editată din fondul cultural al Societății

^Cartea Românească“.

BiN
vFUfllI
Publicațiune periodică.

CILIBI MOISE
Cuvinte înțelepte.

RRRTFR D'nMâWFQ^PflS
 BIBLIOTECA
CUNOȘTINȚE FOLOSITOARE
SUB iNGaiJ’RFA BEDACȚIOHALÂ A D LUl I. SiMIDHESCU, Prof Universiiar șijiemlirujl Aoademiel
Seda fi. ȘTIINȚA PENTRU TOT«
No. 1. Omul primitiv, Cum era, de Profesor
I. Siinioncscn.
No. 2. Viața omului primitiv, de profesor
! Simionescu.
Nb. 3. Cazurile naturale, de profesor I. Si­
mionescu.
No. 4. A binele, de T. A. Bădărău.
No. 5. Diabetul, îngrășarea și gălbinarea,
de Dr. M. Căbănescu-Carlsbad
No. C. Razele vizibile și invizibile, de C-
Gbeorgbiu.
No. 7. l iața microbilor, de Dr. I. Gheorghiu.
No. 8. Furnicile, de T. A. Bădărău.
No. 9. Viața plantelor, Prof. 1. Simionescu.
No. 10—11. „Pasteur''^ de C. Motaș. iViața
și roadele munci .'ale)
No. 12. Soarele și Luna, de Prof. 1. Simio­
nescu.
No. 13. Telefonia fără fir, de Prof. T. La-
lescu.
Mo. 14. Porumbeii !ne‘ageri. de V. Sadoveanu.
No. 15. Planeta Marte, de I. P; șa.
No. 16. Delà Orner la Einstein, de Gen. Pa-
naitescu.
Se.-ia B. SFATURI PENTRU GOSPODARI
No. 1. îngrijirea păsărilor, Boalele lor de C
S. Molaș, Prof. Universitar.
No. 2. Despre tovărășii, <ie preot C. Dron.
No. 3. Scarlatina și alte boale molipsitoare
de Dr. I. Glieorgiiiu.
No. 4. Livada din sâmburi, de C. Gheorghiu.
No. 5. Iu jurul casei, de M. Lupescu.
No. 6. Casa, de Profesor 1. Simionescu.
N o. 7. Morcovul și alte legume, de P. Roziade
No. 8. Sifilisul, de Dr. 'E. Gheorghiu.
No. 9. Temeiul îmbunătățirii vitelor,, de D.
O. Chiloiu.
No. 10. Votul obștesc, de A. Gorovei.
No. 11. Creșterea porcilor, de A. Oescu.
No. 12. Viermii de mătase, de T. A. Bădărău.
No. 13 Oftica, de D-r Gheorghiu.
No. 14. Pelagra, de D-r Babeș.
No. 15. Alegerea semințelor, de lacrifianu,
Profesor.
In fiecare săptămână va apare câte un număr ce cuprinde 32 pagini, cr figu-i șt se vinde cu 3 .1 ci
8e pot face abonamente pentru 23 numere, trimițând 50 lei prin mandat poștal la Societatea „ChRTEfl
ROMflNEflSÎJĂ“ - București, Bulevardul flcademlei, 3.
Pe vânzare la toate librăriile și depozitarii de gazete din |ară.
i
No. IG. îngrijirea păsărilor, de C. S. Moiaj
Prof. Universitar. 1
No. 17. Rătăciri Bolșeviste, de Maior I.
Mihai.
No 18. O stupină într’an roia, de N. Ni-
coiacscu.
No. l'J. Cum se întemeiază ovie, de D. Cădere.
No. 20. Kăsadnița și Plantele din răsad
de V. Sidoveanu Profesor.
No. 21. Lehuzia, de E. Glieorgiiiu. *
No. 22. Meșteșugul vopsitului de A. Gorovei
No. 23. Czizn orbim, de I. Glăvan.
No. 21. Conservarea camei, de A.Qheorghiu.
No. 25. Calul, de Prof. E. Udrischi.
No. 26. Doctorul în casă, de Dr. O. Apostol.
No. 27. Cam trebue să ne hrănim, de E
Sevorin.
No. 28. Lămurirea legei dărilor, de I. Pa?cu.
No. 29. Beția, de Dr.’Eniil Gheorghiu.
No. .30. Lămurirea Constituției, de Aitur
Gorovei.
5er/a C DIN LUMEA LARGĂ
No. 1. Ucraina, de G. Năstase, asistent uni­
versitar.
No. 2. Cehoslovacia, de Prof. 1 Simionescu.
No. 3. Munții apuseni, de Prof. D. Dávid.
No. 4. Finlanda, da Profesor I. Simionescu.
No. Bucovina, „ „ „
No. 6. Basarabia, de G, Năstase.
No. 7. Dobrogea, de Dr. C. Brătescu.
No. 8, Spre polul sud, de Prof. I. Simionescu.
No. 9. Olanda, de Apostol Culea. (Țara și
Popom!).
No. 10. Viața în adâncul mărilor, de A'otăș.
No. 11-12. Mitropolitul Șaguna, de Prof.
I. î-upaș.
No. 13. Către Everest, de !.■ Simionescu.
No. 14. Pelagra, de Prof. Dr. V. Babeș.
Seria D. ȘTIINTĂ APLICATĂ
No. 1. Fabricarea săpunului, delng. A Seborr
No. 2. Motoarele Diesel, de Ing. Casseli.
No. 3. Despre parfumuri, (Indus, parfuinii'ui)
de Prof. Severin.
No. 4-5. Aerul lichid, de liie Matei.
No. 6. Industria azotului, de laurei;(in Ca Ion
 '"C

CILI 81 MOISE r f ..
1812—1870.

Un înțelept popular și an adevărat tălmăcitor al sufletului ot

menesc, sub toate feluritele-i înfâțișeri și, în aeelaș timp, un
'dânc tâlcuitor al adevărului veșnic în cuvinte înțelepte, în mici
pilde și vorbe de duh, a fost Cilibi Moise.
Cilibi Moise, „vestitul în Țara R,omânească‘‘, cum se iiiliiu->
t .
lează el în cărticelele cu „Practica și apropourile“ Iul, eră det
fel din Focșani, de unde valurile vieții îl purtară încoace, spre ve­
sela cetate de pe țănnurii Dâmboviței, unde a durat până la
sfârșitul zilelor sale, întâmplat la 31 Ianuarie 1870.
'Acest înțelept în toată puterea cuvântului era un simpla ne-»
'(Țusior care, nu știâ carte și toate cugetările-i adânci și limpezi
i-au fost hărăzite de darul lui Dumnezeu, minunata scântee di­
vină ce luminează atât de puține minți spre fericirea obștească.
De aceea gândurile lui, trăite și simțite necurmat in vâltoarea,
vieții, au ceva din prospătatea apei unui isvor.
Privind viața și drămuind sufletele își închegă el apropouriLCi
ziceril^^^l^i &Í cA(l(i,îai..dÎeÂe,ă sn^nfeala că a nimerit adevărul
EäiLiÖiECA JUD£j£Âî5tA

-CLUJt- ;
 < K I

i 2 .
'■ «Ti

curat, deplin cetluit in haina cuvintelor, rugâ pe câte cineva să

i-l scrie in caetul lui de însemnări, pp care^ îl. dădea mai târziu,
tipograjului, ca să-l dea la lumină.
Iar jelui în care știa acest înțelept popular, să ticluiască, vorba
de duh, nimerită fiecăruia, il făcuse, să ajungă foarte popular,'
' cunoscut de mic și mare în București.
„Pagini "Alese din Scriitorii Pomăni“ închină acest număr lui
^Cilibi Moise, prilejind o aleasă mulțumire, sufletească numeroși“
lor săi cititori. '

♦
%
 CUVINTE ÎNȚELEPTE
Prietenie și Dușmănie.

'Prietenul cel bun se cunoaște din stăruința co

are de a’și ținea cuVântuL
'Prietenul credincios un fel de marfă ce
nu se poate cumpăra.
Am auzit ca la un amic trebuc să ții totdeauna
deschise: punga, inima și casa.
'Nu este mai rău biciu pentru amiciție decât faN
șele mângâieri, laudele mincinoase și lingușirea.
A. ertă unui prieten un obiceiu rău este a se
face părtaș.
Prietenii ce caută numai la interes se aseamănă!
cu câinii măcelarilor care iubesc oasele ce li se.
aruncă, iar nu și pe cei ce li-Ie aruncă.
••Pericirea dă amici, nenorocirea, îi încearcă.';
Poziția schimbă amiciția.
%

Prietenia rudește pe oameni și interesul îi des-,

mdește,
 4

. ' Prietenul se cunoaște la ananghie.

Prieteșugul rudește pe oameni și interesul îi
desrudește.
Prietenii se cunosc la timp de nevoe, căci la no­
rocire se găsesc uiulți.
I Piândunelele revin vara, iarna ele se duc; ami­
cii în zilele frumoase ale vieții siânt ai tăi; dacă
norocul îți este împotrivă ei sbor.
/

Gând vrei să perzi un prieten să-l împrumuți cu

hani.
Cea mai mare nenorocire este a pierde un amic.
■ 'Mare lucru este pierderea unui adevărat amic.
! • Două lucruri aduc întristare, când vezi pe pric-
1 mâhnit și pe vrăjmaș vesel.
Vrăjmășia între rude este mai rea decât mușcă­
tura unui șarpe.
Cel mai rău pentru om este când vede pe un duș­
man îmbătrânind la putere.
Albina ține în gură mierea și în coada acul.
Câinele ce latră nu mușcă; vrăjmașul ce tace,
teme-te do el.
Ceartă in public este prostie, pe câmp hoție
și în casă sărăcie, iar unde e liniște și unire e
maro avuție.
*
Locui, strâmt cât gaura unui ac este de ajuns
pentru doi oameni, iar pentru doi inamici n’a-
junge lărmniea lumiî întregi.
 6

Bărbat și Femee.

iFemee este temelia casei când e onesta.

AI lierca cinstită .și vrednică este jumătate bo­
găție.
Cine are nevastă cinstită este mare bogăție.
O femee cuminte umple casa cu puțiiî.
Mai mult fericesc femeea care ține furca decât
condeiu.
Femeea delà naștere și pânda’ moartea eî are
patru perioade, în care are trebuință de patru lu^
Ci'uri. l-iul period: păpușa; 2-lea: oglinda; 3-lea
broderiile și 4-lea period: cartea de rugăciuni.
Femeea fără copii este întocmai ca câmpul fără
iarbă.
.Unei femei nu trebue multe limbi, căci și ccoa;^ '" .
ce o are în gură e prea mult-
fiici un om n’a putut descoperi mijlocul de a Ma <
o povață amicală la nici o femee, nici chiar
a sa.
Nu e nimic mai rău în lume decât o femee rea.
Trei cauze gonesc pe om din casă: fumul, pică­
tura și femeea rea.
Cine are o femee rea și nu se poate stîăpă de
dânsa, s’o dea la boiangiu ca s’o vopsească și
pierzând răbojiJ nu o mai capătS înapoi.
De dcuă lucruri este greu a se .scă.pâ omul: di
dinții răi din gură și de louorea rea din ca^ăt
 6

Gâfld o femeo și wS bărbat' se contraria,ză, numai

dracul singur știe care pe care se poarta de nas.
^Nevestele multe spun, dar bărbații sub toc le
)un. 1 ’
lUnde femeea s’tăpăinește pe bărbat acel bărbat
n’are toate calitățile cerute.
I Bărbatul maltratat de femeea sa nu poate aveS
toate calitățile.
Muerea e dulce, zahărul e dulce, ce folos că za-
băi’ul se topește și muerea ne topește.
'Nu te mișca de plânsul femeilor, căci cu plân­
sul li se pare că vor înșelă pe oameni și de aceea
ichil lor plâng ori când vor.
Sunt unele mueri a căror plângere este întoc­
mai ca al actor iței care are rol pe scenă de plânge
‘Arma cu care se slujește dracul mai mult, este
i'emeea. '
'Femeea nu spune niciodată câți ani are, nici tmo-
fluzul câtă stare are.
Am observat că din toate animalele: pisicele,
muștele și femeile sânt care perd parte din timpul
lor la toaletă. ''
Bnele mueri se gândesc cum să se mai îmbrace,
și bărbații lor pe cine să desbrace.
Cheia caracterelor tutulor femeilor o are numai
iuxul. *
’ ’’ .........................
V ^I^antele. mătăsării, si capele sting focurile..
1
 7

Două lucruri sunt greu de păzit în lume: sufla

M și femeea.
Numai o muere cinstita este în lume și fiecarö
bărbat zice că el o are.
Demeea cinstită se cunoaște Când nu are băr<
bătui îndestularea ei și se mulțumește
Cinstea bărbătească stă în nrâna muerească«
Onoarea bărbatului stă în mana femeei,
(Pemeea care, are milă de paraua bărbatului eî^
are milă și de: onoarea Iun
Oglinda muerească este fața bărbăteasca^
Muerea care iubește pe bărbat’ rar face pácáig
'Muerea care râde tare este un semnal străin.
Papta muerească este vina bărbătească.
•Toate femeile ar fi cinstite, când n’ar fi ispitite.
’Muerile când mor cinstite curtezanii sunt de
vină.
Unele din femei sunt foarte credincioase XîSsăi
după moarte )\
Un bărbat iubiă foarte mult pe o femee tânără,
k venit Arhanghelul ca să-i ia sufletul, a răspuns
ea: „Ia pe bărbatu-meu, că e mai bătrân“.— Ori­
ce vrei îți fac, dar- aceasta nu.
Un bărbat cu o nevastă tânără' venind de două
ori arhanghelul Mihail să li ia sufletul, a treia
'oară i-a zis nova,sta; „Dă-i bărbate sufletul că
 9

n’ani odihna“. Vedeți, domnilor, ce ușoare sunt

sufletele bărbătești la inimile muerești!
Doua femei se înveselesc: când una tânără în­
groapă pe bărbatul ei bătrân, și când cea bătrână
se mărită cu un bărbat tânăr.
O femee nu poate fi bună decât nentru un an
[ca și un calendar].
Sunt unele femei a căror valoare este ca un ca­
lendar vechili.
Frigurile dese de noapte ale unei femei însem­
nează lingoare de ziuă pentru bărbat.
O femee tânără poate eși singură din casă cu
' un copil care nu vorbește încă.
Sunt unele mueri așa de vrednice: în linsa băr­
batului fac toate, până și copii.
O femee nu aveă copii. Bărbatul ei vrea să plece
Sn voiaj: Nu mă îndur să plec zise el, poate căi în
timpul acela o să fac un copil. ,,Pleacă, bărbate,
'în bună voe, că dacă voiu avea noroc fac eonii si
fără tine“.
■Sr.

Domnilor, am auzit că turcii au patru neveste,

și în alte țări sunt neveste care au patru bărbați.
Pemeea este mai rea decât ceasornicul, fiindcă
nu poate fi reparată în caz de stricăciune.
Ceasornicul când se strică, se drege, dar muerea
fiți siguri că nu se mai drege.
înainte vreme strică bărbații pe femei, acum
femeile, îi sfa-ică ne bărbați-
 9

O mumă vinovată este mai totdeauna o mumâj

rea.
Să nu dați credit la femei, căci sunt unii băr-î
bați care abia plătesc pentru dânșii
Să nu dați crezământ muerii suta în suta
Mai bine sa viețuesti cu lei și cu balauri decât
cu o femee rea.
Toți bărbații din lume sunt arhitecți si nevestele
lor ingineri
Ce este amorul? [fiJste o chestie ce trebue să în­
trebăm numai pe D-zeu pentru că numai el singur
va ști a răspunde,
'Amorul în inima femeei este întocmai ca bal­
samul pe o rană
Amorul cu interes are valoare întocmai ca un
om fără vedere
Foametea și ooaXa strică amoru^

Părinți și Copii.

Prima și adevărata educație a copiilor o face

exemplele cele frumoase ale părinților
Copilul delà 8 ani până la 12 cu ce companie se
adună așă moare
Asigurarea copiUor nu e in momïda ce-i dă pă­
rinții.
 10

' [Un tata poate (Ia. fiului sau avere cat de mare,
dar nu-i poate da trei lucruri: minte, sănătate și
noroc. ■ '
! ' A
i
-/
-
>

Cine nu judeCa pe copiii săi la tinerețe, îl judecai

copiii pe dânsul la bătrânețe.
•Părinții pot să păzească tot ce-i al copiilor lor,
afară de onoare. Onoarea și-o păzesc ei singuri.
Copiu din vremea (l'’vciiin cresc în toate zilele în
tviâirstă, dar scad în monedă.
Un copil cheltuitor pătează numele părinților
lui.
Copiii care cinstesc pe părinții lor, cinstea lor
crește cu dobândă.
Copiii care n’an frică de părinți, fiți siguri că
n’au nici de Dumnezeu.
In timpul de astăzi, nici prieten’. Bici nevastă,
nici copii, nici surori, nici frați nu te iubesc fără
interes; numai tata și mama.
Sunt două feluri de copii cari plâng pe părinții
lor: cei săraci dece n’au mai trăit părinții lor, și
cei bogați dece n’au murit mai înainte.
Un tată este mai greu decât 12 copii.
.Când părinții lucrează copiii se odihnesc.
Cei mai buni doctori pentru copii sunt curățenia
și lucru.
Un copil nebun este întocmai ca un al șaselea
deget la mâna unui tată: îi pare rău să-l lase și-i
doare să-l taie.
 11

Copiii cari priimcSc judecata delai părinți îi^î

siguri ca vor judecă și ei pe alții.
Muma este jumătate moartă când face copilul,
îar tatăl mort de tot când este redus a fi susținut
de fipl său<

Viață și Moarte.

Scumpă și frumoasă este ziua de astăzi, fiindcă

5iua de eri s’a dus și nu se mai întoarce, dar ziua
de mâine nu se știe, fiind ca este viață și moarte?«
In toate serile fiecare om trebue să fie tris^'^
fiindcă este o zi care e mai aproape de moarte. •
Este un ce pe lumea asta pe care Pici un oifls)
nu-1 vrea, dar fără dâinsul nu se poate.
Viața este lungă daca este plină. De ce fologi'
sânt omului opt-zeci de ani ce i-a pptrecut ,în ne*
folosință ? ,
Viața, bogatului i se pare sciirtăl, iar saracujuí
lungăif
In această lume goi ne na§tem și la sfârșit üu
Siântem nimic,
Omul care moare înainte de timp dar și-a îm
plinit datoriile virtuții, a avut o viață lungă.
Mai bună moartea decât un om nemulțumit cu
viața lui.
 12

.Unul A'rea. să trăsască și n’are cu ce și altul are

' și nu vrea să trăiască.
Unii trăesc spre a mânca și alții mănâncă spr(
a trăi.
:La scăldat și la morniânt oamenii sânt deopo­
trivă.
", Omul este ca ceasornicul, odată umblă prea iute,
r 1 doilea mai încet, și al treilea nici de cum.
Umbletul omului este întocmai ca al ceasornicu­
lui: întâi prea iute, al doilea încet, și pe urmă
ide loc.
T'
Tinerețea este ușure ca pasărea, bătrânețea grea
ca o piatră.
Tinerețea seamănă cu dimineața, trebue să lu­
crezi ziua ca să to odihnești noaptea.
Omul care n’are de gând să înainteze și se mul­
țumește cum se află, șade tânăr.
Cine face socoteli străine curând îmbătrânește.
; Sufletul omului are patru stăpiâni: Dumnezeu,
arhanghelul, preotul și doctorul
Bătrânețea este iarna vieții.
, La cinci-zoci de ani omul perde puterea delà pix
cioare, la 60 vederea, la 70 ideea, la 80 știința, la
©0 este mai mult mort.
iViața este un somn adesea ori întrerupt.
. Cel mai rău lucru a fi când oamenii ar ști sfâr­
âitul lor
 13

Pe pământ sufletul bolnavului credem că stă în

mâna doctorului ca o pricină în mâna, advocatului.
Trei ceasuri sunt amare în viața omenirii : când
un părinte cere ajutor delà copiii săi, când un om
este condamnat la moarte sau închisoare, și cea­
sul morții.
Ceasul nașterii e mai amar decât al mor­
ții fiindcă al nașterii este pentru muncă și grijă,
iar al morții pentru odihnă
Cum îți vei așterne pe lumea asta așa vei dormi
în cealaltă.
Omul care a făcut bine în viață, la moarte se
luptă cu arhanghelul; iar cel care a făcut rău se
predă îndată.
Neodihna de noapte a unor oameni face arhan­
ghelului ziua de lucru
Omul nu poate ști ce o să se facă din averea lui,
iar din trupul lui știe că o să se facă țărână
Când se adună oamenii la sindrofie, întâi vor-
țesc de bani, al doilea de femei și al treilea de
slujbe, dar nu vorbesc de moarte, care e mai si­
gură.
V»'
Păsările se îngrașă ca sa le mănânce oamenii,
iar pe oameni ca să-i mănânce viermii
împărații se luptă pentru pământuri și oamenii
pentru avere și unii și alții intră în pământ
- On câte sute do mii do stânjini de pământ vei
 14

stapanî. Ia moarte nu vei avea trebuință mai mult

decât o jumătate JstânjeB)\
'Nădejdea ne lipsește numai Ia ziua morțiî.
'L'a două lucruri iscălește D-zeu singur: câți ani
are omul să trăească și cum o sa! moară.
Cel mai trebuincios lucru este lumânarea, fiind­
că omul se naște, traește și moare cu lumânarea.
Omul este ca un târg "(bâlciuȚ, căad se ridică
prăvăliile rămâne pământ.
Nașterea omului e pentru alții, moartea pen-
iCru el.

Adevăr și Minciună.

‘ 'Limba cea dreaptă multă putere are.

Cel mai greu lucru e adevărul, de aceea prea pu-
J^ni îl poartăi.
Strică cineva adevărul prin minciună, îl strică
|nsă și prin tăcere.
Oamenii ce spun minciuni, sunetul lor e ca o.
' monedă caldă.
Minciuna trece deoarece adevărul rămâine veș­
nic.
Domnilor, minciuna umblă în lume, dar dreptul
stă la im loc.
Mincinosul nimic alt nu dobândește decât ru­
șine. necinste si în veci necrezăinânt.,
 15

Din gura mincinosului nici adevărul nu este,

crezut.
Dacă nu crezi ce zice lumea fii sigur
o ca si ale
9

tale sunt minciuni.

'Numele cel mincinos nu ține mult. .
Mincinosul Când spune adevărul se bolnăvește.
Mincinosul este țumătate șiret; șiretul jumă-i
täte hoț ; și hoțul jumătate om pentrucă-și scuf«<
tează singur viața. " '
Ceasornicul, muerea și neguțătorul rar spuP
adevărul. ;
Omul viclean lingușește pe amicul său și nicio­
dată nu vorbește adevărul.
Cel mai drept lucru e oglinda fiindcă îți arată
adevăr a ta’ți fisionomie.
Nimeni nu spune mai bine adevărul decât oi
^’linda.
Adevărul este să nu spui niciodată minciuni. •

Muncă șî Lene.

Viața fără de muncă esțe sora hoției și a sără­

ciei. '
Oamenii ce muncesc niciodată nu pot murî de
'foame, căci unii se hrănesc și alții se îmbogățesc.
Sunt unii oameni cari țin lupte mai multe deout
puterea lor.
 16

iMunca este legea societății

Munca este tatăl capitalurilor, economia este
iii'’

lEconomia casnică este coraoa,ra cea mai nepre­

țuită
Boerul șade pe fotei și țăranul muncește pen­
tru el.
Țăranul muncește cu caru și arendașul n'are ha­
bar și grânarul pune șapca la o parte fiindcă ia și
el parte
Un tânăr leneș este întocmai ca un măgar bol­
nav.
Săracul leneș este întocmai ca un bătrân bolnav.
Omul leneș când îi spune popa că este sărba-
îoare se bucură.
Omul care întinde mâna la tinerețe la meșteșug,
nu va întinde mâna la bătrânețe la cerut
Când la tinerețe nu vei munci, la bătrânețe nu
te vei odihni
Ah! ce dulce este odihna după muncă

Bogăție și Sărăcie.

Dacă am cât îmi este deajnns pentru hrana de

toate mă pociu numi bogat
Banii Suiit d>2îci, ciude vrei te duci
 17

Omul bogat este ca iepurele, uncie vrea sare,

înainte vreme se găsiau banii și sub pământ, dar
iciii!! nici deasupra pământului
Aur la loc stinge foc. . * ,
Banii cari vin repede se duc cu drumul de fer.
Omul poate ține banii, dar banii pe om de loc.
Cine are meșteșuguri multe este mare sărăcie.
Patru lucruri topesc bogăția: lăcomia, jocurile
de cărți, răsboiul și femeile.
Unde politica și luxtd rivalizează, sărăcia pro­
gresează.
Cine cheltuește mai mult decât câștigă aleargă
spre sărăcie.
Cheltuelile cele mari aduc sărăcie.
Cheltuitorul la tinerețe este cerșetor la bătrâ­
nețe
Un om cuminte și cu sentimente nobile mai tot
deauna rămâne sărac.
De când lumea s’a deșteptat mulți au scă]
Deșteptul greu face bani, dar banii mai ci
deșteaptă pe om.
Omul cuminte cu greu face bani, însă banii
fac lesne pe omul prost, cuminte.
Mai scumpă e mintea decât banii, că omul cu­
minte face bani, iar cel fără minte pierde și pe
cei ce are.
 18

'Mai curând, face cel cuminte bani decât cel cin­

stit.
Un om sărac când se îmbogățește, se adaogă!
mintea și frumusețea.
Ce deosebire este delà un bogat până la un să­
rac? Ăl bogat aleargă unde să cheltueasca și col
sărac aleargă unde să se hrănească.
Deosebire între sărac și bogat este că săracul
când are o judecată curând o isprăvește și când
este bolnav doctorul îndată. îl curarisește.
Omul cel bogat se bucură uitându-se în oglindă’
iar cel sărac în strachină.
Cel bogat are lacătul la ladă și cel sărac la gură.
Cheia de aur deschide orice încuetoare, pentru
săraci numai cea de lacrime.
Omul bogat când se întâlnește cu un sărac la
voiaj, săracu trebue să se retragă, căci îi rupe
osul.
Mai curând poate să meargă bogatul la vale de-^
c-a.t săracul la deal.
Amară este viața, săracului, căci se naște Iu în-
funerec și se duce în întunerec.
Săracul n’are niciodată odihnă, el lucrează și
^iua și noaptea., întocmai ca morarul.
Bogatul se gândește la anul ce vine, săracul la
Iziua de mâine. *
Bogatul se gândește Ia anul ce vine și Oilibi
Moise la ziua de mâine.
 19

Bucătăreasa săracului este nevasta.

Pentru bogați iarna are bucuriile sale, pentru
săraci numai suferințe.
Pricina între doi săraci se sfârșește curând'.
I
Omul sărac are oglindă mica, dar se vede cu to­
tul.
Omul sărac aprinde lumânări multe și nu vede
nimic, iar bogatul vede făr de lumânare.
De trei lucruri se înveselește omul sărac: de vis
bogat, de vin mult și de făgădueală de om bogat.
Omul sărac ce se ține de politică este ca apa cur­
gătoare.
Omul sărac care se ține de politică este ca utí
ceasornic stricat, totdeauna stă la un loc.
De două lucruri râde lumea: când omul sărac
se ține de politică și cel bogat de fudulie.
Un om sărac în loje e tocmai ca un sacagiu în
caretăL
Omul sărac când se lungește în birjă, seamănă
cu un cățel cu lanțul de aur.
Vai de sărac când e dator la un bogat, și vai do
bogat când are să ia la un sărac.
Un om bogat nu primia în casa sa nici un prie­
ten, nu lăsă să se apropie de ușa sa nici un sărac,
trăia singur; sărăciei fiindu-i milă de dânsul că
n’are cu cine să petreacă, intră noaptea pe coș
și-i ținu de ur.ît toată viața sa
 20

Vai de acela ce socotește ce a avut și ferice do

acela ce socotește ce are.
Cura se roagă la Dumnezeu bolnavul ca să-l
scape de boală, așă săracul se roagă să-l scape
dec sărăcie.
A fi sărac nu e rușine, ci a nu răbda sărăciai.
Băbdarea la un sărac este ca o bogăție la uri'
boga^
Cine râde de uri om sărac râde de creatorul sau.
Omul bogat ce se mândrește între cei săraci,
este tocmai ca măgarul ce se crede mai mare în­
tre oi.
'Azi trece delà mine la tine, mâine delà tine la'
jmine.
Dacă vezi un om sărac cu curagiu, zi că nu este
nenorocit.
Bogatul ce nu-și plătește datoriile sale este mai
rău deoat săracul.
Săracul care își plătește (laforiilc este bogat
. După cum săracul se plânge de sărăcie, atât
și bogatul are supărare de avtifcie.
Oâtă stare omul are mai puțin, omul este mai
vesel, când are mai multă este mai trist, căci ba­
nii nu’l iartă a îi vesel.
Sunt două feluri de oameni pe lume, unii își
dau viața pentru bani și alții banii pentru viață.
 -CLUJ

Cel mai Bogat om din lume nu se îndură sa

isică: destul!
Ori cât îi da Dumnezeu Bogatului nu se mulțu­
mește și cât cere săracul nul se plătește.
Cu cât îi este de greu săracului de a trăi cu atât
îi este de greu Bogatului de a muri.
Decât om Bogat și bolnav mai bine sărac sănă­
tos.
Raiul și iadul sunt pe lumea asta: raiul este
pentru cel ce are și iadul pentru cel ce n’are.
Omul bogat, care n’are rude, este întocmai ca
săracul ce are haine și n’are cămașă.
Când merge bine omului se supără dușmanii, iai
rând îi merge rău și prietenii fug de dânsul.
Când toata omenirea ar fi fost săracă, mare iu­
bire eră să fie într’însa.
Toți cei cari n’au fac socoteală de ceea ce au
alții.
D-lor, ce e mai rău decât moartea? Când un om
cu stare la bătrânețe rămâne sărac.
Cine are stare este casierul lui Dumnezeu, șî
când abuzează este dat din slujbă afară.

Negoțul și alte Profesiuni.

Comerțul este lucrul cel mai bun, dar cine nu

gtie să-l păzească este nebun
. i b 9 .b ài b
 'Negoțul este 'foarte bun pentru cîne știe să-I
păzească, pentru cel ce nu știe să-l păzească, fuge
mai iute decât telegraful.
La toată lumea le ajunge două mâini, iar nc-
gustorilor le trebue trei, cu una dă și cu două ia.
Omul cinstit se cunoaște la negoț. ,
Patru feluri de indivizi merg rău: muerea câ'indj
pierde frumusețea; cartoforul când pierde bănii;
actorul când perde glasul și neguțătorul când
pierde cinstea și banii.
Dacă tata este advocat sau mofluz, copilul lui'
trebue să știe pravila pe din afară.
• Toți negustorii zio că marfa lor e mai buna;
patrioții că patria lor e mai dulce și advocații că
pricinile lor sunt mai drepte
Neguțătorul minte pentru nimic.
1.di tiu feluri de oameni sunt cari merg pe drum
și fiecare c’o altă sistemă: neguțătorul socotind,
advocatul vorbind, actorul cântând, domnișorul
fiiierând.
Advocatul trăește cu gura, doctorul cu alergă-
cura, lipscanul cu iscălitura, zaraful cu mâna
Sunt două feluri de oameni cari au trebuință
de un sfanț capital: samsarul pentru un baston»
ogasicrul pentru căruță.
Două lucruri nu se pot în lume: birjar să nu
mute minutarul, croitor să nu fure din materie,
Bir' jarul nostru întoarce mai curând ceasornicul
<1 o trăsura-
 23

'L’a sfârșitul carnavalului doua feluri de oameni

câștigă: doctorii și cisniarii.
Sunt două feluri de oameni carii nu sunt siguri
'de viața lor: cei cari fac acaret și rămân datori,
și cei ce fac negoț cu bani străini.
Trei feluri de oameni trăesc fără grija: scriito­
rul de divan, vătaful de curte și avocatul.
Trei feluri de indivizi suferă în postul Paștilor :
lăutarii, câinii și măcelarii.
înainte vreme slugile așteptau procopseală delà
stăpâni, dar acum stăpânii așteaptă procopseală
’dela slugi.
Gând țăranul n’are bucate pe câmp, n'avem nici
noi pe vatră.
Cafegiul trăește cu gârlă.
Cârciumarul din puț.
Samsarul trăește din bastoS
Cojocarul din petice.
Birjarul din ceas.
Sticlarul din vânt.
Moșierul din pământ.
Inginerul din ocliian. \ ,
^i arhitectul face plan de unde să ia bani. ,
V^esel/ia lumii: împărații sunt veseli când pleacă
»știrea la bătălie.
.Oștirea este yesela când se întoarce.

Z
 24

Boerii sunt veseli când Iau arenda.

Cocoanele sunt vesele când pleacă la soarea
Bancherii sunt veseli când dă bani cu dobândă
Amploiații sunt veseli când e sărbătoare
Bipscanii sunt veseli când iau pe credit.
• Cârciumarii sunt veseli când pun apă în rachiu.
[Meșteșugarii sunt veseli, când se află cu paha­
rul în mână.
Cartoforii sunt veseli când nemeresc cartea după
ușe.
Samsarii sunt veseli când adun cumpărători gî
vânzători la un loc.
Țăranul e vesel când adună bucatele după câmp!.
Arendașii sunt veseli când văd bucatele în ma­
gazie.
Crânarii sunt veseli când văd bucatele în schele.
Boerii sunt veseli când se întorc delà petre­
cere și țăranul delà muncă.
Sunt două feluri de doctori ; doctori în medicina
și doctori în legi ; doctorii în medicină te pipăe la
mână, și doctorii în legi la pungă
Ce deosebire este între o roată de car și un ad­
vocat? Roata'strigă ca s’o ungi, pe advocat trebue
să-l ungi ca să strige
,Un doctor netovățat lasă ma,î mulți vh la moar-
te-i decât raorti în viată
 25

Viața omului stă cate odată în mâna doctorului,

ca pricina în mâna unui advocat.
Cea mai scumpă și frumoasă e profesiunea doc­
torilor în medicină, când fac pe om sănătos zice
'urnea că Dumnezeu a vrut, iar când se întâmplă
îă moare zice că doctorul a vrut, și de aceea nu
are niciodată mulțumire.
Doctorul în drept este întocmai ca arcușul delà
vioară, până nu-1 ungi nu merge.
Sunt doctori în drept care vorbesc ne cât știu,
și alții știu ce vorbesc.
Cum trebue soldatul să-și gătească armele când
nerge la bătălie, așa advocatul trebue să-și gă­
tească glasul și ideea când merge la înfățișare.
Ce dulce și scumpă e profesiunea doctorului în
Irept, că înaintea pledării bea un pahar de apă
și ia o mie de galbeni, noi bem sume de pahare și
Xnoă le mai plătim.
Domnilor, când vă vizitează doctorii în medi­
cină, trebue să scoateți limba, dar în legi trebue
să scoateți și punga.
A
Doctorii in medicina sunt veseli când ei sunt
sănătoși.
Doctorii •Ain legi sunt totdeauna veseli și când
pierd tot câștigă.
Dintr’un proces adesea ori advocatul câștigă.
■Ceeace se cere astăzi unui advocat este puțiU
/îap, și multă gură
 26

Suni două, feluri de advocați: unii cari câștigă’

o pricină strâmbă, și alții cari pierd o pricină)
Gki’eaptă.
Sunt unii doctori in medicină fiestudiați care
trimit pe om la groapă, și unii doctori îii legi
nestudiați cari trimit pe acuzați la temniță.
Sunt unii advocați cari s’au lăsat de meseria
lor și s’au făcut arendași, iar unii care au eșit dini
funcție și s’au făcut advocați.
, Lăcustele cântă când sunt sătule și actorii când
sunt flămânzi.
Cel mai urât lucru este când uri actor vrea să
cânte bine și nu știe.
Scena este dulce, dar mulți ani nu te duce, anii
se scurtează, dar banii riu se văd.
Ce buni sunt actorii noștri la tinerețe și ce rău
este pentru dânșii la bătrânețe.
Actorii noștri sunt veseli la tinerețe și triști
la bătrânețe.
Cât de bun este uri actor pentru lume la tinerețe,
cu atât mai rău este de dânsul la bătrânețe.
Sunt mulți din actori cari ari asudat la tinerețe
și n’au cu ce se hrăni la bătrânețe.
'Fericesc pe două feluri de oameni: pe boeri și
pe actori, fiindcă vara se plimbă!
Un actor consiliat de amicul său să-și scoață
,vr’o două măsele de care sufereâ grozav, el îi
răspunse; vVoiu suferi până la varăi. „Dece2“
 27

întreabă acesta. Pentrucă la vară nefiin'd anga-

Ijat și neavând ce mânca, îmi v.oiu scoate toți
dinții din giuă.
'Bieții actori români când îmbătrânesc stă pe
drum și se gândesc de unde se hrănesc; când
sunt tineri tot poporul se mulțumește. Să tră­
iască actorii români, fiindcă sunt prea buni; i-aș
ferici dacă actori n’ar fi.
>• ..........

înțelepciune și Prostie,

" Cel mai frumos animal din lume este onud,

fiindcă este înzestrat cu știință.
-învățătură la om este lumina lumii.
învățătura la cei tineri: moravuri bune; la cei
săraci: mijloc de hrană; și la^ cei bogați: o po­
doabă.
*‘Invățătura este mai scumpă decât banii.
Poarte mare și foarte bună este avuția aceea ce
o poate avea omul asupra sa.
'Nu este sărman acel ce h’are părinți, ci acel ce
nu are minte și învățătură.
'Cine are copii învățați este mare fericire.
Cine vrea miezul trebue sa spargă coaja.
Știința și onoarea, este răsplata studiului tinere-’,
Jii.
Prumusețea învățatului este .știința^ ș.i a nebu-
i nului, banii.
 'Nu este învățat cine citește cărți, dar cine știe
ce citește.
învățatul este cunoscut numai atunci când își
părăsește orașul unde s’a născut sau după moar-
te-i.
'Memoria este muma științei și sufletul vieții.
Două lucruri strică mintea : vinul și somnul
mult,
Timpul este cel mai bun învățător.
, Deosebirea între cei învăț ați. și neînyățați este
ca rnorții între vii.
Omul fără învățătură sau cel puțin practică
este întocmai ca un copil în leagăn.
Un om cu învățătură si fără practică este ca o
pușcă fără iarbă.
învățătura este arendă, practica este proprietar.
Toți profesorii la bătrânețe rămân fără capi
tal, căci capitalul rămâne la copii. Așa să ÎTe
oare ?
Mai bună este înțelepciunea decât toate bogă
țiile lumii.
înțelepciunea este o armă pentru toate nedrep­
tățile.
înțelepciunea are cinci condițiuni: l-iu a, tăcea,
2-lea a ascultă, 3-lea a ține minte, 4-lea a lucră si
5-lea a povățui.
Ințelcpciuîica învață delà tinerețe și până la
 29

bătrânețe, și când vei fi cu un picior în groapMÎ

tot trebue să înveți.
înțelepciunea se află în inimă și în cap, iar nu
în vorbe.
Unde sunt vorbe muite acolo treoue să fie fapte
puține.
Unde e gura mare, faptele trebue să fie foarte
mici.
Delà vorbe până la fapte e ca delà cer până la
pământ.
O vorbă scăpată nu se mai prinde.
Omul care nu se gândește la ceeace vorbește tot
deauna pătimește.
Cel ce nu știe să tacă când trebue, nu știe nici
să vorbească.
Tăcerea este un bun înveliș pentru cel neînvă-
țat.
Ferice de acela căruia îi spui o vorbă și pricepe
zece și vai de acela căruia îi spui zece și nu pri­
cepe nici una.
O vorbă bună stinge focul mai curând decât o
saca de apă.
Dacă vei răspunde nebunului cu nebuniile sale,
cu dânsul egal vei fi.
Nebunul din vorbă se cunoaște.
Mai mult se poate folosi omul cuminte de cel
nebun, decât cel nebun de cel cuminte.
 30

sün filozof când își pierde mintea tot are mai

mnltă decât acela care se deșteaptă.
Un om fără minte se cunoaște cât de departe,
un oni cuminte și de aproape.
Un nebun știe să întrebe mai mult decât șeapte
'A
învățați știu a răspunde.
învățătura la un om rău este ca o arma în
mâna hoțului.
f/» Omul
Vi învățat
AW fără stare este ca. un negustor
fara marfa.
înțelepciunea acestei lumi este nebunie la Dum­
nezeu.
'Nesuferit este acela care se crede că știe mult
și nu știe nimic.
viei ce singur se sfătuește totdeauna greșește.
Orice lucru trebue omul să studieze, dar mintea
tvine din naștere.
înainte vreme era mai bine, fiindcă era minte
Hin naștere, iar acum o cumpără unii delà alții.
O minte gi o comoară ascunsă ce folos ne poate
aduce? .(
Omul înțelept hu se cuvine sa se supere Jde ni­
mic.
Cüibi Moise mai mult fericește pe un om învă­
țat decât pe un om bogat, fiindcă banii sunt ro­
tunzi.
•iUnii vorbesc ce știu și unii știu ce vorbesc,
învățatul nu zice ceeace fa,ce, dar nu face ceeace
nu poate să zică,
Oel ce are. minte. .copiiăreas,c.a^ sa tacă ca un
mort
 3!

Pentru tăcere nu poate fi căire.

Prostul care tace este adevăratul om cuminte.
Un om fără minte este a treia parte dintr’iin
mort.
Omul prost crede tot.
Omul prost în manieră se cunoaște și la haine
de sărbătoare.
Cel mai greu lucru în lume este să dai socoteală
unui om prost.
Dumnezeu s’a făcut cirezar, a băgat banii în
vite.,

Mândrie și Modestie.

Unui om mândru îi lipsește învățătura, mintea

jgi creșterea bună.
Fu fiului are doi tovarăși: prostia și sărăcia.
Intre cei mândri este totdeauna ceartă.
Omul ce merge cu ochii tot în sus este expus a
cădea și a'și face rău în două feluri: cade deși
sparge capul și cade în păcate.
Omul care umblă cu ochii în sus sau că curteaxăi
au că voește să nu-1 vază creditorii lui.
Un om mândru să bage de seamă la floare: cum
se schimbă floarea așă se sdlimbă și omul.
Poți să fii mândru, dar fără a fi prost, [se 'h-
Îelege].

Bunătate și Răutate.

Toate ființele cugetătoare sau făcut ca să so.

»euștie unele pe altele.
 32

D-zcu ține vormi mulți sub pământ >și noi unul

pe altul nu putem să ne ținem.
, Astăzi mai bine so învoește lupul cu oaia decât
omul cu om.
Oamenii d’acuma sunt ca șeimii, dujiia cei hră­
nești te mușcă.
Câți oameni fac răutăți în lumea aceasta, dacă
li s’ar cunoaște pe frunte, mulți ar merge cu ca­
pul plecat.
Sunt unii oameni care la facere de bine se gân­
desc ca să facă, iar la rău de loc.
D-zeu când vrea dintr’un om sărac nun să-1
facă rău, sări îmbogățească.
Omul bun nu face rău decât când se îmbogă­
țește.
Răul și binele sunt ca o loterie, cine face bine
câștigă, cel ce face rău, pierde.
Omul este ca un put cu apă, cât face bine, mai
mult îi vine.
Un om care în viața lui n’a făcut bine este toc­
mai ca un puț frumos și adânc fără apă.
Dacă inima îți este oarbă, la ce’ti mai trebue
ochiul deschis.
Cum apa stinge focul așă și milostenia păca-i
tele.
Nimic nu este mai bun si mai frumos decât mU
lostenia. «
Acela ce nu aude strigătul săracului, nici pe
'dânsul nu-1 va auzi D-zeu.
Dumnezeu nu cere delà om a fi numai cinstit,
ci și milostiv.

« BIBL.îGTEGâ 1
- CLUJ-
■
 PAGINI ALESE DIN SCRIITORII ROMANI
BIBLIOTECĂ PERIODICĂ DE POPULARIZARE

84 Ijfi Abonamentul la o serie de 50 numere simp le.

AM. 1. Va.iile Alecsandri: O plimbare în No. 4S. M. Eniirtescu: Poezii populare.

munți. No. 4g 1. L. Caragiate : Povestiri.
No. 2. Ion Creangă .-NiO^ Nichifor Coțcarul. A’o. 00. Ion Ghica: Egalitatea. — Școala
No. 3. N. Eminescit: f’oezii. acum 50 de ani,
A'o. 4.1. lirătescu Voine.jfi: Nuvele. A’o. 5i. AL Pusso: Cântarea României
No. 5. l. L. Caragiale : O făclie de Paște.— No. :i2. Gr. Alecsandrescu: Fabule
La Conac. zVo. 53—54. Alecsandri: Istoria unui
No. 6. C. Alecsandri : Ostașii noștiii. galben.
No. y. N. Enibe cu: Luceafărul-* Călin. A’o. 55. P. Didfu : Din povestea lui Făt-
A^<z. 8. P. Isfrit■eseu: 1 cana Simzeana. Frumos.
No. g. Vasile Alecsandri: Dan Căpitan No. 56. AL Donici: Fabule.
de plai. Orui Sânger. A’o. 5y. P. Is/oirescu: Povestiri.
No. ro~i2. P. Islnrescn : Ștefan cel Maré. AM. 58—5g. Pagini de; O. Goge,, Coșbuc,
/Vo. i3.1. L. Caragiale: Cănuță om sucit.— Creangă, Pann, etc.
ProceS'Verbal. , A’o. 60. O. Goga : Poezii.
No. 14. 1. Creangă: Moș Ion Roată Ivan Mz. 61. Ion Creanga: Amintiri din copi­
Tur..incă. lărie, I.
No. ij — 16. (i. Co'^buc, St. losif, l. No.62.Th.D.Sl)eranția. Anecdote populare.
Ghica .ș. a. Tudor Vladimirescu. No. 63. Ion Creangă: Amintiri din copi­
No'. iy. Ion Ginea: Despre muncă. lărie. Ii.
No. 18. M. Eminesen: Făt fiuinos din No. 64. C. Sandu- Aldea : Povestiri.
lacrimă. No. 65. Ion Crean,â: Amintiri din cep-
A'iz. ig. G.Co<buc: Dini r'ale neamului nostru. lărie. IfJ.
AM. 20. N. Sadoveann: Povestiri. AM. Anton Pann: udecata Strugurelui.
No. 21. Ion Ghica: Scrisori către N. No. 6’y. S. EL blarian, Jegendele Ciocârliei.
.«ilecsandri. AM. 68. C. Negruzzi: Povestiri.
No. 22 -- 23. Alecsandri, Bolintineanu, No. 6g. Victor Vlad Delamarina: Poezii.
.}■. a. lis.is Mântuitorul. AM yo. VasileAlecsandri:P3.3\e\\x..
A't» 24 — 20. P. Ispirescn: Istoria lui A’o. yi. 51. Kogălniceann: Din Istoria
Miliai Viteazul. Românilor.
A'i’. 26 Anton Pann : Istoria Iui Arghir și No. y2. Al. Vlahulă : Poezii.
a lui Anadani. No. y3. 1 L. Caragiale: Noaptea Învierii.
A'o. ;?7. Petru Maibr: Extrase din ope­ AM. 44. P. Ispirescn: Inșir’te Mărgăritari.
rele sale. A’o yo. Pinicu Golescu: Însemnări din
No 28:1. L. Caragiale: Hanul lui Manjoală. călătorie.
No. 2ij - 3o. 51. Eminesen: Sărmaul Dionis. No. y6.S. EL Marian: Legendele Rândunicei.
No 3t Gr. Alecsandrescu:Potiü\iirml-A\. AM. 77. 14. Anghe!: Nuvele.
A’o 32. C. Negruzzi: A'ex^ Lăpușneauu. AM. 7<S’. 1.HaliadéEădnlescu: Poezii
No. 33. Al. l':aliuța : Nuvele. No. 7p. C. Negruzzi: Povestiri.
A'i>. 34. G. Coșbuc: Poezii. No. Si). Poeții Vacâre.șfi: Poezii.
No. 33. Al. Odobesen: Molii. Răscoala No. <S’/ <S’j?. Ion Creangă : Harap alb.
Românilor sub Horia. No, P. Didfn : Din isprăvile lui Păcală.
No. 38 I. E. Caragiale: Schițe. No. tS’/. Z’. Ispirescn : Povestiri.
No. 3y. D. Anghed: Nuvele și Amintiri. A’o. 85. AL Năluci din vechime.
No. 38.31. Sadoveanu:tAu\'c\e^iyio'iestm. A’o. 86 G. Potieă: Poezii.
AL>. .f9 N. Balccscii; Din Istoria lui Mi- No 8y. C. Sandu-Aldea: Nuvele.
hai Viteazu. A’o. (W’. N. Gane: Nuvele.
No. 40. P. Cérna: Poezii. No. 8g Ion Popovici-Bănățeann: Din
A'o.
No 41. Al. Vlahiițâ, Nuvele. viața meseriașilor ardeleni.
No. 4'2. M. Eminesen' .• Satire. No. go—gi. Ion Creangă: Dănilă Prepeleac.
No. ./.J.- C. Negruzzi: f’roză. A^>. g2—93. V. Alecsandri : DridrL
No. 44. VasHe Alecsandri: Poezii populare. No 94—g 3. AL Odobesen: DoamnaChiajna.
No 40. AL Obobe.scii : Mihnea VoOă ce!râu. No. gd - gy 51. Eminesen:
No 46. D. Bolintlneanu : Legende istoiye. No. g8 ■ gg. P. Ispire.'icn: Povestiri.
4'4. l.in Creangă : Povestea lui Stan A\) 100 — 102. Pomăin din patru tnieihiuri
i^ățiiul. (ni:măr festiv).
Comenzile se fac la «Cartea Eomăncască» Eul. Academiei 3, București.