ghimp; o da! am vezut lumea şi la multe am luat
parte. Eram la balurile cele mai elegante, la teatrele cele mai
renumite şi frumoase şi am numit asta plăcere, cum alţi venturaţi
ameţiţi o nurniau. Mai tărzeu ănse, după ce am luat parte la
t::i,ate, că.ud am gustat din toate, cănd am avut experienţe multe
f I
şi mărunte, atunce m'am convins că totul este nimic. Oh! de
aş putea să me reîntorc la anii mei de pruncie, atunce aş ju-
deca cu mai multă inţelepciune şi m 'aş purta cu totul altfel.
Acum ca betrăn ved că ar fi putut ieşi ceva mai bun din mine,
 8-6
dar atunce n'am avut eu acea minte, şi acum e prea Mrzeu.
A sfătui şi indemna pe alţi nu face de loc; acesta este deja
foart?. b~trăn, imi v?r zice, el şi-a. trăit traiul în petreceri şi
·veselu, . ~1 pentrucă sa sătttrat de toate voeşte să ne sfătuească
pe noi, aşa ar. respunde junia. Dar 1pănft cănd capeţi s:ngur ex-
perienţa stai plecat spre mormi:\nt. ..
·,,Ce e .drept sunt Mtrăn, dar peptul meu e · ăncă Mn~r şi tn 'am
mai cuminţit prin experienţele lumei, dar ce folos imi aduc •a-
ceste~ i Cn toată experienţa şi inţelepciunea mea trebue să me
·cobor in sarbecl.ul morment. Nimene nn .se cuminţeşte prin in-
ţelepciunea altora şi nimene nu devine .etperimenta.t prin ex-
perienţa · aUora. , · ·
„Srt nu acoper. anse adeverul şi eu am avut un timp scurt · in
care· ştiam de fericire, cănd am vezut pe o blăndă şi o frumoasă
copilă pe care o am iubit şi condus la altar. Ah! acesta era
un timp nepreţuit pentru mine. Soţioara mea imi îndulci nă­
cazurile vieţei, îmi era totul in toate. Ea îmi aduse doi scumpi
ingeraşi in · lume, un băieţel şi o fetiţă.. 'Am gustat fericirea in
toată puterea cnventului, nu ănse mult timp. Moartea cea neagră
mi-o răpi şi totul se stinse pentru mine. După ea urmară şi
scumpii mei copii şi eu, serman betrăn g:lrbovit, me tăresc ăncă
pe această cărjă, rătăcesc pretutincl.ene şi n'am nici hodină nici
popas."
Aşn terminâ betrănul şi lacrime amare ei im1ndară faţa, co-
horimdu-se de pe gărboviţii lui obraji, pe perii cei suri a barbei lui,
şi el se confundâ apoi din nou in gănduri. La ce oare s'a mai
găndit el 1 Doria el in adevt'lr reîntoarcerea la anii copileriei sau
să se coboare in mormentul cel sarbM 1
Intre aceste apuse de mult frumosul soare şi crepusculul stră­
lucia măreţ pe partea din spre tl.pus a cerului. Aşa e lumea
făcută. Aici ,se stinge un lucru spre a face colo loc · la altul.
.POTCO
AVELE DIN BUCURESr.i'I
şi .
O PITONEASĂ D'IN PALESTINA I)
qe'd-nu Jacob.PBantir.
.. Lum·ea civilizată din Bucureşti a brtgat de seamă că la o parte
dm aceast~ capi~ală se vede c~te o potcoavă bătută in cui pe
pragul uşei. Ş1 mtrebâ unul _ ş1 altul: ce însemnează, şi ce fo-
los aduce această rugină de fer la casele oamenilod Şi eu am
băgat de seamă aceasta, am şi vezut chiar căte doue potcoave,
bătute la că.te un prag de uşă, şi la unele locuri numai că.te ,
o. jumeta~e de yot?oavă. Am ind~ăznit şi aru întrebat pe unii
dm. ac~ş.~1 l~cmtori cu aceste cuvmte: ,,Ve rog domnilor, spu-
neţ1-m1 ş1 mie, ce folos ve aduc aceste potcoave la casele Dum-
neavoastre ~" Mi- s'a respuns: ,, Aceasta este ·un obic13iu păstrat ·
de la strămoşii noştrii; şi astă potcoavă are ceva ih firea ei,
că trage pe ~trăinul in acea· casă şi -1efac mari daraveri şi no-
rocul curge d11Jtoate părţile." - ,, Ei bine, ziceam eu, de ce a/
tunce in alte oraşe din Muntenia şi Moldova nu se pomeneşte­
de astfel de lucrul'.i la casele oamenilod" - Mi se respunse ear
cu cu!jnte vrednice de ascultat: ,,Pentru că ei nu ştiu secretul
acestei potcoave, ales cănd e de la un cal mort potcoava este
de ma~e fo!os şi ~pre noroc, c~ci pre~um magnetul de sine, trag .e
ferul ş1-] ţme, ş1 potcoava dm fire-1 astfel, că trage pe muşterii I
1
( ' I
la el." I
ln."Vieţruţi şi ·special.işti se că.znesc attătai, ea să•. afle. natura se„ I'
cx,etqluf, ce. za.Ge ,aile şi' nu , pot $i\.1 dea de. a, fu,ri„
,,in , dHedte Wit:it
 88 .-
dul lui. Spre pildă, ce secret are magnetul de trage la sine fe-
ruU - oare afilat-o asta cineva pănă acuma~ - Nu! - Alta:
ce secret are argintul viu, că cu~u n'are picioare pere din ochiul
omului~ - oare a aflat cineva secr tul lui~ - Nu I) - Şi a.şa
mai departe. Dar oameni din popor, pot crede că au aflat oa-
reş cum secretul unei potcoave de caJ mort, şi vedeţi fără să
se ocupă cu Chimia şi alte inveţături de aceste ... Mult ghibaci
mai sunt ace~ti oameni!
Ia vedeţi fraţilor căt de rătăciţi sunt aceşti oameni în jude-
cata lor, că. păni1 în ziua de azi mai cred in nişte lucruri bă­
beşti, in nişte farmece ca.re n'au fost şi nu pot fi adeverate;
ei cred in felurite semne şi de:,căntice cari au remas prin tra-
diţie de la vechii inşelători Chaldeeni, Asirieni, Babilonezi şi
Egipteni, cari Înşela'u prin descănticele lor magice 2) şi prin far-
mecele lor toată lumea şi chiar pe imperaţi, cari in acele tim-
puri vechi jucau un rol foarte mftre, căci fară denşii nu se
petrecea nimic. Ei au fost camera şi senatul oricărei împără­
ţii, ales in Egipet precum ne arată să.nta, scriptură.
Acum găndiţi-v~, iubiţii mei lectori, cănd ar fi fost in acei
oameni un adeverat spirit şi cu priinţă omului, nu ne ar fi des-
părţit sănta scriptură d.e denşii, pentru clt acel Moise, care ne
a dat să.nta scripturţ a fost şi el Llll egiptean şi chiar crescut
in casa imperatului prin acei fermecători şi el a ştiut secretele
lor, fiindcă şi el a inveţat in şcoalele impe'răteşti. - Şi acum
a,scultaţi fraţilor cu băgare de de ~amă, ce ne invaţă această
săntă scriptură: "Să nn ve ocupaţi cu . descăntice magice, J11ici
cu preziceri prono::,tice (un fel de farmece), la discăutice pi to~
nice · să nu mergeţi (Moise 3 cap. 19 vers 26). Tot in astă carte
cap. 20 vers 27 zice aceste cuvinte: ,,Şi bărbatul şi femeea,
carele dintre ei ar avea spirite de descăntice magice sau de ghi-
citori, acela' cu moarte sfi,~e pedepsească, cu pietre să-l ucideţi,
singele lor ·asupra lor." Tot in sănta script~ră in alt loc i;i.ea-
arată. ş~ ne , invaţă după cum urmează: »Şi după ce vei intra
in pămentul, pe ~are D-zeul teu ţi-l dă ţie, să nu te. înveţi a
face după abominaFunile (grozăvenile) a.cestora; niminea să nu
• • I, . -. • "\ , • - ., \ I l , , j.
1) Eu cred că am descoperit secretul, să-l omorăm cn scuipatul, clacă nu vo'im să fugă.
2) Vorba asta (Mag) dr. Rubin o e cşplică astfel: Mcg, Meh in limba p e ~ sană ve-
chie se traclllce iVIar e ~i O no r a t. Popii cei însemnaţi ele la denşii pllrta u acest titlu ,
de M e g-M e h. La ănteia Cllprincler e rt ler11salimullli ele către bab1lonezi, au fo'st uu
elenă
prinţ intr e d enşii cu numel e de H, "' b-M a k (Ier emia cap. 59 ) ; iar in limba
lYta g 11s sau M e g a 1 os insamnă marii. Altii zic că vorba Mag h i se _naşte din limba '
ebraică. ele la Meghi sau Heghionoi (n.dică gă.ndul) fiindc ă el ghiceşt e găndal omului
(Menachcm Habowli tom. l pag. I - .. Viena 1872)
89 ....
se afle intre tine, care să tn~acă pe fiul sau pe fla sa prin
foc, o.ici ghicitori, nici pronost.i~atori de timp, nici augurnici
fermecători, nici descă.ntători, nici cari consult{t spiritul lui Pi-
tone, nici magi, nici Negromante (Moise f> cap. i8 vers 9 etc.)
Ghicitor, pronosticator de timp, augur, spiritul lui Pitone,
Negromonte, toate aceste au fost numele a felurim de fermecă­
tori, fiecare a fost inşelă.tor in parte pe sama lui. Unii ziceau
că in cutare şi in cutare timp farmicele nu pot lucra. Alţi
7lÎCea.u:că. fac farmeci cu oase de oameni morţi, pe cari le des-
căntă, ear alţi intreba pe morţi şi zJceau că de la ei află toate
secretele, ba ăncă in caz <le trebuinţă aducea pe morţi in fiinţa
înaintea oamenilor, precum s'a intempla.t imperatului Saul, după
moartea prorocului Samuel. Pentrucrt n'a avut cine sa-I povăţuească.
pe Saul el s'a găndit să se ducă la o pitoneasă, care aducea morţi i-
naintea oamenilor şi să · porunceascft ca să-i aducă pre prorocul Sa-
muil din groapă ca să vorbească cu el. Dar pe acea vreme nu era
nici unul din acei inşelători în Palestina, fiindcă imperatul Saul i-a
depărtat. şi i-a gonit din ţară hoterind pedeapsa de mon,rte pentru a-
cei ce vor remăne in ţară şi pe mai mulţi din ei a şi omorit. Atunci
Saul zice către servii sei : ,,Ca-i1taţi-mi o pitoneasă, să me duc
la ea." Servii au re,ipuns, că este o aşa femee intr'un 1cc, dar
că. e ascunsă de frica Măriei Sale. Atunci imperaiul Saul şi-a
schimbat vesmintele şi s':t dus însoţit de doi oameni şi a a,juns
la ea nopte şi a zis: ,,roagă-te şi ghiceşti-mi prin pitonism şi-mi
adă pe acela pe care iţi voi zice", şi schimbasere mai multe
vorbe intre denşii şi pe urmă imperatul ei zise: » Adu-mi pe Sa-
muil."
Şi femeea dacă vezu pe Samuil (dar Saul nu vezu nimic)
strigâ cu o voce tare şi zise către Saul; "Dece rn'ai inşelat, pen-
trucă tu eşti SauH" Şi imperatul ei zise: Nţ1 te teme, ce ai
vl;zut 1- Şi femeea zise . că.tL·e Saul: ,,Am ·vezut o fiinţă Dnm-
nezească suindu-se din păment .." Şi el zise către densa: ,,Ce for-
mă are 1" Şi ea respunse: ,,E nn om betrăn şi acoperit cu un
faliu." . Atunci cunoscu Saul că acesta este Samuil şi Samuil
zise: ,,De ce m'ai neliniştit redicăn:du-me ~" Şi Saul zise: ,,sunt
strimtomt foarte, Felistenii se luptă contra mea"- şi multe alte
vorbe se schimbare intre denşii, pe care nu-i de nevoie să. le
spun aici.
Acum să · luăm în băgare de samă acest pasaj, şi vom vedea
că. chiar aceste vorbe nrată că acea pitoneas{t a fost o inşelă­
toară.
6*
 - 91 -
- 90
din urmă nu trăia bine, se bătea cu el zi şi noapte şi pentru
Antei ni se zice cla.r şi lămurit că Saul n'a,. vezut nimic i nu- acea el a, rătăcit ca nebun şi deacea a mers la femea acea, ca
mai ea singură a, vezut, vra să zică că este nulă, că nici n'.a, să-şi potolească şi el focul, ce petrunse in inima lui. Şi cănd a
fost nimic. auzit Saul voacea din depărtare, că-i spune toate acele vorbe
Al doilea lucru, că Saul a intrebait'o, ce vezi~ ea zise că ve- pe eare Samuil ei le zise înainte de moartea sa, adicr~ cit D-zeu
de un betrăn acoperit cu u'ii faliu. Da bine, cine n'a cun.i(i)s'cut i-a luat . imperăţia. şi a dat-o lui David (Samuil I cap. 16 vers 28),
pe p1:orccul S,tmuil, c~ici el a fost un om insem.nat şi cunoscut deacea ei se păru ca vorbeşte rmsuşi cu Samuil. Dar acea, femee
in to::itft ţ,ara, abie a.tunci murise şi ea l'a ştrnt foarte bine, a ştiut aceste vorbe mai dinainte, fiindcă toată lumea a ştiut ca
precull! vom aret~.1,mai la vale. . . , David este miluit şi proclamat irnperat chiar de prorocul Sa-
Al treila. lucru, că ea a cunoscut pe unperatnl · ŞI ' I 'a chema;t muil.
pe nume --- aseminea nu-i un .farmec de speria,t, fiindcă desigu[' Aeum cft ştiţi căt de acleverate sunt cele intemplate intre
ea el cunoşten. niai de mult. . , Samuil şi acea pitoneasă, ce mare ajutor şi ce bună ispravă au
Al ptttrnlea lucru, e că a vorbit cu mortul Samuil_ fară ca făcut cu farmecile ei, puteţi bine pricepe că tot aşa de adeve-
să-l vazi1,şi numai căt a auzit o voace din depărtare ş1 respun:
rat e, ceace ve spun oamenii despre potcoavele, că trag muş­
dea, la toate intrebăril e . Despre aceasta mulţi autori au ,păr.en terii şi fac ca norocul stt-ţi curgă din to :1.te părţile ... l)
deosebite. Gadala ben lecha.ia, arată din mai multe isvoare •veohi, Dar vom mai vorbi despre potcoavele făcetoa,re de minuni.
ca a('.;ea femee pitone:;i,să, nici c'a găndit să .1.duc[t pe mortul Sarrrnil
din groa,pă, d~1rea l'a cunoscut de mult şi c.1,nda ve. it Saul .Las-
cuns un om intr'un loc ::;ecret, şi Rcel 001 ascuns a respuns 1 la
toate intrebftril e 1M pnnea Saul · lui Sa.muil (Sa.lsliş Hakatbala,
Lern berg ... pag. 63). - Dar Graetz 1 dă cu părer~a că~ _ascuns
un \)m în piyniţă. şi acel om a respuns la toate mtrebanle pu-
se de Saul (Diwrn Ime Haihudem, Viena 1876 t . I pag. 199).-
Dar, dupa P.ărerea me::i,, acea pitoneasţL putea vorbi prin p_ăn­
tice (adicft ei·a o ventriloa.gă, Bauchrednerin), precum vedem ŞI w-
cuma căte un aşa om şi se. pare cft te cheam~L ~lin pivniţă sau
din pod, sau dintr'un loc deprtrb :tt; şi cu astfel de me~teşug< a
vorbit a.cea femeit cu imperatt~l Sa,uJ; şi pe vremea acea · fiind
-----····---
foa,rte infmfat şi nedtjit de năvă.Iirea Filistenilor, el a putut
crede cit a vorbit chiar cu Samuil. 'l1ot aşa, cănd un om este
polnav, e 8ilit să facă ori şi ce in lu1.11e,numai să-şi găsească
leac la boala, lui. Cu toate Mt imperatul Saul ,n'a crnzut in a-
cele felurimi de fermecători - dovadă la aceasta este că a fost
cel ăntei persecutor a, lor, tlÎ pedepsea chiar cu moarte ·- totu.şi
s'a dus la pitone;i,sa; vine dar intrebarea, de ce a avut să , se
duc t,, la ea~ - - Apoi este cunoscut de toată luh1ea că pr.orocul
Sarnui l înainte de-·moartea sa a zis lui Saul, că D-zeu s 1a de- I) E-1 cred că deaicise trage proverbul: »Cauţi potcoave ele cai morţi.«
, . . . I
părtat de densul · şi o să dea. impeni.ţia, la, altul adică _lu~ D~t- ERATA.- Jn acest articul prtg 8 1 Nota. I) cite~te: S'a drscoperit, in loc de »Eu
cred că a.m rlescoperit«. ·
vid, ş i nu la copilul seu, şi pentru aceste vorbe Saul a ieşit dm
minţi (Samuel 1 cap. 16 vers 14:) şi în nrmă dacă 1 Filis ,tenii au
venit asupra , I ni, atunci el a cătat un proroc şi n 'a, . găsit, · pen-
t:i;ucă alt vroroc după Samuil n'a fost decat David şi .cu acest
 !3 -
boi ul actual, fiind intreţiuerea iu socoteala com1~nităţei şi · cănta~ea medi-
cului primar al spitalului.
Şi în sfirş\t şi în fruntea tuturora vin e "An~ b u 1 a 11 ţ a· zi O n t~ 1u j• •
ce :,i.vu.u? med~c şef (Dr . _C~ciu}, nn medic - aj~1tător (Dr . J. L ebell); 3
stu.~enţi rn:e:~1; . n_
ext em1 ş1 _un farmacist ; cu c~nci trăsnri pentru trans-
po1tarea ramţ1lor ş1 a corturilor, a paturilor ; ,,intr'un cuvent n nnni
material din cele mai complete, cum o mărturi seşte „Revue medical Rou-
maine" din 1878, 1 Aprilie, un lucrn ~e fa~e ouoare societăţei istraelite din
Rornănia". - Comitetul aceatei societăţi an int, reţinnt ~i in Turnn-Mfl-
gurele un spital temporar de 20 paturi. '
Avem doue ·•acte înaintea 11oaliltră de,;pre Ambnla 11 ., , z1 ·0 J.11] Jli) •., lllJ Q
, ~<1

VAI\I .il • , . ' 'I ·.

drn partea · Dr. Stavre scu . medic şef al diviziei nctivă şi alta oficială diu
CI

partea comandaotnlui de divizie i:reneralul Ancte]escu

..., , • • ' <...J • o · • , in care '" 11e·, a"ratva nnc1 J
e
cand ş1 cum au luat parte la compani~ Ambnlauţa Zionn 'lni.
EVREU FAŢĂ CU .'f ARA IN . RESBOIU . lutre aHele ne zice iu adresa sa D. Dr .. Stavrescn: .,că 'a vuit a face
ca ace~t~ · Re~ţie să. lucr eze ~ ă ~ s e v a p n t e a ma j m. 11 J t pentru a
In tot <leauna s'a u aretfl.t Evreii d evotaţi ţerei in car e s' au născut ş1 pute.a sa-şt ar ete mentel ,. e sale '. ş1 •• , " in t o a t e o c •• ~ ~,, 1• 1·1 0 1 · 1e p e r s o .
11a l u l a c e s t e I s e c ._ ~ 1 n u i el e, a m b n I a 11 ţ ,,,>- s'a · t· S
el 1Sll1
crescut, sub orice impr{!jnrări politic e s'ar fi aflat.
1 . ,

Acest fapt l'am putut consta .ta iu vremea diu ui·mă şi aice. prin . devotament, z e l ~i activitate. p 'uuend cea ~ai
Proclamăudu-se Rom ăuia i nd ~peurl entă şi l~1ăn<l parte . activă la . res- m a I,"· e s c r' n ~ n loz i t a t e i 11 i n el e p l i n i re a i 11 ela. t O r j r i 1 0 r
s a l e" .
boiul B.uso-'furc, se for_nm.5e at~rnce s?onfaneu co~itet c <le b~rbaţi şf ~a~e;
mai intein in Bnc1ueşt1 ş1 laşi, apo1 urmar e ma1 toate capitalele <l1stnc · in
. ID. COlJJauda~1t <le di~iz1e adresa sa oficială ciHre d. prezid ent al Zio11u-
telor dănd fiecar e o procl amaţie de ,)sebită. Aceste comitete aveau de scop e1'.1berg :ince: .. 'I'r ebn e să rnnlţnm esc societăţei ce prezidaţ,i
li11,d. Ado!~ :':V'
pentru serv1cnle ms enrnate, ce ambnlauţa Ziou a fiicut la a 3 -·a si a 4 -a
~ sti~inge ofrand e pentrn soldaţii răniţi în bani şi 'i n lucrui ·i, de la core
lictionarii nostrii. Sut e de li ste se împrăş tiară <lin partea comitetelor şi divizie activ~ in~intea :l : vnei şi a ~!cli'.ntlui, impărţiucl eu· 110 i 'frăţeşte
b ' toate ostenelile ş1 greutaţile campam e1 ş1 să ve comuuic, ce part e îns em-
toate se implure cn snbscri pţii i ni::emnat e.
nată a Inat această ambnla11ţă la campa11ie, in .ainte şi după tr ec~rea Du -
Ănse oforirile Evr eilor, nu se mărgin esc 11umai la cele strins e de co·
nării, şi serviciile emiuente, ce a ' făcut la a 3,a şi a 4-~ <livizie, ce nm
mitetele-i sra elite. nu, 11ici de ·cnrn ! Căci un est ~ nici un comitet creştin,
onoar e a comanda". Dup:1. ce arată aceasta aelaog e: .. Perso 11al ul ambulan.
incepend cn acel' al C r n ce i-B, o şic şi al l 1~ de penele u ţ ei condus
ţei Ziou a fost la iuălţim ea misiei sale; mnlţumită n eobositei sale activi,
ele D-na Maria Ros etti p~nă la cel mai neînsemnat , la care să 1rn fie
tăţi, s'au vind ecat mulţim e de soldaţi· fără d1wotamentnl si itJ(t ···
contribuit Evreii cn tot felul ele ofrande. --· Mai multe s'au oferit l'încă • V • ' 6 rJJtrca ne-
- • · \

cou teu 1ta_a ac,l8~lll pers~nal, o_ mulţime de bravi ar fi perit prin flag elul,
dir ect guvernului in bani, in tob felul de dobitoac ~, brănzi.turi, vinuri,
care 111timpul drn 1:n-ma, decima reuduril e armatei mai crnut de căi
păini, rnfe et.c. pentru t.rebuinţele ar'rna t~i şi incleosel> a celor răniţi.
Apoi venire non ele subscripţii pentrq cumpărare de arme. Şi aice suut
duşmanul. - D ·le Pr ezid ent, inşirnnclu-vi serviciile făcnte de către am·
bulauţa. D:vo~str e_ .~erii"' şi divizi ei, ce am condus in astă campanie, 'verog
re prezentaţi lflvreii pri11 of ,.J
rid destul ele îns emnate. . ,.,,
Comitetul I a ş an intlinţn. la Turnn-Măgurcle un spital mişcă­ de a· pr1m1 ...cel~ mai , calduroase a mele mulţumiri şi puteţi fi sigur, că
devotamentul, rnteresul ' frăţesc, şi serviciile ce ambnl ::mţa Zion ne a fă .
tor CLt 20 paturi, cub conduc erea fraţilor D-r şi fanuacist Friedmat}ll ..
D. G o l el e tl t h a l clin Taşi oferi o casă a sa, cu o poziţie bună, cut iu toată durata acest ei r.ampauie, vor re măne un .suvenir neşters din
inimel e noastre." )
cu aer s:'1.uă tos, ca spital pantrn soldaţii răniţi.
, C o m u n i t a t e a I s r a e 1 i t ă d i n . 'G a I o.. ţ i oferi .24 paturi . Uăţi-va clin studenţii Ambulanţei Zion au ză~nt greu eleTifos şi ·
tţtlul din ei, tenerul I.o s ·e f · H a s a· :µ mu,ri in u,rma 3:ce.sţei boXi.
ale spit~lului seu : cinci paturi pentru cănt!,\11ea solda.ţilor răniţi in res-
 - 94 -
Af~ră "ţi stndeuţii din „aoab.ulanţa Zion" s'ş.u 'inscris alţi stude~ţi
lll ,,Cruc .ea roşie" (dintre care asemenea an zncut u,uii~. Căţiva R~rveau
de mult fa. spitalul ipilitar. - Dor:torii .banov iici, i.BâUy ,' Eichenibanm,
Fleişlu, Lnpus. Lar.ar .-Frij,l.q
man, Isaac, Moscov,ici şi Şteimer Jr. şi alţi căţiva,
pe ,care nu i ştin1 bine , an Inat -'a::;eme~ea porte 1a call1panie ca· 'medici
şi a11 fost toţi m e,cJ.aliaţi cn „St tiaoa lfomăniei'' sau şi cn alte med~Hi.
Damele i ,n-aţlit" din comi,tetnl Ţaş iJ.n şi p~ căt 11i s 'au spus şi cele
din Ura.iova ş i mai , alte lo<;n.ri ve~l;i.eau l,a patnrile vitejilor soldaţi ră­
niţj.
Acmna căt priveşte de partea activă ce an Inat la Jnpt,ă; ne pare r eu
a nn pntea da nic~ aproxomativ unm ernl sqldaţilor iuxolaţi in armata
perman.e,,tă cnr;n şi pe cei :voluntari din lipsa d.e inf@!lmaţii sigue • ....:.
dar atnta ştim că s':p1 iusţris. ruaj 11111lţi volnnt riri şi in to11te regi~en-
t(,le an fost Evrei, că unii ~i-an găsit o moart e viteJ : asţă pc cămpnl de
onoare; mulţi s'au cules cu răni. Mai ştim ănd'i pozitiv că aci soldaţi,
căţi au fost, s'au purtat ca b 1:avi şi au dovedii; nmltă vit ejie . De aceea
ei vedem ma.i pie toţi pnrtănd insignel e de onoar e, medalii romăn eşti sau
şi ruseşti. Anse ne prind e mirar ea că vederu J)umai o mică parte din ei pu-
blicaţi prin Monitor.
Cn deosebire s'an distins sublocot(:Jµentul M a u r ic u B r O c j ne r-
care s'a luptat ~i a fost gr e11 rănit la atacul din 30 Angust de la Gri.
viţa, şi căruia i s'au acordat Steana R,omăniei, St. George şi· Virt.ntea
Militară, pentru cnrajnl şi vitejia sa.
Uu altul, sergeutnl sanitar L e i zer M e 1~ el e I înainta sub focul
cel mai straşnic spre a ridica militarii ce căde an răniţi, pentru care ei
s'au acordat Steana 8omăniei .
Atăta Ră ajungă pentrn acuma; ear pentrn annl viitor spernm a pu -
t ea fa ~p o dare de s eamă dit mai complectă .
/ şi d. Slavici : ,,că . datoria D-sal e eta să ne arete lupta ănsuşi, nu numai
. RONETTI ROMAN ŞI POEMA SA „ RADU"
Acum , căteva hmi ie.şi la lnn ,ină o carte de format mic, cu tit ~la
.. Radu" care făcu un rţsnnet mare. ,,H.omănia Ljberă·' cea dinteiu pu·
l,)licâ o dare de s amă de D. B. Flor escu (No,. 242, 247, 249, 250). a.
poi ,.'l'impul'• publicâ ' una de D. Ioan Slavici ·(No. 92, 93, 94, 95, 96.)r
,,Gazeta 'l'ransilvaniei" (in 2 nume.re); şi i11sfir.~it una in "Couvorbirile li-
terere" scrisă de P . P. Carp. - Mai apărură scurte notiţţ in mai toat e .
jurnalel e periodice, pei9te care tr.eţem · cu v,eclr.rea. ·
D. IJ011etti Roman autm ;ul acest ei poeme este n~s(luţ in Moldova, nu
95 -
ştim bine de in Piatra sau Doroh.oiu, din părinţii i s r a e 1 i ţ i, cari azi nu
mai trăesc. Pănă la versta adoloscenţei el mr se îndeletnicise îndeobşte de
căt. cu „inveţă,turile sacre", ba mai mult - şi d. Ronetti Roman: ue va scuza
. limb~ţia . noasţră, de oaJ!ece acest fapt e' in stare a Mie multur 'a pofta de
vorbrt - . d-sa umbla cu portul EvreiLff lehi... Pe atunce, ne zice o per-
soană destul de · competentă şi sinceră. scria: d~sa o evreească [limb11vechie]
intr'un stil energic şi curgetor, cum rar iutelneşti la scriitorii Evr ei mo-
~eru,i. -- Din Bacău unde a stat mai mult timp se porni la Suceava şi de
ace>lo la BcrJin prin ajq torul unor persoane binr.voit oare şi cari adn1irau
spiritul seu cel viu şi dorul lui pentru in veţăturiL Din· Berlin veni la
Bucureşti [acum trei ani de zile] şi s'a pus cu stăruinţă la studiul limbei
romăne, căci după cum 11(:J mărturiseşte d.. B
"'loreseu, venit in ţară n'o ştia
mai de loc - ceace în urma poemei apărute, ar pntea păre cam curio s,
cam neadev erat, dacă n 'am ştii ce talent şi ce mint e age1•ă posede acest om.
, Acum după ce ş tim ceva despr e per soaua Donmiei;,afo voim a trece
la „po ema".
lu urm 3: critic elor apărut e e de prisos să î ncepem şi noi a cerceta 0-
pul D-sale eu cleameuuntul, voim ănse a trec e ill, 1 evist ă criticcl'e apărute
şi pe care am avut ocazie a le ceti,
Ăutei vine a D -lui Florescu, care cu prinde in sine un car de laud e,
descărcate fără chibzuială ; numeroas e citaţii ind eob ş,t e bine alese - dar
mai iucolo nici o metoa dă de cercetare. Acrul de autoritate ce -şi dă D-sa
ei ş~de foart e ren şi face să-i iulăttuărn critica cu desgust.
A .D-lui Slavici, e o critică in general conştiiuţoas ă, dar nu in totul
dreaptă , de ceace ne vom convinge mai apoi. - -· P(:JH1-11gă a& 1ia am pnte -o
conside11a mai ml!,lt ca un respuns la critica D-lui :B • Jorescu, , caî'e in parte ne
va explica de unde provin incorP.cţiut1ile.
Critica D-lui P. P. C,irp este pe atăt de demnă , c ăt şi con ştiinţoasă.
D-sa atrage luarea aminte a poetului asnpra a:celuiaş h,cru de qăpitenie ca
rezultatele ei".
N ui ne . volll ocupa aice cu osebire de critica D -lui Slavici, in care pe
d~ o parte ~e află respunsul la critica D-lui Plorescu şi de alta copriude oa•
recum in sine, pe acea a D-lui Carp.- Ear acea din „Gaz. 'l'ransl.'' n'am
avut ocazie a o citi.
D. Slavici pretinde că poema „Radu" ar fi lipsită de gen literar, că
ti'ar fi ,poesie" . -- ,.Arta, ue zice d- sa, nu are nici un scop; ea tre-
bue ăn se să producă un rezultat. - lnainte de ţoate frumosul estetic t.re~
bue să fie astfel, incăt să ne ridice mai · presus de viaţa de toate zilele"•
Pănă aici n'avem ce zice, aşa est~. .. F~-1 pe om să uit e că .trăeşte, ne zice
d-sa mai depart e, fă-l să iasă din şine ănsn~i, dăruie~te-io dipă de uţmire.
 - 96
. depc sufletul lui sar.ciua vieţii'_'. Adevedit, foai·te aclev~•
şi ai <lesclÎrC(l.U
rat e şi aceasta, d~r. nu o cerinţă ueaperată a poesiei. . .
Poesia ne zice el. Maiorescu in insemnata. 'sa critică „asupra poes1•
ei ro;~line" p~·inde atenţiunea neliniştită şi agitată spre infinit şi prezen-
tănclu-i' o i'dee mărginită in for.mă sensibilă a frnmost1lui, ei dă linişitea
contemplativă şi un repaos intelectual,, - "ea cuprinde idei nfanifestate
in materii sensibilă'' şi ' .,objectul exprimat prin densa este totdeauna nn
simţiment sau o pasiune". - Atăta se cere de la o poesie spre a putea fi
numită „poesic'· -- Dacă ănse, in asemenea condiţii, nu-i. p e p 1 acu 1
cuiva, asta puţin ne importă.
Ne împăcăm ct1 jdeea D,lui Slavici: .,dacă ai luat pe o clipă sarci,
na de pe umerii mei drept resplată, ,rn cere o parte din puterea, cu care
voiu avea s'o · port i1: clipa următoare , ci fă ca repaosul ce mi.ai dăruit
să-mi sporearnă puterile" - dar un putem zice cu D-sa; ,,că n u e b u n
n u e f r u rn o s, nu e m a re de căt aceea ce dă valoare acestei vieţi,
şi nu e binecu ventată de căt intemplarea, ce, făcendu,ne să uităm pe o
clipă de nevoile vieţei, mai dă spor puterilor noastre", nu le putem ad-
mite pentrn că nu sunt, de căt poate adeveruri. relative, adică c11m vrea
cineva să ia lucrul.
Nici noue nu ne place predica pentrn sinucicfore, am· fi preferit să n'q
vedem susţinută de un bărbat ca d. Roman. dar pentru asta nu putem
zice „că in deobşte lucrarea D,sale n'ar fi poezie''. Astfel D. Carp nu-i
face astă act1zare, ci observă numai: ,,că cu toate plingerile elocvente, cu
toate anatemele ce acest candidat al sinuciderei aruncă in contra nelea-
lităţii iu amor,' iu amicie şi in politică, ne vine să intreb'ăm cu Mephis ·
topheles: .,-Wozu cler Lărrn ?" ... Nu, pentru dureri i<leale isvorite din decep-
ţiuni imaginare, un avem nici un fel de compătimire. Interesul nostru se
deşteaptă prin lupta intre caractel'e şi o artă adversă, ear nu prin lupta
iutre închipuire şi realitate•' .
.,Arta acleverată e de trei feluri," ne zic(,)pe la sfirşitul criticei sale.
,,E un fel de artă , artă adeverată , care ne dă eăte-va momente de repaos su-
Hetesc, căteva momente de pl:îcere acleverată: clar ne ecre şi ne ia in schimb
o parte din puterile vitale. O parte din .,[fadu" şi chiar o mare parte
e de felul acesta.
,,Est-,e uu fel de artă, ce ne dă repaosul sufletesc şi plăcerea senină,
fără ca să ne ceară ceva in schimb. Aceasta e arta uşoară, jocul de spirit,
prosa nepretenţioasă şi poesia de actualitate. O altă parte mai mică a
poemei ,,Radu" e de felul acesta. , zidesc o lume întreagă.'·
E
,, . insfirsit
\I arta Durnnezeească , ce imbogăies~e
~ .. lmnea Ctl none crea·
ţinui şi uimind pe omul ID)lt1Cit,ei d/1 noue puteri, et' intin ereşte şi el_
face să exclame: .,Mari sunt nevoile vieţii, dar minunate sunt roadele
minţii omeneşti,''
~1 =
·Da,aşa este. Arta · adeverată e de aceste trei feluri. - Ans~ intre
artele şi cu osebire „cele adcverate'' se numeră şi „poesia"- ,,ear o
parte din „H,adu" şi chiar o mare parte e de fe\ul acesta·•, deci mi-i se
poate răpi dreptul ce-l are de a fi numită p oe sie.
Anse D. Slavici vrea să mărginească poesia la ultimul fel: .,Arta Dum·
nezeească" zice D-sa despra JJoesia, spre a o deosebi de cele lalte arte -
dar. să ne ierte D. Slavici, nu e de loc c·orectă astă expresie sau mai lă­
murit zis, nu numai poesiei se acordă acest adjectiv ; t o a t e · a r tel e
s u n t el iv i n, e, Dumnezeeşti, anse poesia se deosebeşte de ele prin a-
er.ea că e şi exprimată in limba zeilor. Şi in acest caz e şi „Radu".
' Un cuvent ăncă iu astă privire. Ne ar mira peste mesură, această ne-
adeverată aserţiune, că „Radu" n'ar fi „poesie" dacă n'am _ ştii, cum am
mai spus, că critica D-lui Slavici, a.mai mult un respuns la adresa D,lui
Florescu. - ln adever; D-n 11 Florescu avuse imprudenţa şi nenorocirea a
pretinde cu căteva septămăni inain tea triumfului de la Montpellire, că A-
lexandri nu e poetul, ce trehue să fie urmat, cii direcţia ce a dat el poe-
siei romă1.1e, e o direcţie neferi9ită' etc .. că ăncă neformatul Ronetti Ru-
iuan ar fi oare c11m mai presus de el, că pe el trebue să urmăm. că el va
deveni marele nostru maestrn pentru viitor. - Să,i respunclă direct la a·
ceste n 'a voit D. · Slavici; ifose luăud in samă influenţa ce · poate produce
o criti·că iscălită de un domu „competent", in o foaie redijatn. de o ~sociaţie
de profesori, se hoteri a areta indirect ·: ,,că Ale:x:andri este cu adeverat
p oct, că direcţia lui de a se urma e de durit, e o fericire pentru noi,"
- căci ideea, ce stărne D sa să ne dea dlilsprepoesia, e ănsăşi caracteristi-
ca poesiilor fermecătoare a rnarehii nostrn poet Alexandri, şi de aceea îşi
exprimă el dorinţa: '•ca „Radu" să remăie singura lucrare in felul ci, iD
literatura non,stră".
D. Slavici _nu s'au mărginit ănse, la acuzarea că .,Radu" n'ar fi po·
esie, D,sa a pu~ut să pretinză- cău<l cartea stă tuturor deschisă - ''că
N i h i 1 i s m u J indrăsueţ, se re&faţă iu poema D-lui Ronetti Roman,
-pentru care el mu:;tră, de oare ce el este o nenorocire nu numai pen-
tru un popor june ca cel roman, ci chiar şi pentru iutn,aga societate o-
menească". - Acleverate sunt vorbele aceste din urmă, pecat numai că
s 'au afirmat aUiturea cu un neadever.
,,Peutru amor, zice D,sa mai departe, pentru . prietenie, pentru in-
birea de ţari( lucrnri la care ţine poetul (înţeles: ori care poet), nu gă­
seşte in sufletul seu de căt ironie amară, p e n t r u c ă n u c r e d e
i n a c e st e m i ş c ă r i · s u fi. e t e ş t i, pe temeiul cărora alţi po·eţ i
.
Ce-i drept, cu ironie amară vorbe~te D. Rouetti Roman despre aces-
te, anse nu p·eutru că nu ar crede in ele, ci tocmai pe1ttru că ţine ~-re a.
 98
Jn 11 lt la ele. - Citaţiile D,lui Slavici prin cari îşi susţine aserţiunea
sa, sunt bucăţi scoase din trup, intr'un sbip necomplect, nu cum se cade
s'o facă un critic cinstit şi care se respectă. D. Rouetti Roman ţine la
toate mişcările cele sfinte ale sufietului, şi ţine prea mult la ele cu toată
călduro. inimei unui tener, şi tocmai se amărăşte a.tă ta. pentru că le vede
nesocotite, ba cu totul de batjocura nemernicilor .
Ca dovadă vom face şi noi citaţii din poema şi se va vede „cum neagă
tot ce este ori cel puţin a fost mare."
Să vedem cum cugetă despre prietenie :
Trecut- a vremea bună a f,tlnicei vechime
Cu basmele aurite de-adă.ne prieteşug.
Imi recoreşte mint ea a.des a ei mărimP,
Din misera prez enţă la ea cănd me rPfug .
. ....... .... ...
La noi prieten este curatul vel sub care
S'ascun<le clevetirea cu ochiu-i de vultur ,
Ce tot mereu păndeşt•! şi fără de mustrare
Descoperiri anunţă mulţimii de 'mprejur.
..........
Me doare , dar aşa. e; şi -acel ce bin e-o ştie
Se duce singuratic şi-o plinge cu amar,
Căci inima-i se 'nchide cre~tei veselie
Şi ca s'o uite-odat~, incearcă in zadar!
De an ·urul zice că-i dulce „şi chiar de-i vis e plăcut" ş1 nn fie-care
uni ar,1 parte ,,a ştii ce e al iubirei dor profund,"
Dulcele plăceri şi chinuri ce 'n adrmcul ei s'asc und
A obrajtlor căldură şi a găndurilor pripă
Tai11a dulce in privire, vecinicia intr'o clipă.
Căt priveşte despre iubirea ele ţară i,au părut şi d-lui Slavici prea,
prea din cale afară să zică c'o nesocoteşte. Citează c:iteva versuri şi zice
·că alte din ,.Adio'; le nimicesc. - Dar c:fod d . .Rom an zice :
Orice poet depune a g ă n d uri 1 or ce a ţrL
Ca j e r t fă. o b liga tă pe-al patriei altar
nu înţelege cfi ar trebui
să se dep~ie, in care înţeles o ia d. Sla·
viei. ci el vrea să bicinească prin aceste versuri, nimicniciile noastre poe-
tice care scriu versuri cănd n'au ce face" şi le depun ca „ofrandă mitu-
tică pe altarul patriei.':· Probă că acesta este scopul d-lui Roman, sunt
vorbele ce le adau<Ye la sfi.i-şitul ace;;tei părţi, ,,că sub toat e frazele lor
umflate ar vrea săi:> se 'nţeleagă, mi-i dor de-o sl~şbuliţă, să nu me uiţi
te rog" ... .,cu· cari el nu voeşte să fie cofundat.'' - In sfirşit ,.Epilo•
gui'' este dovada cea mai vie despre iubirea lui de Patrie. Un bm căruia
u'ar pasa de Patde nu s'ar putea amări atăta pentru densa.
- 99 -
Am foşt surprins şi de această pretenţie, · şi cu o indignare nespusă
am veznt cum adeverul cel mai pipăit; se tăgădueşte de un bărbat serios
şi îndeobşte sincE:r in scr.ierile sale. care . scrie cel puţin ce crede. Dar aici
unde credinţa n 'a putut lilă ·incapă ... unde vedem negru pe alb? ... O ex-
plicare ue putem face in doue feluri, dar tristă e acea.- D. Slavici este,
sau cel puţin a fost pe atunce re<lactorul .,,Timpului". .. Timpul'' este un
organ conservator ; ear orice . faptă sau idee contrară nu cons e r va L o -
r i s mul ni ţ erei, ci a oricărei ţeri, e combătut de el cu străşnicie ş-i
serveşte ca armă de invinovăţwe pentru liberalii noştrii - de altmiuterlea
destul de pecătoşi. - Atunce cu osebire era lumea agitată prin atacul con-
tra lui Trepof de către Viera Sasulici, şi venire in dis()uţie 11 i h i l i ş t i i
Ruşi. Se vede că n'ajuns ere numeroasele combateri din obicinuitele coloane
ale revistei şi se vezu nevo'it a vorbi de asta . şi in „Foileton". - Cu un
prilej binecuventat, n'aveam ce-i bănui - dar ce caută n i hi li s m u I
în critica asupra poemei „Radu"? Se cădea să tortureze textul, să falşi­
fi.ce senzul numai şi numai de a combate nihilismul?- Am rP.măue cu totul
iu nedumerire dacă n'am ştii că d. Roman e j u d an. In adever e o neier-
tate obrăznicie cănd un j u d an atăt de genial ca el. Ronetti Roman se
veră în seraca li tera tură romănă. 1J
„Nihilismul, mai adauge d. Slavici, ajunge la culminaţia sa cănd un
om tăgăduieşte c:1iar isvorul existenţei, lJumnezeira".
A acuza intr'o critică literară pe nn om de aşa lucru. şi in doue cu-
vinte, ca şi cum existenţa unui D-zeu ar fi afară de orice discuţie, ne pare
cel puţin curios.
Apoi citează întregul pasaj privitor la z e i i p ă g ă n i I o r, de
car 0 zice „că-s călcaţi de al morţei pas", de I e h o v a că e mort şi el,
ear t r i n i t ă ţ e i : ,,ceasul mare îndată va suna"... Idei in felul lor
curioase, dar exprimate in o poemă , unde nu se poate cere decăt un adever
relativ. D . . Slavici :i:ice: .,că zeii căţi au fost ,n ' a 11 t r lî i t şi prin ur-
mare nici nu puteau muri. Zemisli~i iu miutea omului ce canta un raze ,n
iu această lume, ei vieţuiesc in găudul omenirei şi vor vieţui cătă vreme
omul îşi va mai aduce aminte de denşii; numai stăpănirea lor s'a curmat
Chiar cuvintele autorului sunt o dovadă, că aceşti zei vieţuiesc."
Zeii din vechime n 'au existat, fuarte adeverat - dar pentru pag anii
o
e i ex i s t a u. Există oare I e h v a in realitate? Noi o credem, şi
pentru cine .se ţine ferm de astă credinţă. la acela e ca şi cum l'ar fi ve·
l) Jurnal ele noastre ş.i cu osebir~ cele politice (clici dm cele lit era re a mai curăţit
acest obiceiu criticele aspre şi jus te a D-lui Maiorescu) conţin in toate zilelo asemine şi
ăncă mai nernşinate sfruntări al e !Ldeverului, astfel că remăi uimit şi plin de imlig-
nare.-N u-şi dau oare samă d-nii jurnalişti d e influenţa nenorocitrL a acestei direc~ii ne-
sănătoase ? Căncl profesorii, cănd »s:i.vanţii;. işi ingăd ue zilnic nu sofisme, ci minciuni . ·
vedite, ce să racă oare şcolarii şi :dor~torii lor 'i' •••
 - 101
" - 100-
,,Strămitatea" este un nemaipomenit amestec de 'forme şi de imagini-
zut. Ce zic ănse materialiştii de ex? Ănsuşi pe D-zeu, nu-l ,ved toţi
Povestea verătă in untrul ei: .,Fata fără corp" e mai prejos de orice critică.
intr'un chip. Creştinii el ved altfel decăt Evreii. Dar şi creştini8mul işi
,, De mo~rtea" ; .nu zice ind eoseb nimică.
perr!e din tn.rin lui - nu este dar aeea o jnstă figură p o e t i c ă? Căt
„111 sfirşit Epilogul", est e un lncru ce se cuvine să fie păstrat iutr'un
privaşte că mai snnt p:îstraţi in minţi, apoi.' Ovid, Homer şi atăţia a l ţi nu
album . de curiozităţi literar e. U1ia di11 cele mai frumoase părţi ale cărţii
mai e~istă nici ei, clar noi nu,i am uitat; ei trăesc iu noi şi ne inspiră
d-lui R.onetti Ro~au e partea satirică a Egii'ogului. ,,Nu are a fac'e cu
poate mai bine cleci'it „Vener ea" şi alte zeităţi, cel puţin rnaj dire~t. poema „.Radu" dar e frumoasă . "
Dar destul cu aceste - el. Slavici are şi o parte sinceră şi serioasă,
D. Slavici işi 'sfirşeşte astfel lnn ga sa ci·itică : .,Dacă uu va uita că
şi aceia . voim a o pune in vider e puhlicnlui cetitor spre ~ ave o idee des-
sunt ăncă in ţara noastră oameni la ale căror păreri trebu e să ţină, Ro-
pre valoarea acestui poem, clnpă un critic căt de aspru : · . netti R.oman va p~tea spori literă.t~ra noastră cu lucrări preţioase."
In poema Radn" unitatea estetică 8Î chiar teclmică lipseşte cu de-
# , , , ~
· Diu toat e criticele reese că d. Roman este un tal ent şi un talent mare,
Severşire ; iutreaga poemă este O îngrămădire de fnrămături.
dar ă11că nedesvoltat. - Ştim că el, Roman Increază acum la o poemă sa-
.. Unitatea de co11cepţiune de asirninea lipsC;şte. Despre Radu nu se vo.r~ tirică. Desvoltarea tal elltului seu o vom privi totd eauna · cu o nespusă plă­
beşte de căt foarte puţin, Cetim poema şi imaginea o.cestui om nu remăne 1n
cere, pentrucă el este coreligion.i,rul nostru, şi ne arată ce foloase vor pute .
găndul nostrn; remăn ănse o, mulţim e de alte imagini, cari n'au de loc a
trage iu viitor Romanii de · la această parte a societăţei sale, pe care azi
face cu poema. . o defaimează at:îta. Hărnăcia şi · caract erul moderat ele o parte ; pe de alta
,,Ce-i drept pe ici pc colea eii!t e căte un vers, care 1111 este ăncă nete- dorinţa pentru cultură, şi spirii;ul cel viu şi petruuzet nr al Evr eului in
zit, dar tr ebne să mărturisim, c~ tocm::i.iversificaţia este foart e bnnă, şi că
genere, sunt tot atătea însuşiri de care ne put em măndri şi ca1·e excel~ud
sunt i 11 poema „ Raclu'' pagi ne iutr egi, pe care 11e place a le c.eti mai a · prin talentele, ce nu rar se ivesc in mijlocul nostru, vor contribui la înăl­
dese ori tocmai pentru frumosfiţa versului. - Limba 1111 e mai puţin fru- ţarea statului Romăn, a Patri e noastre, ce o iubim din toată inima.
moasă ,le căt versurile. Dicţionarul D-lni Ronetti Roman e foarte bogat şi
La noi nu e ~zi d. Ronctti singtfrul, mai sunt' şi alte -talent e în sem-
gramatica ei este corect:'! şi potrivită cn stadiul <leastăzi a limbei literare . nate (deşi ăncă 1;u bin e cnnoscute), dar d,sa reprezintă astăzi spiritul e- I
,,Cerinţele estfltice snut partfl împlinite, part e sunt chiar nesocotitP..
vrecsc in°tr,u11 grad mai înalt, ., cu căt clin gloată, ce toţi o hulesc fără "
Pnrţile sentimentale sunt clar e şi seni11e, dar sunt l i m o n a d fi, lipseşte I
remuşcare, a · i eşit d-1rn.şi în . mijlocul ei ş~-a petre cut copileria şi Elin inve-
din ele suflarea caldă; le cetim cu plăcere , clar ele nu ne mişcă şi nu las ţăturele noasre sacre a t ras cele dintei a sale cunoştiinţi,
nimic in sufletul nostru. Părţile patetice nu aclese ori avent r e to r i c
şi sunt pline de putere primitivă' ; dar aveutul e numai retoric, ear pute-
rea i,e manifestă prea des in nesocotirea bunului gust... D. Roman foarte
adese vorbeşte despre lucruri, pentru care nu e destul de aventat ; foarte
MAURICIU COHEN
adese ori :1:icelueruri, cari se pot zice, fiindcă par a fi adeverate; dar le
zice astfel, cum ele nu pot fi zise fără de a snpera Imnul gust. Ancă o stea pa frumosnl cer al belelor arttJ.
Sino-nrile părţi' frumoaRe sunt 11elecurat reflecsive şi incleosehi cele
,, b In fine muzele romăne . şi-Ru ăncă un reprezentant autorizat, ~i toC··
curat satiri('e. In aceste · nntorul poemei „ Radu" trec e peste nivelul co · mai in centrul l11minelor, in Pari s. Este vorba despre el. Mauriciu Cohen,
munei lucrări literare, in aceste e mare şi puternic ·' 1) pe care 'mi fac o deosebită plăcere a'l prezenta publicului no ştrn.
Eacă şi opi;1ia D-lui Şlavici asopra fiedhei părţi a poemei aparte. Acest tenel', flupă ce a t erminat i11veţămentnl liceal in ţară , mer·
„lu „Tncl;inare'' autorul poemei „ Radu" vorbeşte ele o mulţime de gend la Paris ca c;rtstudieze muzica, şi-a propus un scop foarte lau<lahil,
lucruri, cari nu pr ea lesn e se pot înşira, şi pentru acea intregul capitol de a face să intr e şi Romăuia cu mărgăritarele !Jale poetice iu lumea mu-
face impr esia unei grămiidiri de fără',llături . zicaHi din străinătate . Dup e diţi · va ani de muncl'i, sub conducerea maes -
„ Al doilea capitol „ Adio" este o poesie scnrt:1, cnrată in forma, bine trului Victor Masse, s'a pus cu stăruinţă pe lucru. Şi-a ale8, şi nici nu
simţită şi tot atăt de bine încheiată.
putea face altfel, c~te,va clin poeziile nemuritorului nostru Alexandri. Le
1) D. Florescu nici :,tăta. lucru n'a. obsel'vat, şi ne zice nnmai in trea.clit, »că-i pare a tradus singur iu limba .frauce1.ă, şi iu urmă le•a compus muzici:\.
că ~tie su.gi glumea.aclU<
 - 102 _:;
103
Traducţiunile făcute sunt foarte gentile.
„Sub titlul de : l e s E t o)i l e s . C 11ere E n fa n t şi C h a n s o n
Este adeverat că Alexan clri estfl :iproape intraductibil, cu toate a-
d. Mauriciu Cohen a produs nişte incăntătoare melodii, cari se recomandă
ceste mi se pare că el. Mauriciu Cohen a reuşit să reproducă farmecele
bucăţilor originale. nu _numai printr'o muzică clin cele mai originale şi cu .un aclcvera.t ca,
racter 111iţioual, •far ăncă şi priutr'o poezie pliuă de sentiment, de espre ·
Avem înaintea noastră ultimele sale producţiuni: Les E toi 1e s
(Mănclruliţa) şi Chanson (Doina). Nume siune şi de patriotism. In general, nonele opere ale junelui compozitor
(Stelele), Cl1ere Enfaut
roman, înaintea cărui se deschide un prea fnunos viitor, au un caracter
pot opri do a nu cita căte-va versuri Jintr'ensele, pentru a areta publi-
cu totul particular, ce este peste putinţă să 'l găsim in altă parte.
cului cu cătă gentileţă, adever şi energie a ştiut d. M. Col1en să esprime
aceea ce a simţit bardul romăn. „Datorim pănă acum lui Mauricill Cohen, poet şi mnzicant in acelaş
Iacă mai ănteiu din le s E toi Ies:
timp, cinci ca n ţlo o e te or i e n tal e, ale căror succes a prepaxa t
reuşita ce aşteaptă fără îndoială cele trei producţiuni muzicale cantate
J'ai verse pour ma patrie Que de larmes ele tristesse ! de d. Victor Oapoul, cărui i-a atras legitime aplause de căte ori IA a in-
Plus d'une larme attendrie; Mais des larmes d'allegresse, terpretat."
Beaucoup pour ceux que le sort · Je n'en ai verse que denx .... .,Dacă am vezut vre-o dată niuzici'i.originală, zice un ziarist pari-
Voue a l'implacable mort. Deux astres de plus aux cieux ! sian, de sigur că este acea al cărui autor e d. M. Cohen. Distinsul elev
Căt ele bine sunt reuşite şi aceste doe cuplete din C hanso n: al d-lui V. Masse ne dete ăncă o nouă probă despre aceasta publicăud
trei composiţiuni incăntătoare dedicate „scumpului seu maestru." j

Jt~tje lui dirais : «Ma belle, „L e s E t o i Ies , C h e re Eu fa u t , C han s o u sunt titlurile

Si j'avais une escopette
Du plomb et une hachette
Suspendue a mou arcon ....
. .
Si j'avais plusieurs amis,
Tous tres hrav es et hardis,
Chevauchant dans leR taillis,
Grand vautour, et saus mystere,
Je voudrai s remplir la terre
Du terrible cri ele gn erre !
«Je serai toujours fidele, acestor melodii cari, interpretate de d. Victor Capoul cu tot talentul cu-
« Koin de toi ~le noir soup<;on!,,
Et je lui dirais: «Mon brave, noscut acestui simpatic căutător, obţinu ua succes din ce in ce , ma•
meritat.
«Dans ton vol que rien n'entra.ve,
« Parcours tont le sol Moldave!,, „Romău de origină, d. Mauriciu Cohen ştie se imprime, la tot ce
· Et je leur · dirais: ,.Amis • compune, caracterul naţional. Posede o imaginaţiune viuă, ardentă, ţot a-
! ,,Jurons d'etre reunis, tăt de fecundă căt şi fertilă, I se datoreşte mai cu deosebire cinci ·ca n-
I „Pour chasser nos ennemis.
ţ o n e t e o r i e n ta Ie , in care se arată, iuplină liber tat e , sufletul
,,Daivrons avec courage
jl.

,.Nos freres de l'esclavage espansiv al junelui poet şi musicant.

,,Et nos champs que l'on ravage !"
Căt pentru valoar ea muzicei acestor bucăţi, voiu lnsa să vorbească pe
străini, pe aceia cari au ascultat pe celebrul Capoul căptăudu-le de a-
tătea ori. Am inaintea mea mai multe gazete franceze cari aduc meri-
tate elogie tal entul ni junelui poet şi compozitor; voiu spicui printr~ensele
numai căteva cuvinte, căci mi-ar trebui un spaţiu foarte intins ca să re-
produc tot ce s'a zis despn, d. Mauriciu Cohen.
Romăuia este la ordin ea zilei, scrie cronicarul din „Revue Parisiene'•
d/ia 28 !uniu 1877. Domnul Mauriciu Cohen, june compozitor şi elev
al d-lui Victor Masse, a publicat de curenJ o culegere de melodii ro-
măne care ne dă o idee exactă despre poesia şi muzica poporulni roman,
atăt de puţin cunoscute pană acum in Frauţia.'
" Se vorheste foarte mult in lumea muzicală scrie „Journal de Rouen'•
~ care a apucat, şi c:1 coutiuuănd a lucra astfel, acltlCe un aclcverat servi-
despre trei compoziţiuni romăne, datorite talentului unui elev distins al
d-hii Victor Masse.
"Nu ne putem stăpăni plăcerea de , a da o icleiă despre lucrările d ,lui
Cohen .....
Aci 'autorul esaminează poesia acestor producţiuni, cităncl căte-va
cuplete, şi apoi termină :
,,La acest limbagiu de foc, d. Maurjeiu Cohen a avut rarul ta,
lent de a adopta o muzică care este tradiţiunea sa fidelă, şi al cărni
inimitabil colorit face să-i reiasă toată bogăţia."
Me opresc aci cu citaţiunile.
Dintr'en sele se poate vedea căt de gustate sunt .in Francia prvduc,
ţiunile junelui 110 .,tru compozitor.
La noi insă cine le cunoaşte ? •
Şi cu toate acestea căt ar fi de bine să mcuragiam pe acest neobo,
sit ten ee I Mumai astf el l'am face să înţeleagă, că ·bună este calea p e
ciu patriei romăne, din care · ne place a 'l considera că face part, ,,, de-
oare -ce, născut şi crescut in Romănia, simte şi lucrează romăneşte. Ar fi
 -105 -
104 -
inaintea leilor, cari stau gata a .i devora; ănse facultatea. fijră a fi lipsită
de dorit ca âsemen1 producţiuni să se găsească mai ade13eaprin ·saloanele
de o justă bună-voinţă, nu pr ea se arată nici aş::i ele complesa ,1t?i.,. Ace astă
noastre.
luptă intre profe sori şi candidat repre zintă parttia dmrnatică, ca1·e intere-
(•Rom. Liberă» No. 185). Demetriu C.- Popescu. sează audit Jriul. Publicul era numeros, foart e num eros, la snsţinerea tezei
de către el. Farchi. De ce? Pentru cn mulţi tin eri romăni cari frequentă
şcolile noastre au venit s ă -şi arate simpatiile pentru compatriotul lor : ni-
mic mai natural şi mai legitim ; ăuse erau şi francezi, curioşi de a ştii
MARCU FARCHI ŞI TEZELE SALE. cum un străin va susţine un exerciţiu aşa de cleficil.
Am zis un str ă i u, ănse fără a uit .a că frontariel e nu slăbesc de loc
In no. 1 a „Globului," găsim următoarea notiţă asupra unui ten~r is ... ideile şi simţimeutele de amicie ce unesc Francia cu Homănia ; o iudoită
raelit-romăn Marcu Farcbi. plăcere dar pentru noi, de a asista la succesul unui străin care este a-
D. Farchi, . ne zice acea foaie, după ce vorbeşte de d-nii Tocilescu şi micul · nostru.
The odorescu care s'au intors in ţară a rernas ăncă iu Paris unde, după D. Egger a făcL1t să reeas ă cn multă delicateţii de espr esiuni meritul
' '
ce 'şi-a luat cu succes doctoratul ii:i litexe, voeşte să mai ica şi licenţa in candidatului, care ştie nu numai s ă scrie, dar ăncă să se e,;prime intr'o
drept. D-sa a g,dhnădit in spiritul seu un imens material de ştiinţă atăt franceză curgeto ară corectă, şi se probeze că timpul c:'it a stat in Francia
la facultatea noastră ele liter e dit şi la cele din Berlin şi Paris; însă nu n'a fost un timp perdut.
a scris d·e căt t ezele sale de licenţă in BncLueşti şi de doctorat in Paris; · Tesa asupra lui Chamisso este cu deseverşire nouă. Cine oar e cunoaş­
aşa incăt este mai puţin cunoscut in cercurile intinse ale romănimei. te pe Chamisso in Francia ? Şi cu toate acestea Chamisso este francez,
Pănă cănLl dar se va intoat ·ce, şi pănă cănd se va fac e mai cunoscui ; in
devenit po et germau, şi poet popular in Germania. Chamisso a murit la a_
ţară, ne ,implinim o plăcută dato1,ie, reproducend iHtereRanta, dare de nul 1838. D. Ampere, care- '1 intălnise in Berlin, ei consacră un articol in ·
seamă a unui ziar francez despr e sus ţinerea tezei . sale la Sorbonne. .·
semnat in „Revue des Deux-Mondes" U40. Chamisso totuşi n'a remas mai
„ S[ls tinerele
I ~ de tesc la Sobornn et zice• t l a Def e n s e," devin pe
t
puţin ~ecunoscut. D. l!'archi a avut fericita inspiraţiune, el Romău, care
fiecare an m~i uumeroase. Acest fapt este un indiciu fericit al spirituh1i mod definitiv viaţa . şi o-
cunoaşte bine Germania, a ne descoperi intr'un
studios, care animă · o part e din tinerime; şi fiecare clin acest e şedinţe
perile unuia din compatrioţii noştri, pe care nenor ,10irea l'a aruncat departe
presintă un interes nou prin vari etatea subiectelor şi p1·in natura di-
de noi.
versă a can<lidaţilor . Un spectacol 111ult mai int eresant insă ni s'a dat
Nimic nu este mai dramatic, mai dureros şi mai mişcător, decăt viaţa
Mercurea trecută [l] de ditr~ el. Marcu Farchi , romăn, născut in Bucu : acestui francez, pe · care revoluţiunea el goneştu la o etat e de noue ani din
reşti, care a obţinut cu multă onoar e gradul de •.loctor in liter e la fa-
castelul de Boncourt, din Cham pagn e, spre a-l arunca pe toate drumurile
c.ultatea clin Paris.
esilului. El VE:clemla Liegi, la Di.isselclorf, la Bayreuth, şi in fine la Ber-
D. Farchi cunoaşte pr ea bin e doue lucruri : literatura franceză, fiindcă
lin, unde se stabileşte definitiv. După lungi şi dur eroase p eripeţii, Cha-
a ştiut să apere aşa de bin e causa sa, şi literatura germ~nă, d~ la care misso ia parte ca actor şi spectator la evenimentel e militare ale celor din-
a împrumutat cele doue obiecte ale tes elor sale : Gellert ŞI Channsso . t eiu 15 ani ai secolului nostru, apoi se îmbarcă cu capitanul Kotzebue
De Gellert vom spuue puţin, pentrn că el est e mai puţin necu~os-
spre a face ocolul lumei . Poetul viitor face pro visiun e de colori, şi savan-
cut in Francia. D. Wallou, decanul facultă1îei a lăudat sblul curgetor
tul naturalist, de document e de tot felul.
şi natural al t esei latin e, şi dd. Meziere şi Egger .au presentat unul d~pă
Laudănd calităţile stilului francez al D-lui Farchi cu oare car e l"eserve
altul obiecţiunile şi observaţiunile lor asupra diferitelor părţi ale tese1 ~ cari trăd ează pe străin ,
şi semnalăncl unele espresiuni mai puţin sigure,
f~bulele lui Gellert, căntecele şi odele sacre, lecţiunile morale şi in fine
d. Decan ei impu'tă unel e gr ..: şeli de composiţiun e .
scrisorile lui Gellert. Neaperat 0ă teza s'ar fi. putut face şi altfel , şi nu este mai puţin a-
Nu trebue să 'şi imagine cine'."va, că candidatul, care se pre1.entă
deverat că, făcută alt-fel s'ar fi găsit n oue obiecţiuni. Anse aşa cum este
înaintea facultăţei de liter e, ar fi in situaţiunea creştinilor arnncaţi de teza e o fericită imboaăţire a lit era tur ei franc eze, prin detaliutile abs olut
(1) Marii0 J4, 1877. inedite, pe cari autorul le dă asupra doamn ei de Sta el ~i a relaJluuilor sa •
 - 106 -
.- 107 -
le CLlChamisso. Chamisso deşteaptă o lume de amintiri : ei reaminteşte toat~
Ne am interesat şi am cetit aceste critice şi am găsit pe el. Maiorescu ca
şcoala romantică germană cu care a fo'.t legat, o parte 3utreagă a socie.
totdeauna la înălţimea demnităţei . sale.- D. Xenopol :fose crezu mai ni -
t ăţei franceze din timpul imperiului. Anse D. Jar~et _a fa~ut ,cunoscut un
merit să se ocupe cu pe1:soana autorului de căt cu lucrarea d-sale.
punct foarte important, neglijat de ' autor, sau rnchcat rntr un mod ne-
,. 'I:'radu~erea, ne zice d. X011opol, e s te i n Ele o b ş t e b u n ă ;
indestulător. Este, în adever, Charnisso, care după mărturia D-lui de Qua•
dar că ci. S t e r n nu prea ştie bi ne romăneşte", .,ei pare că nu înţelege
trefage citat in intregul seu ele D. J anet. a descoperit unul din p:·incipi-
bine nici originalul ·', ,,că ar fi făcut traducerea într , un mo d mecamc . ",
ile cele mai importante zoologice şi fisologice, acela al s p e c 1 e 1 o r
La aceasta ei s'a respuns prin Prezentu 1 '(N -o. 4G an. 1877, N-o.
a 1 t e r nate .
1, 2 an. 1878) intr'nn chip demn şi conştiinţos. - Nepermiţendu-ne spa-
'l'recend pe un alt terem, D. J anet impută candidatului, că a dat prea
ţiul al reproduc e 'in întregul seu, ue mărginim al rezuma. v •
mult loc filosofiei <T ,wmane intr'un studiLl literar asnpra lni Chamiso. D-nu
o • ~ ntei ni se arată cum d. Xenopol stă în contrazicer e en sine ansuşJ.
Farchi s'a folosit cu abilit:tte ele ocasiune, spre a proba competenţa sa m
D-sa <leclarase că tr. e înd eobşte bnn?î, .. cn toate că el. Rtern şi,a impus
cea ce priveşte istoria filosofiei germane, şi a demonstra, ce parte ins~m-
grena sarcină de a pnstra versnl qriginalului, a:stfel că repro~uc~rea lucră­
nată putea să revendice filosofia cu Ficbte iu clesvoltarea rom _an t 1 s-
rei in limba noastră avea a se lupta cu <l o ne g r cu t a ţ 1, acea a
m u 1u i . Profesorul aproba şi auditoriul aplauda intr'un mod vm.
fondului şi acea a formei", şi totuşi pretindP. apoi c ă d. Stern nu preft ştie
D. Saint.Rene 'I:'aillan<lier se aretâ sever către candidat, cu toate că
bine romrineşte, că n'a înţeles ·chiar nici originalul, că ~r. este fi'!cută in ·
el asigurâ de mai ·inai nte asupra rezultatului defini tiv. Observaţiunile. sale
tr',m mod mecanic.- Dar se poat e ca cineva să facă nu ceva „bun", dind
se reforau mai ales la compunerea cărţei şi la necesitatea de a pune mtre
pe lăngn că ar fi lip sit de materi alul 11e cesar spre plăzmuire, nici n'ar pri·
astel'ice toate citaţiunile ce se fac, chiar dind se pun e numele autorului
cepe acel lucru? - - ,,lntr'uu chip mecmnic" ni respunde el. Xenopol iu ·
in josul paginei.
direct ; dar dintr'o htntare mecanic făcută. nu poate ieş i Llll ceva "inele
D. Me2.iere foarte versat i 11lit erat ura ·ge rmană, ca şi D. Saint Rene
obşte bun", mai cu samă in cazul nostru.
Taillandier, a luat in apărare pc Enel'ic l:Ieine contra d-lui Farchi, care el
Oă s'au strecnrat greşeli de limbă in tr. d-lui St ern nimene nu con·
judeca prea aspnl dupfi rlomnia sa. l~l crede aseminea, că Uharnisso este
testă, ănse vine intrebarea, dacă acele greşeli merită importanţa ce le dă
injust r.ătre M-me de Stael. Noue din contra ni se pare, că documentele
autorul, dacă ei dau drcptitl a deduce din ele, că d. Stern nu ştie romă ­
aduse de candidat, luminează intr'uu mod cu totul nou viaţa literară a
neşte ?
doamnei ele Stacl. Altminteri profcsurul recunoaşte că apreciaţiunile d-lui
ln ad ever o greşală poal,ti fi mare, sau niic:'i, reln.tiv cn imprejurăr_ile
Farchi se disting prin bun simţ şi dreptat e.
in car e Re produc e ; -·- fiind astfel, se naşte intrehar ea, care este rne<lrnl
Admiterea d-lui Farchi la gradul de doctor 11'a fost îndoioasă pentru
in care a scris d. St ern? - - l{espunsul poate fi scurt formulat in Vtlrbele
nici un.ul din spect atodi, · cari el urmăriseră in luptă. 'l'eza sa asupra lui
c~ fie care scrie cum ei plac e, ingăd uindu-şi cu vint 1::şi expr esii nepermi se ;
Cbarnisso este o c::i.rte, care tr eb ue consultată de ori cine se interesează de
ueputendu-şi închipui c~. 0 g rr şa.15. rle limhă ar rnP. Tit.a schirnba rea u11ei fraz e
literatura contimpurană şi <le către toţi amatorii de noutăţi literare."
ales a unui vers.
Că asta e adeverat uu remăne nici o îndoială, Astfel afară de n nme ·
roasele greş e) i Jimbisice şi gram., ce le urmăreş te şi ni le arată ~onvorbi~
TRADUCEREA LU[ nHAMLE'l1 " de D. A. STERN.
rile, prin diverşi şi demni colaboratori ai sei vedem pe adversarn ~Noue1
dire cţii « că la re11Ll _ul lor, au putut ei - şi ~î.l
l cu greutate-de a areta pu
E firesc hrnru, ca apă re nd o scriere impo1 tantă, jttrnalele ce cu a-
deTerat se interes eazfÎ de prngl'osnl lit erature i romăue, să dce o clare ele sa- blicului, greşelile de limbă şi de gram. aflate prin <livel'Sclpoesii ş~ scrier~ in
proză ale Convorbirilor, car e fără intlo eală di sunt cu mult ma1 restr111se
mă asupra ei. .
decăt ale elurn nea lor.
Aş a se intl'fmplă că >Timpul « (An . I No. 12'.), 132, 134) dădu o dare
Asemi nea găseşte „Con vorbir ile'' g l'cşcli in grltll J. lui Mauliu, ce de_
de samă, i eş ită din pana rnaesrfÎ a d-lui 'I'. Maiorescu şi apoi „Oo11vorb. .
literare" una de el-nu A. D. Xenopol (N,o. 7, t. Xl), asupra tr. lui „Ham , altminterl ea foart e mult o laudn. ; găsim nu mai puţin e greşeli în „cartea de
l~t'' ele el, Ster JJ, r;Me esta un coreligiouar al nostru. cetire", scoasă de o as ociaţie <le profes ori, care de altminterlea e cea mai
bună şi cea mai coroct s crjsă.
 -·- 108 -
Am putea zice cu multă siguranţă, că nn afli m1 singur up romanesc
care să fie cu totul scutit de greş e li de limbă, fie căt de uşoare; dar des-
tul să constatăm faptul. Pentru că deoparte ai a te lupta cu , introducerea
cuvintelor adeverat romău eşti, cari, precum orice cuvent an construcţii de-
osebite proprie numai lor, pP. car i ( in cea mai mare parte) n 'ai de unde
le cunoa ::te, dacă prin o inteniplare fericită ai descop'erit cuventul ca ere,
deai că 1rn există; ş i apoi de altă parte eşti obicinuit a anzi in vorbirea
zilnică şi a ceti mai su samă in ziarele politice cnvinte şi expresii , cari
numai romăneşti ne sunt. Şi mai cu samă că u'av em ăncă nici uo dicţio­
nar şi nici o gramatică arlrnisă de toţi ; dind scrii, te opreşti de multe o~i
ca dinaintea unei stănce rle peatdî şi te i11tr~bi, ce-i de făcut, care din
cuvintele şi exprosi ile ce-mi umplă capul sunt corectv, sunt adeverat ro•
m:î.11eşti? Căci lit eratura ro111ă11it, clealtminterlea destul de ser:i.c:'t, nu po-
c;ede ,focă iu pnblicitatu toat e uestimatele lit erat nr ei pop~mme, care ~ă-ţi
s erveas că de isvor, şi care să te sroată din imloială. Cu atăt mai puţin vei
găsi expresii ncpnporan c dar de can: flirn ţi neaperntă nevoie, ca să fie de-
ja alcătuite şi obşteşte primit e.
Eacă ce ne :1.i ce d. Qniute scu iu u dare a sa de s amă: l ~ără indoeală
uu se poate cere iuf:.r'o tradnc ţ iuu e totul să fie cum am fi făcut noi,
pentrncă m u 1te e s p r e s i n n i suut date de individualitatea :ficdirnia şi
p entrucă pro,za romifoă nefiind ăncă <lestul ele formată, 11'am ajnns ăncă la
o limbă cu totul genern lă in scl'iere"; şi ca bărbat co11ştiinţos, adauge el.
Quintescu că in traduc erea de care se ocnpă »va face ab. Lracţi une de aceasta
precum şi de ceace stă in 1egi itnră Cll opi11innile d-lui trndnc etor pr. este
lV1. Biblu in ed i s ale in loc de „i 11ed ictele" (in edîcti s) etc." [Conv. lit.
an. II. pag, 75, 76].
In o limbă deja f,Jmiat:i llu, ş i po,Lte perm ite scriitorul nimic, el 1m
poate iu chăzni a se areb <le „ cr e:1. tor" cu risca l rla a fi poreclit: ,,croi-
tor şi croitor r,m". Mai mu lt, cn.pnl seu nu-i zăpăcit ele zeci de axpresii
greşite, pe car i le a intelnit pri. uă ş i in antu rităţi; şi in acest caz lasă că
11'a1·pute faee at:îta gl'eşeli din pt·inm panii, dar oricum, ei vine uşor a-şi
controla singur greşelile, r,eea ce n11 ,;e pr1~a poate iic e de uu scriitor ro·
măn. D. Stern, ar Fi f 1teL1l ; ca m nlţi a1ţii , a ideă n'ar fi dat o importauţă
îndestul ele mar~ groşelilor :;;,de, cari i se păreau că pot trece f:'tră pagubă,
cu deosebire privite r a licenţ e poetice; ear alt ele putea să le :fie luat drept
bune iutelDiudu-le şi la al ţi :-:criitol'i rom:ini, f:'tr::ia le ce1·ceta d sa ansuşi
mai de aproape.
Bine clar face cl'itica , că :.i;Îc6l
un halt poruncitor! A i ci e g re ş i t şi ..
n 'a i drept a pretinde c'ai dat ceva desevel'şit, pifoă n 11 te-ai s trădănuit a scrie
destul . de corect, căci azi prima cerinţă a unui bun op romanesc, e tocmai
limba, cel mai ecnmp dar remas de la bunii noştrii, scutul nostr~ naţio­
nal, cel mai puternic.
-109-
Acum trecencl la greşelile de limbă, ce citează şi ,i impută i1. Xeno-
pol, ni se arată in respuusul diu „Prezentul" că peutru unele e devină
necunoaşterea d,sale a dialectului muntean; altele cad pe se.ama diferen-
ţelor de păreri in nestatornicia de azi a limbei şi iar altele se explică
prin starea de azi a limbei; şi iu sfirşit sunt şi alte ce fără preget se
pot socoti ca greşeli de tipar, cn toate că el. Xenopol nu vrea să admită
acest caz, căci in tipografiile noastre nu prea au n:irav domnii zăţari să
iea in seamă corecturile făcute.
Din cele espuxe pă11ă acum rezultă că d. Xenopol nu era in drept a
zice că d. Stern 1111 prea ştie hin e r0mă11eşte ş i dacă totuşi a făc1.1t a-
ceasta, cauza trebue cn.utatl'i n.iilrea. Anume in simţimiutele, in prejude-
ţele sale iu ura ce o nutreşte d -Ra contra Evreilor, ură ce l'au turburat
şi ameţit şi in o alti'i ocaiie şi tot iu o chestie literară. - Căci dacă
nu din pasiune, nu (lin nra ce o are d-sa inconha eHeilor a scris a.
ceasta in darea sa de seamă, cum se esp lică faptul că in alte impre.
jurări, faţă cu lucrări mai slab e şi mai reu cr )i.te pe )imbi:i.; dar cu au•
tori sau tracluctori creşti n i, un şi,an permis a trage aceeaşi con•
cluzie? Şi apoi ce avea a se ocnpa cu pet:soana d-lui Stern, cănd de
nimene nu s'au pus iu cl-1e stie cl acă ştie sau nu ştie romăneşte, ci in
chestie era tr. d,s::i.le, <le care ne put ea areta că pecătueşte sau nu contra
limbei. 1)
„Am făcut această re plică, sfirş cşte articolul <lin ,, Prezentul," cu un
clnpln scop. Ăntăi, ca tot R,omănul ce şi-ar prvpune a face o dare de
seama, O critică asupra lllleÎ lucrări elel~vreu, s"o judece Cll răcealfi, CU
nepărtinire, şi să se găndească Lle doue ori pănă s'ar hotărî la afirmarea că
scriitorul acelei lucrări u 'ar fi ştiinJ romîfoeşte, dacă in rnport cu sta r ea
de aii a limb ei este inadever îndrept a afirma aşa ceva că0i, dacă in ge·
11ernl persecaţia, intin: -'irile şi învinuirile nedr ept e şi nepre cugP.tate, obici-
nuite in foile politice şi in viaţa practică, s'ar introduce pe atătn. in Ii.
teratură, atunce en tot dreph1l am putea zice că ura colltra Evreilor e
fanatică.
Al doilea scop al nostru a fost acela, ele a atrage luarea aminte a
tinerim ei israelite, că en. mi se poate lă sa pe tănjală, şi rn ai 111n l t de
1) In adever d. Xenopol zice cii îşi propun e „a face o obcervaţie ce ii e i n-
d rea p tă contr a intregei tra cluc eri anume, că d. Stern nu prea ştie bine romăn eşte."--­
D-ncalui era in tot dreptul a mustra greşelele !le limbă aflat e în tr. căt de aspru,
concluzi:,, ănse tr ebuea s'o facă, s'o presupuie singur cetitorul şi tocmai in ace~t ca,z
invitar ea d-lui Xe:copol : ,,ca ob s ervările. făcute să nu fie luate d e 1o c în înţeles
reu," erau la locL1l lor menit e, ă nimicea s că acea concluzie, pre supunf'rPa grăb ită a,
cauzei (adică, că d. StPrn nu prra ştie bine rom ănAŞtP ).
 .;- 113 -
-112-
siucerile mele cowplimeut ~ 1pentru jµ1te.ces;,tntf lucrnre ce 'mi a.ţi comuni-
tul ei roagă de a nu privi cu obicin,uita lor indifere nţă, o aşa de nobilă
cat, precum şi mulţămirilJ mele pentru amabila d-voastră scrisoare.
intreprinder e. Este timpul supr em!" - To todată ne mai relatează d nu
Dacă Israeliţii ' diw ' ţară ar păşi pe uTmele d-v·oastră, luminăndu-şi
Brocin er că s~au şi înfiinţat prim ele doi.ie clase. Noi din partea noastră
sufletul, credeţi, domm1l ·nJeu, ; rcă lesne ei a1: iuccta de a fi - după de-
ei urăm bun succes şi am dori din toată inima ca să vedem şcoala iu ·
numir ea,f q ,1-ţ) ,,datri, , ,f p p_,i i v ţ t r e g i .~i _R,omă l/: iei; Ro1măuia fiind
fiinţă.
ţarn ce~,, m_ar o~ pitali.e'r ă_ şi mai tolerantă cli11 jntr 0!).ga lume.
Priin;ii;ţi, , domnu le I lfal:iin, asit:iurar ea consid,e raţi ei mele cele mai dis-
tiu so. Mi1'. ce,ş,t;, ,14 ' [uu iu 1 78." - V. A l e,c s a u dri .
TRADUCERI DIN ALECSANDRI IN LIMBA EBRAICĂ. ' I >
St'risrxii·ea. 'd-lui Js,1·ael Teller :
j '1 j '

Mai mulţi poeţi israeliţi au tradu s „Cantul Gintei Latine,"

'-(' ,, •

care a
obţinut pr emiul ănte i dela „soci etat ea _limhel or romanice" dintr e ca ·
r e d. Israel Teller a tradu s şi pe „Penei Curcanu*'; şi au bin evoit a ni
le adresa 11ol1e;ear noi le d ăm cu plăcere a,cea loc. - Totodată credem
d~ detoria noastră a reproduce scl1im~ul -de scrisoxi urmat intre d. Rabin
Taub es şi d. Isra el Tell er şi intr e bardul Romălliei; căt priveşte cel al
d-lui Raben er este aproap e identic cu al d-lui Rab, Taubes .
\
llL~şţrc / !>~t ! lş lJă~l(la . RoUiani lor ele la Mou tpell ler şi Griviţa va fi
vecini c legată de num ele te u, car e a i ca ntat vit ejia oşteauului romău pe
cămpul ·d.upt ~i ' pen:tru• he atc ruar c, şi ca m prin ci;i'uuna . ce ai · dobăudit, ai
iucunuuat 1, 9-, mărirlll'n eamul romane sc. .
Ca ls ~'~ ) it rnm'ăn şti ind a preţui to at e ' cal'i aduc 1ha.rire ţerii iu
car e trăesc; . adu c ca Lm . semu de adăncă mulţ umire bardului naţional,
bardului i l a'.tiui t,ăţii, doiie cău t ece nemuritoare ale tal e tradus e iu vechia

limbă a ~ s ă111 telor dH:ţi ,r

Scrisoarea d-lui Rabin Taubes :
At~t l fraţii mei ) de credinţă din lăun tru 'dît şi ceilalţi fraţi ai mei
.~Pr e a onor a b i 1e domn ! - Uloria ce s'a reversat asupra
irnprăştiri.ţi · iu··toat l!. pă.rţ il e lumi i vor afla in ele in suşirele înalte al e
Romăniei prin marea dumn eavoas tră isbăndă, a umplut de măndriă şi
minţii romău eş ti , ş i vit ejiil e sev e rşite de La t inii de b Dunăre .
inimile copiilor sei vitrigi, israeliţilor.
P e pragul UU')i v ieţi nou e in4 R o mănia neateruată, m'aş simţi feri•
Nu pot exprima mai bin e admiraţi unea mea pentru d-neavoastră, de- , ,- r ~ ,
, ,· ,

căt traducend sublim ele versuri ale C ă n b u 1 u i L a t i n i 't ă ţ e i i1_1ve ·

cit dacă accast ;'i s.labă încercare ~r ' fi indemnul unei înfrăţiri intelectuale
a/ ÎRraeliţilor cu Romă,L\iî _însuşindu-şi dulc~aţa · limhii şi frumuseţa iui-
chia limb ă hebraică.
/ llJii romăn oş ti.
V 01 fi foric~t. dacă in trad uţiun ca mea am reprodu s de departe nu-
/ , 'Remăn cu ad'ă'U·că s timă al domni ei -voastr e. - Isra e l Te 11 e r.
mai profunditat ea ideei ş i eleganţa stilului clin Că n tu 1 Latini-
pr ofesor de linJ-ba Ebraică la ş coala Isr-lforn. Bacău ·23 foliu 1878.
tă ţ e i.
Binevoiţi cleară, P rea Onorabile Domn, a primi această traducţiune
' .
'· · · Resp u.nsul B ar-dului {lmnă1i iei :
'

ca un tribL1t al admiraţiunei şi ca semn al deosebit ei mele stime, cu / Domi:iule Pro fe's or! Priimiu d manu scrisul d,-vo as tră care conţine tra-
care am onoare a fi al dumneaveastră. A. T a u b e s. ( duc erea iµ litnba 1%raică a" ,poesielor mele : C ă n tul G in te i Latine
Respunsul Bar ·dului Romăniei : l şi E fl 1n~·ş Ot1 r c.a n Lt l , m'arn bucurat ele a constata acest i~ceput de
/ mişcare lit erai6î int re cor elig ionarii d - voastră ce se găsesc il1 Romănia.
Domnul e Rabin! Primind traduc erea C ă n t u 1 u i Gintei La-
'l'otoclat ri in să l!,~f l şim ţit o mare re.g-retar e de a . nu cunoaşte limba pr 0-
t in e, · făcută de dumneavoas tră in limba hebraică, am regr etat mult de
o. nu cunoaşte această veehe şi bogată limb ~i, şi de a nu fi in stare se
\ fesată
de d,voastră
in din şcoala
pen tru ca admir Ricău, să cualităţile
( lit erar e ~le t ra d ~cer ei ce mi aţi trimi s şi as_tfol să· pot a l'espund e prin
apr eciez meritul oper ei d , neavoaf_\tră . . .
~ \ compliment ~ 'sigure la măgulitoarea d-voastră sc~·isoare , ori ~um . fie, ve
N v indoesc însă de a le sal e cualităţi literar e, căci am auzit
u me . ·t 1 . d r \ rog să priimiţi mu1ţu w irile mele -in.ipreună cu asigurnr ea c~nside1;a-ţ_iei mele
• t· 1 unoştinfi şi despre ag erim ea spm u mR ce vpose a~1.
Mir0eş t i_}O Iuliu 1878.
...1 •
uespr e rn )U S@ e c ~ V •• - • ·1 .• · ··tv celei mai" disti _n so." ·- - , V. A l ec s a n d r i .
· f 't
F oar t e s1m~1 ,or e d a vedea că impărtaş1ţ1 veselia omam 01, 1svou a
" Eacă şi t):atlu cflrile :
V

~ · ·t a mea i.· sbvancl ă. la co,1 cur sul de la Mo 11tp elli er , vin a ve adr esa
clin 1en.c1 8
 --- 11'4:- - 115 -

Q~_j~to~~l'tj~ fiiN~f1 ,~tt'

,v::it;j ri\i 1~ 1
S,,ti1:ivi n~~ pii})J ,:bid
w1:i 1 1fd p1 1"~ :i,:, m,m pny:i
(nir.iw) t:iip:i •l)W •:i 1:i ,rJn S:-l1,1:i „1,rJ~'~ :i',,i.:,
, ,,,,wvinSn:i~j'~~svu w~,s
. :i:io ~:i·to~~'l'!?.
,:i :i:i
"?7ir.i S~n:iu'?il?l-17
;:,·~,;0 C't~-~~;'l -,~.~~~ j' ~
1 • - T 1 - T • - -•, •
'.?~'. ~7
1
,"11) :,~1it:)D'?i.:?~~
)),P î'i.l.
~ niţi~, nit,,~„ ni~o:i
. :"1'1';:)1 .w:h.,S ·,·,111nni,:iii~ 11~i l?i:, :iii:; :;t'?.9~
T •

• :"l;l'1,j iJ1~~ , iM"j'?IJ.ni'?~'

1'- I T I "
, ni.It l!i ln~~; 1P:::;~:, T T I

.,~1fjf:\0 rri'Q~~o~,.
T '."T T 1

·•"'?ţi,, :iw.:i,::i·,w ,·:::iS::,

; n·.i~ .,:.,,i, nl:iivr., • • T • • - - • - I

.. ;-,~:'ll5~, 1'11~ n~ p~r:r, •• 'f ••

,"i),~~ w~i~ r:it?GQ rii::i 71~ 1 -;ii îi17? :1.}i ii l~\:,
,,qr.:i:ii.n.'i nr~n.:,r~:~p~ , ,,~~n~;'t :i~•1p, ,,:im ;it:)n::i~ ;,~11.1 t:h,~
1 1 ;,
:19' 7p 11S~~ pJ i1Q'~?B
, MnS~Sr1'WOM;'1 11'1' iiii)n' n).'
; ,·,;.1 S? n1S1, ~; ';~,:.l;;··onS.~;,~i'::i, ;l!::i nY,ii ;,S.11 ii::iJ m,:i::i
•:•.•,I' I ,'"

' ·•~;:i 'iî::lt-: :,i,::i '·'"11'.l'

' IT '"' 1 ", "
. 1:,:,,, ,n, · o·~~V'rtitb::i ·.,·,,:w~n.~;,
' ~~Sw.~
'.'',' T1- T - 1-•

.iCI;i::iv,J 0·1.:i1i-;S;i 1 :ii:h

,:i~_j~p~~~
:11.:i'l:'
I ·.·,. . I
· n~1;,,::i?~ "'.~ ;i.,i1V.·.,
T I - ••• • I .
-~~;
,,~i;,~~ ;'î'if::l ~
T 'i I

ni~·i.:>
•

tt•:-\,·r·~;;r.i"
TT • I T " T I

nJOit.i :1ii1X 1:,i

•:

; •i:,:i1
• I - "I•

T •I t • I - I: ·: ·: T •: - - •• •1- I

O'~.~~Cî' , ~9it!~::t oi•1 '•1)'1 •at ' Nl'~itS Yll 1'1~1

:i;/'.ii;lCI 'i Oi'::l :-;:p ;, i11~~i,:0'?~1-\~ YI~
, SN;, ·:icS~~ilt';, n!ii , ;~, ~~K, s~1
in~~ ~ ,,i~::i:::\j,~ ~ir1'tt''
,· ;t.~, 0 ''.i}i} 'ilPn1-~~ 09R_::i
· S~~'. ;·~: Ki;~N~- V~ , 1yi.1: ~~:a
irit?~~ c•i.t
_'1

:i:1;1~,:i
îl>:

n~f .!. 1~v-~;ir;·

I • T 'l i ·

:i·ff?. l].,, T?.,~ - Sl/.ny_,

mt
r':}1:'l,r;?,i1.'?
, ? o'.'f!:":!
-
1l1~.~·.,. r,·~~
,,,v-1.
plii)' . ~~•1:1
:1~~9.07. o~?t;,~~ YI~ r:~:~:) j_~'. lt.:i1~". 1?00
: :,\::i,1 !)):::i :"il))' ' o•mr
ii'J~ nr:m
'l"li~-~~ţ flj~ ,i:~'~:~1
ji~J~ ji:(1 i~ :iw :19: t:11
..:iit·;i 1_1;:,
..
~·r~v;J ,,,,S::i '·ni;;
s;n:i , r:rri1,,r,~it't, , ::iw•cn rm, ·,,~'?'??1ix?S ;i7~ ,, 1,J . ;:,•t);j ,1'Jli'::-1~:l
i::l'::ll'I
· ·~:r.,v:,
's:i·:i;~·;\ti
~1~, ' · ~~~~ I •
,.~;, ivi~o;
T 1' J t • ;-i;:ţo S~r~ - '"11,1 lţV~
' - -

:i'1:1:l11:,i; illl o\n::i

•:• • •I • 1• • -

' .. T T • t • 1' i 'T I - - I

;,,Sit1m ,, w::1~1
.. ,,1 T • T 1 •
· S~~ t!?: :,ţ1:lM,:".!l, p-i;i: ·ri~i., o•i,i_S,::i,1:,:J ,!~!li
•·i. • • t• I
D'l)lt ' iiJ . ~ '>\n+
• - T I 1'11i
... : I. • ...

/
I nr,~-v~~
;,.,~ro~ ,~~

, n1m , 1i~::i ;,·~Sn::i:.tm; ~·:,o•i, n w~,

' :,,rasn::i:icm)
/
3 ;,.:
;:i~, '~;s.,;
.,-~;
:w.:iS oi·i ,S::in:i,'i::l' nn;:,tt;~s
,w,:i,;, nl-1t.:ipnv.1.,;&;d.
,y':lSv~s~
n:.:1tt·r.
:1l'i::lS 11 01i.1::i ·r,::i„

')
-

, r111it•eirm::i , S::in
T

r,:,~r.,
'.' I 'I" - •: •,• I - T ·.; '\.' V I --
,~,Ns • •
1
;i~;;.s;
T \1
~;,~ · - · · ·
Tt•: T -
nj~ii;• ~,., 1~ S::i~ri'. ~ · ' -
~i-;tt~::, ,~in;ui1~
, :,,,, nnr-1S::im 'Jr,:m TT,I

lltl :i~ .1f, ~ :ir,.~!J jh'o/ij '~~~ sV·1.i~:1:;13

'
._.. ' • ,~'D'~-,~ ~~t.'.l\y ,. ;~~ ::i:i:; . ,i1)~t? ny1ij 1-\1.:, ', 1
. . ny,~~o~iti~ .~-~~- ·cip~1J~1
::i;·~~ • T ' '' I• - ," , - - •:1 '"
· :i~,'l :ir:P„ Q'Pi'~~-S~ ini;1 ,i})!9. ;~y~S.'.17 c·rh;J ..niJ~·::i· '
, :,,r,~,n~ ;-,·wn,-:ni:·S:h ,~u·. • i'1'1~Dl'\ i})::l i':it' c1 1i 11 •)t)
i1~·1iJ, ~,:, :i~"~ ,i ..~ ...i1~ wS1~ d~ :i~~:~~ _S:o;-jttJ~;\011~·?1
T '," I - T

, :,i.:ir~ , :,~~,iJ ,':liâ~ ni,n::i 0~1~

I
...'' · · :,~,'!~·li;!'.!~·~~n~~~-'
T ' \ "•: T I
:-i'~fe !
T T , T \ •:
I

••9'')?, ·li~ l/."1!,i;)_ tţi?~:J p.~1;~

'T •: -
• T ti7~:r
, ;'1t'1.~ ;,,_~.1J :i::i', ',~J, i11~.1:a
. i,)~~Sp ~~\J~ r,~_-
~~p~ 1:1Y,i;1,~. T
:,,~ye w•nl'l nil'l))S niJ':l!~
T '.' T I • 1' 'T ., •
, ;iv.;~-:;0 Cl'i.i~~ a,~,.,v.sl! ;iSJn,~1.:i' .~:,S\:,
o;t;·..., . .' '~~~ ";,,.,- ,,
' ,,~,:,~,;-,~it·il i J/'1::l iW i t:Jl>I Sit: o·~~:, wih
, i1~'i.'.l' 0'1)'?., ,,).l T ·: · I".'',' •, ' -T , _.,,T L,.ţ~

T I T -i • I • I I -

1
r:ir~:1w:
T • l' • T •

ni,,,i'J.;~
~,-~?!P7
• ţ. T .. •1
· :1r1p iv.;tn, nr.niS ;iii:i:h ;i~-~~ ~ ?~ n~'?l!, ni; ~,.,i ~
, n9.p):i,.r.~;:i,y:i~1~~ i:lf1~?il
T I • 1 ~· •: T I •

:,,~s J .,,.,si!
.,,1.:irq ~,:i :ii'tcS .,n„wr.
n.~,1i2p~ . Si:i,v:1c:1•~i:::;i
:,'Y!~ . ;w,Jl :ir.iSJl ~·;, m ·'..r1t: ,i:.Jtti\1;··oup;'
i:m:-~::i;;.,~ ~ .. ' .
·:T ' ~-,;~::i
T ' •: "I' I - • T • - •,• '•' I -

u•~w'DW „ l-t,i J ;:iS~j')~ I: o:;:i~ifoi;,pp~,:q niW~:·n11~S 'Tlt':l(~ţ~

;_;i] ,,•:;~s
'T T

: :,,~i., m'l/11::c :iS).1tt'.iSi,;iz,, ;~

I

· · :i~·?r~ ;:i71MJ!)\?:
T

.,~J
- ·:\ •• •·

r~-si ..tti ~ n~:, ~ T...,'

SJ,-s;··i1tl/
, ·, .:l",:!0
,
1,:;~ ·~~-
·. ~-s
-~~
r-1s;,~· , ·· ti;:~l5;:i,1r;,:v..~ ,,:;;i,;;Sv_
•: T'"
l/'!:n I t - T .- J
n.~~:ll_?
, .I

> :,~~
1.·~ · T

Sv.;1, plnţ,:i , :"IJ'~V- :i~:

T '" " - .. -

• : ;:t'1.;~t-:, :l'~l'; iS ;,JY.(~j'i1~X'0·1-1~ , Q'•~,i,~~·. '?V.,pnp jtl;:1i"9: ."07' rJ."~tf,\J,::i'~~~ ii~ iir 1
~~ ~
- . ,1',;:i th i tl'-'-' ·1 ~j.· ,,;.:i ! ,,
-s~.;,- , o--~w i1:i ,w ,!I , ·v,.c-·1.:nt• ni"li'l
:i'fli;.tp~~,;:i n:.~t/.?w9f 1~.~ Si:
T'' l - l

- :i·::iwi,,S::ii1·,·v:!l1\..1.:i ,,,t-tS;:i;, ·
' I
'' T
, ;,;·1, ·., •
;:l!r.i -nSIP~· no~~:, ·~~:
' I'
• •• T

0''1'/\0 11JPî't.'1,,1'1 , ~ i'I~,?::i·~

.. si:
- - I T t • •

;s~~sn;
T '•' .. • -

• 'T >1.l; lj'l;':, ', "' • ;•i::i

•,.,.1 nS::i ~ i:,:, w c'). 11n11'11·
T Y • T"'
•: '( J
\ ' ,;i " ~\'
Y"'
ţ „1 .,. t • T 1 1 .,
 - -l 16

t~I,~~.~~~· ,~e,~
lip~l'~·
~
1
"Z•:,c.
• ~I

, 11:,~ :,::iii ,,1,,'Vt'.?l~

"f
, ;,' :cţ~P-~ :iy)i,:, mi .i'
wS,v~ ?~ ilt'' m~r.,pny) ibi_d. , ••• !· ;· ,..,,~;
~s·,
,~,ia~; • I',' 't -
·
; b1':l1yJS-.,': i', .t; S::ii 1S:s,
>~ "i·i~
• a I T •:" '"·:
• :i,,, :,o,~in 1 .i::i ~:i:m
. :, TT T, a - "I T1" ' I • 0'"!Pi'\ i:l'!~~~ "l''!?i7
', ,:~11
, 0 1~1,,~1O'!P,~oiSlf~ 1S~:' , ,:i1'.i
• T
:ivt-:>n
ÎI •
,;Sr:,10
i- •
... • 1V'Q(')i:l'~J , u'l(J~1
. . ,i1d?,J jr;1 ~~ Oi' 9tl
' • , ·,, C'"\1i;in~~p~ pinip~
'l" / ':Til~ ,, , :. ,it:l
ui::O:
" ! w1tt 1:i1ttio\S:ti::i , ,jS;,,t.,ev :,,wv f :)lj)tÎ l('.:)

:'1lţ'i:1 ' ' îi?.i

;~1i1~1 ,1 j;:f'.; :iS, ~~;~~~? tti'ţ.:71
i;~~;:~·
·~v..,.,iO~lt'~ ,,,~ T "/

!
-

,Jr~:
~~~,
• I Ţ I '

· , , m„So.1 SS::;N:,~;~ 1~1 "'"'" - ~\ta:J 11::l tti~; p :f?~~

. " ,~~P,r,':.Q~1~
"! :i,,01N~S::i
,vi,, ~.i s~,
• 1jlJ'~. ,,~ 1.l~[>;.f
_:init.,:;
:i~p
,,t,Si1.
·- ~~~ P't~~ n,:iin,J
•• - T T I • T " I 'I

. uSin~n:-t ;,::iv.i•1
" I .. " I --
'; ·;'
111nS i i;~ ~:,)o:,ci'~'.)' - , . O'l)V)J I'l!:l!:li'))O . i'
's; nj;)j::)'O'~Ît.;i)
~1'~;;
T 'I' I I •• .. I - I

"lti1m N1:'11 .1~\,:, :im"

i'J? ,·rr f J( 'II
....r
,
". ,,.n~,,,; N"i" ;s,,' ... ''ll
' ,
l ! .:
,, );:)~,, 7'?::lji(
L '
,.,:i,
I "·"ICC!O
T - I

, ~· 1 T '
, D'O.

. :i.
i:;
• - T 1
11,',.r::i1
" I - l
.. -;-.9'
.,~~~:i'
, -,,,',~;; r ,~- T T l I • -
·,
s)) -
·,:o •w •
,:. ;,

• ...
. I •
.. :, 1?1:,~;:i ,i7ci0I~
i.l1 i;'l 11i: ::llJ,"1i]~

... .i~~·.,~;,s~
- · , ii;~::i 0 1 ,yi::i 0 1ow:,
0~? ;'1~~ I~:)~ s~!~~ ' ·1i~~ 1:J ·~,
i:)1~.,~ ~~·~. -; ... •! x,V,:,:-
o,;~1~s·;P?.-, -
•
·;t; ,.
,:,
~,.. Oit;;,~ 1:1~i1~ ). 3:lJ

1i1lfQ~ 1~ ::iitvQ~1 . t~t., O'~i,:, S1

:i-;io9,v_,,;i? ,?
iJ!.7/f'l ·,,S1~.Q
y~\~ \,;.~ · 'c,~;,::i~
'i 1
' 1'.1:-tţp · J ~i~.~:1'1\:-t7
0 v'~V • ~;,;;;;s ~ t~~~ ri,;~s
1'
1

,, 1~ ni:i;Q'r:7
o1:P, ·"
.. ,:.i,,;, .,:i··.,ss;;~
,~r.,
• ,... • ii~

! :1:lJÎVJ:,
T TI ' -
1.1iM
'' I -

1J•1:,r:-::,ywm~ 1N·,
r~ ~1,1fi~.r1t. f!.l-tS1~
"r~:P N if
:n o:5•:ii, os,~
I ..,
1·io:, T T • I T
1 • •I•

~~i.\?:!~;i:i.tl
T I -

}~10
. :io~~~,pintp.S
:,"IÎPJ.) ~;,·· ·
:s:,J;:, , 1Ji''li~O'))D·1.i,
O'"lff 0'ţ:l;~1 ,1 1:l?~;
,~~mm;ir ~:;?
· ,,~
·;~~:~
'D1N~~ 1~ 1~ I ~~ ' ':~ 1p~i
1.1 -,,2 ~~- t~I:?
.. , 1i0
. :i;9 u;p~'~:R?1 1.iS N1:, 1i:i .i,, ovj
T

. ..,
T - "
~'
, \ ":))l-'10 iy'j)~t::l 0 SS~N,i 1
11~·~i ,.,1.., .· - ": O:i 1~
•r
i innv n:i:,:, ::i··
, ;,::;
')

' ,s,,;~ :l'iN .n';~;,S.' I~ 1 I·· . T ,, '

. :i,~ ·s; :i~~;- ·
;:i;'r-
"1}:llV :11,i V'.~~" ;S, ·;;,:,;_,ns;·~1S,::in
;,i;~
...... i:i
! ·~ 1i1?-'J - '
o;~;s~ ,.,r.,~nS :i,~' r,,;~ O;.,~n-SJ.) M ~;iio::i 0.1
..~s ·~,,; · ·
' : -1~;0:i
' :.;::.v:i...;:;::i,: 11~,':191 ;~?Q~'
1~7
, y,:, •::i..1•::iv::iovj
; 01.lio:, O'Jio~\o ;·::i r~ .,- ' "
T • ' l,T

:,r~~.1\J"'I',j.l ,inl"'IO,
, ;\1~;,S
" I .. • I
,,
, î ))'.'li1
- I •
:.;;'r10:,1
•: •; - - I
!':~~
os,~ T

,. -:.r~ .
T :i~
i!i•11r;s~:ta,v_~1r
"
· , ~im!;, ··:i:i;,'.~s
i ~:i 1~ o,~; ' 1 lpţ ii).)' :1~ip;i:,r;i 1 3 i::i:, ; •J1
, m~ 1"\1
,:i:iy ',~::i
n'io~ 'm, ' :,~nsb,;::i..,
', ·~,, ..,.,~ ~ S,~j·Oit
~~;'~i~;~ . ' ,.i~] ,,lf1?r
:i~::i i Î')) 1t: o'1;y~r··~,1ti·~·-,, :,~,n •
s~: • I" T ' - I I'
•• • I •,• T - ••
1
1.iSmooy :,tt'!t' i~ ,,1i1 S
.o:' ~::i
. . : ']in i:l':iJ 1)~~:? iv~P.m0
'' •
•••: - I ' T • . n :i;iNm
'.' 1' '.'1'.' - , T -

·rr,.:n1
! '):ţ,,,p .S~9 :,o, i'1 tiol ' m~n:i
.,
T 'T T I ',' '.' .. 'l - 1

,n ,.. .,.._.,,,.
1
, ·,~o:, oi I o~ N:i ,1.l:,
, 1~1.~~ i;? i:l'~i~ 0 ~~ : ·, 1·'.1•.1, ,SJ.'.!Iii~ )I,,·l, tti ..1u:!l I ~f • - '- - T "'

':J !' q~O!.ţ\ 9,-1p~• Ci'

' i:l'I'.) 1N :i:, "11::itO1
, ,il:l-S::i!i0 1;0 c1 rSv , ·
"~-s:.rN
, , l(!V)r,I'.) ::i:i:Jv.:
.. , •:i;~;o :i,~ ,::ittiS
' I - \ • ·: I '
.J
. . , •, 1J1 S~:,~;~I )/.r:l:ll
• . ~~j~Î, · ~~ nioS' '
1 0 1 nj.,:ittj •li..1
11

0N;:3,~0 'l''))
. :in ~, 1'.9~
. • •• "

s~· ·
•: ·T 't ./"r

-1]~~~9
~:1;
f'.1,i
:..1:;.i''))
1~~; · : nn~.,S~woS:.nnw Sv,
i~~I ,T
•r T

"13')));:i:, 1:i~::i1
I',' T
"

'
''

•• I
' I - "

;? :,S':titi~,~~'i
, T .- ,. I O
..-. ..
;;sn~
' I• · -
I

,~~:-,~;.,;~S-
"cr-,:-t,.
; :, 1,

,,
,,v-S:.
,,,::i, j)'::101

, :1i:3tN Cl( Olt' ·n~ !1~ : :,~:w_o~?:.~ J l' ;:).~i riţi, -! ~~~; -~N ·;:c~)~
11
ii).) i:l1J' 1S~;~ -- ..
1S~1i·:) "! T T
>vS>
,,S::ii·;•::i1ib ,iiu 1
•• I I "1 '
~,~~:, 11
T"
T
- • • ·r T IT

---- ·---
 /(J
-118-
' I

' jip~ 11~,~ jl~. Ci~ i~~ : 1)~i:,,

T T
' ţ\~~'l'I
• •

' ! c•ip~~
owz "! i't?.~"
"
'? , ~11pr.rJ 1
" I T TA:BLADE MATERII.
' :'!??;~C'i'.1?';::l~R,?,
- l~11.l?i17l1.11~V, 1Ji·u cn mi, t:ili'.1
;:o:
iv::imnr;i
• ;'1::l':.:.l . o•WJJ\'~~~r:i~\~ T
J. PARTRA CALENDARIS1'ICĂ
' ;:R,,i~0! ;,~~
0·~··1.? i·;~~ T~ , ~,,;j ii~~
1~~· s~
1:1~~\01.l,ir.~c•~ir.~ , c•,vl,Si; 1 ,r:i:v Cele douesprezece table lunar·e pe 5 f!8 9 (.187 8~-7 9J.
c•r.1 ,r. 1.l~.,, 1.1n.1~, '1j~;·P.
11~ ~i~\C0Sy
. 1:i•nnnc;r.~·
•• i - • T
·, ·-.,-
r,~~lc - t l
! 0''1ii'11
„
0 1r.Sc~Oli.
•T I I T'

+ii'
II. P A R T E A L [ T E' R A R A.
l 'l:I ! ,111:1
jiK:P OQiJ'.)t:?
,n~ w1 i\i) · i:llt! 11:i::,
! ;'1'.10;, ., ~, Ol!; S~! w::,'
, -jJ-S; ·:~~ .
Reflexii istiJ1'ice: Cele trei ideale ale culturei de
PAG.
____
, ::l'::l~
• T
'c·l!, i; ~;I 1;ii:i
I -
0S1N
f
·..... il;i'fYiJ~ 1~
0·;1 SipT
d. N. Fr·ănkel . 1
• ; :;i:,I :-î~:lr:i :,S~:'}
. :1·Ktth 0•11'i1t' o•So\:i
,,.,tor.o;'1r1Ell'lw~;'1L:l.100
~·~· "tt'r T ' L, Darea le,qilo1·lui Moise .po~~ de G . .I. Scărişoreanu. 6
' .. ·. p,i~r~l~ ~'?.S\ia~::i ' " •• l ,._. I Ţ •• T I
Ura conJra Evreilor studiu istoric de d. 'dr. C. Lippe. 7-
. ~)•:'t' ::l'\i:"(
"
J'iQ1Jr.~
I
' ~;~~ f v. .'-:,~;'1Q Origina. Judai:rnmlui (sau ju~ismul in deosebitele
, i~)1,1ii~, 1)ft:f "1~' C.1 n St r:i ;'1r:i'r:in :i::i,31.r;,
' •: •:.. T • 1 T 1' •
sale epoce) studin de d. A. S. Gold . , · 2J
. ".,,:, iii~• \t'\1t'!"~ . :,•nnn t•·n :'l'Jtv l~
':T,. I
T ~· I ... • T' I
'Meur·măreşti tu ăncă poesie de d. Ricard Torceanu. 42
Asupra limbei 1~i literaturei e~.r·aice de d. N. Frănkel 1H
~.!J,.,~710::,Sil_
S;::? lsr·aeliţii clin llomăn ia, (a.supra direcţiei ce an de ;:::::.
, ')'l) 1-..10 î!p~~ ·~~,
- " I\ ,• ' • a,pncitt) . studiu critic . . . . . . . • . . 51
"i"-:, ,~", :f~ :li1;:, ,?, . ;;•~tţ•S ţ'':.:i,r.i :1:1~'ftÎ~.,1
! • T'

.
·1~ l' I -
. . 0~1!?1;, iW~~ 'J:1'1~K
" I
T • ' ~ji.P:,wţ S~iJ o~\u;
• : .. Voluntar·ul .Meie,· .Balan ele d. '' 1l!losesSchwar zl cld . 78
.
ii!,

-
. . iT..l";;;-
! •ir.J)
T - I

'J:1'.?ţ' 1o/~i1
'i'."i~·p~
T

0
~" 'T

, 1:i:'!9i,1;:ii;-i;'1Q~·
0'l1î~~j '~ PT o·;:;~o']~;
De te-am iubit poesie de d. R . 1 'o,·ceanu • · . • 83
Refiecsi-ile11,mtibetrăn la un a1ms de soar·e de ~ - şoara
. :i'flf 01~c•~7i; i;ir? Am10, 8chwar·efeld . . . . 84
, ~:SJ,
n},l!'..!i11n~ .
Potcoavele din Bucur ·e{lti 1~i o pitone({:$ă din 'Palestina
: ·i,:.i-·ui;;
I S>1.
·::1::1L:l
. ..
, o•;i,:i~~c·~~ ~~ 1J.'ll ~
J ...
T.

cr~,~~ i'~ de d. Iacob Psantir

r "! S:ry-,i;1;i ..
·n~~-,i;' ! ;;~~

. iJ '::i VARIA :
KE1'1t- '3• rr:r1~.
o•,:1S~,·. , S n:, 1
'. T \'
iv·~• 1.lll':l~
" T I
,
,i~· „ I
i E~re1:·i faţă tu ţant ·tn 'resbo·iu .
T • ._.

:"îl?~ . 92 . ..
:,r:,-:.:o;;i n~i ,,. ! V~~~ :i~ :,~
Ron etti Roman ,\i poerna sa ,,".Rudu" 'j

:;:.:e ;e,t,;•:;·
' ,-:,;~· nN ! ·~Y.îP-"!~
ilD ·~ " : ~ :1P 94:
• ~r.~So:,T T
1
I• -
's~ •,
::1,~~ T • o . .•::i:~:v.
· ·f'.JP.~':'.!07
Jiauriciu Cohen .
1Vla1·cuParchi 1~i tezele sale .
101
• 104:
' ri~:i ;,~,p• ;'1~ t.:in'1i'IO ii•:1 \~Ji ci;
, 0'!1'i ~;;~I O~\);~
·~
;,~j..
. 'ch;:i~s·,y T,·aducerea lui llaiulet de d. Adol;' Stern 1'06'
Doue notiţe
T ._ - T T VIV

,. .,..,-~ S:ilr.il cy• •J~ c~ )-2< ,f

' :l~~:l!~~i!~ -~~~ CI?,;? 1' ·1 - .... t - • ·:

-- ! c•i\~J .
. r,\~ mr.~\t-: . . 07?1~~P.
1)'~1'.1~1
----
'"'' , 1 .1'.raduceri din
(,,Cântul fontei
V. Alecstwrlri
Latine" dt> d- nii : Ai zic
, e!11·11iu1
u, ti1111J,1
Tall be,i,
V,lrtt;tţcll 111Ultarii1·· M., S. Rabener , Nafta,li Hetz Im ber, Israel Teller ;
,.Peneş ·C1hcanul" ele. d. Israel Teller),
 PERS OA NE L E .;,, A. Rosenzwoig, Elin.s ,Jt1rist, Oalmn.n Chindler, Moses
m ·teinrea „A nuarulu i". 1) \
. I
,, Sofia Bernstein, M. Ohingolrl, M. Jurist, Şapsa Tenen-
ce au bi'llevoit a spr1:Ji r
,. I. Cahn, Mnrtin Bril 2 ex., J ~ic P1'.ifer, Auşel MR.1:cussolm,
\ •, Z. Brucker, ]. B. WciHlcr, I. Neu8tcin, Lewy l>urst pro-
facob Hoson:,t,weig . David Hernstein, Ositts 8ilberhert,
1 Jfo:schenbeiu, Sisu S0H11er,fo:-:: uf' Bernstein, E. A. Teller
Lista incredinţată d-lu·i 8chwar zfeld: L. Ki _:Vitz (Ţurnu ­ ,r., L. PiRtner, M. Şuapcr, A. Kunrnr (Buhuş), li'. Komer {id.),
Măgurele) . J aqu ş W,ortm a~P,, Is. , A~ r/ ~cz, , I1av1d Maler, Sa -
on Zussma,nn stud. (If\,şi). Salonion Z1viebel. 1.Vfanaşe Be.Jter,
muel Grun Schl e-si e1
E. Fi schle/
'~ .• '
S. F in
{ .. p >. \
ke
!,HJ:i~p,p
st ei n,
8rf;
Snmu
\ ( '\ .,. ~\\
I. Sclnvâ1t;z, A~: t,t einf>erg,' M. L. Goldste
el St ~inh
..l
·1:siâ
1sta e1ovici, Adolf Schor,
.~~·1 1 . ~ ~t1r-'ci~\ Klein,
,, ' ) . '\ 'I"i
m,
\I H ' \\). I . , •..
::i.. n ercov1tz,
I 'd
s1 .
j
\
Pechet, S. Wei~ler, A. D. Brinbarg, M. Bril, L. S. Hartan,
Braunstein.

Einhorn , L. Ia novit z, Bernh. Bercovici, M. Ş apira fisiogno- ~ OR A I O V A.

ml ·st M GoH~berg Fr i de, I.!.'. Col eq 4L.{ Kte·u,
t ' f ) l • '•-I
N. Der era, J
8wmitw : L. Schwarzenberg, Hirech
List. incf'ed. d-lw: lialer1.11.
) t < f 1, • A •

Ado lf BJa u, .aior Gol<l, Sa lomon Lobi, Morit z Blu u, I. Gol- fraim, Moise A. Mendel, Valentin Cohen, Sigrnund B. Fisher,
Jen brra, Ado lf Ma ler, Adolf Goldsteiu , M. Du_lberg, Ma r ct~s ouis Barer, Moide Sabetai, Rernha,rd ,\ nsl:tnder, .H. Folla.nder,
We } ef (',~rn ul rli~ lui) ,, ,tiP·
L.r:m: M°rlJ l,i1F?r,.~\1lf&,~r~.V-\\\'~~tnllll Benvenisti, las. B. Soltiel, A. Bomchis, Filip La.zar, Gala.no
Lobel fs:' WJfhe1 !: ' G.i' ~\.a.n kel, . . I. Rott op, Ado t ~ţy_fab ,'f e ·, o Majo, Rebeca Shrotter, Samuil Lobel, S. Samitca, R. Samitca.
Morit: 1S t eiu ben.( , l\for ·tz aacovfo i1 Ma,urfoi u ·Şch~ilmr ,.'. rnh am
1.J~\Jr
s. ~o,vy_'1 ·ţ\'J1·i11t\~'tjeri,(), C~r .
rNi~~c\\ ,~t;ă;~g~\~Qq~ia).- 2.ex., NE AM Ţ.
Za ll .l.irn d -n bern. List. inc1 edinţat~ </,-Jy_i N.
Mon1z \"t,;/e
,r.q
1VJra n
1··1·rv- : ( 1.IIIW·1C 1r1( p JH :P.â' \,ţ '' \' ?,\M~'h '· '
u. 1f : Nad ai·,· ,' G: unu:ir.g 'i ~;) :.!J:18.l!HL
· . ) f

f1,, • 1w'1l r~~ l9°1 ' IC

,r"~, acJ\b, L1:.Sta·incred.. d-lui F. Cu1·ţmun : Dr. Stein, I. Cohen fttr-
Korrifeld Marc Bernst rn , . Wa,chsrnan, ~ ~~senfel~, \, . ontz acist, A. Ferester, Siulim Schwartz, Se.nil Bolisch, Isidor Fe-
•• ~ J ·l(- : 'lll( 1· I " J 'l. ·',t}ll'·' L\'., c· t. .L
Fe re t er · siă.M Fi ·cnfmn.-L'l ·ta mc ea.iritata <
, . '· • ) \ ' ·,1
, a mq_1· . , ster, B. Griinwald, A. ()mcoauu, L. David Rosenberg, David
.
. I 'inF:-. 1'·-
1\. ·t .\\ M' N FI ' · ,1
r ~ ek.. Lo\ us I r sch 2 eţ., ~~col. ii i.) ~e::; e111
· . .. • ,,,,' ,,1
;·.
Ual111a ; l\11 :l
•,\ , , 1 u sc 1. ttln ~ ,:g, Smil fana, Carol Ferester, Dr. Moscovitz, D. -4.lte-
1 f ,' .').'I d- 'I!.ui I'..iVihail
.~ncr'kd ') -" rr. llr I ; I ,• • Ml, ,, \h
~~c hi1, ·t~S ; · ..l f ,ci,ci{R
1 . s t
,,?t
·W,r'i . •~rf!, scu., .11,, Sigler, Marcus Iuster, 1. Wittner.
-- Lista 1.
>0, Hai~
o],1J
P_ Cgl~W~;M~~r· .s ,~,f 1 (G~ur-
E~l~f;~~~\ ,, Ad: w · .1• 'Esfre,i;i-
glu) 7 E • Ro c-~·enz wcw9' 1- 0 l.i1strt
i Tf. d-I lui
\ ·ina ed. ernh. 'n L,eistci;-.
•1 B. M O I N E Ş T I.
~-·
r°~f;\
. 'l 11 :\ ,

1„eiste.r 2 1 ex:., Sî H. ~'t ein be~g_,1 R. i,eţşi Y, 1 M. "Ci

1
Lista incred. d-lui 1.'1..lalcerkanrier: Maier Ia.kerkaner, M.
L ;s ~a. 1,·r1c
• ~
-~ui
'·r'·ed·. '11. L_. ' Steinbern, libr.a_r:. .J..J. S_t.e1.U
u
,_jJer_:rr.1, 1-1°,..s>1,,_ 1.\b.'ia,1 ·.-. · 1·unberg ' A • Breder·
-• P,
1
, '
S Sel1os El1'"s Ka11ner
• '' '"' , ' ~"
Rub1'11Scl1os' - L•sta
Şd;iv ,
i
cus, Max' \\'Bafllf r, lg
i\- . .
\r \ , arz'â. -;-·
.
,. , L1 'n ,
~Ai::t
. b ~red\
'f!1 1:1 f
1b l \t.}f/{h
C . 1<1'
t ~i
ld. ros. . .cred. d-lui S. Bfrnber'!J : Iosef Ro'llenberg, Samuel Birnbera,._.,
. re1 , Lsac .n;n 1~1, ·W,1 ~~ P,\ l\ ..e · •w ner Kanner.
i• 1 ·~
Sofie
\
M<li r, ttro h na vorn

B AC Ă U.
ROM AN .
. Li sta încred. d-lui Isac . \I27 li e;x\·.· ,\10
R-ir·nber9 sta,\\,.Id . ):}, a d-lui
(- ., \ '(1« ::-:• I ,\ \ ' \\1
la Jb Ro:;en;.,we·ili 11 ex, : a d -Jm A. V.'1'· >,I\\ lii r:,.nbe„g. ex . a Li'sta in.cred.. d-foi I. Bernstei'n : Iosef P. Lobel, Ja.ques Gross,
I . \ I \1 \\ \ ţi ) I\\ ' • 2
Aoonaţii . Filermann, Avram Gross, Amalia Gross, A. Simson, Landa,u
.:, I
•
d-hil
1
'
David Jure:;cu I ei .. - : . ~r,C )I _(
l3wnberg
'
~x.,
eter, Iosef Silbermann, Rebeca Rinţler.
M. 01 r dnun g, V. Hirnc henbei f1,, 'A~,s., Abbeso'.11' ~ iSt!11 Dam el,
Ot:ii;
1
\ s Bru cker, .M. Or1;1~Le if1, I f ·,.s; .'
olcls e1_1~( 'lî~rna~ Jn,qn~s,
l 1:-1
.i''.~arg ulies li~ntr, Oh. B. _îlosma .n~Her, _14~' .~. ~ ;ll),efl
~ ~U,"' Ch. I A Ş I.
· Davi-â Altra111ov 1tz, S. L. Rechle,i, F .
- Kle1p, Se)1 g- l pp,e., , A.
Lista iiicreti. d-lui A. L. Brocirim· : Alf. L. Broeiner, Aq.
J) Sub act'R;;ta. intelegem n urna i pe a.coi, c'eişi ~ll ~Hiti t inaidti 1 preţnl ecsem-
M. Spaier.
i.- er t ă)
cou
1
ţ>lardor subscrise,
' srngun
• "1 .pc ca.r n--i · e• . •
" ~ a1c
• • • pu bl 1et\ ,I are I)e
(urm
,. l I ,;[, I

'. ~
 v~~~ lo/- .
~ ~I l/l . sp,y . .
.. ' :;~~-;;r~~~~~~~t/.l~'j/~~~~~~~~~~~
,.. .

~ - I
ANUAR PENTRU ISRAEIJITI
P.E ANUL 5 6 3 8 (1877-78)
f
~
~
A 'NU A R
. '
I~
~
~ ~
. ANUL L
, , 11 , O ilrte ealrn1lnr1Ht1ea· · ~
(",XXXVIII 11a••) s i P a,· t e PENTRU
l l
.
te r
C111)~i
11 r 1.
(\oo1,!.,.)
•
lMitot· ,\. L. J,ohr.1 111,. ;1uui11rn11,U1iclh1 1878,
"· . • ', . u ·t i l Ir. u o O lt.
o• '• t1
.
.
Preţ.ul 1 1 111
,ttl 's• l Î ·a· ,;, ii•t,.

IISRAELITII
" llalortz"
1111111 ex1im1, . lulhrn1trl"~t.1.
'·
A.se ntlresa la ll ·ul'lu H·lnl ", . oe u1e1„ s1
Idem pPutrn ,\NUL IT.

Cliestia 8Coalelor israelitt\ t',

~
~ .
~
~ I

~
V •

,,i 11 ;1rO.lJ!'f'.:;U/ui is1·a,P.t-iti-11Uornwn .a

<ln E. S. . . I
~
CU UNSUPLEMENT ISTIC
CALENDAR
~
~ ~
I 'O ·I •11t'' Hl78. - l•'onu. {I., gan11011d făr~ lin 111.
. 1 .·' rl'1
p 1·11ţnl nmn11I 1 fon noit,-
.
llucun~'!tl l111t11·l11 ctl( , A ~~,,. ~ • · la lihrilt·io 1.. ~toiulwrg,
~t num im
lhtcnroşt.,.
~ PE ANUL ~
de (~RAMA'fICA
EI.1J1Jl\'IEN'l,Jj] ~ ~ ~
a li1nLei ebraice :iţ ţ
,to ,1. N. :8itznl escu . 1\,•.·
.. -. , I ui, 111n11br1tal soridâlri
. . fllttlc.'~g,:1111,ant
ori; <J prtJJt,Wf'
Dr . i11jil11sopr1, hcmţwtt111 .;·u__",>,
;tt
' 1' s ,,11i>1~riutcotlr~I din Buc11N,1't1:.
w cursu sur ''' ,u, " . '· · llAJOEŢ" 1877
. Pl'eţul
111111
Un volnm 18-~ r,ng·, l.!11 • ~~i
mml cxcmpl.11· (, lei .11~1.- ' I, n. 1 'ftt:
~, vr11'1r.,u·e,111n11;, 111.(·~1·.i 1n a11lo1

~i la llhrlh'iilr• SoePk ci ('•lllllJ , ~1 lrnţlt Ionlţtu,

~
ANUL AL III-lea..
ŞI AKIJJA
JC61::$A
11c (1, A., J,OBl~J, · J
. 111~.- A R.i tulre ijrt lat librhin
•11 Hnr.llu, .Hl 7,,~.-. ·l!t·t\ţnl u11ni ext-mJ1l1u·
U . fO!t1ui de ~O <:«title-'l'if,, ,Jn 11i1111
r„ 1'11
,elnlH'rg· Unc 111·1·~t,1.
--------
!~breilor din ron1ania
· '.'! le

'
!
~
I
~
& l'lt" OO RAF'H IA
STR..
OFF L NBl s RCi
SMĂRDAN NO.
WUNDERMANN
+().
,1tl l
t I 1 8 7 9.

I i .-••;;,;;;,- ,
Prelul unui exemplar: I. 50 b. Libr~riaL. Steinbe~g

'/
:~~~~~J