UNIVERSITATEA

FACULTATEA DE MANAGEMENT FINANCIAR CONTABIL

SPECIALIZAREA: CONTABILITATE ŞI INFORMATICĂ DE GESTIUNE

PROIECTE DE CONTABILITATE ŞI INFORMATICĂ

APLICAŢIE INFORMATICĂ PENTRU

GESTIUNEA PIESELOR DE SCHIMB
ÎNTR-O UNITATE DE SERVICE AUTO

Cadrul didactic îndrumător:

Student:

2010
CUPRINS

Pag.
 INTRODUCERE .......................................................................................... 1

CAPITOLUL I Elemente teoretice specifice aplicaţiei informatice

pentru gestiunea pieselor de schimb într-o unitate de service
auto………………………………………………………………………….. 3
1.1. Metode de proiectare a sistemelor informatice........................................... 3
1.1.1. Integrarea sistemelor informatice .................................................................... 5
1.1.2. Concluzii referitor la sistemele informatice................................................... 7
1.2. Contabilitatea stocurilor ......................................................................... 8
1.2.1. Evaluarea stocurilor................................................................................. 8
1.2.1.1. Evaluarea stocurilor la momentul intrării în întreprindere................ 8
1.2.1.2. Evaluarea stocurilor la momentul ieşirii din patrimoniu sau la darea în
consum.................................................................................................. 10
1.2.1.3 Evaluarea stocurilor cu ocazia inventarierii.......................................... 12
1.2.1.4 Evaluarea stocurilor la data întocmirii bilanţului................................. 12
1.2.2. Contabilitatea stocurilor.......................................................................... 13
1.2.2.1. Contabilitatea analitică a Stocurilor....................................................... 13
1.2.2.2. Contabilitatea sintetică a Stocurilor....................................................... 14

CAPITOLUL II Aplicarea teoriei proiectării sistemelor informatice

18
în cazul aplicaţiei informatice pentru gestiunea pieselor de
schimb într-o unitate de service auto ……………………………………..
2.1. Prezentarea societăţii................................................................................... 18
2.2 Soluţia propusă pentru trecerea la prelucrarea automată a datelor
19
legate de activitatea societăţii........................................................................
2.2.1. Modelarea conceptuală.................................................................................. 20
2.2.1.1 Modelul conceptual de date.......................................................................... 22
2.2.1.2 Modelul conceptual al prelucrărilor............................................................. 22
2.2.2. Modelarea logică............................................................................................ 23
2.2.2.1 Modelul logic de date (MLD) ...................................................................... 23
2.2.2.2 Modelul logic de prelucrare .......................................................................... 25
2.2.3. Modelarea fizică............................................................................................. 25
2.2.3.1 Modelul fizic de date (MFD).......................................................................... 25
2.2.3.2 Modelul fizic de prelucrare (MFP)............................................................... 25
2.2.3.3 Meniul aplicaţiei….......................................................................................... 26
2.2.3.4 Formatele principalelor tabele din sistem.................................................... 27

CAPITOLUL III
Concluzii şi propuneri referitoare la interfaţa cu utilizatorul a aplicaţiei
informatice pentru gestiunea pieselor de schimb într-o unitate de
service auto………………………………………………………………… 30
3.1. Concluzii……………………………………………………………………. 30
3.2. Propuneri referitoare la interfaţa cu utilizatorul a aplicaţiei informatice
pentru gestiunea pieselor de schimb într-o unitate de service auto…… 31
3.2.1 Meniul aplicaţiei.............................................................................................. 31
3.2.2 Implementare.................................................................................................. 32
3.2.3 Deschiderea unei comenzi.............................................................................. 32
3.2.4 Eliberarea din depozit a materialelor şi pieselor de schimb necesare
 reparaţiei autovehiculelor………………………………………………….. 32
3.2.5 Închiderea comenzii……………………………………………………........ 33
3.2.6 Elaborarea facturilor……………………………………………………….. 33
3.2.7 Rapoarte.......................................................................................................... 34

BIBLIOGRAFIE ........................................................................................... 35
 INTRODUCERE

În cadrul acestui proiect se urmăreşte elaborarea unei aplicaţii informatice care să

automatizeze prelucrarea datelor din cadrul unei unităţi de autoservice, referitor la piesele de
schimb şi la materialele ce se cumpără de către client pentru efectuarea reparaţiilor la
autoturisme.
Aplicaţia informatică pentru gestiunea pieselor de schimb într-o unitate de service auto este
destinată să îndeplinească următoarele funcţiuni:
- să asigure elaborarea prin calculator a actelor legale (bon de consum) pentru piesele de
schimb de care este nevoie pentru repararea autovehiculului. Ca urmare bonurile de
consum vor face referire la un număr de comandă.
- să permită elaborarea prin calculator a facturii pentru piesele de schimb cuprinse în
bonurile de consum aferente comenzii pentru care se elaborează factura. Factura cuprinde şi
ea numărul comenzii la care se referă.
- la elaborarea facturii pentru pentru piesele de schimb consumate, să scadă automat din
gestiune piesele de schimb pentru care s-a eliberat bon de consum;
- să permită elaborarea automată a unor rapoarte utile pentru conducerea unităţii: solduri de
piese auto, lista pieselor de schimb cu sold sub limită, graficul indicatorilor pe o perioadă
specificată;
- tipărirea nomenclatorului de piese auto şi a existentului de piese auto din gestiune.
În plus aplicaţia permite consultarea cu uşurinţă a soldului cu piese de schimb ţinând cont de
marca autovehiculului, tipul şi anul de fabricaţie, precum şi a soldului de materiale, pentru
eliberarea bonurilor de consum pe baza existentului în stoc. Pe tot parcursul realizării
aplicaţiei s-a urmărit ca utilizatorul să introducă cât mai puţine date şi pe cât posibil să le
selecteze din combobox-uri evitând la maximum posibilităţile de a comite erori la tastarea de
date.
Lucrarea este structurată pe trei capitole şi anume:
- în capitolul I Elemente teoretice specifice aplicaţiei informatice pentru gestiunea pieselor de
schimb într-o unitate de service auto;
- în capitolul II se poate vedea un exemplu de aplicare a teoriei proiectării sistemelor
informatice în cazul aplicaţiei informatice pentru gestiunea pieselor de schimb într-o unitate
de service auto;
- în capitolul III, sunt prezentate concluzii şi propuneri referitoare la interfeţa cu utilizatorul a
aplicaţiei informatice pentru gestiunea pieselor de schimb într-o unitate de service auto. Din

1
această prezentare se pot deduce funcţiunile aplicaţiei, dar şi unele propuneri sau cerinţe ce
trebuie avute în vedere de cei care vor scrie programele pentru această aplicaţie, pentru ca
prevederile proiectului să se materializeze în interfaţa aplicaţiei cu utilizatorul. În acest fel se
poate asigura uşurinţa exploatării ei, gradul avansat de automatizare a operaţiilor ce trebuie
executate de contabilul unităţii din momentul sosirii clientului la poarta unităţii, până la
plecarea acestuia şi a celorlalte operaţii ce trebuie executate pentru gestiunea pieselor de
schimb consumate pentru reparaţie şi pentru elaborarea automată a facturii ce cuprinde piesele
de schimb consumate pentru reparaţia automobilului. Din prezentarea interfeţei se pot deduce
câteva pouncte tari ale acestei aplicaţii. De exemplu ori de câte ori utilizatorul are dubii în
legătură cu anumite informaţii cum ar fi coduri de piese de schimb, existentul în stoc ş.a.m.d.
el are la dispoziţie controale cu ajutorul cărora poate consulta ad-hoc sursele relevante de
informaţii de care are nevoie (de exemplu butoane care selectează piese de schimb pentru
maşina a cărei marcă, tip şi an de fabricaţie au fost deja trecute în comandă iar utilizatorul
poate face un studiu pe o mulţime restrânsă de piese, nu pe tot stocul de piese din depozit).
Aplicaţia are în vedere şi legătura activităţii de gestiune cu managementul societăţii. Ca
urmare, în cadrul acestei aplicaţii se pot calcula un număr de trei indicatori economici iar pe
măsură ce datele despre aceşti indicatori se stochează în baza de date ei se pot reprezenta
grafic pe ultimele 12 luni, oferind managerului informaţii calitative despre impactul unui
indicator asupra altuia, despre felul cum a fost gestionată societatea şi mai important despre
trendul acestor indicatori , care poate fi unul optimist şi menţinut, sau unul pesimist şi trebuie
luate măsuri de prevenire a situaţiilor neplăcute cum ar fi stocuri prea mari şi deci bani
blocaţi, sau aprovizionare slabă ce poate periclita afluxul de clienţi, etc.
Aceşti indicatori sunt:
- sume investite în materiale şi piese auto;
- vanzări de materiale şi piese auto;
- sume blocate în stocuri de materiale şi piese auto la data de …;
Consider că elaborarea acestui proiect, mi-a oferit posibilitatea să văd dintr-o perspectivă mai
largă legătura dintre diferite forme de gestiune din cadrul sistemului informaţional al unei
societăţi comerciale şi mai ales să înţeleg cum sistemul informatic al societăţii comerciale
poate veni în sprijinul managementului societăţii la nivel operativ.
În acelaşi timp, elaborarea proiectului a fost un prilej de consolidare a cunoştinţelor legate de
proiectarea şi implementarea sistemelor informatice integrate.

2
CAPITOLUL I

Elemente teoretice specifice aplicaţiei informatice pentru

gestiunea pieselor de schimb într-o unitate de service auto

1.1. Metode de proiectare a sistemelor informatice

Dată fiind complexitatea sistemelor informatice ele nu se pot obţine dintr-odată şi nici nu se
pot realiza după cum crede fiecare programator. Desigur la început aşa a fost, dar pe măsură
ce s-a acumulat experienţă, ea a fost materializată în metode şi metodologii.
Metodologia elaborării sistemelor informatice a fost concepută iniţial ca un ansamblu de
principii şi indicaţii, tehnici şi metode grupate şi ordonate ca să ducă la realizarea
sistemului informatic. Cuvântul “metodă” folosit în această definiţie nu are nimic de a face cu
metoda-program asociată evenimentelor unui obiect şi nici cu metoda de abordare a
sistemelor informaţionale. Aici prin metodă se înţelege un set de reguli aplicabile unui
domeniu restrâns din cadrul unei metodologii.
In prezent metodologia este văzută ca setul finit, particular definitoriu al unei metode
(metodă de abordare a sistemelor informatice), prin intermediul unui sistem coerent de
formulare şi/sau procese informatice, necesare pentru modelarea şi formalizarea totală a unui sistem
informatic.
Metodologiile evoluează odată cu tehnologia informaţiei, dar o metodologie de realizare a
sistemelor informatice trebuie să cuprindă:
- etapele/procesele de realizare a unui sistem informatic structurate în subetape , activităţi
sarcini precum şi conţinutul lor;
- fluxul realizării acestor etape sau procese, subetape şi activităţi;
- modalitatea de derulare a ciclului de viaţă a sistemului informatic;
- modul de abordare a sistemului;
- strategiile de lucru/metodele de realizare;
- regulile de formalizare a componentelor sistemului informatic;
- tehnicile, procedurile, instrumentele, normele şi standardele utilizate;
- modalităţile de conducere a proiectului (planificare, programare, urmărire) şi modul de
utilizare a resurselor financiare, umane şi materiale.
În legătură cu sistemele informatice se mai folosesc două noţiuni şi anume ciclul de
dezvoltare a sistemului informatic şi ciclul de viaţă al dezvoltării sistemelor.
Ciclul de viaţă al dezvoltării sistemelor (CVDS ) se extinde pe intervalul de timp cuprins
între decizia de elaborare a sistemului informatic şi decizia de abandonare sau de înlocuire cu
alt sistem informatic.
3
Ciclul de dezvoltare a sistemului informatic se extinde de la decizia de elaborare a
sistemului informatic până la momentul intrării sistemului în exploatare.
Ciclul de dezvoltare a sistemului este inclus în ciclul de viaţă al dezvoltării sistemelor.
Exemple de metodologii şi de etapizare ale ciclului de dezvoltare [9]:
Metoda SSADM (1982) Metoda MERISE Metoda ICI din Romania
- studiul de fezabilitate; - studiul de evaluare; - elaborarea temei de realizare;
- analiza cerinţelor; - modelarea globală; - proiectarea de ansamblu;
- specificarea cerinţelor; - modelarea conceptuală; - proiectarea de detaliu;
- specificarea logică; - modelarea organizaţională; - elaborarea programelor;
- proiectare fizică (inclusiv - logică; - implementarea sistemului.
programarea); - fizică;
- implementarea (inclusiv programarea)

Tabelul 1.1 Etapele principalelor metode de proiectare sisteme informatice

Aceste etape, sau altele (depinde de paradigma prin care vedem sistemul informaţional şi de
modelul ales pentru CVDS ), trebuie respectate la o scară corespunzătoare şi în cazul
aplicaţiilor. De altfel, este recomandabil ca şi atunci când ne propunem să realizăm doar o
aplicaţie, să facem mai întâi o analiză a întregului sistem informatic, (evident "săpând" doar
atât de adânc cât este necesar pentru ca aplicaţia noastră să fie compatibilă cu aplicaţiile
existente şi cu cele care vor fi realizate în viitor) şi apoi să continuăm doar cu aplicaţia ce ne
interesează.
Lista metodologiilor nu se opreşte la cele trei sau patru exemple de mai sus, dar nici nu ne
propunem să facem aici o trecere în revistă a tuturor metodologiilor existente până în prezent.
Ceea ce ne interesează este să reţinem categoriile de metode cu specificul lor, pentru ca noi să
ne alegem una sau două metodologii care se pretează cel mai bine la specificul informaticii de
gestiune şi să le aprofundăm pentru a le folosi în activitatea noastră de viitor.
In acest sens remarcăm că după modul de abordare a sistemelor informatice există
metodologii cu abordare structurată şi metodologii cu abordare orientată obiecte.
Metodologiile cu abordare structurată presupun împărţirea sistemului în subsisteme pe baza
funcţiilor sistemului (cazul abordării funcţionale) sau în funcţie de date (abordarea bazată pe
date). Exemplele de metodologii de mai sus fac parte din categoria metodologiilor cu
abordare structurată.
Metodologiile cu abordare orientată obiect s-au dezvoltat la început cu multe
incompatibilităţi, ceea ce a făcut ca în 1997 să apară un standard cu privire la simboluri,
notaţii, tipuri de diagrame, tipuri de modele, etc. Acesta este cunoscut sub numele de Unified
Modeling Language sau UML.

4
 - UML nu numai că a standardizat dezvoltarea de produse soft bazate pe obiecte, dar a
pus bazele unui proces iterativ de dezvoltare a sistemelor informatice.
Ulterior s-a dezvoltat un ghid practic pentru utilizarea UML, numit Rational Unified
Processes sau RUP căruia i s-a asociat şi un CASE (Computer Aided System Engineering)
foarte cunoscut astăzi, numit Rational Rose [4].
Funcţionalităţi de modelare UML ca şi round-trip engineering (combinarea generării
automate de cod cu reverse engineering – generare de diagrame prin analiza codului) oferă şi
Visual Studio prin modulul Visual Modeler.

1.1.1. Integrarea sistemelor informatice

Remarcăm faptul că în condiţiile create de Internet, sistemul informatic se detaşează de
intreprindere şi chiar iese din cadrul ei făcând legătura directă cu băncile, cu furnizorii şi oferă
conducerii date despre mişcările pe care le execută concurenţa. Conducerea intreprinderii
moderne nu se mai mulţumeşte cu o informare operativă ci doreşte prognoze, doreşte să
prevadă viitoarele mişcări ale concurenţei şi viitoarea evoluţie a pieţei ţinând cont de ceea ce
se petrece în prezent.
In cadrul sistemului de management al societăţii comerciale interacţionează următoarele
subsisteme:
- subsistemul decizional;
- subsistemul metodelor şi tehnicilor de management;
- subsistemul organizatoric;
- subsistemul informaţional.
Componenta informaţională a sistemului de management realizează legătura dintre
subsistemul decizional şi celelalte subsisteme la nivel microeconomic.
Această legătură se materializează prin transmiterea informaţiilor provenite de la nivelele
operaţionale către nivelele de decizie şi prin transmiterea deciziilor acestor nivele către
nivelele operaţionale. Componenta informaţională, respectiv sistemul informaţional al
sistemului de management se poate defini ca un ansamblu tehnico-organizatoric de proceduri
de constatare, consemnare, culegere, verificare, transmitere, stocare şi prelucrare a datelor,
în scopul satisfacerii cerinţelor informaţionale necesare conducerii procesului fundamentării
şi elaborării deciziilor.
Obiectivele la nivel macro a sistemului informaţional:
- Sprijinirea procesului informaţional, respectiv asigurarea suportului pentru culegerea,
filtrarea şi vehicularea datelor ce caracterizează ativitatea societăţii comerciale;

5
 - Sprijinirea procesului decizional, care se referă la furnizarea informaţiilor necesare
luării deciziilor în probleme semistructurate sau nestructurate;
- Sprijinirea procesului de comunicaţie, prin care informaţiile sunt vehiculate între
diferite categorii de utilizatori sau se asigură utilizarea simultană a informaţiilor de
către mai mulţi utilizatori.
Tipologia sistemelor informaţionale pe niveluri (enumerate crescător) de management.
În cadrul unui sistem integrat acestea sunt considerate subsisteme, şi se distinge:
- Subsistemul de prelucrare a tranzacţiilor;
- Subsistemul pentru informarea conducerii operative;
- Subsistemul informaţional de management mediu (tactic);
- Subsistemul informaţional de management strategic.
În sistemul informaţional al unei intreprinderi complexe, pe lângă subsistemul de prelucrare a
tranzacţiilor şi cel de informare a conducerii operative mai sunt prevăzute sisteme de sprijinire
a subsistemului de management tactic şi strategic. În cazul societăţilor mai mici, nu sunt
prevăzute sisteme de sprijinire a subsistemului de management tactic şi strategic, iar ieşirile
subsistemelor de prelucrare a tranzacţiilor şi a celui de informare a conducerii operative sunt
folosite de manageri pentru elaborarea deciziilor doar în regim off-line. În cazul societăţilor
comerciale (organizaţiile) complexe informaţiile furnizate de extensiile subsistemelor de
prelucrare a tranzacţiilor şi a celui de informare a conducerii operative sunt folosite în
sistemul de conducere, prin intermediul sistemelor de sprijinire a subsistemului de
management tactic şi strategic, ca date de intrare în subsistemele de management tactic şi
strategic. Subsistemele de management tactic şi strategic sunt de fapt sisteme suport de
decizie (SSD).
Sistemelor informatice sunt divizate pe orizontală în subsisteme specializate pe domenii de
activitate (cum ar fi marketing, finanţe, producţie, etc.) dar şi pe verticală (în Subsisteme de
prelucrare a tranzacţiilor, subsisteme pentru informarea conducerii operative, subsistemul
informaţional de management mediu (tactic) şi subsistemul informaţional de management
strategic).
În cadrul unui domeniu de activitate, deci în cadrul unui subsistem, informaţiile şi prelucrările
sunt structurate pe verticală ca în figura de ma jos, din stânga.
În cadrul subsistemului informatic, acestea sunt structurate pe verticală ca în figura de mai
jos, din dreapta.
Ca urmare avem:

6
 În teren În calculator (în domeniul informatic)

Domeniu Subsistem

Activităţi Aplicaţii

Operaţii complexe Proceduri logice

Operaţii simple Module program

Figura 1.1. Corespondenţa dintre structura activităţii şi cea a sistemelor informatice

1.1.2. Concluzii referitor la sistemele informatice

1. Practica face necesar ca între sisteme (pe verticală), respectiv între subsisteme (pe
orizontală) să existe legături, rezultând astfel sisteme informatice integrate.
2. În administraţia publică de exemplu, sistemele integrate pot reuni pe orizontală nu
subsisteme ci chiar sistemele unor municipii, judeţe, sau sistemele unui minister pot reuni
sistemele unor intreprinderi de acelaşi profil provenind din judeţe diferite. Sistemele
incluse în sistemele unor nivele de organizare superioare sunt pentru acestea din urmă,
subsisteme. Deci termenul de sistem şi respectiv subsistem este relativ în plan teritorial sau
la nivelul unui conglomerat de întreprinderi, în sensul că sistemele de la nivele superioare
le văd pe cele de la nivele inferioare ca subsisteme, deşi ele sunt văzute de utilizatorii lor
ca sisteme.
În proiectarea de sisteme informatice însă, semnificaţia subsistemului este mai precisă în
sensul că dacă un subsistem nu se poate descompune în aplicaţii informatice, ca în figura
de mai sus, înseamnă că este sistem, şi vom continua să-l descompunem în componente
mai restrânse până când vom putea identifica în el, subsisteme şi respectiv aplicaţii. Altfel,
proporţia problemei este prea mare pentru a fi implementată, adică pentru a scrie
programele prin care proiectul se traduce în sistem informatic.
3. Proiectarea sistemelor informatice se face respectând o metodologie.
4. Metodologiile au evoluat în timp, odată cu tehnicile de comunicaţii şi cele informaţionale
(TCI).
5. Cele mai recente metodologii (metode) sunt cele sistemice şi de proiectare obiectuală.
Referitor la o metodologie de proiectare, trebuie să ştim etapele ciclului de dezvoltare de
sisteme informatice specific acelei metode.
6. În cazul metodologiile sistemice de proiectare, în cadrul fiecărei etape a ciclului de
dezvoltare trebuie rezolvate problemele legate de patru viziuni (în special în metoda
MERISE), şi anume:
7
- descrierea şi definirea elementelor adiţionale şi auxiliare specifice etapei;
- comunicaţii implicate în sistem;
- datele ce se vehiculează în sistem;
- prelucrările specifice fiecărei etape.
7 A şti să proiectăm sisteme informatice înseamnă să ştim CE şi CUM trebuie făcut în cadrul
fiecărei etape a ciclului de dezvoltare de sisteme pentru ca să obţinem modelul specific acelei
etape, iar răspunsul la aceste întrebări îl oferă metodologiile.
Ele trebuie să specifice ce formulare se completează sau ce diagrame trebuie să elaborăm în
cadrul fiecărei etape, defalcat pe fiecare din cele patru viziuni enumerate mai sus.
8. În prezent există programe de calculator care permit proiectanţilor să redacteze mai uşor
documentaţia de etapă de proiectare de sisteme informatice, iar unele pot chiar să ceară detalii
de la proiectant în legătură cu sistemul informatic pe care-l proiecteză şi în final, pe baza
acestor detalii să elaboreze automat programele prin care se va materializa sistemul proiectat.
Acest mod de folosire a calculatoarelor în proiectarea de sisteme informatice se numeşte
CASE (Computer Aided System Engineering). Programul de tip CASE al metodei MERISE
se numeşte AMC Designer.

1.2. Contabilitatea stocurilor

1.2.1. Evaluarea stocurilor

Evaluarea stocurilor se face la următoarele momente:
- la intrarea în întreprindere,
- la data bilanţului,
- la ieşire din întreprindere, sau la data consumului,
- la inventariere.
Stocurile sunt evaluate la valoarea cea mai mică dintre cost şi valoarea realizată netă (IAS 2.)
Costul stocurilor trebuie să cuprindă toate costurile aferente achiziţiei şi prelucrării, precum şi
alte costuri suportate pentru a aduce stocurile respective în forma şi în locul în care se găsesc
în prezent (IAS 2.)
1.2.1.1. Evaluarea stocurilor la momentul intrării în întreprindere
Conform legii Contabilităţii 82/1991 (art. 7 şi 9), la data intrării în patrimoniu bunurile se
evaluează şi se înregistrează în contabilitate la valoarea de intrare denumită valoare contabilă,
care se stabileşte diferit în funcţie de modalitatea de intrare în patrimoniul întreprinderii astfel:
a) în cazul intrării prin achiziţie de la furnizori:
- evaluarea se face la costul de achiziţie;

8
- costul de achiziţie care cuprinde: preţul de cumpărare, taxele vamale şi taxele
nerecuperabile (excepţie fac acele taxe ce se recuperează de la autorităţile fiscale),
cheltuieli de transport, manipulare şi alte cheltuieli ce pot fi atribuite direct achiziţiei.
b) In cazul stocurilor produse în cadrul întreprinderii :
- evaluarea acestora se face la costul de producţie ;
- costul de producţie cuprinde: cheltuieli directe de producţie (mat. prime, salarii
directe etc), cota de cheltuieli indirecte alocate în mod raţional, ca fiind legate de
fabricarea bunurilor (amortizarea, întreţinerea secţiilor şi utilajelor, conducerea şi
administrarea secţiilor, etc).
- nu se includ în costul de producţie următoarele cheltuieli: cheltuieli indirecte fixe
nealocate, pierderi de materiale, manoperă sau alte costuri de producţie înregistrate
peste limitele normale admise, cheltuieli de depozitare după ce producţia a fost
încheiată, cheltuielile administrative care nu au contribuit la aducerea stocurilor la locul
şi în forma prezentată, cheltuieli de desfacere.
- IAS 2, precizează că pentru determinarea costurilor se pot utiliza următoarele două
metode:
1. Metoda costului standard prin care:
- la stabilirea costului stocurilor de produse realizate se iau în consideraţie nivelurile
normale ale consumurilor de materii prime, materiale, manoperă şi utilizarea eficientă
a
capacităţii de producţie;
- aceste niveluri trebuie revizuite periodic şi ajustate în funcţie de condiţiile actuale.
- diferenţele de preţ dintre costul standard şi costul de achiziţie sau de producţie se
evidenţiază distinct în contabilitate, fiind recunoscute în costul activului:
- repartizarea diferenţelor de preţ asupra valorii bunurilor ieşite şi asupra stocurilor se
efectuează cu ajutorul unui coeficient care se calculează după relaţia:

Soldul iniţial al diferenţelor de preţ +

Diferenţele de preţ aferente intrărilor în cursul
perioadei cumulat de la începutul anului.
Coeficientul
de repartizare =
Soldul iniţial al stocurilor la preţ de înregistrare
+ Valoarea intrărilor în cursul perioadei la preţ
de înregistrare cumulat de la începutul anului.

9
 - acest coeficient se înmulţeşte cu valoarea bunurilor ieşite din gestiune la preţul de
înregistrare, iar suma rezultată se înregistrează în conturile corespunzătoare în care au
fost înregistrate bunurile ieşite.
- la sfârşitul perioadei soldul conturilor de diferenţe se cumulează cu soldurile
conturilor de stocuri, la preţ de înregistrare, astfel încât aceste conturi să reflecte
valoarea stocurilor la cost de achiziţie respectiv de producţie, după caz,
- diferenţele de preţ astfel stabilite la recepţia stocurilor respective se înregistrează
proporţional atât asupra valorii bunurilor ieşite cât şi asupra stocurilor.
2. Metoda preţului cu amănuntul:
- este utilizată în comerţul cu amănuntul la unităţile cu articole numeroase şi cu
mişcare rapidă
- costul bunurilor vândute, este calculat prin deducerea valorii marjei brute (adaosul
comercial) din preţul de vânzare al stocurilor.
c) în cazul intrării de stocuri prin subvenţionare ca urmare a unor programe
guvernamentale:
- valoarea de intrare la evaluare este dată de valoarea corespunzătoare subvenţiilor
guvernamentale (IAS 20),
- dacă subvenţia guvernamentală este reprezentată de transferul unui activ nemonetar,
valoarea de intrare este dată de valoarea justă;
- subvenţiile acordate pentru stocuri sunt recunoscute numai atunci când există
suficientă siguranţă că întreprinderea va respecta condiţiile impuse şi că subvenţia va
fi
primită:
 conform IAS 20 , recunoaşterea subvenţiilor se va face pe o bază sistematică ca venit
al perioadelor corespunzătoare cheltuielilor pe care aceste subvenţii le compensează:
 în bilanţ subvenţiile guvernamentale pentru active, inclusiv subvenţiile nemonetare la
valoarea lor justă se prezintă ca venit amânat sau prin deducerea subvenţiilor din
valoarea contabilă a activului ( IAS 20);
d) Intrări de stocuri prin aporturi în natură la capitalul social, evaluarea se face la
valoarea justă ţinându-se seama de preţul pieţei, utilitatea, starea şi amplasarea
stocurilor.
e) Stocurile obţinute cu titlu gratuit se evaluează la valoarea justă.

1.2.1.2. Evaluarea stocurilor la momentul ieşirii din patrimoniu sau la darea în consum
Căile de ieşire a stocurilor sunt: consumul intern, vânzări, alte căi.
10
Pentru a asigura conectarea cheltuielilor aferente stocurilor cu veniturile obţinute sau cu cele
ce urmează a fi obţinute foarte important este determinarea corectă a costurilor aferente
ieşirilor din stoc; pentru aceasta se are în vedere două tratamente:

1. Tratamentul contabil de bază se referă la două metodă de evaluare:

a) Metoda „primului intrat -primul ieşit" (FIFO) presupune că stocurile ieşite din
gestiune se evaluează la costul de achiziţie sau de producţie, al primei intrări. Pe
măsura epuizării lotului, bunurile ieşite din gestiune se evaluează la costul de achiziţie
sau de producţie al lotului următor în ordine cronologică . Această metodă prezintă
unele avantaje şi dezavantaje:
- avantaje:
- urmăreşte mişcarea cantitativă a stocului:
- valoarea stocului este actuală ;
- uşor de calculat ;
- dezavantaje:
- în anumite perioade profitul este supraevaluat;
- greu de utilizat pentru analize economice ;
b) Metoda " cost mediu ponderat " (CMP)
Presupune calcularea costului pentru fiecare element pe baza mediei ponderate a
costurilor elementelor similare aflate în stoc la începutul perioadei şi a costului
elementelor similare produse sau cumpărate în timpul perioadei :
- media poate fi calculată periodic sau după fiecare recepţie ;
- metoda prezintă :
- avantaje:
- nivelează profiturile ;
- permite analiza prin comparaţie :
- uşor de calculat;
- dezavantaje:
- în anumite perioade deformează nivelul costurilor:
- pentru acurateţea rezultatului necesită verificări ;
2.Tratamentul contabil alternativ :
 presupune utilizarea metodei „ultimul intrat - primul ieşit" (LIFO)
 prin această metodă bunurile ieşite din gestiune se evaluează la costul de achiziţie sau de
producţie al ultimei intrări f lot ). Pe măsura epuizării lotului, bunurile ieşite din

11
 gestiune se evaluează la costul de achiziţie sau de producţie al lotului anterior în ordine
cronologică:
 metoda se caracterizează prin faptul că ea nu repartizează costurile stocurilor intrate
până la acea dată, dar conectează veniturile la cheltuielile aferente;
 metoda prezintă :
- avantaje:
- utilizează costuri actuale ;
- uşor de calculat;
- dezavantaje:
- probabilitate de subevaluare în bilanţ;
- nu urmăreşte o distribuţie normală a elementelor fizice din stoc;
În condiţiile legislaţiei actuale, în ţara noastră, pentru evaluarea stocurilor ieşite din
gestiunea societăţilor se utilizează următoarele metode de evaluare:
 metoda primul intrat-primul ieşit (FIFO);
 metoda ultimul intrat- primul ieşit (LIFO);
 metoda costului mediu ponderat (CMP);
 metoda preţului standard. Metoda aleasă trebuie aplicată cu consecvenţă pentru toate
stocurile similare ca natură şi utilizare . La societăţile comerciale cu amănuntul pentru
evaluarea ieşirilor se utilizează metoda costului vânzărilor cu amănuntul format din :
costul de achiziţie şi cheltuielile de transport şi manipulare până la locul vânzării bunului.
1.2.1.3. Evaluarea stocurilor cu ocazia inventarierii:
Conform Ordinului MFP din 94/2001. evaluarea se face la valoarea actuală denumită şi
valoarea de inventar. Valoarea actuală se stabileşte în funcţie de utilitatea bunului, starea
acestuia şi preţul pieţii .
1.2.1.4. Evaluarea stocurilor la data întocmirii bilanţului
Există două variante :
a) Evaluarea bilanţieră a stocurilor la cost istoric, conform IAS 2 "Stocuri", care prevede:
- în bilanţ stocurile trebuiesc evaluate la valoarea cea mai mică dintre cost şi valoarea
realizabilă netă:
 valoarea realizabilă netă este definită ca fiind preţul de vânzare estimat ce ar putea fi
obţinut pe parcursul desfăşurării normale a activităţii, mai puţin costurile estimate
pentru finalizarea bunului şi a costului necesar vânzării ;
 pentru determinarea valorii realizabile nete trebuie analizate o serie de elemente cum
ar fi:
- fluctuaţiile de preţ şi de cost;
12
 - destinaţiile pentru care stocurile sunt obţinute;
- eventualele deteriorări;
- gradul de uzură morală a stocurilor;
• determinarea valorii realizabile nete se face pe fiecare articol de stoc sau dacă este
posibil, se fac regrupări de stocuri:
- poate să apară o depreciere de valori, atunci când costul este mai mare decât valoarea
realizabilă netă:
• în acest caz stocurile se vor reflecta la valoarea realizabilă netă;
• la noi în ţară aceste situaţii se rezolvă prin constituirea de provizioane pentru
deprecierea stocurilor;
- atunci când costul stocurilor este nerecuperabil se procedează la ajustarea valorii
acestora pentru a se atinge valoarea realizabilă netă;
- la încheierea exerciţiului financiar este efectuată o nouă evaluare a valorii realizabile
nete şi dacă se justifică se poate anula sau diminua valoarea deprecierii stocurilor în aşa fel
încât noua valoare contabilă să fie cea mai mică valoare dintre cost şi valoarea realizabilă netă
revizuită;
b) Evaluarea bilanţieră a stocurilor prin retratarea la inflaţie, variantă propusă in ordinul
MFP în 94/2001:
- propune retratarea costului istoric la inflaţie
- pentru această variantă se utilizează IAS 29 "Raportarea financiară în economiile
hiperinflaţioniste" prin care costul stocurilor este tratat astfel:
 stocurile reflectate în bilanţ la valoarea realizabilă netă nu se mai retratează;
 stocurile evidenţiate la cost istoric sunt retratate prin aplicarea la costul istoric a
variaţiei indicelui general al preţurilor (sau indicelui de inflaţie) între data achiziţiei
stocurilor (data generării cheltuielilor) şi data bilanţului.

1.2.2. Contabilitatea Stocurilor

1.2.2.1. Contabilitatea analitică a Stocurilor
Se organizează folosind una din următoarele 3 metode:
• metoda operativ contabilă (pe solduri )
• metoda cantitativ valorică (pe fişe de cont analitic)
• metoda global valorică
1. Metoda operativ-contabilă (pe solduri), presupune realizarea următoarelor
activităţi:

13
- ţinerea unei evidenţe cantitative a stocurilor pe categorii de stocuri la locurile de
depozitare (magazii, depozite, etc.) cu ajutorul fişei de magazie ;
- preluarea în cursul lunii pe bază de borderou de predare a documentelor de intrare-
ieşire a stocurilor după ce ele au fost înregistrate în fişele de magazie şi efectuarea unui
control al înregistrărilor din fişele de magazie;
- întocmirea la sfârşitul fiecărei luni la contabilitate a registrului stocurilor, în care se
înscriu următoarele :
- cantităţile de stocuri preluate din fişele de magazie;
- valorile stocurilor calculate prin înmulţirea cantităţilor cu preţurile de facturare;
- totalurile valorice pe grupe, subgrupe, magazii, pe categorii de operaţii de intrare şi
ieşire şi pe conturile creditoare respectiv debitoare;
- registrul stocurilor înlocuieşte balanţa analitică;
- această metodă presupune renunţarea la fişele contabile analitice cantitativ-valorice
deschise pe feluri de valori materiale.
2. Metoda cantitativ-valorică (pe fişe de cont analitice), presupune parcurgerea
următorilor paşi:
- la locurile de depozitare se face înregistrarea cantitativă a intrărilor şi ieşirilor de
stocuri în fişele de magazie ;
- contabilitatea preia pe bază de borderou de predare, documentele de intrare şi ieşire ;
- la contabilitate se face înregistrarea documentelor în fişele de cont analitice deschise
pe feluri de valori materiale;
- periodic la contabilitate se efectuează verificarea concordanţei înregistrărilor din
fişele de magazie cu cele din fişele de cont analitice;
- la sfârşitul lunii se face verificarea înregistrărilor din fişele de cont analitice cu situaţii
din fişele de cont sintetice cu ajutorul balanţelor analitice;
Metoda necesită un volum mai mare de muncă şi ea este utilizată frecvent de
întreprinderile mici şi mijlocii.
3. Metoda global-valorică, presupune organizarea evidenţei valorice atât la nivelul
gestiunii cât şi în contabilitate:
• la nivelul gestiunii se întocmeşte Raportul de gestiune în care se înregistrează zilnic
şi numai valoric fiecare document justificativ de intrare sau ieşire stabilindu-se soldul
final;
- la contabilitate se deschide pentru fiecare gestiune câte o "Fişă de cont analitic pentru
operaţiuni diverse" în care se înscriu operaţiile de intrări şi ieşiri pe baza documentelor
justificative individuale sau a centralizatoarelor acestora, după caz;

14
- lunar se face controlul concordanţei înregistrărilor din evidenţa gestiunii cu cele
din contabilitate, confruntându-se soldurile finale din registrul de gestiune şi fişele de
cont analitic.
1.2.2.2. Contabilitatea sintetică a Stocurilor
Se organizează folosind una din următoarele două metode:
1. Metoda inventarului permanent:
- presupune ca toate operaţiile de intrare şi ieşire să fie înregistrate pe baza
documentelor justificative cantitativ şi valoric în conturile corespunzătoare de stocuri la
cost de achiziţie, preţ standard sau preţ de factură;
- permite cunoaşterea în orice moment a mărimii stocurilor;
- este obligatorie pentru întreprinderile mari.
2. Metoda inventarului intermitent
- presupune stabilirea ieşirilor şi înregistrarea lor în contabilitate pe baza inventarierii
stocurilor la sfârşitul fiecărei luni;
- conturile de stocuri se debitează la sfârşitul lunii cu soldurile determinate la
inventariere şi se creditează la începutul lunii următoare cu ocazia includerii în
cheltuieli a soldurilor constatate la sfârşitul perioadei precedente;
- intrările de stocuri din cursul perioadei se înregistrează direct în conturile de cheltuieli
conform premizei că aceste stocuri sunt destinate consumului sau vânzării şi nu
păstrării acestora în depozite;
- valoarea ieşirilor de stocuri se determină prin calcul extra contabil după relaţia : Valoarea
ieşirilor = Val. stocurilor iniţiale+Val. intrărilor - Val. stocurilor finale.
- metoda nu permite posibilitatea exercitării unui control riguros asupra integrităţii
valorilor materiale, orice pierdere sau sustragere din gestiune apare ca o ieşire normală;
- metoda este recomandată întreprinderilor mici şi mijlocii;
Contabilitatea sintetică a stocurilor se realizează cu ajutorul conturilor din clasa 3 „Conturi de
stocuri şi producţie în curs de execuţie.
Cu excepţia conturilor de diferenţă de preţ (308,348,368) care sunt bifuncţionale şi a contului
378 „ Diferenţe de preţ la mărfuri,, precum şi conturile de provizioane care au funcţie
contabilă de pasiv, toate celelalte conturi de stocuri din clasa 3, au funcţie contabilă de activ:
- se debitează cu valoarea stocurilor intrate în patrimoniul societăţii pe diferite căi(
achiziţie, producţie proprie, aport etc)
- se creditează cu valoarea stocurilor ieşite din patrimoniul societăţii pe diferite căi(
consum, vânzări, donaţii)
- soldul debitor reprezintă valoarea stocurilor existente în gestiunea societăţii.

15
În legătură cu stocurile reflectate în conturile din clasa 3 se fac următoarele precizări:
 Stocurile de materii prime si materiale consumabile sunt bunuri care participă direct
(cazul materiilor prime) sau indirect la procesul de fabricaţie şi care se regăsesc parţial sau
total sau ajută la realizarea produsului finit.
În categoria stocurilor de produse se cuprind:
- semifabricatele suni bunuri care au parcurs fazele procesului de fabricaţie dintr-o
secţie şi urmează a fi prelucrate în continuare în altă secţie, fie livrate terţilor ca atare:
- produse finite - sunt bunuri care au parcurs toate fazele procesului de fabricaţie şi pot
fi livrate terţilor ca produse finite;
- produse reziduale, cuprind: deşeurile, rebuturile, materiale recuperabile, etc;
Evaluarea produselor, în contabilitate se face la preţ de producţie sau la preţ standard.
• Producţie în curs de execuţie sau producţie neterminată cuprinde:
- produsele care nu au parcurs toate fazele procesului tehnologic şi care urmează în
continuare celelalte faze, ele nu pot fi livrate ca atare;
- produsele terminate dar care nu au fost supuse recepţiei tehnice de calitate;
- lucrările şi serviciile în curs de execuţie.
Producţia in curs de execuţie (PCE) se determină la sfârşitul lunii prin una din următoarele
metode:
a) Metoda directă(sau contabilă), foloseşte datele din contabilitate şi se determină prin
relaţia:
PCE = PCE de la începutul lunii + cheltuieli totale - cheltuieli aferente PCE de la sfârşitul
lunii;
b) Metoda indirectă, prin care PCE se determină pe baza inventarierii efectuată în
secţie, la sfârşitul fiecărei luni.
• Stocurile aflate la terţi cuprind bunurile aflate în una din următoarele situaţii:
- achitate şi lăsate în custodia furnizorilor;
- trimise spre prelucrare terţilor;
- trimise spre depozitare temporară la terţi;
- aflate în curs de aprovizionare: achitate dar nesosite sau sosite dar nerecepţionate;
 În categoria stocurilor de animale şi păsări se cuprind:
- animale tinere care urmează a fi trecute la animale de muncă;
- animale la îngrăşat care urmează a fi vândute sau sacrificate;
 colonii de albine.
 Evaluarea animalelor se face la cost de achiziţie, cost de producţie sau preţ standard iar
creşterea în greutate se poate face la preţ de producţie sau preţ standard
16
 Stocuri de mărfuri:
Mărfurile sunt bunuri achiziţionate din afara unităţii pentru a fi vândute în aceeaşi stare, fără a
se executa vreo operaţie de prelucrare suplimentară.
Sunt asimilate mărfurilor:
- materiile prime, materialele, obiectele de inventar achiziţionate pentru consumul propriu,
însă sunt oferite spre vânzare terţilor
- stocurile de produse obţinute din producţie proprie, care se vând prin magazinele proprii de
desfacere.
Circulaţia mărfurilor se poate realiza:
a) circulaţia mărfurilor cu ridicata;
- constă în achiziţionarea de mărfuri de la furnizori în loturi mari pentru a fi revândute altor
unităţi;
- evaluarea se face la cost de achiziţie şi la preţ de vânzare cu ridicata format din cost :
achiziţie plus adaosul comercial;
- adaosul comercial este suma care se adaugă la costul de achiziţie şi din care se acoperă
cheltuielile de circulaţie şi se asigură realizarea unui profit de către comerciant;
contabilitatea analitică se ţine pe sortimente de mărfuri prin metoda cantitativ-valorică.
b) circulaţia mărfurilor cu amănuntul:
- constă în vânzarea mărfurilor către consumatori (populaţie);
-evaluarea se face la preţ de vânzare cu amănuntul care cuprind: preţul de achiziţie + adaosul
comercial + TVA
- contabilitatea analitică se ţine prin metoda global- valorică pe magazine, iar în cadrul estora
pe gestiuni
 Stocurile de ambalaje:
Ambalajele sunt bunuri cu ajutorul cărora se asigură păstrarea şi protecţia mărfurilor timpul
transportului şi descărcărilor
 Ambalajele se clasifică astfel:
- ambalajele care circulă pe principiul cumpărării- vânzării;
- ambalaje cumpărate şi utilizate în procesul de producţie;
- ambalaje cumpărate şi livrate odată cu bunurile livrate, facturate distinct sau incluse preţul
mărfurilor;
- ambalaje care circulă pe principiul restituirii;
- ambalaje obţinute din producţie proprie, care ulterior se vând ca mărfuri.
La sfârşitul exerciţiului financiar, cu ocazia efectuării inventarierii, dacă se constată
deprecieri ale valorii stocurilor şi a producţiei în curs de execuţie unitatea poate
17
constitui un provizion privind deprecierea stocurilor şi a producţiei în curs de execuţie.
Deprecierea valorii stocurilor presupune ca valoarea stocurilor evaluate la valoare
de inventar să fie mai mică decât valoarea aceloraşi stocuri la preţul de înregistrare.

18
CAPITOLUL II

Aplicarea teoriei proiectării sistemelor informatice

în cazul unui autoservice

2.1. Prezentarea societăţii

S.C. SERVICE AUTOMOBILE, situată pe strada Aurora nr. 32, Mangalia are un
număr de cca. 20 de angajaţi şi desfăşoară atât activitate de reparaţii auto cât şi desfacere de
piese şi materiale necesare pentru efectuarea reparaţiilor la maşini.
În maniera actuală de lucru cu clienţii, casiera preia cartea de identitate a maşinii la intrarea în
autoservice şi completează o comandă în care se specifică datele clientului şi ale maşinii, la
ce ateliere are nevoie să ajungă maşina şi eventual ce trebuie să se facă, în mare,
la fiecare atelier. Comanda este un formular de hârtie, pe care casiera scrie cu mâna
informaţiile de mai sus. După ce automobilul ajunge în atelierul în care trebuie să ajungă, cel
care a efectuat reparaţia completează partea de jos a comenzii, unde sunt prevăzute linii
pentru fiecare operaţie executată. Pentru o operaţie se specifică codul operaţiei, cine a
executat-o şi semnătura.
La terminarea reparaţiei automobilului, proprietarul se prezintă cu comanda la casieră, aceasta
caută în nomenclator costul fiecărei operaţii executate la automobilul respectiv şi pe această
bază întocmeşte factura cu privire la lucrările efectuate de personalul autoservice-ului. Dacă
pentru reparaţia automobilului au fost necesare materiale şi piese de schimb pe care clientul
le-a cumpărat de la depozitul autoservice-ului, acestea se achită la depozit, iar gestionarul de
acolo trebuie să opereze manual schimbările survenite în soldul materialelor sau pieselor
vândute clientului.
Această manieră de lucru prezintă o serie de dezavantaje şi anume:
- calcularea costului reparaţiei se face prin consultarea manuală a nomenclatorului de operaţii
şi prin însumarea eventual pe un calculator de birou, a costului fiecărei operaţii;
- factura trebuie completată manual;
- salariaţii sunt plătiţi în acord şi ca urmare casiera trebuie să înregistreze manual toate
operaţiile specificate pe comandă la cei care le-au executat, pentru ca la sfârşitul lunii să se
calculeze salariul pe baza valorii tuturor prestaţiilor pe care un salariat le-a efectuat în timpul
lunii care s-a încheiat.
- în condiţiile acestui sistem de lucru cu clienţii nu se pune problema gestiunii automate a
soldurilor de materiale şi piese de schimb, întrucât bonurile de consum şi operarea lor în

19
gestiune se face manual. De asemeni nu se pune problema elaborării automate a unor situaţii
de sinteză sau a unor grafice utile pentru managementul societăţii.

2.2. Soluţia propusă pentru trecerea la prelucrarea automată a datelor legate de

activitatea societăţii

Având în vedere observaţiile referitoare la neajunsurile modului de lucru manual prezentat în

secţiunea 2.1, aplicaţia informatică ce constituie tema prezentei lucrări va trebui să asigure
următoarele facilităţi:
- să redacteze comanda clientului în două faze:
- editarea unei variante preliminare care preia în calculator datele despre client şi
autovehicul şi în care sunt specificate atelierele pe unde va trece autovehiculul în cursul
reparaţiei.Acest exemplar este scos la imprimantă şi folosit ca document primar pentru
înscrierea operaţiilor efectuate de către fiecare salariat pentru reparaţia autovehiculului
respectiv;
- editarea variantei finale în care la datele introduse în varianta preliminară se adaugă
operaţiile executate de fiecare salariat, dar şi materialele şi piesele de schimb care s-au
consumat pentru repararea autovehiculului, valoarea totală a reparaţiei din care TVA,
iar suma încasată fără TVA, se descompune în valoare manoperă, materiale şi piese de
schimb.
- eliberarea automată a unei facturi pentru materiale şi piese de schimb;
- întocmirea actelor legale (bon de consum) pentru materialele şi piesele de schimb care s-au
consumat pentru repararea autovehiculului şi utilizarea lor la elaborarea automată a facturii
pentru materiale şi piese de schimb;
- transferul valorii operaţiilor efectuate de către salariaţii unităţii de autoservice în contul
celui care a efectuat lucrarea astfel ca la sfârşitul lunii sistemul să furnizeze valoarea tututror
prestaţiilor efectuate de fiecare salariat în cursul lunii care se încheie, valoare ce serveşte ca
bază pentru calculul salariului în acord al salariaţilor unităţii. Acest transfer se produce în
momentul completării celei de a doua variante a comenzii cu operaţiile efectuate de către
fiecare salariat pentru reparaţia autovehiculului respectiv ;
- elaborarea unor rapoarte utile pentru conducerea unităţii: solduri de materiale şi piese auto,
lista materialelor şi pieselor de schimb cu sold sub limită, lista cu valoarea prestaţiilor
salariaţilor în cursul lunii curente, graficul indicatorilor pe o perioadă specificată;
- tipărirea listelor cu codurile şi tarifele operaţiilor ce se execută la autovehicule, a
nomenclatorului de piese auto şi de materiale, a listei cu salariaţii pe specializări.

20
 În plus sistemul permite consultarea cu uşurinţă a soldului cu piese de schimb ţinând cont de
marca autovehicululi, tipul şi anul de fabricaţie, precum şi a soldului de materiale, pentru
eliberarea bonurilor de consum pe baza existentului în stoc. Pe tot parcursul realizării
sistemului s-a urmărit ca utilizatorul să introducă cât mai puţine date şi pe cât posibil să le
selecteze din combobox-uri evitând la maximum posibilităţile de a comite erori la tastarea de date.
2.2.1. Modelarea conceptuală
Documente de intrare-ieşie
Principalele documente de intrare-ieşie sunt comanda şi factura a căror imagine poate fi
văzută pe paginile următoare.
Tabelele corespunzătoare acestor documente în noul sistem informatic sunt comanda, linii
comandă goală, linii comandă plină, facturi manoperă, linii factură manoperă, facturi
materiale şi piese de schimb, linii factură materiale şi piese de schimb, dar se mai folosesc şi
alte tabele cum ar fi bonuri de consum, linii bonuri de consum, salariaţi, specializări, operaţii
şi tarife, societatea, nomenclatoare de materiale, de piese auto, stocuri de materiale, stocuri de
piese auto, indicatori, facturi primite, etc.

În
Imaginea 2.1. Macheta comenzii cu care se deschide lucrările la o maşină

21
În mod normal în această etapă ar trebui prezentate machetele tuturor acestor tabele, dar
pentru a respecta restricţiile cu privire la nr. de pagini alocate acestui proiect, este prezentată
numai macheta tabelului comandă. De remarcat că ultimele câmpuri sunt destinate lucrărilor
ce vor fi executate la atelierele a căror nume este chiar denumirea câmpului.

Nr_cda Data_cda Nume_prenume_client Adresa Termen_executie Marca Tipul Anul_fabricatiei

number Date Text(50) Text(80) Date Text(15) Text(15) number

Nr_circulatie Val_incas_tarife Val_mat_piese Total_general Facturat_cu_factura_seria Nr_factura

Text(10) currency currency currency text(12) number

Achitat_chitanta_nr Achitat_dispozitie_de_plata Data_iesirii_din_rep Ora_iesirii Mecanica Electrica

currency currency Date number Text(20) Text(20)

Tabelul 2.1. Macheta tabelului Comanda

Macheta facturii utilizată pentru a fi completată manual este prezentată în imaginea de mai
jos.

Imaginea 2.2. Exemplu de factură utilizată în gestiunea manuală

22
2.2.1.1. Modelul conceptual de date
Modelul conceptual de date MCD este prezentat pe pagina următoare. În acest model entitatea
facturi se referă facturile pentru materiale şi piese de schimb.

2.2.1.2. Modelul conceptual al prelucrărilor presupune luarea în calcul a următoarelor

operaţii:- elaborarea comenzii în forma sa preliminară;
- completarea manuală a comenzii în forma sa preliminară cu operaţiile executate de salariaţi;
- eliberarea de bonuri de consum pentru materiale şi respectiv pentru piese de schimb (dacă
este cazul) ;
- completarea comenzii din calculator cu operaţiile executate de salariaţii societăţii pentru
efectuarea reparaţiilor solicitate de client;
- cumularea valorilor operaţiilor executate de salariaţi în contul celui care a efectuat operaţia;
- emiterea automată a comenzii în formă completă;
- emiterea automată a facturii pentru manoperă;
- emiterea automată a facturii pentru materiale şi piese de schimb.

23
 Emis Fact 0,n
NRCD 1,1 FURNIZOR
NR NRCD COD - FZ
Data NRCD 1,1 Den FZ
Adresa
1,n Cont Banca

Incheiat cu
Gest Primit
Cant – aproviz
Pret - aproviz

0,n
0,n
MARFURI GESTIUNE
Cod – Marfa 0,n STOC 1,n Cod
Den-Marfa   Gestiune
Stoc_Initial Den Gestiune
UM 0,n Data _ Stoc 0,n
Pret Mediu 0,n 0,n
 

0,n

Marf. Vandute
Marf. Transfer Gest Primit Gest. Predat
Cant – vanduta
Cant Transfer
Pret – vanzare
Cota TVA
1,1 1,1
1,n
1,n
BPTR
FACTURA
1,1 Consum
Nr.-Factura Nr-BPTR
 
Data-Factura  
Data-BPTR
Explica]ie
Suma Factura
1,1 COMANDA
Nr_cda
Data_cda

CLIENT

ADRESATA
0,n
Cod-Client Emite c-dă
  Den Client
 
Adresa-Client
 
Imaginea 2.3. Modelul conceptual de date pentru autoservice

2.2.2. Modelarea logică

2.2.2.1 Modelul logic de date (MLD) este următorul:

24
  
Furnizor  
 
Cod_Fz Den_Fz Adresa Cont_Banca
 
 
NRCD  
 
Nr NRCD Cod Gestiune Cod_Fz Data   NRCD
 
Marf. Aprovizionate
 
Nr NRCD Cod Marfa Cant Aproviz Pret   Aproviz
 
 
Marfuri  
Cod Marfa Den Marfa UM Pret Mediu  
 
Stoc  
Cod Marfa Cod Gestiune Stoc_init Data   Stoc
 
 
Gestiune  
 
Cod Gestiune Den Gestiune  
 
 
Marf Vandute  
 
Cod Marfa Nr Factura Cant Vanduta  Pret Vanzare Cota TVA
 
 
Factura  
 
Nr Factura Cod Gestiune Cod Client   Data Factura Explicatie Suma Fact Nr. c-da
 
 
BPTR  
 
Nr BPTR Cod Gestiune Primit Cod  Gestiune Predat Data BPTR
 
 
Marf Transferate  
 
Cod Marfa Nr BPTR Cant transferata  
tttransferat\Transferat\  
 
Client Comanda

Cod Client Den Client Adresa Client Nr-cda cod_client …manopera mat+piese

Imaginea 2.4. Modelul logic de date

25
2.2.2.2. Modelul logic de prelucrare (MLP) nu diferă prea mult de cel conceptual în acest
caz, deoarece activităţile de contabilitate destinate să trateze un client sunt executate sub
controlul casierului, deci nu apar probleme de distribuţie a sarcinilor între diferiţi actori, aşa
cum este menirea MLP să evidenţieze.

2.2.3. Modelarea fizică

2.2.3.1. Modelul fizic de date (MFD) se obţine prin reprezentarea MLD în limbajul de
descriere a datelor asociat SGBD Access. Conversia din MLD/MOD în MFD în cadrul
formalismului relaţional se realizează conform tabelului de mai jos.

MLD/MOD MFD
■ relaţia/tabelul ■ relaţie/bază de date/fişier/tabel
■ atributul ■ nume câmp
■ tip ■ tip
■ lungime ■ lungime
■ cheie primară ■ index
■ cheie secundară ■ [index]
■ cheie externă ■ [index]
■ dependenţe funcţionale ■ joncţiune (join)/view
între relaţii/tabele

Tabelul 2.2. Grila de conversie a MLD/MOD în MFD

Datorită evoluţiei SGBD Access, conversia prezentată în tabelul de mai sus se realizează
direct, în momentul creerii unui tabel. Ca exemplu reprezentativ pentru MFD, mai jos (în
imaginea 2.5.) este prezentat modul concret cum a fost declarat tabelul Comenzi în fereastra
Table Design.

2.2.3.2. Modelul fizic de prelucrare (MFP)

MFP are rolul esenţial de a asigura funcţionalitatea SGBD la nivelul operaţional folosind
MFC şi MFD, în scopul realizării de proceduri automate ce pot fi corelate cu procesele de
prelucrare specifice noului sistem. În acest sens, procedurile automate devin elemente
esenţiale ale MFP prin care se asigură întreaga operaţionalitate la nivel fizic.

26
 Procedurile automate sunt caracterizate prin
funcţii, date de intrare/ieşire (I/E) şi o logică internă
de prelucrare specifică, existând o tipologie
adecvată în raport cu care procedurile automate se
descompun în module ce implementează funcţiile
elementare de prelucrare, deduse din funcţia
generală specifică procedurii automate. Pentru a
asigura operaţionalitatea procedurilor automate, se
vor defini prelucrările necesare, deduse din
categoria prelucrărilor specifice aplicaţiilor
informatice din care fac parte respectivele proceduri
automate.
De un real folos sunt în acest caz structura meniului

Imaginea 2.5 Structura comenzii aplicaţiei, formatele de preluare a datelor, dar mai
ales obiectele de control de pe aceste formate cu ajutorul cărora se realizează prelucrarea
coerentă a datelor.

2.2.3.3. Meniul aplicaţiei are structura din tabelul de mai jos.

Implement Materiale Piese auto Clienti Rapoarte Liste Editari

are
Societatea Nomenclator Nomencla- Comenzii Solduri Lista Copy
materiale tor piese materiale codurilor
de operaţii
Salariaţi Facturi Facturi Editare linii Solduri piese Nomenclt. Cut
materiale piese comandă auto de mat.
Specializări Bonuri de Bonuri de Facturi Val. prest. Nomenclt. Paste
consum consum manoperă salariatilor de piese
auto
Tarife Editare Facturi mat Lista pieselor Lista
operaţii linii bon şi piese cu sold sub salariatilor
consum limită pe
specializări
Iesire din Lista
ACCESS materialelor
Revenire cu sold sub
în Access limită
Indicatori pe
o perioadă
specificată

27
 Zerorizare
val. Prest

Tabelul 2.3. Structura meniului aplicaţiei

2.2.3.4. Formatele principalelor tabele din sistem sunt prezentate pe pagina următoare:

Prima imagine este cea a formatului Comanda, urmată de imaginea Antetului de bon de
consum şi de cea a formatului Linii bon de consum.
Din macheta formatului Comanda se remarcă prezenţa butoanelor Vizualizare comandă
înainte de executare (este vorba de executarea comenzii), Tipărire comandă înainte de
executare, Vizualizare comandă executată şi Tipărire comandă executată, care pregătesc
datele pentru rapoartele ce afişează, respectiv tipăresc cele două forme de prezentare a
comenzii.
Proceduri mai complexe se vor derula la evenimentul On Enter al câmpurilor Val încasări
tarife şi Val încasări mat şi piese, când se vor cumula automat valorile tuturor operaţiilor
executate de salariaţi pe automobilul la care se referă comanda, respectiv se vor cumula
automat costul tuturor materialelşor şi pieselor consumate pentru repararea acestui automobil.

Imaginea 2.6. Formatul Comndă

28
 Imaginea 2.7 Formatul Antetului de bon de consum

Imaginea 2.7 Formatul liniilor de bon de consum

Vor fi complexe şi procedurile de calcul a indicatorilor statistici ce vor putea fi vizualizaţi

numeric şi grafic de managerul societăţii sub o formă sugestivă ca în imaginea de mai jos.

Imaginea 2.8. Model de grafic cu evoluţia indicatorilor specifici unui autoservice

29
Imaginea 2.9. Model de date folosite la redarea graficului cu evoluţia indicatorilor

30
CAPITOLUL III

Concluzii şi propuneri referitoare la interfaţa cu utilizatorul a

aplicaţiei informatice pentru gestiunea pieselor de schimb
într-o unitate de service auto

3.1. Concluzii

Elaborarea acestui proiect, pe lângă faptul că a fost un prilej de consolidare a cunoştinţelor

legate de proiectarea şi implementarea sistemelor informatice, mi-a oferit posibilitatea să văd
dintr-o perspectivă mai largă legătura dintre diferite forme de gestiune din cadrul sistemului
informaţional al unei societăţi comerciale şi mai ales să înţeleg cum sistemul informatic al
societăţii comerciale poate veni în sprijinul managementului societăţii la nivel operativ.
Aşa de exemplu în sistem am prevăzut un număr de trei indicatori economici care se pot
calcula iar pe măsură ce datele despre aceşti indicatori se stochează în baza de date ei se pot
reprezenta grafic pe ultimele 12 luni, oferind managerului informaţii calitative despre
impactul unui indicator asupra altuia, despre felul cum a fost gestionată societatea şi mai
important despre trendul acestor indicatori, care poate fi unul optimist şi menţinut, sau unul
pesimist şi trebuie luate măsuri de prevenire a situaţiilor neplăcute cum ar fi stocuri prea mari
şi deci bani blocaţi, sau aprovizionare slabă ce poate periclita afluxul de clienţi, etc.
Aceşti indicatori sunt:
- sume investite în materiale şi piese auto;
- vanzări de materiale şi piese auto;
- sume blocate în stocuri de materiale şi piese auto la data de …;
Sub aspect operativ aplicaţia informatică pentru gestiunea pieselor de schimb dintr-o unitate
de service auto proiectată şi realizată în cadrul acestei proiect este destinată să îndeplinească
următoarele funcţiuni:
- să asigure elaborarea prin calculator a actelor legale (bon de consum) pentru piesele de
schimb de care este nevoie pentru repararea autovehiculului. Ca urmare bonurile de
consum vor face referire la un număr de comandă.
- să permită elaborarea prin calculator a facturii pentru piesele de schimb cuprinse în
bonurile de consum aferente comenzii pentru care se elaborează factura. Factura cuprinde şi
ea numărul comenzii la care se referă.
- la elaborarea facturii pentru pentru piesele de schimb consumate, să scadă automat din
gestiune piesele de schimb pentru care s-a eliberat bon de consum;

31
- să permită elaborarea automată a unor rapoarte utile pentru conducerea unităţii: solduri de
piese auto, lista pieselor de schimb cu sold sub limită, graficul indicatorilor pe o perioadă
specificată;
- tipărirea nomenclatorului de piese auto şi a existentului de piese auto din gestiune.
În plusaplicaţia permite consultarea cu uşurinţă a soldului cu piese de schimb ţinând cont de
marca autovehiculului, tipul şi anul de fabricaţie, precum şi a soldului de materiale, pentru
eliberarea bonurilor de consum pe baza existentului în stoc. Pe tot parcursul realizării
aplicaţiei s-a urmărit ca utilizatorul să introducă cât mai puţine date şi pe cât posibil să le
selecteze din combobox-uri evitând la maximum posibilităţile de a comite erori la tastarea de
date.
Mai jos sunt prezentate câteva propuneri privitoare la interfaţa acestei aplicaţii cu utilizatorul,
propuneri prin care se poate asigura ca programul ce va decurge din acest proiect să asigure
funcţionalitatea pe care mi-am dorit-o când am elaborat proiectul. â
Cu ocazia studieriiAcestor propuneri, cititorul va putea observa că ori de câte utilizatorul are
dubii în legătură cu anumite informaţii cum ar fi coduri de piese de schimb, existentul în stoc
ş.a.m.d. el ar trebui să aibă la dispoziţie controale cu ajutorul cărora poate consulta ad-hoc
sursele relevante de informaţii de care are nevoie (de exemplu butoane care selectează piese
de schimb pentru maşina a cărei marcă, tip şi an de fabricaţie au fost deja trecute în comandă
iar utilizatorul poate face un studiu pe o mulţime restrânsă de piese, nu pe tot stocul de piese
din depozit).
De asemeni se va putea observa că după completarea datelor necesar a fi trecute în comandă
aplicaţia informatică pentru o unitate de service auto elaborează şi tipăreşte automat factura
pentru materiale şi piese de schimb (dacă este cazul).
Pe scurt, această aplicaţie automatizează tot ce s-a putut automatiza în domeniul de aplicare
al gestiunii pieselor de schimb.
Sunt convinsă că după această experienţă în analiza şi programarea unui sistem informatic
relativ mic, aş putea aborda orice problemă de gestiune economică, ceea mă îndreptăţeşte să
mulţumesc tuturor cadrelor didactice care au contribuit la acumularea acestei experienţe.

3.2. Propuneri referitoare la interfaţa cu utilizatorul a aplicaţiei informatice

pentru gestiunea pieselor de schimb într-o unitate de service auto
3.2.1. Meniul aplicaţiei ar trebui să aibă următoarele opţiuni-bară: Implementare,
Maeriale, Oiese auto, Clienţi, Rapoarte şi Liste.

32
Meniul va reflecta aspecte legate de implementare, materiale, piese auto, dar şi cele legate de
clienţi, rapoarte, liste de materiale şi piese şi facilităţi de editare a unor documente sau
obiecte necesare în cazul unor perfecţionări ale aplicaţiei.
3.2.2. Implementare
În cadrul implementării se vor completa cu date următoarele tabele: Societatea, Salariaţi, .
nomenclatorul de materiale şi nomenclatorul de piese de schimb.
După completarea cu date a acestor formulare (tabele) implementarea aplicaţiei se poate
considera terminată şi se pot primi clienţi.
3.2.3. Deschiderea unei comenzi
La sosirea unui client se elaborează prima variantă a comenzii pentru care se va deschide
opţiunea Comenzi din submeniul Clienţi, iar aceasta va deschide formularul Comanda..
Cu acest formular se va completa numai partea superioară a comenzii şi mai exact numai
partea stângă. În plus se va mai completa lucrările ce se vor executa la atelierele pe la care va
trece autovehiculul. Când s-au făcut aceste completări utilizatorul va putea vizualiza
comanda cu butonul Vizualizare comandă înainte de executare şi o va putea tipări cu
butonul Tipăresc comanda înainte de execuţie. când va obţine un formular de comandă, pe
hârtie, completat parţial, care i se va înmâna şoferului autovehiculului cu care acesta va duce
maşina în primul atelier.
La plecarea autovehiculului dintr-un atelier, cel care a executat operaţii la această maşină va
completa câte un rând din secţiunea C a comenzii, pentru fiecare operaţie pe care el a executat-o.
3.2.4. Eliberarea din depozit a pieselor de schimb necesare reparaţiei autovehiculelor
Dacă pentru efectuarea unor operaţii, vor fi necesare piese de schimb, şeful de atelier se va
duce la contabilul sau casierul care a eliberat comanda şi-i va cere să elibereze bonuri de
consum pentru piese de schimb.
Utilizatorul va folosi opţiunea Piese de schimb şi va selecta opţiunea-submeniu Bonuri de
consum piese, iar de acolo va alege opţiunea Actualizare. Aceasta va fi o opţiune submeniu
cu opţiunile Antet şi Linii bonuri.
La alegerea opţiunii Antet va apare un formular de generare a antetului unui bon nou de
consum. După completarea antetului, utilizatorul va apăsa butonul Continui cu linii bon
piese când se va deschide formularul pentru completarea liniilor de bon de consum.
Pe acest formular va fi prevăzut butonul Preiau antetul bonului care completează automat
aceste informaţii.
Inainte de a consulta combobox-ul Cod piesă, utilizatorul va trebui să apese butonul Extrag
piese pentru această maşină, care restrânge area de căutare la piesele specifice mărcii,
tipului şi anului de fabricaţie specificate în cele trei rânduri de deasupra acestui buton. În

33
continuare, după ce utilizatorul va cosulta soldul şi preţul piesei cu butonul Verific stocul el
va putea apăsa butonul Scad piesa din stoc şi ea va fi scăzută, iar stocul de piese va fi
actualizat.
Când utilizatorul a terminat de editat liniile bonului de consum, va ieşi din acest formular şi
va deschide formularul Bon piese (antet şi linii) din care se vor putea vedea atât antetul
bonului cât şi liniile sale, apoi va deschide un formular care va asigura vederea bonului cu
toate liniile sale, prevăzut cu butoanele Vizualizez bonul şi Tipăresc bonul.
Modul de lucru cu materiale este asemănător cu cel descris mai sus pentru piese auto.
Deosebirea apare în ce priveşte structura formularului liniilor bonului pentru materiale care
este una adecvată pentru materiale.
Ca şi piesele de schimb, materialele se scad din stoc individual şi pe loc.
3.2.5. Închiderea comenzii
Când reparaţia autovehicului s-a terminat, proprietarul maşinii sau şoferul se va prezenta cu
comanda preliminară la contabil/casier cu operaţiile efectuate de salariaţii unităţii trecute
manual pe această comandă. Acum contabilul/casierul va lege opţiunea Editare linii
comandă din submeniul Clienţi a aplicaţiei de gestiune manoperă şi va trece operaţiile din
comanda preliminară pe un formular specific acestei aplicaţii.
Aplicaţia aceasta se bazează pe comenzi gata completate de o altă aplicaţie de gestiune
manoperă, aşa încât acum utilizatorul nostru va alege din nou opţiunea Comenzi din
submeniul Clienţi, iar în formularul care va apărea, intră pe rând cu cursorul în câmpurile
Valoare încasări, Valoare materiale şi piese de schimb şi Total general. Când cursorul va
intra în unul din aceste câmpuri el se va completa automat cu valoarea care trebuie (toate fără
TVA). Acum utilizatorul va putea da clic pe butonul Vizualizez comanda executată. Dacă
îi va plăcea cum arată comanda, va putea completa manual chitanţa şi apoi va continua cu
ultimele câmpuri din comandă, adică nr. chitanţă, data şi ora ieşirii din reparaţie. Acum,
el va închide formularul comenzi şi va trece la elaborarea automată a facturilor (conform
secţiunii 3.2.6).
3.2.6. Elaborarea facturilor
Imediat după completarea câmpurilor Valoare încasări, Valoare materiale şi piese de
schimb şi Total general din formularul Comenzi, utilizatorul va închide formularul
comenzi şi din submeniul Clienţi va alege, opţiunea Facturi mat. şi piese, care-i va
deschide formularul cu acelaşi nume.
În momentul în care utilizatorul a completat în acest formular numărul comenzii deja închise,
toate câmpurile din factură vor fi completate automat. Acum utilizatorul va putea vedea

34
factura cu butonul Vizualizare factură şi dacă îi va plăcea cum arată va selecta butonul
Tipăresc factura.
Factura tipărită, va avea completate toate operaţiile cu valoarea lor, totalul manoperă,
inclusiv TVA înglobat în total şi separat, ca în orice factură standard
În mod asemănător se obţine şi factura pentru manoperă, dar aceasta iese din domeniul de
aplicabilitate a acestei aplicaţii. Clientul va căpăta câte un exemplar din ambele facturi numai
dacă a consumat şi materiale şi piese de schimb. De obicei în autoservice se face numai
manoperă, cu materiale şi piese de schimb aduse de client şi ca urmare clientul primeşte o
singură factură.
În final (după elaborarea facturilor) utilizatorul va trebui să redeschidă formularul comenzi,
să mai completeze manual pe formularul comenzii câmpurile nr. şi serie factură pentru
manoperă, după care dacă îi place cum arată comada, va da clic pe butonul Tipăresc
comanda executată şi va rezulta o comandă completă (având completată inclusiv secţiunea
C cu operaţiile executate de salariaţii unităţii ca în imaginea de mai jos), din care un
exemplar va fi predat clientului ca bază legală pentru garanţia lucrărilor efectuate pe
comandă şi unul va fi reţinut la autoservice pentru justificarea valorii muncii depuse de salariaţi.
3.2.7. Rapoarte
Cu ajutorul meniului Rapoarte se pot scoate următoarele rapoarte:
- solduri de piese auto;
- lista pieselor cu sold sub limită;
- lista materialelor cu sold sub limită;
- indicatori pe o perioadă specificată:
- sume investite în materiale şi piese auto;
- vanzări de materiale şi piese auto;
- sume blocate în stocuri de materiale şi piese auto la data de …;
- sume obţinute din prestări de servicii;
- graficul evoluţiei indicatorilor cu opţiunile vizualizare şi tipărire

35
36