Dacia preistorica si istorica Prefata Cristofi Cerchez s-a nascut n comuna Baneasa-Herastrau, la 4 iulie 1872.

Tatal sau se numea Pavel Cerchez si era un modest functionar rural, mpovarat de o casa cu 16 copii. Desi hartuit de greutati si purtat mai mult pe drumuri, cu familie cu tot, pe unde l cereau slujbele, Pavel Cerchez, temperament optimist, a reusit sa mentina de-a lungul vietii o atmosfera sanatoasa de familie, bazata pe principii morale, transmise din stramosi, cultivnd respectul fata de om, cinstea si dragostea de munca, alaturi de sotia sa devodata, Ana. Autodidact, cu o cultura ngrijita si mare iubitor de arta, Pavel Cerchez si daruia timpul liber literaturii nationale si muzicii. n mijlocul prietenilor gasea prilej de aleasa desfatare spirituala. Luau parte deseori si scriitori consacrati, ca Delavrancea, Caragiale etc., ca si pictorul N. Grigorescu, care a facut portretul sotiei sale, Ana Cerchez, portret care n anul 1947 a fost dat Muzeului Simu. Astfel se explica cum, n asemenea atmosfera, doi copii ai sai talentati, Niculaie si Eugenia, s-au dedicat muzicii, urmnd amndoi Conservatorul din Bucuresti, primul la vioara, al doilea la pian. Razboiul din 1877 si urmarile lui i zdruncinara din temelii caminul. Pavel Cerchez si pierdu bruma de gospodarie, urmata de o molima devastatoare care i rapi de timpuriu opt copii deodata. Lovitura o nfrunta cu greu, dar reusi sa-si recapete echilibrul, datorita att resurselor sale spirituale, ct mai ales tovarasei lui de viata, care, cu tact si ntelepciune, i sustinu ncrederea n viitor. Luptnd eroic cu greutatile, Pavel Cerchez si ntretinu mai departe familia, dndu-si copiii la nvatatura, fara sa le neglijeze aptitudinile. Cristofi Cerchez, fiind printre copii cel mai vrstnic, datorita perseverentei si termina studiile primare n orasul Turnu Magurele si Alexandria (Teleorman) si cele gimnaziale la Mihai Viteazul din Bucuresti, iar n anul 1894 este absolvent al Scolii Nationale de Poduri si Sosele din Bucuresti. n scurt timp obtine functia de subinginer la salinele Doftana, reusind astfel sa-si ajute familia. nca din copilarie, Cristofi Cerchez dovedeste o deosebita sensibilitate manifesta prin multiple inclinatii artistice. Elev fiind, el este subdirijor la coruri bisericesti, dupa cum singur o spune n primele pagini ale cartii sale, pe care o va ntocmi de-a lungul vietii: si de drag, si ca sa ma mai ajut cu un ban de buzunar (Dacia n lumina preistoriei). Muzica l atrage sub toate formele; cnta din gura, cnta la nceput dupa ureche la pian si la vioara. Dar ceea ce i trezeste de timpuriu interesul este tovarasia batrnilor satului, pastratorii traditiei poporului romnesc. Din nenumaratele lor povestiri, tnarul Cerchez desprinde valoarea de netagaduit a folclorului nostru, care se va reflecta mai trziu n activitatea sa. Avid sa cunoasca ct mai mult trecutul neamului romnesc, preocupat permanent de studii de nalta factura istorica si dotat cu un pronuntat spirit analitic dublat de o intuitie exceptionala, afirmata tot mai eruptiv, Cristofi Cerchez si croieste drum anevoie printre golurile documentare, dublate de vinovata indiferenta a istoricilor contemporani, care, fie din motive politice, fie din pura nentelegere ocoleau aceasta problema de deosebit interes national. Cristofi Cerchez nu se lasa nfrnt si nu renunta la cautarile lui, pentru ca mostenise de la tatal sau comoara de pret a optimismului, care l-a animat toata viata. O mare filantroapa de pe atunci, Elena Turnescu, mare sprijinitoare a elementelor tinere cu drag de nvatatura, auzind de preocuparile lui, i ofera posibilitatea sa plece n Italia, acordndu-i o bursa personala. Dupa trei ani de studii sustinute la Milano, el obtine cu succes diploma Academiei de Belle-Arte, cu medalia de bronz. n anul 1898, se rentoarce n tara. n vremea studentiei, concomitent cu programul ncarcat al scolii, Cristofi Cerchez studiaza asiduu istoria poporului romnesc. Zaboveste ceasuri ntregi prin biblioteci renumite. Pe ct i permite timpul, se opreste si n alte orase ale Italiei. La Roma consulta izvoare si conspecteaza din operele marilor istorici universali. Parcurge mai ales cu aviditate cartea deschisa a celor 2.500 de planse ale Coloanei Traiane, n care iscusitul sculptor Apolodor din Damasc a imortalizat razboaiele daco-romane. Aceste cunostinte le mbina cu studiile de arhitectura, gasind ecouri n stilul bramantesc. ntors n patrie, el si cristalizeaza bogatul bagaj de cunostinte n realizarea autenticului stil romnesc, pe care marele arhitect Ion Mincu, predecesorul lui, un adevarat rapsod al neamului, reusise sa-l concretizeze n arhitectura noastra. Italia ofera tnarului Cerchez cheia cu care sa deschida poarta blindata n cunoasterea trecutului istoric al neamului romnesc, citind n original slova marilor descali ai omenirii. Si bogata este seria lor. Pornind de la Homer (povestitorul), trecnd apoi la Hesiod, Pindar, Herodot, Lycophron, Diodor Siculo, Vergiliu, Titu-Liviu, Strabo, Dione Chrisostomul, Martial, Horatiu, Juvenal, Pliniu, Plutarh, Dione Cassiu, Pausanias, Festus, Macrobius la care se adauga un nesfrsit lant de scriitori moderni: Amde Thierry, Dr. Hanusch, prof. Nielsen (arhitect german), Pierre Kropatkin, Lartat, Morgan, Salomon Reinach, Ku. Kinch etc. Dar stradania lui si gaseste deplina satisfactie n fata Coloanei Traiane din Roma, cel mai viu si valoros document istoric. Cu acest cunostinte pretioase, fara a fi viciat ctusi de putin de cosmopolitism, rentors n patrie, Cristofi Cerchez si propune sa traduca n fapt doua realizari fundamentale: sa faca cunoscut autenticul stil romnesc si sa stabileasca adevarul istoric al originii neamului nostru. De la nceput, pe tarm profesional el se izbeste de rezistenta forurilor conducatoare, care ncurajau numai pe acei ce aveau legaturi de rudenie, sau prestau o activitate politica a timpului, iar n domeniul istoriei, de elemente conservatoare, potrivnice cercetarilor revolutionare. I se imputa ntre altele, influenta lui N. Densuseanu, care n

lucrarea sa Dacia preistorica are o pozitie mistica, lipsita de o fundamentare pozitiva. Dar Cristofi Cerchez, artist prin definitie, si cu o cultura polivalenta a profesiunii sale, ramne neclintit, indiferent la toate opozitiile. Pasiv la onoruri efemere, fara sa guste bucuria cstigului banesc, el si nchina ntreaga activitate cercetarilor. De cele mai multe ori abia poate face fata existentei, avnd de ntretinut o familie destul de grea, cu parinti si copii, fiind singurul sustinator, fara sa ocupe posturi de stat sau la ntreprinderi particulare, dect sporadic (n timpul primului razboi mondial, functionnd ca sef al Serviciului de arhitectura la Primaria Capitalei). Singur la batrnete, se aciuiaza pe lnga una din cele trei fiice ale sale, care l apreciaza n mod deosebit si l ntelege. Lipsit de vreun venit, fara o pensie, ajutat uneori de prieteni, el duce o viata modesta, alaturi de aceasta, care mparte cu tatal si un copil al fiicei lui, un cstig mediocru si o viata de privatiuni. Abia cu doi ani nainte de sfrsitul vietii (1953), Cristofi Cerchez, macinat de o boala grea, primeste de la Uniunea arhitectilor, la sezisarea unor colegi, o pensie viagera de merit, recunoscndu-i-se valoarea artistica. Dar satisfactia este trzie; la 15 ianuarie 1955, el se stinge din viata, modest, asa cum a fost ntotdeauna, aratndu-si pna n ultimele momente convingerea, ca va veni ct de curnd ziua cea mare, care va dezvalui comorile ascunse de veacuri ale trecutului nostru istoric, asezndu-le pe piedestalul binemeritat al adevarului. De-a lungul vietii, Cristofi Cerchez s-a documentat continuu, adncind tema prea interesanta a trecutului nostru istoric, scriind neobosit numeroase articole n presa (ziarul Universul), sau vorbind n cicluri de conferinte (la Casa Scoalelor, Uniunea Arhitectilor, Fundatia Regele Carol I, Sala Dalles etc.) despre subiecte, care gravitau n jurul acestei probleme. Dar cea mai importanta activitate a sa n acest domeniu a fost conceptia unei lucrari de sinteza, extrem de anevoioasa, care demonstreaza largo sensu prelatinitatea poporului dac. Este regretabil faptul ca lucrarea a lasat-o n manuscris, nerevazuta n forma definitiva, nesistematizata pe caitole. Mi-a revenit mie datoria s-o dau cititorului, ncercnd ca redactarea sa pastreze imaginea ct mai autentica a fondului si a formei. Prin aceasta mi mplinesc un angajament pe care mi l-am luat cu putine zile naintea sfrsitului tatalui meu. * Din cercetarile de teren, din izvoarele istorice amintite si din studiul analitic al Coloanei Traiane, Cristofi Cerchez, animat de un pronuntat simt de orientare, dezvaluie o serie de date fundamentale, revolutionnd cunostintele curente legate de istoria stramosilor nostri. Cu convingere si curaj, el rastoarna dogma potrivit careia romanii, dupa ce au razbit neamul barbar al dacilor, bastinasii acestui pamnt, le-au dat limba, obiceiurile si ntreaga viata social-culturala. ntemeindu-se pe multiple consideratii, rezultate din sapaturile arheologice de pe atunci, la care era ntotdeauna prezent, Cerchez le asociaza cu datele istoricilor clasici si moderni, cum si cu traditia orala transmisa de tarani, pastratori ai obiceiurilor pamntului, aratnd ntr-o serie de capitole vechimea milenara a Dacilor, dusa pna catre nceputurile cuaternarului, cu profunde conceptii spiritualiste animate de o cunoscuta orientare cosmogonica. Autorul stabileste n Dacia leaganul omenirii risipite ulterior prin flux n Estul si Vestul Europei, ca si n Sud, n zona mediteraneana, pna n Nordul Africii (n Egipt): La nceput, omenirea a format o singura masa, o singura rasa rasa latina, raspndita pe tot cuprinsul Europei, si chiar n afara de Europa, cu centrul de pornire n Dacia ntr-un curat limbaj romnesc, accesibil oricarei minti, Cerchez dezvolta acest maret proces de migratie, subliniind pe tot parcursul expunerii, puternica personalitate a poporului dac, nzestrat de zei Titani sau Novaci fii de zei, protoparinti ai dacilor. Cristofi Cerchez fundamenteaza istoria dacilor pe o mitologie locala, stabilind adevaratul Olimp n muntii Carpati, considerat de istoricii antici drept munti sfinti. Interesant este capitolul privitor la limba dacilor, care de asemenea rastoarna teoria curenta. Poporul dac avnd o origine sacra, si limba dacilor este tot sacra, sanscrita (scriere sfnta) atribut ce i revine Daciei, nu Indiei. Cu aceasta limba au plecat misionarii daci n migratiunea lor catre Rasarit, sub numele de sciti. Dacii snt, cu alte cuvinte, detinatorii limbii cu adevarat latine, ai latinei primordiale. Marturie stau tablitele subtiri dreptunghiulare, cu scriere daca, asezate pe altarele templelor dace. Se adauga o seama de cuvinte si derivatii, legate ndeosebi de cosmos si de viata spirituala, pe care le aflam raspndite n lung si-n lat la toate natiunile care-si trag originea de pe aceste pamnturi, unde sensul lor si-a pastrat adevaratul nteles. Dacia, conchide autorul, este leaganul limbii sanscrite, indo-europene primordiale. Glotologia dovedeste n India denumiri de plante si animale inexistente n conditiile climatice ale locului, cuvinte ramase n urma fluxului dacian. Herodot citeaza, n Cartea II, un faraon egiptean, pe nume Psametus (sec. VII .e.n.), care afirma ca cea mai veche limba este a frigienilor, a pelasgilor. Or, cine altii snt acestia, dect stramosii Dacilor? Dacii vorbesc limba barbara de idioma latina, spune Horatiu n Liber II. Ne oprim la aceste exemple lasnd pe Cristofi Cerchez sa-si dezvolte tema, ntrebndu-ne si noi dupa el: cum se explica faptul ca un popor stravechi, cu un trecut victorios, recunoscut de cei mai aprigi razboinici ai Persiei si temut de imperiul roman, a putut trai fara o limba vorbita sau scrisa, pna la venirea mparatului Traian? De retinut snt si capitolele privitoare la primele sanctuare dacice, la formele primare de cult, strict spiritualiste, n care cosmogonia a servit de intermediar, prin pronuntatul accent monist, usor de transplantat n crestinism. Se explica clar cum vechile datini pagne: Craciunul, Rusaliile, Dragaica etc. au putut fi adoptate ulterior de biserica crestina ortodoxa. De remarcat mai este si istoricul joc al calusarilor, foarte interesant ca tematica, importat de la chaldeeni (joc de cult al soarelui), descris cu lux amanunte si urmarit pe tot cuprinsul tarii.

Nu putem trece usor peste capitolul domniilor spirituale si materiale ale Daciei, unde ne aflam n fata unui bogat sir de protoparinti ai regilor daci, semizei, urmati de regi, n majoritate nepomeniti de istoria curenta. Numele lor se ncheie cu marele Decebal sarabul dacilor, viteazul sef al statului, care s-a masurat cu invincibilul mparat roman, Traian: Traian nu a venit n Dacia sa o latinizeze si nici sa o civilizeze, pentru ca Dacii erau si latini si civilizati naintea Romanilor, spune autorul. Adevaratul scop a fost rezolvarea dificultatilor financiare n care se zbatea imperiul. Decebal a fost un eminent strateg, superior lui Traian, fapt confirmat si de Coloana Traiana. Si aici Cristofi Cerchez insista, prezentndu-ne coloana n toata perfectiunea ei, prin continut si executie. n cca 2.500 de figuri, grupate n 124 tablouri, sculptorul imperial nfatiseaza razboaiele purtate de Traian mpotriva temutului popor dac, timp de cinci ani. Bogatia basoreliefurilor reda scene de o infinitiva varietate, gravitnd n jurul episoadelor de razboi. Deosebit de scenele de lupta, prezentate n toata complexitatea lor, Apolodor dezvaluie celor vazatori prima icoana crestina figura lui Crist, care se recunoaste n compozitie dupa nimb, simboluri si litere evocatoare epocii de crunta persecutie pagna n care aceste evenimente s-au petrecut. Sculptorul, nsusi crestin, a cautat sa nfatiseze faptul cu toata grija si totusi, stranie coincidenta, istoria aminteste ca, la scurt interval de la terminarea lucrarii, el a disparut fara urma. Urmarind desfasurarea scenelor de lupta ale Coloanei, Cristofi Cerchez afirma ca Traian a purtat cu dacii trei razboaie, si nu doua, cum arata istoricii. Apolodor nfatiseaza fara partinire etapele de lupte crncene duse de ambele parti, razboaie epocale, care exprima iscusinta dacilor, tactica lor de lupta, strategia n atac, ca si repetatele curse folosite n scopul zadarnicirii naintarii trupelor romane, care au obtinut cu mari sacrificii biruinta finala. Catre sfrsitul celui de al treilea razboi, asistam la un ceremonial reprezentnd unul dintre cele mai importante momente psihologice. Este scena bauturii pe care o primesc capeteniile dace, interpretate pna acum drept otravirea lor n fata dezastrului iminent. Cihorius o explica, nsa, ca savrsirea unui ritual, iar Froehner, drept mpartirea rezervelor de apa n cetatea asediata. Cristofi Cerchez, cu un ascutit simt intuitiv si bazat pe o adnca cunoastere a conceptiei daciane, este ncredintat ca aceasta scena nu este altceva dect primirea mpartasaniei, n preziua luptei hotartoare, crestinismul fiind atunci religie de stat. Se sprijina pe faptul ca o otravire a capeteniilor ar fi dus implicit la sfrsitul razboiului, ori luptele continua cu mai mare ndrjire. n plus, scena aceasta nu arata victimele otravirii, dimpotriva se observa n timpul savrsirii acestui ritual, cum capeteniile dace snt n atitudini de rugaciune: unii privesc catre cer, cu bratele ridicate, altii duc mna la cap n semn de nchinare. Compozitia nfatiseaza un moment de extaz, n care personajele cu pieptul descoperit primesc bautura ntr-o atitudine pioasa. Scena nfrngerii temutului rege dac este redata magistral, lasnd posteritatii un document de mare valoare. Marele titan de la Istru si daruieste scump viata, dupa ce a folosit si a epuizat toate mijloacele posibile, spre a salva pamntul sfnt al Daciei. Cucerirea tarii a nsemnat un adevarat triumf al mparatului Traian, care a sarbatorit mareata victorie cu un fast neobisnuit. Beneficiile victoriei au salvat Statul Roman de la un iminent faliment economic, iar numarul mare al istoricilor vremii au descris pe larg imensele bogatii, ndeosebi n aur si sclavi, capturate din Dacia. Capitolul Arcul de triumf de la Salonic trateaza unul dintre cele mai importante documente istorice, n care este nlaturata falsa teza a unei colonizari si stapniri romane de lunga durata. Cristofi Cerchez arata cum, dupa 190 ani de la aceasta nfrngere, generalul Galeriu, cu ajutorul armatelor dace, cstiga razboiul mpotriva partilor, care pna atunci erau biruitori. n cinstea acestui eveniment, Senatul Roman a dispus ridicarea unui arc de triumf la Salonic, cercetat n amanunt de profesorul danez Kinch, care a scris n limba franceza LArc de triomphe de Salonique (1890), aratnd pe larg situatia dacilor n urma razboaielor purtate cu Romanii. Din interpretarea basoreliefurilor acestui arc, rezulta ca dacii s-au refacut complet la scurt interval dupa dezastrul suferit. Daca Coloana Traiana este actul de moarte al dacilor, Arcul de triumf de la Salonic, dimpotriva, este actul de nastere al poporului nostru, demonstrnd continuitatea dacilor n sirul vremii. Lucrarea autorului se ncheie cu capitolul Arta si arhitectura romneasca, n care cauta sa raspunda la urmatoarele ntrebari: 1. Daca avem sau nu o arhitectura romneasca? 2. Daca aceasta poate sta alaturi de a celorlalte popoare? 3. Daca este sau nu lipsita de monumentalitate? n descifrarea acestor dificile probleme, autorul se sprijina pe bogatele cunostinte nsusite n studiile serioase ncepute din studentie si continuate pna la sfrsitul vietii. Daca lucrarea n asamblu prezinta pe alocuri interpretari subiective, asociate cercetarilor de teren, n arhitectura, nsa, Cristofi Cerchez leaga strns teoria de practica. El nu se adreseaza numai mintii, ci ne arata de visu specificul bogat si variat al stilului romnesc, care si poarta radacinile pe pamntul Daciei. Arhitectul aduce exemple concrete, aratnd ct este de nzestrat taranul romn, purtator al folclorului si maestru nentrecut al artei sub toate aspectele. Trec peste clasificarile generale si locale a diferitelor forme ale arhitecturii n evolutie, nefiind n rostul acestei prezentari. Las n grija profesionalistului sa-si dezvolte acest capitol de un profund interes documentar. Lucrarea se ncheie oferind numeroase jaloane de orientare oamenilor de arta si cultura. Fapt cert este ca, n acest manuscris, pentru care si-a nchinat cu abnegatie si devotament ntreaga viata, Cristofi Cerchez a strabatut un drum spinos, asemenea unui explorator pasionat si neajutat de nimeni, care a strabatut cu perseverenta

paduri virgine, expus continuu la numeroase atacuri. Daca lucrarea sufera vicii de forma, cer ngaduinta cititorului, mai ales pentru coordonarea materialului, care s-a facut cu greutate, din lipsa unei revederi finale a autorului care, pna n preziua sfrsitului sau, a revenit cu adnotari si modificari pe alocuri. Lucrarea am redactat-o ca un scrib constiincios, mplinindu-mi, asa cum am mai aratat, o fagaduiala si trebuie sa marturisesc ca, n ciuda dificultatilor, mi-a procurat clipe de o rara satisfactie. Aduc multumiri totodata arhitectului Lucian Teodossiu, care m-a secondat n redactarea lucrarii, facnd si controlul stiintific al citatelor si aducnd suplimente bibliografice, pe lnga ncurajarea pe care am avut-o permanent sa duc la bun sfrsit aceasta interesanta scriere. Cristina CERCHEZ 1 iunie 1958 Cuvnt nainte Snt multi ani de atunci Stiu att, ca eram copil prin clasa a III-a la Gimnaziul Mihai Viteazul; pe vremea aceea nu era liceu. njghebasem cu mai multi colegi un cor la Biserica Icoanei si de drag, si ca sa ne mai ajutam si noi cu un ban de buzunar. Eu eram subdirijor frumos si mai petreceau timpul copiii pe atunci, facnd cu drag muzica, gimnastica, exercitii militare si diverse jocuri, dar cu masura, fara sa neglijeze nvatatura. Att ne-ar fi trebuit, s-o fi luat pe alaturea, daca voiam sa avem de furca cu tata si cu biata mama, saraca Parca l aud pe tata: Ia, destul! Mai vezi si de carte! Cartea nu se prinde n zbor. Ceea ce ma atragea mai mult era muzica: pianul, vioara si mai ales corul. Si orele de repetitie le faceam chiar la Biserica Icoanei. Din ntmplare, mai bine n-ar fi fost, ca poate mi era si mie mai bine, peste drum de biserica se ridica o cladire mare: Scoala Centrala de Fete. Era frumoasa casa aceea, si nu stiam pentru ce ma atragea att de mult nfatisarea ei n afara de nvatatura si de orele de repetitie la cor, cum aveam timp liber, veneam si ma uitam la ea; era ceva care i vorbea sufletului meu. mi vorbea de tara, de satul n care m-am nascut Herastraul, nu cel de astazi, pe care edilitatea Bucurestiului l-a cuprins n raza orasului. Cel de pe atunci era departe de capitala, departe de zgomot, la tara. mi amintea de anii copilariei, pe care pna la vrsta de scoala i petrecusem n Olt, la Dorobanti, la Beciu, pe unde bietul tata si avea si el drumurile lui. mi vorbea de anii claselor primare, pe care le facusem la Turnu Magurele si la Alexandria, de anii de prin gimnaziu, pe care vara, n vacanta i petreceam pe la Cmpulung-Muscel, Arges etc. mi vorbea de toate casele taranesti de la tara sau de la oras, cu cerdacurile lor, cu podoabele de pe ele si cu forme nemaipomenit de frumoase. mi aprindea aceasta cladire o nostalgie nepotrivita pentru un copil de vrsta mea. Dar soarta si-a urmat cursul ei Ma facui mare, intrai la Scoala de Poduri si Sosele, dar nu apucai sa-mi iau drumul pe care l croisem, ca pe neasteptate doua carari mi se deschisera n fata ochilor: doua burse. O bursa la Lige, pentru ingineria de mine, si alta la Milano, petru arhitectura, bursa d-nei dr. Elena Turnescu, mare filantroapa, care a facut mult bine tarii. A dat burse n special pentru medici, a facut spitale, farmacii, a nzestrat si capatuit fete, a ajutat Scoala Protopopul Tudor etc. Autoritatile noastre, nsa, atente ca ntotdeauna, au dat nume de piete, nume de strazi ca: gndaci, silfide si alti minotauri, dar numele Elenei Turnescu nici vorba. Lumea trece, uita Am ales bursa pentru Milano arhitectura Pe la sfrsitul primului an, cnd se predau proiectele de diploma, mare mi-a fost bucuria privind la biserici, palate cu diferite cupole, castele etc. prezentate n numarate stiluri. Dar printre ele era si o casa modesta, cu nfatisare frumoasa si cu cerdac ca pe la noi. La premiere, toate proiectele au fost recompensate mai mult sau mai putin si, spre marea mea surprindere, casa cu stilul ca la noi a fost premiata cu medalia de argint cu distinctie Am ramas uluit si atunci mi-am permis sa-l ntreb pe autor (se numea Catanio Angelo): Ce stil este acesta? Stil bramantesc, mi raspunse. Dar de ce semana cu stilul nostru romnesc? fapt ce mi-a dat de gndit, punndu-ma si mai mult n nedumerire. Am terminat scoala; am venit n tara cu un bagaj de cunostinte, mai ales n ceea ce priveste stilurile, care de fapt nu snt altceva dect rezultatul mprejurarilor istorice. Am cautat sa ma documentez, dar stilul bramantesc, casa de pe la noi ma urmarea n mod special si primul drum pe care l-am facut a fost sa mai revad casa din str. Icoanei, cladita de marele Mincu. Dar n-am mai vazut-o bramantesca, ci romneasca. Si am mai vazut si altele, am vazut si bramantesti Atunci de-abia mi-am dat seama de frumusetea si mai ales de bogatia tarii pe tarmul artistic. Si astfel am nceput sa cercetez, iar dupa o munca de ani, cu toate necazurile vietii, cu traiul greu, lovindu-ma mereu de o mentalitate specifica a noastra, m-am hotart totusi sa dau la lumina tot ce bruma strnsesem, fie bine sau rau primite de cititorii mei, pe care i rog de ngaduiala Asa am nceput sa scriu despre arhitectura rumneasca, dupa ce am creat cteva lucrari n diferite caractere, cu specific rumnesc. Mai nti am cautat sa vad daca s-a mai scris si de catre altii n acest domeniu, binenteles ceva mai nchegat; dar n-am gasit dect crmpeie si atta tot. Si atunci mi-am luat curajul si m-am hotart sa cercetez singur. Prima problema ce mi s-a pus n fata ochilor a fost sa cunosc poporul, sa-i cunosc radacina, pentru ca

manifestarile pe care le vedeam nu erau talmacite n adevarata lor lumina. Trebuia, asadar, sa cunosc taranul si pe stramosii lui, dacii. Cum era si firesc, m-am adresat istoriei, filologiei si chiar teologiei si am ramas cuprins de spaima de ceea ce am aflat; complet buimacit Dacii au fost betivi, netrebnici, barbari si, daca nu ar fi fost romanii, nimic nu s-ar fi ales de capul lor si al nostru. Asa vorbeste istoria despre ei. M-am adresat filologiei. Si mai grozav! Dacii nu au avut o limba proprie. Limba noastra rumneasca, o parte vine de la romani, alta de la slavi, de la unguri, de la turci iar de la daci, ca si cum oamenii acestia ar fi fost muti. M-am adresat teologiei. Noul Testament, care are la baza Vechiul Testament, nu spune nimic, desi traditiile poporului exprima un trecut foarte bogat. Dar nu este destul sa spunem ca sntem rumni, trebuie s-o dovedim, cercetnd adevaratul trecut al poporului nostru. Daca taranul se mndreste cu numele de rumn, el stie ca ntr-adevar el este rumn, pentru ca are o constiinta ntemeiata pe o cultura a trecutului, traditionala, naltatoare, mult superioara aceleia pe care o au cei mai multi dintre noi. Odata intrat la scoala, el nu mai stie ce este. Convins, deci, ca adevarata cultura si trage originea din traditie, mi-am ndreptat pasii catre acest mare bibliotecar al neamului si taranului nostru m-a luminat. Am vazut ca el stie, stie multe, multe de tot, attea lucruri de care noi habar n-avem. Pacat, nsa, ca el le vorbeste ntr-o limba necunoscuta noua, pe care nici nu ncercam s-o pricepem. O limba a carei cheie o gasesti pe alte tarmuri. Si atunci m-am hotart sa caut iarba fiarelor, care sa dezlege aceasta limba, iar ct am putut prinde dau si eu cititorilor mei. O fi buna, o fi rea, vor vedea si dumnealor. Asta e. Nu am pretentia sa fi descoperit totul, dar cel putin o mica prtioara, ct de ngusta, pe care s-o mai largeasca si s-o mai adnceasca cei ce vor umbla dupa mine, caci numai astfel poate sa se dea poporului nostru cinstea si meritul la care are dreptul fata de alte neamuri. Numai astfel ne vom putea numi rumni cu adevarat. Altfel nu! Cu aceste premize am pornit cercetarile mele, dar, pe masura ce ma afundam, abisul mi se deschidea tot mai mult si atunci a trebuit sa mping cercetarile si mai n adnc, la geneza, chiar pna la formatia planetei. Dnd drumul acestei carti n omenirea noastra rumneasca, stiu de la nceput ca nimeni nu e profet n tara lui, asa ca nu mi fac nici un fel de iluzie, ci mai mult o datorie pentru mpacarea sufletului si mai ales a constiintei mele. Scriitorul L. Chevreuil, n opera sa On ne meurt pas, spune: Orice noutate trece prin trei faze. nti este luata n rs, apoi e contestata si mai trziu se impune ca si cum s-ar mpinge usi nchise. Poate voi cadea si eu n aceasta categorie. Si acum, pleaca n lume cartea inimii mele Te trimit n lume

Traditia Ne aflam n fata unui subiect pe ct de vast, pe att de greu de patruns. Si tocmai datorita greutatilor perceptibile si neperceptibile se explica nedumerirea si ezitarea cercetatorilor de a ataca acest domeniu. Pentru un asemenea studiu, se cere un spirit patrunzator, un spirit care sa stie sa citeasca n sufletul marelui nostru bibliotecar taranul , dar nu orisicare taran, si nici din orisice regiune, ci numai de acolo unde, simbolic vorbind, se vede camasa lunga, tipica vechilor daci, singurul care poate desfunda calea ntelenita. Nu este exclus ca aceleasi ramasite sa se gaseasca si pe aiurea, acolo, bunaoara, unde substratul a fost si este din ramura dacica, din marele arbore dacic, cum este de exemplu Ucraina vechea Sarmatie, sau Vestul Europei, sau Nordul ei, sau n sfrsit, n afara de Europa, pe acolo unde a calcat piciorul strabunilor nostri daci. Noile asezari formate din popoare straine noua nu au avut prea mare influenta asupra autohtonilor; dimpotriva ocupantul a suferit influente, dupa cum se ntmpla n majoritatea cazurilor. Si acest scump capital noua traditia confruntat cu scrierile Orientului, confirmat de ele, ne pune n situatia de a scoate din adncuri marele briliant care se cheama Dacia. Despre vechimea poporului dac fata de a altor popoare, cel mai autentic document ni-l ofera folclorul si viata taraneasca, folclor care, n cele mai multe cazuri, se refera la spirit, fiind pastrat si transmis de popor, care calca sanatos. Cnd aud Desteapta-te, romne, ma cuprinde indignarea si ntristarea, fiindca mi dau seama ca snt vorbe goale; adevaratul dusman al tarii nu snt cei din afara, ci noi sntem, cei dinauntru. Dar sa lasam acest mare proces n seama viitorului. Sa ne gndim ca poate si mprejurarile istorice au contribuit la aceasta. Sa ne gndim ca, n fata unei straluciri numai aparente, cum a fost cazul cu romanii, adevaratul drum a fost parasit. Taranul nostru, ca nimeni pe lume altul, are constienta trecutului pierdut n negura vremurilor, Constiinta lui paseste alaturi de stiinta, paralel cu ea, pe aceeasi cale pastrata cu suferinte. Fiind vorba de folclor, ne aflam pe un tarm real, nu metafizic, care ndeparteaza ndoiala celui mai rau binevoitor, celui mai sceptic. Este constiinta taranului nostru, care i arata vechimea lui pe pamnt, mergnd pna la formarea planetei, pna la geneza. Si, ca verificare, este presupusul esoterism al Orientului, care sta la temelia doctrinelor asiatice, adaugndu-se Biblia, Vechiul Testament, n afara de geneza adamica. n realitate, aici nu este vorba de esoterism, ci de cel mai pronuntat exoterism exoterism dacian*, care devine esoterism. Astfel ca nimic dinlauntru, cum se crede, ci totul, n ceea ce i priveste pe ei, totul vine din afara, din Dacia. Si scriptele lor o confirma, cu exceptia, binenteles, a diferitelor aporturi locale, care survin mai trziu, fara sa fie n spiritul exoterismului capatat, ci cu mult mai scazute. Nici nu leaga una cu alta, cum e cazul cu Vechiul Testament geneza adamica, care apare cu mult mai trziu. Omul nu poate fi desprins de natura; nu sta pe socoteala si la bunul sau plac. El se ncadreaza n legile naturii. n acest sens, Rabindranath Tagore, unul dintre cei mai mari sofisti ai Orientului, as putea spune chiar ai lumii,

face o comparatie foarte apropiata n urmatorul pasaj din Sadhana (p. 20): Cnd omul si paraseste punctul de reazam n Univers si apuca pe frnghia subtire a personalitatii lui, trebuie sa joace pe acea frnghie sau sa se pravaleasca. A scrie istoria dacilor, dupa cum vedem, este un lucru extrem de greu. Ne lipsesc scriptele, mai ales cele rumnesti. Iar putinul pe care-l avem este lipsit de valoare, pentru ca nu numai ca nu corespunde adevarului, dar e si defaimator. Nu a ramas nimic de la daci, spun cercetatorii. Dar ce a ramas de la etrusci? Nimic. Iar cele cteva stele funerare descoperite snt si ele nedeslegate. Si cu toate acestea, etruscii au dat civilizatia Romei! Dar totusi ne-a ramas ceva: o literatura orala foarte puternica. O literatura care nu este opera unui singur om, de multe ori patimasa si necorespunzatoare adevarului, ci o literatura orala, literatura taranului, traditia care apartine tuturor. Confruntata cu cea mai veche literatura scrisa a Orientului, nu numai ca o justifica, dar se proiecteaza ntietatea ei fata de aceea a Orientului (a Egiptului, a Asiei, a lumii). Se observa materia prima, se vede matricea. Stramosii nostri nu ne-au lasat o arta monumentala n Asia, n Africa (Egipt). Nu ne-au lasat piramide, cele mai de seama monumente ale lumii. Dar, daca piramida este o sinteza, si este o sinteza, apoi teza este aici la noi, n Dacia; este n marele monument al naturii, muntii nostri. Si daca piramida este construita pe principiile tezei dacice, principii absolut spiritualiste, care i apartin, confirmarea marilor scriitori asiatici, egipteni, greci este o marturie puternica. Aceasta nu pretuiesc mai mult dect orisicare document? De aceea afirm: pentru a cunoaste istoria dacilor, trebuie mai nti sa cunosti foarte bine taranul si n urma Orientul. Si numai astfel, controlate ntre ele si coroborate, se poate obtine ceva temeinic n cunoasterea marilor nostri naintasi dacii. Nu ne-a ramas nimic de la daci? Ne-au ramas tara, muntii, apele. Ne-au ramas fiinta, vorba, limba, toate considerate de asiatici drept sfinte si acestea vorbesc. Nu voi cauta sa patrund marea arhitectura a Universului, Cosmosul, caci nu este de competenta mea; nici de datele Bibliei, n paradox cu ea nsasi. Voi reaminti de spusele Evanghelistului Ioan: La nceput a fost cuvntul Dar nu numai att. Natura poarta de grija omului, n ceea ce priveste hrana si viata lui. n fiecare an, atunci cnd zapada, cu ultimul ei asternut, paraseste pamntul, ca sa lase libera munca omului, i arata, ca un miracol, ce va iesi din aceasta munca a lui. i daruieste acea planta minunata, acel indicator, care i prevesteste cum va fi recolta n acel an. Este planta care apare primavara si dureaza numai cteva zile, numita de taran, cu drept cuvnt: rodul pamntului, avnd dispuse de-a lungul tulpinii excrescente asemanatoare principalelor culturi cu care se ndeletniceste taranul. De aceea poporul considera cerul drept factorul principal al vietii, adevaratul lui stapn si caruia i se nchina. Marile elemente creatoare I. CERUL Cerul era considerat n vechime drept unul dintre principalele elemente creatoare. Confucius, marele filozof chinez, i atribuie calificativul de inteligent. Conducatorii statelor asiatice dau si azi edictele lor n numele cerului. Metafizica daciana atribuie cerului un rol preponderent. Iata cteva versuri evocatoare: S-apuca de a ceti Si la cer a sumili, Ca e fiul Cerului Si e domn pamntului. Nu cnt mparatului, Ci cnt numai dorului, Dorului si fiului, Cerului, pamntului. Ia-ti copila iertaciune De la mama, de la nene, De la cerul cel cu stele. (Marian, Nunta la rumni) De la cer provine si ideea de umanism: Foaie verde-a bobului, Nam o scara sa ma sui Sus n naltul cerului, Sa iau cheia raiului, Sa dau drumul dorului Pe fata pamntului.

 Cu glas mare din pamnt Pn la sfntul ceriu strignd, Cu glas mare pnan cer, Cu lacrimi pnan pamnt. Cei dinti oameni n Grecia considerau zei pe acei care erau adorati de catre cei mai multi dintre barbari, adica soarele, luna, stelele, pamntul, cerul (Platon). n colindele noastre, n balade etc., cerul este adorat si astazi ca divinitate: Cerul sfnt, Cerul Domnului, Cerul cu stelele Tot ce exista pe cer, toate constelatiile, ntreaga bolta cereasca nu este altceva dect un reflex, ca ntr-o oglinda, a tot ce este de seama pe pamnt. Astfel se vede: carul mare, carul mic, closca cu pui, calea laptelui (nogatia), ciobanul cu oile, crucea preotului, crucea siderala, simbol al cosmogonismului, legat de viata omului pe pamnt, cu care mpleteste o armonie perfecta, ntr-o simfonie divina. Omul dac, la rndul sau, nu s-a desmintit si a cautat sa fie ct mai mult n vederile marelui creator, marelui arhitect al Universului, sa fie demn de opera divinitatii n care s-a integrat, pentru ca era convins de ocrotirea divinitatii pentru buna lui purtare fata de cer, care poate cu usurinta sa-i retraga ajutorul lui si sa-l piarda, ori de cte ori l nesocoteste. Astfel se explica raspunsul pe care l-au dat dacii lui Darius: Nu te teme de nimic, dect numai de mnia cerului (Herodot). Si folclorul nostru ne arata ndestul atitudinea dacilor n viata lor de toate zilele fata de Marele Creator. II. LUNA Un alt element creator, spiritual si material, care a impresionat omenirea, nca de la nceputul ei, ndeosebi pe stramosii nostri daci, a fost, fara ndoiala, luna, sfnta luna, dupa cum si astazi o spun taranii. Daca soarele, cu caldura lui dogoritoare, influenteaza materia, luna, prin linistea ei fermecatoare, se adreseaza vietii, inimii, sufletului. Ea face legatura ntre cer si pamnt. n psihologia mistica daciana, Luna a fost cel mai nsemnat element al creatiei si, mai mult, ea a personificat procreatia. Element ispititor, element care rascoleste sufletul, Luna predispune la nostalgie, la liniste, la pace, la extaz. Si italianul n cteva versuri spune: Luna! dai reflessi dargento, Io mi sento amarito! n traducere: Luna! cu reflexe de-argint Eu ma simt pierdut. Prin farmecul ei, Luna, personificata n Ileana Consnzeana, l-a ispitit pna si pe Soare, ntruchipat n Fat-Frumos. Soarele este n vesnica cautare a ei, fara s-o poata ajunge. Obosita de insistentele lui, ea consimte casatoria, cu conditia ca, la cununia lor, sa-i ridice o biserica de ceara cu noua altare, cu noua preoti, toate de ceara, ntr-o insula a marii (Insula Leuce, probabil Insula Serpilor, dupa N. Densusianu), cu pod de ceara, pe care sa treaca nuntasii pna la biserica. Soarele se supune, dar, cnd a fost sa vina nuntasii, podul s-a topit de la caldura soarelui si ei au cazut n apa. Fiind pe punctul de a se neca, Dumnezeu i-a luat si i-a azvrlit pe cer, cu conditia sa nu se mai ntlneasca niciodata, chiar de s-ar cauta. Si de atunci Soarele alearga continuu dupa Luna: Umbla frate mndrul soare Umbla frate sa se-nsoare Noua ai pe noua cai, Care noaptea pasc n rai. Umbla cerul si pamntul, Umbla frate ca si vntul, Zi si noapte plin de dor, Ars de-un foc nestingator. Si odihna nu avea Nici atunci cnd se vedea. Cnd rasai eu, tu apui, Sa nu fim pe-acelasi cui. Apoi Domnul Dumnezeu, Cuvnta cu glasul Sau: Iar cnd Domnul cuvnta, Lumile se spaimnta,

Marile se tupila, Muntii se cutremura, Cerul se-ntuneca, Tu, Ileana Consnzeana, Sufletel fara prihana, Si tu, soare luminate, Trupusor fara pacate, Cu ochii sa va zariti, Dar sa fiti tot despartiti, Zi si noapte plini de dor, Arsi de foc nestingator, Vesnic sa va alungati, Cerul sa-l cutreierati, Lumile sa luminati. n biblioteca regelui Asur (Asurbanipal), se afla urmatoarea legenda despre calatoria lui Istar (Luna) n infern, culeasa cu 2.500 de ani .e.n. din traditia adusa de marele flux dacian. Frumoasa Istar, care personifica Luna, calatorind prin vazduhul albastru, pe carul ei cu roate de argint, vede culcat, la umbra unui cedru urias, pe ncntatorul cioban Dumuzi, feciorul lui Ea si al znei Damakina. Cuprinsa de patima violenta pentru dnsul, Istar i cere mna si l face, desi muritor, sotul ei. Ranit de moarte de un mistret, Dumuzi, cu toate plnsetele catre zeii Infernului si rugamintile tovarasei sale Divina, se pogoara n Infern sa caute izvorul de apa vie (viitorul botez), care tsnea de sub pragul nsusi al zeitei mortii, nendurata Allat: Catre lacasul de unde nimeni nu se mai ntoarce, Catre tinutul departat al singuratatii si ndreapta pasul Istar, fiica lui Sin, a zeului luna. A zeului luna fiica si ndreapta pasul sau, Catre lacasul noptii eterne, resedinta zeului Ir 141i86b calla, Catre lacasul unde odata intrat rami pe veci. Ajunge la poarta, bate si ameninta cu distrugerea. Paznicul vine si o roaga sa se opreasca: Opreste, stapna, ma voi duce sa-i spun reginei Ninkigal Aceste ape trecutu-le-a sora ta Istar. Dar cnd Ninkigal auzi spusele lui se ngalbeni ca o floare smulsa ce se cutremura ca nuiaua de trestie. Era revolta, era mhnirea care o cuprinsese pentru ceea ce avea sa se ntmple pe pamnt. Plnse omenirea si zise: Ce gnduri o mpinse spre mine, Ca valul revarsarii pica-vor lacrimile mele Asupra barbatilor ce si-au lasat femeile, Asupra nevestelor ce si-au lasat barbatii, Asupra copiilor ce disparura mai nainte de timp. Dar du-te, paznice, intrarea o deschide, Cu dnsa te poarta dupa vechile datine. Si s-a dus Namtar, portarul Si la fiecare dintre cele sapte porti i smulse cte o podoaba. Pe primul prag, Namtar i smulse coroana de aur. Pentru ce, paznice, mi smulgi cununa de aur? Asa vor vechile datini, raspunse Namtar Si astfel proceda mai departe, pna ce trecu de a saptea poarta, cnd, goala complet, se prezenta nfricosatoarei Allat, care avea trup de femeie, cu membrele descoperite, cu vipere n loc de bice, cu aripi pe spate, cu fata de leoaica si trupul placerilor amoroase l lovi cu lepra rozatoare si cazu ntinsa n tarna Lipsita de ea, oamenii nu se mai nasteau, vitele nu se mai mperechiau; nici chiar pentru jertfe nu mai erau. Si atunci zeii adunati plasmuira o alta fecioara mai frumoasa, cu numele Udusunamir, si o trimisera lui Allat, n locul lui Istar, cu porunca sa-i dea drumul. Fata de aceasta mare nedreptate, regina Ninkigal grai, dnd porunca lui Namtar, slujitorul sau: Namtar, du-te de sparge palatul dreptatii, Sfarma toate columnele cele de marmora, Scoate duhul pamntului din adncimi, l aseaza pe tronul de aur,

Peste Istar ntoarce izvorul vietii Si las-o sa plece din umbrele mortii. Se duse Namtar si sparse palatul dreptatii, Sfarma toate columnele cele de marmora, Duhul pamntului din adncuri l scoase, Pe tronul de aur l puse, Peste Istar ntoarse izvorul vietii Si drumul i dete din umbrele mortii. Si cu acelasi ceremonial o mbraca la fiecare poarta si i dete apa din izvorul vietii lui Dumuzi. Poema se ncheie cu cuvintele: Catre lacasul de unde nimeni nu se mai ntoarce.

* Chaldeea trecu la cele mai oribile crime: Asurbanipal, cel mai milos dintre regii cruzi, precum se numea el singur spune: Pe fratele meu Samsumuchen, vicerege al Babilonului, care se razvratise mpotriva mea, l-am ars de viu, iar pe cei ce-l urmeaza i-am nimicit, le-am scos limba din gura (Teohari Antonescu, Lumi uitate). n cosmogonia daciana, Luna este personificata n Maica Domnului, beatificata de catre Daci drept Sfnta Vineri, iar ziua ei este sarbatorita n post si rugaciune, n reculegere. Interesanta este povestirea din cntecul Murei (cntec de dragoste). Strigai! Tinere, dragut prietene, Spune-ti numele, dragut pruncusor. Iar el, verzile ceste cetine Ma cunosc numai ca vnator, Maica-mi este dulcea Vinere, Vnez inimi blnde tinere, Iar tu, jura-te, prunca tnara Ca-mi vei fi buna; eu snt Amor, Ca pentru tine eu viu si mor. De-atunci pare ca nu-s dulci fragile, Cumu-s murele damor dragile. (Ioan Budai-Deleanu, Poezii, Casa Scoalelor, p. 73) Sau o alta poezie: Sa iubim pna n tinere vine Sngele salta si se revarsa, Sa iubim pna a iubi ne vine Racorind inima de dor arsa, Ca nu cumva apoi odinioara, Cum ca nam iubit rau sa ne para, Sa iubim pnAmor ne prieste, Pn Vinerea ne poarta pe brate. Cea mai mare sarbatoare la rumni, prin mostenire de la daci, este Vinerea Mare, care personifica Luna. Si dupa cum n ritualul Calusarilor, care se adreseaza Soarelui, jocul nu tine mai mult dect att ct soarele e pe cer, tot astfel n ritualul Vinerii Mari, ceremonia religioasa nu se petrece dect att ct luna este pe cer. Puterea cea mai mare pe care luna o are asupra sistemului nervos se vede n cunoscuta manifestare a somnambulismului. n lexicul rumnului mostenit de la daci, somnambulul apare sub numele de lunatec. Nu cunosc interpretarea pe care strainatatea o da acestei boli, dar stiu ca snt destul de cunoscute cazurile de somnambulism, iar puterea de sugestie a lunii asupra sistemului nervos, n unele cazuri devine zdrobitoare. Exemple snt destule si se aud si n zilele noastre.1 Iata ce ne spune prof. italian Archinti, n legatura cu adorarea lunii: Analog pietrelor oscilante este faimosul simbol al Astrateii, Venerea Sidonia, zeita principala a arabilor si sirienilor, al carui cult nfatisat n Orient, de

catre fenicieni, era oficiat de preoti si eunucii stricati si prostituati. Simbolul consta dintr-o piatra bruta, taiata grosolan n forma de con, cu trei fete si cu vrful ntors n jos, prins ntr-o alta piatra asezata orizontal, care sustinea conul. n antichitate era renumit marele sanctuar naltat acestei divinitati, n insula Pafo din Fenicia, unde era adorata sub strania forma de con sau piramida, si de care preistoria noastra e plina. Zeita purta diverse denumiri, dupa popoare: Astarteea, Baalti, Melita (Cipru), Mama noastra, Fecioara noastra, Nascatoarea noastra, Alita, Istar, Isis (Archinti, Degli Steli, Milano). Arabii o numesc Venera Sidonia; dar ei vin cu mult mai trziu. Lucrurile se explica astfel: arabii, n migratiunea lor, pe locurile ocupate si astazi n Irak, s-au asezat pe substratul zendic. Zendi popor arian, o ramura din marele arbore dacic. Ei erau astrolatrii, practicau sabeismul, cosmogonia. Dar cine snt sabeii? Snt o ramura daciana, ca si etruscii, oscii, latinii, care au luat parte la ntemeierea Italiei si a Romei. n ceea ce priveste numele de Sidonia, alaturi de Venera, aceasta o explica faptul ca fenicienii, raspnditorii cultului, aveau doua cetati importante: Tirul si Sidonul. Uimitoare este prezenta, n preistoria noastra, a unor mici piramide facute din os, din lemn, din piatra, cu desene reprezentnd barbati si femei, care nu se pot considera altfel dect simbolul lunii, al personificarii ei, al procreatiei. De fapt, piatra, numita de arheologi oscilanta, nu este altceva dect pronia cereasca, care se revarsa asupra pamntului Creatia. Este aceea pe care Evanghelistul Ioan, crescut n cultul menhiric, o numeste Cuvntul. (La nceput a fost Cuvntul, spune el). Luna, att n antichitate, ct si mai trziu n crestinism, este considerata drept marea creatoare spirituala a lumii, capatnd numele de Sfnta Vineri, denumirea pe care poporul o da cuvioasei Parascheva.

III. STELELE Stelele completeaza frumusetea boltei ceresti, a ntregului Univers n noptile senine, parnd ca tainuieste ceva. Maretia aceasta vorbeste sufletului si cu el ntreaga natura resimte aceasta marturisire divina, revarsata asupra pamntului. Si omul este un produs al naturii, al cosmosului, nu este izolat si nici de sine statator pe acest pamnt. Fiind legat de cosmos, se ncadreaza lui, ca orisicare produs al naturii. Ca e legat de natura, acest mare fapt l afirma traditia noastra: Fiecare om si are steaua lui. Miliardele de stele de pe cer reprezinta tot attea suflete pe pamnt. Cnd omul moare, steaua lui apune, spune credinta populara. Exemplu viu l da pastorala Miorita, unde se vorbeste de trei ciobani care veneau cu turmele la pasune: unul moldovean, altul vrncean, si al treilea ungurean (ardelean). Cel mai cu stare dintre ei era cel moldovean, iar ceilalti doi, din aceasta cauza, s-au hotart sa-l omoare. Taina lor a descoperit-o una dintre oite, Miorita, care o destainuieste ciobanului, sfatuindu-l sa-si mute turma ntr-alta parte si sa-si ia si un cine cu el. Ciobanul roaga pe nazdravana (asa o numeste el), ca de-o fi sa moara, sa-l ngroape n dosul stnii, ca sa-si auda oile si cinii. Iar la capati sa-i puna fluieras de os, de fag, de soc, ca batnd vntul n ele sa sune frumos. Iar maicutei sa nu-i spuna ca a murit, ci ca s-a nsurat cu o fata de crai, ca: La nunta mea Mustacioara lui A cazut o stea, Spicul grului, Soarele si Luna Perisorul lui, Mi-au tinut cununa, Pana corbului, Brazi si paltinasi Ochisorii lui I-am avut nuntasi. Mura cmpului Preoti muntii mari, Tu mioara mea, Pasari lautari, Sa tenduri de ea, Pasarile mii Si-i spune curat, Si stele faclii, Ca m-am nsurat Iar dacai zari, Cu-o fata de crai, Maicuta batrna Pe-o gura de rai. Cu brul de lna, Iar la cea maicuta, Din ochi lacramnd, Sa nu-i spui, draguta. Pe cmp alergnd Ca la nunta mea Si la toti zicnd: A cazut o stea, Cine-a cunoscut, C-am avut nuntasi Cine mi-a vazut, Brazi si paltinasi, Mndru ciobanel, Preoti muntii mari, Tras printr-un inel? Pasari lautari, Fetisoara lui Pasarele mii Spuma laptelui, Si stele faclii! Atunci va ntelege ea ca el a intrat ntru ale naturii, ca a murit. Fiecare om are steaua lui, spune rumnul. Si marele scriitor indian, Rabindranath Tagore, care si-a desavrsit

studiile n Anglia, acolo unde traditia daciana e prezenta, dupa cum vom vedea mai trziu, spune: Steaua nu cade, ea apune. Si nu orisice stea, adauga Tagore, ci steaua care se gaseste n constelatia de pe meridiana vietii lui, care se determina dupa directia n care arde n momentul mortii lui. Si biserica crestina spune ca, la nasterea Mntuitorului Iisus Cristos, a aparut pe cer o stea stralucitoare, ca o cometa, care i-a condus pe magi pna la locul nasterii, pierzndu-se apoi n marea constelatie.

IV. SOARELE MARELE ELEMENT GENERATOR Pentru primii oameni, a fost o totala nedumerire aparitia si disparitia repetata a soarelui pe cer. Acest fenomen i facea sa se ntrebe cu ngrijorare, ori de cte ori apunea, ntr-o impresionanta apoteoza, n infinitele straluciri de culori, daca va mai reveni. Turburarea lor o explica si faptul ca aveau n minte, prin traditie, marele eveniment al cuaternarului, cu ntunericul lui, cu sfrsitul lumii, cu sfrsitul a tot ce este creatie, viata. Aceasta teama le-a curmat-o soarele printr-o faptura care-i anunta rostul si viata sa de dincolo de pamnt, ca si revenirea. Si ntr-adevar, aceasta faptura nchinata lui este cocosul1, care, n zorii zilei, ca si n timpul noptii, i vesteste existenta. Cu un sistem nervos strns legat de univers, de sferele eterice, simbol al renvierii, cocosul l vedem prezent n catacombe. El anunta revarsatul zorilor, cursul zilei si miezul noptii. Soarele traieste si revine cu acelasi fast, uneori mai fermecator dect acela cu care a asfintit. Creatia i da oul regenerator2, pe care gaina, dupa ce-l face, l cnta prelung, parc-ar vrea sa fie auzit de toata lumea. Este singura pasare de pe pamnt care-si cnta oul. Impresionat peste masura de marea revelatie, cum ca totul este opera soarelui, taranul l coloreaza n rosu aprins, ca soarele, si l ncondeiaza cu tot ce are cerul mai frumos, n care predomina soarele cu globul sclipitor si cu razele lui. Ca omagiu adus divinitatii, printre obiectele care formeaza celebrul tezaur de la Pietroasa, gaina ocupa locul de frunte, locul de cinste. O vedem executata n mod magistral, cu totul si cu totul din aurul cel mai fin; gaina cu oul sub aripi, facut din pietre nestimate aduse de pe toate meleagurile pamntului si cu unul mai mare, gata de produs. Biserica cosmogonica daciana, devenita crestina, pastreaza mai departe oul rosu la Sarbatorile Pastilor, ca simbol al renvierii Mntuitorului. Credinciosii l ciocanesc confirmnd adevarul prin el, nsotit de cuvintele: Christos a nviat! Adevarat a nviat! Datorita marelui flux dacian, popoarele asiatice si-au nsusit si ele oul, trecndu-l n datine, care formeaza baza adevarata a credintei lor, colorndu-l si mpartindu-l la nmormntari, n vederea renvierii, sau cnd soarele este la echinoxul primaverii (viata noua). Evreii puneau pe masa pascala oua tari. Persii, egiptenii, arabii, grecii considerau oul drept simbol al Universului (renvierea). Popoarele Europei nu au pastrat acest obicei. n mitologie, soarele era personificat de Apollo, caruia traditia poporului nostru i da numele de Fat-Frumos. Sa ascultam ce spun scriitorii: Ed. Schur, n cartea sa Marii Initiati, se opreste n special la Apollo. Din cercetarile sale, arata ca Pitagora mentioneaza: Apollon vine din tara hyperboreilor. Dar unde este tara hyperboreilor? Numele de hyperborei scriitorii orientali l-au dat dacilor, iar locul si tara lor este Dacia.1 Chaldeea i numeste oameni de dincolo de lume, oameni eterici, supraoameni, iar traditia si scriitorii o confirma. Apollo traieste ntr-o comunitate ntinsa, iar cnd vrea sa faca oamenilor un dar regal, el le trimite din tara hyperboreenilor unul dintre acele suflete luminoase pe care-l face sa se nasca pe pamnt, pentru a nvata si ncnta muritorii. El nsusi se ntoarce n toate primaverile la Delfi, cnd se cnta peanurile (imnurile de slava). Vazut doar de initiati, vine n albeata hyperboreeana, ntr-un car tras de lebede mladioase, si se stabileste n sanctuarul din care Pythia transmite oracolele date de el, pe care nteleptii si poetii le asculta. Privighetoarea atunci cnta, fntna Castaliei clocoteste n unde de argint, efluviile unei lumini orbitoare si ale unei muzici ceresti patrund n inima omului, pna si n vinele ntregii naturi n aceasta legenda a hyperboreenilor mijeste n raza stralucitoare fondul ezoteric al mitului lui Apollo. Tara hyperboreenilor este imperiul sufletelor binevoitoare, ale caror aurore astrale lumineaza zonele multicolore. Apollo nsusi personifica lumina imateriala si inteligibila, soarele fiindu-i doar imaginea fizica, lumina din care purcede tot adevarul. Lebedele minunate care-l aduc snt poetii, divinele genii, mesagerii marelui sau suflet solar, care lasa n urma lor freamate de lumina si armonie. Apollo hyperboreanul personifica soarele, deci pogorrea din cer, ntruparea frumusetii spirituale n snge si carne, absorbirea adevarului transcendent prin inspirare si divinizare. Si descrierea continua aratnd legatura cu cele mai vechi mitologii ale lumii. O gasim n imnurile vedice, n cultul lui Zoroastru, al lui Mitra, personificatorul soarelui la persani, transmise de daci n marele lor misionarism, cum si n arta greceasca, aici turnat n forma omeneasca si dramatica, cu ideile cele mai abstracte, exprimnd aceeasi doctrina a mitului lui Apollo hyperboreanul. Tot Schur, vorbind de marele mit al vechilor greci adauga: Apollo, verbul solar, este educatorul oamenilor, n a caror micime i place sa traiasca printre tinerimea barbata, n luptele poeziei Dar nu ramne acolo dect vremelnic. Toamna se ntoarce n patria sa, n tara hyperboreenilor, poporul misterios al sufletelor luminoase si transparente, care traieste n eterna aurora a unei desavrsite fericiri. Nicolae Densusianu, n Dacia preistorica, vorbind de Apollo, aminteste de ruinele unui maret templu ciclopic n Insula Serpilor.1 Templul este construit din marmora alba, dupa traditie, noua usi, noua altare, noua sfesnice Noua este numar

simbolic, nchinat divinitatii cerul (Craciuna). Si tot n insula se gaseste biserica si mormntul lui Achille. Insula s-a chemat la nceput Leuce, adica insula luminata, alba, dupa cum o numeste Homer, Pindar s.a. Este destul aceasta veche denumire pentru a ne da seama ca aici este vorba de soare, Insula Soarelui. Dar mai este de subliniat si un fapt de mare importanta pentru noi: N. Densusianu, n urma cercetarilor, face o analogie ntre Apollo si Ler-mparat din traditia noastra. Scriitorii straini afirma, dupa cum vom vedea, ca Apollo a fost mparat al dacilor. n colindele poporului nchinate divinitatii (la Craciun), Ler apare n toata frumusetea: Hai Leroi, Da-i Leroi Doamne ntre monedele dacilor, toate de forma convexa (forma cerului), gasim pe extrados, invizibil oamenilor, un norulet care ntruchipeaza un chip de om cu gura deschisa, iar pe intrados, vizibil pe Apollo, cu crja n mna, sau numai crja, calarind calul solar, iar la picioarele calului Io descendent din soare. Apollo, personificatorul soarelui, faptura luminoasa, purta, ca si marii initiati, o mantie de culoare alba, culoarea soarelui. Pacat ca preotimea nu a luat n atentie acest lucru si poarta mbracaminte neagra, simbolul ntunericului, n loc de alba, simbolul luminii. Catolicii la solemnitati poarta mantii albe. Taranii nostri considera soarele drept Soare sfnt. Admiratori si iubitori ai cerului, ei vad pe cer, n toate formatiile de stele, constelatii referitoare la agricultura: carul mare, carul mic, closca cu pui (Pleiadele). Cntecele noastre populare snt inspirate n mare parte de adoratia soarelui. Vazui trei sori, Trei surori Ai sfntului Soare. La mine au alergat, n sfnta haina m-au mbracat, n scaun de aur m-au naltat. (Culegeri din Ardeal) Sfinte Soare, Sfnt Domn mare, Ai 44 de razisoare. Patru mi le dai mie, Patru tine-le tie, Doua sa mi le pui n sprncenele mele, Si doua n umerii obrazului, La toti feciorii sa le para, Ciresi de munte nflorit, Cu margaritare ngradit. (Poezii cu pasarea maiastra) Cnd apune Soarele, rumnul spune: A sfintit! adica a devenit sfnt, tot asa dupa cum crede ca omul cnd moare se face sfnt. Sa amintim si despre o straveche mostenire ramasa pna n zilele noastre, care arata cum se celebreaza cultul soarelui la noi n jocul Calusarilor Calusul (Calul solar vezi cap. Calusarii).

V. P{MNTUL Alaturi de celelalte mari elemente ale naturii generatoare, traditia neamului nostru considera pamntul de origine divina.1 Este de mare importanta sa cunoastem nfatisarea planetei noastre pentru nceput, n raport cu celelalte planete. Iata ce scrie Rabindranath Tagore: A fost o vreme cnd pamntul era numai o masa de neguri, ale carei particele se mprastiau la departari prin puterea de expansiune a caldurii; un timp cnd el nu ajunsese la forma lui hotarta si nu avea nici frumusete, nici finalitate, ci numai foc si miscare. Treptat, cnd aburii lui se condensara ntr-un tot consistent si rotund, prin mijlocirea unei forte, ce cauta sa aduca sub imperiul unui centru toate materiile divergente, si lua el locul ntre planetele sistemului solar, ca un smarald ntr-un sirag de diamante (Sadhana II). Geologii nu dezmint traditia, dimpotriva, o confirma. Pamntul n-a fost asa cum l vedem noi astazi, ci o mare masa de apa cu o fauna si o flora acvatica de mari proportii. Omul de asemenea era acvatic, nzestrat cu o inteligenta vie, care l ajuta sa se descurce Istoria asiatica pomeneste de Ohanes, care ziua iesea din apa si predica, iar noaptea se cobora n locasul lui. Asemenea si de Dagon, pe care preistoria l numeste zeul peste, civilizator. La noi apare pe discurile bisericilor de la Iasi Sf. Nicolae Domnesc, Trei Ierarhi s.a. unde este aratat jumatate om, restul de la mijloc n jos cu trup de peste, nct nu se poate spune ca el a luat parte la evenimentele pe care ni le ofera preistoria. Dar atmosfera se raceste, o zapada eterna se asterne pna la paralela Berlinului. Marea Sarmatica se retrage n bazinul Marii Negre si ramn lacurile: Fundata, Amara, Lacul Sarat s.a., toate cu apa de compozitie marina. Se formeaza Carpatii, pe care Dunarea la Portile de Fier i desparte de Balcani. Atunci apare omul preistoric, avnd cultul mortilor, omul necrofil.

Iata ce spune Orientul, n urma marelui flux dacic civilizant, despre care voi vorbi pe larg la capitolul respectiv: Scrierile persane amintesc de omul acvatic, Dagon, zeul-peste civilizator, caruia i nchina temple. Scrierile din Chaldeea, tara cu care dacii au luat primul contact n Asia spuneau: Pe vremea cnd ceea ce este sus nu se numea nca cer, pe vremea cnd ceea ce este jos nu se numea nca pamnt, abisul si eternul produceau oameni fantastici, asa cum se vad pe monumente. Razboinici cu corp de pasera, oameni cu cap de corb, tauri cu cap de om, cini cu patru corpuri si cu coada de peste. Omul, asa dupa cum l vedem, traia gol si dezarmat n mijlocul acestor monstri, pna n ziua cnd Ohanes iesi din Golful Persic, pentru a-l instrui. El avea, dupa cum am mai spus, corpul de peste, capul si glasul de om, iar picioarele i ieseau din coada de peste. Ziua si-o petrecea pe pamnt, nvatndu-i pe chaldeeni practica literelor, stiintelor si altele, principii de legi, de geometrie, de nsamntari si seceris. La sfintitul soarelui se afunda n mare notnd sub talazuri. De la el ncoace nimic nu n-a mai fost inventat (Maspro, Histoire de lOrient, Paris, 1899). Astfel, naintea omului tertiar apare omul acvatic, stramosul lui, uriasul. Este el destul de superior, pentru ca Homer sa-l considere prototip al zeilor? Va raspund ca da! Si dovada ne-o face preistoria, unde este ntemeiata grija de suflet, pe care omul tertiar, urmat de cel cuaternar, o are pentru sufletul disparutului. De asemenea si predecesorul sau, omul acvatic, dovedeste nsusiri spirituale.1 Iata ce spune Herodot despre omul de ieri: Dupa cum marturisesc scitii (dacii), neamul lor s-a format astfel: la nceput s-ar fi nascut pe acest pamnt, care era pustiu, un barbat cu numele de Tarkitan. Si zic ei ca pamntul acestui Tarkitan mie nu-mi pare ca spun lucruri de crezut , dar spun ca ar fi fost cerul si fiica lui, rul Boristena (Niprul). Si ca acest Tarkitan avea trei copii: pe Lipoxais, Apoxais si cel mai tnar, Galaxis (nume grecizate Herodot, 1, IV). Ei snt primii organizatori spirituali ai bisericii cosmogonice daciane, dupa cum, mai trziu, cei trei apostoli ai crestinismului n Dacia au fost Inu, Pinu si Rininu, personificnd trei fluvii si care sfrsesc necati. n solul si subsolul tarii noastre observam, pe locul fostei mari sarmatice, fosile marine, pe care le gasim ndeosebi n Baragan, pe sub Albestii Cmpulungului etc. Pe coaste aflam fosile de plante din era secundara, feriga, cum o numesc taranii si astazi. n vaile dealurilor s-au gasit n Muscel, la Valea Nandrei, n Rpa Jidovilor, oase de mamut din neogen, cum si zacaminte de petrol, provenite din distilarea elementelor organice, de plante si animale supuse la temperaturi si atmosfere mari. Maistrii nostri sondori, cnd opresc sondajul spun: Am ajuns la stratul dacian. Geologii cred ca titeiul poate fi datorat amestecului hidrogenului cu carbunele din interior n proportii anumite. Dect numai ca pamntul are o sectiune mai mult sau mai putin regulata, ntocmai ca taietura lemnului, si atunci ar trebui ca titeiul sa se gaseasca n toate tarile lumii, pornind, se ntelege, cam din acelasi inel si la aceleasi adncimi. Or, acest fapt nu se ntmpla. Petrol nu se gaseste dect acolo unde odata a fost mare, iar raspndirea lui n inelele pamntului se datoreste zacamintelor, depozitelor subterane de materii organice, tot de prin adncurile fostelor mari (stratul dacian, cum l numesc sondorii). ntr-adevar este vast acest capitol, dar el ne da ideea evolutiei pamntului, evolutie care ntareste traditia stramoseasca cu privire la marile transformari din decursul timpurilor. E foarte important sa cunoastem cum arata subsolul Romniei. Sub stratul vegetal arabil, de grosimi variabile, se gaseste de obicei un strat de pamnt galben-loess, o argila calcaro-nisipoasa cu concretiuni marnoase, numit de popor siga. Sub loess se afla un strat de nisip cuartos, uneori feruginos. Sub nisip se gaseste pietris de diferite marimi, numit n popor chisai si cu acest pietris se termina seria straturilor diluviene, cu o grosime de peste 10 metri.1 Marea revelatie divina Cunoscutul scriitor francez Eduard Schure, n cartea sa Les grands initis, nfatiseaza cteva aspecte din secolul al V-lea .e.n., referitoare la ideologia antichitatii. Autorul aminteste de starea decadenta a Greciei, care ajunsese sa conteste chiar si existenta lui Orfeu, autorul moral al desfrnatei Grecii, desi acesta traia nca prin discipolii sai, cum era Pitagora, care petrecuse o mare parte din viata n Egipt, de unde si-a nsusit nvataturile marelui preot Sankis din Memfis. Plecnd n Chaldeea, Pitagora gaseste aceeasi ideologie si, dupa ce calatoreste mai n tot Orientul, ajunge la constatarea ca peste ntreg pamntul situatia este asemanatoare. n China, Lao Tse purcede din esoterismul lui Fohi, cel din urma Buda. Sakia-Muni propavaduia pe tarmurile Gangelui. n Italia, sacerdotiul etrusc trimite la Roma un nzestrat cu cartile sibiline, pe regele Nuna, care ncerca sa nfrneze prin ntelepte asezaminte amenintarile Senatului Roman. Si nu ntmplator apar acesti reformatori concomitent la att de diferite popoare, a caror misiune urmarea acelasi scop, fapt ce dovedeste ca n anumite epoci un curent unitar spiritual strabate n chip tainic omenirea ntreaga. Tot Schure ne mai spune, prin gura lui Pitagora, ca Apollo, supranumit verbul solar si hiperboreanul, vine n fiecare an la Delfi, iar toamna se rentoarce n patria sa, la hiperboreeni, poporul misterios al sufletelor luminoase si transparente, care traiesc n eterna aurora a unei fericiri desavrsite. Aici se afla adevaratii preoti ai lui Apollo si iubitele-i preotese Explicatia acestui fapt ne-o da marele arheolog francez Alexandre Bernard, adnc cunoscator al lumii galice, n cartea sa Archologie celtique et gauloise, prin cuvintele: Nu trebuie sa ignoram faptul ca totul apartine unui neam de oameni, care au locuit n mijlocul Europei, uitat de mult de istorici (dacii). Pentru a calca pe urmele cercetatorilor, sa vedem ce s-a petrecut n Dacia n vremea tertiarului. Istoricii nu amintesc nimic, dar sa ne adresam marelui bibliotecar, taranul nostru, adnc cunoscator si pastrator al traditiei. Iata ce auzim de la el: A fost o vreme cnd ar fi trait pe pamnt niste jivine ct casile de mari. Si o data cu ele si

niste oameni tot att de mari, care calcau cu un picior ntr-un vrf de munte si cu altul n alt vrf, de le ziceau uriasi, jidovi. Dar vremea s-a fost posomort, cerul s-a fost ntunecat, soarele si-a fost ascuns fata lui, muntii sau fost batut n cap. Jivinele au pierit si oamenii spun ca animalele fiind bune la Dumnezeu, El i-a fost mpietrit n carnea si oasele lor.1 Si vremea se schimba n rau. Atmosfera se raceste si se anunta cuaternarul. Spiritul animnd o noua materie si-a pierdut constiinta trecutului, identificndu-se cu cea noua. Iar cnd vremea s-a schimbat iar n bine, Dumnezeu ia desfacut tot n carnea si oasele lor, de le-a zis Novaci, oameni noi, supraevoluati (omul cuaternar). Dar mpietrirea si despietrirea au putut avea loc? Este usor de vazut ca aici nu este vorba de mpietrire si despietrire, ci de o materializare si o rematerializare a omului care a binemeritat, deoarece de materie nu poate fi vorba: aceasta nu a putut vietui n vremea marelui cataclism. O materializare si rematerializare a spiritului omului ultramoral, asa cum spune traditia. De aceea li se spune Novaci oameni noi. Ei au si darul constiintei trecutului, care sa serveasca de exemplu viitorului. Dovada formidabila ideologie, pe care au raspndit-o n toata omenirea, prin marele flux dacian, punnd, totodata, pe lnga temelia scolilor teozofice si temelia unei singure biserici, biserica daciana universala, dupa cum constata marele Pitagora. Simbolul ei este bolovanul de piatra menhirul. Si Carpatii devin sfinti: Piatra Domnului (Car piatra; pati Domn, n limba clasica armeana, care este o ramura dacica. Menhirul este un cuvnt compus: men spirit; hir hire hirea (firea) omeneasca, n perioada ei de trecere din tertiar n cuaternar. Menhirul este simbolul perfectiunii si al vietii eterne. El stabileste o norma n viata omului. Este un comandament divin. Menhirul si avea psihologia lui. Cei vechi i se nchinau, ncredintati ca se adreseaza nsasi divinitatii, iar n aceasta forma sadita adnc n sufletele lor, ca trimis de sus, menhirul se raspndeste peste tot pamntul. Sub acest nteles a patruns peste tot locul unde exista suflare omeneasca, punnd temelia unui singur lacas biserica universala si a celei dinti scoli doctrinare, desavrsite de marii initiati care le conduc. Pentru explicarea faptului, dam cuvntul profesorului arheolog Archinti, care, n cartea sa Degli steli, vorbind de menhire, spune: Istoria si descrierile calatorilor antichitatii, ca si arheologii moderni, au semnalat existenta unei imense cantitati de monumente brute, mai primitive dect toate monumentele cele mai frumoase ale antichitatii. Aceste razii, de cea mai veche arta primitiva se gasesc raspndite n ntreaga omenire. Oriunde ramne amintirea unei stravechi civilizatii Aceste monumente aflate pe toata suprafata pamntului, pe ambele emisfere, n unele centre snt mai numeroase, iar n altele snt dispuse la distante foarte mari si rare. Cele situate n afara Europei snt putine si foarte departe unele de altele, iar cea mai mare parte au aspectul de adevarate opere de arta, care au scapat atentiei arheologilor. Cele existente n Europa strnesc de secole curiozitatea si interesul oamenilor de stiinta si inspira o teroare mistica celor din jur. Numele lor e menhir sau menir, iar cea mai mare parte se gasesc n Franta (Bretania), Anglia, Irlada, Scotia etc., formnd mari aliniamente sau cercuri sfinte (Cromlech). Noi avem Curm. Numele lor snt luate din vechile dialecte galice. n regiunile unde este prezent menhirul, populatia vorbeste un dialect nenteles nici de francezi, nici de englezi etc. ceea ce denota ca numele lor snt luate din vechile dialecte: menhiri, cromlechi; n Sardinia Pietre del circo toate cu acelasi caracter religios. Obiecte de groaza mistica, sau de teroare, de legende stranii, fabuloase si socotite opere supranaturale, ele snt anterioare oricarei arte orientale egiptene sau asiatice. Si acum ne punem ntrebarea: cum si cu ce mijloace preistoricii au putut ridica n picioare acei monoliti, menhiri, de naltimi si grosimi considerabile atingnd zeci de metri?1 Asemenea monumente se afla n nordul Frantei (Armorica), n Anglia (Irlanda), n Spania, dincolo de Gibraltar, n nordul Africii. Ptolemeu, marele geograf, le gaseste n Egipt. Se mai semnaleaza n Rusia, prin Siberia, India, Asia (Chaldeea, Persia, Palestina), n America si peste tot pamntul. Profesorul italian Ed Morse a descoperit grupuri de dolmene la baza muntilor situati la 10 mile de Osaka (Japonia). n toate aceste regiuni, traditiile locale spun ca popoarele vechi si faceau rugaciunile naintea acestor pietre, ncredintati ca se adreseaza nsasi divinitatii. Cu ele si-au facut oamenii lacasuri de rugaciune, mari aliniamente, cercuri sacre.2 Menhirul este temelia bisericii universale, temelia adevaratului ortodoxism, n sensul strict al cuvntului. Si, cu toate acestea, Conciliul Ecumenic tinut la palatul Trulli din Constantinopole, compus dintr-o preotime influentata de Vechiul Testament, a hotart sa se darme pretutindeni aceste pietre sfinte, oprind pna si pomenirea numelui lor. Unul dintre membrii Conciliului a dat ordin sa se distruga pietrele sfinte din Galia. S-a lovit, nsa, de rezistenta antropologului Quatrefages, care s-a opus acestui ordin. Pe ntinsul Galiei, s-au descoperit peste 15.000 de asemenea monumente sacre, cu toate intemperiile si mai ales distrugerea oamenilor. Preistoria Aparitia omului pe pamnt o stabileste stiinta, dar o mai arata si cartile de cult, si printre acestea Biblia pomeneste de o serie de evenimente nepatrunse nca de spiritul omenesc. Din punct de vedere stiintific, nsa, numai urmele materiale, pe care omul le lasa dupa el, pot face dovada aparitiei si existentei sale pe pamnt. Omul primitiv, pentru a-si duce existenta, avea nainte de toate nevoie de hrana, ncepnd cu apa si cu asigurarea elementelor nutritive: lapte, carne, fainoase, iar pentru mbracaminte, n primul rnd de o piele de animal care sa-i acopere trupul. Pentru procurarea acestor lucruri si-a facut scule, la nceput foarte rudimentare, ramasite care se vad si astazi adunate peste tot locul. Ct priveste epoca n care au fost realizate, aceasta ne-o arata geologia, dupa vrsta straturilor de pamnt pe care le stabileste. Odata definita proba materiala, arheologia ne da explicatii si asupra atitudinii spirituale a omului primitiv, i arata

rostul si comportarea lui care o are n fata acelui ce necunoscut, nchipuit n diferite forme. n studiul pe care mi l-am propus, voi cauta sa prezint cititorului Dacia vazuta prin prisma celor doua laturi preistorice, ambele strns legate ntre ele, si anume: 1) Latura materiala 2) Latura spirituala1. 1) nainte, nsa, de a trata latura materiala, trebuie sa arat ce ntelegem prin preistorie. O spune nsusi numele. Este stiinta care se ocupa de existenta omului pe pamnt, mai nainte de scrierile cercetatorilor, este stiinta care cerceteaza urmele lasate de om pe pamnt. Preistoria a luat fiinta la sfrsitul secolului XVIII n Danemarca. Ideea a pornit de la secarea vechilor lacuri, a turbariilor de care e plina Jutlanda si care aveau n stratificatie trunchiuri de copaci, rnduiti n paturi; trunchiuri de fagi, care acopereau trunchiuri de stejari din ce n ce mai marunti. Mai n adncime trunchiuri de pini drepti si frumosi, apoi strmbi si chirciti, printre care s-au gasit diverse unelte rnduite astfel: n straturile de la suprafata, scule de fier, sub ele scule de bronz, iar n adnc, printre pini, scule de piatra, unelte de care s-au servit primii oameni. Cel dinti fapt care a determinat pe cercetatori sa stabileasca vechimea omului pe pamnt au fost ramasitele de coji de stridii, de scoici, adunate n adevarate gramezi, care au constituit hrana acestuia. Ele se gasesc din abundenta pe coastele Danemarcei, ca si pe multe coaste ale apelor (n Portugalia, pe malurile fluviului Tajo). Despre fosta existenta a acestor scoici, chiar daca ele au disparut, ne vorbeste culoarea verde stralucitoare, aproape sidefata, a plantelor crescute pe ele, observate de la mari distante din cauza culorii lor stravezii. n nisipurile de sub loess s-au gasit resturi neogene de animale diluviene (dinotherium, mastodont, mamut etc.), care odinioara, nainte de diferentierea climatului, traiau n turme pe pamnturile Daciei. Muzeele tarii noastre au adunat numeroase resturi scoase de prin plaiuri si de sub dealuri. Citez un schelet ntreg gasit la Mnzati (Tutova). Eu nsumi am fost martor cnd niste tarani, sapnd la o fabrica de caramida din Colentina, au gasit n nisipul diluvic un colt de mamut, de cca 2 metri lungime si cu un diametru de 15-18 cm. Spre Dunare, loessul este mai gros, catre nord se subtiaza pierzndu-si culoarea nspre negru lund denumirea de cernoziom (cuvnt dac slavizat). La nceput, studiul obiectelor gasite n stratificatia pamntului si a urmelor lasate de ele nu a ntmpinat nici o greutate. A fost de ajuns un spirit mai ascutit si o staruinta n cercetari pentru stabilirea originii lor. Mai trziu, nsa, cnd lucrurile s-au mai complicat, a fost nevoie de studii mai serioase si de specialitate, pentru a se ajunge la rezultate pozitive, si astfel au aparut o serie de cercetatori ca: Worsar, Thomson, Steentrup, Mortiller, Montelier, Dumas, Boucher de Perthes s.a., de numele carora este legata preistoria. Sub pamntul este marele bibliotecar al acestor marturii care dovedesc existenta omului preistoric, a carui structura scheletica nu difera cu nimic de a omului din zilele noastre. El a fost acelasi pe tot cuprinsul pamntului, numai climatul si mediul nconjurator a determinat rasele. n subteran se afla nmormntate de zeci de mii de ani, daca nu chiar de sute de mii de ani, parte libere, ori n grupuri mai mari sau mai mici, parte mpreuna cu omul, o multime de unelte de care s-a folosit acesta; parte chiar la lumina zilei, pe coaste, pe rpi, prin locuri pe unde nu mai calca picior de om. Nu ma voi ncumeta sa ma afund n studiul preistoriei, pentru ca nu acesta este rostul scrierii mele. Voi arunca, nsa, o privire generala n lung si-n lat, staruind n special asupra tarii noastre, cu consecinte asupra ntregii omeniri. Dupa felul materialului si al fasonarii lui, cercetatorii mpart preistoria n mai multe epoci: Epoca eolitica (aurora epocii de piatra), epoca paleolitica, epoca neolitica, epoca metalelor (arma, cositor, bronz, aur, fier). Felurile de piatra ntrebuintate de primii oameni au fost: silexul (cremenea) si rocile eruptive (porfirul, dioritul, ofitul, granitul, serpentina), iar dintre rocile sedimentare gresia, piatra calcaroasa s.a. Au mai fost folosite si alte pietre, nca neidentificate. Printre uneltele mai des folosite s-au gasit: ciocane, dalti, cutite, raschitoare, unelte de pescuit, buzdugane etc. etc. Cezar Bolliac a facut o descoperire de mare nsemnatate pentru noi, pe muntele Lespedea din judetul Dmbovita (vezi Trompeta Carpatilor, nr. 846, 1870). Iata ce ne spune Bolliac: Pe muntele Lespedea, din judetul Dmbovita, se vad niste pietre mari, pe care sta o lespede (pietroi), formnd un acoperamnt deasupra a doua ncaperi: una de 15 picioare lungime si 8 picioare largime, cu o intrare si cu o iesire n partea opusa a intrarii, nalta de 7 palme si larga de 3 palme; bolovani mari, drept praguri si cte un bolovan ca treapta de cobort ntr-nsa. Intrnd nauntru prin deschizatura de catre apus, la dreapta este un bloc de piatra de forma patrata altar (negresit), cu naltimea de 4 palme si tot attea de cele patru laturi. Pe acest altar erau urme de cenuse si cioburi amestecate cu un fel de nisip. Am luat cteva din aceste hrburi, toate vinete si albite pe dinafara, si am strns si o cantitate din acea cenuse sacra. Alaturi cu aceasta sala, despartita printr-un zid format dintr-un singur bloc de piatra, care acopera si prima sala n forma de tinda, este o alta sala mai mica dect cea dinti, fara altar si fara nici o ngradire. Pe malul Oltetului, n apropierea manastirii Polovraci, se afla o cetate. Mai sus de ea, n minunata Poiana lui Pades, se gaseste o straveche necropola, unde se observa clar urmele monumentelor dolmenice, ale caror pietre au fost smulse de la locul lor si aruncate la vale. Necropola este nconjurata de un sant foarte adnc, iar putinele sapaturi facute n graba au scos la iveala resturi de oase amestecate cu mici cioburi de lut asezate pe un strat destul de gros de cenusa si carbuni. Pe coasta dealului s-a gasit un schelet de om cu genunchii la gura si cu minile strnse pe genunchi. Mai la vale s-au gasit cteva obiecte de lut. Teohari Antonescu ne spune urmatoarele: Am fost la Schela n Gorj si am constatat pe muntele Gornicelu o cetatuie nlauntrul careia s-au gasit, cu ocazia unor sapaturi, obiecte primitive de lut, iar n afara cetatii siruri de

pietre nfipte n pamnt si rnduite n forma aliniamentelor din Bretania, adica un rnd de pietre la egala distanta una de alta, formnd un dreptunghi regulat, care nchide un sir de trei rotocoale concentrice ca si dreptunghiul, nfipte la aceeasi adncime n pamnt. * n vreme ce preistoria se gasea nca n fasa n lumea vestica, Rumnia, nainte cu cteva zeci de ani, ncerca o noua si mare transformare.1 Era tocmai n acele vremuri cnd studiul preistoriei se plamadea n special n Danemarca, apoi n Franta si n Germania, iar oamenii nostri de stiinta de pe atunci, de mult n strnse legaturi ndeosebi cu Franta, nu puteau ramne surzi si orbi la cele ce se petreceau n vest. Astfel, A.T. Laurian (1840), N. Beldiceanu, C. Butureanu, Al. Odobescu si altii ncepura sa faca sapaturi n locurile banuite ca s-ar afla asemenea marturii, n special dupa spusele taranilor nostri, tinndu-se seama chiar de numele date de ei unor localitati. Ceea ce i-a preocupat cu precadere pe cercetatori a fost traditia, pe care au nteles-o, fapt ce le face cinste. Era acea literatura orala, care curge din gura n gura, ducnd chiar pna la formatiunea planetei. Se observa fara exagerare, legatura cu stiinta geologiei, verificata n traditia taranului nostru (existenta planetei si formatia ei; aparitia vietii fauna si flora. Si cercetarile lor au dat rezultate rodnice. Pretutindeni, dar mai ales prin locuri anumite, unde se aflau ridicaturi de pamnt, ceva mai rasarite dect pamntul din jur si despartite de el printr-un sant larg sau chiar doua, ei au gasit sumedenie de obiecte de os, de lut, de coarne de cerb etc. 2) n legatura cu viata spirituala, omul preistoric ridica adevarate monumente de pamnt, carora le da numele de gorgane: gorg sus; dolj jos. Acestea se afla n genere n apropierea statiunilor preistorice. Bucurestiul, centru cunoscut de asezari preistorice, si are si el gorganul lui, peste care, poate din traditie mistica, este asezata Biserica Sf. Ilie din Gorgani. Tara noastra, mai mult ca oricare alta, fiind centru de pornire, numara cu miile. n Vlcea, aflam Movila Tursanului; n Romanati Movila Turtanului (etrusci). Nu trebuie sa se uite ca etruscii s-au numit la nceput tursi, tusci, tisci, tirsi, iar agatirsii snt din aceeasi familie. Aga prefixul, s-a tradus n urma marire. Si agatirsii au nsemnat mult n istoria dacilor. Facnd sapaturi n gorgane, s-au descoperit schelete omenesti, cea mai mare parte n sicrie de piatra, sau libere, acoperite de lespezi de piatra, asezate vertical (sistem de nmormntare neolitic). Dr. D. Goilav, un medic din Iasi, a cercetat cu ctiva ani n urma zeci de asemenea movile de pe malul Prutului, n preajma asezarilor preistorice, si a gasit n ele trupuri omenesti alaturi de obiecte preistorice. Acolo unde lipsesc gorganele, snt cimitire asezate pe terenuri mai ridicate, ngradite cu stlpi din pietre mari, sau cu stlpi fixati la capatiul mortului, spre rasarit. n acestea se depuneau sicrie cu diferite obiecte de pamnt, de os, de piatra, chiar si alimente asezate cu grija lnga cel decedat, dovedind ideea unei vieti eterne, poate si a renvierii. Statiunea Sarata Monteoru ne ofera exemple de ngropari la mari adncimi, n conditiile aratate mai sus. n Iliada, vrful cel mai nalt al muntelui Ida se numea Gargaron (Homer, Iliada, VII). Vechile gorgane erau facute de pamnt (Iliada, VI). n Apulia (Italia) un munte purta n antichitate numele Garganes (Plinius, Istoria Naturala, III). Omul cuaternar avea n constiinta lui ideea existentei sufletului, conceptie raspndita pretutindeni si mai ales n ntreaga Europa, datorita marelui substrat dacic. Horatiu, n odele lui, vorbeste de gorgane (Ode, II). Galii spun kerougant sau galgal, si nu dolmen kerkeno (A. Bernard), iar irlandezii kruochau. n rasaritul Europei, pamntul ocupat de URSS este plin de asemenea gorgane (morminte). La Cernagor, Moghilev, Pscov, Novgorod si chiar n vecinatatea Leningradului se gasesc o multime de movile purtnd numele de kurgan. Scriitorul rus Uvarov spune ca, de pe coastele Marii Negre si pna n apropierea principalelor orase ale URSS, gorganele snt foarte numeroase, a caror origine se pierde n lumea Scitilor. Herodot, cu mult naintea lor, afirma acelasi lucru. Asemenea monumente snt raspndite si n Balcani, n Tara Galilor si n Italia. Mausoleul mparatului August era un tumul enorm de pamnt (Strabo, Geographica, V). Localitatile raspndite peste tot pamntul tarii, multe la numar si ferite de atacurile oamenilor sau al fiarelor erau asezate mai mult pe malul apelor sau al lacurilor, chiar pe gradistele apelor. Taranii le numesc cetati sau cetatui si precizeaza: cetati de pamnt. Aceasta interpretare o dau dupa aspectul exterior al pietrelor din jur, care le imprijma si un caracter mistic; cimitire pagnesti prin continutul sapaturilor. Este extrem de semnificativ ca taranii nu au pierdut constiinta acelor necropole. Ei spun: Cetatea Letinilor sau Horoborenilor, cuvnt deformat din hyperboreeni. Mai toate cetatile snt asezate pe Jurasic, pe depozitele diluvice, sub straturi de cenuse umede, n care s-au descoperit locuinte, obiecte de cult din lut nears, din os, coarne de cerb, piatra; la nceput numai aschii din piatra necioplita, mai trziu trasa la roata si urmnd, pe scara progresiva, metalele (arama, bronzul, fierul, aurul) lucrate cu o perfectie artistica, care uimeste pe cei mai iscusiti gravori moderni. Toate acestea snt executate pe acelasi temei principal nentrerupt, dovedind continuitatea unui aceluiasi neam, dotat cu nsusiri care constituie frumusetea artei noastre taranesti, nlaturnd ipoteza unui popor de migratiune. n unele locuri, satul se transforma n oras, pe masura evolutiei, cum este Bucurestiul nostru, unde cartierele marginase mai pastreaza nca pe ici, pe colo manifestarile artistice de arta taraneasca. Dar asezarile nu arata numai existenta primilor oameni, ci stabilesc si rasa, care joaca un rol important n mersul omenirii (de exemplu, Cetatea Letinilor). n Dacia, snt popoare ramase locului, pastratoare ale amintirii genezei si care formeaza marele trunchi comun, cu ramuri pornite n migratiune, chiar din primele faze ale preistoriei, dnd nastere popoarelor cunoscute, despre

care voi vorbi mai trziu. Localitatile mai cunoscute din tara noastra unde s-au gasit numeroase vestigii snt statiunile de la Sculeni, Cucuteni (n apropierea Iasilor), de unde au fost scoase si resturi de case din brne, nvalatucite de lut si paie, fatuite si varuite; Vadastra (Romanati); n jurul si pe locul Bucurestiului (aratnd astfel vechimea si continuitatea orasului fata de celelalte orase ale Europei). C. Bolliac si n urma Al. Odobescu afirma ca obiectele gasite n comuna Copuzul (Ialomita) seamana cu cele aflate n Bretania si Irlanda; apoi Oravita (Mehedinti), Gornicelu, Poiana lui Pades (Gorj), Lespedea (Dmbovita), Sarata Monteoru (Buzau). La Albele (Vlasca), s-au dezgropat obiecte de ceramica, silex, pistra, ca si cteva de metal. Interesanta este pictura vaselor cu grafit si culori. Casele din paianta, asemenea celor din ziua de astazi au unele dintre ele peretii pictati. Sapaturile de la Pecica si Semla (Arad) au scos la iveala instrumente primitive si obiecte din arama si bronz. Sapaturile facute n vechea albie a rului Aranca (Banat) si n colinele din jur au dat la lumina obiecte preistorice de foarte mare valoare, ne spune prof. dr. Rosca de la Cluj. Dar una dintre cele mai valoroase statiuni preistorice de la noi este, fara ndoiala, cea de la Brebu (Prahova). Aici, preotul Vasile Nicolau, ntors n tara dupa o calatorie prin Egipt, are meritul ca, n urma sapaturilor, care au avut drept rezultat descoperirea unor obiecte foarte interesante, a facut singur un frumos muzeu, poate cel mai pretios din tara. Asezata pe un platou nalt, statia Brebu a fost scutita de influente geologice. Dupa marturia preotului, mai toate obiectele au fost gasite pe malul rului Lupea si la mica adncime. Geologii snt de parere ca respectivele statui reprezinta trovanti separatiuni sferoidale n depozite nisipoase (gresii) slab consolidate, forme diferite, mai ales ovale ntlnite n depozitele de gresie. Trovantii snd de asemenea gresii, dar mai bine cimentate dect restul sedimentului. Studiile geologice ne arata ca cuaternarul si-a ndeplinit opera, dnd nastere prului, afluent al Doftanei, care a taiat statia n doua, fapt care a facut posibil ca majoritatea obiectelor gasite sa poata fi vizibile n coastele malurilor, determinnd pe preot sa-si ntinda cercetarile descoperind sumedenie de obiecte, care au fost completate cu altele aduse de ru de la departare mai mare. Obiectele preistorice sculptate n piatra snt de o valoare artistica aproape michelangeleasca, reprezentnd toate vrstele prin care a trecut omenirea, de la vremurile cele mai ndepartate pna dincoace de epoca fierului, de la sculpturi, care unele din ele se pot talmaci drept conglomerate (datorita fluviilor tertiare), din care nu lipsesc nsa obiecte facute de mna omului, pna la sculpturi cu tendinte anatomice (nuduri). ntre aceste straturi s-au gasit si scule de silex, cremene si coarne de cerb, toate cioplite si lustruite, executate cu cea mai splendida perfectiune. n vreme ce n Franta obiectele se marginesc la gravura, la noi gasim si sculptura si gravura. Interesanta este cercetarea pe care a facut-o Bolliac n 1869, ntr-un deal de lnga satul Oravita (Mehedinti), unde se gaseste cetatea preistorica numita de tarani cetatea Letinilor. Bolliac gaseste n sapaturile de aici, printre cioburi de culoare cenusie si alba, printre oseminte omenesti si vase cu cenuse, obiecte de bronz si de fier (vrfuri de sageti s.a.). El este surprins de ce taranii i-or fi zicnd cetatea Letinilor, cnd nu a gasit nimic roman ntr-nsa. Dar taranii au fost destul de clari; ei nu i-au spus cetatea romanilor, ci cetatea letinilor, care nu este acelasi lucru. Din punct de vedere etnic, acest cuvnt indica numele rasei si al pornirii. Aproape n toate statiunile, sculele de piatra snt ntovarasite de ceramica. n frumusetea acesteia ca desen, colorit si mai ales nteles, nelipsit de semne cosmice-astrologice, se ntrevede de la nceput vechimea si mai ales evolutia spirituala a stramosului nostru. Se ntrevede un focar de civilizatie, ce nu ntrzie sa apara, care nlesneste trecerea mai departe la epoca aramei. O statie, care dainuieste din preistorie si unde ceramica este viu prezentata pna n zilele noastre o aflam la Potigraful (comuna n judetul Prahova). Numele nsusi celto-grec explica vechimea si felul de ocupatie al satenilor (pot oala, fr.; graf scriere, grec) Voi arata n cele ce urmeaza migratia celtilor de pe meleagurile Daciei. n alte locuri, evolutia nu a urmat calea normala din Dacia. Dovada o fac obiectele de bronz, pe care le gasim imediat dupa piatra, fara trecerea prin epoca de arama, de unde deducem ca bronzul a fost luat de la noi. Uneltele de bronz din Dacia, comparativ cu alte regiuni, snt mai frumos executate. Mestesugul prepararii bronzului (aliajul cositorului cu arama) nclin sa cred ca provine de la noi, fiind dus ulterior n alte parti, iscusinta care apartine omului nostru preistoric. Acest fapt explica o continuitate fireasca certificata si de cercetatorii clasici de mai trziu. Armuraria dacilor este cu mult mai perfecta ca executie, desen si ornamentatie, dect aceea a grecilor (Pausanias). Dar pna la armuraria dacilor snt sculele de bronz ale epocii si monedele de mai trziu, care se scot de sub straturile urmatoare aramei, ntrecnd orice perfectiune. Asemenea obiecte le gasim raspndite n ntreaga Europa, din Atlantic pna dincolo de Caucaz, din Elada pna la Finlanda si dincolo de granitele ei, chiar si n America, care dupa forma si material fac dovada unui singur centru de pornire. Muzeul nostru arheologic are o colectie bogata de astfel de obiecte aduse din Franta, apartinnd epocei Madeleine neolitice, scose din albia rului Vazre (sudul Frantei), care daca nu ar indica dupa inscriptie localitatea, ai crede ca snt gasite la noi, att de mare fiind asemanarea; parca ar fi una si aceeasi mna peste tot locul. Marele preistoric Worse, elev al lui Thomson, mparte neoliticul n doua mari vrste: a) vrsta primara primele migratiuni (el admite migratiunea); b) vrsta megalitelor, a blocului de piatra, adica trecerea la cuaternar.

Egiptul Primele siruri misionare ale dacilor se ndreapta spre Sud-Vest, trec Gibraltarul, nfiinteaza Cartagina, dndu-i numele de Brsa si se opresc n Egipt, unde formeaza talpa tarii.1 Ei vorbesc un dialect aparte, deosebit de limba araba oficiala. n ceea ce priveste religia, felahii au trecut la islamism, care nu este altceva dect continuarea fireasca a vechii religii cosmogonice daciane. Cei de la oras, coptii au primit crestinismul, confirmarea dacismului; oficial, ei se numesc felahi. Cei mai vechi oameni, considerati si astazi adevaratii autohtoni ai Egiptului snt felahii (valahii nostri).2 Avnd un pamnt fertil, Egiptul este invadat mai trziu de arabi, care si parasesc pamnturile lor nisipoase si pun stapnire pe aceasta manoasa tara, impunnd limba lor felahilor redusi ca numar, astfel ca limba araba ramne oficiala. n Egipt, felahii au manifestat ntregul ideal de viata dac, att pe tarm material, ct si pe cel spiritual, cautnd sa se identifice ct mai mult cu patria-muma, Dacia, lasnd impresia ca au nazuit sa faca Egiptul cu Dacia un corp comun. ntreaga conceptie dacica dusa n Egipt dovedeste ca valahii nu s-au desmintit, ci si-au ndeplinit cu prisosinta nalta lor misiune. Si, ntr-adevar, preocuparile si manifestarile psihice si materiale le citesti pe toti peretii monumentelor, exprimnd felul lor de trai, cu portul lor: femeia cu bibilurile nca din preistorie, cu floricica n par, cu gradinita n fata casei; barbatul cu ndeletniciri agricole semanat, cules, treierat (Archinti, Egiptul). Asa au ramas felahii pna n zilele noastre, cu toate influentele primite de la negroizi, arabi si englezi, pastrnd fondul n pofida schimbarilor exterioare. Si cu aceste premize sa intram n miezul subiectului Locuit de negri din timpuri ntunecate, Egiptul se afirma de ndata dupa ce primii naintasi latini, valahii, s-au oprit pe aceste pamnturi, formnd patura autohtona (Gibbon). Faptul l confirma si litaniile preotilor din Memphis si Teba. Substratul autohton continua sa traiasca si astazi sub numele de felahi, cu aceleasi ndeletniciri (agricultura), mostenite de la patria-muma Dacia. Neam inteligent, traieste astazi resemnat, sarman Tara se numeste Aia. Poporul cultiva smochinul si vita de vie, iar roadele snt din abundenta, datorita pamntului fertil, care dadea gru si orz din belsug, iar turma nenumarate pasteau pe colinele nverzite (J. Knittal, El Hakin). Cinstea, caracteristica dacilor, nu le lipseste, nici ntelepciunea.1 Dar cel ce completeaza latura practica, batrneasca si psiho-logia lor este Novacul Osiris (Ostrea), caruia dacii i-au nchinat un munte n Gorj, venit n Egipt mai trziu. Novac, urmas al uriasilor, protejat de zei, divinitate care, dupa cum spune Homer, personifica soarele, si are de sotie pe Isis (luna din baladele noastre). Osiris completeaza stiinta agriculturii, ntemeiaza dinastia preotilor, adevaratii conducatori ai statului si protejeaza scriitorii de aur.2 n vremea lui Osiris se fac canalizari, se asaneaza terenuri, se pun temeliile celor doua capitale: Memphis si Teba, la care ia parte si Man, conducator spiritual, pe care egiptenii l socotesc ntemeietor al rasei umane. Osiris si ncepe misiunea n Dacia. Se mai vede si astazi la noi Brazda lui Ostrea Novacul. Auxiliarul sau boul , considerat divin n Dacia, tot divin este si n Egipt, unde este adorat sub numele de Apis si Minevis. De asemenea n Armenia, Persia, Chaldeea, India si n ntreg Orientul, pe unde au trecut dacii ducnd cu ei si ntreaga ideologie menhirica, a caror mare maturie este piramida. Osiris poarta crja preotiei si haina lunga pna la pamnt, haina de preot. Dupa aceasta haina lunga, mai trziu cu veacuri, Ioan Botezatorul recunoaste pe Iisus, ramura daciana ntre evrei1, deosebindu-l n nvalmaseala multimii, cu ocazia botezului sau. Aceasta haina a ramas caracteristica preotimii, pacat ca este neagra. O parte si voevozii nostri si ctitorii de biserici la mari solemnitati (blana de hermina).xxx S-a scris mult despre Egipt si despre piramide, si s-a vorbit si mai mult. S-au risipit multe litere, dar fondul a ramas necunoscut pentru simplul motiv ca nici unul dintre cercetatori nu a cunoscut Dacia, punctul de pornire material si spiritual al marii conceptii egiptene. Am spus si o repet: ca sa cunosti piramidele, trebuie sa cunosti mai nti Dacia, pentru ca numai Dacia si spiritul dacic deslusesc marea taina a piramidelor, cele mai impresionante si semnificative realizari ale Egiptului. n preistoria tarii noastre, se gaseste, ntre alte obiecte, mica piramida facuta din os, din lemn sau pamnt si care simbolizeaza luna, creatoarea spirituala si materiala a tot ce se vede si nu se vede, a ntregii omeniri. Cunoscator al psihologiei daciane aduse de Osiris, faraonul la piramida se opreste ca sa-si zideasca mormntul. Mai nti, el cauta o apropiere strnsa de masivul carpatin si se orienteaza dupa meridiana spirituala, viznd polul getic, ultima stea din Carul Mare, punct din care, cobornd verticala, cade n masivul carpatin. Voind sa dea o importanta ct mai mare piramidei, faraonul alege un loc potrivit pentru constructia ei. Cum Nilul i sta n cale, se coboara la Gizeh, unde terenul este mai accesibil si acolo ridica piramida, mormntul lui. Forma si marimea piramidelor snt prea cunoscute ca sa mai insistam. De un real interes este interiorul, unde si concentreaza faraonul ntreaga psihologie daciana. Piramida cuprinde doua camere destul de mari. n cea dinti, camera umbrei, vedem pe faraon stnd pe o sedila si tinnd discul solar n mna dreapta, descendenta si misiunea lui puterea materiala, iar n mna stnga crja spirituala (stapnitor material si spiritual). n fata lui, n genunchi sta Iisus (Luna), care i ofera ramura de brad, viata vesnica. n camera a doua, faraonul si asigura materia, prin mumificarea trupului, iar ca prevedere, n cazul cnd mumia s-ar pierde, si face si dublura de piatra. O data cu aceasta apare si scrierea hieroglifica. De retinut este faptul ca n primele piramide, faraonul, ca si Osiris, stramosul lui, nu poarta insignele boieriei, adica pilul si crligul de sef material, crja de sef spiritual si tiara, ci numai ramura de brad viata nesfrsita care este oferita lui. Aceste insigne (nsemne), care apar n piramide mai trziu, le aflam numai n camera umbrei, nu

si n camera mumiei, unde nu se mai putea intra. Pilul si crligul exprima o vanitate si o magulire a faraonului conceputa de cei interesati; ele nu au nici o legatura cu ideologia carpatina, care avea cu totul alt continut. n Carpati, se observa simplitatea si umilinta n fata divinitatii, nicidecum vanitatea. Marea revolutie adusa de Osiris se citeste n primele piramide, care pastreaza unitatea n simplitate a celor doua camere: camera mumiei si camera umbrei, care dubleaza fiinta mumiei de alaturi. De aici se vede ca autorul primei piramide nu a urmarit altceva dect ideea carpatiana. Ulterior, nsa, piramidele si-au pierdut spiritualitatea specifica primelor piramide inspirate de ideologia carpatina, intervenind diferite simboluri, care au dat nastere la fel de fel de interpretari pe care eu le atribui magiei (influenta ebraica). n ceea ce priveste hieroglifele de pe peretii camerei umbrei, aici nu mai poate fi vorba de o mistificare, ci este nfatisata nsasi doctrina daciana, care este imortalizata. Atitudinea de rugaciune a reginei Nefertiti la Luxor n fata hieroglifelor marturisesc acest fapt, pentru ca nu era cazul ca regina sa se adreseze magiei sau vreunei mistificari, ci legii divine adusa de Osiris din Dacia. n consecinta, piramida se prezinta sub doua aspecte: 1. sub aspectul ideologiei daciane (adevarata piramida) 2. sub aspectul magiei, care pentru noi nu mai prezinta interes. Acelasi fenomen se petrece si n Chaldeea, unde vedem pe rege purtnd pilul si crligul, simbolurile boieriei, cum si titlul de Io descendent din soare, cu care se intitula Nabucodonosor. n mijlocul uneltelor trebuincioase vietii materiale, s-au gasit mumii seznd cu genunchii la gura, pozitia socotita de egipteni drept cea mai potrivita. Asemenea atitudini le aflam mai ales n stratele diluvice, denotnd vechimea lor. Cunoasterea ierburilor, servind pentru mbalsamarea ntregului corp, nu numai a scheletului, arata gradul de perfectiune la care ajunsesera popoarele antichitatii. Un exemplu viu l gasim la Muzeul de Istorie Naturala Grigore Antipa din Bucuresti, unde se afla o mumie adusa din Peru. Fie ca s-a pierdut cunoasterea puterii ierburilor, fie ca acest fel de nhumare este greu de executat, mai trziu apare un al doilea fel de nmormntare, n pozitie orizontala, asezat pe partea stnga si cu genunchii strnsi.1 nmormntarea se facea numai la apus de soare, considernd corpul, materia sfnta. Cercetatorii au aratat ca se vad urme de culori, n special rosu, ca si cum cadavrul ar fi fost vopsit. Mai mult nca, pentru a se arata lumii ca n mormnt se afla un om, aseaza afara, la intrarea piramidei, un sfinx (cu cap de om si trup de leu), nfatisnd forta. Unii dintre faraoni pun n locul capului de leu, un cap de miel, care simbolizeaza bunatatea. Toate civilizatiile, doctrinele si curentele religioase, care au la baza morala, dogmele si marii initiati stau pe o temelie comuna, temelia daciana (Rama, Osiris, Apollo, Orfeu, Buda, Zoroastru, Mitra, Pitagora, Moise, Mahomed, Iisus). Unii dintre ei Rama, Osiris, Apollo snt porniti din Dacia; iar ceilalti au aceeasi ascendenta. Pitagora considera doctrina lui, sublima doctrina orfica, pornita din cuaternar. Gnosticismul, spune Pitagora, este temelia omenirii. Marile scoli spiritualiste din Eleusis, Delfi, doctrina eseniana, toate traiesc pe acelasi cuaternar avnd ca centru de raspndire Dacia. Nordul omenirii africane este patruns de ideologia daciana si, pentru a ntari aceasta realitate, sa dam cuvntul scriitorilor: Getulii se spune ca au fost geti, care au plecat cu corabiile lor n numar foarte mare si au ocupat Sirtele din Libia Si fiindca venisera din teritoriile getilor au fost numiti getuli (Isidori Origines, 1, 9, 1) Ei stapneau regiunile dintre Mauritania, Numidia, Cirenaica si desertul cel mare. n drumul lor spre sud, si anume n Egipt, se observa o civilizatie neolitica cu caracter preistoric, venita nca din epoca de piatra (Morgan, Recherches sur les origines de lgypte; lge de la pierre, Paris, 1896-97). Libienii au fost un popor agricol. Femeile lor purtau pieptare de piele, boceau mortii si aveau stergare pe cap (Herodot, IV, 191-198, Hecatel, Historie Gr., I). Cartagina a fost la nceput pelasga (Silly, Ist. Punica). Cel mai vechi nume al Cartaginei a fost Byrsam (Strabo, Virgil). Scriitorul german Cremer spune: Cultura egipteana a fost precedata de alta cu mult mai veche dect aceea a popoarelor asiatice (T. Antonescu, Lumi uitate; Cremer, Semitische Kulturentlehnung). Hommel, adncind si mai mult cercetarile, crede ca perioada protosemita a Egiptului a trebuit sa fie precedata de o alta, cnd protosemitul traia laolalta cu arianul primitiv. Asa se explica asemanarea de radicali la unele cuvinte din limbile ariene cu cele semite. Autorul presupune ca egiptenii snt veniti din Asia Mica (Chaldeea) si de aici confuzia. Aceasta negura ce nvaluieste realitatea se explica prin faptul ca se dau concluzii fara sa fie cunoscute premizele. Cnd si ct de ndelung a trait mpreuna aceasta lume, nu se poate spune, dar presimtim multimea mileniilor, care s-au scurs pna la ruperea grupului egipto-chaldeu din trunchiul comun. Dar, orict de neguroasa ar fi aceasta perioada de cultura, ndaratul ei distingem cu puterea nchipuirii si a patrunderii o alta lume si mai veche, lumea ariana. n orice caz, fiorii ce cuprind n fata acestei prapastii adnci a trecutului, n care mai mult simti dect vezi agitndu-se popoare fara nume si fara caractere distinctive, nvaluite, precum snt n negura vremurilor (Antonescu, Lumi uitate, p. 128). Dupa cum am spus, getii valahii ocupa tot Nordul Africii. Ideologia menhirica se mprastie peste tot. Toate triburile arabe, beduine snt patrunse de marea opera daciana, careia i ramn credincioase, cu tot mahomedanismul care nu o altereaza, adaugnd binenteles influente locale foarte slabe. Astfel o primeste Mahomed, nscriind-o cu litere de aur n Cartea Sfnta (Coranul). Dacismul ramne la temelia mahomedanismului. Olimpul Iliadei nu este Olimpul Thessaliei, ci este Olimpul cel vechi, de lnga Istru, unde era originea zeilor (Homer, Iliada, I, XIII).

Titanii snt prototipurile zeilor si ale oamenilor distinsi, prototipurile parintilor nostri (Homer, Iliada, XIV). n rugaciunile lor, sufletele mumiilor egiptene se adreseaza divinitatilor supreme, care traiesc n nordul Istrului (Homer, Iliada). Titanii se numeau geniile vechiului pamnt si fiii pamntului (Virgil). n Carpati se afla muntele Mamie (cuvnt dacic). n limba noastra se aude si astazi destul de des: Ce stai ca o mamie? n Carpati emigrau sufletele celor morti ai Egiptului, spre a-si continua viata noua si fericita (Dionysi). Scitii din Europa au domnit peste Africa. Acestia erau scitii de la Dunarea de Jos, cei mai civilizati, mai avuti si mai razboinici, a caror memorie o aflam n traditiile istorice ale persilor, indienilor, chinezilor (Gibbon, Histoire de la dcadence romaine). Domnia lor a avut o durata de 1.500 ani (Justini, Historie Philip, 1, II). La baza religiei hyperboreenilor sta credinta n imortalitatea ntlnita de la Istru pna n Grecia, Egipt, Etruria, Cartagina (Diodor Siculo). Strabo denumeste sciti ntreaga familie latina, n frunte cu dacii (scit misionar religios, de unde au ramas prin derivatie cuvintele schit si schinic, schimnic). Sosirea poporului preistoric n Egipt se anunta nca din paleolitic, mai ales n Algeria (Anthropologie, An. IX, 1900). Cea mai veche dinastie egipteana, numita a zeilor, a fost preistorica (Manethonis, Histoire des Grecs, II Diodori, Lib. I). Memfis, prima capitala a Egiptului, aminteste numele lui Man. Teba, de asemenea, dainuieste din preistorie; a fost nfiintata de regele Ogybus din Beotia. Tebanii se considerau cei mai vechi oameni de pe pamnt (Homer, Iliada, IX; Tzetzes, Lycophron; Diodor Siculi, Lib. I). n tara noastra, Tape (Banat) aminteste de Teba. naintea Egiptului faraonic a existat Egiptul preistoric (Cantre, Hist. Univ., I). Cei mai vechi locuitori ai Egiptului se numeau blaci, de la belaci (derivat din valahi). O localitate din Asia Mica, lnga muntele Olimp din Bitumia se numeste Blakia (Melal, Lib. I; Pliniu, V). Acesti locuitori au fost o colonie a getilor din Nordul Dunarii de Jos (Strabo, XII). Civilizatia egipteana este pelasga, ncepnd din neolitic (Morgan, Origines de lgypte). Cei dinti locuitori din sesul Nilului au fost zeii, care domnisera peste Egipt, iar patria lor era n nordul Istrului (Georges Pierret, Livre des morts, Lib. VI, I). Catre acesti oameni-zei, care au domnit peste Europa si Africa, adreseaza mumiile egiptene rugaciunile lor, sa li se ngaduie ca si pe cealalta lume sa lucreze pamntul, sa are, sa semene, sa treiere, sa irige locurile lipsite de apa, sa transporte nisip de la apus spre rasarit (Pierret, ibidem). n Dacia, Istrul, rul cel mai mare, era considerat divin (Pierret, Livre des morts). Istrul este parintele zeilor (Homer, Iliada). Istrul este rul sfnt; el apartine istoriei religiilor timpurilor primitive (Dionisii). Acolo era catena muntilor sfinti, n care un vrf se numea Man, muntele vietii, unde se gaseau stlpii cerului (Pierret, Livre des morts; Maspro, Hessiod, O.D.). n vechile litanii scrise de preotii din Teba si Memfis, pentru divinizarea lui Osiris, se aminteste, ca o binecuvntare eterna, ca una dintre gloriile cele mai mari ale acestui monarh este aceea ca a deschis drumurile din regiunea Nordului, adica din Tara Scitilor (Dacia) (Pierret, C.M.). n papirusurile pe care preotii egipteni le depuneau lnga corpul mumiilor se aminteste de tara cea fericita si divina din partile de Nord ale lumii vechi, era situata lnga rul cel mare si sfnt Istrul, unde s-au nascut toti zeii si unde migreaza sufletele celor morti (Pierret, L.M.). Zoroastru, ntemeietorul religiei persilor, care traise cu mii de ani n urma marelui eveniment petrecut n Dacia, a rezumat numai vechile traditii, credinte si legende ale Apusului, transmise n Media si Partia prin imigrarile si peregrinarile Scitilor (Isidori Origines, XIV). Cei dinti oameni care au descris regiunile pamntului numeau sarmati pe hyperboreeni, locuitorii din Nordul Pontului si al Istrului (Strabo, XI). Dupa ideile cosmogonice ale hyperboreenilor, Universul era considerat ca o sfera concava, n centrul careia se afla asezat pamntul (Platonis, Axios, Didot II, 560). Scriitorii fixeaza si orientarea astronomica n locul unde se afla geticul polus (Martiales, Epigr. L. IX, 46). Statius l numea hyperboreii axis (Statius, Thebaida, L. XII, 650). Polul Nord se afla n Scitia, pe muntele Rpei (Virgilius, Georgicele, I). Ovidiu vorbeste de Ursa getica. Axa boreala, n jurul careia se nvrtea Universul, atingea pamntul la gurile Istrului, pe teritoriul hyperboreenilor, sau getilor (Pliniu, H. N. IV, 26). * Nu este lipsit de interes sa stim ce s-a ales de acesti felahi, dupa mii si mii de ani. Pentru a raspunde la ntrebare, citim un pasaj al autorului mentionat, Knittel, n cartea sa El Hakim, scrisa dupa memoriile unui doctor felah: Sa nu va aud ca noi egiptenii sntem negri, arabi sau semiti! Ce prostie! Nu neg ca stapnirea straina ne-a pecetuit rasa cu stigmatele ei fizice si sufleteste, si ca sclavele aduse din Sudan ne-au altoit n vine sngele lor negru. Dar nu toti dintre noi. Rasfoiti paginile stravechii noastre istorii, examinati cu atentie profilurile zugravite pe stravechile ziduri ale bisericilor, sau pe sarcofagurile noastre; aceste profiluri pure, eterne si stramosesti, si sa nu ndrazniti atunci sa sustineti ca acel snge curat, sngele stravechi al celor dinti oameni nu mai pulseaza n Egiptul de astazi. Tot att de semnificativa este si credinta doctorului, pornita din

subconstient: NU! Fii drept. Nici ntr-un an, nici n douazeci nu va ajunge tara ta, asa cum vrei tu sa fie. n mparatia stramosilor tai Privitor la credinta felahului din zilele noastre, trebuie sa aratam ca, pornit din patria-muma Dacia , n Egipt, nca din preistoria cu ideologia cosmogonica, o parte dintre ei, o data cu patrunderea crestinismului, devini crestini (copti). Cealalta parte ramasa, n special taranimea, trece la mahomedanism, fara sa-si uite, nsa, etnicul lor. Mai este de observat ca ritualul mortilor s-a pastrat pna n prezent. * Din cele aratate mai sus, tragem urmatoarele concluzii: Dacii, n drumul lor spre Apus, sub conducerea lui Osiris (Ostrea), trec Gibraltarul, nfiinteaza Cartagena, pe care o numesc Byrsa, urmaresc mai departe litoralul mediteranean, trec Sirtele si se opresc n delta Nilului, populnd-o sub numele de felahi. Iau apoi contact cu negroizii Egiptului si impun limba si psihologia daciana peste tot pamntul. Am pus sa traga plugul peste tot Egiptul, pna la Elefantina, spune Amenemhat I si am raspndit veselia pna la baltile deltei. Nilul, la ruga mea si-a revarsat unda lui hranitoare peste tarini; n vremea mea flamnd n-a fost si nici chinuit de sete, caci pretutindeni cuvntul meu dadea viata si porunca mea era sfnta (Teoharii Antonescu, Lumi uitate, p. 138). Psihologia daciana este prea cunoscuta, ca sa mai revin asupra ei. Adaug doar ca, n drumul lor, dacii duc menhirul, pe care-l vedem la ei transformat n obelisc. Ct priveste divinitatile lor, acestea nu snt altceva dect marile puteri creatoare, marele politeism, raspndit peste tot pamntul.

Marele flux dacian Europa latina Dacii, cu numele generic de Sciti misionari religiosi s-au raspndit n lumea ntreaga ducnd cu ei doctrina unitatii cu divinitatea si avnd ca simbol al acestei unitati piatra, menhirul. Din rndurile dacilor au iesit marii initiati: Rama, Osiris, Orfeu, Mitra. Dar calugarul sau misionarul, neavnd puterea sa oficieze, se impunea necesitatea unui factor indicat pentru asemenea lucrare preotul; el trnoseste biserica, el o deschide, el o slujeste. n lexiconul spiritual dacian exista propozitia pre, rezervata divinitatii. Crestinismul a pastrat aceasta prepozitie n slujba religioasa, unde auzim: pre Tine, pre mparatul, pre Dumnezeu Dacii au substantivizat prepozitia pre, formnd cuvntul preot detinator, purtator, nfaptuitor al cuvntului divin. n Italia se spune prete; lombarzii l prescurteaza la pret; francezii, prin mostenire de la vechii gali, l numesc prtre; germanii asezati si ei ca si primii pe substrat dacic i spun priester. Ct priveste numele de popa, acest cuvnt apare ceva mai trziu. * Primul templu dacic nchinat soarelui a fost ridicat pe muntele Istrita Buzaului, dupa vechiul obicei de a se alege naltimile drept lacas de rugaciune. Acolo unde acestea lipseau, se ridicau movile artificiale, ca bunaoara cele din Ialomita, bakine. Cuvntul dus prin flux l gasim si n Siria bakine. Slujitorii templului se numesc popki, cuvnt ramas la moldoveni poki, n restul tarii degenernd n popa. Pe drept cuvnt, Rabindranath Tagore scrie: Iar cnd arianii (dacii) au venit n padurile Indiei, s-au pus bazele brahmanismului si civilizatiei indiene. Dacii, n pornirea lor succesiva, grupati pe familii, s-au raspndit n Europa, ca o imensa masa prelatina, mpartita n: etrusci, osci, sabeli, gali, basci, catalani. Neamul prelatin se ntinde astfel peste tot si cuvntul latin dateaza din preistorie (n Oltenia avem, asa cum am aratat, Cetatea Letinilor). Virgiliu spune: Regele latin, primind pe ambasadorii lui Enea le adreseaza cuvintele urmatoare: Nu fugiti de ospitalitatea noastra, nu ignorati pe latini, ginta lui Saturn, oameni drepti nu prin pedepse, nici prin legi, ci prin inclinatia lor, care de bunavoie mai pastreaza si astazi cu sfintenie institutiile stramosesti ramase de la Dumnezeul cel batrn. Cu acest nsusiri pornesc ei si formeaza Europa latina, materiala si spirituala, dnd nastere statelor cunoscute: Galia (Franta de azi), Belgia, Anglia cu Irlanda (Isverna), Spania, Portugalia, Italia, Macedonia, Albania, Dalmatia, Istria. Italia la nceput s-a numit Saturnia Ausonia, dupa numele lui Auson, rege dac, care a nfiintat-o, iar mai trziu Italia, dupa Italus, rege al Arcadiei. n Nord, Finlanda era dacica1 si se numea Suomi (Tara de Sus). De asemenea, dacice snt Suedia, tot centrul Europei, sudul Rusiei europene, Ucraina, vechia Sarmatie, Moldova. De la daci pornesc marile nvataturi teologia si filozofia, cu marii initiati. Toate divinitatile pamntului si au obrsia n Dacia. Prin analogie cu Carpatii si Istrul, considerati sfinti n Dacia, observam si n tarile unde a patruns fluxul dacian, aceeasi traditie de a considera sfinte, apele si muntii mai de seama (Asia, Africa, America). India numeste Muntii

Himalaia, munti sfinti, iar Gangele, apa sfnta; Tibetul, Persia, Armenia, China, Japonia, Egiptul la fel. Menhirul, simbolul misionarismului (bolovan mistic) si pastreaza de asemenea pretutindeni caracterul sau spiritual, ca si construirea templelor pe naltimi naturale sau artificiale. Mormintele le sapa n munti, ornamentndu-le intrarile (Egipt, Licia, India etc.) spre a fi ct mai strnsa legatura cu spiritul carpatin, cu menhirul (Mausoleul lui Midas). Dar un obiect nu devine factor de adorare, de cult, dect numai atunci cnd este legat de un factor divin. Si menhirul nu a fost adorat de om nainte ca divinitatea sa-si fi aratat puterea sa. n menhir divinitatea a materializat pe om cu calitatile lui superioare, ocrotindu-l de marele dezastru cuaternar. Mai mult, la semiti (la evrei n special), piatra (menhirul) este luata n nteles dacian, drept simbol al renvierii, si asezat n cimitire la capatiul mortilor, ca si crucea, acel instrument de tortura, inventat de fenicieni cu mii de ani nainte de era noastra, si care devine sfnta, adorata si protectoare n fata raului, abia atunci cnd Iisus si-a dat sfrsitul pe ea. Piramida hram, loc sfnt, dupa cum i spun arabii, nu este considerata ca atare, dect numai dupa ce defunctul si umbra lui snt asezate n interior, n spirit carpatin. Aceste principii fundamentale dacii le-au raspndit n omenire prin marele flux, n miscari succesive, ducnd cu ei menhirul. Dupa ce am vazut ca simbolul minionarismului dacian este menhirul, care proclama biserica universala una si singura peste tot pamntul, sa urmarim acum prin cteva exemple consistenta ei luata n sensul de mare simbol al adevaratei credinte (ortodoxe). Daca facem o comparatie ntre cele trei religii: crestina, ebraica si mahomedana, observam ca adevaratul ortodox e mahomedanul. Iata ce spune Mahomed n Coran: La Kaaba, n acest sanctuar mistic, locul sfnt al lumii, se gaseste frumoasa piatra neagra, obiect de veneratie, care descinde din legenda, iar sarbatorile seculare ale acestei pietre erau cerute si de dorinta lui Alah (Th. Martas, Confucius, Buda, Mahomed, pp. 83, 121). Credinta spune, si vntul nisipului o raspndeste, ca beduinul care vine sa sarute piatra de la Kaaba poate sa apara fara teama n fata Atotputernicului. Piatra aceasta a avut prioritatea sa absoarba toate pacatele. Toti beduinii Arabiei, n siruri de caravane au venit n pelerinaj si au sarutat aceasta piatra cu proprietati miraculoase (ibidem, pp. 33, 128). De asemenea, vechea biserica la evrei, templul, compusa din marea sala rezervata publicului, apoi din locul Sfintei catapetesme si n fund locul cel prea Sfnt, care era o camaruta mica cu pamnt pe jos, avea n mijloc un stlp de piatra rupt din stnca Setijah (menhirul), unde salasluia Iahve. O data cu Vechiul Testament, noua lege pastreaza menhirul, dar i pierde semnificatia pe care si-o nsuseste sarbatoarea Iom Kipur (mpacarea cu Dumnezeu si iertarea pacatelor). n biserica crestina ortodoxa din zilele noastre, la slujba de parastas, se pomeneste: Si ne-ai ntarit pe noi pe piatra marturisirii tale, nteles pe care preotii nu-l cunosc, deoarece nu au patruns geneza. * Herodot, Dione Laertiu, Maspro si alti scriitori sustin ca dacii, sositi mai trziu n regiunile pomenite mai sus, au gasit pe acele locuri primele lor ramuri care aveau aceleasi obiceiuri si vorbeau o idioma identica cu limba lor. Dar menhirul (piatra sfnta) este strns legat si de ideea de suflet, de ideea de spirit, care e n curs de a se desavrsi, iar aceasta notiune de continua si vesnica existenta a spiritului a interesat pe om cu deosebire, ducnd astfel la ideea de rematerializare spirituala, pna la perfectionare (teoria spiritualista). Pitagora spune: Ceea ce se misca n tine, ceea ce se numeste tu sufletul tau este un dublu eterat al corpului, care cuprinde n sine un spirit nemuritor. Acest corp spiritual este organul spiritului. El slujeste sa nsufleteasca corpul, care fara dnsul ar sta inert. * Fluxul dacian se semnaleaza si se verifica prin denumirea asezarilor ramase pna n ziua de astazi. n India gasim astfel regiunea Dacistan; n Persia, n Turkestan, se gasesc de asemenea urme dacice.1 Ecoul mersului lor misionar, acolo unde ei n-au ajuns ni-l certifica prezenta menhirului, avnd acelasi caracter n locurile cele mai ndepartate ale Siberiei, Japoniei, pna dincolo de ocean (n America). Omul apare pe toata suprafata pamntului mpreuna cu celelalte vietuitoare. Inferior dintru nceput, datorita calitatilor lui superioare, omul se aseaza la locul de cinste fata de toate vietuitoarele, fata de ntreg universul, nscriindu-se n ritmul armonic al cosmosului. Si marea faclie purcede din Dacia, de la daci, adevaratii posesori ai atomului astra. Acestora, dupa cum am spus, le urmeaza marii initiati, iluminati ai lumii. De la Roma ne-a ramas si numele de romni, sau rumni, nume spiritual sinonim cu credincios. Sa urmarim mai pe larg raspndirea ramurilor n Europa de Nord si de Sud. n Nord, aceste ramuri se aseaza n Finlanda, Sudul Angliei, Tara Galilor, Irlanda1 (Isverna). Arheologii Schleicher, Oscar Montelius, A. Bernard spun: Popoarele care au navalit n Suedia si Finlanda si au locuit-o la nceput veneau dinspre Dunare si Marea Neagra. Asupra acestor asezari a influentat si climatul prin schimbarea elementelor somatice ale omului. Centrul Europei l ocupa Dacia. Cu poporul finic s-a petrecut un fenomen asemanator asezarii ungurilor n Ardeal. Folclorul finlandez este o marturie, care ntareste aceasta realitate. De exemplu: n noaptea de 24 iunie, finlandezii aprind focuri spre a goni spiritele rele si executa jocuri rituale, fapt corespunzator cu obiceiurile noastre n noaptea de

Dragaica. O serie de scriitori straini afirma ca arienii primitivi au locuit n sud-estul Rusiei Sarmatia (Schrede), sau lnga Volga, acolo unde Volga se mpreuna cu Kama (Tomaschek, Taylor), iar Cuno arata ca arienii s-au ntins pe ntreg sesul dintre Franta si Urali. Abii snt o ramura a hyperboreenilor: Oamenii cea mai buni, cei mai drepti dintre toti muritorii (Homer, Iliada, XIII, V, b). Abii locuiau n nordul Istrului si erau foarte evlaviosi, praznicile lor fiind vestite si cautate de cei din jur (Homer, Iliada, I, XIII). Amazoanele erau fiicele lui Marte, din neamul scitilor (Justini II). Primii scriitori care au descris regiunile pamntului numeau sarmati arimaspi pe hyperboreeni, aflati deasupra Pontului Euxin si al Istrului (Strabonis XI). Rasa cailor lor moldovenesti era renumita (Cantemir, Descrierea Moldovei). Scitii au fost cei mai faimosi calareti (Dione Cassius). Rasa boilor vnjosi si mari n coarne, care se ntinde din Caucaz si pna n pusta maghiara, e tot moldoveana (Brum, prof. Valeriu). Dacii se raspndesc si spre Apus, n Galia, unde ramura galica se aseaza din timpurile preistorice, pastrndu-si obiceiurile si vorbind aceeasi idioma. Porniti din partile noastre, duc cu ei mai trziu druidismul, care are toate caracterele religiilor vechi, secrete si metafizice orientale. Druidismul se suprapune religiilor primitive ale vechilor gali, constnd din adorarea fortelor naturale personificate printr-un fetisism grotesc si nfricosator, reprezentnd divinitati create de propria fantezie, sub impresia fenomenelor naturii, interpretate n mod primitiv. Galii au si menhirul, caruia i se nchina, precum si cuvntul menire, fara sa-i cunoasca originea, dnd diferite ntelesuri menhirului, necorespunzatoare. n tara noastra snt o serie de denumiri ca: Pasul Chimerilor (Muntii Gorjului), Breasa Streiului (Cmpia Transilvaniei), unde Streiul face o spartura breche, satul Simeria dovedind pe aceste locuri existenta galilor nca din preistorie. Iata ce spune Archinti: Rasa galilor este cunoscuta n istorie ca mpartita, nca de cnd istoria vorbeste de ea, n doua ramuri. Originea ei se pierde n preistorie. Au ramas proverbiale urme chimerice (n Crimeea de astazi). Mai mult, chimeri este adevaratul nume al rasei, care se mparte n doua ramuri, prima a galilor si a doua, care-i cuprinde pe armoricani (bretoni)1, belgi, volki, boii. Prima ramura a ocupat Galia nca din preistorie. A doua ramura a familiei galice, n secolul XII .e.n. porneste si ea spre Galia, dar numai o parte, cealalta ocoleste Dacia, ocupa Balcanii si trece Helespontul n Asia Mica. Ramura ajunsa n Galia se suprapune primilor gali sositi acolo nsa din preistorie. Este interesanta descrierea pe care o face vicontele Hersart de la Villemarque, n urma unui studiu asupra bretonilor (colectia Berzas Breiz). Acesta, cercetnd cntecele de folclor din mai multe dialecte bretone, deduce ca cel mai vechi cntec dateaza din epoca druidismului. Cntecul cuprinde 12 ntrebari si raspunsuri ntre un copil si un druid asupra doctrinei sale, cu privire la destin, cosmogonie, geografie, cronologie, astronomie, magie, medicina, metapsihoza etc., teze bine cunoscute poporului dac. Femeile bretone le cnta copiilor, fara a le cunoaste ntelesul. Thierry, ca si scriitorii care s-au ocupat de originea galilor, au gasit n formatiunea lor ramura boilor, pe care i aflam si n marea masa a scitilor, ca misionari. Burebista (Boerebista), regele dacilor, si tragea originea din aceasta ramura. Unii scriitori francezi presupun ca rumnii ar fi urmasii galilor, pentru ca dacii, din care se trag ei, au pornit dinspre Atlantic printr-o miscare de migratie. Dar faptul s-a petrecut invers. Amde Thierry precizeaza ca miscarea galilor porneste din Dacia spre Galia. El se ntemeiaza pe scrierile lui Herodot, Dione Laertiu s.a. cnd afirma urmatoarele: La anul 632 .e.n., a doua ramura galica porneste din Crimeea lund doua directii: una nconjoara Dacia nfiintnd localitatea Galati, patrunde n Balcani, trece Hellespontul si intra n Asia Mica, unde nfiinteaza ntre rurile Halis si Sangarius, imperiul Galatilor Gangarnisch. Cealalta ramura porneste spre Galia, unde se suprapune primei ramuri galice, stabilita acolo nca din preistorie, dupa cum am aratat mai sus si care vorbea aceeasi idioma si avea aceleasi moravuri. n trecerea lor prin Italia nfiinteaza orasul Milano, a carui marca galica scroafa cu purcei se vede si astazi n vechiul palat al bursei, n basorelief. Tot ei nfiinteaza si orasul Padova. Etruscii (toscanii), destul de cunoscuti, au dat civilizatia Italiei. Ei aveau o preotime instruita si o literatura bogata n ritualuri, ca si latinii din preistoria noastra. Din pacate, romanii au stricat limba curata mostenita de la latini, greciznd-o, ncat marele filozof Seneca le spunea: Ispraviti cu atta lumina greceasca, ca o sa orbim. Agatirsii, artisti recunoscuti n faurirea obiectelor de arta din metale pretioase, locuiau n preajma rului Mures. Ei erau o populatie tursena, spune Stefan Bizantinul, de origina dacica. Tot daci snt si arimaspii (lucratori de aur), alutenii, getii (Strabo, Virgil). O alta ramura dacica foarte importanta snt si oscii, cu centrul de pornire n Tara Oasului. Prin flux i gasim n Franta (Languedoc), n Caucaz (osetii) si n Italia, al carui rege Auson ntemeiaza Roma. Neam stralucit, spune Horatiu.1 Si astazi osenii pastreaza aceleasi calitati superioare de odinioara. Cu portul specific, cu plete lungi, taranii din Tara Oasului au o tinuta deosebita. Se adreseaza totdeauna cu cuvntul placa (sil vous plait; please). Cu toata saracia din casa lor, ntlnim adeseori pe perete diploma de voevod, rennoita de unguri n secolul XI, care le dadea dreptul a fi scutiti de serviciul militar. n tarile britanice, n lumea galica, taranii au aceleasi caractere ca cei de pe la noi, uneori aceeasi idioma. Dar Nuraghele, inspiratoarele viitoarelor castele medievale? Cele dinti manifestari pe care le aflam n Orient, ca si n Occident, n Asia Mica si Italia (Sardinia), au ramas pna n zilele noastre nedescifrate de cercetatori, n privinta lor. Scriitorii analiznd sensul cuvntului nuraga, au ajuns la concluzia ca nseamna foc mare, prin traducerea cuvintelor ebraice si asiatice. Nur ar nsemna foc, iar hag mare, cap. Adevarul, nsa, ei nu-l cunosc, pentru ca nu cunosc Dacia. Denumirea aceasta s-ar mai putea referi, n sens figurat, la uriasi, la locuinta. S-ar putea sa-si traga originea de la gorganele preistorice. Rumnul spune: i-a dat de hag Dar talmacirea cercetatorilor o darma pastorii din Sardinia, cu ceea ce au mostenit ei din traditie. Daca i ntrebi ce snt aceste constructii, ei ti raspund: Domos de antigos, domos de gigantes, domos de Orkos (orcos n

dialectul sard nseamna gigant, om teribil). Este vorba asadar de casa omului preistoric, mai nstarit. Trecnd mai departe n Spania, ramurile basce, catalane etc. imprima nobilul caracter dacic, care ramne model de viata pna n timpurile noastre. n Italia i gasim ca osci, etrusci, volki (valahi latini), umbri, ramuri din marele arbore dacic. Numele de Ausonia, dat Italiei, dupa ntemeietorul ei de care am amintit (Auson), originar din Dacia, s-a extins n urma ntregului imperiu roman. Si Ovidiu n Tristele lui, spune: Am fost exilat la marginele Ausoniei, granita cu Sarmatia. Ramurile dacice care ocupa centrul Italiei, fundnd Roma, dau provinciei numele de Latiu. Si astazi de la Roma n jos, snt sate n care daca ntrebi pe locuitori ce snt, ti raspund: Aluteni, signore (olteni) Iste sunt file mei, frate meu sanzurat, sorsa fatencoa; iar opincai i spun carpatina. Nu ignorati pe latini, ginta lui Saturn (Vergiliu, Eneida, VII). Roma ante Romulus fuit, et ab ea nomen Romulus advenisivit (Servius). Despre trecerea galilor prin tarile noastre ne vorbesc scriitorii vechi si noi. Sf. Ieronim i gaseste n vremea crestinismului asezati la Dunare. Amde Thierry, n Histoire des Gaulois, arata cum galii ocupa n doua miscari, pe care le fac la distanta de timp una de alta, dinspre rasarit spre Galia, tot mijlocul Europei, ncepnd dinspre Caucaz spre Jutlanda. n Sud-Vest snt si astazi ramuri dacice sub numele de dalmatini si ciribiri.1 Cine doreste sa se documenteze asupra lor, sa citeasca cartea Drumuri ciricire, de Leca Morariu, Buc., 1941). Titu Liviu, marele istoric al secolului I d.C. spune ca, pe vremea aceea, se mai vorbea nca etrusca (limba de origina daca) n Alpi. n Sud, ramura peleasga si valaha se ntinde n ntreg Balcanii Macedoniei; numele de Macedonia l ia mai trziu de la un episcop, Makedon. Primii locuitori ai acestui tinut snt valahii, pelasgii, precum si alte neamuri din marele arbore central dacii. Si Eschyl citeaza: Eu snt pelasg, fiul lui Palaechton, nascut din pamnt. Iar Diodor Siculi: Pelasg a fost stranepotul Istrului si al Tisei, nascut n Carpati. Si Pausanias, scriitor asiatic, care a trait cu 700 ani .C. spune: Pelasg s-a nascut n tara neagra, cu muntii avnd culmile cele mai nalte, Carpatii. Pelasg a fost o divinitate nascuta din Novaci, Titani sau Giganti. Pelasgii dau nume dupa ramuri, att punctului lor de pornire, ct si locuitorilor unde s-au stabilit. Tot asezari pelasge snt Etruria, Umbria, Albania, Macedonia. ntreg substratul balcanic, cu numele de rumni, arumni, cuto-vlahi, timoceni, are constiinta etnicului dacic, pastrnd pna n zilele noastre graiul romnesc. Asemanarea ntre folclorul si arhitectura multor tari (Ucraina, centrul Rusiei, Finlanda, Spania, Galia, Bretania, Macedonia si, n sfrsit, pe tot ntinsul Europei) duce la concluzia existentei unei foste Europe dacice, Europa latina, peste care s-a asezat, din vremuri ntunecate, rasa germanica si, mai trziu, cea slava. n urma razboiului lui Traian, autorul Evului Mediu, popoarele ugro-slave care ne nconjurau au rupt lantul latin. Astfel se explica similitudinea observata n limba, folclor si arta, despre care vorbesc autorii citati si multi altii.1 Spre Rasarit, n drumul lor spre Orient, dacii misionari, sub numele de moldoveni, mpartiti n alpi, alani, oseti (osceni), lasa urme nepieritoare dovedind existenta omului tertiar dac pe tot cuprinsul Europei de rasarit, din Caucaz pna dincolo de centrul Rusiei. Aceste dovezi le fac gorganele si toate urmele preistorice, paleolitice si neolitice si mai ales cele din epoca bronzului. Menhirele mbogatesc nordul Marii Negre, punnd n valoare solul Rusiei de sud si al Ucrainei de astazi. Tot atunci se nfiinteaza nenumarate porturi la Marea Neagra, legatura cu Orientul, prin fenicieni, argoliti, milezieni si altii. Colectia marelui arheolog Chantres vorbeste ndeajuns, ca si scrierile arheologilor rusi. Cu numele generic de moldoveni1, popor cu radacina divina, dupa cum l numesc indienii (mula radacina, dava Dumnezeu), osetii, valahii si alanii se ntind din Carpati pna dincolo de Caucaz, avnd ntre ei pe abi, ramura latina, cunoscuta de clasici drept cea mai culta, religioasa, dreapta, buna, mai cinstita si mai bogata dintre ramuri. Tinutul moldovean capata oficial numele de Sarmatia, de la regele dac Sarmis, care apare ca primul rege dac cu moneda batuta. Pna la el, monedele purtau pe ambele parti efigia cosmosului. Pe o fata cerul, n forma unui nor neregulat, parte din el conturndu-se ca o figura aproape umana, cu gura deschisa (la nceput a fost Cuvntul), iar pe cealalta parte fortele constructive ale naturii: soarele, luna, stelele. Moneda lui Sarmis apare ntre multele obiecte descoperite de Chantres n sudul Rusiei, unde gasim globul solar cu cap si coada, schimbat apoi n ovoid, ca sa se termine apoi n pasare marca latinitatii, fenixul, sau pasarea cu doua capete, unul cautnd spre soare-rasare, celalalt spre soare-apune. Mai trziu aceasta este luata ca marca a Rusiei, a Germaniei, a Cantacuzinilor (familia domnitoare de la noi) etc. Fenixul apare si n bisericile noastre (la biserica Izvorul Tamaduirii din Bucuresti, cartierul Izvor, asezat pe frontispiciul altarului. Tara bogata, precum si starea att de nfloritoare a Sarmatiei determina un comert intens. Se ntemeiaza capitala Helon, orasul soarelui, spune Herodot, pe temeliile caruia se ridica Kievul de azi. Tot atunci se nfiinteaza numeroase orase si porturi pe tarmurile Marii Negre: Callatis, Tomis, Odesus, Ovidiopolis, pna n Caucaz. Fenicienii, argolicii si milezienii bat aceste porturi n legaturile lor comerciale cu Dacia. Fenicienii si procura chihlimbarul din partile Buzaului. Din Helon porneau carele ncarcate cu aur, spun scriitorii (aluzie la carele ncarcate cu grnele sarmatice). Alaturi de toate acestea se semnaleaza grandioasele aliniamente menhirice, care ncepeau din Crimeea, traversau Transnistria, Basarabia, Moldova si se pierdeau n Carpati, purtnd denumirea de Snbie Sfnta Cale. n lungul lor, regii daci faceau marile lor praznice pentru evocarea stramosilor. Elementul moldovean a pastrat obiceiurile si caracterul lui eroic. Jan Sobieski, regele polon, n razboiul lui cu

rusii spunea la consiliul de coroana: Cu cazacii de pe Volga este usor, trecem peste ei; cu cazacii de pe Don e mai greu, aceia snt toti moldoveni slavizati. n Ucraina, ofiterii nostri au ntlnit zeci de sate moldovenesti. Multi dintre sateni si-au uitat limba. ntrebati daca snt ucraineni raspundeau invariabil: Niet ukrainskii, moldovanskii!; iar daca li se spunea ca snt rumni repetau: Niet, moldovanskii! Ei nu cunosc notiunea de rumni, care n fapt are un caracter psihic, de credinta.1 n apropiere de orasul Vosnesensk, la rasarit de Bug, se afla centre rumnesti de seama, raspndite n satele Serbani, Malini, Rascova, Sibcenco, Subuca, Alexandrovca, Nouhriorinca, Bulbarca; mai reduse n satele Razef, Serbanski, Novogrigoresk si chiar n orasul Vosnesensk. Dupa spusele locuitorilor, se gasesc rumni n mai toate satele din stnga Bugului, pna la Nicolaev. ndeosebi satul Serbeni e mare ct un oras, cu case nalte si frumoase ridicate din piatra. Si astazi n centrul si sudul Rusiei, casele vechilor printi rusi poarta numele de castele dacice (dacea), dnd impresia ca te afli undeva prin Italia, ntr-un sat asezat pe ruinele vreunui oras antic. Elementul dacic a fost prezent pe acest pamnt si n secolele anterioare, de vreme ce gasim n limba tatarilor o multime de cuvinte rumnesti ca: cioban, oi, cas, mamaliga, brnza. Ba nca, spre tarmul marii a fost cndva cetatea ciobanilor (Ciobanii-Kule). Este de remarcat la populatia din Crimeea, ca la toti rumnii risipiti spre Rasarit, un grai surprinzator de frumos, care merita sa fie studiat de filologii nostri. Se pastreaza si acum numele lor rumnesti de familie: Ghocu, Munteanu, Anastase, Serbu, Leulescu, Iuga, Dragomir, Manta, Cica, Banu, Verza, Tabanu, Cornea, Rosca, Tara Lunga etc. Si izvorul se mareste, se largeste, devine ru, fluviu, mare, rasfirndu-se n ntreaga omenire Marele flux dacian trece granitele.

Refluxul n descrierea refluxului dacian, vom pastra aceleasi principii, aceeasi ordine pe care am urmarit-o n expunerea marelui flux. Egiptul, Grecia si ntregul Orient, care nu aveau nici un fel de notiune asupra ideii de Creator, de Divinitate, n urma revelatiei transmise de daci, pun temelia bisericii universale pe principiile daciane, nfiintnd secte si scoli teozofice peste tot pamntul: n India, Tibet, China, Japonia. La evrei, secta esseniana, cu scoala de la Engadi nfiintata de Samuel, la care s-au luminat profetii; secta si scoala de pe marginea lacului Maoris din Egipt, frecventata de Moise; scolile de la Eleusis si Delfi; de la Crotona din Sicilia, ntemeiata de marele Pitagora toate completate cu nvataturile teozofice ale lui Socrate, Platon si Aristotel, scolile etrusce ale lui Numa etc. etc. toate snt secte si scoli bazate pe nvatatura daciana, confirmata de Iisus prin secta esseniana, la care si-a facut pregatirea nsusi Mahomed, al carui Coran se inspira din nvatatura crestina. Aceasta conceptie spiritualista daciana a determinat ulterior un reflux catre Dacia, la nceput n grupuri restrnse si mai apoi n mase tot mai compacte. Dovada refluxului o da numele de Sam-Soare, adus din Chaldeea, pe care-l aflam n ritualul calusului, dans de cult. Din India ne vine Indra, subalterna lui Diaus, care reprezenta acolo pe Dumnezeu. Ne vin nume de comune ca: Buda, nume de ruri ca: Veda (Sf. Scriptura indiana, sau Iama, Siva (pomenit n ritualul Vasilica). Ostrovul din fata Ramadanului (Giurgiu) este nchis ntre trei mari ruri, considerate sfinte: Istrul, Vede si Kama (zeul amorului la indieni). Apoi Deva (Dumnezeu), numele orasului din judetul Hunedoara, fosta resedinta a lui Decebal (oras divin). Si tot un Deva gasim n Spania, nume transmis de Daci. Dar cel mai de seama eveniment al refluxului este venirea rahmana sau rohmana n Dacia. Rohmanii fac parte din marea familie hindusa, familie care, urmnd nvataturile marelui initiat carpatin Rama, cade n bigotism si pleaca sa-si faca sihastria chiar n patria lui, n special n locul de nastere al acestui mare initiat, n muntii binecuvntati Carpatii. Aici se stabilesc ca pustnici, ntinzndu-se pna n nord, n Galitia, dar avnd centrul la Nasaud, unde i aflam si n zilele noastre. Snt multi curiosii sau nvatatii care au ncercat sa cerceteze aceasta secta, fara a ajunge nsa la rezultate satisfacatoare. Interesant este studiul profesorului german dr. I. Hanusch, care i considera secta brahmanica, venita n Carpati, din India, ca propavaduitori ai lui Rama (I. Hanusch, Die Wissenschaft, Lemberg, 1842, p. 197). Scriitorul Gh. Cosbuc considera pe rohmani crestini, dar nu cu nvatatura crestina ca noi, de la Iisus Cristos, ci de la Oi si fiul Oi, de la Dumnezeu. Doctorul W. Hein arata ca rahman n limba araba nseamna ndurat, blajin. Confirmarea marelui flux indian ne-o dovedeste credinta lor n Oi. Explicatia acestui cuvnt, pe care n-am gasit-o n carti, mi-a dat-o dr. Mulgund, indian (brahman). Astfel Oi este un derivat din auma om, divinitatea la indieni a trecut prin transformarile auma auioi, iar fiul Oi natura, spune dr. Mulgund. Credinta n Oi si fiul Oi, n urma misionarismului lui Rama n India, certifica n totul ideologia daciana Dumnezeu si natura iar ca omagiu adus divinitatii i se nchina cel mai nalt vrf de munte din sirul carpatin, cu numele de om. Om, nu Omul, spun taranii nostri. Prof. Nielsen, arheolog german, considera pe rohmani drept o ramura brahmanica, n urma studiilor facute la fata locului. Rohmanii snt un neam cu predispozitii spirituale ca si brahmanii; ei duc o viata contemplativa si snt buni la suflet si blajini, de unde li se mai spune si blajini. Rohmanii locuiesc pe lnga gurile apelor ce curg din Moldova, pe lnga apele cele mari, n care se varsa toate

rurile; n ostroavele marilor sau n pustietatea de pe tarmurile marii. Traiesc sub umbra pomilor, se nutresc cu poamele pustiului si se ntlnesc o data cu femeile lor. Atunci petrec noua zile mpreuna, apoi iarasi se despart sisi duc viata n singuratate; barbatii ntr-o parte, femeile n alta. si petrec viata n devotiuni religioase (snt anahoreti). Rohmanii aveau intuitia ceasului de pe urma si se pregateau singuri pentru ultima clipa a vietii lor. Se mbracau n haine de moarte, chemau preotii, rudele si prietenii la ceremonia de despartire, iar apoi acel caruia ia sosit ceasul trecea singur dupa un deal, iar ceilalti se ntorceau acasa (N. Densusianu, Dacia preistorica, p. 740). Alta traditie spune ca rohmanii snt un soi de oameni care traiesc pe lnga apa Smbetei1, la marginea pamntului si stau ascunsi. Cnd vad coji de oua rosii pe apa, atunci stiu ca este Pastele crestinilor si-l serbeaza si ei. Secta lor traieste cu veacuri nainte de era noastra, nct nu este nici o legatura sincronica cu Pastele crestin, dar este o legatura spirituala. Oul rosu n realitate e simbolul anului nou, simbolul renvierii, de aceea preotii nostri care nu cunosc adevarata semnificatie, considera ideologia rohmanilor drept o deviere de la crestinism. Rohmanii snt adevaratii crestini cu centrul bisericesc la Cluj. Oul rosu este simbolul renvierii si Orientul l serbeaza la sfrsit de an, o data cu nceputul Anului Nou si la morti. Ca si prevad moartea si obisnuiesc ritualul de care vorbesc scriitorii, aceasta se datoreste spiritului lor supraevoluat Rohmanii snt marunti la faptura si putintei la minte. Ei cred ca apa Smbetei ocoleste de trei ori pamntul, ca un sarpe facut de 33 ori colac, iar n urma se baga n pamnt si merge pna n iad si duce acolo sufletele pacatosilor. Asa este scris, ca sufletele pacatosilor sa se adune pe fata apelor, iar apele sa le duca spre apa Smbetei, si de aceea, tu crestinul de azi este bine sa-ti faci cruce si sa sufli pe ape cnd te scalzi (Nordul Transilvaniei, Maramures, Bucovina, Moldova si Basarabia de Nord). Rohmanii snt cunoscuti si de ruteni, iar la hutuli se numesc rahmani. Ei au un caracter nobil si exceleaza prin toate virtutile; stau ntre zei si oameni. Taranii care nu cred n existenta rohmanilor snt trazniti de Dumnezeu. Dr. I. Hanusch, n cartea de mitologie tiparita la Lemberg (Lvov Ucraina) n 1842 spune ca numele de rahman ar fi o schimonosire a numelui de brahman, sau braman. Sa cautam a analiza scrierile de mai sus: Rohmanii snt crestini, dar nu au nvatatura de la Cristos, ca noi, ci de la Oi si fiul Oi. Rohmanii snt de caracter nobil, excelnd prin toate virtutiile. Ei stau ntre zei si oameni. Si aceasta particularitate a lor nu este consecinta psihologiei daciane omul si divinitatea? Rahmanii, adeptii Marelui Initiat carpatin Rama, puteau avea alta ideologie dect aceea a lui Rama, unul dintre alesii divinitatii?

Pe marginea istoriei De la lume adunate si iarasi la lume date Asia a fost cel dinti si cel mai civilizat continent de pe suprafata pamntului. Asa cum spun scriitorii: leaganul civilizatiei. Este foarte adevarat. Un lucru: aceasta civilizatie le apartine asiaticilor, ori este importata de pe undeva din afara? Pentru a raspunde la aceasta ntrebare, ma voi ocupa mai nti de problema religioasa, deoarece cred ca de la ea porneste si civilizatia asiatica, concentrata n special n zona cu climat cald. Popoarele care locuiesc n zona central-sudica din cauza temperaturii ridicate au nervii mai slabiti, simturile mai dezvoltate si o tendinta catre contemplare, catre misticism. Cu aceeasi pornire, nsa, trec cu usurinta la o atitudine complet opusa, la simtul eului material, la speculatii, care nu mai cunosc idealul si nici limita lui, scaznd astfel personalitatea omului. Primeaza interesul personal, indiferent de mijloace, urmarind un singur scop: a parveni. Acestea au au fost cele doua manifestari ale Asiei dintru nceput. Istoria lamureste destul de bine acest proces, scotnd n relief importanta interesului care a dictat n toate timpurile. Dar sa lasam acest al doilea aspect si sa ne oprim la primul, cercetnd partea spirituala, care a preocupat pe asiatici. La ce se refera aceasta? La trei mari probleme: 1. Cunoasterea naturii 2. Cunoasterea creatiei 3. Cunoasterea omului n lumina creatiei. Acestea erau tezele care i atrageau si care le-au adus si civilizatia. Erau nclinatii care se nscriau n cadrul credintei, al religiei, cea dinti preocupare a omului, indiferent de starea lui sociala. Grija cea mare a primului om a fost: cum a aparut el si ce se va mai ntmpla cu el? O asezare echilibrata, daca actiunile lui snt la naltimea creatiei, sau una nelinistita, razvratita, n caz contrar. Se naste nsa ntrebarea, daca acest mare material spiritual, caci e un mare material, apartine omului asiatic, sau i vine din alta parte? O spun, pentru ca l aflam pretutindeni si intra, deci, n universalitate, pornind de la acelasi izvor. Si atunci toti de pretutindeni, toata Asia, Africa, Europa si chiar America, din Atlantic si pna n Japonia, toata omenirea se ntreaba: de unde? Raspunsul voi ncerca sa-l dau eu: din Dacia, de la daci, dupa cum voi arata n cele urmatoare.

India, tara ultramistica, stnd pe principii daciane, i numeste pe daci popor sfnt; Dacia, tara lor, tara sfnta; limba lor, limba sfnta. Si aceasta limba ei si-au apropiat-o, si nu numai limba, ci si ntregul material cosmic natura, n care se nscrie totul, ntrebarile si raspunsurile asiaticilor, pe care le vom analiza n capitolele urmatoare. n cinstea si pe temeiul acestui material, India a ridicat lacasuri religioase, lacasuri dumnezeiesti, sanctuare, temple, scoli. Acest material, transmis apoi n traditie a permis marilor initiati Buda si Confucius sa spuna: Am pus mai mare pret pe traditie, dect pe toate scriptele (Confucius). Si aceste conceptii, dogme, doctrine, religii iesite din traditie formeaza temelia existentei omului. n aceasta consta ntreaga problema a vietii Indiei, marea taina a civilizatiei asiatice, de unde porneste totul si despre care vorbesc scriitorii lor. Vorbesc marii initiati: Rama, Krishna, Orfeu, Osiris etc. templele din Memfis, Delfi, Eleusis vorbesc si ele. Ideea cosmogonica primeaza, unitatea creatiei cu creatorul: cerul, disciplina morala. Dar prin ce mijloace a patruns att de radiant acest mare si sublim material dacic, si cum a fost primit? Prin marele flux dacian ne spune traditia si n urma toate scriptele religioase. Dac Cuvntul Domnului. El este primul misionar religios, cu carucioara lui: Scytarum solitudo. Acesta era numele generic al rasei, dupa Strabo, de unde ne-a ramas termenul de schit. Dar nu trece mult si ntunecarea se iveste. Preocuparilor nalte, spirituale, le iau locul speculatiile. Se ivesc zei si semizei, unii mai buni, altii mai rai, care si disputa fiecare ntietatea. Disciplina si, o data cu ea, morala ncep sa scada, biciuita de zeii raului. Templele se profaneaza, devin centre comerciale, obscenitatile se ntrec unele pe altele; imoralul ia locul moralului, Istoria ncepe sa se afirme prin revolte, razboaie. Popoarele Asiei snt n fierbere, mparatiile cad una dupa alta, se prabusesc. * Trecutul este garantia viitorului. Oamenii snt aceiasi n ascensiune, att timp ct nu li se scoate radacina. La noi, nsa, mprejurari nenorocite au facut sa se destrame continuitatea, legatura cu traditia. Este foarte adevarat ca, n ultima vreme, s-a format n tara noastra un curent dacic, dar toti pornesc de la ideea gresita ca dacii au fost un popor de pastori sau de munteni, un fel de triburi, iar civilizatia si latinitatea le-au dat-o romanii, prin romanizare. Nimic mai utopic, nimic mai neadevarat, deoarece romanii snt un produs al dacilor, o ramura din trunchiul dac si prima lor civilizatie au primit-o de la daci, dupa cum voi arata. Trebuie sa se nteleaga ca elementul autohton dacic a ramas pe loc, n asa-zisa Dacia Felix, care a fost felix pentru romani, nu si pentru daci. Cnd ne gndim la fractiunile dace: moldoveni, blaci (valahi), letini, pelasgi, etrusci, osceni (osci), maramuri si stim ca acestia au dat civilizatia lumii, te cuprinde revolta gndind ct de gresit au deslusit unii istorici realitatea faptelor. n Banat, si astazi taranul dac, caci de departe l vezi, spune: Or hi multe neamuri pe pamntul ista dar fruncea, noi sntem fruncea. Mai acum ctiva ani, pe cnd vizitam Muzeul Satului de la Sosea, vad o casa tuguiata, cu o tablita n poarta comuna Uioara, judetul Hunedoara. Intru nauntru si n cerdac dau de un batrn de vreo 70 ani, stnd de vorba cu unul mai tnar. Alaturi, o femeie vrstnica, cu furca n bru, torcea: Buna seara oameni buni! Buna seara d-voastra. Ati venit si pe la noi? Am venit. Dar de unde snteti d-voastra? Pai de unde sa fim? Din Uioara. Dar ce esti d-ta mosule? Ce sa fiu? snt dac. Dar matusa? Pai, daca si dumneaei ca noi luam altele. Stii mosule, ca am fost si eu pe la d-voastra? Ei, ei! Pe unde ai fost? La Sarmisegetuza (fie vorba ntre noi, aceea nu este Sarmisegetuza, ci Ulpia Traiana). Ei! Ei, la Tuza. Dar aia nu este Tuza d-voastra. Pai nu e, raspunse acesta cu dispret. Boierii spun. E a altora. Dar a d-voastra unde este mosule? Unde sa fie? La Costesti, sus la Orastia.1 Dar motii ce snt? mai ntrebai eu. Snt daci? Snt amestecati cu altii, raspunse mosul tot cu dispret. Citeam n ochii si n sufletul lui, ura pe care o purta impostorilor de acum 2.000 de ani. Dar n-a trecut mult si spusele batrnului s-au adeverit. Dupa ctiva ani, ma aflam la Deva. Pe vremea aceea se aflau n toi lucrarile de dezgropare a asa-zisei Sarmisegetuza. Si dragostea si curiozitatea, la ideea unei att de mari descoperiri a cetatii lui Decebal, ma hotarra sa ma duc si eu. Deceptia mi-a fost mare Nu era vorba de nici o Sarmisegetuza; era Ulpia Traiana, si mosul a avut dreptate, asa ca nu m-am mai ocupat de ea.

* Cercetnd n adnc viata taranului nostru, purtator al unei bogate traditii si nzestrat cu o nalta conceptie spirituala, urmarind diferitele lui manifestari n arta; casnica, industriala, arhitectura militara si civila, conchidem ca Dacia a fost focarul ntregii civilizatii de mai trziu, de unde s-a raspndit n toate colturile lumii, cu precadere n Orient. Sa dam numai cteva exemple: olaria, cu minunatele ornamente de la Cucuteni (Iasi), tezaurul de la Pietroasa Closca cu pui , monument de arta, de forta si conceptie unica; arta coregrafica, n care dansurile noastre nationale, si n special jocul calusarilor trezesc admiratia tuturor, la marele concursuri internationale1; muzica, cu o bogatie si si o variatie de melodii nentlnite la nici un popor; tesaturile si minunata lucratura a costumelor nationale; sculptura n lemn, de la obiectele marunte casnice, la ornamentatia de diferite dimensiuni cu specificul locului etc. etc.2 Dar eroismul taranului rumn, care a uimit lumea n toate veacurile? Aruncnd o privire n urma, peste toate cele aratate, care s-ar putea amplifica la maximum cu numeroase exemple, ajungem la concluzia ca acest puternic trunchi dacic a dat primele mari roade si datorita altoiului dac sa putut nregistra marele revelatie a Asiei, civilizatia. Dar care au fost marile calitati ale stramosilor nostri, pentru ca roadele lor sa fie cunoscute si pastrate n lumea asiatica? Primul pas spre civilizatie este datoria de a te cunoaste pe tine nsuti: a-ti cunoaste menirea fata de tine, fata de tot ce te nconjoara; menirea fata de ntreg universul, n simfonia caruia te integrezi ca om si n fata caruia trebuie sa dai socoteala cu fiinta ta. Aceasta este marea calitate, care trebuie sa nu ne paraseasca niciodata. Si astazi, dupa mii de ani, auzi acest corectiv: controlul (self controlul) tradus n limbajul nostru prin cuvintele: Asta e menirea ta? Om esti tu? Vergiliu vorbind despre Daci, i numeste genus antiqum terrae (cel mai vechi popor de pe pamnt) si terrae filli (fii pamntului) (Eneida, VI, 580). Si Servius spune acelasi lucru. n Orient, dacii iau numele de Titani sau Giganti. Mai mult, Homer i numeste zei Titani (Hymn in Apoli, 335, Hesiod, Theogonia, 630-668). Iar n Iliada, tot Homer le spune protoparintii zeilor si ai oamenilor distinsi, sau protoparintii parintilor nostri (Homer, Iliada, XIV). Aceste concentrate spicuiri adunate att din folclorul poporului nostru, din traditia orala a taranului, ct si din aprecierile clasicilor, trebuie sa trezeasca si sa mentina n constiinta noastra datoria de a nu ne dezminti titlul de om, de om adevarat.

Satul Taranul, detinatorul traditiei, denumeste asezarile de sate preistorice cetati sau cetatui. Dintru nceput omul a tins, n manifestarile sale, la o convietuire n colectiv, n adevarate asezari, sate. Si a fost att de valoroasa denumirea de sate, nct India, n urma sugestiei capatate prin marele flux dacian, le aseaza alaturi de divin, n prima lor Triada, si anume: Tat, Sat. Sat njghebare spirituala Para Brama. Tat savi Tenrut. n Egipt, prin analogie este Hermes Dumnezeu, constiinta, sir al initierii, aspect nemanifestat al triadei: Sat, Chit, Ananda. Chit inteligenta la oameni (si noi avem chit n limba: sntem chit). Ananda fericirea, iubirea, ntelepciune, care realizeaza unirea tuturor lucrurilor, bucuria suprema. Si rumnul spune: nu faci sat cu el. Ca satul este o njghebare spirituala, aceasta ne-o dovedesc satele preistorice, asa zisele cetati, unde grija sufletelor, spiritualitatea se vede n toata maretia ei. n fata marii revelatii divine si a diversitatii problemelor spirituale care li se puneau, dacii au simtit nevoia sa se adune n mici colonii, unde batrnii, profund traditionalisti, aveau sa se sfatuiasca ntre ei. Snt colonii, pe care urmasii le-au botezat satul batrnesc, ramas si astazi n gura urmasilor, adnc sapat n sufletele lor, nct dupa multe mii de ani, se mai pastreaza si acum, n plina civilizatie (n special n Ardeal). Conducerea satului o avea primarele, de obicei un batrn ascultat de toti. El tinea si contabilitatea privind miscarea satului, nsemnnd socotelile pe un lemn n forma de baston mai gros, de care taranii tineau seama; un adevarat corbitor cinstit. n Bucovina i se spune rabus. Bus gura (bouche n franceza), busa cuvnt n vechea denumire dacica. Prin unele parti, influenta slava i-a schimbat numele n raboj (Boj Dumnezeu). Judecata se facea de catre un consiliu ales dintre sateni, sub conducerea primarului. Cnd satele se nmultesc si devin adevarate colonii, se instituie o conducere mai mare, avnd un sef spiritual si material. n ceea ce priveste educatia morala a satului, rolul femeii este preponderent. Ea imprima copilului preceptele morale si obiceiurile pastrate din traditie.1 n familia dacilor domnea matriarhatul. Femeia, mama, nu omul, barbatul, era temelia casei. Acest obicei, dupa spusele scriitorilor l aveau si sumerii, ramura dacica nordica. Matriarhatul sta n picioare si astazi: Cine trecu, fa? Gheorghe al Floarei. n cazarmi se aude: Stana Ion, Pauna Ion. Cel mai mare filozof al dacilor se chema Ana Carsa. Un deosebit interes prezinta impresiile scriitorului francez Pierre Kropatkin, n urma vizitelor, pe care le-a facut

prin satele indigene, mult napoiate. Scriitorul, dupa ce vorbeste de viata sociala a omului primitiv, trecnd la latura spirituala o gaseste aceeasi pretutindeni. ntr-una dintre lucrarile lui, intitulata Ajutorarea omului primitiv, P. Kropatkin spune: Viata sociala a acestuia este asemanatoare. Uneltele de piatra se gasesc strnse la un loc, ceea ce dovedeste existenta satului din cea mai ndepartata vechime. Geologii constata prezenta omului tertiar n pliocen si chiar n miocen. Scriitorul francez Lartat afirma ca omul paleolitic din sudul Frantei obisnuia praznicul dupa nmormntare. Grija aproapelui, mai ales la boala, o aveau si primitivii. Desi nu aveau o religie, n sensul liturgic, dovedeau sentimente religioase si cultul mortilor. Batrnul familiei exercita functia de judecator. Un fapt notabil era iubirea parintilor fata de copii. Viata frumoasa a primitivilor este o enigma pentru cei civilizati. Sentimentul matern era att de pronuntat, nct mama era n stare sa se sinucida la pierderea copilului ei, pentru a avea grija de el dupa moarte. Pretutindeni cercetatorii au aflat aceleasi obiceiuri, aceeasi viata sociala a clanului. Primitivul era si superstitios, considernd raul ca o urmare a actelor sale, carora nu le putea prevedea consecintele (P. Kropatkin, Lentraide, 1910). Comparnd obiectele de care s-a servit omul primitiv, cu acelea ale omului neolitic, precum si atentia pe care o are el pentru viata spirituala, observam apropierea dintre omul despre care vorbeste Kropatkin, cu omul fluxului dacian. Dacii se strngeau de obicei sarbatorile la un pahar de vin, unde si spuneau pasurile, n timp ce tinerii petreceau n jocuri. Printre ei nu lipseau nici marchidanii (negustorii). n complex adunarea o numeau ora (nu hora), de unde romanii au luat cuvntul for. Astfel s-a format mai trziu orasul. Grecii spun: horas: O! Atina proti horas (O! Atena, cel dinti oras). Ungurii, dupa veacuri i-au spus: varos. n sate si n locasurile lor de retragere, dacii si organizeaza marile lor sarbatori, ncepnd cu Craciunul nchinat Divinitatii. Dar primul pas pe care l-au facut a fost al dezvoltarii materiale: agricultura. Odata pamntul destelenit de zapada cuaternara, de catre Novacul Traian, neamul dacic ncepe sa-si puna n valoare bogatia pamntului lor, sub toate aspectele: agricultura, albinaritul, minele de aur, de arama, cositor, fier, carbuni, sare s.a. n ceea ce priveste cultura, temelia ei spirituala, dacii au raspndit-o cu darnicie. Astrologia, astronomia, psihologia, metafizica toate au fost duse cu ei n lume. Pe temeliile acestui bogat material iau fiinta marile scoli doctrinare de la Eleusis, Delfi, Crotone, Engadi, Maori, Anfictioni etc., care au inspirat marile scoli filozofice ale lui Socrate, Platon, Aristotel, scolile profetice. Putem, oare, declara ca dacii au fost lipsiti de cultura, cnd etruscii duc civilizatia la Roma, ca si oscii? Cnd marii initiati ca Rama, Osiris, dulcele poet Orfeu duc civilizatia n Asia, Africa, Grecia, India? Cnd avem exemple ca: Ana Carsa, Deceneu, Zamolxe1 (marele initiat), considerat unul dintre marii filozofi ai lumii, spune Clemente Alexandrinul. Ca nu se cunosc caractere de litere? Dar ce snt caramizile de la Slon, sau semnele de pe inelul tezaurului de la Pietroasa, sau de pe gulerele taranilor din Ardeal? Caractere de litere prelatine, care mult mai trziu, sub influenta celor grecesti, inspirate de pelasgi, ramura dacica, dau nastere alfabetului, al doilea alfabet dupa cel prelatin2, alfabet pe care noi l numim cirilic. Ciril a luat din Dacia acest alfabet si l-a dus n lumea slava. Si scriitorul nostru, Costache Negruzzi se ridica mpotriva numelor de: az, buche, vede, cnd ele de fapt aveau numirile lor valahe si snt de caracter valah si nu cirilic.

Sarmisegetuza Atena Roma ntr-un articol scris n ziarul Universul (26 febr. 1935), am aratat, vorbind de cele trei orase nsemnate ale antichitatii, despre nsemnatatea Sarmisegetuzei n raport cu celelalte doua. Ce a reprezentat si cum a evoluat Sarmisegetuza? Ca si Roma, Sarmisegetuza si pierde numele n mitologie Capitala a unui popor autohton, ramas aici din mersul popoarelor prelatine spre vest, Sarmisegetuza si croieste o viata proprie. Dacii, cu o fire contemplativa, cu un simt estetic accentuat, care-si manifesta superioritatea n fata celorlalte popoare, duc o viata sobra, o viata de ordine, de respect, mult invidiata de romani n epoca lor de aur, n vremea lui August. Popor temut n razboaie, spune Tacit; adus pna la ferocitate cnd este ncalcat, spune Ovidiu, popor de mare disciplina si de mare respect al familiei, spune Horatiu, popor de mare arta, o spun Martial si Pausanias. Popor de mare activitate si cu mult spirit comercial, spune Herodot, completnd pe marii profeti, cercetatori ai vremii: Isaia si Ezechiel; popor de mare traditie a tot ce e frumos si naltator, spune ntreg folclorul nostru n toate domeniile. Dacii dau tarii mari regi si mari sacerdoti; dau Romei mari mparati. Nu ne-a ramas de la daci nimic scris? Nici de la etrusci, fratii lor, nu ne-au ramas scrieri, desi nca nu se stie. Nici galii nu au scris, dar n cuvintele lor de leagan pe care le cnta mamele bretone, se aud cuvinte luate din astrologie, astronomie, metafizica, filozofie, spuse de catre druizi, vechii lor preoti, ucenicilor lor, fara ca mama sa stie o iota din ceea ce spune, asa dupa cum auzim astazi n literatura noastra de folclor, cuvinte naltatoare de o importanta si frumsete fara seaman. Miorita o gasim si n literatura egipteana, fara ca sa atinga nici pe departe conceptia ei metafizica.1

Litere au avut si le-au dat italicilor, si dupa veacuri le-au dat si slavilor. Si nu au scris? Dar atunci la ce le-or fi folosit literele? Si nu au avut arta, muzica, dans si poezie? Atrasi de gloria dacilor, care ngndura; de avutul lor care ndestula, romanii si ndreapta privirile catre Dacia. Neputinciosi sa lupte singuri cu un colos, recunoscut chiar de scriitorii lor, romanii aduna toate popoarele lumii: ale Europei, Asiei, Africii si cu totii laolalta pornesc razboiul de distrugere asupra Daciei. Iar dupa ani de lupte si hartuieli izbutesc sa o rapuna, si cu aceasta, fara sa-si dea seama rapun chiar si Roma lor. Distrug sentinela si ramn ei nsisi n fata puhoiului evului mediu. Sarmisegetuza cade, arde, se naruie. Dacii, desi slabiti, nu pier; fata, nsa, nu mai pot face. * O cercetare a celorlalte doua orase, mai amanuntita, nu-si are rostul, pentru ca ele snt destul de cunoscute istoriei. Stim ca Atena, n viata sociala a fost focarul civilizatiei clasice, fara ca totusi ea sa fi fost chiar si creatoarea. Spiritul artistic al elenului, sub toate aspectele a stiut sa vada, sa aleaga, sa acumuleze si sa cizeleze adevarata lumina asiatica, ca apoi sa culmineze sub Pericle (sec. V .e.n.). n mersul ei, lumea ramne credincioasa principiilor marilor artisti din aceasta epoca. La doi pasi de naintasii ei, Atena nu poseda nsa nici liniile mari ale Asurului, nici liniile Tebei, orasul cu 100 porti, cu strazile subterane, pentru ca miscarea trupelor n vremea razboaielor sa nu o simta populatia, ci numai rentoarcerea victorioasa, cu prizonieri, haremuri, cu rege, cu sclavi, lei, tigri, pantere, elefanti; o ntreaga menajerie imperiala a razboitului mparat Totul n sunete de tobe, de fanfare si n aplauzele multimii entuziaste, pentru ca n urma praf si cenuse sa se asterne peste tot; nimic din toate acestea la Atena, care, fidela principiilor ei, si urmeaza mersul, decaznd n cele din urma. Literele, stiintele, artele, altadata fala orasului si a lumii ntregi, se naruie. Sub poalele batrnei Acropole, multimea de pretutindeni, nca nflacarata de acest trecut, care a iluminat ca un far gigantic sute de generatii, trece nepasatoare pe lnga Dione Laertiu Diogene, care, cu lampa n mna de 23 veacuri, cauta omul adevarat. * Roma, zamislita din popoare italice, prelatine, dintre care cel mai important etruscii porniti de pe plaiurile Europei centrale, poate chiar ale Daciei, la contactul cu popoarele meonice, care vin din Sud, reusesc sa faca din oras o capitala cu cladiri de toate felurile si de toate formele, cu stradute strmte si ntortochiate, un amalgam, care displace lui August. La porunca lui ncep sa se zideasca din piatra temple, terme, amfiteatre si multe altele, dar disproportia fiind mare, nu place spiritului artistic avntat al lui Nero (sec. I .e.n.), care da foc Romei (se spune). Se naruie case, temple, teatre, foruri, ca n urma, dupa planuri bine ntocmite si bine studiate, n sensul vederilor neuitatului mparat (care dupa unii a fost un monstru, si a fost fata de crestini), sa se ridice o Roma noua, cu cladiri nalte, chiar prea nalte, cu strazi regulate, cu gradini, piete etc., care fac din monstru cel mai mare urbanist al timpului. Dar soarta Romei este n repetate framntari. Sub loviturile barbarilor (care si-au croit drum prin distrugerea Daciei, straja de la rasarit), Roma cade, pentru ca mai apoi, datorita principiilor umanitare ale crestinismului, care nfiera sclavia, Roma sa se prabuseasca cu totul, lundu-i locul o noua Roma, cu o viata de libertate, de fraternitate. Iesit de sub asuprire, ntregul popor, ntregul geniu latin este pus la contributie, pentru a reda gloria marelui oras, dar la marginea gloriei apare decadenta. Si modernismul ia locul celei mai frumoase si artistice vieti. n mersul frenetic dupa progres, tot ce este vechi si naltator se uita, se naruie, dispare. Arhitectura, pictura, sculptura, muzica, filozofia, literele si viata n sine se banalizeaza, pentru a face loc vietii usoare, dezordinii, revoltelor, vietii bastarde puse n slujba regimurilor politice nefaste.

Bucurestiul n lumina trecutului Dupa 20 de veacuri, ca din cenusa a aparut Bucurestiul Asezat ntr-o regiune si n conditiuni cu totul exceptionale, fata de oricare alt oras al Europei, originea Bucurestiului se pierde n negura preistoriei. Daca originea asezarii Romei, ca si a celorlalte orase ale Italiei, care snt si cele mai vechi apartin de pragul istoriei (Roma si gaseste temelia n personajele lui Homer), Bucurestiul nostru are la temelia lui preistoria, sub toate formele si cu tot fondul gndirii, constituind baza metafizicii, cu primele notiuni de cosmogonism. A fost poate si un noroc aceasta asezare (de altfel, apanajul romnului), care ndeplinea atunci poate numai o cerinta estetica, ca mai trziu sa raspunda unor necesitati vitale, concentrnd la un loc apararea (dealuri, vii, lacuri, ape, potrivnice razboaielor), cu agricultura, nervul vital al ntregii tari, indicate cu deosebire vietii unei capitale. Sa analizam foarte succint noua capitala a romnismului, asa cum ne-am propus, dupa caderea Sarmisegetuzei, vechea capitala a tarii. Observnd solul, pe care este asezat orasul, si n special analiznd stratificatia geologica, gasim n sistemul diluvic, ca prim strat pamntul vegetal, caruia i urmeaza cel galben loessul sau siga, apoi nisipul, deseori feruginos si n sfrsit pietrisul sau chisaiul, totul asezat pe argila tertiara.

Cele doua straturi din urma constituie diluviul sur, care poarta urma de neogen, apartinnd perioadei tertiar (mamifere, care au mai putut rezista marelui cataclism de trecere a pamntului din perioada tertiara n cea cuaternara.1 Dupa perioada tertiara, pamntul ia forma pe care o vedem, cu Dmbovita serpuind printre doua maluri abrupte, cu afluenti veniti fie din lacurile abundente, pe dreapta si pe stnga ei, fie de la departari mai mari, ramasite ale marii sarmatice, dupa retragerea ei, formnd ca un fel de gratar, peste care omul cuaternar si face aparitia. Numeroasele centre preistorice din jurul Bucurestiului, si chiar din interiorul lui, ne dovedesc acest fapt. Obiecte de silex, de os, de cremene, de lut, coarne de cerbi toata viata neoliticului, continuata cu cea de arama, de bronz, de fier, din care obiectele cu caracter mistic nu lipsesc, arata o viata nentrerupta pe aceste meleaguri. Taranii, pastratorii traditiei, numesc gorgane, peste tot cuprinsul tarii, niste ridicaturi de pamnt artificiale, care ascund nlauntrul lor adevarate necropole, cimitirele omului preistoric, principiul viitoarelor piramide. Daca viata preistorica a stramosului bucurestean o ascunde pamntul, gorganul ei fiind prea nalt a ramas n afara, ca o marturie, si deasupra lui, ca si cum ar fi fost predestinat, avem noi cei de astazi lacat de pietate, cu numele de Sf. Ilie din Gorgani. n aceasta delta, n acest gratar de ape, s-au strns stramosii nostri, fapt care ne face sa ne ntrebam: care a fost ratiunea ce a determinat o asezare omeneasca ntr-un loc destul de neospitalier si, n special, destul de nesanatos? Adapost de migratiuni nu se poate atribui omului preistoric, pentru ca aceste migratiuni s-au facut linistit si fara ciocniri. Pamntul a fost destul de ncapator, ca sa-i primeasca pe toti, la nceput putini la numar, porniti dintr-un singur centru si raspnditi mai apoi pretutindeni; dovada toate obiectele preistorice de peste ntreg pamntul, facute din acelasi material si cu acelasi dimensiuni, combatnd astfel geneza biblica. Nu teama de ciocniri a hotart locul orasului (pe care o vedem mai trziu la Ligurii din lagunele Venetiei), nici interese domestice, pentru ca Dmbovita era destul de lunga, ca sa se aseze pe malurile ei n aval sau n munte, asa cum snt asezate mai toate satele noastre, si nici interese comerciale, asa cum le-au avut ntemeietorii Romei, Vienei, Parisului, Londrei, si care nu ne-ar fi stricat nici noua, largind Dmbovita. Asezarea Bucurestiului pe aceste locuri nu o putem atribui dect sau unui interes de ordin vital (alimentul de capatenie fiind pestele din lacuri, care a lasat n preistorie attea elemente-greutati de aruncat plasele de prins peste etc.), sau un interes cu totul sentimental, de care omul a fost stapnit dintru nceput. Ne aflam, deci, n fata unei noi si mari probleme, a carei dezlegare ne-o ofera metafizica. Pe multi cititori i va face sa zmbeasca poate, aceasta argumentare, considernd metafizica drept ceva nchipuit, cu totul abstract. Sub aspect etnografic, nsa, metafizica joaca un rol deosebit de important n viata popoarelor, si mai ales atunci cnd abstractul mbraca forme concrete, asa cum se observa n epocile care au urmat cosmogonismul. n cazul de fata, ne aflam n prima ei faza, a cosmogonismului, cnd gndirea, care joaca un rol primordial se concretizeaza si ea prin forme primitive, gravuri, chipuri ntlnite n neolitic. Adorator al Universului, pentru ca se gasea n absoluta dependenta de el, omul preistoric este impresionat de cele patru forme creatoare: cer, pamnt, soare si apa, deoarece de ele snt nsasi existenta lui. Si toate monedele dacice, ca si folclorul ne vorbesc ndeajuns de acest fapt. Cu mersul vremii, aceste elemente, cel putin la noi, si se verifica si astazi, au legaturi pna si cu sufletele celor vii; cade o stea; taranul spune ca moare un om etc. n credinta anticilor, astrele si ntreg cosmosul erau n strnsa legatura cu sufletele celor ce se duc. Mai mult, nimic din ceea ce exista pe lume nu poate sa traiasca fara sa fie animat de un suflet din sferele astrale, fie ca omul moare de la sine, fie ca se provoaca moartea lui. Cer, soare, pamnt, casa, biserica s.a. toate trebuie sa aiba suflet ca sa traiasca. Upanisadele ne confirma acest fapt Si doar noi spunem ca sntem indoariani. Este o stare de antroporfism, al carui germene l gasim n figurinele neoliticului, n asa-zisii idoli de lut, de os, de piatra etc. nct numai unei asemenea conceptii se poate atribui apropierea omului ct mai mult de acest gratar de ape ale Bucurestiului, mai ales ca aici prin complexitatea lor se prezinta si sub o forma grandioasa. Odata viata nceputa prin aceste locuri, ea se continua mai departe pna n zilele noastre. Acest fapt este dovedit de preistorie. Astfel, daca observam cu atentie neoliticul de pretutindeni, aflam si n Bucuresti manifestari cu un nceput de arta decorativa, care prin forma si specificul ei pune temelia viitoarei arte taranesti, pe care o gasim mai trziu raspndita n toata tara, evolund n diferite centre, dupa loc si mprejurari, dnd nastere stilului arhitecturii taranesti. Acesta este cel mai important argument de continuare nentrerupta, pna n zilele noastre a omului preistoric peste tot cuprinsul tarii. Dar se pune si o alta ntrebare: omul preistoric a continuat sa traiasca n acest gratar de ape, nentrerupt si sa dezvolte si aici o arta taraneasca, justificndu-si viata lui, pna n vremea cnd istoria a nceput sa vorbeasca despre el, ori el a pornit vreodata din aceste locuri si mai trziu a revenit de prin alte parti? Raspunsul este foarte simplu. Eu cel putin cred, si ca mine gndesc si altii, snt convins ca nici un motiv n-ar fi facut pe omul bucurestean, ca odata nascut, crescut aici si ajuns la maturitate, sa paraseasca la un moment dat locul unde a vazut lumina zilei, ca mai trziu urmasii lui sa se rentoarca tot pe acelasi loc, pastrnd vechile traditii. Ar fi o naivitate, o lipsa de logica sa credem astfel, ignornd o serie de argumente care ma ndreptatesc sa vad originea Bucurestiului n preistorie. Sa urmarim acum evolutia acestei asezari, sa vedem cum ia forma de oras si mai trziu de capitala a tarii. Cercetnd acest lucru pe plan artistic si cautnd a determina faptul pe temeiul arhitecturii, nu este un drum tocmai simplu, cu toate ca arhitectura vazuta sub aspect general are epocile ei bine stabilite, care pot determina o cronologie, dusa la aproape o exactitate a faptelor. Dar aceasta se ntmpla numai n tarile unde se succed faptele pe date stabilite de maestrii, care le-au determinat. Nu este acelasi lucru n cazul nostru, unde arhitectura

este opera tarii ntregi si nu a individului. Aici fenomenele s-au nsiruit n mod automat, ntocmai ca valurile marii, care se urmaresc unele pe altele, fara sa-ti dai seama cnd te gasesti n mijlocul apei, de unde ncep si unde se ispravesc. Si abia numai pe ici, pe colo, cnd intervine ceva din afara, cu datele cunoscute, se mai poate fixa un punct de reper, ca astfel adunnd totul la un loc sa determine evolutia orasului nostru. Un exemplu este interventia manifestarilor straine de la Curtea de Arges, cu Sf. Nicolae Domnesc si cu Sf. Nicoara, care precizeaza o epoca (ntre secolele XI si XII), si anume aceea n care aceasta arhitectura se concretizeaza si prin alte parti cunoscute n istoria artelor. De aceea, la noi, punctele de reper snt puncte mari, cu miscari foarte lente, care angajeaza veacuri, nct trecerea de la o situatie la alta se face pe nesimtite, fara sa marcheze date. Cultura asiatica, despre care am vorbit, si care a fost fntna de la care s-au adapat dacii, a determinat si o arhitectura folosita n Dacia, mai mult de catre clasa cu dare de mna, fiind foarte costisitoare. O data cu caderea Sarmisegetuzei si cu risipirea clasei avute, aceasta arhitectura trece n Moldova si n Bucovina. Ajunge si n Ardeal, dar pe scara foarte redusa, n mna celor ramasi pe loc si a celor asezati pe plaiurile Maramuresului, care-si mentineau rangul de boierie, asa dupa cum puteau. Asa se explica spre exemplu, relicvul din palatul contilor Bethlen din Deva (centrul dacismului), care reprezenta phenixul, pajura tarii (stema Romniei). Alaturi de aceasta arhitectura, tot restul tarii, n special taranul, ducea mai departe lantul traditiei arhitectura romneasca care evolua pe aceleasi baze ale trecutului. Cu timpul, ea se afirma n centre diferite (Fagaras, Sighisoara, Curtea de Arges, Cmpulung-Muscel). Bucurestiul odata constituit evolua la fel ca si orasele din restul tarii, pe baza acelorasi principii. Nici o influenta noua ca la Curtea de Arges, nu se vede, care sa-l confirme ca oras mai mare sau ca centru conducator. Nimic altceva dect o slaba nuanta asiatica adusa de vechile legiuni siriace, nglobata n masa taraneasca, reflectata n casele celor mai nstariti, pe care le ntlnim si prin centrele pomenite mai sus. Si pe aceleasi principii, n dispozitive mult mai mari, din care nu lipsea interventia clasicismului elen, daca nu chiar al celui etrusc. Se vad pilastrii azvrliti fara nici o regula pe fatade, ntr-o asimetrie care da simetria cea mai perfecta. Numai traditionalism puternic, unde se ntrevede esenta omului si deci continuitatea lui, n felul aratat mai sus, datorat faptului ca nici cea mai mica influenta straina nu s-a putut infiltra (nici chiar produsele epocii romano-bulgare, neobizantinismul, ca la Arges). De aceea, pna n secolul XVI, cnd se produce interventia genoveza, stapna Marii Negre si a Dunarii, nici o cronologie nu se poate determina pe aceasta cale. Casele boieresti, pe care leam mostenit noi, destul de numeroase la centru, printre zecile si sutele de biserici, toate cladite n spiritul pur latin, ne fac cu prisosinta dovada. Acesta este Bucurestiul nostru, prelatin la temelie, latin pna n zilele noastre. Pacat ca ultimele lovituri ale trnacopului de acum 30 de ani au distrus cele mai autentice marturii: casa Turnescu si casa Ciurcu. Numai cele doua ramase casa Melic (str. Armeneasca) si casa Moruzzi (Calea Victoriei) se mai vad si astazi, stricate nsa de un arhitect francez chemat sa le repare, acum vreo 80 de ani, si care nu le-a priceput. Nu mai vorbesc de zilele de adevarat prapad ale lui 23 August 1944, care a pierdut n flacari si ruine adevarate cladiri de arta. Ca marturie a acestei sublime arhitecturi rumnesti, de care eu st puternic legat snt cladirile: casa General Candiano (parcul Filipescu, distrusa de bombardament) si casa N. Stanovici (din strada Remus nr. 6) ambele cladite de mine, unde am imprimat caracterul autentic al caselor bucurestene din veacul XVII. Nu pot trece cu vederea nici creatiile altor colegi, ca de exemplu: casa Rosianu (str. Dr. Racovita), cum si cteva vile din orasul Cmpulung-Muscel, ale arhitectului Berechet. Ct priveste prima faza, Cmpulung Muscel ne ofera un numar de vile din vechile exemplare; Argesul de asemenea, iar n Bucuresti, ca o copie fidela casa Matasaru (din str. Porumbaru nr. 12). Ca fapt nou, nu s-ar putea considera altceva, dect intervenirea unui nou si mare stil de arhitectura valaha, care germineaza din manifestari pre-bizantine si pre-renastere, ce si fac aparitia n Bucurestii din timpul domniei lui Serban Cantacuzino si care culmineaza apoi n epoca lui C. Brncoveanu schimbnd fata orasului. Este cea mai frumoasa pagina din istoria artei noastre, care i aduce consacrarea. Pacat ca restauratorul din zilele noastre al castelului Brncoveanu, de la Mogosoaia, cazut n mrejele arhitectului francez Lecomte de Nouy de acum 100 de ani, nu a nteles-o. Acesta a fost Bucurestiul de ieri Dar numele orasului? Orasul pierdut n preistorie, dupa cum am aratat, este greu de admis c-ar fi trait fara un nume. Banuiala ca numele s-ar trage de la acea biserica a lui Bucur nu sta n picioare, fiidnca aceasta biserica este mult mai noua dect multe alte biserici aflate si astazi n oras. Sa nu uitam ca una dintre apele care lega lacul Icoanei de Dmbovita se numea Bucurestioara. Si numele orasului, dupa cel al apei se pierde n toponimia dacica, aidoma cu al tuturor apelor si localitatilor, muntilor si vailor din tara noastra. S-ar putea ca numele lui Bucur si al Bucurestiului sa se traga de acolo, asa dupa cum s-a tras al jienilor, de la Jiu si al oltenilor, de la Olt. Legatura dintre Bucur si Bucuresti am facut-o noi, dupa cum am mai facut si altele, ca podul lui Traian la Severin etc. Este eronata afirmatia ca numele Dmbovita e de origine slava, deoarece ei au venit abia n secolul VI, cnd desigur ca rul avea un nume al lui. Nu putem ncheia fara sa pomenim numele marilor ziditori: Matei Basarab si n special Constantin Brncoveanu care, pe temeiul traditiei au dat Bucurestiului si tarii, cele mai frumoase pagini de manifestare artistica n Cmpia Dunarii. Pacat ca noi nu o prea ntelegem.

Limba poporului dac

Am aratat n capitolele precedente ca cele mai de seama documente ale omenirii dateaza din preistorie, n special din neolitic. Pe temeiul lor, si mai ales al menhirului s-a ajuns la concluzia ca la nceput omenirea a format o singura masa si, consecinta o singura rasa, raspndita n tot cuprinsul Europei si n afara de Europa, cu centrul de pornire n Dacia. Am vazut ca scriitorii si documentele arata ca menhirul si are originea n Dacia (de altfel numai noi avem cuvntul, care si-a pastrat adevaratul nteles). Asa se ntmpla si cnd arunci o piatra n apa; la mijloc, unde a cazut piatra apa se turbura pna n adnc, si cu ct de departezi de centru, inelele si pierd din intensitate. Aceasta rasa raspndindu-se, cu timpul a dat nastere la state de- sine-statatoare, peste care, si chiar n inima Europei a patruns rasa germana, invadnd lumea latina, fenomen asemanator cu invazia ungurilor la noi. n scoala s-a nradacinat dogma n a considera de origine romana tot ce se gaseste n subpamntul tarii noastre. S-ar putea ntmpla ca eu, care nu snt de aceasta credinta, sa am soarta lui Galileo Galilei, fara sa fiu pus pe rug, pentru ca am depasit acele vremuri. Am credinta nsa ca odata si odata va iesi adevarul la iveala, pentru ca trebuie sa sfrsim cu aceasta stare de lucruri de a trai din mila cutaruia sau cutaruia, fara se ne recunoastem comorile noastre materiale si spirituale. * Germanii, patrunznd n aceasta masa latina, despart popoarele Europei n: finezi (care ramn la nord), n gali si franci, stabiliti pe locurile unde se gasesc astazi, n itali si iberi, mpinsi n sud-vest, n daci si traci, ramasi pe loc n sud si sarmati, catre rasarit, formnd state cu diferite denumiri. Incursiunea lui Traian a zdruncinat Dacia din temelii, reusind s-o dezmembreze. Aceasta a fost opera cuceritorului, promotorul Evului Mediu, care a facut prin aceasta o mare greseala politica, distrugnd zagazul de la Nistru, deschiznd calea navalirilor barbare, care s-au scurs prin Cmpia Dunarii si prin nordul tarii, pna hat departe, la marginile continentului european. Desi crunt ncercati de nfrngerea suferita n razboaie, dacii ramn totusi n centrul latinitatii si detinatorii limbii adevarat pre-latine, limba legata de existenta poporului. Marele evenimente petrecute n Dacia au fost transmise prin viu grai si au fost scrise cu caractere dacice, preetrusce. Dovada ne-o dau caramizile de la Slon, tezaurul de la Pietroasa, ornamentele de pe gulerele taranilor ardeleni, n ritm cufic, adica n cuvinte formate numai din consoane, fara vocale. Astfel scriau Dacii cartea lor sfnta, cu litere sapate pe tablite subtiri dreptunghiulare, asezate pe altarele templelor lor, care s-au transmis apoi cu aceeasi cinste pe altarele tuturor templelor lumii (cartea preceptelor de aur, cum o numeste India.1 Pornind de la faptul existentei dintru nceput a unei singure mase de oameni, un trunchi comun, cu centrul de raspndire n Dacia si cu o limba comuna, aratam ca acele cuvinte de prim ordin ca: cer, stele, noapte, a fi, soare etc. snt comune la toate natiunile. Si un exemplu tipic l ofera derivatiile multiple ale cuvntului menhir: omenie, neomenie, om-neom, aminte, cuminte, nimeni, amen, menit, dezminti, ncremenire, descremenire, amnar, pomenire etc. Iata o serie de cuvinte cu o radacina comuna, care a existat n toata omenirea, nct ne aflam n alternativa: ori asezam leaganul omenirii n India, ori l asezam n Dacia. n India nu subzista aceasta credinta. Putem vorbi de indo-germani, de indo-slavi, dar nu de indo-arieni. Nu putem fi si indo- si arieni. Ori sntem indo-, ori sntem arieni, pentru ca arian nseamna om legat de pamnt. Dar sa admitem totusi ca venim din India. n acest caz, ar mai fi crezut cineva ca Dacia este o tara sfnta? Deoarece tara aceasta a fost considerata sfnta, poporul sfnt, Dunarea sfnta, muntii sfinti, aceasta dovedeste ca de aici s-a raspndit omenirea, iar teoria care o atribuia Indiei nu sta n picioare. Se admite deci o limba comuna, o limba universala, o limba sfnta ca si purtatorul ei limba sanscrita (san sfnt; scrit scris) care ne apartine noua, nu Indiei. Si acum un scurt apel la glotologie. Din cercetarile filologilor, ct si ale altor oameni de stiinta, s-a stabilit ca n India se gasesc denumiri de plante si animale, care n-ar fi putut trai prin acele parti, din cauza conditiilor climatice. Acestea au fost duse acolo o data cu fluxul dacian si, neputnd subzista, le-a ramas doar numele. Cu aceasta limba sanscrita au plecat misionarii daci spre Rasarit, sub numele de sciti1, misionari religiosi. Noua ne-a ramas cuvntul schit manastire si schimnic calugar, cu calificativul de crestin fiul Domnului, dupa cum dac ajutorul Domnului, iar moldova popor de radacina divina. Si acum sa cercetam vechile scrieri Si era peste tot pamntul o singura limba (Moise, Cartea I) dar nu o numeste. Psametus, unul dintre cei mai culti faraoni ai Egiptului, care a trait cu sapte veacuri .e.n. spune: Am facut multe experiente n viata mea, ca sa aflu cel mai vechi popor pe pamnt si ce limba vorbea acel popor; n sfrsit am ajuns la convingerea ca limba cea mai veche a fost a frigienilor, adica a pelasgilor si prin urmare acesta este cel mai vechi popor (Herodot, Cartea II). Dar cine snt pelasgii? O spune Diodor Siculo: Eu snt pelasg, nascut din pamntul negru al Daciei (Diodor Siculo a fost stranepotul Istrului si al Tisei, nascut n Carpati). De la pelasgi ia numele fractiunea de popor dac, care a ajuns mai trziu si n Italia. Pelasg a fost o divinitate nascuta din Novaci, Titani sau Giganti. Ctitorul Asiei, Pausania, care a trait cu 700 de ani .e.n., era pelasg si a fost crescut pe muntii cu culmi nalte ale Carpatilor. Limba prisca, adica limba batrna a fost aceea pe care au folosit-o locuitorii cei mai vechi ai Italiei n timpul lui

Ianus (Isidori, Origine). Ianus 11 ani a fost zeificat la Roma, n Palatin, unde si are templul lui, dar o data cu raspndirea crestinismului n Italia, a fost uitat. La noi el este sarbatorit pna n ziua de astazi la Snziene 24 iunie, sfnta zi a lui Iani. Latini au fost aceia care au existat nainte de ntemeierea Romei (Festus). Colchii si dacii ma cunosc; vorbesc limba barbara de idioma latina dintre popoarele latine fac parte dacii (Horatiu, Lib. II). Sextus Rufus spune ca proclamatiile date de romani catre Filip, regele nvins al Macedoniei, cum si proclamatia din 167 e.n., pentru noua organizare a acestei tari s-au facut n limba latina populara, nu pentru ca sa impuna nvingatorului, ci pentru ca idioma populara era latina barbara. Titu Liviu, marele istoric din vremea lui August, afirma ca n Alpi se vorbea limba etrusca. Ori etruscii, dupa cum stim, snt o ramura comuna cu dacii. Ovidiu povesteste ca, fiind trimis ntr-o regiune salbatica, ntre sarmati si geti, singura-i distractie era sa compuna versuri, dar ca nu se gasea nimeni care sa le citeasca si sa le nteleaga, deoarece n acea regiune nu se cunostea latina vorbita de romani (Elegiae, III). Populatia Tomisului era compusa din geti si greci, elementul get fiind preponderent. Ce pacat, spune el, ca limba getilor a pastrat unele urme din limba greaca si acestea desfigurate, dupa pronuntarea getica. n acest popor nu este nimeni, care din ntmplare sa vorbeasca macar cteva cuvinte latinesti, ct de simple (Elegiae, VII). Dar cum era limba latina n acea vreme? Limba vorbita la Roma numai latina nu era. Patura culta a luat cuvintele ausone latine si le-a adaugat es, is, os, us, dupa moda greceasca, cu verbul la sfrsitul frazei. Se vorbea astfel o limba artificiala, deformndu-i caracterul latin, limba care nici n-a putut trai. Seneca spune: Ispraviti cu atta lumina greceasca, ca o sa orbim. Iar Catilina: Ispraviti cu attea grecisme n limba, ca nu ne mai putem ntelege cu poporul. Cezar, asasinat n Senat, vaznd n capul conjuratiei pe Brutus, i-a strigat n greceste: Essi ios emu (Tu esti fiul meu). Asa ntelegea Ovidiu latina, asa ntelegea el o limba culta, latina vorbita de romani, daca aceea se putea numi limba, si nca pretentie de culta, limba latina complet grecizata, artificiala, care de aceea nici n-a putut trai. Si totusi, acelasi Ovidiu spunea: Armoniosul Horatiu a tinut urechile mele, cnd a compus poezia culta pe lira ausoniana (limba daca negrecizata Elegiae, IV). Si profesorii nostri cauta originea limbii rumnesti adevarata limba latina, prin derivarea ei din limba grecizata a romanilor1 Ovidiu, vorbind de scrierile lui, sustinea ca nu putine cuvinte barbare s-au strecurat n ele, dar vina nu este a lui, ci a locului Ausonia (Elegiae, VII). Si tot el adauga ca, pentru a se ntelege cu getii a trebuit sa nvete sarmata. Faptul este lesne de nteles, fiindca sarmatii snt moldoveni si vocalizarea lor este la fel cu aceea a etruscilor; Etruria Toscana s-a numit la nceput Ianicola. Papa Nicolaie I, ntr-o scrisoare adresata lui Mihail al III-lea, mparatul Bizantului, scria: Grecii numeau limba latina, limba pe care o vorbeau scitii. Ori toate acestea nu snt documente? De unde vrei sa le iei? De la Caius, Titus, Sempronius? Fireste, daca te obsedeaza o singura prezumtie romanitatea, si excluzi documentele care o contrazic, te ndepartezi de adevar. Avem noi constructia lor de fraza? Avem noi pe: us, is, os si verbul la sfrsit, asa cum aveau romanii? Nu, vorbim asa cum am vorbit de cnd ne gasim pe pamntul acesta. Noi pastram ntreaga traditie, pe care alte popoare de aceeasi origine nu o mai au. Italienii nu au traditia noastra si nici folclorul pe care-l avem noi. Se cunoaste ca este un popor nou. Si daca lucrurile stau astfel, cum poate sa gndeasca cineva ca oamenii acestia, a caror rasa si limba era bine determinata, au amutit si au surzit, trebuind sa astepte 1.000 de ani, pna au venit peste ei romanii sa-i vindece de mutenie si sa-l nvete limba romana? Att fiinta, rasa, ct si civilizatia si limba dacii au dat-o romanilor, iar nu ei noua. si poate nchipui cineva ca Traian a fost pna n Urali, unde ofiterii nostri au gasit zeci si sute de sate moldovenesti? A fost pna acolo Traian si i-a nvatat si pe aceia sa vorbeasca latineste? * Rabindranath Tagore, n cartea sa Shadana, la capitolul I, spune: Cnd Arianii au patruns n padurile Indiei, s-a pus baza brahmanismului si civilizatiei indiene. Este vorba asadar de ariani si de limba lor, care a fost indianizata. Dar cine snt acestia si ce limba vorbeau? Oameni sfinti, veniti dintr-o tara sfnta Dacia, iar limba lor era aceea cu care s-a scris Vedele, scrierea lor sfnta. Si Krishna Murti, urmasul lui Buda, cum si alti scriitori laici si mireni indieni, i califica pe arieni drept rasa nobila, rasa spirituala, care au adus limba si civilizatia n India. Elena Blavatski, fosta presedinta a Societatii Teozofice din India, n scrierea sa Vocea Tacerii, spune: n cartea preceptelor de aur Vedele , aproape toti, daca nu chiar toti cei mari archati (acei care emigrara n Tibet, viitorii lamaisti), erau hindusi si arieni, iar nu mongoli. Originalele perceptelor snt gravate pe lame rectangulare, subtiri si lunguieti, asezate pe altarele templelor. n poema epica Ramayana, unde se gasesc celebrate principiile carpatine ale marelui initiat Rama, se insista mult asupra primelor monumente, care poarta numele de stupo, ca si n Afganistan. Acest cuvnt sanscrit (dac) s-a pastrat la noi pna n zilele noastre; si ntr-adevar monumentul are forma de stup. Si acum, daca vom cauta procentul de cuvinte din limba lor, vom afla, daca nu n totalitate, ca majoritatea ne

apartine noua rumnilor. Aceasta este limba ariana, de care s-au servit hindusii, si toate ncercarile cercetatorilor de a arata ca limba noastra deriva din sanscrita sau romana snt lipsite de temei. Dictionarele sanscrite si cele ale lui Barbulescu Dacul, Nica, cum si diferitele scrieri din presa, ale lui dr. N. Lupu, Bratescu-Voinesti s.a. considera fundamental gresit cnd afirma derivarea limbii noastre din sanscrita, deoarece lucrurile s-au petrecut cu totul invers. Acestia, influentati de scrierile arheologilor moderni, care nu au ajuns sa cunoasca Dacia, i socotesc pe daci drept indo-arieni, ca si cum totul porneste din India, si astfel scriitorii nostri se consuma n derivari eronate. n lexiconul dacic, apare nca din preistorie cra, cre, cri, atunci cnd este vorba de demnitati nalte. Exemple: Craciun ziua de omagiu adusa Divinitatii Cra stapn; un unul singur Caraiman munte nchinat lui Man Craiova capitala domneasca Creator, cremene, creasta, crestet, credinta Crestinii snt fiii Domnului. Cristos este calificativul dat Marelui Iisus. India, n urma fluxului dacic confirma ntelesul acestor prefixe. Astfel, n dictionarul clasic sanscrit francez, al lui Emile Burnouf, gasim cuvntul: crestin homme minent par sa naissance ou autrement. Rama, Krishna crestin. India atribuie totul zeitei Cri, zeitei binefacerii, a avutiei, frumusetii, demnitatii, majestatii. Dar cuvntul acesta n-a venit oare din fluxul dacian? Marele scriitor si profesor de la Geneva E. Bilard spune: Romnul nu este popor de migratiune, el este bastinas. La arieni, mitul si poezia iau forme fantastice, iar tendinta catre nemasurat, catre extraordinar, predomina att la indieni, ct si la iranieni. Aceste nsusiri au fost mostenite, nca din cele mai vechi timpuri (Ed. Mayer, Geschichte des Altertums, 1884, T. Antonescu, p. 71). n ncheiere subliniez ca de indo-arianism, pe temeiul limbii sanscrite nu se poate vorbi, deoarece am aratat cum s-a format n India limba sanscrita. Ct priveste pe indo-germani, sau indo-slavi, aceste denumiri facute tot pe temeiul limbii, pot fi justificate, daca atingerea acestor doua neamuri n India, s-a produs n urma indianizarii limbii dacice (n arhitectura taraneasca rusa se observa o oarecare influenta indiana, pe care rusii au trecut-o n clasicismul lor). Sa nu se uite ca majoritatea cuvintelor ambelor popoare, cele n legatura cu cosmosul si cu viata spirituala si unele cuvinte mai vechi din viata materiala, care au un caracter latin, se datoresc asezarii acestor neamuri pe substratul dacian. nct nici de vorbit nu este de germanisme sau slavisme n limba noastra, ci dimpotriva, de rumnisme n limba lor, n afara binenteles de cele bisericesti, dat fiind influenta cultului slavon n limba noastra. N-am pretentia sa schimb toate cartile de gramatica de la noi, dar trag nadejde ca cu vremea o s-o lasam ceva mai domol, ca sa intram pe fagasul demnitatii si al cinstei, n care ne-am nascut si n care trebuie sa traim n ciuda tuturor acelor, care vor sa ne falsifice trecutul.

Sanctuarele daciane Templele si marii sacerdoti n afara de arta taraneasca, apare n Dacia arhitectura de mare valoare n forma si continut, arta ciclopica, arta inspirata. Pe scara evolutiva, att marile aliniamente, numite de daci Cale sfnta Snbie (termen necunoscut cercetatorilor nostri), ct si impresionantele cromleh-uri asezate n cerc, toate au la baza menhirul, piatra sfnta. Menhirele asezate n forma de cerc simuleaza soarele, asezat n mijloc, purtnd numele de hirmen, datator de suflet, de viata. Cu vremea acestea se unesc ntre ele dnd nastere astfel primelor temple. N. Densusianu, n lucrarea sa Dacia preistorica, ne spune ca, n urma cercetarilor sale, templul Soarelui de pe Istrita avea o forma circulara cu o zidarie masiva, cu diametrul de 6,39 m si era pavat cu pietre. Tot acolo s-au gasit pavele subtiri de marmora si sticlarie, purtnd numele de Sura de aur. Primele temple construite au imaginat stelele cu raze.1 ncepnd cu Templul Soarelui, cu o forma rotunda, ridicata pe naltimi, traditia transmite principiul mai departe, si acolo unde nu snt naltimi naturale, s-au creat artificiale, din pamnt, purtnd numele de pochine. Un alt aspect al primelor temple l arata asa-numita Casa znelor, cercetata si descrisa de C. Bolliac. Avnd intuitia apropierii ct mai mult de Divinitate, oamenii au cautat sa-si ridice primele lor sanctuare chiar n inima muntilor, n menhire.1 Unul dintre primii mari initiati carpatini, care a propovaduit prin partile noastre a fost, fara ndoiala, Zamolxe, cuvnt care despartit n doua, nseamna n albaneza: za gura si molxe mos. Dar, cu mult naintea lui, Rama este primul personaj mistic, urmasul vechilor misionari daci. El apare n panteonul ntregii omeniri, dupa cum o dovedesc scriptele si litaniile preotilor egipteni, indieni, chinezi, si mai ales dupa Avesta. Pornit din Dacia, Rama si ntemeiaza doctrina printr-un mare act de bunatate, de pace (se mpotriveste jertfelor religioase omenesti). Parasind Europa n vremea primului flux, trece Caucazul, Iranul si ajunge n India, unde devine mparat, zeu, cel mai mare diriguitor de popoare de pe malurile Oceanului Indian. Cerndui-se n vis sa renunte la demnitatea de sef material n schimbul nimbului ceresc, el ndeamna popoarele sa-si aleaga regi, dupa legile firesti ale lumii. (Eu voi veghea de sus asupra voastra, spune el).

nvatamintele lui Rama2 s-au mprastiat peste tot pamntul (Egipt, Iran, India), fiind consacrat drept cel mai mare initiat, caruia i urmeaza n India, Krishna, Buda. Un alt mare initiat, tot carpatin, dac de origine este Orfeu3, care a predicat n acelasi spirit ca si Rama, n Balcani, Asia Mica, Grecia, Sicilia si a pus temelia Scolii de la Delfi, pe al carui frontispiciu sta scris: Cunoaste-te pe tine nsuti. Egiptul a avut pe marele initiat Osiris, asemenea lui Rama n India. Ostrea, n Egipt Osiris a pus temelia att vietii spirituale, ct si a celei materiale agricultura. Tot mare initiat a fost si Man1, care a domnit peste egipteni (Diodor, Herodot) si era considerat de preotii din Memphis drept ntemeietorul dinastiei umane n Egipt (Diodor)2. Man a fost acela care a canalizat Nilul si a ntemeiat orasul Memphis (Herodot, 1, II). Cosmogonia Ne gasim n fata unei probleme, pe ct de dificila, pe att de controversata de istorici. Este vorba de cercetarea primelor forme de credinta ale stramosilor nostri, legate de marele cosmos si adoptarea lor de religia crestina. Dupa Biblie, n Potop a pierit ntreaga suflare, oamenii nefiind demni sa supravietuiasca. Nu a ramas dect Noe cu familia lui, care a dat nastere poporului evreu. Dupa traditia taranului nostru, mostenita de la daci, n acest cataclism nu a pierit nici un om. Divinitatea i-a mentinut prin mpietrire si despietrire. mpietrirea s-a facut n muntii Carpati; acolo s-au mpietrit si tot acolo s-au despietrit si de aceea Carpatii au fost considerati munti sfinti, ca si Dunarea (Istrul). Ca un simulacru, indienii au muntii Himalaia si Gangele (apa sfnta, purificatoare) si egiptenii Nilul (fluviu sfnt). Elementul creator al Divinitatii a fost cerul, cu exponentul sau soarele, iar elementul generator pamntul si apa. Dacii au asadar constiinta existentei sufletului si a nemuririi, prin mpietrire si despietrire, lund piatra ca simbol al genezei si raspndindu-se n omenire prin marele flux, primit pretutindeni cu mare si deosebita cinste. Ca omagiu adus Novacilor, Titanilor, s-a ridicat n Persia, la Persepolis, un templu nchinat lor, cu numele de Celminar (40 de mucenici), iar pentru mucenicia Novacilor1 mpietriti a fost adorata piatra. n facultatea noastra de teologie se nvata ca la nceput oamenii se nchinau la pietre. Credeti dvs. ca au adorat pietrele caldarmului? Piatra a avut fara naoiala o semnificatie, a fost primilor martiri, si n cinstea lor s-a ridicat templul de la Persepolis, cu 76 secole .e.n. Crestinismul, legnd biserica cosmogonica cu biserica crestina a pastrat sarbatoarea celor 40 de mucenici, ntelegnd pe cei 40 de martiri crestini, o interpretare anacronica, pe care o vom explica la capitolul sarbatorilor crestine. Vorbind de credinta stramosilor nostri, legata de marele cosmos, nu putem trece cu vederea marele eveniment petrecut n Dacia, si anume venirea rohmanilor, n urma fluxului dacian. Acest neam necunoscut multor istorici l aflam n nordul tarii (n Maramures, Bucovina, pna n Galitia). Despre rohmani am vorbit mai pe larg la capitolul Reflux, aratnd derivatia numelui lor din Oi auma om Divinitate. n cinstea acestei Divinitati s-a numit Omul1 vrful cel mai nalt al Carpatilor Meridionali. Pe monedele dacice figureaza soarele, ca exponent al cerului; n capul soarelui se afla o semiluna cu corn diagrama Divinitatii. Biserica cosmogonica daciana se prezinta sub forma de trinitate2: cerul (creator), pamntul si apa divinitati generatoare, carora le corespund urmatoarele sarbatori: Craciunul nchinat cerului, Rusaliile nchinate pamntului si soarelui, Dragaica sarbatoarea apelor. O data cu venirea rohmanilor au fost aduse din India si divinitatile lor: Buda, Kama, Siva, Iama, precum si credinta n existenta spiritelor rele care au dat nastere la superstitii. mpotriva acestor spirite rele poporul a dus o lupta continua. Si astazi se pastreaza obiceiul de a nfige un topor n pamnt pentru ca sa le ndeparteze. n credinta dacilor, exista o strnsa legatura ntre pamnt si plante.3 Un alt ritual n cosmogonia daciana snt si ditarii. Despre aceasta ne vorbeste un profesor de liceu, de limba romna, care s-a ocupat asidu de traditiile poporului romn. Fiind ntr-o echipa de cercetare cu prof. D. Gusti (la Catedra de Filozofie-Sociologie a Universitatii Bucuresti) n Muntii Vrancei, a asistat la un priveghi1, la care taranii au scos mortul pe prispa si au facut un foc mare, ca sa goneasca spiritele. Peste fata mortului au asezat o basma2, iar catre ora 12 noaptea au nceput sa soseasca tineri mascati cu chipuri de animale. Au ncins o hora mare n jurul focului (ritual ca n jocul calusarilor), iar dupa ce au sfrsit jocul s-a ntins o masa. Capul l aveau nsa tot acoperit. Au mncat si au plecat, fara sa stie nimeni cine au fost Profesorului i s-a spus ca au fost ditarii, fara sa poata nsa afla semnificatia lor. Intrigat si persecutat de aceasta forma de cult m-am adresat d-lui Salagian, un vechi cunoscator al traditiilor Orientului, care mi-a raspuns ca este masa sfnta n timpul focului, apartinnd cultului lui Zoroastru. Profesorul Gusti a cumparat cteva masti, fara sa cunoasca pe atunci semnificatia lor. Mai amintesc despre un alt obicei numit caloian, o papusa care se aseaza pe apa, ntr-un cosciugel, si i se da drumul. Este o imitatie a lui Iani, simboliznd purificarea apelor. Dupa ce am aratat prin cteva exemple aspecte ale religiei daciane, legate de cosmogonia si adoptarea lor n mare parte de catre biserica crestina, voi trece n paginile urmatoare la dezvoltarea temei privind ritualul marilor sarbatori.

Marile sarbatori Craciunul Cea mai mare sarbatoare, rnduita de daci n cinstea marii Divinitati este Craciunul (cra crai, ci eufonie, un unul, un singur stapn), care ocupa primul loc n calendarul dacic. Cuvntul Craciun l au toate popoarele, dar adevarata lui semnificatie nu o cunosc. Germanii spun: Weihnachten; italienii: Natale, referindu-se la nasterea lui Cristos. Francezii, constienti de originea lor galica, l numesc: Nol; spaniolii: Novidat. Dar la ce se refera acest Nol sau Novidat? La serbarea pomului, pentru ca pomul este adus la nasterea Mntuitorului. Pomul vietii n-are nici o legatura cu nasterea lui.1 Spre deosebire de celelalte popoare, numai noi am pastrat, pe lnga ritualul crestin, si pe cel vechi, al adevaratului Craciun, necunoscut multor oameni de stiinta. Un prim ritual se refera la nasterea lui Cristos: Steaua, Vicleimul, Icoana etc., iar dupa un interval de cteva zile apare al doilea ritual: Plugusorul, Pomul, Vasilca. Sarbatorile Craciunului tin 9 zile, de la 22 pna la 31 decembrie, iar a zecea zi, adica 1 ianuarie, devine prima zi a anului, nceputul noului an, nceputul vietii.2 Dacii serbeau Craciunul ca omagiu adus Divinitatii, pentru binefacaerile soarelui din cuaternar. n primele zile serbeau focul (ignes), care a intervenit la definitivarea si asezarea pamntului n sistemul solar. Biserica noastra la desfiintat, cinstind n locul sau pe Sf. Ignat. Cred ca nu este nici o legatura ntre Ignes si Ignat, n afara ca este si anacronic.1 Biserica a mai nlocuit si pe Bazil mparatul cu Sf. Vasile, desfiintnd n fapt marea sarbatoare daca. Noaptea de 31 decembrie, a 9a zi a Craciunului, este sarbatorita pna n zilele noastre de ntreaga omenire. n Occident, lumea cunoscuta si necunoscuta se mbratiseaza pe strada. n tara noastra, veselia generala a poporului se manifesta prin strigari si urari de bine ale colindadorilor, care umbla din casa cu Vasilca. Dar ce este Vasilca? Este o capatna de porc, frumos mpodobita, asezata pe o tava, pe care taranii o poarta umblnd din casa n casa, citnd: Vine Siva la-mparatul / Sa-l judece Dumnezeu Cine este Siva? Este zeul distrugator, care ia locul lui Sundra si se prezinta mparatului (Vasilevs) sa-l judece Divinitatea. ntre Siva si Dumnezeu este mparatul, cu dubla calitate, de sef spiritual si material, mentinuta pna n vremea din urma, cnd regele da mitropolitului crja arhiereasca. Dar, de unde vine cuvntul vasilevs? De la vasilisa, nu cum spun unii scriitori: de la vasilicon, pe care l cnta tiganii. n zorile zilei de 1 ianuarie, un grup de flacai, mbracati n minunate costume nationale, colinda cu un brad1, frumos mpodobit, asezat pe un plug tras patru sau sase boi, cu coarnele aurite. Flacaii troznesc din bice si striga: Aho, aho, copii, argati, Si-a ncalecat Stati putin si nu mnati, Pe-un cal nvatat Lnga boii v-alaturati Cu nume de Graur, Si cuvntul mi-ascultati: Cu seaua de aur S-a sculat mai an Mnati mai, hai, hai. Badica troian Este asadar vorba de Troian, care a destelenit pamntul de zapada si sarbatoarea se refera la divinizarea cerului. Dupa traditie, Troian a tras prima brazda, de la Apus la Rasarit, cu un plug de aur, la care erau njugati doi boi negri sau pri (pri snt boii negri cu o varga alba prin mijloc). Ca sa ramna de pomeneala, spun taranii nostri, ncredintati ca au nvatat de la el plugaria, pe care o socotesc sfnta. La noi, boii mprumuta nume de zei: Miercan, Duman, Smbotin, pentru ca boul intra n cosmos, se integreaza n el. Si aceasta semnificatie sacra s-a transmis si n Egipt, prin fluxul dacic. Sub numele de Apis si Nevis, boii au fost sanctificati, iar cu ajutorul lor, Isis si Osiris au tras primele brazde. n plugul de Craciun apare si pomul vietii, frumos mpodobit cu panglicute. Pomul vietii este prezent si la nunti, nmormntari si pe acoperisul caselor, atunci cnd zidirea ajunge la acoperis (zidarii nfig pe acoperis un pom, urnd proprietarilor viata lunga). Pomul vietii l au si chaldeenii.1 Din cele aratate tragem concluzia ca sarbatoarea Craciunului nu se refera la nasterea lui Cristos, ci nasterea sa a fost adusa la marea sarbatoare a Craciunului, la sarbatoarea Divinitatii, ca fiind Fiul lui Dumnezeu. Cercetnd ce spun nvatatii nostri despre originea cuvntului Craciun, am gasit numai la Tictin afirmatia cum ca vine din limba slavona. Era de asteptat numai ca acestia l-au luat de la sarmatii peste care s-au asezat. n vremea regilor daci, dupa Titani, Tani, scrie Herodot n Cartea VI-a, a cazut din cer un plug, un jug, o secure si o patera de aur. Arheologii unguri, facnd sapaturi n Transilvania, au gasit n multe locuri, la adncimi nu prea mari, aceste obiecte mici de aur. Badita nseamna n limba elena om ntelept.2 Boul3 apare ca sfnt n heraldica noastra. n sapaturile de la Craiova s-au gasit reprezentari de boi cu un vrtej n frunte. Vrtejul se numeste plexus frontal si nseamna legatura cu Divinitatea. Boul l vedem ca stema a Moldovei, ramasa pna n zilele noastre. Si ucrainenii l au n stema, ei fiind tot de origine moldoveneasca.

Crestinismul n Dacia Dupa ce am aratat n cteva exemple, primele manifestari religioase ale poporului dac, axate pe cosmogonie, cum si semnificatia si ritualul marilor sarbatori, voi ncerca sa expun pe scurt cum au devenit stramosii nostri crestini. Dupa anii istorici, dacii au fost barbari si crestinismul a aparut o data cu venirea romanilor n fapt, crestinismul a patruns chiar de la nceput, adus de apostoli, iar biserica noastra este apostolica, si nu evanghelica. Dacii, avnd constiiinta cuaternarului, nu urmeaza doctrina Bibliei iudaice, care sustinea ca Dumnezeu a cobort din cer si a facut pe Adam si Eva. Principiul iudaic este n plina contrazicere cu Evanghelia; nu se mpaca Vechiul Testament (doctrina severa, cu implicatii care contrazic uneori morala) cu Noul Testament (doctrina cu totul altruista, fundata pe iertare, ajutorare, ntelegere). Poporul nu stie de Vechiul Testament, ci de ceea ce a apucat din stramosi. Prin mostenire de la daci, taranii nostri au constiinta cuaternarului, de care au fost ocrotiti prin mpietrire si despietrire, iar drept simbol al acestui fapt este menhirul, raspndit prin fluxul dacian n ntreaga omenire. Asa se explica de ce menhirul a fost adorat pna n vremea din urma si numai printr-o gresita interpretare n secolul XVI s-au dat dispozitii severe de a se distruge pietrele sfinte (Consiliul ecumenic din Palatul Truli de la Constantinopole a oprit cu desavrsire sa se mai pronunte cuvntul menhir). Dacii au adorat natura, cosmosul, geneza fiind un fenomen al naturii, fapt ce a condus la ntemeierea bisericii cosmogonice daciane. Prima biserica daciana a fost ntemeiata de Tar Titan (Tar Kitan), mpreuna cu cei trei fii ai sai. Biserica cosmogonica avea la baza, ca si crestinismul, trinitatea, formata din cele trei elemente: cer, pamnt, apa, care sau transmis n Chaldeea prin flux cu numele de: un, ea, bil avnd acelasi sens. Acestei trinitati denumite Tri Murti de hindusi1 i mai corespund cele trei sarbatori: Craciunul, Rusaliile si Dragaica. Cuvntul biserica este de origina daca, iar bazilica romana n-are nici o legatura cu biserica noastra. Sarica nseamna vesmnt mparatesc, iar be de doua ori, mparat spiritual si material. Acest cuvnt ne apartine numai noua si numai noi l-am pastrat. Biserica a fost nfiintata de Novaci (Titan era Novac), iar crestinismul a fost adus n Dacia de catre apostolul Andrei, care avea si el trei scoliti, pe: Inu, Pinu si Rinu. n traditia noastra, acestia snt fiii lui Tar Titan, rematerializati. Teologii spun ca cei trei apostoli ar fi fost omorti; n realitate ei au murit necati. O serie de elemente mi ntaresc asadar convingerea ca crestinismul nu a fost adus n Dacia de catre colonistii romani, asa cum se spune. Se stie ca libertatea cultului n Italia si n ntreaga omenire a acordat-o Constantin cel Mare, prin edictul de la Milan, la anul 313, libertate care nu a durat, pentru ca Iulian Apostatul a revenit la vechea conceptie politeista. Curnd, nsa, a nvins credinta crestina, care prinsese adnc n masa poporului. La noi, crestinismul s-a nscaunat fara varsare de snge, ntruct temelia peste care s-a asezat doctrina crestina era apta sa o primeasca. Discutnd cu preoti de seama, care negau patrunderea dintru nceput a crestinismului n Dacia, le-am adus n sprijinul convingerii mele argumente evidente, descoperite pe Coloana Traiana de la Roma. De 1.800 ani, aceasta coloana exista la Roma si sute de arheologi de toate neamurile au studiat-o, fara nsa a reusi sa patrunda mistica ei. Sculptura si basoreliefurile exprima, dupa cum se observa, felul de viata al poporului dac, obiceiurile si credinta, n timp ce cartea de istorie, scrisa uneori cu patima, poate denatura adevarul n scena de la sfrsitul celui de-al doilea razboi, care reprezinta apoteoza lui Traian, am observat, ca o relevatie, figura lui Crist si a evanghelistului Luca. Este cel mai autentic chip al Mntuitorului, care murise cu 70 de ani nainte, sculptorul, Apolodor silindu-se, desigur, sa-l nfatiseze ct mai apropiat de adevar.1 Ca sa ma lamuresc si mai bine, am cercetat si cealalta coloana din Roma, a lui Antoniu si am observat existenta unor scene religioase, scene de ritual la romani, ct si la germani. Era, deci, firesc ca si pe Coloana lui Traian sa se afle asemenea scene legate de viata spirituala a poporului dac, dotat cu o sensibilitate specifica, contemplativa, cu un substrat budist, mai propriu crestinismului. Si atunci m-am ntrebat: sa nu fi avut n vremea lui Decebal acest popor nici un fel de credinta? La care logica mi-a ntarit convingerea ca subiectul e simbolic, destul de ferit ochilor mparatului, n vremea aceea de mari persecutii. Si nici lui Apolodor nu i-ar fi convenit sa cada prada fiarelor. Fireste ca foarte multi se ntreaba cum este posibil ca pe Coloana lui Traian sa fie reprezentat chipul lui Cristos. Dar cnd ti comanzi o haina la croitor, stii ce ti-a strecurat nauntru? Asa s-a putut ntmpla si n cazul nostru. Fapt este ca Hadrian, sub un pretext oarecare, l-a ucis pe Apolodor. Studiind cu atentie cele doua figuri, Mntuitorul si evanghelistul Luca, prima mai sus, cealalta ceva mai jos, ambele dau impresia unei atitudini de adoratie. Figura de sus tine cu mna stnga coarnele unui berbec, iar cu dreapta umerii persoanei a doua, n fata careia sta un bou, acoperit cu grija de mneca celui de sus. La o observatie mai atenta se vede pe mbracamintea primei persoane, sub capul berbecului, semnul conventional al crestinilor, urmarit cu nversunare de catre autoritati, semn des folosit n catacombe X, hi grecesc Isus Cristos. Si pe ncetul continutul acestei planse mi se dezleaga ochilor: berbecul, pasiunea lui Crist n catacombe. Pe umarul stng un alt X taiat de litera V ni grecesc Isus Cristos Nica. n jurul capului Lui, snt dispuse trei aureole concentrice, ncepnd cu nimbul vertical din jurul capului, care dovedeste nceputul ortodoxismului

naintea catolicismului (care are nimbul orizontal) urmat de petale si de nca o aureola, care nchide a doua persoana. Aureola este n litere. Si, ca sa nu ramna nici o ndoiala, deasupra primei figuri trei litere: I.S.N. Iesus Nazarensis. A doua figura are nimbul vertical n jurul capului, cu o inimioara deasupra lui si cu doua litere pe umar: E (epsilon cu caracter grecesc) si alta, L (cu caracter latin) stabilesc persoana evanghelistului Luca; iar n apropiere boul, simbolul lui. Pe pieptul lui Luca, un V triunghi Sf. Treime. ntr-o alta scena, pe vexila regelui Decebal (steagul tarii), chiar n mijlocul ei, apare aceeasi litera X ncadrata de alte semne metafizice pe care timpul le-a sters. Cele analizate mai sus mi ntaresc convingerea ca crestinismul poarta pecetea oficialitatii, este religie de stat si aceasta nainte de razboaiele dacice. Dacii erau crestini, ca si Apolodor din Damasc, de unde si avea originea si apostolul Pavel. Si aceasta cu 200 ani naintea crestinarii romanilor. n marea apoteoza nchinata mparatului, Traian este nfatisat pe un sedil, n mijlocul suitei, privind Dacia umilita la picioarele lui. La sfrsitul scenei apare figura lui Crist, ca o replica, cu cuvintele: Isus Cristos Nika Isus Cristos nvinge Si asa s-a si ntmplat. * Din cele analizate, am ajuns la concluzia ca n Dacia se ntemeiaza religia crestina. Preotii crestini au tolerat sarbatorile cu denumiri dacice. Rusaliile si mucenicii am vazut ca snt sarbatori care nu apartin crestinilor. De asemenea parastasele, colivele, mataniile, pe care nu le are biserica de rit catolic. Nasterea Mntuitorului a fost adusa la sarbatoarea Craciunului; la Rusalii, cnd calusarii mpart pelin si usturoi mpotriva znelor rele, mergnd din sat n sat si proferind blesteme, biserica crestina a asezat pogorrea Sfntului Duh, mpartind foi de nuc; la sarbatoarea Snzienilor, sarbatoarea apelor, biserica ortodoxa soroceste nasterea lui Ioan Botezatorul etc. etc. Iata, asadar, ct de strns s-a adunat biserica pe traditie. Poporul spune: Mine avem Rusaliile, si nu Mine este pogorrea Sf. Duh, pentru ca a pastrat mostenirea vechii biserici cosmogonice daciane. Si acum cteva cuvinte despre slujitorii bisericii. Cum se alegeau preotii? Se stie ca nu orice om de la tara putea fi numit preot. Pentru aceasta se cerea o conditie: dignus et axios. La Daci preotul trebuie sa se traga din familiie religioasa. Iornande1 citeaza un document al lui Dione Crisostomul, care ne explica fundamentul organizarii statului dac. Iata ce spune: Ut refert Dio, qui historias eorum annalesque graece stilo composuit, qui dixit primum Sarabas tiareos, deinde vocitatos Pileatos hos, qui inter eos generosi extabant: ex quibus eis et reges et et sacerdotes ordinabantur n traducere: Dione, care a scris n greceste istoria dacilor, ne spune ca la dnsii se numeau sarabi tiarei, pe latineste pileati, clasa cea de sus, din care se alegeau regi si sacerdoti. ntiul mparat pamntean avea deci doua atributii. Denumirea de sarab era precedata de particula ba, sinonima cu bi, regele detinnd n acelasi timp puterea spirituala si materiala. Iar prin faptul ca familiia regelui era socotita de origina divina, s-a pus nainte cuvntul Io soarele. Acest fapt se poate verifica cercetnd monedele dace din veacurile VI-VII .Cr.: pe o parte este reprezentat soarele, sub care sta scris io, iar pe verso dumnezeirea, cerul. Dacii nu bateau monede cu efigia regelui. Acestea apar numai de la Sarmis. Prin fluxul dacian, titulatura io trece n Chaldeea. Astfel regii chaldeeni se intituleaza io. Muzeul Luvru detine o caramida din timpul lui Nabucodonosor, pe care este scris io soarele. Pileatii, de care vorbeste Dione, apartineau clasei de sus, din care se alegeau oamenii de seama. Ei aveau ca simbol pilul (o biciusca simbol al marilor turme pe care le stapneau) si crligul, pe care, prin fluxul dacian, leau adoptat si faraonii Egiptului.

Filozofia religiei Se pune ntrebarea de ce la noi religia nu a atins nivelul pe care l merita si a ramas umbrita de numeroase interpretari confuze? Un distins profesor de filozofie, Ion Petrovici, arata ntr-o discutie legata de aceasta tema, ca religia scade n fata stiintelor pozitive, ncepnd de la primele clase de liceu, atunci cnd copiilul ncepe sa-si formeze bazele judecatii, din pricina lipsei dovezilor materiale si recomanda pentru aceasta, ca ndreptar, filozofia. n principiu ar putea sa aiba dreptate ilustrul profesor, dar si aici se poate da o explicatie: vina nu este a religiei, ci a interpretatorilor ei, cum si a gresitei predari n scoala. Sa examinam toate religiile din lume, ncepnd cu a noastra. Snt ele abstracte, nu au nimic concret la baza lor? Dar ce este Evanghelia, altceva dect un apel la morala, la omenie, la umanism, la iubirea aproapelui. Dar ritmul naturii nu este o religie, nu este un concret? Sii omul nu face parte oare din natura, nu se integreaza n ea? Traieste si actioneaza pe contul lui propriu, este de capul lui? Si Rabindranath Tagore spune: Cnd omul si paraseste punctul de reazam n Univers si apuca pe frnghia subtire a personalitatii lui, trebuie sau sa joace pe aceasta frnghie, sau sa se pravaleasca.1 Calauza pe care a dat-o Creatia omului este sufletul. Sufletul ales, sufletul de elita, cu care sa se descurce n

viata, indiferent de situatia sociala, ca astfel sa fie demn de opera creatiei, fata de toate celelalte vietati, sa fie cu alte cuvinte om. Si aceasta manifestare o observam nca de la omul primitiv. Acolo se vede si iubirea aproapelui si grija de mine, cuvnt care n limba hindusa se traduce prin viata viiitoare.1 De aceea iubim biserica pentru ca n ea ne regasim pe noi; ne regasim sufletul nostru, al stramosului nostru, al omului cuaternar, care a pus temelia bisericii nca de la geneza, lasndu-ne noua drept mostenire. Primii oameni (omul tertiar) au fost impresionati de puterea creatiunii, iar traditia noastra spune ca divinitatea i-a ocrotit prin mpietrire si despietrire, pentru ca au fost buni la Dumnezeu. Expresia fii om are un adnc nteles, acesta este religia: sa fii om, ori o temelie mai materiala ca aceasta nu exista. Restul, liturghia, reprezinta o faza subordonata. Principalul este cerut de credinta sa ne statornicim baza, asemenea astrelor cerului. Si astfel religia si fundamenteaza baza materiala, ca stiinta fundamentala pe morala.

Bogatia tarii Dacia, dupa cum se stie, a fost dintotdeauna o tara bogata sub toate raporturile, o tara cu adevarat binecuvntata. Grnele, fructele, legumele, cresterea animalelor, albinaritul, abundenta pestelui, ca si bogatiile subsolului au fost rvnite de o seama de popoare straine, care au adus n schimb nesfrsite necazuri poporului rumnesc. Agricultura Traditia aminteste de brazda trasa de Traian Novac, care, pornind din Apus, traverseaza ntreaga Dacie, trece apoi n Basarabia si sfrseste n Caucaz, cuprinznd tot tinutul sarmatic moldovenesc. Mai trziu, dupa decenii, se vorbeste n unele parti de o alta brazda, brazda lui Ostrea (n Gorj se afla muntele nchinat lui Ostrea), care este una si aceeasi persoana cu Osiris. Brazda a fost trasa de doi boi negri, Apis si Nevis, consacrati lui Osiris si zeificati. Despre Osiris ne vorbesc si papirusurile egiptene (G. Pierret, Livre des morts). Stefan Bizantinul pomeneste si el de brazda trasa de Osiris (Ostrea) n Crimeea, tinut moldosarmatic. Dupa traditie, cartea orala a poporului, taranii povestesc ca brazda lui Novac ncepe acolo de unde apune soarele si sfrseste unde rasare soarele, peste tot pamntul, cuprinznd ntreaga Europa, vechi pamnt dacic, si anume n Irlanda, Germania1, Ungaria, Rusia, n special n sud, unde i se spune troian, pna n Caucaz (prin analogie troian de zapada). Homer spune n Iliada: Dacia produce gru fara sa astepte grija lucratorului. Produce de asemenea orz, vita ncarcata cu struguri; de albine nu mai poti trece. De la Helon (Kievul de astazi), spun scriitorii, veneau carutele ncarcate cu aur. (Este o metafora referitoare la cerealele din Helon). Arborii fructiferi Pamntul acestei tari este foarte bun si fertil n toate, iar clima are o temperatura excelenta, din care cauza fructele se produc de doua ori pe an (Hecatius). Livezile de pruni mpnzesc din antichitate regiunile Muscelului, Argesului si toata regiunea subcarpatica a tarii. Merele de aur este o metafora referitoare la bogatia tarii n fructe. Arges n limba persana nseamna pamnt bogat n fructe (ar pamnt; ges fructe). Merele de aur ale legendei erau din tara hyperboreenilor. Ele au fost cerute de Euristeu (regele Mycenei) lui Hercule (Apolodor, Lib. II). Vita-de-vie Cultul lui Dionysos, care avea ca atribut vita-de-vie, este destul de cunoscut, ca si grandioasele serbari consacrate culesului viilor. Cresterea animalelor Una dintre importantele ndeletniciri ale neamului dac o constituie cresterea animalelor, considerate de origine divina. Calul1 era socotit drept un atribut al soarelui, ca si gaina (closca cu pui). Boul2 era de asemenea divinizat, ca si n Orient, fapt verificat nca din preistorie (n neolitic, daca nu chiar n paleolitic). Boul poarta steaua n frunte, un semn n forma de vrtej, care n metafizica indiana se numeste chakras (centru eteric de origine divina), n legatura cu sistemul nervos si care, fiind situat n frunte, poarta numele de plexus frontal, atribuit numai acelora alesi de divinitate. Devenit astfel sacru, boul este raspndit n India, Siria, Persia (n cultul lui Zoroastru), Egipt (boul Apis), dus n aceste locuri de marele flux dacian. Italia, de asemenea era bogata n cirezi de boi, carora le nchina la Roma un for Forum boarium, care avea n mijloc un arc ridicat n cinstea lui Iani, rege de origina daca, ntemeietorul Romei. Turmele de oi numeroase de asemenea cunoscute din antichitate. Este cunoscuta legenda expeditiei argonautilor, care, condusa de Iason, a ajuns pe meleagurile noastre, la curtea regelui Aete, ca sa-i ceara berbecul cu lna de aur. Iata ce spun scriitorii despre bogatia Daciei: Turmele de oi snt asa de numeroase, nct un singur boier are cte 24.000, iar oile snt att de mari, nct din departare par boi sau vaci; Coada unei singure oi moldovenesti are o

greutate ct o jumatate de oaie obisnuita (Marci Bandini); Pastorii daci vin cu turmele lor pna n Pind: ei au ntemeiat oracolul de la Delfi; Marii nostri boieri aveau grija sa aduca n dar, n templul de la Delfi, multe bunatati ale tarii (Pausania). ntr-o poezioara populara, adunata de V. Alecsandri, se spune acelasi lucru: Ce-am vazut la Oprisanu, N-am vazut nici la Sultanu, Ca el are n cmp de soare, Mii si sute mioare. El n curte a-naintat, ntr-un cui a aninat, Un crlig de mparat, Cu pietere scumpe lucrat, Ce luceste ca un soare ntr-o zi de sarbatoare. Albinaritul este o alta bogatie binecunoscuta nca din antichitate si faptul l ilustreaza Herodot, cnd spune ca n Dacia nu se poate patrunde, din cauza multimii albinelor. Dupa cum se stie, albinele prezinta o deosebita importanta economica pentru ceara si mierea pe care le produc, atragnd atentia si rvna neamurilor straine din toate timpurile, fiind un element de baza n schimburile comerciale si mai ales amintita ca pesches, dijma sau deseatina n multime de hrisoave, alaturi de alte danii, pe care eram obligati sa le daruim cotropitorilor, de-a lungul istoriei. Bogatia subsolului Minele de aur ale Transilvaniei de apus, de la nord catre sud, cum si numeroasele zacaminte de minereuri, snt amintite de Homer n Iliada (XI). Ramura dacica a agatirsilor se ocupa se stie cu extragerea aurului din mine1 si din nisipurile aurifere ale albiei rurilor. Att extragerea aurului, ct si nentrecuta maiestrie a cizelarii a adus faima Daciei dincolo de hotarele ei. Este destul sa privesti la vestitul tezaur de la Pietroasa, de o valoare nentrecuta ca material si ca executie, ca sa-ti dai seama la ce grad de iscusinta ajunsese acest neam n prelucrarea metalului pretios, fara sa mai insistam asupra nenumaratelor exponate de uz casnic sau de podoaba, care nzestreaza muzeele noastre. Recunoscuta, de asemenea, bogatia tarii n ocnele de sare, semanate pe tot cuprinsul Daciei, alaturi de minele de arama, zacamintele de carbuni si de petrol, cunoscute pe toate meridianele continentului, fara sa mai vorbim si de alte minerale care, adunate laolalta, ntregesc o bogata lista de daruri ale pamntului. Comertul Cum era si firesc, pamntul Daciei, ndestulat de sol si subsol, a fost mult pomenit de scriitori nca din cele mai vechi timpuri, ceea ce a antrenat dupa sine primele incursiuni negustoresti. Fenicienii strabat Marea Neagra, Dunarea (Istrul), rurile si dupa ei argolicii, milestii (greci), purtnd marfurile lor ncolo si ncoace si ducnd de la noi produsele solului si subsolului. O serie de porturi iau fiinta pe malurile Marii Negre: Odessus, Tomis, Callatis, Istros etc.; pe malurile Dunarii: Sulina, Galati. Schimburile de marfuri snt din ce n ce mai bogate, iar produsele Daciei devin tot mai apreciate pna n inima Orientului. Fenicienii suiau cu corabiile lor sprintene pna pe apa Buzaului, de unde primeau chihlimbarul folosit pentru variate obiecte de podoaba, depozitele paleogene din regiunea vaii Buzaului oferindule bogate rezerve, foarte apreciate pentru varietatea lor, cunoscute sub numele de rumanit si moldavit. Si n acest sens este cunoscuta mentiunea scriitorilor Italiei: Ambra se le procuravano dal Buzeu e Mar Nero. Argolicii dau numele portului-oras Drubeta (n Mehedinti); Aspasionopoli dupa numele Aspasiei (sotia lui Pericle) si, mai trziu, Constantinopole, oras ntemeiat de mparatul Constantin cel Mare, pe locul vechii colonii grecesti Bysantion, la anul 326, devenind capitala Imperiului roman de Rasarit si apoi a Imperiului bizantin, cu numele de Bizant.

Domniile spirituale si materiale ale Daciei Domniile spirituale n capitolele precedente, am cautat sa arat, printr-o serie de exemple, accentul pe care-l pune ntreaga mentalitate daca pe fundamentul cosmogoniei, un adevarat fir rosu n dirijarea tuturor manifestarilor. Dupa cum am vazut, Carpatii snt considerati drept centru al spiritualitatii, iar domnia spirituala a fost cea dinti forta care a condus tara aceasta considerata sfnta. Scriitorii clasici, papirusurile egiptene si scrierile chineze socotesc pe Novaci drept protoparinti ai zeilor lor, din

care au descins Saturn, Uranus, Atlas, Cronos, Hermes, Orfeu, Cibele, Marte, Apollo, Tiphon, Osiris, Ianus1, zeii si primii regi ai Daciei. Acestia snt fii ai Olimpului (Carpatilor), iar Dacia, patria lor, Tara sfnta. Noi nu avem scrieri si nici o urma despre regii zei de mai sus, dar au ramas ecouri n folclorul neamului nostru. Dupa traditie, cel dinti mparat a fost troian (Novacul Troian), care a destroienit pamntul de troienii cuaternari. Si astazi a ramas zicala: Ce troian de zapada! Saturn si Uranus, tatal sau, snt originari din Carpati. Adevaratul si cei mai vechi Olimp este cel din preajma Istrului, urmat mai trziu de Olimpul Tesaliei, al Iliadei. Din Carpati si trag originea zeii (Homer, Iliada, IV). Saturn este parintele zeilor (Pindar, Olimp, II). Apollo a fost rege al dacilor; el a parasit Olimpul n urma unui conflict cu Joe, venind la ginta sfnta a hyperboreenilor. Apollo purta numele de Hyperboreeanul (Pindar), de acolo de unde era resedinta lui Uranus si a lui Saturn (Homer, Iliada, VII). Apollo personifica soarele1, Liber Pater2, Ler mparat (Cicero, v. VII). Nu exista colinda precrestina, n care sa nu se auda: Hai Leroi, Dai Leroi Doamne. Apollo este cunoscut n metafizica daciana sub numele de Ler-mparat si al nostru domn tineral (Daul, p. 44). Faptul pare verosimil deoarece, personificnd soarele, de la care se asteapta totul, l gasim sub acest nuume, ca refren n toate colindele noastre, att n cele precrestine, ct si n cele de mai trziu: Hai Leroi, Dai Leroi Doamne! Hai si Dai este un apelativ, ca si n jocul calusului (Hai Sam), iar apelativul Doamne indica ideea de fiinta spirituala, de divinitate. Cuvntul Doamne s-a pastrat si mai trziu la voevozii nostri, alaturi de Io, descendent din divinitate, ca si cuvntul domn, spus astazi urmasilor daci, divini. Dimitrie Cantemir povesteste ca Preda Stambol, un voinic din tara munteneasca, i-a spus: precum ca n Tara Romneasca, aproape de Dunare, pe malul Oltului, sa se fi vaznd niste temelii de pe acolo, carora din batrnii lor apucnd, le zicea Curtile lui Ler mparat (ed. 1901, p. 217). Scriitorii antici amintesc si de alte domnii spirituale: Prometeu a fost rege n Scitia (Herodot). Atlas este un alt rege hyperboreu (Pindar, Pit. X), care avea cunostinte de astrologie (Diodor Sicul IV). Achile a fost rege al Scitiei (Lykophron). Marte este originar din muntii din tara getilor (Valerius Flachus, Argon V). Toti snt urmasi ai Novacilor si i vedem figurati pe patera de aur depusa cu mare cinste n templul soarelui de pe Istrita. Dupa domniile spirituale urmeaza sirul domniilor materiale. Regii daci, considerndu-se descendenti din Divinitate, si-au pastrat particula Io1 soare, ca si conducatorii spirituali, punnd-o naintea nuumelui de Basarab, cuvnt cu sensul de doua ori conducator (sarab conducator; b de doua ori; a eufonie) a mparatiei materiale si spirituale. Exceptie face Decebal care, dupa cuvntul dece, pune sufixul bal soare, dupa moda feniciana. Dupa acesta, nsa, se reia vechea formula, care ramne prezenta pna la fanarioti. Domniile materiale ale Daciei Seria regilor materiali ncepe cu Takitan, care este si organizatorul bisericii daciane, urmat de cei trei fiii ai sai: Inu, Pinu si Rinu. Neputndu-se stabili nsa o cronologie exacta, voi nsira ctiva regi mai proeminenti: Dupa legenda, Aete a fost unul dintre cei mai bogati regi, renumit pentru rafinamentul artistic de la curtea sa (auraria si pietrele nestimate). Aete, avnd legaturi comerciale consolidate cu Orientul, si-a mutat capitala de la Buzau (Solis urbs), la Tiglina, unde si-a ridicat un palat somptuos. Acolo a primit Aete delegatia Argonautilor, condusa de Iason, care cauta berbecul cu lna de aur. Lna de aur este o figura metaforica, care exprima bogatia tarii n turma de oi, fiind vorba de un export economic n lna, trebuincios grecilor. Legenda spune ca Aete avea o trasura cu totul si cu totul de aur, n care si plimba cele doua fete, mpodobite cu aur si pietre nestimate. n traditiile argonautice, locuitorii din regatul lui Aete1 (rege hyperboreu), figureaza cu numele de kiti, nsusi regele Aete se chema Kitacos si avea capitala la Tereghina (Tiglina Apoloniu Rodiu, II, 403). Geryon este tot un rege dac, cunoscut ca mare economist si cel mai bogat n turme de oi, cirezi de boi, herghelii de cai. El a trait n vremea lui Hercule (Herodot). O relicva semnificativa este un basorelief, care l reprezinta pe Hercule mnnd de la spate cirezile de vite ale lui Geryon. Urmeaza regele dac Auson2, stramosul osenilor (oscilor) din Tara Oasului, care vorbeau o limba latina rustica. Sarmis este unul dintre cei mai mari regi ai dacilor. Interpretat dupa moneda, se vede a fi, pe lnga un mare conducator religios, si ntelept si un bun organizator. Pe o fata a monedei batute de el, capul i apare bifacial, cu o fata spre rasarit si alta spre apus, privindu-si imperiul, cu numele lui scris n litere grecesti: Sarmis basilevs Sarmis mparatul. Pe fata opusa, se figureaza un templu, avnd la intrare, gravate pe pardoseala, zvastica si boul, care simbolizeaza munca si legatura cu divinitatea (boul Apis la egipteni). Urmeaza regele Ariantan si, dupa el, Idantirs, n timpul caruia Darius, regele persilor, face faimoasa incursiune n Dacia, descrisa de Herodot n cele mai mici amanunte. Nu putem trece cu vederea faimoasa ncurcatura n care l-a pus pe invincibilul Darius delegatia dacilor trimisa de Idantirs, nfatisndu-i o pasare (cocos), o broasca, un soarece si cinci sageti, talmacite de vraci astfel: voi persilor, daca nu veti zbura cum zboara pasarea, daca nu veti nota ca broasca si nu veti intra n pamnt ca soarecele, veti pieri de sagetile noastre. La scrisoarea lui Darius, n care acesta l face pe regele dac las, pentru ca fuge din fata lui si nu primeste lupta, Idantirs raspunde: Eu, care nu m-am temut de nimeni niciodata, nu am fugit, si nici acum nu fug dinaintea ta Daca nsa ar trebui numaidect sa ajungem mai n graba la o batalie, avem din ntmplare mormintele noastre

stramosesti. Poftiti de le gasiti si ncercati a le turbura; atunci veti afla daca noi ne vom lupta sau nu, pentru mormintele noastre si drept raspuns la cuvintele prin care ai zis ca esti stapnul meu, eu ti raspund: Vai de tine! Si Darius a fost biruit! Seria regilor continua cu Cotison, supranumit rege poet, din vremea lui Octavian August. Si Suetonius, scriitorul roman, spune: Marcus Antonius scribit primum eum Antonius filio suo despondisse Iuliam, deinde Cotissoni, Getarum regi, quo tempore sibi quoque invicem filiam regis in matrimonium petisset (Octavian Caesar Augustus, LXXIII). n traducere: Marc Antoniu scrie ca el (August) promisese pe fiica sa Iulia n casatorie fiului sau Antoniu, iar mai apoi lui Cotison, regele getilor, n vremea cnd el nsusi ceruse n casatorie pentru fiica regelui. Despre Cotison, Ovidiu vorbeste destul de frumos ntr-o scrisoare: O, tu rege poet, intervino pe lnga Cezar. Dupa acesta, urmeaza la domnie regii citati de istorie Burebista1 (? c. 44 .e.n.) si Dromihete (n jurul anului 300 .e.n.). Sirul regilor daci se ncheie cu nefericitul Decebal (87-106), care din motive strategice si muta capitala de la Curtea de Arges la Sarmisegetuza.

Decebal Decebal1, sarabul dacilor, personifica pe cel mai mare si mai viteaz rege al Daciei, care s-a afirmat n istorie prin razboaiele purtate cu invincibilele armate ale Imperiului Roman. Dupa Suetonius, scriitor din vremea mparatului Traian, adevaratul nume al lui Decebal era Durpaneus (Durban). Decebal nseamna n exprimare etimologica al zecelea rege al soarelui (dece zece; Bal soare) n esoteria feniciana. Dupa cum se stie, suirea pe tron e legata de mprejurari politice din cele mai grele. Prelatinitatea era compusa din diferite neamuri, mparatie n provincii: iberi, itali, albani, macedoneni, daci, oseti, sarmati, alani etc., dintre care italii (romanii) aveau pretentii de dominare, n afara de o multime de alte neamuri din afara, care amenintau tara Daciei. Astfel: de la Dunare si din apus romanii; de la nord germanii, iar de la nord-est slavii, care se lasau peste sarmati (popor si el prelatin), spune Ovidiu. Pe de alta parte, ebreii, refugiati n urma distrugerii Ierusalimului de catre Titus (70 e.n.) si fac aparitia pentru prima oara prin partile noastre. Amestecati n afacerile minelor de aur ale Daciei, pentru ca sa se razbune pe romani, alimentau continuu cu bani rascoalele, fapt pe care l spune Josephus Flavius, un evreu renegat, scriitor n vremea lui Traian. n asemenea climat, domnia lui Decebal este o piatra de ncercare n conjuctura politica, mai ales ca navalirea romana, care se manifesta tot mai periculos era si o riposta, cu gnd de razbunare, pentru nfrngerea suferita de mparatul roman Domitian n ciocnirile anterioare. Nu mai vorbim de criza financiara n care se zbatea imperiul roman1. Traian nu a venit n Dacia ca s-o latinizeze si nici ca s-o civilizeze, pentru ca dacii erau si latini si civilizati naintea romanilor. Au venit, cum s-a vazut ulterior, ca sa-si rezolve o serie de ncurcaturi, care complicau si pereclitau mndria Romei, catre care se ndreptau cu admiratie si teama popoarele dinauntru si dinafara Imperiului roman. Decebal, perfect constient de aceasta situatie, si animat de un instinct primitiv, pe lnga o inteligenta sui generis, a fost nevoit sa-si ia toate masurile dictate de mprejurari, pentru a stavili o incursiune masiva, care ameninta cu dezastrul att tara lui sfnta, ct si securitatea popoarelor Europei, fapt dovedit cu prisosinta n anii care au urmat. Ca era un strateg superior lui Traian, faptul l ilustreaza ndeajuns Coloana Traiana. Traian, pe de alta parte, stiind ca n fata sa avea un adversar redutabil, a venit mpotriva lui Decebal cu legiuni adunate de pe toate meleagurile pamntului: din Mauritania, Libia, Egipt, Siria, Mesopotamia, Macedonia, Galia, Panonia etc., la care s-au atasat nomazi mercenari, un fel de zlatari, care colindau tara nesuparati, asa dupa cum ne arata Coloana. Sarmizegetusa, capitala Daciei a devenit astfel o Plevna de proportii grandioase, nconjurata de siruri de redute, care au obligat pe romani s-o cucereasca pas cu pas. Plansele Coloanei ne arata ca o carte deschisa tactica celor doua mari tabere dusmane si observam uneori o serie de diversiuni, care i fac pe romani sa se bata ntre ei. Alteori, dacii trec Dunarea cu cavaleria not, pentru a provoca rascoale n Balcani si a taia retragerea lui Traian. Si i-au taiat-o n primul razboi. n cele din urma, Traian trece Dunarea pe un pod de vase, nsotit de doua mari armate, lund calea Jiului si a Oltului, iar o a treia armata venind din Asia se ndreapta spre Dobrogea (unde avea si baza lui de operatii), trece Dunarea pe un pod de piatra, mai jos de Hrsova, si apoi peste alte patru poduri peste Borcea: Nouvos Pontes (poduri noi), spune Plinius. Se ndreapta spre Ialomita, strabat Baraganul, trec prin Valeni, Drajna, Tabla Butii, Brasov, cu obiectivul Sarmizegetusa. Calatorul care porneste de la Simeria catre Petrosani, si astazi poate ntlni unul dintre punctele de reper ale armatelor romane, la rascruci de pasuri: turnul dintre statiile Crivadia si Merisor. Dar, n final titanul cade si asemenea lui Brncoveanu este decapitat si capul este expus multimii pe o tipsie. Si, o data cu el, cad si capetele feciorilor sai, doi baieti, unul de 16 ani si altul de 20 ani nfatisati pe Coloana *

mi amintesc ca, nca licean fiind, mintea mea ardea de curiozitate sa stiu cum era Decebal la nfatisare. Dar cta nemultumire am simtit cnd cartile de istorie l arata asa cum l vedem noi si pna n ziua de astazi. Si chiar busturile facute de sculptori de mna a doua l prezinta prin muzeele istorice cu acelasi aspect depersonalizat; o figura lipsita de expresie, fara un contur deosebit, fara planuri, fara acel joc al muschilor fetei si al ochilor, caracteristic unui portret, fara absolut nimic autentic. n memorie de pictura, sculptura, cnd este vorba de redarea figurii, desenul, si mai ales personalitatea celui ales, trebuie sa arate trasatura caracteristica a lui, pe lnga gradul de intuire a artistului care l executa, spre a-i determina autenticitatea. Este ceea ce numim noi tehnica lucrului, n care un ochi exersat, o mna abila, o experienta mare garanteaza verosimilitatea figurii. Este adevarat ca fotografii, pe vremea lui Decebal, nu existau, si nici pictori nu se cunosc, care sa fi lasat portrete. Dar erau sculptorii Crescuti la scoala mesopotamica, artistii greci au nteles sa aduca arta ct mai apropiata de natura. n timp ce sculptura mesopotamica nu a putut iesi din formele rigide si interpreta atributele zeilor prin simbolisme (un compromis ntre vechea conceptie cosmogonica si viitorul politeism teogonizat), grecii au nteles sa perfecteze antropomorfismul n legatura cu subiectul ce aveau sa-l reprezinte. Si aceasta au realizat-o scolile nentrecute nici pna n zilele noastre, care fac admiratia muzeelor lumii: Scoala lui Fidias, Scopas, Praxitele, Polictet, Mirone1 etc. Si Apolodor din Damasc, artist prin definitie, prieten al dacilor, a cautat sa ia toate masurile spre a lasa posteritatii chipul marelui rege. O figura serioasa si plina de ntelesuri, n fata marelui act pe care-l traieste, din care totusi blndetea nu-i lipseste, este expresia nteleptului, marelui Basarab, crescut n spiritul umanitarist al budismului, veche a doctrina daciana, perfectata n crestinism. O data cu acesta, marele sculptor si-a dat osteneala sa nfatiseze si figura lui Traian, alaturi de alte numeroase scene pe care le-a socotit de prima importanta.

Organizarea statului Cu privire la organizarea statului dac, istoricii ne dau foarte reduse informatii. Cele mai vechi scrieri dateaza de la Dione Crisostomul, scriitor n vremea lui Traian. Ca o fatalitate, majoritatea s-au pierdut, dar Iornande, care a trait n veacul al VI-lea e.n. a gasit cteva fragmente, dintre care unul se refera la alegerea conducatorilor statului. Si citatul ne ajuta sa cunoastem adevarata conceptie daciana din punct de vedere social-politic.1 Am aratat la Capitolul Crestinismul la daci, ca textul latin aminteste de pileati, clasa nobila din care se alegeau regi si sacerdoti, oameni de seama socotiti descendenti ai divinitatii. n fapt, ei snt boierii tarii, oameni foarte avuti n turme de oi, herghelii etc. Simbolul puterii erau pilul si crligul de pastor, insigne pe care le purtau numai acei ce se trageau dintre zei.2 Senatul dacilor era compus din rege, conducator suprem, pileati si sacerdoti. Si senatul roman avea aceeasi componenta: mparatul si patricienii patres conscripti. O data cu August, mparatul este supranumit Divu. Armata Ariantan, rege dac, vrnd sa stie cti luptatori are statul dac, dadu ordin ca fiecare luptator sa aduca un vrf de sageata si istoria spune ca s-au adus attea sageti, nct s-a asezat un vas mare de bronz n care s-au depus toate aceste marturii. Cnd Darius, regele persilor, a venit cu 500.000 de razboinici asupra dacilor, deducem ca si armata regelui dac Idantirs dispunea de un numar apropiat de luptatori. Fapt semnificative este relatarea lui Horatiu, care spune: Abia astept sa plec din Roma. Nu pot iesi din for, ca toata lumea ma ntreaba: Spune-mi ce se mai aude cu dacii? Stii, desigur, ca doar esti n tainele zeilor. Nu vreau ca copiii nostri sa moara n lupta cu Titanii. Si August marturiseste acelasi lucru Ovidiu, scriind de Tomis, spune: Adevarata figura a lui Marte o au soldatii geti. Sagetile lor snt muiate n venin de vipera. Tacit, scriiitor latin n vremea lui Nero, vorbind de germani si despre moravurile lor spune: Germanii snt despartiti de romani prin munti si apa, iar de daci printr-o frica reciproca. Se lupta cu Titanii de la Dunare, i se spunea lui Cezar, cnd planuiau razboiul cu dacii. Coloana lui Traian, dupa cum se poate cerceta, ne ofera cea mai autentica indicatie despre modul cum era organizata armata daca. Si, n urma studiului ei amanuntit facut cu interes pentru adevar, sentiment si multa pregatire, am ajuns la concluzia ca Traian a purtat cu dacii 3 razboaie, cu 7 episoade, si nu doua cum afirma istoricii nostri. Nu pot ncheia aceasta scurta prezentare a subcapitolului armata, fara a mentiona ca steagul de razboi al dacilor este simbolic. El reprezinta un balaur cu cap de lup, balaurul simboliznd ntelepciunea, iar lupul, forta forta prin ntelepciune. Moneda

Dacii, n dorinta ca ntreaga omenire sa cunoasca principiile fundamentale ale cosmogoniei lor, aveau nevoie de un element circulator, pe care sa imprime simbolurile lor diriguitoare; de un mijlocitor mai eficace dect scriptele, si astfel au ales moneda. Pe moneda, cu putere mare de raspndire, dacii au pecetluit asadar marea opera divina, care nfatiseaza conceptia lor. Daca monedele de mai trziu snt dedicate marilor mparati si regi, prima moneda care a luat drumul n lume este nchinata marelui creator. Aceasta conceptie n fapt deschide capitolul artei lor decorative, arta considerata de marii scriitori cu titlul de divina. Pausanias, scriitor grec, considera arta decorativa daca, superioara celei grecesti, iar Martial mentioneaza ca dacii snt nentrecuti n conceptie, n cabuson (dovada Closca cu pui). Moneda daciana, astfel, nlocuind trocul de pna atunci, cu puterea ei de raspndire, face cunoscuta lumii nalta spiritualitate daciana, ca o carte vie n vesnica miscare. Trebuie sa subliniem nainte de a face prezentarea ei, faptul ca dacii erau superiori grecilor si n privinta notiunilor cosmografice. n vreme ce grecii socoteau miscarea soarelui n linie dreapta (Apollo, zeul soarelui, umbla pe o biga trasa de patru cai ceresti), dacii observa miscarea lui n linie curba. Astfel, prima lor moneda nfatiseaza bolta cereasca asa dupa cum si este, rotunda, concava. Pe partea convexa, invizibil pentru omul de jos, un nor, care ntr-o parte contureaza o mare figura umana, cu gura deschisa din care ies stelele, cu buzele ntoarse, care ar spune: Cuvntul, Sa fie (Divinitatea; pe Dumnezeu este cu putinta a-L vedea). Pe partea concava, vizibil pentru oameni, este nfatisat soarele si semiluna sus, cu un punct la mijloc: soarele n mersul lui rotativ. Este Apollo carpatinul, calarind calul solar. Aceasta este pe scurt talmacirea primelor monede concave, care, dupa mii de ani, snt reluate de mparatul Constantin cel Mare (dac de origine), dar fara semnele cosmice, uitate desigur n negura timpurilor. Aceste monede, denumite constantinate si-au pierdut ntelesul creatiei, pe care l detineau dacii. Moneda cu efigia mparatului apare n timpul domniei lui Sarmis, fondatorul Sarmisegetuzei. Pe o parte a ei se vede figura acestuia, bifacial, privind spre marele lui imperiu de Rasarit si Apus, iar pe cealalta parte se observa un templu. La usa templului se afla un bou sacru si zvastica, gravata n prag, ca o continuare spirituala a primelor monede. Toate monedele au reprezentata pasarea soarelui, phoenixul cu ciocul ntors spre soare (pe partea unde este nfatisat templul), careia crestinii mai trziu i-au pus o cruce n cioc. Pheonixul ramne ca marca a tarii pna n zilele noastre, iar nu vulturul roman. Este o precizare pe care o aduc, pentru a combate pe acei scriitori ai nostri care nu si-au dat seama ca pasarea reprezentata este un pheonix. Aceasta pasare a soarelui o mai vedem reprezentnd marca orasului Buzau, prima capitala a Daciei, n apropierea caruia se afla, asa cum am aratat, templul soarelui de pe muntele Istrita. Cel mai frumos exemplar de pheonix, ca marca a tarii, l gasim n orasul Deva, n palatul contelui Bethlen. Este executat foarte frumos n marmora de Carrara, iesind dintr-o flacara, cu ciocul ntors spre soare. Legi1 La daci, legile se cntau, ca sa nu se uite, sau erau imprimate pe coloane de arama, pe tablete triungliulare sau dreptunghiulare: Leges belogines. De aceste condice de legi ale dacilor, s-a servit Solon, marele legislator atenian, care marturiseste ca la ntocmirea lor s-a inspirat dupa legile Spartei facute de Lycurg, cum si de luminile unuia dintre cei mai mari legislatori si filozofi ai Daciei. Tot de aceste legi s-au mai servit si decemvirii, la Roma, fauritorii celor 12 table.

Coloana Traiana Coloana Traiana reprezinta pentru cunoasterea trecutului nostru, cel mai valoros document istoric, fiindca ne face cunoscut, sub forma unei carti deschise, marile evenimente politice ale timpului. Prin bogatia planselor, care ating 2.500 de figuri n basorelief, plastica antica, sub mna iscusitului sculptor Apolodor, ne ofera studierea de visu a atmosferei social-politice a Daciei si n special desfasurarea celui mai nversunat razboi purtat de Imperiul Roman, mpotriva nefericitului popor dac, nengenuncheat pna la mparatul Traian. Iata ce spune istoricul Salomon Reinach, n cartea sa intitulata Le Collone Trajane au Muse de Saint-Germain1: Informatiile obtinute de studiul Coloanei snt cu att mai valoroase, cu ct privitor la epoca lui Traian, istoricii nu au lasat dect scurte descrieri foarte sarace, Coloana vorbind n locul cronicilor piierdute. Pe lnga faptul ca Coloana reprezinta un monument al victoriilor daco-romane, ea contine la baza o camera mortuara, unde a fost depus corpul mparatului Traian. Inscriptiile nu mentioneaza faptul, nsa istoricul antic Dione Cassius o certifica (LXVIII, 16). n urma razboaielor daco-romane, Traian a ridicat la Roma un ntreg for, dominat de Coloana Traiana, a carei lucrare s-a savrsit n anul 113. Maretia acestor constructii a facut pe mparatul Constantin cel Mare sa spuna, pe drept cuvnt, cu 200 de ani mai trziu, cnd si-a facut intrarea triumfala n Roma, ca nu are pereche

Un arc de triumf deschidea o piata imensa, nconjurata de colonade, n centrul careia se ridica statuia ecvestra a mparatului Traian. Ceva mai departe se ridica Bazilica Ulpiana, avnd cinci sni, pardosita cu marmora frigiana. De cealalta parte se ridica mndra Coloana Traiana, nalta de 40 m, ncadrata de doua biblioteci: una consacrata literaturii grecesti, cealalta literaturii latine. Pentru realizarea acestor minunate opere de arta, arhitectul imperial Apolodor din Damasc a fost nevoit sa taie o coloana ntreaga, care se ntindea ntre Quirinal si dealul Capitolin. Dar, dintre toate aceste lucrari valoroase, astazi nu a mai ramas dect Coloana Traiana, pe care au crutat-o invaziile barbare. Mormntul mparatului a fost violat, statuia de bronz din vrf a fost data jos si topita, dar basoreliefurile au ramas, ca un memento al evenimentelor petrecute. Epoca crestina a luat sub ocrotirea sa acest maret document istoric (Papa Grigore, sec. VI e.n.). n secolul X e.n. n piata forului se ridica o mareata manastire, careia Coloana i servea drept clopotnita. Basoreliefurile Coloanei Traiane minunat executate au constituit sursa de inspiratie pictorilor Rafael, Leonardo da Vinci, Iuliu Roman si Polydoro Caravaggio, precum si marelui sculptor al tuturor timpurilor, Michelangelo. Iata cteva date istorice n legatura cu evenimentele petrecute n jurul acestei sculpturi nemuritoare: n anul 1536, papa Paul al III-lea Farnese a dat dispozitii sa se ndeparteze toate ruinele ngramadite n jurul ei.1 n 1587, n vremea papei Sixt al V-lea, arhitectul Domenico Fontana a dispus darmarea caselor ridicate recent din vecinatate, oferind acestei marete opere de arta perspectiva pe care o necesita2, si, ca s-o puna la adapost de eventuale stricaciuni, a mprejmuit-o cu un zid. Papa Sixt al V-lea a dispus sa se zideasca interiorul, pentru a mari rezistenta suportului si, n locul statuiei lui Traian, care disparuse, a asezat o statuie de bronz aurita, a Sf. Petru, batnd si o medalie comemorativa cu inscriptia: Exaltavit humiles3. n anul 1812-1814, mparatul Napoleon a dispus sa se ndeparteze toate depunerile care amenintau sa invadeze piedestalul. Dar cu 15 ani mai nainte, Coloana Traiana a trecut printr-un nou pericol. Dupa tratatul de la Tolentino, care a pus la dispozitia Frantei bogatiile Romei, generalul Pommereul a avut ideea sa o transporte la Paris, spre a servi ca piedestal unei statui a Libertatii.1 Din fericire, Napoleon nu a fost de acord. Mai trziu nsa Napoleon al III-lea, urmarit de o dorinta asemanatoare, darui parizienilor mulajele coloanei, permitnd astfel sa se studieze la SaintGermain victoriile romanilor, mai lesne dect pe Coloana de la Roma. Astfel basoreliefurile deveneau accesibile, fie prin mulaje, fie prin gravuri. Initiativa de a se studia episoadele Coloanei dupa gravuri si mulaje apartine Frantei, lucru pe care l certifica si urmatoarele evenimente, nca cu ani nainte: Istoria ne vorbeste de regele Francisc I, marele admirator al lui Traian, care n anul 1541 a trimis pe Primatice (pictor italian stabilit n Franta), sa scoata mulaje dupa cele mai frumoase sculpturi, inclusiv mormntul. Arhitectul Vignola si-a luat n sarcina aceasta operatie, dar, fiind foarte costisitoare, s-a multumit numai cu cteva parti pe care le-a expediat la Fontainebleau, de unde nsa au disparut. Acest proiect a fost reluat n anul 1665 de Ludovic al XIV-lea, sau mai bine zis de Colbert. Lucrarile au fost duse pna la capat, obtinndu-se mulajele ntregului monument, sub directa supraveghere a lui Charles Errard, primul director al Societatii Franceze din Roma. Mulajele, terminate n 1670, nu au fost expediate toate la Paris. Unele s-au pierdut, iar altele se gasesc la Vila Medicis, la Scoala de Arte Frumoase din Paris si la Muzeul Leyde. n anul 1576, au aparut 130 de planse gravate de Villamena, dar cea mai autentica executie i revine lui Napoleon al III-lea (1861), care a dat ordin sa se muleze coloana n ntregime, cu scopul de a nalta ntr-una dintre pietele metropolei, prima copie completa a monumentului lui Traian. Cum ghipsul nu rezista intemperiilor, s-au reprodus mulajele prin galvanoplastie, la uzina Dondry, si au fost despuse la Luvru n vara anului 1864. Din pacate, nsa, probele aduse de la Roma au fost distruse prin acest procedeu, cu exceptia a 94 de bucati, care se pastreaza la Scoala de Arte Frumoase si la Muzeul Saint-Germain. Si ideea de a se reconstitui Coloana la Paris a fost abandonata. Probele galvanoplastice au fost transportate de la Luvru n anul 1870 n pivnitele pavilionului Daru si apoi n magaziile Muzeului Gallo-Roman din Saint-Germain-en Laye. n 1876, s-au luat supramulaje pentru muzeul din Kensington (Londra), unde Coloana Traiana a fost expusa n ntregime. n 1864, mulajele Coloanei au fost fotografiate si reproduse prin fototipie n 4 enorme in-folio, publicate n anii 1872-1874 de Froehner si Arosa. A fost o lucrare foarte costisitoare, unde fototipia a dat rezultate mediocre. n anul 1865, Froehner a publicat o nota de formatul in-8, pentru a face lucrarea accesibila publicului, realiznd un studiu de ansamblu reusit al acestui monument. Volumul cuprinde si gravuri, care nu redau nsa dect scenele principale ale Coloanei, dar a caror executie nu este tocmai fericita. Coloana Traiana n continut este o cronica lapidara a razboaielor lui Traian cu dacii, o oglinda fidela a luptelor, care au durat cinci ani, reprezentate n 124 de tablouri sculptate n spirit realist, asemenea operelor de arta egiptene si asiriene, care exprima sentimentul national al acestor popoare. Motivele figurate pe coloana snt de o varietate infinita: drumuri, navigatii, consilii de razboi, lupte, asalturi, incendii, interogatorii cu prizonierii, sacrificii, negocieri, episoade n succesiune fara a obosi atentia. Este o imagine a vietii militare n toata complexitatea ei, nsumnd toate aspectele. Nu lipsesc nici scenele duioase: ajutorarea ranitilor, daci plngnd pe tinerii disparuti, Traian lund sub protectia sa dupa victorie printesele captive si copiii lor etc. etc. mparatul Traian este reprezentat de peste 50 de ori, ndeplinind dublu rol: de conducator suprem si de mare pontif. Soldat si preot, el lupta si oficiaza sacrificii. Traian nu era numai seful armatei, ci si primul dintre soldatii romani. Sculptorul n-a fost nedrept nici cu nvinsii. El nfatiseaza rezistenta lor eroica si dispretul n fata mortii

Coloana Traiana este construita din marmura de Paros, cu o naltime de 100 picioare romane1, fara a socoti piedestalul si domul, care ncoroneaza capitelul. naltimea totala n starea actuala este de 38,221 m. Sculpturile se desfasoara n forma de spirala, ncepnd de la baza spre partea superioara. O scara de 185 de trepte se afla n interiorul Coloanei si primeste lumina prin 43 deschideri. Studiile ntreprinse n anul 1833, sub conducerea lui M. Semper, au dus la concluzia ca basoreliefurile poarta urme de pictura aurie; probabil pe figuri, pe arme si pe cuirase. Dar aceste presupuneri nu au fost stabilite cu certitudine. Urmarind desfasurarea scenelor de lupta de pe Coloana, am ajuns la concluzia ca mparatul Traian a purtat trei razboaie cu dacii. n paginile care urmeaza, ncerc sa fac o interpretare ct mai veridica a diferitelor episoade petrecute n desfasurarea planselor.

Razboaiele daco-romane Dupa ce am prezentat Coloana Traiana, ca aspect si continut, sa trecem la interpretarea scenelor figurate pe plansele cu maiestrie sculptate de marele ei autor, Apolodor din Damasc. Razboiul I 1. Pregatirile de razboi au nceput n primavara anului 101, Traian parasind Roma la data de 25 martie. Plansa arata malul stng al Dunarii pazit de sentinelele romane, care vegheaza din turnurile de aparare la descarcarea proviziilor masive de gru, furaje, lemn de constructie, butoaie etc. aduse n ambarcatiuni. 2. Pentru trecerea armatelor s-a construit un pod de vase pe Danubiu, personificat ca zeu, care se arata favorabil oamenilor, tinnd cu minile una dintre barcile podului. n departare se zaresc zidurile unui oras, probabil Viminacium (Kostolatz, n Serbia). 3. mparatul Traian, urmat de armata, trece podul, ntrerupt de o insula (probabil Orsova). El merge pe jos nsotit de ofiteri, care au port-drapele, iar n fata-i este calul sau de razboi dus de capastru. 4. Odata debarcat pe pamntul Daciei, Traian, asezat pe un tron, prezideaza un consiliu de razboi. 5. Se oficiaza primul sacrificiu de bun sosit n tara inamica; un taur, un berbec si un porc, ritual pe care-l savrseste chiar mparatul, mbracat ntr-o toga de mare preot. 6. n picioare pe o platforma si asistat de doi aghiotanti, Traian vorbeste trupelor si da semnalul de plecare. Un trimis al burilor purtnd un mesaj scris pe o ciuperca, este trntit de catrul care-l purta. 7. Traian supravegheaza lucrarile de construire a unui castru, care sa sustina naintarea romana, sau sa serveasca de reazam la o eventuala retragere. 8. n drumul ei, armata trece peste ruri si ridica noi castre, dobornd copaci, din care taie grinzi necesare lucrarilor. 9. Pretutindeni Traian supravegheaza lucrarile. 10. n fata mparatului este adus un prizonier sau un spion dac. 11. Romanii construiesc un pod peste un ru si ntaresc un nou castru. 12. Traian trimite n recunoastere cavaleria. 13. Armatele romane strabat o padure si taie arborii pentru a-si croi drum. 14. Se da prima batalie la Tapae (n Banat), numita Theba. Trupele romane aduc n lupta formatii de infanterie si de cavalerie, n vreme ce Dacii numai cavalerie. Decebal trece Dunarea not mpreuna cu cavaleria si, dupa ciocniri crncene si sngeroase, petrecute n timp de furtuna, dupa prezenta zeului Jupiter fulminant, care arunca dintr-un nor cu traznetul n daci, taie retragerea lui Traian obligndu-l sa lase totul balta si sa fuga. Aceasta dovedeste o nalta strategie a razboinicilor daci, cu toata prevederea mparatului Traian si a generalilor sai care conduc operatiunile. Se recunoaste dupa costum n armata romana, un soldat auxiliar german, care lupta gol pna la bru. 15. Soldatii daci si aduna ranitii pentru a le da primul ajutor. 16. Traian suit pe o colina ordona sa se incendieze casele inamicului; se vad capete nfipte n pari ale celor cazuti n captivitate, si un steag dacic n forma de sarpe cu cap de lup. 17. Armatele dacilor se retrag urmarite de romani, care trec prin vadul unui ru. 18. naintea mparatului Traian se nfatiseaza o delegatie daca, cerndu-i pace. 19. Romanii urmaresc pe daci n panica si dau foc caselor. Se vede un batrn, cautnd sa fuga nsotit de un copil. 20. n apropiere se observa o grota plina cu animale ucise de daci, pentru a nu cadea n minile dusmanului. 21. Femei si copii snt luati prizonieri de romani (probabil din familia regelui dac. Traian le fagaduieste ocrotire. 22. Ne aflam n iarna anului 101. n lipsa lui Traian, plecat la Roma, daci calari ncearca sa atace un post roman, trecnd peste un ru nghetat, care se sparge sub greutatea lor. 23. Un post roman naintat nfrunta atacul infanteriei dace si al cavaleriei sarmate mbracate n zale. Alti daci ncearca sa faca o spartura n zidul castrului roman, cu ajutorul unui berbece de lemn cu cap de fier. Razboiul al II-lea

24. Razboiul ncepe n primavara anului 102. Pe malul de nord al Dunarii, corabii descarca proviziile necesare campaniei care se apropie. 25. mparatul, debarcat pe pamntul Daciei dintr-o birema1 comandata de el nsusi, vorbeste armatei si apoi porneste calare n galop n interiorul tarii urmat de trupe. n drum este ntmpinat de doi calareti Romani. 26. ncep luptele; sarmatii vin n ajutorul dacilor. Batalia tine ziua ntreaga, pna la caderea noptii. Bustul noptii apare deasupra stncilor. O capetenie daca, un pileat, se omoara, pentru a nu cadea captiv inamicului. 27. Romanii iau prizonieri batrni, femei si copii pe care i duc legati. Se construieste, sub supravegherea mparatului, un castru roman. 28. Se dau ngrijiri ranitilor romani.2 29. Armata se pune n miscare si se ncinge o batalie nversunata sub ochii mparatului, n fata caruia este adus un prizonier dac. Romanii arunca sageti cu ajutorul catapultelor asezate pe carucioare. Dacii snt pusi pe fuga, lasnd pe cmpul de lupta morti si raniti. 30. Traian vorbeste trupelor si le mparte recompense. Un soldat, fericit ca a fost decorat, cade plin de emotie n bratele unui camarad; un altul saruta mna lui Traian. 31. Se vad prizonieri daci sub paza ntr-o transee. 32. n interiorul unei ntariri dacice, prizonierii romani snt torturati de femei, care-i ard la focul tortelor. 33. Pe malul unui ru, mparatul primeste supunerea sau alianta a doi sefi barbari. 34. Traian trece, n fruntea trupelor, un ru pe un pod de vase si ocupa o ntarire parasita de daci. 35. mparatul Traian da dispozitii trupelor sale. 36. n fata unei fortificatii puternice, mparatul primeste o delegatie daca cu propuneri de pace. 37. Soldati romani doboara copaci pentru construirea de ntariri. 38. Traian oficiaza un sacrificiu si vorbeste armatelor. 39. Armata nainteaza ntr-un teren paduros, croindu-si drum printre arbori. Se vad doua capete de inamici, probabil spioni, nfipte n pari dinaintea unei ntarituri. 40. mparatul trece calare podul peste un ru si ordona incendierea satelor dusmane. Dacii se retrag. 41. Romanii construiesc un castru fortificat. Un sef dac vine sa i se supuna. 42. Armata romana nainteaza, urmata de un sir nesfrsit de carute ncarcate cu provizii. 43. Se vede o pozitie romana fortificata. Sub privirea mparatului, cavaleria auxiliara numida1 se arunca n lupta, calarind fara sea si haturi, dupa obiceiul tarii lor. 44. Dacii snt pusi n fuga si se ascund n paduri. 45. n primul plan, se vede o catapulta pe un carucior tras de doi catri. n fundal se ridica constructia unei ntarituri romane. 46. Traian primeste delegatia a doi printi daci trimisi de Decebal. 47. Negocierile nu reusesc si o noua batalie se ncinge n padure. 48. Dacii doboara copaci si si construiesc o ntaritura pe o colina. 49. Romanii nainteaza ridicnd si ei o ntaritura. mparatul ancheteaza (cerceteaza) un prizonier. 50. Dacii snt din nou atacati si respinsi pe pozitiile lor. Romanii dau asalt ntariturilor, formnd broasca testoasa (aparndu-se de lovituri cu ajutorul scuturilor lipite unul de altul). 51. mparatului stnd pe o stnca i se aduc capetele a doi daci. 52. Armata romana nainteaza, se ncinge o noua batalie, n care dacii snt nvinsi. 53. Traian supravegheaza construirea ntariturilor. 54. O noua fortareata se ridica n apropierea unui izvor. mparatul, asezat pe o estrada, primeste supunerea lui Decebal, cernd pace, nsotit de nobili daci, care unesc rugile lor, dupa ce si-au depus armele. 55. Dacii si distrug fortificatiile. 56. Scena care urmeaza dupa supunerea lui Decebal si a nobililor sai este interpretata de istorici astfel: Un lung sir de femei, batrni si copii mnnd vitele se rentorc la vetrele lor pe care le parasisera din cauza razboiului Eu, nsa, dau acestei scene un alt nteles, ntemeindu-ma pe un complex de litere si figuri simbolice, care mi ntaresc convingerea ca este vorba despre cea mai mareata apoteoza crestina. Interpretarea am expus-o pe larg la capitolul Crestinismul n Dacia. 57. Traian vorbeste trupelor victorioase. Zeita victoriei, nconjurata de trofee, nscrie pe un scut un nou triumf al Romei. Razboiul al III-lea Se ncheie pace ntre romani si daci Istoria spune ca Decebal, socotind umilitoare conditiile biruitorilor la ncheierea pacii, nu a tinut socoteala de ele, fapt care a determinat pe Traian sa porneasca un al treilea razboi, cu intentia de a-l ngenunchea de asta data si a preface Dacia n provincie romana. 58. Este miez de noapte. ntr-unul din porturile Marii Adriatice din Magna Graecia (Italia de Jos), probabil Ancona (arhitectura mi-o spune) stau ancorate n chei, gata de plecare, trei mari galere romane. La pupa vasului se nalta fanionul de comandant suprem. Cteva cuvinte adresate matelotilor si mica escadra porneste n larg. 59. Dupa o calatorie destul de lunga, traversnd Adriatica, vasele poposesc vremelnic ntr-un mare port al Albaniei, probabil Durazzo. Este vorba de o ntlnire cu un scop bine hotart, pe care mparatul tine s-o ndeplineasca n trecerea lui prin marele oras. Pe cheiul naintat n mare, care sta pe sute de arce, ai caror pilastri de reazem snt cufundati n mare, multimea asteapta pe nobilii calatori, avnd n preajma lor un altar si un

taur de sacrificiu. 60. Calatorii debarca ndreptndu-se spre piata din port. Traian, urmat de suita care-l nsotea, este ntmpinat de o mare multime de nobili si patricieni, n frunte cu guvernatorul, aflati n fata colonadei marelui for din port. Dupa obiceiul roman, cele doua personaje mparat si guvernator, purtnd amndoi n mna stnga sceptrul de comandant, se saluta ridicnd mna dreapta. Cteva cuvinte rostite produc o stupoare n ntreaga adunare. E vorba de un ajutor militar cerut de mparatul Traian, pe care nu toti l mpartasesc. 61. Dupa o odihna binevenita, n urma calatoriei pe mare, mparatul intra n oras. El tine sa-l cinsteasca cu un sacrificiu de bun sosit. Urmat de lictori si de o suita n toge, Traian iese pe sub arcul din poarta orasului, afara n cmp, n timp ce trirema din port sta pregatita pentru continuarea calatoriei. 62. n fata a doua altare simboliznd fraternitatea romano-balcanica, se afla patru tauri: doi la altare si alti doi deoparte, tinuti de jertfitori cu securile n mini, gata pentru sacrificiu. Un Ave Caesar general si ntreaga adunare saluta sosirea mparatului, ridicnd mna dreapta. Insignierii a doua legiuni si legionarii din castrul vecin se asociaza si ei nobilului salut. Serbarea a luat sfrsit. 63. Calatorii si urmeaza n liniste drumul. Trec frumosul arhipelag lasnd n urma pozitiile minunate ale Bosforului si molcom vasele spinteca valurile negre ale Euxinului. n cele din urma, ajung la locul hotart, probabil la Tomis. Pe cheiul naintat n mare si rezemat pe sute de arce, mai frumoase si mai proportionate, o mare adunare asteapta pe nobilii calatori, care vin de la mare departare.1 Un alt Ave Caesar saluta sosirea mparatului, care raspunde cu obisnuitul sacrificiu de bun sosit din aceasta calatorie ndepartata. n fata notabililor si a trei legiuni, nsusi Traian oficiaza slujba rituala. Augurii prezic viitorul. n fundal se zareste un for, bazilica, amfiteatrul si turnul de observatie. n cheiul din port stau ancorate trirema si alte galere, de asta data nsa cu scopul de a duce pe mparat si pe toti nsotitorii lui undeva pe aproape, n cele mai nvecinat castru, n Dobrogea. 64. n fundal, mparatul urmat de cavaleristi si de pretorienii garzii, cu trei insigne decorate, debarca dintr-un vas de razboi ndreptndu-se spre castrul zidit pe malul pietros, cu ziduri fara decoratiuni. 65. Armata romana mpreuna cu mparatul porneste spre un mare oras, asezat n cmpie, cu cladiri si colonade, cu cerdace si acoperisuri de tigla. Traian lasa n urma orasul, parcurgnd un lung drum, n fruntea unei coloane de cavalerie, marsaluind n galop. Faptul ca a ales aceasta cale, contrar obiceiului de a merge pe jos, dovedeste ca i s-a adus la cunostinta ca barbarii au atacat armatele romane, si atunci se grabeste spre cmpul de lupta. Ofiterul din spatele mparatului, un tnar cu barba, este probabil generalul Hadrian. Pe drum snt ntmpinati de o delegatie daca (11 barbati si 4 copii). Barbatii au nfatisarea specifica dacilor, cu barba si mustati; ctiva au obrajii rasi, lasnd numai o barbuta resfirata (snt probabil gali). Dupa atitudinea lor (unul ntoarce capul, iar alti doi tin pumnul strns ridicat, restul tin bratele ntinse), reiese ca cer pacea fortat. 66. mparatul Traian nu-i baga n seama; si continua drumul si nu se opreste dect la locul stabilit pentru constructia podului, hotart de el si de arhitect, pentru a fi aproape de armata si a fi scutit de o eventuala zadarnicire n timpul lucrului. n poarta arcului de triumf, Traian oficiaza singur slujba punerii temeliei maretului pod peste Dunare. n flacarile altarului arunca vinul spunnd cteva cuvinte, n vreme ce augurii prezic, iar baciumasii suna ruga. Romani si daci, barbati, femei si copii, privesc la marea solemnitate. Ceva mai sus, n fata altor patru altare, simboliznd celelalte patru poduri aruncate peste Borcea1, stau la rnd jertfitorii, tinnd de gura patru tauri mari si frumosi, mpodobiti pentru sacrificiu. 67. Solemnitatea continua, n timp ce o mare multime de lucratori romani si daci prizonieri (zidari, dulgheri etc.) muncesc la facerea grinzilor, pentru ca sa execute ct mai curnd constructiile. n mare graba se ridica si zidaria castrelor de aparare si a celorlalte constructii alaturate, cu caracter religios si distractiv. Se toarna betoanele n cutiile temeliilor, se ncheie tiparele boltilor, se fac parapetele si armatura podului. Se doboara numerosi stejari falnici si ulmi, pentru mareata constructie a podului care trebuie sa nfrunte talazurile si curentii celui mai mare fluviu al Europei. Operatiile se efectueaza cu mare bagare de seama dar si cu mare repeziciune. 68. Decebal dndu-si seama, dupa maretia lucrarii, ca Traian ia masuri hotartoare pentru distrugerea definitiva a Daciei, cauta prin diferite mijloace sa-i zadarniceasca planurile. ncheie n graba o alianta cu daco-galii din josul Dunarii si cu ajutorul lor ntreprinde o serie de hartuieli n Dobrogea de Jos. Armatele ntaresc transeele. 69. Romanii si consolideaza si ei transeele cu ziduri.2 Pentru a-i nsela pe romani, dacii nchipuiesc ceva mai departe un mare atac asupra unui castru roman; o diversiune, care s-a soldat cu lupte destul de sngeroase. Romanii nebanuind planul lor si vazndu-si castrul atacat, i vin n ajutor dndu-se lupte pe zidurile cetatii si n afara ei. 70. Vazndu-i ncurcati, grosul armatelor dace, care ocupau transeele, pornesc la adevaratul si marele atac planuit. Sprijiniti pe transee, dacii nainteaza pna ce ajung n fata liniilor romane, naintnd cu o iuteala si o ndrjire nemaipomenita. Abia atunci romanii si dau seama de cursa dacilor si cauta sa le tina piept, luptnd pe viata si pe moarte. Cu o iuteala nemaipomenita, dacii sar din sant n sant, ocupnd rnd pe rnd transeele romanilor, fara nsa a-i putea scoate complet de pe pozitiile ocupate. Si nu a lipsit prea mult ca sa fie atacata si transeea din care veghea si conducea lupta Traian. Dar, ncurajati de mparatul lor, romanii nu capituleaza si primesc macelul pe pozitii, nct oameni, scule, arme, nsemne, capete, ziduri se fac una cu pamntul. Si, n nvalmaseala luptei, n care cruzimea omului a atins apogeul, devenind fiara salbateca, biruinta revine de partea celui n numar mai mare. Romanii biruiesc. 71. Dispretuind moartea, mparatul Traian paraseste cmpul de lupta si calare, urmat de nobili si de cavaleria garzii, spectaculos, cum ne-am obisnuit sa-l vedem, porneste n directia unde-l asteapta o alta mare ceremonie, lasnd n urma castrele. Lucrarea podului celui mare de peste Dunare se terminase si nu ramasese dect inaugurarea lui si apoi trecerea armatelor romane n Dacia. 72. n fata impunatoarei opere a podului de piatra, cu tablier de lemn, pierdut la orizont, spre a nu se repeta motivul ritmic devenit monoton artistului, mparatul Traian, potrivit obiceiului, savrseste el nsusi sacrificiul. Pe

malul Dunarii, dinspre Moesia, n fata unei adunari numeroase, chemate din toate colturile lumii, a augurilor, a buciumasilor, a armatei decorate cu trei insigne, a garzii, a cavaleriei, a locuitorilor castrului si a orasului nvecinat, cu for, amfiteatru si cladiri frumoase, Capidava1, Traian varsa vinul n flacarile altarului, n timp ce jertfitorul, cu taurul mare si frumos, sta gata pentru sacrificiu. 73. Dacii, vaznd ca orice speranta de pace e pierduta, fac nca o ncercare si trimit o solie numeroasa de barbati din toate rangurile sociale (unii purtnd sarici bogate), care-l ntmpina pe mparat chiar pe pamntul Moesiei, dupa ceremonie, nainte de a trece Dunarea. Dar totul este zadarnic. mparatul este nenduplecat. El refuza sa le vorbeasca si ordona trecerea Dunarii pe noul pod. 74. mparatul trece calare pe sub arcul de triumf din celalalt cap al podului si intra pe drumul construit n balta, aparat cu ngradiri de lemn, trecnd pe un pod de lemn peste bratul Borcea si paseste astfel pe pamntul Daciei. Dupa el urmeaza armata. Traian este de mult ajuns la capat, lasnd n urma sirul soldatilor, care se mai vad nca iesind pe sub arcul de triumf1 al podului mpodobit cu doua trofee de cap de pilastru marginas, n atic. De retinut faptul ca podul era att de ngust, nct abia au ncaput cele doua trofee n atic, fara alta decoratie mijlocie si cel mult 2-3 soldati unul lnga altul. De mirare cum au trecut pe sub ele armatele nvingatoare, si nca scene triumfale, n frunte cu mparatul n lectica. 75. Ajuns pe pamntul Daciei, Traian este ntmpinat de trei legiuni, care trecusera cu comandantii lor mbracati n mare tinuta. Ei saluta sosirea mparatului, cu mna dreapta. n fruntea armatei se afla Hadrian, avnd n spate fanionul de comandant. i urmeaza buciumasii, lictorii si legendarul taur, gata de sacrificiu n fata unui altar ridicat n capul podului de lemn de peste Borcea, pe pamntul Daciei. 76. Dupa sacrificiul de inaugurare a podului si de buna sosire n Dacia, urmeaza un alt ceremonial, pentru izbnda trupelor romane. ntr-un mare lagar, la raspntie de drumuri, de fata fiind demnitari si comandanti de trupe, armata etc., Traian oficiaza slujba, n haina de mare preot, tinnd bastonul de comandant n mna stnga, n timp ce buciumasii suna ruga. Rnd pe rnd snt aduse la altar animalele destinate sacrificiului (porcul, oaia si taurul). 77. mparatul, urcat pe o estrada, dupa ce a oficiat solemnitatea, nconjurat de generalii comandanti de armata si de lictori vorbeste trupelor. De fata snt trei legiuni, un port-acvila si cavaleria garzii. 78. Armatele se pregatesc de plecare. n naintarea lor la ses, si construiesc castre si lagare, pentru a le asigura retragerea. Scena reprezinta o pozitie de o mare nsemnatate strategica. Este primul loc din toate razboaiele purtate de Traian cu dacii, n care se vede zidita de arhitectii romani o puternica cetate, cu turnuri rotunde la colturi. Cu o nfatisare severa, lipsita de podoabe, n afara de pietrele dreptunghiulare, bine legate ntre ele si cu o usoara iesitura la partea superioara, un fel de cornise cu zimtii drepti. Este cetatea pe care Vitruvius, n cartile lui de arhitectura, o prezinta ca tip de fortareata romana. Este cetatea ridicata cu scopul de a apara mareata constructie a podului de zid, n caz de nfrngere. Este cetatea care sa marturiseasca de-a pururi urmasilor, ca si podul, puterea de nenvins a mparatului Traian si a armatelor romane. Dar unde a fost locul n care s-a ridicat? Poate Celeiul, sau Iglita? Nimeni nu si-a pierdut vremea pna acum sa faca vreo cercetare. n aceasta puternica cetate, Traian, cu nelipsitul fanion n spate, tine sfat cu cei trei generali si cu comandantii de armate. 79. Armatele si continua naintarea pe locuri cmpoase: snt sesurile Brailei si ale Ialomitei. Temndu-se totusi de atacurile dacilor, foarte dibaci n lovituri mestesugite, Traian da dispozitii sa se construiasca castre si valuri de aparare paralele, pe masura naintarii trupelor, pentru a le asigura sustinerea si rezistenta n eventualitatea unei retrageri.1 80. Traian, alaturi de statul sau major, urmareste din transee mersul operatiunilor. n urma armatelor, coloana de munitii si carute descarca merindele si bagajele necesare trupelor. 81. Se razbate nemarginita cmpie a Baraganului Intendenta, prevazatoare, zideste n apropierea Dunarii mari depozite pentru nmagazinarea fainii, dupa macinarea grului n mori de apa (poate pe rul Ialomitei). Pentru apararea magaziilor si a lagarelor ridica ziduri de cetate, n timp ce grosul armatelor si continua naintarea. 82. Avangarda romana ajunge n fata unei cetati dace situata ntr-o regiune muntoasa si mpadurita. Cetatea este nconjurata de doua rnduri de ziduri din piatra, prevazute cu turnuri. Dacii din interior, zarind armatele dusmane, se pregatesc de lupta. Primind si ntariri, se produc ciocniri n afara cetatii. 83. Doua legiuni romane asediaza cetatea, fapt care rezulta dupa fanioanele purtate de doua port-drapele din lagarul roman situat n fata cetatii dace. Lupta este crncena n armata romana iau parte diferite neamuri, n majoritate trupe aduse din Orient, cu nfatisare de tipuri semite, purtnd tunici lungi (pe un scut se observa doua semilune snt Arabi). 84. Romanii asalteaza cetatea din trei parti; se pare ca au reusit sa cucereasca o portiune, careia i darma zidurile. Dacii se apara cu disperare, aruncnd blocuri mari de piatra sparte din ziduri. 85. Trupe auxiliare romane construiesc ntariri n fata cetatii, taind copaci, pe care-i aseaza n stive. 86. Scena nfatiseaza un dac pileat, ngenuncheat n fata lui Traian, caruia i cere sau i ofera ceva cu insistenta. mparatul se afla ntre doi ofiteri si este nconjurat numai de trupe auxiliiare. Dupa atitudine, dacul nu cere pace; pare mai mult un tradator. 87. Pe creasta unui munte se vede un oras-cetate dac, cu turnuri si porti, avnd n interior cladiri cu un etaj, caruia n retragere dacii i dau foc. 88. Scena reprezinta unul dintre cele mai importante momente psihologice ale razboiului. n jurul unui cazan snt adunati daci, majoritatea pileati, care primesc o bautura scoasa din cazan, de doi pileati, care ndeplinesc acest ceremonial. Actiunea are aparenta unui ritual: unul dintre daci tine bratele ridicate si priveste spre cer; altul duce mna la cap, ca si cum s-ar nchina, iar toti au pieptul descoperit Aceasta scena a fost interpretata de majoritatea istoricilor, ca o otravire n masa a capeteniilor dace deznadajduite n fata dezastrului. Cum se explica nsa faptul ca razboiul continua, n cazul ca ar fi pierit capeteniile lor? Si apoi nu se observa nici un cadavru. Cihorius

interpreteaza aceasta scena drept savrsirea unei ceremonii religioase, iar Froener o socoteste o mpartire a rezervei de apa n cetatea asediata. Eu cred ca scena nu este altceva dect mistificarea unui ritual petrecut n casa lui Simeon Leprosul: suprema mpartasanie n ajunul luptei decisive pentru cucerirea Sarmisegetuzei. Marele sculptor Apolodor a nfatisat tabloul cu o mare dragoste si o maiestrie deosebita, reusind sa exprime exceptional nsusirea sufleteasca a poporului dac. 89. Scena nfatiseaza o groapa mare, n care snt depuse trupurile celor morti n razboi. n jur se vad raniti grav jeliti de neamuri. 90. Dacii parasesc n graba cetatea. O unitate romana (probabil un detasament din Asia, dupa mbracamintea n piei de animale), cu doi purtatori de steag si vexile si cu un gornist, condusa de Traian ntre doi ofiteri, este ntmpinata de o ceata de daci, care coboara de pe o stnca, cernd ndurare si aducnd un mesaj. Primii delegati ngenuncheaza n fata mparatului. Par a fi niste soldati dezarmati. Gornistul suna naintarea armatei. Este un moment important: atacul decisiv, trupele fiind reprezentate prin toate armele. 91. Armatele au ocupat cetatea si ncearca rezervele de gru parasite de daci. 92. Traian si-a instalat cartierul general n teritorul cetatii. Biruitor, vorbeste trupelor romane, care-i raspund cu aclamatii. Este a cincea aclamare imperatorica, imortalizata pe Coloana si prima din razboiul al treilea. Ultima, a sasea, o mai vedem la moartea lui Decebal. 93. Dupa cucerirea marii cetati dacice, pe care am vazut-o n scenele precedente, trupe auxiliare de geniu (pentru constructii militare), ies din oras printr-o poarta distrusa, ndreptndu-se spre un mare fluviu. Materialele de constructie snt transportate nlauntru. 94. Apoteoza. Sculptorul, ca de obicei, ncheie razboaiele prin-tr-o apoteoza, n care expune pe scurt tot istoricul marelui razboi, pna la sfrsitul lui, nfatisnd faptele care l-au determinat pe mparatul Traian sa-si ia masuri mpotriva dacilor. Apoteoza mai ilustreaza actiuni despre care istoria nu vorbeste si care nici nu s-au observat n cursul scenelor de razboi. Ct priveste apusul marelui Decebal, sculptorul, prin mestesugiri artistice, l nfatiseaza n excesul unei fantezii, fara ca sa dea impresia unei importante a faptului, dar si fara ca sa omita adevarul. 95. n drumul lor, legionarii Macedoniei, sub conducerea mesterilor sirieni, ridica numeroase baze militare si castre. 96. Marele cartier general, aprovizionat cu toate bunatatile, din care nu lipseste vinul adus n butoaie mari, nu tine socoteala de nvalmasala razboiului Dacii trimit o solie pentru a trata din nou pacea. Lucrarile continua cu aceeasi repeziciune. 97. Se fac pregatiri pentru trecerea unei ape mari; legionari meseriasi construiesc luntri pentru transportul materialului necesar podului. 98. Dacii, neputnd mpiedica mersul operatiunilor si socotind nefavorabila apararea n aceste locuri, se retrag la munte. 99. Armatele se ntlnesc si se dau lupte nversunate, att nauntrul, ct si nafara castrelor. Ochiul marelui rege dac, singur conducator, care si-a luat n mini raspunderea soartei dacilor, n fata prezentului si a viitorului, este atintit pretutindeni; nu-i scapa nici o miscare a vrajmasului secular. 100. n fata soartei, care hotaraste rostul lucrarilor, Mosneagul neamului se nchina si se retrage. Dacii snt biruiti. Dintr-o tribuna, mparatul Traian vorbeste armatelor sale, multumindu-le, pentru ca prin vitejia lor au ridicat prestigiul si gloria Romei. 101. Prin paduri, cavaleria romana, dupa ce s-a dedat la jafuri, cara pe seile cailor tot ce poate purta n drumul ei. 102. Resturile armatelor dace se aduna n trecatorile muntilor, n soave si asculta din gura Marelui biruit, hotarrea lui Traian de a sfrsi cu tara lor. Si un fior de deznadejde din piepturile batrnilor si de curaj din al tinerilor, exprimat de un strigat prelung al inimii, umple ntreg vazduhul Batrnii snt la capatul puterilor. Cu minile nclestate n praslele pumnalelor, si le mplnta eroic. Iara cei mai slabi, roaga pe fratii lor sa-i omoare, sa se ispraveasca cu ei Tinerii, nsa, mai ndrjiti, si mai ncearca o data norocul. Condusi de comandanti de vrsta lor, parasesc pasurile muntilor si se avnta din nou n lupta. 103. Altii, ntre doua vrste, cauta sa ademeneasca pe Traian cu bani (marele desfacator) si se duc la cartierul lui ncarcati cu daruri scumpe si cu pietre nestimate. 104. Dar Decebal nu se lasa robit de soarta. Suflet calit, el priveste cu snge rece, stapn peste tot ce se petrece n jurul sau si, fara sa stea mult pe gnduri, ntovarasit de o mica suita, porneste calare sa ceara ajutor la vecini. Nadajduieste ca ajutorul lor, mpreuna cu ramasitele vitezei lui armate, care nca se mai hartuieste prin munti, sa poata da romanilor riposta hotartoare. Traian prinde nsa de veste si da ordin cavaleriei lui sa fie cu ochii atintiti la fiecare miscare a lui Decebal. 105. Regele dac abia pornise si este ajuns din urma de cavaleria garzii romane. Goana este fara seaman: prin pasuri, prin smrcuri, prin paduri calaretii se fugaresc pe un drum lung si foarte obositor. 106. Alte trupe romane de cavalerie, nstiintate din timp de drumul lui Decebal, i taie calea, iesindu-i nainte prin alte trecatori de munte. Decebal trece printr-o clipa de sovaiala, care-l face sa-si ncetineasca pasul. 107. Ajuns din urma de gonacii lui si nconjurat din toate partile, Decebal cade de pe cal. Dar caderea lui nu este caderea omului, ci a taurului din arena, ncoltit de gladiatori. Este istovirea titanului. Sculptorul da atta viata n aceasta poema, nct nicaieri, n tot relieful Coloanei, nu ntlnim o asemenea expresie. Este de nenchipuit ceva mai magistral, ceva mai grandios, dect nfatisarea acestui moment psihologic admirabil nfatisat, demn de acel care a fost invincibilul Decebal Cazut de pe cal si sprijinindu-se n genunchiul drept, cu restul corpului rigid si putin nclinat, cu mna-i pe topuzul de comandant, cu figura-i dilatata, ntreaga nfatisare a viteazului rege iese din cadrul conceptiei statuare a secolului. Sculptorul nainteaza, fara voia lui, cu 15 secole. Este o realizare dictata de sentimentul care-l exalteaza. Este extazul momentului suprem, abia stapnit, naltndu-l pna la conceptia michelangeleasca. Fara a-si pierde demnitatea, Decebal si priveste dispretuitor dusmanii, care au un

moment de sovaiala, si se njunghie. Scena confruntarii ne aminteste pe Mihai Viteazul care, dupa 15 secole, face cu privirea-i taioasa sa nghete sngele calaului ce scapa securea din mna. Este sngele stranepotului, din sngele stramosului. 108. Romanii hotarasc. Marele Decebal este decapitat. Si cuceritorii nu-si potolesc setea razbunarii. Ei urmaresc prin smrcurile padurii si pe cei doi fii ai sai (unul de 20 ani, iar altul de vreo 15) mpreuna cu un neam de-al lor, pe care-i prind si i decapiteaza. Istoria se va repeta Privind impresionanta scena, gndul ne poarta la un alt urmas care, mult mai trziu, peste secole, va suferi o soarta asemanatoare: marele Constantin Brncoveanu mpreuna cu fiii sai. 109. Armata romana ia n sclavie o multime de prizonieri, iar capul viteazului Decebal, asezat pe o tipsie, este aratat lumii. 110. n timpul noptii mai snt capturati numerosi daci si facuti ostatici, n timp ce bustul ntunericului apare deasupra orizontului 111. Romanii incendiaza un oras. Dacii urmati de turmele lor parasesc cetatile ocupate de nvingatori. Batrni, femei si copii iau amarnicul drum al bejeniei Ne aflam n anul 107 e.n. * n urma biruintei, romanii iau n stapnire pamnturile Daciei, dar nu pentru multa vreme si nici cu adevarata multumire ca att timp ct au ocupat-o au fost pe deplin stapni. Istoria o dovedeste si cine cauta sa vada, vede, cine nu nca de la nceput, nvingatorii au fost biruitii biruitilor. Marile nsusiri ale poporului dac, sufletul lor neprihanit, puterea lor de sacrificiu, cinstea si iubirea de tara si de neam au facut din nvinsul de ieri, nvingatorul de mine.. Pe romani, snge din sngele lui, a fost usor sa-i absoarba; nu nsa pe aceia, n vinele carora clocotea viciul Romei, care au stat deoparte, fara sa iasa din castrele lor si care dupa 150 de ani s-au dus la urma lor, dati afara din Dacia. Dreptatea nu a ntrziat sa vina Biruiti n Armenia, romanii snt nevoiti sa ceara ajutor dacilor, dupa ce o parasisera. Si Galeriu, dac de obrsie, n fruntea co-nationalilor lui, spala petele nfrngerii.1

mparati romani de origine daca Dupa memorabila nfrngere a invincibilului Decebal, romanii stapnesc pamnturile Daciei circa 160 de ani, dar hartuiti continuu n rascoale si purtati de anumite interese snt nevoiti s-o paraseasca la anul 274, sub mparatul Aurelian, care-si retrage armatele si administratia n sudul Dunarii, lasnd cteva puncte strategice la nord. Aurelian (Lucius Domitius Aurelianus) renunta la stapnirea Daciei din cauza atacurilor popoarelor de la granita (goti, carpi etc.). Dacii bastinasi ramn pe loc. Un an mai trziu, romanii, purtnd razboi cu partii lui Narses (n Armenia), generalul roman Galeriu este nvins n primele lupte. Galeriu, care mai trziu va lua conducerea Imperiului Roman de Rasarit (306-311 e.n.) era originar din Dacia, nascut n apropiere de Serdica.1 Dupa pierderea primului razboi mpotriva partilor, la care au luat parte legiuni romane, Galeriu porneste din nou mpotriva lor, de rndul acesta luptnd cu trupe dacice, care-i asigura victoria. Senatul roman cinsteste acest eveniment al biruintei, naltnd un arc de triumf la Salonic. Profesorul danez C.F. Kinch, facnd o interventie la Munif Pasa, ministrul turc al Instructiunii Publice, obtine permisul sa cerceteze amanuntit ramasitele acestui arc. Rezultatul cercetarilor sale este consemnat ntr-o carte scrisa n limba franceza: Larc de triomphe de Salonique. Iata cteva citate din aceasta lucrare: Coloana Traiana ne nfatiseaza pe daci complet nvinsi, s-ar spune chiar distrusi ca popor, ntr-un razboi de lunga durata, purtat n mai multe rnduri. Mai departe autorul descrie puterea de viata si refacerea dacilor, dupa razboaiele duse de Traian. Fara a tine seama de alte marturii, participarea dacilor la campania lui Marc Aurelian, unde apar formnd un corp aparte, mbracati n armuri si n portul lor national, ne dovedeste cu prisosinta ca natiunea daca s-a refacut destul de bine. Mai trziu, pe malul drept al Dunarii si pentru o legatura mai strnsa cu Imperiul Roman, Dacia i-a daruit mai multi mparati. 1. Primul mparat de origine daca a fost Galeriu (305-311 e.n.). ntr-un razboi de cucerire dus mpotriva romanilor de catre parti, inamicul lor cel mai periculos, Galeriu, dupa nfrngerea primei sale armate a facut apel la fidelitatea compatriotilor daci, care, raspunznd chemarii, acesta a raspuns pe inamic. Mai departe prof. Kinch spune: Galeriu, alegnd pe daci pentru armata sa, nu a tinut seama numai de fidelitatea si devotamentul la care se putea astepta de la compatriotii sai, ci si de armamentul care se potrivea de minune ntr-un razboi contra partilor. n numeroasele razboaie pe care romanii le-au purtat acestui popor, si mai ales la expeditia lui Crassus, s-a dovedit ndeajuns ca armamentul soldatilor romani, sabia si sulitele lor mici dadeau slabe rezultate contra

partilor, a caror cavalerie nvesmntata n fier si armata cu sulite constituia o forta. Despre valoarea si rolul dacilor n lupta, spune: Steagurile n forma de serpi, nspaimntatoare prin boturile lor rnjite si dintate snt n fiinta n toate bataliile importante si ntotdeauna n primele rnduri ale luptei; ele nu stau n urma liniilor de lupta, ca insignele romane indigene. Nu se observa nicaieri vexile n nvalmasaguri.1 n ncheiere, autorul arata importanta care o prezinta pentru neamul dac ridicarea arcului de triumf de la Salonic: Natiunea daca daduse ndestul dovada de vitalitate si valoare, iar atunci cnd populatia imperiului, odata victoria cstigata, s-a hotart sa ridice un monument comemorativ al faptelor de arme ale lui Galeriu, dacii au salutat cu satisfactie naltarea unui edificiu, care sa stearga rusinea pe care au suferit-o prin vechea nfrngere si ridicarea Coloanei Traiane. Acest document dovedeste falsa teza a unei colonizari si a unei stapniri de lunga durata a romanilor asupra Daciei, de la Traian ncoace, cum o afirma multi. Daca romanii ar fi colonizat cu adevarat Dacia n intervalul celor 160 de ani, ct au locuit n tara cucerita, urmasul lui Traian, Hadrian (117-138), n-ar fi distrus podul de legatura cu provincia, ca sa lase tara n voia soartei, ci dimpotriva, ar fi legat-o cu imperiul prin mai multe poduri. Aceasta ne dovedeste ca romanii au stapnit Dacia att ct a trait Traian; dupa aceea, nemaiputnd-o tine, au parasit-o. De altfel, chiar scriitorii clasici confirma faptul, spunnd ca distrugerea podului de catre Hadrian a avut drept scop sa nu invadeze barbarii n imperiu. Cercetarea Coloanei Traiane are mare nsemnatate pentru trecutul nostru, pentru ca arata o serie de fapte de mare importanta istorica, desi aminteste n final de nfrngerea poporului dac. Arcul de triumf de la Salonic, nsa, este cea mai de seama marturie a existentei dacilor pe pamnturile lor, n care au ramas, cu toata vitregia asupririi. Acolo se vede sufletul si viata stramosilor nostri, dupa parasirea romanilor din Dacia, rezistenta lor si biruinta care au adus-o ajutnd mparatului Galeriu sa nfrnga pe parti. Acest eveniment extrem de important a fost cu totul ignorat de istoricii nostri, si aceasta datorita ideii preconcepute de a ne ancora de romani, fara a tine socoteala de adevaratii nostri stramosi dacii. Este foarte regretabil ca autoritatile noastre nu se gndesc sa ceara autorizatia executarii releveului monumentului de la Salonic, mai ales ca arcul nu pare complet distrus. Ar fi fost de dorit ca n capitala tarii noastre sa avem chiar o copie, pentru ca astfel urmasii nostri cel putin, sa caute cu vremea sa-i dea de rost, daca noi nu sntem n stare. Acolo este zamislirea vietii noastre romnesti, acolo se poate vedea ce s-a ales de acei daci, dupa 200 de ani de la nchipuita colonizare a lui Traian, si anume dupa aceea vom putea afla cine sntem noi cei de astazi Adevaratul nostru testament nu este pe Coloana lui Traian, care nfatiseaza nfrngerea biruitorilor de pna atunci, ci Arcul de Triumf al lui Galeriu, de la Salonic, care este actul de renastere al stramosilor nostri. 2. mparatul Constantin cel Mare (Flavius Valerius Constantinus, care a domnit ntre anii 306-337 e.n. n imperiul de Rasarit) este dac de origine, nascut la Nis (Naisus). Constantin cel Mare, urmarind ideea patriotica a lui Galeriu, a cautat sa lege Macedonia si ntreg sirul Balcanic cu patria-muma Dacia, construind podul de la Severin, ale carui urme se mai vad si astazi. Orasul Drobeta ia numele lui Constantinopoli si tot el pune temelia capitalei cu acelasi nume. Pentru o mai mare siguranta, mparatul Constantin cel Mare muta si capitala de la Roma (care constituia punctul vizat de barbari) la Milano Mediolanum. Pe tarm spiritual, el pune temelia primei agore crestine la Adam Clissi. 3. Urmasul lui Constantin cel Mare, mparatul Iustinian (527-565 e.n.), mai militar dect primul, dar tot att de credincios, construieste catedrala Sf. Sofia din Constantinopole, o capodopera a artei bizantine. Un bun organizator si strateg, care i-a adus biruinte n multe actiuni armate, Iustinian a cautat sa ntareasca nordul si sudul Daciei trimitnd administratie n aceasta provincie, iar n sud fortifica Bosforul, contra invaziei musulmane (arabii, care ncepeau sa se afirme). Era visul lui Octavian August, care dorea reintegrarea latinitatii prin casatoria fiicei sale Iulia cu Cotisson, regele dac spune Suetonius, vis si idee pe care Traian nu le-a priceput. Urmasii lui Iustinian, mai slabi, nu au putut merge mai departe, pentru ca rasa turanica bulgarii slavizati si srbii n navalirea lor, au izolat complet Balcanii de Dacia, lasnd doar coridoarele cunoscute Timocul, Pindul etc. Macedonia, element puternic, si-a mentinut si n zilele noastre fiinta, desi a fost supusa pe rnd grecilor, srbilor si bulgarilor. Arta si arhitectura rumneasca n capitolele precedente, am urmarit elementele fundamentale legate de cosmogonie, care au determinat preistoria daciana, aratnd n nsiruirea lor, cum marile sarbatori pagne s-au sudat cu sarbatorile crestine. n continuare, am ncercat sa redau ct mai fidel afirmarea poporului dac n arena istoriei, comentnd razboaiele daco-romane, dupa plansele semnificative ale Coloanei Traiane, imortalizate de iscusitul sau sculptor Apolodor, cum si Arcul de triumf al lui Galeriu de la Salonic. Aceasta retrospectiva reflecta n totalitatea ei si minunata arta si arhitectura rumneasca, pe care voi ncerca s-o expun n acest ultim capitol, tragnd nadejde ca urmasii mei arhitecti vor cauta sa-i dea atentia cuvenita, analiznd cu seriozitate scrierile si cercetnd de visu cele cteva marturii semanate pe tot ntinsul tarii (lacasuri de rugaciune si cladiri n stil autentic rumnesc) care strnesc admiratia calatorilor straini, consemnata n presa si literatura de specialitate.

* Se pun ntrebari: 1. Daca avem sau nu o arhitectura rumneasca? 2. Daca aceasta arhitectura poate sta alaturi de a celorlalte popoare? 3. Daca este sau nu lipsita de monumentalitate? si, mai presus de toate, n cazul ca o avem, 4. Daca este o improvizare a mprejurarilor, sau la temelia ei sta ceva sanatos, ceva temeinic? O cercetare ct mai adnca, ct mai n departarea veacurilor existentei noastre este singura care poate pune capat diferitelor afirmatii eronate, pentru a reda n adevarata ei lumina viata curat rumneasca, att de denaturata prin superficialitatea n pregatire a celor ce se pretind cunoscatori ai artei rumnesti. Pentru a ajunge nsa la rezultatele scontate, trebuie mai nainte de toate sa ne purtam gndul la acei care au stapnit odata aceasta Dacie; la acei care, prin etnicitatea lor au nsemnat ceva n istoria omenirii, care i-au imprimat un fel de a fi si de a gndi, urme nepieritoare, pe care se reazima ntreaga noastra suflare rumneasca. La stramosii nostri, la acei daci care s-au impus dintru nceput, manifestndu-se n toate domeniile; de atunci de cnd preistoria si istoria le consemneaza existenta Trebuie sa cunoastem acei daci! nainte de a se pomeni despre o civilizatie asiro-chaldeeana, despre o civilizatie egipteana sau de o civilizatie greaca, urmata de cea romana, pe pamnturile Daciei nflorea o arta care, prin puterea ei de conceptie, prin diversitatea materialelor si prin ntrebuintarea lor, constituia baza lumii viitoare, a lumii clasice, temelie care, pe scara evolutiei, adusa pna n zilele noastre, strneste admiratia lumii ntregi. Asezati n inima Europei, pe locurile ocupate de neamul nostru rumnesc, dacii fac parte din marea familie ariana, marea familie protolatina, care stapnea ntreaga Europa de la Oceanul Atlantic, cu tentacule pna n Caucaz, iar n sud pna la marginile Eladei. Astfel ne vorbeste ntreaga preistorie, ca si folclorul pastrat pna n zilele noastre, cu ntreg materialul casnic, artistic, metafizic, scriptic, glotologic, antropografic etc., documente de necontestat, apartinnd unui acelasi neam de oameni, cu mult superior scrierilor. Stapni, asadar, peste tot cuprinsul Europei, de pe atunci de cnd istoria nu pomenea despre o civilizatie, desi civilizati printr-un trecut si o inteligenta specifica rasei, dacii transmit cultura si civilizatia ntregii mase semite, care o trece, la rndul ei, vechilor eleni. Prin miscarea lor, dacii impun galilor migratiuni cunoscute de acei care cerceteaza preistoria n Franta, observnd acel germen al civiliizatiei de la pornire si cu caracteristica rasei, dau lumii geniul francez, cunoscut ndeajuns cercetatorilor. Etruscii, stramosi ai romanilor, rupti si ei din marea masa protolatina si ajunsi n peninsula Italica cu acelasi germene de civilizatie daca, cu toti laolalta, mpreuna cu galii, pun n Italia temelie mai multor orase, care stau si astazi marturie a vietii civilizate de odinioara. Dar marea masa protolatina, care se afirma pe pamnturile Europei Centrale ale Daciei, si mai trziu pe locurile cunoscute pe care le ocupa, si dureaza multime de asa-numite cetati preistorice, cu continutul lor pe pamntul nostru, pe care-l transmit si-l dezvolta peste tot, att n Italia etrusca, ct si la iberi, suezi, finezi, oseti, ucraineni etc., fapt dovedit peste tot locul, prin idioma si prin manifestari asemanatoare. Este mai nainte de toate vorba de o arta care, mai naintea njghebarii oricarei idei despre arta, se realizeaza n cea mai frumoasa pagina de creatie populara, Arta taraneasca, pierduta de-a lungul vremii n tarile mai suspomenite, datorita multor mprejurari, ramnnd doar n paginile istoriei. La noi, nsa, arta se continua pna n zilele noastre, fundata pe aceleasi principii, cu acelasi suflet, cu acelasi forme, pastrata cu zgrcenie de paznicii ei devotati taranii nostri, asa cum cu veacuri ndepartate stralucea n lumea Cucutenilor, n perioada preistorica cunoscuta. Este ndeajuns sa observam acest fapt, pentru a ne da seama ca cea mai formidabila migratiune din preistorie a fost miscarea scitica, ca sa folosim cuvntul generic de scit, dat de greci (scit necunoscut n limba greaca veche). Asadar, o data cu marile manifestari psihologice, mostenite din preistorie, se pune si temelia celor doua forme plastice: arta si arhitectura, adevaratele marturii care exprima viata spirituala si materiala a omului. Vom cauta sa analizam aceste doua mari creatii populare: 1. Arta si, n legatura cu aceasta, lund ca punct de plecare arta decorativa si 2. Arhitectura masiva, arhitectura ciclopica, arhitectura Novacilor, cunoscuta sub numele de pelasga (ramura dacica). 1. Arta taraneasca daca este considerata arta sfnta, pornita din imaginatia unui popor ales.1 Un exemplu l ofera mormntul regelui Midas, mpodobit cu motive taranesti, ca si multimea monumentelor funerare din Libia, care au o arhitectura taraneasca. Arta rumneasca, despre care s-a scris att de mult, o vedem n fiinta la tara, nealterata, simpla, pura, asa cum am mostenit-o din preistorie. Scrierile nu pot exprima adevarata ei valoare si nici adncurile simtamintelor taranului, care a conceput-o. Ceea ce putem observa este ca ea nu s-a abatut cu nimic de la trecut. Purcede din preistorie, o gasim n paleolitic, este aceeasi, este a natiei noastre. Si faptul s-ar fi petrecut si n masa culta, ca doar majoritatea oamenilor culti ai nostri de la tara au pornit, daca li s-ar fi dat n scoli o cultura nationala, ca o continuare fireasca a trecutului nostru, nu cosmopolita ca cea de pna acum, care le-a ntunecat simtul etnic. Marele merit al artei daciane este faptul ca provine de la geneza Pornind din preistorie, o gasim gravata pe pietre, pe lemn, pe os, pe oale, pe ouale ncondeiate, vopsite cu rosu, rosul soarelui n asfintit, n chindie, n suliti. Si pe toate aceste materiale, chiar si pe os, numai si numai subiecte

cosmice natura n toata splendoarea ei: soare, luna, stele, vegetatie, animale, ape nvolburate etc. etc. Toata viata adunata n diferitele ei aspecte care l-au impresionat si n circuitul n care traia el, omul ndreptndu-si privirea de la cer la pamnt, l inspira agricultura, cmpul, pomii, florile Si ndragindu-le le imprima inscusit pe camasi, pe ii, pe fote, pe stergare, pe velinte. Le zugraveste n peretii caselor, nauntru si pe afara. Si si armonizeaza culorile culorile cerului n toata varietatea lui. Este marele omagiu adus creatiunii care l-a zamislit.1 Dar, ce sa mai vorbim de tencuielile pe var cald: fresco s-au facut n vremurile noastre ncercari numeroase, care dupa scurt timp s-au sters. Bisericile vechi poarta picturi fresco n aer liber care s-au pastrat pna n zilele noastre, de parca au fost facute de curnd. Ct priveste modelajul plastic, acesta era executat cu mna din var cald. Exemplu ni-l atesta Biserica Fundenii Doamnei cum si unele case vechi ramase nca pe strazile din mahalalele Bucurestiului. La cte o fereastra mica, dar bine proportionata, sau la stresini, veti gasi ornamentatii de toata frumusetea. Cine i poate ntrece n maiestrie pe taranii zidari veniti de pe la Floresti, Bolintin, de prin locurile mpadurite cu ghinda (de unde si numele lor de ghindari), ca sa dau numai cteva exemple dintre acei mesteri cu care am avut ocazie sa lucrez n meseria mea. Priviti ornamentatia din holule Bancii Franco-Romne (actuala Ambasada a Republicii Cehe), ca si scara de onoare, pe care am lucrat-o cu acestia. Pacat ca noua administratie a stricat-o n mare parte, dupa cum a stricat si noua cladire adaugita n curte. Mai amintim de pictura vaselor, pictura de pe peretii bisericilor, costumele nationale de pe ntinsul tarii, ca sa ne dam seama ct de neasemuit de frumoasa este arta decorativa taraneasca n totalitatea ei, expresie a autenticei arte daciane.2 Nu mai insistam asupra maretiei tezaurului de la Pietroasa, care este o realizare daciana, dupa cum am mai spus si nu a gotilor, cum afirma istoricii. Este obisnuit faptul ca rumnul sa atribuie altora ce ne apartine noua. 2. Arhitectura Alaturi de aceasta arta decorativa, si nu cu mult n urma ei, n timp, se nfiripa o alta arta, aceea a pietrei arhitectura , cu tot complexul ei: zidarii masive, zidarii ridicate pe naltimi, gresit atribuite pelasgilor, boltiri de pietre, de caramizi, simple si multicolore, un complex de arhitectura din piistra, caramida si lemn, avnd unele nuante, n care se ntrevad principii de metafizica cu unele indicatiuni proprii artei licofrigice. Stapni pe mestesugul de a arhitecta, ei construiesc bolta cu mare ndemnare. Ridica zidiri si cetati uriase, cu pietre ce par a nu fi fost urnite din loc de mna de om, pe locuri diferite si mai ales pe naltimi, pe care omul de astazi nu cuteaza sa le suie. Muncelul Transilvaniei, ca si urmele de cetati de pe vrfurile muntilor snt cea mai netagaduita marturie. Iscusita taiere a pietrei, folosirea caramizii multicolore si a minunatei ceramice exprima arta cea mai desavrsita a acelei epoci, n care se reflecta spiritul dacic, nct scriitorii clasici, uimiti de frumosul produsului lor, nu n putine ocazii i pun pe primul plan fata de marii lor artisti. Acest complex arhitectural, cu mult naintea razboaielor dacice, dupa cum o marturiseste si Coloana Traiana n totalitatea ei, constituie pentru noi, cea mai frumoasa pagina de arhitectura: Arhitectura scitica, stilul dacic. Vom arata n cele ce urmeaza cum arhitectura scitica constituie fundamentul arhitecturii noastre, si cum pe aceasta s-a brodat tot ce s-a realizat n arhitectura de mai trziu. Cum s-a nfiripat arhitectura daciana la noi n tara? Arhitectura daciana este ntemeiata pe principiul genezei daciane, pe credinta nemuririi si rematerializarii sufletului, prin mpietrire si despietrire, mbratisata de ntreaga omenire si de Pentateuh1, care formeaza baza arhitecturii universale. Pe acest temei, al genezei daciane ia nastere arhitectura universala, care are la baza doua mari conceptii, doua mari realitatii: a) Arhitectura muntilor, pentru ca acolo au fost oamenii mpietriti si despietriti si b) Arhitectura taraneasca, inspirata din preistorie, din paleolitic si neolitic. Priviti la monumentele taranesti si le proiectati n neolitic Observati daca nu gasiti aceleasi elemente, aceleasi motive si n arhitectura taraneasca, n arhitectura noastra preistorica, ca si n preistoria mondiala. Arhitectura muntilor, arhitectura ciclopica, este ntemeiata pe ideea de masivitate, de monumentalitate, care nu trebuie sa lipseasca din conceptia oricarei arhitecturi. Pe principiul celor doua forme de arhitectura ciclopica si taraneasca s-au dezvoltat marile monumente civile si religioase ale dacilor, cu osebire religioase. Case, biserici, temple grandioase ies ca prin minune la iveala n ntreaga omenire, cu centrul de pornire n Dacia, contrar celor care afirma ca nu ne-a ramas nimic de la daci. Realitatea ne dovedeste nsa ca ne-a ramas ndestul si anume tot. Arhitectura ciclopica1 si arhitectura taraneasca devenite mondiale prin fluxul dacian snt considerate sfinte, ca si limba (Confucius). Pot sa existe ramura, floare, fruct, fara trunchiul care le alimenteaza? Aceasta mpietrire a sufletelor n munti, suflet si materie laolalta o copiaza egiptenii n mistica piramidelor. Ca un simulacru al Carpatilor si al Istrului, egiptenii au piramidele si Nilul, dupa cum indienii au Himalaia si Gangele. Prima faza asadar a manifestarii artistice n Dacia o formeaza arhitectura muntilor, arhitectura de geneza, care exprima n toata amploarea ideea de grandiozitate. Un sugestiv exemplu l ofera cele trei coloane nchinate divinitatii pe vrful cel mai nalt al muntilor Bucegi, si al caror fundament a ramas si n zilele noastre. Cel mai mare aliniament al lumii, spune Pindar, ncepea din Crimeea, traversa Trnasnistria, Basarabia, Moldova si se oprea n Carpati. Aici se faceau procesiunile religioase ale dacilor, spun scriitorii clasici. Nicaieri, de vei calatori pe apa sau pe uscat, nu vei gasi o monumentalitate mai impresionanta n maretie, dect pe aceasta cale sfnta.

Si templele budiste snt asezate pe naltimi, iar marile nmormntari ale faraonilor Egiptului, ca si a regilor asirieni, se faceau n piiramide, n grote, n munti. Toate popoarele au la baza arhitectura de geneza, arhitectura muntilor, purtatorii acestei arte fiind: la Vest etruscii, la Est pelasgii, (ramura dacica). Ei iau drumul Asiei Mici, trec prin Grecia si se ntlnesc cu popoarele venite de la Nord, astfel ca, la un moment dat, etruscii se afla mpreuna cu pelasgii. Dione Crisostomul spune: Au fost pelasgii cel mai mare popor din lume. Va nchipuiti atunci cine era poporul dacilor. Prima manifestare a arhitecturii pelasge sau ciclopice o avem n Dacia, n cetatile dacilor si n special n Sarmizegetusa. Astazi nu se mai gasesc cetatile dacilor, deoarece s-au ridicat cladiri peste ele. Se poate observa, nsa, destul de bine, care era arhitectura Sarmisegetuzei pe Coloana Traiana. n afara de blocurile mari, care compuneau constructia, se observa din distanta n distanta niste capete, cum ar fi capetele de lemn. Cercetatorii Coloanei, Cihorius si Frhner, spun ca aceste capete erau din lemn, fara sa observe cu atentie ca erau din piatra si imitau lemnul. Nu putem trece cu vederea, vorbind de arta monumentala, templul nchinat soarelui de pe muntele Istrita al Buzaului. n ncheiere, trebuie sa arat ca pelasgi se gaseau n Grecia, ca si n Imperiul Roman (la Roma). Ei au dat nastere stilului grecesc, cu ordinele cunoscute, care n urma au trecut n Italia. Dar aceste ordine cunoscute nu constituie un stil; snt simple ordine. Cine poate spune ca nu este frumoasa arhitectura elina, sau cea clasica romana, dar nici una din ele nu s-a ridicat pna la ideea de adevarata grandiozitate. Pentru a atinge acest ideal, romanii au trebuit sa suprapuna ordin peste ordin, asa dupa cum se vede la Colisseum. * Miscarile popoarelor, care au antrenat felurite schimbari n conceptia omului, n felul sau de a fi, se pot mparti n doua mari categorii, si anume n: I. Miscari cu caracter general si II. Miscari cu caracter local I. Miscarile cu caracter general cu referire la arta snt cele produse de popoarele civilizante, care, dispunnd de un bagaj bogat de cunostinte si conceptii bine determinate, n contact cu popoare dispunnd de o sensibilitate potrivita, le transmit conceptia lor artistica. Unor astfel de miscari se datoreste si se explica ntreaga arhitectura a lumii. De exemplu: 1. Miscarea scitica, care pune temelia protoclasicismului 2. Miscarea romana, cu cele doua variante ale sale: a) clasicismul b) neo-romanul (romantul) fundat pe conceptia siriaca, dacica, bizantina etc. 3. Miscarea araba, cu cunoscutele ei asezari si interpretari, si 4. Miscarea normanda etc. II. Miscarile cu caracter local snt cele care, data fiind sfera lor de actiune marginita, produc efecte ntr-un cerc limitat, dezvoltnd pentru un timp determinat un anumit caracter local. Ca toate popoarele lumii, am avut si noi ocazia sa nregistram o asemenea miscare, ca spre exemplu: 1. Pentru o foarte scurta durata, influenta neobizantina, reflectata n stilul bisericilor, adusa de unii voevozi deai nostri la orase si care s-a marginit la cteva cladiri n vechile capitale ale tarii; 2. Influenta pur araba, prezenta n unele portiuni ale Catedralei Manastirii Curtea de Arges1, care de asemenea nu a avut alte urmari. n tara noastra nsa, ceea ce s-a mentinut n masa poporului, a fost arhitectura rezultata din miscarile cu caracter general.2 1. Miscarea scitica Din observatiile adunate, rezulta faptul ca originea arhitecturii ca produs al marii fierberi protolatine zamislita pe pamntul nostru, o aflam n arta si arhitectura scitica, n care se ncadreaza: a) Arhitectura taraneasca, principiata de catre omul cuaternar, cu caracterele ei specifice arhitectura lemnului sub toate formele ei si arta ceramicei, tesaturilor etc. b) Arhitectura pietrei, cu zidarii de proportii monumentale, n piatra si caramida, cu caractere lico-frigice, cu bolti n plin centru si bicentru etc. Din aceste elemente purcede arhitectura dacica n toata splendoarea ei, care constituie primul nostru stil de arhitectura, destul de dezvoltat pe vremea cnd romanii si-au facut aparitia pe pamntul Daciei si pe temeiul caruia evolueaza ntreaga noastra viata artistica. 2. Miscarea Romana Arhitectura valaha (latina) Incursiunile romanilor n diferitele parti ale lumii, ca si prin locurile noastre, cum si amestecul de ginti, au imprimat n lumea artelor nceputul unei ere noi n arhitectura, cunoscuta sub numele de arhitectura neo-romana romanta purtnd diferite denumiri: siriaca n Siria, bizantina n Bizant, latina n Dacia si Roma, du Midi n Franta etc., denumiri mprumutate dupa centrul unde s-au dezvoltat, cu interpretari si influente n stil ale clasicismului roman combinat cu arhitectura locala.

Acest fapt este mai pregnant n arhitectura siriaca dect n cea bizantina (justiniana), unde a intervenit mai mult arhitectura siriaca, de care ne vom ocupa n studiul de fata. La noi, mesterii siriaci adusi de legiunile lui Traian si de legionarii italici, n fata marilor monumente dacice si a stilului cu acelasi nume (ndeosebi prin intermediul artei taranesti exponent al mesterilor locali), pun temelia unui stil nou n arhitectura. Astfel ia nastere arta latina, care a fost dusa la Roma de Constantin cel Mare o data cu decretul de libertate a cultului (325), cnd crestinatatea parasea catacombele. Semnificativ era faptul ca se dadea acest nume tocmai la Roma unui stil venit din Dacia, care nu putea avea alta talmacire, dect aceea a revenirii unui trecut de veacuri, de care romanii nu-si mai dadeau seama, dar pe care totusi l purtau n sngele lor, l simteau un trecut latin. Si faptul se petrece si astazi la noi, cnd rumnul nu primeste tot ceea ce i se serveste drept stil rumnesc, tocmai pentru ca el si da seama ca a avut alt trecut artistic. Stilul latin la Roma l aflam numai n cele sapte basilice ale lui Constantin cel Mare, dupa care nceteaza de a mai trai. Care si unde este misterul acestei arte latine de scurta durata si ivita ocazional la Roma, cnd un nceput protoclasic se pierduse acolo, cu cel putin sapte veacuri nainte, prin infiltratia culturii grecesti, cnd acelasi Constantin, dac de origine, punea temelia primei biserici constantiniene, unei prime agore la noi, n localitatea Adam Clissi? Noi spunem localitatii Adam Clissi biserica omului. Turcii i spun lui Adam Adam, asa ca ar trebui, daca ar fi biserica omului sa-i spunem Adam-Clissi. Daca turcii au gasit biserica crestina nceputa de Constantin cel Mare, i-au spus ca si astazi: Ada Clisi, iar daca n-au gasit dect ruine, turcii ar trebui sa-i spuna localitatii Ada-Calesi (Ada Clisi se prezinta ca un promotoriu; ada insula). Cred ca nu este nevoie de nici un fel de comentariu si nici de a mai demonstra latinitatea Daciei, ca o argumentare suplimentara, pe lnga cea precedenta. Biserica noastra, n forma ei caracteristica1, n speta biserica de tara, cu afrescurile, arcadele si cu toate detaliile ei, pna n cele mai mici amanunte, este prototipul bisericii latine si deci al artei latine, att de usor confundata de unii cu arta bizantina, pentru motivul ca acestia nu si dau seama ca arta bizantina, ca sa vorbesc gresit, sau arta neobizantina, ca sa vorbesc corect, a venit la noi abia dupa zece veacuri de la aparitia primei agore, si care are la temelia ei arta noastra latina. Si n tara noastra s-au facut ncercari neobizantine, de catre voevozi, dar de patruns nu au patruns. Alaturi de biserica noastra latina, n care se cuprind schiturile si manastirile, dupa cum era si firesc, tot prin influenta partiala a arhitecturii siriace, n arhitectura taraneasca se pune temelia arhitecturii civile, orasenesti, asa-zise boieresti: casele din vechile capitale si orasele alaturate (Cmpu-Lung, Pitesti, Curtea-de-Arges, Trgoviste etc.). Aceasta arhitectura civila si ia forma definitiva, pe care noi o vedem astazi mai evoluata, poate printr-o intervenire mai tardiva a arhitecturii milaneze-ravenate, cnd sediul capitalei se transportase la Milano, dupa Roma, si nainte ca Ravena sa capete caracterul artei bizantine-ravenate, pe care l are. Iata caracterul principal al arhitecturii noastre civile, orasenesti, nascuta ca si cea bisericeasca tot catre sfrsitul veacului al IV-lea, care n urma evolueaza ntr-un sentiment de idealism rumnesc, ce avea sa aduca mai trziu renasterea. Casa latina astfel descrisa se prezinta sub forma ei tipica n Balcani, n Valahia si n Ardeal. Sub caracterul valah, printr-o miscare de mesteri, poate comerciala, o vedem ca trece n Italia, catre mijlocul veacului al XIV-lea. Ajunsa acolo, si faptul este cunoscut de catre scriitorii renasterii, n mna lui Rafael, Bramante1, Fra Giocondo, Serlio, Cronaca, Michelozzo, Della Robia, San Gallo etc. etc., toti fauritorii lui 1400, care nscriu n istoria artei, n istoria omenirii cea mai splendida pagina a miscarii artistice petrecuta vreodata n lume Renasterea si, care trece apoi n Franta. Dupa cum observam, este o a doua incizie, care se face n trupul Italiei, si pe care o primeste cu un strigat de multumire sufleteasca tot n puterea atavismului, scriitorii ei de astazi ntrebndu-se: De unde a putut veni aceasta arta la noi, si tocmai n veacul al XV-lea, cnd nimic nu mai ndreptatea sa se mai produca, deoarece n caracterul ei straluceste arta siriaca si etrusca? Fireste ca snt intervale de veacuri ntre siriac si etrusc si mai ales ntre acestia si renastere. Am stabilit renasterea prin anul 1400, deoarece majoritatea specialistilor iau drept renastere una si singura, aceea principiata de Bruneleschi, Palladio, Vignola, Scamozzi si n urma Michelangelo, Juvara, Galeazzo Alessi, n care se cuprinde si neo-clasicismul francez de astazi, redesteptnd clasicismul roman, pe care l vedem n casele vechi boieresti.1 Alaturi de biserica valaha (biserica latina), biserica cu toate nuantele latine, din care nu lipseste tinda cu stlpii siriaci (preluata mai trziu la Roma de basilica constantineana2, se pune temelia bisericii moldovenesti, care mbogateste arhitectura noastra cu un stil nou moldovenesc. Stilul moldovenesc Biserica moldoveneasca, fara sa renunte la formele principiale ale bisericii latine constantiniene, si pastreaza vechiul caracter n arhitectura exteriorului, caracterul protoclasic ciclopic. Caramizile smaltuite, multicolore, ocnitele si n special discurile, continund o ntreaga heraldica3 dacica, sau mai corect spus, scitica, cum si distribuirea lor, n decoratiuni, daca voim sa le numim astfel, pe care le ntlnim la asiro-chaldeeni, cu acelasi caracter, nuanta hotarta a stilului moldovenesc. Toate aceste elemente se vad la bisericile lui Stefan cel Mare si ale lui Alexandru cel Bun. Numai aceste indicatii, si nca ar fi destul sa spulbere parerile necunoscatorilor, ca discurile acestea ar veni de la

sasi. O singura ipoteza ar mai putea fi luata n seama, si anume ca arhitectura moldoveneasca si-ar avea originea n arhitectura medievala-lombardo-toscana, caracterizata prin elementele: caramida aparenta, contraforti, arcul bicentru supranaltat si n special acesta din urma. Numai ca felul cum se prezinta caramizile smaltuite multicolore si discurile, pe care lombardul-toscan nu le are ne ndeparteaza de la aceasta ipoteza. Si mai hotartor este faptul ca arcul bicentru supranaltat exista la daci, ca si contrafortul, mai nainte cu veacuri de aparitia arhitecturii toscane medievale. Coloana Traiana o arata clar. Alaturi de noua arhitectura produsa n Dacia, n urma razboaielor, mesterii italici legionarii si ei siriaci, probabil mpreuna cu mesterii daci, pun temelia unei alte arhitecturi, probabil sub influenta marilor cetati si mai ales a castelelor, pe care le ntlnim destul de des pe Coloana Traiana, raspndite n defileurile Jiului si ale Oltului, si anume: Arhitectura culelor Arhitectura de baza n Dacia, este asa-numita casa-leagan hula, a carei origine se pierde n negura timpurilor. Hula se nfatiseaza ca o casa-ceardac etajata, un fel de bloc asimetric avnd distributia golurilor dupa necesitati, cu ferestre inegale, asezate pe fatada la bunul plac al mesterului, fara legi, dar dispuse n mod artistic, pitoresc. Cladiri etajate observam si n Italia, spre exemplu la Roma, datnd din epoca lui August, Nero, Traian etc., avnd nsa o ordonanta simetrica, mai putin estetica dect hula noastra. Unul dintre cele mai vechi exemplare se gaseste si n zilele noastre n Forul Roman, sub Rpa Tarpea, al carei tip este bine cunoscut. Hula este o denumire veche dacica, ca si cuvintele care reprezinta elementele cladirii: zid, zidar, fereastra, var, caramida, tacoza (tipar celt), temelie, argea, ciocrlan (vrf), creasta, coama etc. etc. Cu numele ei generic hulla (astfel l pronuntau taranii si boierii olteni, ca si cei din Toscana), cula, dupa cum i spunem noi, a ramas n forma ei primara, neevoluata, asa cum au conceput-o vechii mesteri daco-romanosiriaci, iar cine voieste sa se convinga nu are dect sa faca comparatia cu cea de la Roma, care apartine epocii. Ea ramne n forma ei arhitecturala primitiva si este raspndita mai mult n Oltenia. Daca hula la noi nu a luat dezvoltare, aceasta se datoreste modernismului, care a acaparat arhitectura nationala. Urmarind raspndirea ei n Europa, o mai gasim n Macedonia1, n Franta si cu precadere n Spania, unde elementul prelatin dacic, iberic, pre-roman este puternic (acolo unde se spune si astazi: mi-e dor, straie graba etc.). n Italia, cula o ntlnim mai rar, datorita elementelor de invazie grecesti, punice, normande, nct abia trziu, dupa caderea Romei, si deci a clasicismului n evul mediu, descendentii vechilor sclavi si liberti, acei mesteri ultra nationali renviaza casa prelatina, casa dacica. Aceasta cula primeste diferite influente (n Spania domina influenta araba, transmisa pna la noi sub forma de stil florentin). Ca expresie a clasicismului moldovenesc al culelor, originare din Dacia, dam un exemplu foarte semnificativ n tara noastra, Castelul din Hunedoara, sub forma n care s-a raspndit n Italia, Franta, Spania. n Italia, tara artelor, cula difera de la un oras la altul. Recapitulnd cele de mai sus, ajungem la urmatoarea concluzie: Arhitectura rumneasca s-a manifestat sub urmatoarele forme, pna catre sfrsitul veacului al VI-lea: a. Arhitectura taraneasca stilul taranesc continuat pe un fundament seitic. b. Stilul vlaho-latin (ca sa folosesc un pleonasm), sintetizat n casa civila si religioasa. c. Stilul moldovenesc n evolutie d. Arhitectura culelor ramasa neevoluata, n caracterul ei principiar. * Sa cercetam pe scurt cum s-au petrecut lucrurile n afara de lumea valaha. n Bizant (Constantinopol), sub imperiul artei constantiniene si cu geniul celor doi arhitecti siriaci, Isidor din Milet si Antonio din Tralle, lund ca baza pretoriul din Monsmiech si emiciclul lui Maximilian Ercole din Milano (Mediolan), mparatul Justinian pune n veacul al V-lea temelia celei mai frumoase catedrale din lume Sf. Sofia. Cu aceasta se precizeaza stilul bizantin, unicul exemplu n lume. Alta cladire n stil curat bizantin nu mai exista. O data catedrala Sf. Sofia se stabileste si planul tip al Crucei Grece, care dupa cinci veacuri formeaza caracterul principal al artei neobizantine, al artei grecesti, pe care o gasim mai trziu la Muntele Athos si aiurea. Dupa caderea imperiului roman si dupa crestinarea gotilor invadatori (Teodoric), Ravena devine capitala Italiei, primind cultura bizantina si milaneza (n Milano si avea sediul Constantin), si si schimba complet forma ei politica, puterea spirituala lund locul celei imperiale. De acum nainte, cu ncepere de la sfrsitul veacului al VIlea si pna n veacul al XI-lea (cnd Venetia i ia locul), Exarhatul Ravenei nregistreaza a doua agora (dupa a noastra) si preponderenta n Adriatica. Biserica si n special arhitectura bizantina-ravenata-milaneza, spre deosebire de cea bizantina-justiniana este caracterizata printr-un stil nou, care se manifesta si se raspndeste de-a lungul coastei Adriatice, pna la Palermo si Catania. Sub influenta arabilor, care si faceau aparitia venind prin Delta, se pune temelia artei bizantino-sicula, sau mai exact arabo-sicula Monreale, iar ntre Palermo si Venetia se realizeaza tot sub influenta artei maure, faimoasele arhitecturi Analfese, Barese, parnigiana n aceasta situatie de la nceputul veacului al VII-lea, cnd Dacia avea o civilizatie n plina evolutie, ca si Bizantul si coasta Adriaticii, lumea latina primeste o noua si mare lovitura. Srbii si n urma lor Bulgarii ocupa n mijlocul Europei centrale pe care le stapnesc si n zilele noastre, si asezndu-se n mijlocul celor trei focare de civilizatie latina si asimileaza acesata civilizatie pastrndu-si alfabetul

luat de la rusi, care si ei l aveau de la daci (alfabetul slavon de astazi, zis chirilic) si abia catre sfrsitul veacului al IX-lea, prin Metodiu si Ciril se crestineaza, semannd peste tot cuprinsul pamntului lor arhitectura crestineasca valaha, arhitectura neobizantina si toata gama arhitecturala italica medievala, ncepnd cu cea lombarda a lui Or St. Michele din Pavia, pna la cea amalfeza. Un complex si un dezechilibru de arta si arhitectura, o lipsa totala de unitate n compozitie, o nejustificare n diferitele componente ale cladirii presarata ici si colo numai n ornamentatie, nu si n organism, cu impresiuni ale noului venit, aceasta este arhitectura srbeasca. Acesta este adevarul si nu al acelora care fac afirmatii eronate datorita unei pseudo-stiinte, atunci cnd spun ca monumentele noastre au influente srbesti. 3. Miscarea araba Stilul vlaho-arab si gotic-moldovenesc Aceasta era situatia spre sfrsitul veacului al VI-lea, cnd n Orientul asiatic se pregatea o noua miscare spre Europa. Arabii, sub califul Omar (dinastia omeiazilor), n dorinta lor de expansiune, cuceresc Ierusalimul, darma templul pe temelia lui frumoasa moschee Omar, iar pe la nceputl veacului al X-lea, sub califul Ibn Tulon, datorita iscusintei unui arhitect copt, pun baza faimoasei arhitecturi arabe, cunoscute ndeajuns, care poarta numele califului. n drumul lor, arabii patrund n Sicilia, unde normanzii si facusera aparitia, iar o alta ramura trece Gibraltarul n Spania unde au ridicat minunatele monumente de arta de la Alhambra, Alcazar, Guadalgara etc. etc. Pe masura ce arabii ocupau Sicilia, si n special Italia, din nordul peninsulei patrundea catre sud un nou gen de arhitectura, de asta data iesita din mna de mesteri, fara de nici un fel de pregatire artistica, arhitectura care la baza ei avea tot neo-romanul, cunoscuta n istoria artelor ca Evul Mediu lombard (n Lombardia), Evul Mediu toscan (n Toscana), sienez (n Siena), cosmat (n Roma) si asa mai departe. O data cu aceasta si chiar cu ani nainte se mai raspndeste tot catre sud arhitectura ravenata. Acest ansamblu de arhitectura cu caracter medieval, pe masura ce patrunde n sud, ntlnind geniul arab pe toata coasta Adriaticii si pe cel normand n Sicilia, ofera istoriei artelor, si ca urmare lumii artistice, faimoasele stiluri de arhitectura cunoscuta, si anume: stilul arabo-siculo-sarasinese, n Sicilia stilul barese, n Bari stilul amalfez, n Amalfi stilul pisan, n Pisa stilul parmigian, n Parma stilul luchez, n Luca etc., toate cu influente arabe. Acolo unde neo-romantul, pe baza arhitecturii ambroziene, ncepe sa embrioneze goticul, amestecul arab se imprima si mai bine, dnd nastere arhitecturii gotice italice, cunoscuta si destul de diferita dupa localitati: goticul de Orvietto, goticul de Firenze, goticul de Siena, goticul milanez, goticul venetian etc. Aceasta era situatia arhitecturii n peninsula italica, n timp ce arhitectura clasica latina (valaha n Muntenia si moldoveneasca n Moldova) se afla n toata splendoarea. Si la noi semnalam influenta araba infiltrata n plina arta latina. Arcul arab ia locul neo-roman la colonadele tindelor bisericesti si la cerdacurile caselor, pastrnd n acelasi timp n compozitia cladirii si pe acesta. Se mai observa influenta araba si n diferitele detalii ale bisericilor. Si lucrurile se aseaza n asa fel, nct n arhitectura noastra latina, sub noua influenta araba, edificiul primeste n compozitia structurii linia araba, care se localizeaza cu un caracter special, pe care nu-l mai ntlnim n alta parte, dar masa cladirii, silueta ei pastreaza totusi caracterul vechi latin. Se formeaza asadar un stil de arhitectura cu desavrsire nou, pe care fara ndoiala l putem numi stil vlaho-arab. Faptul s-a petrecut n aceleasi conditiuni ca si n centrul si sudul Italiei. Nu acelasi proces s-a ntmplat n Moldova, unde arhitectura latina a suferit si ea, ca ntreaga arta a lumii, influenta araba. Ochiul cunoscator poate foarte usor observa aici si linia gotica, fie n detaliile stilului, fie chiar n formele si ancadramentele ferestrelor si n ornamentatie. Aceasta influenta araba cu linie gotica este cu mult mai pronuntata n nord, n Bucovina, si din ce n ce mai slabita, pna la parasirea ei, cu ct ne lasam catre sudul Moldovei, iar n Basarabia nu o mai ntlnim de loc. Astfel n Moldova, protoclasicismul ramne n picioare, mbogatindu-se numai cu noua influenta gotico-araba, care nu-i strica silueta cladirii aerul, izul, dupa cum spune rumnul ramne tot cel moldovenesc, dupa cum n Valahia ramne cel valah, deosebit de toate arhitecturile din lume. Ca exemplu: n timp ce biserica Sf. Nicolaie Domnesc din Iasi pastreaza protoclasicismul pur n toata vigoarea si splendoarea lui, la biserica Dragomirna din Bucovina, goticul-arab este ncrustat n masa protoclasica. Pentru acest din urma caz se cer nsa multa pricepere si prevedere, spre a nu cadea complet n gotic, departndu-ne astfel de la stil. Concluzia pe care o tragem din cele spuse mai sus este, ca pentru cercetatorii si cunoscatorii de arta, Moldova nregistreaza doua stiluri de arhitectura aproape diferite, desi ambele snt grefate pe aceeasi masa latina, si anume: a) Stilul protoclasic moldovenesc b) Stilul gotic-moldovenesc, nchegnd n cuvntul gotic doar fondul arab, pe interpretare gotica.

4. Miscarea Normanda n tara noastra miscarea normanda si-a avut rasunetul datorita Cruciadelor. Normanzii au capatat primele notiuni de cultura n arta, n Sicilia de la arabi si din influenta ravenata. Porniti cu acest bagaj de cultura artistica siciliana, dupa ce mpreuna cu mesterii locali au ridicat una dintre cele mai frumoase cladiri din lume Monreale, normanzii si mbogatesc cunostintele cu tot ce s-a produs ca arta n peninsula (mai ales cu geniul ambrosian, care sta fara gres la temelia viitorului stil gotic normand, ca sa folosesc termenul vulgar) si n cunoscutul Midi sudul Frantei , dnd lumii cele mai frumoase creatii de arhitectura normanda. Faimoasele catedrale din Reims, Louvain, Paris (Notre-Dame) etc. snt cele mai autentice marturii. Si geniul normand, mai mult sau mai putin interpretat se ntinde n urma n Anglia, n Germania si prin alte parti explicnd abia acum denumirea cuvntului gotic, care ar fi putut foarte bine lipsi, ramnnd doar acela de normand. La noi, geniul normand s-a manifestat prea putin, ca undele unei mari, care abia mai bat departe, si aceasta, dupa cum am spus, datorita actiunii Cruciadelor. Influenta normanda o aflam n arhitectura, mai concret n silueta turnului Coltei din Bucuresti (demolat), cu cele patru turnulete de pe nvelitoare, pe care le mai ntlnim prin tara n Cetatuia de la Iasi si n Ardeal acolo unde este emblema Ordinului templierilor (secta religioasa). Arhitectura turnurilor, considerata n ordinea vechimii, o ntlnim la mesopotami (numai n desenuri sau relicvuri, deoarece n natura nu ne-a ramas nimic) si la daci. Coloana Traiana nfatiseaza la fiecare pas turnurile dacice, care au caractere mesopotamice, nsa cu o arhitectura naintasa celei asiro-chaldaice. n clasicismul grec si roman nu exista turnuri. La romani, se gasesc slabe indicatiuni, fara un caracter special si nu se mai vorbeste de turnuri dect dupa sase veacuri, n arhitectura ravenata, adica dupa ce civilizatia vlahoneobizantina trece la Ravena. Caracterul latin al turnurilor, care apare n urma n lumea latina italica are ca specific etajarea succesiva, asa cum se vad si astazi prin Ardeal. Evul Mediu, n care se ncadreaza si normanzii, scoate etajarea turnurilor, lasnd sa predomine verticalitatea, dupa cum vedem n tara noastra la Turnul Coltei, Turnul Goliei (Iasi), Chindia (Trgoviste) si altele. Subliniez, nsa, ca protipul acestei arhitecturi apare n falnicele turnuri ale Sarmisegetuzei dacice. 5. Rissorgimentul Valah n urma arhitecturii protoclasice, daca nu chiar o data cu arhitectura valaha (latina), n orice caz nu departe de njghebarea ei, apare n Valahia un nou stil, pe care nu-l mai ntlnim n nici o parte, dect arareori n trei sau patru exemplare, n Italia. Oamenii de arta italici i dau un nume foarte sugestiv: Rissorgimento italic. Aparitia acestui stil n Italia e apreciata prin veacul al XVI-lea, cam n aceeasi epoca n care s-a semnalat si la noi. De retinut nsa este faptul ca scriitorii italieni l-au botezat cu numele de renviere, spre deosebire de Renastere, care-l numeste: Renascimento. Astfel cuvntul Rissorgimento are o semnificatie mai incisiva dect aceea a Renasterii. Daca am face o retrospectiva, urmarind toata gama de stiluri a Italiei, de ordinul sutelor, nu aflam nicaieri cel putin o nota din aceasta arta a Rissorgimentului, care sa fi pierit si acum sa reiasa la lumina, pentru a ndreptati pe scriitori s-o boteze astfel. Si atunci, daca Italia nu ofera nici macar un exemplu privind vechiul caracter al acestui stil, care sa-i exprime si titulatura, nu ar fi cazul sa ne gndim ca vechea arta s-ar fi petrecut odata undeva tot n lumea latina, la frati de-ai lor, prin alte locuri, n veacuri ndepartate si ca acum datorita unui simt si unei amintiri numesc astfel noua arta cu acest nume sugestiv, reintroducnd-o la ei? Caracterul de fond al acestui stil este elipsa ca arc intercolonar, n locul arcului neo-roman. Dar o elipsa care iese din regulile obisnuite ale elipsei si este pornita mai mult afectiv, cu o forma cu totul speciala. Daca privim n jur, n lumea care odata a jucat un rol alaturi de romani, de exemplu n lumea siriaca sau chiar cea greaca, arcul eliptic nu-l ntlnim.1 Ca urmare, originea lui nu o gasim n lumea antica. Ceea ce cunoastem este faptul ca n exigenta unei compozitii siriace, arcul eliptic cu caracterul lui specific nu ar distona. Fireste ca este vorba de compozitie, si nu de un exemplu. n acest caz, cercetarile noastre se ndreapta n alta directie, n alta lume latina, unde arcul eliptic cu totul special, asa cum am vazut, l aflam mai des ntrebuintat alaturi de compozitia careia i se preteaza. Si acea lume latina, daca nu chiar protolatina este lumea noastra rumneasca. Daca Italia, n spiritul acestui stil nu ne ofera mai mult dect cteva exemple, trei-patru, la noi n Valahia exemplele snt de ordinul miilor, iar cladirile care ne-au mai ramas n fiinta (cele mai vechi astazi au cel putin 300 de ani), snt de data anterioara exemplarelor Italiei. Nu este ungher din tara, nu este bisericuta sau cula, ca aceea de la Curtisoara, nu este casa taraneasca prin judete de munte, prin Arges si mai ales prin Muscel, unde sa nu ntlnim arcul eliptic, cu forma lui speciala si restul arhitecturii cu totul concordant arcului, ntr-o compozitie cu silueta valaha, pentru ca aceasta silueta nu se pierde. Pentru ca este un ce nnascut n spiritul mesterului si al taranului romn, chiar acolo n tindele lor, unde sar crede ca arhitectura dintre stlpi denota o influenta araba, adevaratul ochi de cercetator observa ca nu este vorba de altceva dect de acest nou stil. Si am vazut multe case de tara, unde usa intrarii, desi de forma dreptunghiulara se nscrie totusi n elipsa. Daca stilul valaho-arab este un rezultant al influentei mprejurarilor petrecute, n schimb stilul despre care vorbim este nnascut n sufletul taranului nnostru. Asadar, arc eliptic ntre coloanele bisericesti si n arhitectura civila, arc eliptic n taietura ferestrelor din interiorul

bisericii, unde se gasesc patrunderile n bolti, ntreaga masa este concordanta stilului, indicatiunea panourilor ia locul desenelor latine s.a. Aceasta este arhitectura care pe italieni i ndrituieste s-o boteze Renvierea italica, renvierea latina. Si atunci, cnd spiritul artistic al protoclasicismului si are obrsia la noi, cnd arhitectura Ravenei si a doua Agora si are acelasi nceput tot aici (ca dupa ea sa-i urmeze a treia Agora la Muntele Athos), cnd Renasterea se plamadeste pe pamntul nostru (aici se afla si pictura n fresca) si cnd nenumaratele exemple ale stilului despre care am pomenit se gasesc tot la noi, ntr-o lume latina, nu ar fi cazul sa fim ncredintati ca aceasta arta, n patrimoniul exclusiv al taranului rumn, recunoscut conservator al trecutului milenar, i apartine lui dintru nceput? Daca scriitorii de arta italici numesc cu drept cuvnt stilul acesta Rissorgiment (renviere), ratiunea ne ndeamna ca noi, care l-am cunoscut de la origine si l mentinem neatins, sa-l numim tot astfel. Viitorul i va rezerva fara ndoiala adevaratul lui nume, iiar dupa parerea mea acest stil de arhitectura l putem ncadra fara gres n arhitectura valaha. Hula, casa matrice daciana si mentine forma primara, n schimb casa taraneasca evolueaza n casa boiereasca, brncoveneasca, ultima arhitectura pe care o aflam n tara noastra. Nu putem trece cu vederea ca acest geniu artistic, C. Brncoveanu, a stiut sa culeaga din toate nuantele de arhitectura si sa le mbine ntr-un tot armonios. Stilul lui Brncoveanu1 l recunoastem ndeosebi n palatele tipice de la Mogosoaia, Doicesti si Potlogi. Dupa ce turcii au incendiat palatul de la Mogosoaia, Niculaie Bibescu, mostenitorul lui Brncoveanu, cautnd sa-l reconstituie, s-a adresat unui arhitect francez, care a darmat ferestrele facnd altele, fapt ce se poate observa din ilustratii. Au ramas nsa porticele, coloanele etc. Palatul s-a pastrat astfel, pna cnd ultima mostenitoare, Marta Bibescu, s-a hotart sa-l restaureze. Dar sa urmarim evolutia acestei restaurari: ntr-o zi, un coleg ma informa ca, la apelul Martei Bibescu, a venit la noi prof. Rupolo, reputat arhitect din Venetia, care restaurase ntre altele si Turnul din San Marco. Prezentndu-ma acestuia, am fost cu adevarat impresionat de frumusetea planurilor executate, dar cu tristete prof. Rupolo mi-a spus: Ce pacat ca nu pot face ce vreau, pentru ca d-na Marta Bibescu se mpotriveste! Marta Bibescu s-a adresat apoi unui alt arhitect, minor, care, nepricepndu-se, a stricat palatul, astfel nct recomand tineretului nostru de specialitate, pentru a se edifica asupra autenticii arhitecturii brncovenesti a acestei cladiri, sa consulte fotografiile dinainte de restaurare.1 Din palatul de la Doicesti n-a mai ramas nimic Palatul de la Potlogi s-a pastrat numai n parte. Cu aceasta, nchei seria stilurilor de arta rumneasca. Influente si localizari am mai avut, se-ntelege, dar, pentru Istoria Artelor, ele prezinta o importanta minora, deoarece patrunderea lor este nensemnata. Singurul curent care a mai persistat la noi este cel genovez dezvoltat n Italia la sfrsitul veacului al XVI-lea si ajuns n tara noastra mai trziu. Acest curent genovez l semnalam mai ales la stlpii de zid ai portilor de la intrarile caselor boieresti. Doricul genovez, cu firida ntre stlpi, este aproape nelipsit. Mai observam cladiri vechi n orasul Galati, unde amprenta genoveza se remarca aproape n ntregime. Faptul se explica daca ne gndim la cele trei republici italice: Raguza (Dubrovnic), Genova si Venetia, stapnele de odinioara ale Marii Adriatice, care ocupau n Evul Mediu tarmul Marii Negre, astfel Raguza (n Dalmatia), coastele de la Varna pna aproape de Constanta; Genova de la Constanta (unde si astazi se mai vad urmele portului genovez) pna la Sulina, si Venetia, de la Sulina la Odessa. Dar voevodul Tarii Romnesti, Mircea cel Batrn, a intervenit, dupa cum se stie, n luptele intestine dintre Raguza si Genova, pentru stapnirea Dobrogei, reusind s-o cucereasca.

Arhitectura n Ardeal, Bucovina si Basarabia n vreme ce n Valahia si Moldova lucrurile se petreceau dupa cum am vazut, nregistrnd n Istoria Artelor pagini de o necontestata frumusete, nca nepatrunse suficient de noi, cei de astazi, n restul rumnismului atmosfera era urmatoarea: Referindu-ne cronologic la Ardeal, unde stapnirea romana si concentrase centrul de gravitate (unde odinioara se ngramadise fosta activitate dacica) si n Banat, care mpreuna cu partea de sud constituia un cap de pod n coasta Daciei, romanii, ocupantii, cu spiritul lor de civilizatie mai mult greaca, cu acele linii conditionate si reglementate, ajunsesera sa distruga tot spiritul, toata scnteia inteligentei si priceperii dacice. Dupa ocupatia romana, trecerea attor neamuri peste bastinasii tarii, urmata de popoarele migratoare stabilite pe pamnturile Transilvaniei, la care s-au adaugat colonizarile saxone, au avut drept consecinta n arta o stagnare pe scara evolutiva, o reducere a personalitatii lor, manifestata n faptul ca ardelenii au ramas cu ceea ce au apucat de la primele lor nceputuri. Au pastrat acea arta protoclasica, reflectata cu precadere n arta taraneasca, pe care se ntelege si-au perfectionat-o, fara ca totusi s-o dea ca altoi n toata vigoarea, asa cum au facut conationalii lor de dincoace de munti. Dar, ca sa nu las impresia unei exigente gresit ntelese, arta valaha (latina) se dezvolta si n Ardeal n conceptia bisericeasca si n cea civila (casa oraseneasca), daca nu n conditiile artistice de la noi, totusi n proportii uneori mai mari, datorita vietii comerciale intense. nct astazi, vorbind de arhitectura Ardealului si Banatului, subliniem caracterul de arta taraneasca, asa cum am mostenit-o

de la vechiul scit, care, datorita spiritului inteligent, vioi, dar ntelept si asezat, caracteristic rasei, a dus-o, as putea spune, la cea mai desavrsita perfectiune (crestaturi n lemn, cusaturi diferite, ncondeiatul oualor etc., superioare pe alocuri celor de dincoace de munti), n care rumnul nchis n sufletul lui amart, si-a varsat tot focul n arta transmisa de la stramosii lui. Si acelasi lucru s-a petrecut si n Balcani, unde dacii au suferit stapnirea bizantina urmata de cea slava Ocupatia ungara si austriaca, vorbind despre Ardeal si Banat, datorita rolului de stapnitori si legaturilor pe care fosta monarhie le avea n comertul european, a ndepartat pe rumn de la viata cetateneasca si artistica. Cercetatorul de arta observa totusi, n afara de cele doua caractere de arhitectura preponderente, un mic suflet rumnesc, n unele dintre casele medievale, cum este de pilda aceea a Branului (vorbesc de castel), ca si prin alte parti, acolo unde spiritul rumnesc putea fi mai activ, sau n mai mare masura n Castelul lui Mihai Viteazul din Fagaras, atunci cnd domnul valah stapnea Ardealul renviind rumnismul. De aici ncolo, arhitectura italica n toata gama ei se prezinta att n Ardeal, ct si n Banat talle et qualis. ncepnd cu Renasterea toscana, venetiana, bologneza, milaneza, genoveza si pna la barocul romano-toscanolombard din poarta cetatii Alba Iulia, toate aceste forme spun, se citesc n Ardeal, nct calatorul cunoscator, care trece att prin orasele mari, ct si prin satele mai importante, are impresia ca se afla n Italia, sau cel mult la Viena, cnd nsasi Viena este plamadita pe capapodul italic al lui Palladio si Vignola. n Bucovina si Basarabia, lucrurile s-au petrecut altfel. Aceste doua provincii moldovenesti, trecnd n posesie straina mai recent, nu s-au modificat prea mult. Ele au ramas cu caracterul patriei mume pe care l-au dezvoltat mai departe. Si totusi, o oarecare nuanta se observa si la acestea: a) Bucovina trecnd sub dominatia austriaca, influenta gotica determinata de miscarea araba se imprima n vechea arhitectura moldoveneasca, dnd n Istoria Artelor stilul gotic moldovenesc, despre care am vorbit mai sus. Cel ce doreste sa ofere artei o cladire moldoveneasca, trebuie sa caute sa nlature ct mai mult goticul din compozitie, fiind suficient de caracterizata si destul de bogata si fara de acesta. O cladire sau compozitie realizate n asemenea conditii si pastreaza prin simpliitate frumosul caracter moldovenesc, unic n Istoria Artelor. b) Basarabia, trecuta sub stapnirea tarista, ramne si ea cu vechiul caracter arhitectural moldovenesc, fara nici o interventie. Ba nca ceva mai mult, departe fiind chiar de focarul intelectual al Iasului, si pastreaza si mai mult curatul caracter protoclasic. Adnotari Antichitatea pomeneste de cele mai importante ramuri, care au locuit Dacia. Astfel: etruscii natiune puternica, civiliizata, foarte religioasa si nzestrata cu deosebite calitati artistice; obii cei mai drepti oameni de pe pamnt; sarmatii foarte cunoscuti ca iscusiti militari (calareti); moldovenii considerati ca o natiune divina; pelasgii popor foarte cult si mari constructori; valahii (olahi valahi latini), popor nzestrat cu o deosebita cultura spirituala). Cicero spune: Valahii-latini snt cel mai vechi popor de pe pamnt, trunchiul latinitatii (Cicero, De natura Deorum, 1, III, 17). Acestia snt oltenii, iar cnd spunem olteni, se cuprinde toata Valahia, nu numai regiunea Olteniei din zilele noastre. n Oltenia de astazi, unde se afla Cetatea Letinilor, se pastreaza si acum denumiri de comune, care amintesc epoca tertiara (exemplu: comuna Jidovul), cum si epoca cuaternara (comuna Novaci). Limba lor este limba generica a ntregii rase (limba dacica) existenta din vremea cnd nu se vorbea de romani. Olteni se gasesc si n Italia, de la Roma spre sud. Acestia numesc opinca lor carpatina. * Egiptul. Cunoscutul scriitor italian Archinti, vorbind despre felahi, i considera drept o rasa superioara de oameni blnzi, harnici si neobositi muncitori ai cmpului (Degli Stili in architectura, editura Gonzogno, Milano, 1896). Mareata piramida ridicata de faraonul Keops, urmasul lui Osiris, exprima nalta spiritualitate a Novacilor. Abatele Moreaux si multi alti cercetatori, printre care amintim si de neobositul prof. Moisescu, gasesc n fiecare linie a piramidei si chiar pe traseul coridorului, dimensiuni si semne care nu snt ntru totul creatii proprii ale faraonului, ci n principal exprima sinteza psihomaterialista petrecuta n muntii Carpati. Dupa legenda argonautilor, sanctuarul cel miraculos al soarelui se afla n orasul Solis Urbs, capitala regelui dac Aete. Plinius l stabileste n Panchaea, lnga Istrul de Jos, dupa o scrisoare a lui Evchemer (504). Dacii nu snt un popor de migratiune plecat din India sau din alta parte a lumii, ca indo-germanii sau indo-slavii (Eug. Pittard). * Invazia Traiana. Sa urmarim care era situatia Imperiului Roman pna la mparatul Traian. Italia, tara latina, desprinsa din marele arbore dacic, se afla n permanente razboaie fratricide, iar dupa ce a trecut prin numeroase faze, a ajuns republica, la un pas de imperiu. Dar abia se linistise dupa attea framntari,

ca o cangrena i macina trupul: luxul si desfrul grecesc deosebit de ilustrat cu precadere n Pompei. Lasnd la o parte amfiteatrul, termele si alte locuri de adunare, unde totusi faptele se mai petreceau cu caracter de discretie, vizibila este nsa casa lupanarelor care e ntrecuta la Roma de catre orasul Pompei. Acolo se desfasoara ntreaga coruptie greaca, care devine centrul de educatie al societatii aristocratice romane. Locurile parasite n graba din cauza eruptiei fulgeratoare a Vezuviului vorbesc de mbinarea prestigioasa a geniului artistic grecesc ilustrat arhitectonic, pictural si sculptural alaturi de scrierile grecesti decorate pe peretii cladirilor care, descifrate, ngrozesc decaderea romana. Luxul, necesitnd cheltuieli exorbitante, explica razboaiele duse de romani, pentru obtinerea sumelor necesare de acoperire. Si cei care vizeaza de la nceput situatia au fost punii. Punii (semiti) prezentndu-se drept arendasi, au nchiriat mosiile marilor latifundiari la preturi derizorii, cu conditia ca proprietarii lor sa le dea sclavi pentru muncile pamntului, fapt ce a dus la saracirea tarannimii. Astfel punii le-au dat lovitura de gratie. Cato, marele om de stat si fervent aparator al privilegiilor aristocratiei (234-149 .e.n.), a combatut zadarnic influenta greaca. n calitate de consul, el a cerut distrugerea Cartaginei1, marele concurent comercial al Romei (195), strignd n Senat din toate puterile: Roma e bine, e bogata, galerele ei strabat toate marile ceterum censeo Carthaginem esse delendam, cuvinte cu care Cato si ncheia toate discursurile. Revolutia ncepe: fratii Grachi, Caius si Tiberiu, vin cu o lege agrara pentru mproprietarirea taranilor, dar snt ucisi si cadavrele lor aruncate n Tibru. Totusi legea trece, taranilor li se mai ndulceste starea, dar latifundiarii ncep sa murmure, astfel nct Senatul Roman apeleaza la noi izvoare, concesionari, conversiuni etc. Iata ce spune Cicero (106-43 .e.n.), talentat orator, scriitor si om politic, de asemenea sustinator al aristocratiei si al proprietatii private: Conducatorii statului prin nici un mijloc nu pot cstiga mai usor bunavointa poporului, dect prin respectul pentru avutul altuia si dezinteresare. Cei ce vor sa devina populari, si din aceasta cauza propun fie vreo legre agrara, ca sa fie alungati proprietarii din gospodariile lor, fie ca socotesc ca banii mprumutati sa fie iertati debitorilor, aceia sapa temeliile statului. Mai nti distrug unirea, care nu poate sa subziste cnd unora li se rapesc banii, iar altora le snt daruiti; apoi dreptatea, care este cu totul suprimata, daca nu-i este ngaduit fiecaruia sa fie stapn pe avutul lui, caci lucrul acesta este caracteristic oricarui stat si oras, ca sa fie libera si neturburata posesiunea oricarui bun propriu (Cicero, De officiis). Slabirea Imperiului Roman este provocata, pe lnga intrigile si tesaturile interne, de criza financiara, deoarece stapnirea a trei continente cu un venit relativ mic, fara posibilitati de ndreptare facea imposibila o administratie asa cum s-ar fi cuvenit. Stim cu totii cum era ntmpinat Cezar de catre marele pontif, ori de cte ori cauta sa apeleze la tezaurul din templul lui Saturn si era oprit, iar Cezar i raspundea cu cuvintele: Salus reipublicae, suprema lex est. Fapt care l-a determinat pe el si dupa acesta pe urmasii lui sa-si ndrepte privirile catre bogata si invincibila Dacie. Dar planul nu si l-a realizat, fiind asasinat de catre conjurati (44 .e.n.), printre care se afla si Brutus, fiul sau natural, caruia n momentul mortii i marturiseste taina: Essi ios emu? (Tu esti fiul meu) exprimat n limba greaca, si nu n latina, cum sustin multi istorici. Jugurta n plin Senat striga: Oras pacatos, nu se gaseste cumparatorul, care sa te cumpere. Pe de alta parte, taranimea saracita, lipsita de pamnt, ncepe sa faca agitatii, n special n Sicilia. Scriptele consemneaza strigatele unui ostas care spunea: Se intituleaza stapni ai lumii si ai pamntului si noi nu avem un pumn de pamnt. Animalele din ceruri au portile lor si noi nu avem dect aer si soare. Urmasul lui Iuliu Cezar, nepotul sau, Octavian August (63 .e.n. 14 e.n.) primul mparat roman (27 .e.n.), om cu o minte mai chibzuita, si-a cstigat puterea nlaturnd pe Antonius si Lepidus din triumvirat, si instituind o dictatura militara. El rezerva istoriei secolul de aur, ncurajnd cultura romana, ai carei poeti Virgiliu, Horatiu si Ovidiu, au devenit nemuritori. Vederile lui s-au ndreptat si asupra viitorului, cautnd sa consolideze ct mai mult latinitatea. Aceasta actiune o realizeaza nsa mparatul Traian (98-117), fiul adoptiv al mparatului Nerva, care cstiga razboaiele duse cu Decebal, conducatorul invincibil al Daciei (106). Sa urmarim acum care era situatia Daciei n timpul acesta. Tacit, n scrierea sa De moribus Germanorum, facnd o comparatie cu puterile militare ale statelor Europei spune: Germania se desparte de romani si de gali prin munti si ape (montibus aut fluminibus separatur), pe cnd de daci de o frica reciproca (mutuo metu). O armata regulata dacii nu aveau, n schimb toata tara era n picioare la vremea de razboi. mparatul Traian, observnd pericolul, si asigura concursul Asiei, Africii si Europei cu voluntari si mai ales mercenari, din care nu lipseau nenumarate hoarde de tigani cutreietori ai pamntului si cu tot acest puhoi se revarsa asupra Daciei pe patru cai, cu armate care vin pe uscat din Italia, Germania si Macedonia, si cu altele aduse pe mare din Asia si Africa. Razboiul dureaza ctiva ani, n trei reprize cu patru episoade. Puterea romana, cu toate mijloacele de care dispune, se afirma. Romanii reusesc sa nlature astfel pe sarmati si pe gali si, dupa numeroase peripetii, ntind poduri de vase peste Dunare si se hotaraste construirea unui pod de piatra, care att timp ct cerea constructia lui trebuia pus la adapost de atacurile dacilor. n urma consultarilor cu marele Apolodor din Damasc si cu inginerul Balbus, constructorul efectiv al acestei mari opere, se alege locul cel mai potrivit, la Hrsova (nu la Severin), avnd bratul Borcea drept perdea n fata dacilor. Ca tehnica a fost ntrebuintata dioptria, un fel de tahimetru, care scutea de deplasari pe balta. n afara de podul cel mare de peste Dunare de la Capidan (Kalekioi) s-au mai construit nca patru poduri de lemn peste Borcea, la Bordusani, Cocargea, Socarici si Chioara. Pliniu vorbeste de nuoves pontes (poduri noi). De acolo, din dreptul lor, soselele trec la Celei, traverseaza Ialomita, lasnd movile de pamnt pe tot parcursul, ncepnd din Dobrogea, drept puncte de reper pentru armata, urmnd drumul pe Valul zis al lui Traian. Legiunile urmeaza apoi drumurile pe la Valenii de Munte, Drajna, Tabla Butii si patrund n Ardeal, unde se ntlnesc cu alte doua armate sosite, una din Italia, care trecuse Dunarea pe la Severin pe un pod de vase si o alta care venea din Panonia Vindobona (Viena).

Punctul de ntlnire a fost fixat prin trei turnuri, din care astazi au ramas n picioare doar doua, iar cel ce se gaseste mai n buna stare se observa pe linia Simeria-Lupeni, ntre statiile Crivadia si Merisor. Marile armate formate astfel nainteaza spre Sarmisegetuza (n sus de Orastie, la Costesti), avnd de nfruntat sapte cetati ce constituiau perdeaua capitalei, pe care Decebal, din motive strategice, o mutase acolo de la Curtea de Arges. Dndu-si seama de pericolul iminent, Decebal aduna marele consiliu, iar n calitate si de sef spiritual, dupa solemna mpartasanie, mpartind apa sfintita dintr-un vas mare pregatit anume (consider ca erau crestini la vremea aceea), dacii pornesc la lupta decisiva. Dar dusmanul cu mult mai numeros ajunge la portile capitalei, i da foc si forteaza intrarea. Decebal, vaznd situatia pierduta, ia drumul muntilor, pentru a strnge ajutoare. Dusmanul nsa l ajunge din urma si Decebal, ca sa nu cada viu n minile lui, si strapunge pieptul cu un pumnal Caderea lui si sinuciderea acestui mare titan de la Dunare este tot ce artistul figureaza mai magistral pe coloana; este o adevarata capodopera michelangeleasca. Totusi, dusmanul este nendurat, l decapiteaza si capul nensufletit, pus pe o tipsie, l arata multimii Decebal nu mai exista si cruzimea cuceritorului nu se opreste mai taie capetele pe butuc si celor doi fii ai sai, unul de vreo 15 ani si altul ceva mai maricel. Astfel este ngenuncheat viteazul popor dac, fara nsa a-l distruge definitiv, iar pamntul cucerit este proclamat Dacia felix, pentru romani fara ndoiala, dar nu si pentru daci. Opera de devastare si de incendiere se continua, nvingatorii ucignd si dnd foc la tot ce le iese n cale; marii comandanti daci supravietuitori iau drumul muntilor 1 nfrngerea Daciei nseamna ruperea latinitatii, care se ntindea din Caucaz pna la Atlantic, spulbernd astfel visul lui Octavian August. Marile serbari care au urmat la Roma, cu ocazia dezvelirii Coloanei Traiane, serbari care au durat peste 130 de zile, dovedesc pretuirea victoriei romanilor asupra dacilor. Tezaurul dac a fost transportat la Roma, mpodobinduse cu el edificiile publice si slujind la refacerea financiara a imperiului. Dupa veacuri, Cassiodor, primul ministru al regelui got Teodoric, se minuneaza de marea valoare a acestor bogatii. Totusi, aceasta captura nu reprezenta dect ultimele plpiri de candela; totul a fost zadarnic si cu urmari daunatoare. Puternicul aliat al lui Traian, Germania, si trage consecintele acestui mare razboi. Si ntr-adevar, lumea latina rupta (Dacia sudul si parte din centru), Germania este lovita si ea de Asia, care statea la pnda. Lucrarile lui Traian n Dacia felix, destul de saracacioase, nu au fost dect praf n ochii localnicilor. Este destul sa privesti marele Colisseum de la Gradistea, construit din bolovani de ru, pentru ca sa-i plngi de mila. Totul a fost construit de forma, nimic serios nu s-a ridicat, pentru ca nici nu i atragea nimic, de vreme ce cuceritorii erau vesnic hartuiti de autohtonii daci, de carpi, goti etc. Si dupa o stapnire de cca 150-160 de ani, mparatul Aurelian (270-275) este nevoit sa-si retraga din tara cucerita administratia si majoritatea trupelor. Autohtonii daci ramn pe loc. mparatului Diocletian (284-305) i urmeaza, la abdicarea sa, Galeriu, de origine daca, nascut la Sardica. Numele lui este imortalizat de-a lungul istoriei stramosilor nostri prin faptul ca reabiliteaza onoarea dacilor. n scurta sa domnie (306-311), poarta doua razboaie cu partii lui Narses. n primul razboi, dus n Armenia, armatele romane snt nfrnte, dar, amintindu-si de fidelitatea si calitatile razboinice ale dacilor, reuseste, datorita ajutorului conationalilor lui, sa biruiasca n al doilea razboi. n cinstea acestei mari victorii, Senatul Roman nalta un Arc de triumf la Salonic. Acest arc consfinteste actul de renastere al poporului dac. Regretabil este ca istoricii nostri trec cu vederea acest deosebit de important moment istoric, care a fost studiat de literatura istorica straina. (LArc de triomphe de Salonique, de prof. danez dr. Kinch). Eutropius, cunoscut istoric roman (sec. IV e.n.) scrie n De mortibus persecutorum: Romani nominis titulum immutari uolebat ut non Romanum imperium, sed Daciscum cognominaretur1, iar Rufus Festus spune: (Galerius) cum uix impetrasset ut reperato de limitaneis, Daciae exercitu euentum Mortis repeteret2. Dar marea sentinela daco-germana zdrobita atrage dupa sine puhoiul Orientului. Rasa slava se ndreapta spre sud si ocupa Sarmatia Marea Moldova (Ucraina de astazi), tara marginasa. Slavilor le urmeaza mongolii. Vandalii lui Generic dau foc Romei. Hunii lui Attila fac la fel. Gingis-han ajunge la portile Parisului etc. etc. Evul Mediu si urmeaza cursul sustinut de pavaza bisericii catolice, marea organizatie condusa de Papa, suprema putere spirituala. Se afirma imperiul balcanic. mparatul Hadrian (117-138), urmasul lui Traian, a avut o idee geniala, stricnd podul de peste Dunare (podul lui Apolodor de la Capidava), ferind Balcanii de invazii. n acest lung sir de navaliri, puterea dacilor este slabita de sirul nesfrsit al hoardelor asiatice care poarta necontenite hartuieli. Ceea ce se mentine si se afirma n aceasta atmosfera este ramura dacica din Macedonia si Albania. * Am considerat ca snt utile aceste adnotari, care prezinta n rezumat situatia Daciei n vremea razboaielor purtate cu marele Imperiu Roman si urmarile pe care le-a avut nfrngerea acestui mare popor dac pe plan strategic. Victoria mparatului Traian a dus la o temporara refacere financiara, n schimb a deschis ragazul navalirilor asiatice, care s-au ntors ca un bumerang asupra marelui imperiu roman o data cu caderea Romei (476). Asezarile Dacice din Muntii Orastiei

Partea a I-a:Studiul topografic al asezarilor, de prof. C. Daicoviciu Partea a II-a: Studiul bibliografic asupra asezarilor, de Al. Ferenczi, Buc. Ed. Acad. R.P.R., 1951, n 80, 116 p11 h. (Cercetari de istorie veche, Bucuresti) Rezultatele sapaturilor arheologice si ale cercetarilor istorice din anul 1953, vol. I, Buc. Ed. Acad. R.P.R., 1954, p. 263 (Cercetari privind istoria R.P.R.) C. Daicoviciu: Cetatea dacica de la Piatra Rosiea. Monografie arheologica, Buc. Ed. Acad. R.P.R., 1954, p. 172 XXII pl. (Cercetari privind istoria veche R.P.R.) Material arheologic, vol. I-II, p. 717, Buc. Ed. Acad. R.P.R., 1953-1956 G. Murnu: Monumente de piatra din colectia de antichitati a Muzeului de la Adam Clissi, Buc. Gutenberg, 1913, p. 91 Gh. Stefan: Din trecutul asezarilor omenesti pe teritoriul patriei noastre, Cluj, Ed. Stat ptr. Lit. Econ. 1954, p. 60 (Colectia pentru raspndirea stiintei si culturii) Supliment bibliografic 1. Herodoti:Historiarum Liberi IX edidit Henri Rudolph Dietsch. Editio altera Curavit H. Kellenberg vol. I Lipsiae, in Aedibus, B. G. Tenbueri, 1885 2. Herodot. Traducerea romneasca publicata dupa manuscrisul gasit n manastiirea Cosula, de N. Iorga, Valenii de Munte. Tip. Neamul Rom. Soc. Pe actiuni, 1909, p. 553. 3. Lucasin Silius: Oeuvres compltes. Version franaise publie sous Italicus, Claudian la direction de M. Nisard de lAcadmie franaise Pariis, Firman, 1878, p. 751 (Sur la Guerre contre les Gtes) (pp. 545-6559) 4. Dione Cassius: Historia romana, vol. I-V, Leipzig, Taubner, 1864 5. Diodore de Sicile: Bibliothque historique, traduction du grec, par Ferd. Hoefer, tomes I-IV, ed. II, Paris, Hachette, 1865 6. W. Froehner: La Colonne Trajane daprs le surmoulage excut Rome en 1861-1862. Reproduite en phototypographie, par Gustave Arosa, Paris, J. Rotschild, 1872, XXI, p. 34 7. Salomon Reinach: La Colonne Trajane, Paris, Leroux, 1886 8. J. E. Neigebaur: Dacien aus den Ueberresten des Klassischen Alterthums, XII, p. 311, Kronstadt, Gtt, 1851 9. Friiderich Mller: Die rmischen Inschriften in Dacien, 1865, p. 248, Wien Tendler 10. A. D. Xenopol: Istoria Romnilor din Dacia Traiana, ed. III, vol. I-IV, Iasi, Tipo-Lito, Goldner, 1888-1893 11. A. D. Xenopol: Materiale arheologice, vol. I si II Vol. I Mat. arheol. Privind istoria veche a R.P.R. Vol. II Mat. si cercetari arheologice Buc. Ed. Acad. R.P.R, 1953-1956 vol. I, p. 816, vol. II, p. 717. 12. Vasile Prvan: Dacia, Ed. Stiinta, 1957, p. 253, h. 1 13. Ph. Le Bas: Histoiire romaine depuis la fondation de Rome jusqu la chute de lempire dOccident, vol. II, p. 558, Paris, Didot, 1846 14. // : Istoria Romana a lui Eutropius, Trad. De G. Popa Lisseanu, ed. II, Buc. Tip. Jockey Club, 1923, p. 174 15. Alex. Philippide: Originea Romnilor, Iasi, Viata Romneasca, 1925-1928, vol. I, p. 889, vol. II, p. 829 16. Gr. G. Tocilescu: Dacia nainte de Romani, Tip. Acad. Rom, 1880, p. 594 17. N. Densusianu: Dacia preistorica, Buc. Instit. De Arte Grafice, Tip. Carol Gbl, 1913, p. 1152 18. Teohari Antonescu: Lumi uitate. Studii liiterare si arheologice, Iasi, Tip. Edit. Dacia, P. Iliescu si D. Grossu, 1901, p. 214 19. //: Columna lui Traian, vol. I-III, Iasi, Tip. Goldner, 1910, p. 271 20. Dionisiu Fotino: Istoria generala a Daciei. Trad. G. Sion, Tom I, Buc., Impr. Nat. Rom., 1859, p. 344 21. Teohari Antonescu: Cetatea Sarmisegetuza reconstituita, Iasi, Tip. Goldner, 1906 22. Anton D. Velcu: Contributii la studiul crestinismului Daco-Roman sec. I-IV d. Chr., p. 63, Imp. Nat. Buc. 23. Vasile Prvan: Dacia. Recherches et dcouvertes aechologiques, vol. I/1924, vol. II/1925. Buc. Cultura Nationala, p. 368 (I), p. 530 (II) 24. //: Dacia. Civilizatiile vechi din regiunile Carpato-Danubiene, p. 218, Asoc. Acad. V. Prvan, 1937 25. Ion Nistor: Autohtonia Daco-Romanilor n spatiul carpato-dunarene, Buc. M. Of. si Imprimeriile Statului, Impr. Nationala, 1942, n 80, p. 53 (Analele Acad. Rom. Memoriile sectiunii istorice, seria III, Tomul XXIV) 26. //: Emanciparea politica a Daco-Romanilor din Transilvania, Buc. M. Of. si Imprimeria Nationala, 1942, n 80, p. 36 (Analele Acad. Rom. Memoriile sec. Istorice, seria III, XXIV, Noembr. 17) 27. Trab. A. Laurian: Istoria Romnilor din timpurile cele mai vechi pna n zilele noastre, ed. II-a, Buc. Tip. Statului, 1862, XXIV, p. 644. 28. Floca Octavian: Contributii la cunoasterea tezaurelor de argint dacice, Buc. Ed. Acad. R.P.R., 1956, p. 36. Societatea Arhitectilor Romni Sediul: Strada Enei, Nr. 6 Bucuresti 25 Aprilie 1920 Iubite coleg,

Avem onoare a va aduce la cunostinta ca Miercuri 28 Aprilie a.c. ora 5 p.m., va avea loc disertatia colegului Cristofi Cerchez despre: Contributiuni la cunoasterea neamului Romnesc. Presedinte P. Antonescu Secretar C. Nanescu

I redactata de Cristina Cerchez, cu concursul arh. Lucian Teodossiu dupa manuscrisul arh. Cristofi Cerchez Bucuresti, 1 iunie, 1958 II Revazuta si completata cu diverse adnotari de Cristina Cerchez-Colbazi Brasov, 1 martie, 1968