- r14 -

A. GrUnfeld T,npu H erşcov i ci

M. Griinberg
Constantin Ilie scu Moritz Scl1ein
I. L0,ng
M. Kieselstein
M. Griinbel'g
Chaim Golllring
Barnh Grlinfold
Jg1rntz W ein\Jacll
ll'L N. Goltlst.ein
ANUAR
Iancn Iesid (Gara Piatra.) A. Ka11fm:111n Berlad PENTRU
1.,,.,
B. Goldstein M. Linial L ista d -lni D av-iclGol19e1·
S. Hornstein Alter R er schcovici

ISRAELIT!
D. Goli ger 2 e.x.emp
.
Ieremia Einiger Tirg-ovişte Wilh. Ros cnst reich
Jacqu es Belser Lista d. Eni. Nen!frrnann l\L A\Jel es
( Bucmeşti). Sol. K ell ermann.
M-ll e Ro sa Zuck ermann
Jacques Wilder
Samuel Hochberg
Adolf Sing er
Sig. l\Ieyer
M. Gingold
CUUNSUPLIMENT
CALENDARISTIC
Ştefăneşti
Listei d-lor Sct'io·vici Oiiie Carl Gllickmann Odobeşti
M. li. 'fran.
PE ANUL
fi ][. Abramoviei. li sllt ,l-lni M . Gi"iinblatt ·
Herşcu Abra,movici
IJirsch Gold stein
J)on A. Griinberg
Moiş it A. Komovici
J:lenik Leon
Io s •f TioillJ'ich
E111.Neuer mann
lJ aim I sra elovi.ci 5644 (1883-1884)
Ios eph P hilip
Burech Robinovici Turnu-Severin M-!l e Mar ga.rette Sibalis
Samoil Segal Li sta d. A l,i-ain B . L ov·i
Codă.eşti
Iha.n . Lzarovici Abr. B. Lovi
Li sta d .Js. Be7icl. Ha as
ANUL
ALV/-LEA
Mihal Daniil A. Il . E sk ena sy
Zamfirache Bracho Be11zion Cn1iferberg
Leon l\L l'c r ern r
Lupu 'llaimovici Ficn Ni sim J s. Ben. lfa as
Sega! N aftuli Moscu Berlin
M-ll e Betty Schr eyer SUBREDAOŢIUNEA LUI
"'laiovici Oişie M-ll e M. GisellaS t ei11feld
Elias Lazăr
M.
Sitmi L eon Roman
Jt.-Să.rat
IÂslct d -l'UÎJr,cgu es Gross
··ii l·Vilhelni Buzeu
+eld . Lista d. D a•vid Scha ej)'e7· J acques Gross
Alb ert Briin Societ at ea Stern
Schaeffe r

--1-:------
· IIAm
1
Mar cus Aura.ham

\ 1 -volt~metipărite in Paris,
r
/
. ftraducere a părţ.ii civile a BUCURESTI
_ .~1i preţio ase. Costul fiecărui vo-
14, TIPOGRAFIA
STEFAN MIHALESCU,STRADACOVACI,14

1883
 ·i' 11~~ , .,~,M .lîjW~ ni~
DĂRUITA DE
M"~~ r,il).,::j':-, Î~·t, "_j :,.,r,,r,::wi ," _jW:,.,~.,
J( ..t~.....---....
) ,__ · ....
...
.:1;' TO.i)MM"~ii~,~ .,,wr, 1 Tişri Septembre-Octombre. 1883.
26~ WJ_ _ lro,1I :-T11i',W 11
n", ',w 11
N
::
M. N 20 2JSep.Oct. ri,~o ',w 11
M. :: 21 31
:: M. iTO 5 17
J. r 6 18
Oei.

l
:,.,i,,~o,~ J.
,1,.,,
V. , ~ 22
23 5
4
:-TM.,~.,
~ 11
v. n„ 7
s. TO„ 8
19
20
i W11W
9o.soara:,~ii'r, D. ,
s.:-, 24 6
25\ 7
L. i 26 8
n::, ,,,l)w,n
D. ~ 9
L. N~ 10
21
22

M. i1 27 !)
r,i~l) .,_j.,~W M. 11 ::~ 23
n,,ri r,n~w M. ~~ 12 24
~'III .i) M. TO 28 10 ~n ,,o.v J. ,~ 13 25
o.,,,~~o,., J. ., 29 11

,,.,iN,,
V. N„ 30 12
s. ::.,
1 13 Oet.s, v.
M„WNi::
11
_j11:lM,,::~
V. :,~ 14
s. 15 ,~ 2G Onv,P11r.
27

D. ~.,
ri,~o ::,.v I L. ,~2 14
3 15
D j~ 16 28
L. n~ 17 29
M1~0 ',W 11N M. ,ro
4 16 M. TO~ 18 30
•n i111i',W 11N M. ', 19 31
::~i'M~11.,", ,,i,,~1iwn 2 Cheşvan, Octombre - Noembre 1883.
i1"'1 ',W ":: J. N\20 1 Oet.Noem. V. iTOI 4 16 Noomhro
V. :: I 21 2 s r
r~,::~ n_j s. ~ 22 3
Ni.,,
D. n„ 6
5 17
18
::11:,::
D. ,23 4
L. fO'I 7
M. ~ 8
19
20 Ar,Olih
§Î .

M. ,
L. :, 24

M. j 26
25
5
6
7 St.Dnmil
,
M. N~ 9
J.::~
21
10 22
Gavril

V. ~~ 11 23
J. n 27
V. TO28
8
9
n,w .,.,n
r,11:,::~
s. ,~
12 24

s. ., 29 10
1" 1" D. N„ 30
L. ::.,31 12
11 L. ,~
D. :,~ 13 25
14 26
M. j~ 15 27

M. ,.,
M. !., 1
2
13 Nov
14
. s. r.

n",v
M. n~ lG 28
J.,ro~17 29
J.,ro 3115
li I I
'
IV CALENDAR PE ANUL 5644 (1883-1884) _ _ __ _ PE ANUL
_ C_AL_E_NJ:>AR 5644 (1883-1884) V

11i i-r',i~ i',o.:, 3. Kislev, Noembre - Decernbre 1883.

:,11'1V11::l , 11
N11,r,.i, 11 :::l ,.,t,,~ 5. Şevat, Ianuarie- :Pebruarie 1884:.
TO::l'IV
r,11, V. N 18 30 Noombro r,','lt),, s. no 3 15 Dmmhre n"i L. ~
a
u 16 28 lnuuari M. 7?0i 1
o
31 12 la1111ari
M. ::l 17 29 M. 7, l 13 h'ebr.s. v.
11
Mi,i:,ir, s. : 19 1 Decembre D. r 4 16
:o.
L. ,~120
21
2
s.
3 lu.inBi
L. r,,
M. ro, 6 18 8'. Mfo
5 17 M. ' 18 30
J . ""!19 31
o
V. ,., 20 1 i'eliruari i,r,,
J. r,, 2 14 lntimp.
V. fO,
S. .:, 4 16
3 15
D.

1:
Ir
li
M.
:, ',N'IV:i M. ,
:, 22
23
4
5
6
M. .:, 7 19
J. N.:, 8
V. ::l.:, 9
1
201
21
.......
'"'..I
s. , 21 2
D. 7 22 3
D. N.:, 5 1 7
L. ::l.:, 6 18
li J. 7 24
s. ~.:,10 2:.11 L . M 23 4 M. ,.:, 7 18
r, 25 r,:, ::l~ ::l'IV,,
N:11:,, s.
V.
TO26
7
8 D. ,.:,
11 23 M. TO24
M. , 25 6
5 M. ,.:,
J. :,.:,
8 20
D 21
D. , 27 9 :,.:,i~r,, 11N L . :,.:, 12 24 1

l ',I
L. N, 28 10 M. i.:, 13 25 J. N, 26 7 V. , .:, 10 22
V . ""'i,27 8
M.::l, 29 11 M. j_:, 14 261 ..; r, 1:,::l~1,f0!:J'IV~s. 7.:,11 23
M. ~,30 12 :,::mn·~· J. n::,l15 21 'tZ),,ţV ::l s. ~,
M?'IV 28 9
D . .,, / 29 10
o,',b'iV 11!:J
D. r,.:, 12 24
J . .,, v.·ro.:,161 28
. V. 1?0 2 14
0Go
1 13 D .s.1.
111
r, 1 1,ţt) fi'~ s.1 11129
i'IVJ) :,ţV~r, L . jfO 30 11 TreiIo- ,L, to.:,13/ 25

r,11ţt), rnrclii n,,N i"'T1N

11 M. ', 14126
I - I '
,,t,,~
0

, !:Jţ,r, i 11
11
?0 '' i-r', i~ i-r N 6. Adar , J!'ebruari e- - Mart 'i_e_1_8_84-.-,
r, 11, 111
?0 117 M::l?O4. Thebeth, Decembre - Ianuarie 1884.
~~======= ;=r==r==;=~I=
==~n11,-r1 ::l~r.=:=F.'.'.T
:=:==: M. N 15 27 Fo o
lmmri l 13 Marlios.v.
arie
2 1 14 Ianu
r,11,., ::l D. N
li L8 30 D
1
ro
mb
oGo
L.iTll
M. r 3 15
J . ::l 16 28 V. r 2 14
:,.:,i~r, MN7 L . : L9 311 V . ' 17 29 :i,~ 1!:JN'tVri\~s. n, s 15
M. ~ 120 11lan.1884 M. r,, 4 16 1,~0!:J:,11f~i,r, S. ., 18 1 ~lnrt io D. TO, 4 16
lvL j 21 2 J . ro, 5 17 D. :, 19 2 L. .:, 5 17
J.
V. ,
:, 22 3
23 4 r,i~'IV
V. .:, 6 18 Bot. Dom.
s. N.:, 7 19 St.I. Bot.
D. :.:, 8 20
L. , 20
M. î 2 1
3
4
M.I N.:,I 6
M. ::l.:,/ 7
18
19
,, s.
'IV~ 7 24 5 M M f221 5 J . ,.:, 8 20
.:,!:J1j'MD.
4o.so111.t1im r, 25 6 Nasc.Dom. I
L.
~.:, 9 21 J. TO23 6 V. ,.:, 9 21
L. TO2G 7 Coli.ni.Do. M. ,.:, 10 22 V. , 24 7 ,,,~~,t,,,i',, s. !,.:, 10 22
M::l?O::ii'IVV M. n
, 27 8 St.Slofa :M. ;,.:, 11 23
,.:, -,1.:,7,!:J:,i~r, S. N, 25 1 8 '!:J n11,,:~ I
M. N, 28 1 9 J. 12 24 D. ::l, 26 9 'IV,n,, I I
::l, V. 7.:, 13 25 r,,~vr, L. ~, 21 10
J.
V.
,r, ,, s. .,,
~,
29110
30!
l . 11 :i ::l~ NiNi
11 s. r,.:, 14 26
D. ro.:,15 27
,rioN
o,,,~ M. .,, 28 11
D./
L.
1.:,,11 23
Ţ_:j
12 24
31 12 r,11,v o,,,!:J J'IV1'1V /:w 12
i' M. ir.o M.lr,.:, 1325
D.1if0 1 13 St.Vasile I I n ,v
11
M.lro.:,14 26
I
 PE AN UL 5644 (1883-1884) CALENDAR PE ANUL 5644 (1883 -1884) VII
VI CA L ENDAR

11 11 1N ii',ib r,~o 9. Sivan, Mai-Iunie 1884:.

l
1,., ,M ,:-r ii',ib IO~~7. Nissan, Martie - Aprilie 1884:.
711 ~ ~'1.VM
11
n""i J. N 15 27 Mart v , o no~ ,!l
io V. no30 11 Mnrtio n 11
, D. N / 13 25 Mai L. no28 9 Mai
V. !l 16 29 s. r 31 12 L. !l 14 26 M. r 29 10
~'MMM:llV
N"ij'~, s. ~ 17 29
D. ,
18 30
b 1Mn ~b~
D. n~ 1 13 ~'!orii
L. to~ 2 14 ,,i,!l~M ~b~11 ~)
M. ~ 15 27
M. , 16 28
M.
J.
n~30 11
to~ 31
~
12

M. ,
L. :-r 19 31
20 l A11r
ilio
M. ~ 3 15
no~ ','I.V,7 M. N~ 4 16
Mil)i!l'I.V!l'i.i)
ri,vi!l'I.V1N
J.
V.
:""I1 7
18 30
,
29

lnăl!,D.
~ ,,~, r,,t,v,,!l s. N~
V.

D. !l~ 3 15
1
2 14
13 Inuios.v.

M. j 21 2 r,o~ 1i,nN J . !l~ 5 17 Mi.i),!l'I.V1:l S. 19j31

~n 1"iON V. ~~ G 18 n11N D. n 20 1 Iunio L. ~~ 4 16
J. n 22 3
V. to 23 4 11 s.
r1 M!lb ~~~b'I.V 7 19 ,~ L. to 21 2 OoiqiEI. M. ,~ 5 17 Rusalii
',ii~:-r M!l'i!',~ s. 24 5
~ N1'~ M. ~ 22 3 M. ,,~ 6 18 Sl.'froimo
iaz~M~1j,MD. N, 25 6 8. Vcsliro
12oro11m
L. !l~ 26 7
D. :-r~ 8 20 Sf.Pa1ti
L. 9 21 Sf.Pa1ti ,~
M. j~ 10 22
Sf.h§l,i
M. N~ 23 4
J.!l~ 24 5
J. ,~
V. 7~ 8
19
20
7

,i!lbM','1.V s. M~ 9
M. ~~ 27 8
no~ !l"iV M.
r,11.i)
1N
28 9
J.
,~
,to 29 10
M. r,~ 11 23
J. to~ 12 24
N1,~ N'I.V~
V. ~, 25 6
s. ,~ 2 6 1
D,17to27 8
n 11
~ "~
D. to~ 10 22
21

no~,
,~,N n 11
"ii 1N V. ', 13 25 "ii ,N
7ibMn 11 L. 1, 11 23

, 11 ii',ib
',,,,r,r, 711 ,~~N 8. Iiar, Aprilie - lllai 188-1:. i 11
~Mto11~ 1:l ,.,.,,b ;it,~r, 10. Thamuz, Iunie-Iulie 1884:.
I
.i)"i1~b1.i)~"iiMs. N l4 2G Aprilio ~ "iibN s. ,to 28 10 A11rilio
i 11 n 11 "j'"Ţ '!l M. N 12 241lnnio M. no21 9
D. ito 29 11 M. !l 13 25 11
1 ~ ri~~vn J. 7' 23 10
!l"~r1""i'I.V
D. !l L5 27 L. r 30 12 J. ~ 14 26 iibn!l
16 28
L. ~
17 29
JYI. , "ib1.i)!l~Iii, M. n~ 1 13
M. to, 2 14
Mais. v.
, 11
~ M"i:,
I
V. '"j 15
S. :, lG
27
28 111
V.
~ OM~~ s. to, 30
M~ 29 11 A11 . P.şiP.
12
18 30
19 1
J.
V. j 20 2
,
JYI. :-r
Mai
J. ~ 3 15
V. N~ 4 16
:-rli ~ "i:-r!l s. !l~ 5 17
D.
L.
M.
, 17 29
7 18 30
ii 19 1 Iulio
D.
L.
M.
~
N~
!l~
1 13 Iulie s. ,.
2 14
3 15
,"ir,N s. n 21 3 D. ~~ 6 18 M. to 20 2

~"~ o~'I.V,,i',
L. ,~ 7 19 J. , 21 3
M. ~~
J . ,~
4
5 17
16
I
D. to 22
L. 23~
4
5 .
,
St ge
Hoor M. ,~
M. :-r~ 8 20
9 21 I V.
s. ~~
N~ 22 4
23 5 ~robi riitob
V.
s. ,~
M~ 6 18
1 19
)
J . j~ 10 22
M. N~ 24 6 1 I
JYI.!l~ 25 7 V. n~ 11 23 D. ~~ 2 4 6 Na1
t.St.l. D. j~ 8 20

V. ,~
J. ~~ 26
27
8
9 ,li~
r,,,!lb "i!lib!l s. to~ 12 24
r,11b
8080m.s.1i~i:,i, L. ,~
M.
25 7
1to 26 81 M"'i.i)
L. M~
M. to~
92 1
10 22
 '( i
\

.5644 (1883-1884t
VIII
. CALENDAR PE ANUL

. i
1
!:N 11. Ab, lulie-Augusi 1884:.

I to"Ci' M i ,,,,~
1

"
n ll, M. N 11 23 Iulie J. ito 261 7

îiiM'.Vc~i::i1
J, :: 12 24
V.
s. , ~ 13 25
14 26
,li~ V.
:li'.?.'s. M"28 9
r
D. to" 29 10
27 8 Alar
.Pant

li
i
i ii

!:j11~ L. ~ 30 11 1/,

16 28
M. j 17 29
L. ,
D. :, 15 27 M. N~ 31
M. :~
J. ~~ 2
1
12
13 Aug. a. T,
14
·'

HILLEL I
M. n 18 30 V. ,~
s. :,~ 4
3 15
16
11. Studiu biografic de Dr. M. BECK.
!:N!:l:, .?)'.VMJ. to., 19 31 n,,:,::~ :iNi I'

'
,~
I
V. 20 1 :,11~ ,,
D. 5 17 Ne mirăm de puterea n esleită a Evreilor, de tăria n einvinsă a
1
'.Vpn.tiNi s.lN" 21 2 acest ui popor, care a fost mai în totde auna ilăul şi numai ar erori
,~,,j L. 1~ 6 18 Schim1~
ciocanul. Ne intrebăm cu toată lumea, und e trebue să căutăm făn ­
~ 11~

D. :" 22 3
L. ~., 23 4
M. .,.,
24 5
,ro
M11ii N
1
M.TO~ 8 20
J. 9 21,
M.r,~ 7 19 faţ11

11
tănile din cari au isvorit de mii de an i, păn ă azi, puterea vitală a
acestei naţiuni, car e a indurat n enum erate nevoi şi suferinţe , fără
a se desnănăjdui ş i făr{i a se l epăda de armele tocite, d up ă p ărerea
. .
I

'i'DV :,',t'~r,
:CbMM 11
I
I~
l\L
,:,
25 6
,,,,~ ,,,N ',i',N
12 Elul, August-Septembre
- 1884:.
.dusmanilor nostri ?
Respunsu l el putem afla numai prin o cercetare mai de aproape
a istoriei Israeliţil or. Ju mai o o c upaţi e serioasă cu această istorie,
M",., ':l V. N 10 22 Auguit ,., I~ i',~ N:lMI s. 7?025 6 I• care e poate mai instructivă ca istoria altor naţiuni, ce s'a u distin s
i11~t:l"TO~i'Ds. :l 11 23 D. 26 r 7
prin resboaie vitej eşti şi prin izbănzi strălucite, ne poate ridica

L. ,
D. ~ 12 24
13 25
L. M" 27
M. TO"28
8
9
velul acest ui secret .
Istoria Evr eilor ne arată, cum in to ate vremurile grele, se n ăşteau

15 27 Ad.Ol.D.
J. j 16 28
M. ,
M. :, 14 26 M. ~ 29
J. N~ 30
V. ::~
31
1O1'1ior.ca
11 1011B.
12
11. in mijlocul lor bărbaţi mari şi inţelepţi, cari era u pentru poporul
mult incercat., în tocmai ca farul călăuzinclu'l in mijlocul întuneri-
cului, pe marea furtunoas ă.
V. 17 29 n ,,.,, t:l":~j s. ~~ 1 13 Sept.s. r. Un asemenea bărbat, ce a ex ercitat cea mai · binefăce toare
I, 1:, I~ inriurire asupra judaismului întreg, nu num ai din timpul seu, ci
,~,N~-,~ N~M s. TO18 30
D. ., 1~ 31 r~ "~'D~ D.
ri,n.,,c,
,~ 2 14 pănă in zilele no astr e, este Hill el, numit cel betrăn 1) .
In făn tănel e ex istente nu se aftă trecut numele părinţilor lui
L. N" 20 1 Seplombrc 1i Hille l, nici locul naşterei sale . Atăta ştim cu siguranţă, că pat ria
M.
M.
21 2
22 3
J . .,., 23 4
:"~., L.
M. ,~
:,~
3 15
4 16
M. 1~ 5 17
sa primi tivă a fost Babilonia, din care . cauză e numit în mai mult e
locuri: I-Iillel ha-babl i (ba bilonian ul). Anu l naşterei sale tot nu
' se cunoaşte cu siguranţă ; e probabil insă că s 'a n~scut intre anii
,ro
V. 24 5

I
,,~1
,v :i 11
M"i:
J.n~
V. TO~ 7 19
6 18

li
I~ 70- 75 a. Chr. 2 ).
Anuar p entru Israelifi an. VI.
1

I
'
• -
I
2 DR, M. BECK
Pe căt arată isvoarele existente, Hillel a părăsit locul seu natal,
spre a-şi putea satisface dorinţa cea mar e intru complectarea cunoş­
tinţelor sale 3 ); căci studiile teologice nu erau pe atuncea in floare
la Evreii babiloneni, ca după dărămarea Ierusalimului, catastrofă
ce avuse de efect si desfiint·area scoalelor din Palestina.
b ~ •
I-Iillel veni din patria sa natalrt cu cunoştinţe destul de insem-
nate, fapt ce arată că Babilonienii nu erau nici pe atunci cu totul
lipsiţi de şcoli 4 ); dar pe căt par e, aceste şcoli n'aveau acea mare va-
loare, aş a că Evreii din Pal estina ei r,onsidera pe toţi coreligionarii
lor din Babilonia, ca pe nişte oameni de tot ignoranţi. Şi această
pă.rere greşită, era at rit de respăndită şi de înrădă cinată, incăt s'a
represat chiar si lui Hillel „ignoranţa-i babilonică", cănd era deja
preşedinte al Sinhedriului, Nasi, Patriarch, atunci că.nd autoritatea,
sa era recunoscută de obşte. , de ce e oare azi întunecoasă? Să fie timpul intr'adever aşa nouros,
Astfel se povesteşte că I-Iillel plimbăndu-se intr'o zi afară. din
oras si int elnind niste ţ6ran"i, ei intrebâ cum dau sciah (mesura) de
gre~? ,,Ou clou de~ar e", ăi. respunseră oamenii. - Ear voi cum daţi
sctah? intreM apoi IIill el pe al ~ii co veneau in urma lor. - ,,Ou trei
denare ", respunseră aceştia. - Pentru ce cereţi voi trei clenare, ei in-
treb ft el din nou, ceilalţi ce merg inaintea voastră au vrut să-mi
dee saah numai cu doue denare ? - ,,O nerodule bab'ilonian, ei res-
puns eră ţe ranii, nu ştii ăncă atăta lucru, că marfa se plăteşte după
osteneala ce depui pentru densa ? Noi am făcut un drum mai mare
ca cei dinaint ea noastră !" - La acest respun s Hillel, fără a se fi
:superat că.tuş de puţin, ei rugâ numai ca să caute a fi in viitor mai
politicoşi cu oamenii şi plecfL 6).
Din partea tatălui seu Hillel era din tribul lui Beniamin ; ear din
partea ·mumei sale, se trăgea din familia lui David 6). Această împreju -
rare nu contribui puţin de a-i mări prestigiul şi la oamenii de rend.
Hillel veni la Ierusalim intr'o verstă mai înaintată, însoţit
fiind de familia sa şi de un frate al seu Şevna, care era n eguţător
şi voia ca Hillel să. ia parte la afacerile sale, împărţind şi căştigul
cu el. Dar I-Iillel, cu toate că era serac li.pit, ei refuzâ această pro-
punere spre a nu fi împiedecat la studiu 7).
El urmâ cu mare zel la prelecţiunile lui Şemaia şi Abtalion, .
prozeliţi după tradiţiune s), bărbaţi distinşi atăt prin cunoştinţele
lor profunde, căt şi prin caracterul lor cel nobil; bărbaţi ce stăteau
atunce in capul celei mai nalte autorităţi religioase şi judiciare, in
capul Sinhedriului.
HILLEL I 3
Hillel fiind foarte serac, cum am spus, era silit să lucreze ca
simbriaş 9
) spre a putea preintimpina nevoile sale. Jum etatea căsti­
gului seu, constănd dintr'un tropaicon (victoriatus, aproape 42
bani), plătea ca taxă de intrare la usierul ~coalei Bet-ha-midras
b '"I:' , "'
după uzul introdus de Şemaia şi Abetalion din consideraţiuni de pre-
cauţiune, ear cu cealaltă jumetate işi susţin e a familia.
Intr'un rend, era intr'o Vinere din 'I'ecufat ~rebet, 25 Decem-
brie, Hillel neavend cu ce-şi plăti taxa de intrare, uşierul ei opri
intrarea. Atunci el spre a nu pierde prelecţiunea, se urcâ pe
acoperăment, unde era o ferestruie ce da in casă si ascult â cu atare
atenţiune pe profesorii sei vestiţi, în căt nu simţe~ zăpada ce cădea
peste el. In această stare el adormi. Sămbătă zise Semaia către
Abtalion : Fratele meu Abtalion, in toate zilele e ca; a luminoasă,
ce crezi? - Ei se uitară la fereastră de sus şi vezură atunci spre
mar ea lor mirar e un om ce zăcea întins pe ea. Ei deteră îndată
poruncă, ca omul să fie luat jos, şi vezură că era Hillel, inghe~at de
frig şi de nămet, ce-l acoperise ca de trei coţi. Hillel fu uns, frecat
şi pus înaintea focului, ce-l aprinseră cu toate că era Sămbătă ;
c ăci toţi cei de faţă stri g ară: Pentru un asemenea bărbat se cade
să S6 calce prescripţiunile privitoare la Sămbătă 1°). Mulţumită
acestor îngrijiri, Hillel fu readus la simţire.
Ardoarea cea mare a lui Hillel pentru inv eţătură poate sluji
ca model şi se zice de el că a îndatorat seracii, a se ocupa cu in-
veţătura, serăcia neput end sluji ca scuză pentru a o neglija 11 ). Si
intr'adev er, viaţa lui I-Iillel ne arată, ~ă bogăţia nu e o condiţie
neap e rată pentru fericirea unui om. Căci el, cu toate că era serac,
era mulţumit de soarta-i, alege ndu·şi de maximă frumoasele cuvinte
ale Psalmistului : ,,Binecuventat să fie Domnul în toate zilele - im-
punendu-ne sarcini, el este ajutorul nostru". (Ps. 61:l,20) 12). '
Increderea-i în D-zeu prinses ~ rădăcini asa de adănci in inima
•
sa, incăt niciodată nu simţea lipsă de ceva. Ba mai mult ! Ou toate
că el singur era serac, se ·credea dator a ·;'.ilui pe alţi mai seraci
de căt el; a-i ajuta cu micele economii, ce reu"'ea.să facă, cu t0ate
că era in mizerie.
Hillel era de opinie, că suntem datori a ajuta pe fiecare po-
trivit cu starea sa dinainte. După cum se povesteşte, el a cum-
părat odată un cal pentru un serman, ce se trăgea dintr'un neam
mare, şi ţinea acestuia şi un servitor.
 4 DR. 111. BECK
Se mai spune, că el neputend găsi odată un· servitor pentru
acel serac, a alergat trei mil e (un mil 7 1/2 stad ii) inaintea lui 15).
Nevasta lui era cu totul demnă de el; şi Hillel ei purta
o iubire şi o stimă exemplară. Intr'o zi veninp. din drum, auzi
in apropierea oraşului nişte strigăte de durere. Sunt convins,
esclamâ Hillel, că aceste strigăte nu vin din casa mea 14 ). E de
regretat, că nu cunoaştem num ele soţiei lui Hillel, dar judecănd
după faptele, ce ni se povestesc despre densa, ar merita s'o ase-
măn ăm cu Beruria, nevasta lui R. Meir.
Astfel se spune că Hillel invitănd odată pe cine va ca să prănzească
]a el, şi soţia sa fiind întimpinată la u şă de . un serman, tocmai
cănd aclucea bucatele, ei le dete numai decăt, cănd acesta ei spuse
că ar voi să-şi serbeze nunta in acea zi, dar n'are bucate pen-
t ru masă. Apoi ea se întoarse şi frămăntâ un n9u aluat şi gă­
tindu -l el aduse la masă pentru Hillel şi oaspete. - Pentru ce, o
intrebâ atu nci IIillel cu obicinuita-i blănd eţă, ai zăbovit atăta cu
măncatoa ? Nevasta i spuse cele petrecute .
- Draga mea, ă i respunse Hillel, nu mi-a venit in gănd ca
să te acuz, căci ştiu bine, că toate ce faci, le faci in slava
Domnului 16) .
Această intemplare a provocat poate cunoscuta sa zicetoare :
,,Nu judeca pe semenu l teu, pănă ce nu ai ajuns in poziţiunea lui. "
(Aboth 2, 4:.)
..
Influ enta Sinh edriului deja destul de restrinsă sub domnia
tiranică a lui Herodes, care voia să-i mărginească autoritatea numai
la chest iuni religioase, slăbi şi mai. mult după moartea lui Şemaia
şi Abta lion.
Herodes uria instituţia Sinhedriulu i, căci ea avuse curajul de
a-l cita înaint ea tribunalului, şi. a-i cere samă pentru cru zimele co-
mise in contra Hasmone ilor. Ba, el începu a purta ur ă contra tuturor
inveţ ;i ţilor , astfel că mulţi se vezură. siliţi a părăsi Palestina
,, După unii şi Hillel s'ar fi reîntors atunc e in patria sa primi-
tivă, Babilonia 10), dar această părere nu poat e fi înte meiată, căci
caracte rul cel blănd şi pacinic al lui. Hillel nu putea inspira teamă
tiranului Herodes, mai. ales că Hi.llel, <:ast rlJ.in, nu era at un ce în că
destul de cunoscut in popor.
Hillel, d eş i discipolul cel mai capabil al lui Ş emaia şi Abta -
HILLEL I 5
lion, şi deci urmaşul lor natural in inalta demnitate ce o ocupa-
seră profesorii sei, totuş i nu fu numit in locul lor. Dar in modestia
sa, Hillel nid nu năzui la aceasta demnitate, mai ales intr'un timp
atăt de furtunos, cănd partida democratică era intr'o luptă conti -
nuă cu regele Herodes.
Bnei Batira Ni~M:l ~j:l (numiţi astfe l după ţinutul Batira din
Betania, Pa lestina) deveniră căpiteniile Sinhedriului, nu pentru me-
ritele lor, ci pentru devotamentul lor către regele Herodes .
Di_recţiunea lor era diametral opusă de acea a lui Şemaia şi
Abtallon . Pe cănd aceşti din urmă opiniau că tradiţia poate fi com-
pl e ctată prin analogii, ori deducţiuni in toat e cazurile neprev ezute,
capii cei noi ai Sinhedriului dimpotrivă, priveau tradiţia ca singura
instanţă. Lipsind tradiţia in vr'un caz , ei nu ştiau incotro să căr­
mească . Un atare caz fu ajunul Paştelor ce se intemplâ să cază
intr'o Sămbătă. Se n ăscu atunci într ebarea de e permis sau nu a
1
junghia mielul de Pesah, Sămbătă după amiază. Bnei Batira, capii
Sinhedriului, nu era u in stare de a respunde poporului adunat, la
această întreb are, căci ei nu cunoşteau tradi ţia in această privin ţă 11).
Nu încape indo eală, că trebuia să exist e o tradiţiă pentru acest
caz, deoarece in fiece septeniu trebuia să cad ă ajunul de Pesah
Sămbătă ;s).
In cele din urmă unii din cei de faţă observară, că Hillel
babilonianul, care urmase la prelecţiunile lui Şemaia şi Abtalion ,
va ştii de e permi s a junghia jerfta de Pesah 19).-H illel fu atunci
chemat, întrebat de Bne Batira de e in stare să respundăt la
această hitrelJare. El respunse afirmativ, şi făcu explicar ea după
meto ada ce o adoptase de la inveţătorii sei. Patriarchii Bnei Ba-
tira, nu-i admiseră deduc+iunea si analobo-iasa si-i o refutară asa
'l:'. .., ' b ' .i.
incă t poporul adun at stri gâ : ,,Am spus noi din capul locului, că nu
putem aşte pta nimică de la babilonianul acesta ! " Hillel se referi
atunce la o tradiţi e primită de Şernaia şi Ablalion, şi capii Sinhe-
driului se uniră cu părerea ioa, p e rmiţe nd jungherea jerftei de Pe
sah in ziua de Sămbătă . Totodată re c unoscură silperioritatea lui
şi părăsiră de bună voie demnitate a lor, spre a fahe loc lui Hillel,
ca Nasi, Patriar ch 20).
I-Iillel n'a hezitat acuma de a primi inalt11\ ]:>ostce-i se oferi
de Bnei Batira rn con simţimentul întregului popor adunat.
Ş i el a trebuit . să primească acest înalt post, dacă voia ca să
t riumfe principiile ş i regulele , ce şi le apropiase de la inveţătorii
6 DR. M. BECK
sei, dacă ţinea.ca religiunea să se acomodeze cu trebuinţele şi ce-
rinţele vieţei. ,,Unde nu sunt bărbaţi, sileşte.te ca tu să fi bărbatu,
era una din maximele sale 21 ), şi Hillel cu toată modestia sa cea
inăscută a trebuit să recunoască că nu e alt bărbat mai vrednic
ca densul pentru a ocupa demnitatea de .Patriarh .
Regele Herodes nu făcu lui Hillel nici o piedică intru ocuparea
acestui înalt post: pentru că regele credea pe de o parte, că core-
ligionarii veniţi din streinătate 1 uresc mai puţin ca cei cari
sunt ntts cuţi in Palestina; apoi presupunea cu drept cuv nt, că noul
preşedinte al Sinhedriului se va abţine de la orice amestec in afa-
cerile Statului din cauza caracteru lui seu cel blănd şi pacinic 22 ). Pe
lăngă aceasta, Herodes, cu toate că nu se speriâ de nici o fără de lege,
se ferea totuşi ca să supere opinia publică, cănd ea nu sta in con-
trazicere cu planurile sale. Şi Hillel fu atunci cerut1 ca cap al Sin-
hedriului cu unanimitate de populaţia Ierusalimului.
Herodes, spre a se asigura cu totul, că Hi.llel nu va căuta să
exercite vr'o inriurire asupra mersului afacerilor publice, puse ca
locVitor, Ab-beth din, pc Menachcm, ce i era devotat şi căruia
pă.stra recunoştinţă pentru că.-i prorocise suirea sa pe tron şi o du-
rată lun gă a domniei sale. Nu încape nici o îndoială, că Menachem,
care nu se distinse prin meritele sale, fu numit ca vice-preşedinte
in Sinhedriu, unde avea. să ţină in cumpănă p<slHillel, numai prin
stăruinţele regelui. Dar, după puţină vreme, Menachem se retrase din
Sinbedriu. Nu se ştie bine cauza pentru care s'a retras. După unii şi-a
dat demisiunea, pentru ca sl:i se inşire intre partizanii lui Herodes 24 ),
ear duptt alţii pentru a se uni mai str ins cu Esenii 26), din secta
cărora făcea parte, după cum o spune Flavius Iosephus 23 ). In locul
lui Menachem veni Şammai ca Ab-beth-din, vice-preşedinte al Sinhe-
driului. Dacă Şammai a fost admis in această demnitate, f'ărfL împo-
trivirea lui Herodes, care poate cunoştea caracterul cel aspru şi zelotic
al lui Şammai, cauza n'a putut fi alta de căt că schimbări!~ cele
mari ce aduse cu sine bătaia de la Actium el preocupaseră astfel,
incăt n'avea tim1~ de a se mai găndi la Sinhedriu , car(l nu era
pentru densul de, aceea importanţă, cum dobăndirea bunei voinţe
lui Octaviu Cesar. Se poate chiar ca Şammai să fie devenit vice-pre-
şedintele Sinhedrium, , fără ştirea lui Herodes, şi odată întărit in
postul seu, nu mai era chip ca regele să-l depărteze.
HILLEL I 7
Nu ne putem închipui caractere mai opuse ca al lui Hillel şi
Şammai, cari aveau greua misiune de a lucra in acelaş corp pentru
îmbunătăţirea stărei Israeliţilor, ce oftau sub un j Llg despotic.
Cităm c ăteva fapte, spre a ne face o idee oarecare de aceste doue
caractere diametral opuse.
Se povesteşte, că intr'un rend veni la Şammai un păgăn şi-l
intrebâ: ,,Căte legi aveţi voi, Evreii ?i, -Şammai respunse: Doue, una
scrisă şi una orală. - Păgănul zise atunci : ,,In cea dintăiu cred, ear
in a doua, nu. Primeşte-ro in religiunea ta şi me invaţă legea scrisă. "
Şammai fiind iute la fire se superâ foarte pentru cererea păgănului
şi-l dete afară.
Păgănul merse atunci la Hillel şi densul el primi fără hesitare
in credinţa mosaică. El începu să-l inveţe alfabetu l ebraic. In ănt ia
zi ei zise: Alef, Beth, Ghimm el ş . a. ; ear a doua zi interv erti or-
dinea şi zise: Beth, Alef, ş. a. - ,,Eri nu mi-ai zis aşa", exclamâ atunci
păgănul. Ii respunse atunci Hillel : De unde ştii că eri ţ'am aretat
bine şi azi am greşit? Tu te bazezi dar pe ceeace ţ'am spus oral,
bazează-te dar pe legea orală 26 ).
Un alt exemp lu: Un păgăn trecend odată pe la o şcoală de
{;Opii,auzi pe dascălul recitănd cu voce tare cuvintele : "Acestea
sunt îmbrăcămintele ce să le facă : Peptarul, Ef'odul şi a." (Exod.
28, 4). - Pentru cine sunt aceste îmbrăcăminte? intrebâ atunci cu-
riosul pe dascăl. ,,Pentru marele preot", respunse acesta .
Păgănul auzind aceasta se duse la Şammai cerendu-i să-l pri-
mească in religia mosaică cu condiţie ca să-l facă mare preot.
Şammai el alungâ din casă cu un cot de zidărie ce avea in mănă 2 7).
Fiin~ respins cu atăta dispreţ, se duse păgănul la Hillel, care el
primi fără nici o impotri vire. Dar nu se poate, ei zise apoi Hillel, să
fie numit cineva rege pănă nu cunoaşte intocmirile ce privesc pe rege.
Aide dar slt le inveţăm! - Hillel inc epu să inveţe cu el l0gile privi-
toare la preoţi. Cănd ajunseră la cuvintele : ,,Străinul ce se va
apropia, va 6. omorit (Num. 1,51), el intrebâ prozelitul: Pe cine el
privesc aceste vorbe? - Chiar şi pe David regele Israeliţilor, res-
punse Hillel. - Păgănul nu mai răvni atunce la preoţie şi recunoscu
că răbdarea lui Hillel l'a măntuit de la rătăcirile păgănismului 2 s).
Alt caz. Doi oameni făcură odată o prinsoare pe 400 Sus
(monedă cu chipul zeului Zeus. 400 Sus= 325 lei), ca să intărăte
pe Hillel·. Atunci unul din ei se adr esâ la Hillel cu mojicie intr'un
ceas cu totul nepotrivit şi - i puse fel de fel de intrebări ciudate, şi fără
8 DR. M. BECK
senz. Dar in zadar, el nu putu de loc reuşi ca să intărăte pe
Hillel, care n,spundea la mojiciile lui cu o blăndeţe îngerească. In-
sfirsit omul ce voi să încerce răbdarea şi blăndeţa lui Hillel, el
int1~ebâ: Tu eşti dar acel Hillel, patriarhul Israeliţilor ? -H illel re.s-
punse, da. - ,,N'ar fi bine să fie mulţi ca tine, ei zise atunce omul. -
Pentru ce fiule? el intrebâ Hillel. -Pen tru că din pricina ta am pier-
dut astăzi 400 de Sus, M respuns e omul. - La aceste ei zise Hillel :
Fii cu minte, fiule; Hillel merită, ea să pierzi din pricina lui 400
Sus, şi ăncă 400 Sus şi el să nu-şi piarză răbdarea 29 ).
Mai cităm in sfirsit un caz îndeosebi important, pentru că el
culminează intr'o sentinţă, care a provocat o adeverată revoluţie
in lum ea păgăn ă şi care se considerâ ca o nouă revelaţie. Căci
fără a exagera, numai prin faptul că Isus şi-a însu ş it aceasta sen-
tin+ă a reusit să învin gă Roma si tot păgănismul 80 ).
~
' Io b respăndeşte viaţă; cine înmulţeşte şcolile, respăndeşte inţ~epciune;
Intr'o zi veni la Şammai un păgăn, care se rugâ ca se fie pri-
mit in sinul jucla.ismului, dar cu condiţie ca să-i impărt~şească toată
inv eţătura juclaică, căt ar sta intr 'un picior. Şammai măniat pentru
această cerere extravagantă , goni pe păgăn clin casă. Hillel ănse,
la care se indreptâ apoi păgănul, ei admise cererea şi-i spuse ~
,,Ceea ce 'ţi este ţie neplâcut, altuia nu fctce." Aceast~ sen~inţă co~-
ţine in sine toată credinţa noastră, restul e numai expht:area e1,
du-te de învaţă Bl).
Din faptele relatate aicea ar rezulta poate că Şammai era un
mizantrop . Aceasta ănsă n'a fost cazul. El era numai iute la fire,
dar nu purta ură contra nimeruia. Şi e caracterist ic că o sentinţă
a sa sună: ,,Primeş te pe ori şi cine cu blăndeţe" (Aboth 1,16).
Sammai era superat pe păgănii ce voiau să treacă la judaism,
nu~ai clin cauza rigurozităţei sale in chestiuni religioase. El era
de O stricteţă nemiloasă şi nu voia să facă nimerui concesii. In
modul cum a respins pe păgăni, ar fi tratat şi pe Evrei dacă s'ar
fi adresat la el cu cereri analoage 32 ).
Hille l avea vederi cu totul deosebit.e de a le lui Şammai in
privinţa primirei păgănilor in juclaism.
şammai era in principiu contra prozelitismului, căci ve~e~d
cum Herodes, care se trăgea de la Iduemei, persecuta pe toţi m -
veţaţii şi credincioşii religiunei mozaice, el nu se putu desbrăca de
o oarecare neincredare faţă cu toţi păgănii.
Hillel ănse işi aducea mereu ammte de inveţaţii Şemaia şi
Abtalion, cari trec end de la păgănismu la credinţa mosaică, au
HILLEI I 9
devenit podoaba şi măndria Evreilor ş i trecu această opinie favora-
bmt asupra tuturor păgănilor. Afară ele asta, Rillel considera reli-
giunea mozaică nu ca o religie naţională, ci ca o religie universală,
cu menirea de a fi imbrăţişată şi profesată de toată litmea.. In con-
secinţă. primea cu bunăvoinţă pe prozeliţi.
Şammai nu admitea nici consingenii sei ca discipoli, fără a-
nume condiţiuni. Hillel ănse era ele părere, ctL suntem datori a
îmbrăţişa pe ori şi cine; căci multi oameni frtră ele lege, apro-
piindu-se dr religiune, scoborito rii lor au devenit bărbaţi pioşi şi
me ritoşi 33 ). Aceas tă părere a exprimat-o Hillel şi prin cunoscuta
sa sentenţă : Fii din discopolii lui Aron, cautănd pace, stărueşte
după pace, iubeşte oam enii (Mi''i::lcreaţiuni fără osebire şi excep-
ţiune) şi apropiă-i de inve~ătură 84)" . ,,Cine respăndeşte cunoştinţe,
cin1:Jrespăndeşte sfatur i, propagă pricepere". 86)
Aceste erau principiile lui Hillel, pe care practicăndu-le, işi
căştigase nu numai amici personali, dar şi partizani entuziazmaţi
pentru judaism. Din cauza caracterului seu cel blănd, secta Zaclu-
cheilor, nu'i făcu opoziţie, ba ea se familiari7.â chiar cu metoada
sa ele a interpreta legile.
Şammai deşi era atăt ele aspru şi iute la fire, totuş i nu se im-
potrivea lui Hillel, cănd acesta lua mesuri şi făce::i. întocmiri, la care
nu se putea asocia, dar pe cari le credea că sunt necosare pentru bi-
nele obştei. Astfel cănd Hillel, cum se crede, dădu ţeranilor perm ·siunea,
ca să-şi lucrnze ogoarele chiar in anul al şeptele a, pentru că -i vedea in
o stare nefericită din cauza grelelor impozite, bazăndu-se pe aceea
că religiunea are menirea de a îmbunătăţi viaţa şi nu de a o înăspri,
atunci Şammai nu făcu d ecăt să-şi exprime părerea sa ele reu, că
ţerănimea işi cultivă ogoarele in anul de iert are : Şemittah, şi nu
opuse nici o piedi,~ă . El zise numai : De ar fi ora oportună hotă­
ream să nu se are so).
Dacă in acele vremuri gre le, Hillel s'ar fi purtat cu atare as-
prime, ca colegul seu Şammai, poporul in loc de a se alipi clin ce
în ce mai mult ele religiunea sa; in loc~de a o imbrftţişa mai tare
ca adltpostul şi scutul S1:JU,el dimpotrivă s'ar fi depărtat de ea din
zi in zi mai mult.
Pri n blăndeţa, răbdarea, toleranţa şi condescendenţa sa, Hillel
deveni măntuitoru l fi măngăitorul naţiunei sale şi contribui mult
2
I
10 DR, M. BECK
intru a intări reli giun ea in inimile tuturor. De-aceea merită acea
cunună de glorie, ce-i a impletit posteritatea recunoscetoare.
..
•ralmudul el consideră pe Hillel ca şi pe Esra, ca un reformator
al juda~smului. Intr'aceasta nu ni se pare a fi vr'o exagerare. Cări
. că.zend in uitare inv eţătura religiunei, veni Esra din Babilonia de o .
reinstalâ din nou. Că.zend a doua oară in uitare, Hillel babilonianul
isi Juâ rolul lui Esra 37 ).
• El a fost cel ăntoi, care a pus in aplicare cele şapte regule
de int erpretare, Middoth 38). Prin aceasta a dat tradiţiunei o bază
solidă , logică, cu care se putură. familiariza şi Zaducheii, adversurii
mai conservatori, ai Fariseilor.
Hillel urmănd inspiraţiunilor inim ei sale, care nut1fa o iubire
egală pentru toţi oameni.i, introduse in judaism nişte reforme, cari
aveau ~ă impace neccsittLţile vieţe; din toate zilele cu spiritul le-
gei. Prin aceste, Uillel, departe de a sgud ui temeliele religiunei,
le intări din contra mai mult. Şi dacă mai luam aminte şi sen-
tinţele sale, care le regăsim in evanghelie, formănd p~rte~ ei ce~
mai sublimă, el putem socoti nu numai ca reformatorul Juda1smulm,
dar şi a lumei intregi; cănd chiar şi după părerea ~utori~a~ă a l~i
Renan, viaţa lui Hillel a slujit de model fundatorulm creşt1msmulm:
Nu Ioan Botezătorul, ci Hillel trebue considerat ca premerg ctor al lm
Crist; şi dacă nu ar fi fost I-Iillel, Isus n'ar fi devenit măntuitorul
lum ei păgăne.
Din reformele lui Hillel doue avură o importanţă mare pentru
poporul desperat.
După legea mosaică, toate datoriile de bini in anul al şeptelea
sunt iertate şi datornicii numai pot fi impliniţi. (Deuter. 15, 1 sqq).
O lege căt se poate de bună şi umană pentru un popor serman, ce
se hrăneste din munca cămp ului si căruia negoţul e cu totul ne-
cunoscut· ; dar numai intr'un stat ·condus după ideea concepută de
Moise. In imprejurările apăsătoare, ca cele din timpul lui Hillel,
această lege in loc să aducă poporul~i vr'o uşurare , era pentru el
dimpotrivă, sorgintea unu, mare reu. Căci bogaţii temendu-se de
consecinţele nefavorabile ale acestei legi, refuzau de a m~i .da cu i~-
prumut la cei in lipsă 8 9). Atunci Hillel, spre a conserva spmtul lege1,
desfiinţâ această pres-:ripţiune, şi prev&\zu ca creditorul, să poată fi
investit de judecători cu împuternicirea, de a,şi putea incasa dato -
HILLEL I
11
riele. ~n orice timp, fără a se excepta anul de iertare. Această impu-
term.c~re ~urta numele ele ,~_:o;~iti, Ilpo, ~ookij 1tpEaoEotow,
inaintea
consiliulu ·t bUrănilor 10).
Conţinutul acestei i1111mterniciriProzbul sună · Eu
, , •
v"-ce1. voie
.. .. t)
·
vouă judecătorilor din localitat ea .... să am dreptul de a incasa dato'.
riile mele, in ori ce timp imi va place". Acest document era iscălit
ele judecători sau de marturi 11) .
. _Dacă, d.upă. cum ~re.elunii, ar fi existat o întocmire analoagă
1~arnt~a l.m H1llel, retentoare la imprumuturi pe amanet ori pe po-
llţe, ~1 H11lel ar fi lărgit-o şi asupra datoriilor fără poliţe; chiar
atuncia această reformă ăncă era de o însemnătate mare pentru cei
sermani 4 2).
. A doua reformă a lui Hillel, se referă la venzarea unei case
clmtr'un "oraş întărit cu zidmi, care după Levit. 25, 29, se poate
rescump era numai inaintea expirărei anului in care a fost vendută
Se intemplâ ănse de multe ori, că cumpărătorul unei aseme ne~
~ase ~ă. ~e ascundă in ziua din urmă a anu lui, astfel că punea in
1~pos1b1htate pe vechiul proprietar de a-şi recăpăta proprietatea.
H1llel observănd aceasta, a prescris ca venz etorul casei să vers e
ban!i primiţi pentru casă in visteria publică şi sosind termenul să
fie rndrept a sparge uşa casei şi a intra in posesiunea ei chiar
fără voia şi ştirea cumpărătorului 13). '
Aceste reforme căt şi alte introduse de el si pomenite in
Talmud in diferite locuri, ne arată că Hille l considera de datoria
sa, c'.e a impă~a trebuinţele vieţei cu religiun ea, fără a se preocupa
d? hte1:a .lege1. Lucrnl principal era pentru el împlinirea prescrip-
ţulor biblice după spiritul lor.
Reform ele lui Hillel privite clin acest punct de vedere nu-si
vor pierde niciodată însemnătatea lor, cu toate că imprejurăi~le ca;i
le-au provocat, s'au schimbat cu desevărsire.
Hillel prin principiile sale practicate 'in tot cursul vieţei sale,
ne arată : că part ea esenţială şi principală a religiunei nu sunt
ceremoniile, ci împlinirea dator iilor cătră oameni.
. Astfel . feri el judai smul . de osificaţi unea de care era ame-
mnţată pnn rigllrozitatea fără margini a lui Şammai şi a sei;:tato-
rilor sei.
Hillel era foart e religios. Şi tocmai din această cauză urâ bi-
 DR, M, DECK
12
gotismul sau cucernicia exagerată, tot pe atăta pe cM urâ receala
si indiferentismu in religie. ,
• El vezend ci'.t mulţimea obicinuia in serbătoarea cuştelor, Suc-
coth de a se deda unei veselii prea sgomotoase la turnar ea apelor
C"~~ ' iio~, zise : ,,De suntem noi aci, cine-'i aC'i?, Are D,zeu oare
trebuinţă de laudele noastre, nu-l servesc oare mii ele ingeri şi nu
stau miriade de miriade înaintea lui?" (Dan. 7,10).
Dar cănd poporul se bucura intr'un mod cuviincios Hillel ex-
clama : ,,De nu siintem noi aci, cine-i ac'i ?, Cu toate că nenumăraţi
ingeri slăvesc pe D-zeu, totuşi laudele noast, e ei sunt cele mai
plăcute; fiindu-i dulci căntecele lui Isra el"; (2 Sam. 23,1) şi fiindcă:
Cel sfint se sălăslueste intre laud ele lui Israel.·, (Ps. 22,4.) 44 )
mllel era convins că bigotismul provine de obiceiu din lipsă de
" ;, b
inveţătură, din prostie, cleaceea a spus intre inve tăturile sale : ,,Omul
crud nu e t emetor ele pecate, omul necult nu poat e fi cucernic" 46 ) .
„Cine nu-şi complectear.ă inveţătura, piere, cine nu invaţă de fel, e
vinovat de moarte 40).
Caracteristic este faptul, că IIillel trim ese odată pe discipolul seu
Rabi Iohanan ben Saccai la un mare preot, care se falia cu cu-
cernicia sa, spre a-i devedi că evlav ia sa de care e atăt de mănclru,
n'are nici un temeiu, de vreme ce nu ştie carte 47 ).
Inveţătura ănso are după. Hillel, numai atunci un merit, cănd
e însoţită de moralitate, ele modestie . El condamnă inveţatura im-
p erăchiată cu fudulia. Intr'o sentinţă scurtă, formă in care işi ex-
prima deobiceiu părerile sale, el zise : Cine răvneşte lct renume, işi
pierde renitmele... cine se serveşte de inv~fătură ca de o coroană
p'iere 48 ) .
Hillel era din fire modest, iubitor ele pace, condescendent, com-
patibil, cu toate aceste el căuta cu stă.ruinţă, ca principiel e sale să
fie recunoscute de adeverate, atM in teori e, că.t şi in practică.
Iubirea sa ele pace nu-l putu împiedeca a introduce refor-
mele menţionate, cari ,de sigur nu erau pe placul lui Şammai.
Ea nu-l impi edicâ să-şi exprime pă.rerile sale, fă.ră a recurge la
' .
infrumosătare cu toate că stia, că acele opiniuni lovesc in colegul
.
seu din Sinhedriu. Unele din aceste le-am amintit deja. Semnifica-
tivă ănse e ser::.tinţa sa: ,,Cel iute la fire, nu poate fi inveţător" '1 9 ),
care are poate să aducă. aminte mănia cu care Şammai a întimpinat
pe păgănii, ce veneau la el, ca să.-i introducă in sinul judaismului.
Hillel, spre a-şi putea realiza ideele sale, se feri de orice agi-
HILLEL I 13
taţiune politică, care ar fi putut provoca neînţelegeri serioase intre
densul şi regele. Dar era departe de a aproba domnia tirană. a lui
Herodes, care apăsa şi asupria naţiunea, de al cărei bine Hillel se in·
grija atăta. El nu se putu chiar abţine de a nu bicui pe rege,
servindu-se de forma epigramatică in dialectul aramaic, ce l'a
adus din Babilonia.
Intr'o zi vtze nd o căpăţină pe apă, zise el: ,,Fiindcă iner,aşi (pe
alţi) p-i ve tine te vor ineca; in cele d'in urmă ş-i inecătorii tei vor fi
şi ei inecaţi 60)".
Aceste cuvinte nu se pot înţelege cu adeverat, decăt dacă le
referim la Herodes, care a stirpit familia Hasmoneilor şi nu s'a sfiit
de nici o cruzime pentru a-şi intări tronul.
Hillel nu s'a bucurat de vr'o favoare din partea rege lui, ba
el nici nu căuta să intr e cu el in raporturi amica le.
IIerodes nu s'ar fi putut ănse atinge de Hillel, fără a provoca
o rescoală, in care si-ar fi putut pierde tronul intr'atăta isi căstigase
Io ' b I)
I-Iillel iubirea poporului.
Hillel la r endul seu ştia că nu dispune de destuHl putere spre
a opri pe rege in drumul seu, cu atăt mai puţin, cu căt ' nici
Şemaia şi Abtalion n'au putut să obţie pedepsirea regelui, cănd l'au
tras in judeca tă. Deaceea se supunea Hillel autorităţii regelui, fără
a aproba că.tuşi de puţin sistemu l seu de guvernare 61),
Numai o singură dată işi reneg â Hillel o opinie faţă cu dis-
cipolii lui Şammai.
Hillel era in controversă cu Şammai relativ la Semiha: punerea
răz ămarea măinelor pe vita, destinată. pentru jertfă. După Hillel,
semiha era permisă in serbă.tori, ear după Samma i, nu.
Intr'un rend, Hillel adusese in curtea t;mplului din Ie~usalim
arder-ea sa de tot, şi vru a se sevărşi Semiha in zi de serbătoare. Dis-
cipolii lui Şammai se repeziră atunci asupra lui Hillel, intrebăndu-1:
„Ce are să se facă cu vita aceasta ?H- ,,E o vacă, respunse Hill el, ce
am adus-o ca jertfă de ospeţ." Şi pentru ca ei să nu poată observa
sexul anima lului, el făcu pe anima l să dea din coadă 6 2), căci la arde -
rea de tot, se put ea aduce numai animale din partea bărbătească,
ear cele din partea femeiască se puteau jertfi pentru jertfe de os-
peţ, a căror Semiha era permisă chiar după Şammai in zi de ser-
bărtoare.
Această. slăbiciun e a lui Hillel pare condemnabilă la ănteia pri-
vire. Dar indată ce ne aducem aminte crt aceasta s'a petrecut in
14 DR, M, DECK
curtea templ ului şi discipulii lui Şamm ai erau cuno scuţi ca oameni
foarte v i olenţi, cari nu se temea u de a comite un act ele brutalitate,
fie chiar in templu ; judecata noastră nu mai poate fi' aşa :asprtt,
dacă Hillel a recurs la un neadever numai de dragul păcei, spre a
evita o scenă scandalo asă in sfintul locaş.
Ori cum, Talmudul nu aprobă această faptă a lui Hillel, cu toate
că zice in mai multe renduri: ,,că le dragul păcii e permis a sp une
un neadever." 58 )
Un caz analog se povesteşte despre sectatorii, discipolii lui
Hillel ',',1, .t,,!j. Puindu-se întrebarea ce să se cănte miresei in
ziua nunţei, respunseră discipolii lui Şammai ,N~ţV M,!l, fiecăreia
<lup ă calităţile ei, fie ele bune, ori rele. Dis·:ipolii lui Hillel ăns e
deciseră ca să se cănt e ori căre i mirese : ,,O mireasă frum oasă şi
graţioasă. - Intre bară atunci discipolii lui Şammai: Tot aş a să se
cănte şi atun ci cănd mireasa e şchioapă sau oarbă ! Cum ? nu zice
Sf. scriptur ă, de lucru mincinos te depărtează ? (Exod. 23, 7.) - ,,La
aceasta respun s eră discipolii lui ITillel : Cănd cineva cump ă ră ceva
la piaţă, se cuvine oare să-i spunem drept in fa~ă că s'a înş e l at?
Inţe lepţii ne-au inveţat să fim întotdeauna complezanţi cu oa-
menii 61 ).
Fără a cerceta dacă morala severă nu condamnă o atare îngă­
duire; motivul lui Hillel şi al discipolilor sei, nu încape nici o îndoiam,
nu e imoral. Căci îngăduinţa şi slăbiciunea lor provin numai din iu-
bire de pace, de modei.tie ş i de filantropie. O abatere din asemenea mo-
tive nu poate periclita moralitatea. Scrupulo zitatea e xtr emă, cum ne
dovedeşte exemp lul lui Şammai, duce la nebăgarea in samă a ce-
rinţelor şi trebuinţelor omeneşti, şi are de consecinţă : amor pro-
priu, trufie, ur ă ş i izolare de oameni. Dar 1 Hillel lupt a din resputeri
tocmai in contra acestor viciuri: ,,Nu te depărtci de la obşte, nu te
increde in tine pănă in ziiia morţei tale" 6 5), zicea el.
Preocupaţia principală a lui Hillel, cum am aretat, era r espăn­
direa luminii, propagarea inveţăturei. Spiritul ş i sufletul nostru cer
o atenţie deosebită ; cercul cuno ştinţelor noastre cată să se lăr­
gească din zi in zi ; gre u tăţile şi piedicile tr ebuesc în l ăturate cu tărie;
orice negligenţă in această privinţă e condam n abilă . El spunea :
„Nu spune de un lu.cru r,ă nu e de inţeles . Stărueşte şi in cele din
urmă vei inţelege. Nu spune .- voiu inveţa duJJâ r,e voiu scăpa de
HILLEL I 15
grij e; poat e nit vei scăpa aşa curend" 56). Dacă nu stăruesc eu pentru '
mine, r:ine să stăruiască ? Şi dacă sunt singur, ce sunt ? De nu aciim,
cănd dar? 5 7)
Cea ce ne exprimă aici prin vorbe simp le ~i J;'
lesne de inteles o
• '
întipăreşte altă dată in m emorie prin o pildă plină de simţire şi
de spirit 68) . Astfel Hillel ieşind odată din şcoală, Be th-ha-midraş,
discipolii sei el p etrecură pănă la un loc oarecare. Hillel lu ăndu-şi
deodată ziua bună de la ei, ei părăsi repede. Unde te duci cu
atăta grabă? el într ebare . atunci discipolii. ,1Am acasă un oaspete,
care me aşteaptă, le respunse Hillel. - Intr eb ară ear discipolii : ,,Cum?
ai oaspeţi in fiecare zi?" Hillel respunse: ,,Sufletul nostru cel sme -
rit, nu e oare un on,spete in trupul nost ru? Azi e aci şi măine
numai e aci 59).
Dar şi trupul, care e gazda şi ad ăpostul sufletului nostru căt
trăim pe p ăment, merită asemenea o conştiinţioasă îngrijire. D ep ăr­
tăndu-se intr'alt rend in grab ă de la discipolii sei, ei el intre b ară :
,,Unde alergi ată t de repede?" Să-mi îndeplinesc o datorie, res -
punse Hillel. - ,,Care este acea datorie? el intre bară discipolii. Am să
me scald, respun se Hillel. ,, Şi scăldarea este o datori e?" ziseră
discipolii cu mirare. Neapcra t, zise Hillel. Dacă pentru icoanele
imp eraţilor, aşezate in teatre şi circuri, sunt slujb aşi ariume, ca să
le spele şi să le curăţe, şi işi căştigă cu asta pănea şi se bucură une
ori de stima căpeteniilor imperăţiei; at unci trupul meu, ce-i creat
după chipul şi asemănarea lui D-zeu, căci Sf. scriptură zice : ,,După
chipul lui D-zeu a făcut pe om" (Genes. 9, 6), acest trup să nu
merit e oare aceeaşi îngrijire ? oo).
Cu toate că suntem datori a ne îngriji trupul nostru, ne in vaţă
Hillel, să ne ferim ca aceasta să nu degenereze in moliciune, res-
faţare, in venătoare după plăceri, ori in lăcomie de avere, de slugi
ş. a.; căci ţelul nostru principal cată să fie întotdeauna l ăţirea
cunoş tinţelor noastre, desvoltarea puterilor noastre intelectuale si
morale 61 ). •
Dup ă Agada, gunoştinţele lui Hillel era u foarte profunde si va-
riate; ea ne spune că nu era o „disciplină" pe care I-Iillel să.n'o fi
inve ţat ; el cunoştea toate limb ele, chiar fabulele relativ e la munţi,
şesuri, arburi, fiar e, vite, draci, pilde relative la vulpi ş . ,a. 02). El
nu se m ărginea num ai de a preda in şcoală, Beth-ha midraş , despre
obiecte religioase, ci se ocupa şi cu toate disciplinele menţionate .
Discipolii sei, ce era u in num er de optzeci, aveau cunoştinţe foarte
 DR. M. BECK
intinse, Ionatan ben Uziel, care tradusese cartea profeţilor in dialec-
tul arama ic o traducere ce s'a pierdut 63), era considerat ca cel mai
mare ş i Rabi Iohanan ben Snccai ca cel mai mic 64 ).
După o activitate atăt de lun gă şi atăt ele roditoare, ne-am aş ­
tepta la o mulţim e de halahoth, deciziuni rogulati ve făcpte ele Hillel,
totuşi nu merul halahe lor pă.strato sub numele lui Hillel ltazr ken, e
restrins 66). După toate probabiliUtţil e, multe din ale lui Hillel s'au
tran smis sub numele ele Beth -Uillcl, şcoala lui Hillel. Căci murind
Şammai şi Hillel, controversele lor se continuară intre sectator ii
lor ; ş i p9sedăm ele la ei nenumerate deciziuni , ce se r efe ră. la dife-
rite obiecte. Spirit1:1linveţătorilor se oglindeşte in toate se ntinţe l e
. .
si deciziunile scoal elor lor.
Şcoala lui I-Iillel, caută intocmai ca acesta, de a impă.ca cerin-
ţele vieţe i zilnice, nu cu lit era, ci cu spiritul l egisl aţi un e i mosaice;
din care tendinţă urm ea ză, in cele mai multe cazuri nişt e deciziuni
mai inlesnitoar e, mai compatibile cu nevoile şi pr etenţiunil e juste
ale timpu lui; po căn l şcoala Şammaiti că un neazn. drumul inv eţă­
torului, însuşindu -şi toată rigurozitatea şi sMi.şnicia acestu ia.
Intr'unele cazuri, Bet -Hillel era ma i riguros decăt Beth- Şammai ,
şi dintre aceste vom releva unul, ce are o impor tanţă. mare. Legea
mosaică nu stabileşt e an ume, cauzele pentru eari s'ar putea _ desface
o căsătorie.
După şcoala Şammaitică bărbatul are drept de a cere desfiin-
ţarea căsătoriei in cazul unu i adult erin al soţiei ş i dovedit prin
martori ; ear dup ă şcoala I-Iill elitică se poate pronunţa dispărţenia,
chiar cănd so ţi a a pătat num ele bă.rb :itului seu print'o purtare necu-
viindoasă, sau dup ă expresiunea simbolică a Mişmi : arzend, ori
stricăn:i bucatele lui 67 ).
Această p ăr er e a şcoal ei Hill elitico este imp ortantă pentru doue
cuvinte. Antei ea ne arată, crt discipolii lui I-Iillel interpretau t extul
Bibliei nu dl!lpă litera, ci după spiritul ei, căci din spiritu l legei
se putea deduce că aceasta vrea ca căsătoria să se desfacă nu numai in
cazul cănd adult eriul comis de soţia se poate dovedi prin martori, ci
şi cănd femeea are o purtare ce scand alizează buna cuviinţă ş i mo-
rala publi că. Pe Htngă aceasta mai vedem aci, că şi şcoala lui
Hillel, se pronunţă tot aşa ca maestru l şi inv eţătorul ei, pentru
ingă.duire şi înle snire in chestiuni rituale ; dar ca şi . densul, cănd
e vorbă. de morala, ce este partea esenţi ală a religiunei, unde ri-
gurozitatea e la locul ei, ea este de tot se ve ră.
HILLEL I 17
Hillel muri zece ani clupă naşterea lui Isus; aşa că Isus a tre-
buit să a uză n eg reşit ele modestia şi r ăbdare a exempl ară a vesti-
tutui patriarch, cum şi sentenţel e sale, cari erau pe buzele tuturor
Israeliţilor, inveţaţi sau nein v eţaţi.
Hillel a fun cţion at ca patriarch 40 ele ani. Şammai, pe căt pare,
a murit mai înainte, de oarece am vezut , că discipolii lui au · recurs
la silă ca sa-1 facă pe Hillel să adoapte opiniunea lor in cazul
de semihah ; ceeace nu s'a r fi putut int empla dacă Şammai mai
era lmcă in vi aţă, c ăci Hillel trăia cu el in bună înţe legere, d eş i
era in diverginţă de opinii. Se mai poate conchide că Şam mai a
murit înainte a lui Hillel, din hotărirea ce se luase ca părerile lui
Hillel să fie admise ca normă şi regul ă ; la care prilej nu se face
nici o menţiune de Şammai os).
Se spun e crt un Bath-Kol 6 9), un glas din cer, a decis a se pnm1
de normri. p ărerile lui Hillel şi ale şcoalei sale . 70) Aceast a ar fi un ce
supra - natural, dacă am voi a inţele l ege cu ventul dup ă li tera sa ;
dar prin Bath-Kol se poate aici inţel ege opini a publică, care a ţinut
partea lui I-Iillel. In acest caz se adever i zicetoa rea: vox populi, vox
dei ; voacea, voinţa poporului, voinţa lui D-zeu.
Moartea lui Hillel produs e o jale mare şi obşteascrt, căci toţi
simţiră, că golul l ăsat de I-Iill el nu se poate împlini aşa de curend.
Cuventul de jale rostit la moartea sa era scurt şi cuprinz etor: vai
ce cuvios, vai ce smerit, vai ce discipol a lui Esra ! 11).
Toată veneraţiun ea de care s'a bucurat Hillel, se exprimă ear ,
prin acel Bath-Kol, care spunea că Hillel ar fi meritat s ă se po-
goară pe densul spiritul profetic ; dar vearnl seu nu era vrednic de
acesta 72 ). Această veneraţiune nu fu momentană, trec etoare, ci
adănc simtită t „ impărtăsită
si o de toi·i ; dovadă că urma sii sei au ocu-
'I;'. ,.
pa.t aproape patru sute de ani funcţiun ea de Nassi, Patriarh n).
Intre mult ele caractere nobile ce a produs Isra el; intre bărbaţii
distinşi cu care se poate făli naţiunea israelită şi cari au o part e
foarte însemn ată la întemei erea civilizaţiun ei şi culturei, de <;are
ne mtmdrim azi, figura măreaţă a lui Hillel cel betrăn, va stră lu ci
in veci, de la un capet al pămentului pănă la celalt . 11
I
NOTELE
') Opinia lui Hamburger, cum că. j~i/"iar 'înse mna aci i nf elepti, l, inve.
fdtornl, ·efără îndoială gre~ifa Vezi IReal-Encyclopaedie fiirBibel und Tal-
18 DR. M. BECK
mucl de Dr. I. Hamburger p. 401, nota 3. Hille.l so ~u~eş~e îi'7~
a'l doosebi de alţi cu acelaş nume, cari au trăit mm tarzrn; astfel se
num eşte şi Şammai. i7j'~, spre a 'l. deosebi.ele Şan:maiţi, discipolii sei. .T~~
aşa oste şi cu Gamliel lrnzachen, fond mm mulţi cu acelaş nume. Vezi
tabela la sfărşitul studiului de faţă .
') Grmtz, Geschichte cler Iuclen III. p::i.g . 201 şi Hamburger 1. c. După
Sifre Deut . 34, 7. Hillel ar fi trăit ca şi Moise, şi R. Ioh. b. Saccai şi R. Akib::i.
120 ani. Si precum viaţa lui Moiso so imparto in trei epoce egale, adică
40 ani in •Egipt, 40 ani in Midian, şi 40 ani in pustiile Arabi ei, tot aşa şi
Hillel : 40 ani in Babilonia, 40 ani la Şomaia şi Abtalion şi 40 ani in pa-
triarh at . După tradiţie H. ar fi intrat in Sinhedriu 100 ani inaintoa dără­
mărei Ierusalimulu i. V. Seder Hadoroth. s. v. Hillel.
") Ier. Pesahim 6, 1., Tosefta Negaim 1 şi Sifra Tazria.
') r. H. Weiss susţine in i~tt'ii-ri ii-r ii-r Ip . 156,ceea ce nu e exact,
pe acel timp n'a existat şi nici n'au putut esista un loc pentru studiu, in Ba-
bilonia. Dacă nu ne unim chiar cu opinia R. Sal. b. Isaac (Raşi) Sucea 20 a,
totuşi H. ne arată că nu lipseau ele tot cunoştinţe teologice. El. a a~us ~
Halaha in dialectul aram. din Babil. v. Iebam. 37 a, 88 a, Kidduşm 7o a şi
Graetz 1. c. nota 19.
') Aboth R. Nathan 12.
0 ) Rabi Iehuda cel Sfint, un urmaş
al lui H. zice : Dacă Rabh, capul
exilaţilor din Babil., ar veni in Palestina, . i·a~ ceda ~ocul_ănt~iu, căci el se
coboară din tribul lui Iuda , pe cand eu clm dm al lm Beniamin; el se trage
din familia lui David după tată, iar eu dupf1 mumă v. Ier . Kilaim 9, 4.,
jer. Kethub. 12, 3., Bereşith Rabb. 33, 3. şi Seder I-Iad. 1. c.
') Sota 21 a.
") Părerea contrariă a lui Graetz 1. c. pag. 175 se refută prin Ioma 71 b.
') După Lewinsohn, Teudah be-Israel ed. Warşovia 1878 pag. 157 Hillel
ar fi fost tăietor do lemne. Nu cunoaştem ănsî!J clin care isvor a scos aceasta.
10) Ioma
37 a.
11
) Ibid.
''l Beza 16 b.
'") Tosefta Peah 4. Kethub . 67 b., Ialkut Deut . 898. Ierus. Peah . 8, 8.
Alergarea servitorului inaintea stăpănului era un obiceiu babilonic. Tosefta
Ier. Peah amintesc numai, că H. a cumpî!Jrat un servitor ca s11-lslujească,
restul nu e in aceste fă.ntăni.
" ) Berahoth 60 a, Ierus. Ber. 9, 5.
'") Dereh ereţ rabbah 6.
10 ) I. H. Weis 1. c.
pag. 158, Hamburger 1. c. p. 404.
") W eiss 1. c. p. 158. . .
18 ) Părerea lui Graetz 1. c. pag. 212 cum că
pe atuncea numai rare?n
cădea ajunul Paştelor Sămbătă., e in contrazicere vî!Jdită cu Ier. Pesahim
6, 1 şi Ierus . Şabbath 19 şi cu sistemlll calendarului de atuncea.
'°) Pesah . 66 a, ier. Pes. 1. c. De aici rezultă că. Hillel nu era cu desî!Jver~1re
necunoscut, cel puţin in cercurile celor inveţaţi. Argumentul, pe care se ~i ba-
zează părerea relativă la reîntoarcerea lui Hillel in Babilonia, nu e dar tara.
HILLEL I 19
spre ") Pesah. 66 a, Ierus . Pes. 6, 1. Tosefta Pes. 4. Talmudul babil. nu
menţionează că I-I. se referi la, o tradi~ie, nici că i se reproşâ originea'i ba-
bilonică. E învedera t că ac e a stă relaţiune nu e făr[t tenclinte . Ier. - Pes. 1. e.
laudă pe Mtrănii din Bathira cri i şi au dat do bun ri voie demisia, urmănd
exemplul lui Iauath an, fiul regelui Saul şi fiind imita~i pe urmă ele Eloa-
sar b. Asaria ; deci opinia lui Graetz 1. c., că ar fi fost siliţi la demisiune,
nu e exactă.
'') Aboth 2, 5.
"') Graetz, III p. 213.
") Asaria clei Rossi, Moor Enaiim, Imre binah c. 3.
") Ha ghiga 16 b, Ierus. Hagh. 2, 2.
' ") Meor Enaiim 1. c.
••) Ş abbath 31 a.
") Zuckermann: Das jftcl.Maassystem, Breslnu 1867. pag.17. - Po aceasta
se bazează Lewinsolm 1. c. sus~inend cum cft Ş amrnai ar ft fost :r.iclar.
2 s) Şabbath 31-a. Acea s tă povo.-te
6 intălnim ş i Koheleth Rabb. 7, 8. in-
locuinclu-se Hillel şi Şammai prin Babh şi Samii el, fiind păgănul un Persian.
•O) Şabb. 1. C.
80) Renan: La vie de Iesus, Geiger in Prelecţiunile asupra judaismului
şi istoriei sale, ed. 2. 1865 citate de Fr. Delitzsch in bro şura sa : Iesus und
Hillel pag. 4 sqq.
"') Sabb. 31-a.- Cam aşa sună sentinţa aceasta şi in cartea lui Tobit
(Tobias) 4,15. (.[n Biblia romăneas că trad. eleSamoil Klain 4,19.)Adică: Ia-ţi
aminte, fiule, intru toate lucrurile tale, şi :fli intelept intru toată petrecerea
ta: §i ce iwc'lşti tii, niinăriii să nu fac·i. -Matheiu 7,12. citim: Deci toate
c:e lo voi li să vt'l facă oamenii, făc e V şi voi lor asemenea; dt aceasta este
legea şi profetii. Luca 6,31. citim tot asemenea : Şi precum voiti ca să vî!J
fad t oamenii, asemenea le faceti şi voi.
Că Hillel a trăit înaint ea lui Isus, e cunoscut, deci noul testament a
împrumutat aceastfi sentinţă ori de la Hillel, ori de la Tobit, a cărui carte
dupft cercetările înv ă ţate ale lui Graetz in Monatsschritt 1879 p. 519
a fost scris ă intre anii 139 şi 141 după Chr. E probabil, că Hillel i-a
fost sorgintea. In ori ce caz, nu încape îndoial ă că H. e autorul acestei
sentinţe sublime.-Ca dovad ă , că ea a prins rădăcini adănci in judaism
amintim că o intălnim mai tărziu la alti Rabini. Aşa spre pildft l'lpune R.
Akiba: Iubeşte pe aproapele Mu, este un princip important al relegiuinei
noastre şi Bon Azai zicea: Capitolul Genesei, ce istoriseşte coborirea in-
tregoi omeniri de la un singur om, Adam, e un)rin cip mare al mosaismu-
lui v. Bereşith Rabb . 24 şi par::i.l. -- Imperatul Alexandru Sever (222-235)
după cum scrie istoricul Lampridius, repeta ele multe ori pe zi sentinţa lui
Hillel, scriindu-o şi pe palatul seu şi pe toate zidirile publice, dojenind şi
pe soldatii sei cănd şi-au iHsu şit averea altora cu cuvintele: 11Quod tibi
fieri rion vis, alteri ne / eceris", v. Graetz, Geschichte cler Iuden, IV ed. 2
. pag. 242 şi Gefliigelte Worte de G. Buchmann ed. 10 p. 243.
) Căt de riguros era Şammai chiar către copii mici, arată. Ioma 77 b
32
şi Sucea 28 a.
a•) Aboth R. Nathan c. 2 la sfil'şit .
 20 DR, M. BECK
•
") Aboth 1. 12.
86 )Ibid. 2, 7.
"") Tosefta .Şebiith 3.
87
) Sucea 20 a.
•8) Sifra la inceput, Aboth R. Nath. c. 37, Toseffa Sanhedr. 7.
89) Ghittin 36 b.
' ) M. Sachs, Beitrăge II pag. 70.
0
<11)Şebiith 10, 4, Ghittin 1. c.
•~) După Raşi, Maccoth · 3 b. Prosbul a l lui H. ar fi identic cu predarea
poliţelor judecătorilor spre a Jo osecuta, după Tosafot ibid. se deosebeşte
de aceasta şi se referă la datoriile fără poli~e.-I. H. Wois 1. c. p. 173 crocle
că inaintea lui EL n'a existat nici o intocmire care sft fi.o apărat pe credi-
tori de perclerea banilor lor in anul al 7-lea, reforma lui H., fiind in urmă con-
siderată ca prea radicală, se zicea, că are o analogiă in vechime. De ar fi
existat o asemene întocmire, reforma hillelitică, n'ar mai fi fost necesară,
e exactă , căci dacă reforma
. cum conchide Weiss. Opinia sa insă nu
după
1Ul H. s'ar fi mărginit chiar numai la datoriile fără poliţe, - aceasta ăncă
era de maro importantfL, căci e probabil că sermanu l numai aşa se poate
imprumuta, pentru că o poliţă fără ipotecă ri,~,n~, de care el este ca-
pabil, e fări\ valoare.
48 ) Brahin 31 b.
") Ierus. Sucea 5,4. Această reli1,ţiune e mult mai clară şi mai conformă
cu caracteru l lui Hillel, de căt cea babil. Sucea 53. b.-După Tosefta Sucea
4. H. ar mai fi zis la această ocazie : Unde inima mea doreşte a veni, acolo
m/!J ~~c pi?ioarele mele. Cănd vii t u in casa mea şi eu vin in casa ta, de
nu vn tu 111 casa moa, nici eu nu vin in cast ta.
'5) Aboth, 2, 5.
46) Ibid. 1,13.
H) Aboth R. Nathan c 12 la sfirşit.
4 8) Aboth 1, 13.
49 ) Ibid. 2,5.
60) ib;d 2, 6. Sucea 35 a, Aboth R. Nathan 12.
Asupra acestor sentinţe aflato in Aboth 2, 4 scJ.q . s'au născut o contro-
versă ori sunt ale lui Hillel hazachen, ori alo unui alt Hillel. Punctul de
plecare este c[t H. I se numeşte regulat „cel Mtrăn«, pe cfmd la locul citat
se zice simp lu Hillel şi apoi Aboth 1, 16 sqq. vedem că sunt arninti~i
nişte Rabini cari au trăit cu mult mai tărziu clupă Hillel I. - Meiri (R. Me-
nahem b. Salomo din Pen)ignan) in comentarul seu la Pirice Aboth men-
ţi~nează, că unii citesc Aboth 2, 4. Rabi flillel, care ar fi un urrhaş al lui
Hillel I. v. Beth habehina, Viena 1854 ed. Gottlieb St ern pag.11--Lipmann
Holler in comentariul seu la Aboth 2, 4. citează opinia R. Menahem Aza.
ria exprimată in MTi~~~:,iw,p cum că Hillel clin .A.both 2, 4 este
nepotul lui R. Iuda ha-nassi, care se scălda cu fratele lui R. Iuda la
Cabul v. Pesahim 51 a. După el Mişnah 5 din Aboth 2 ar trebui să înceapă
cu inscripţiunea Hillel, ce din greşală s'a omis, puindu -se fără cuv/!Jnt
,~iN ,""l~/i i/i:l· -- De această părere este ~i Graetz, aclicft cum că Hillel
HILLl<:11, 21
amintit in Aboth 2, 4. nu este Hillel I, şi se indoeşte num ai asupra sen -
tinţei din Aboth 2, 6. ce se monţionoazft ;şi Sucea 53-a direct cu numele
lui H. I. ori e de atribuit lui Hillel, cel Mtrăn . ori nu v. Monatsschrift 1881
pag . 440.-După Raşi şi Maimuni sentinţele in cestiune sunt ale lui Hillel I.
Şi această părere e probabilă.
1°. Nu se poate presupune, că Aboth va cita sentinta unui Rabin de
altmintrelea cu totul necunoscut, fără a da indicaţiuni ;11ai de aproape in
privinţa-i.
- 2° Intreruperea şirului se explică prin aceea , că redactornl Mişnei ajun-
g/!Jnd la Hillel a vrut să ne arate urmaşii acestuia in patriarhat, după care
iar so intoarce la Hillel I.
3°. Omiterea epitetu lui Î~i/i nu e aşa de ipmortantă, şi nu ne indr ep.
tăţeşto c::i.să punem in acel Iloc un Hillel II ori Hillel III, de vreme ce
Aboth 2, 5 sq I· citează nişte sentinţe, ce fi'Lră indo ială sunt proprie lui
Hillel I v. Zunz, Gottesdiens!Jiche Vortr ~tge pag. 107 nota d., I. H. Weis
l. c. pag . 159, (i-eiger. Nachg gelassene Schrirten. IV pag. 315.
01
) Ne vedem siliţi a l~ mrnri raporturile ce asistau intre H. ~i Herodes,
,
că Delitzsch, un bărbat atftt do însemnat pentru profunda sa inv~ţă­
fiind
tură ş i pentru rara sa imparţialitate, pare a face mustrări şi învinuiri lui
I-Iillel, pentru condescendenţa sa către regele Herodes. Tocmai de la el, creşti­
nul de rit protestant, nu ne aşteptam la o asemenea reproşă . Oare a uitat
cuvintele lui Isus : Daţi Cesarului cele ce sunt ale Cesarului ş. a . Matt. 22,
21. şi nu cunoaşte oare cuvintele lui Pavel către Romani: 'I'ot sufletu l să
so supună autorităţilor celor mai înalte. Căci nu este autoritate de căt nu-
mai de la D-zeu, Romani 13, 1. sqq . O asemene supunere oarbă şi fftră
critică n'a urmat I-I. faţrt cu Herodos, v. Fr. Delitzsch, Iesus und Hillel,
Francfort a/M. 1875 pag. 36.
62) Beza 20 a, Tosefta Haghiga 2, Ier. Beza 2. 4.
0
" ) Ceea ce citează Delitzsch 1. c. p. 35 după Iost, că Talmudul ar fi
lăudat pe H. pentru procedarea sa, nu e exact . Delitzsch judecă foarte aspru
pe H . nevr/!Jnd să-i ierte neadev~rul, la care a recurs dar să ne permită
a'l intreba cu cuvintele din predica de pe munte : Pen'tru ce vezi paiul ~e
este in ochiul fratelui teu, iar bă.ma, care esto in ochiul teu, nu o bagi
in samă? Petru, care e numit Matteiu 16, 18. peatra, pe care s'a zidit
biserica creştină, n'a jurat oare şi n'a trăuat pe domnul şi inv/!Jţătorul
seu , numai pentru ca sft scape ele pericol? A cui vină este mai mare,
a lui Hillel ori a lui Petru ? !...
0
' ) Kethuboth 17 a, Dereh ereţ r. 6.
Delitzsch in dorinţa sa ele a refuta părerile lui Renan, după care Hillel
a fost invllţătorul lui Isus ~i a lui Geiger, după caro H. ar fi mai mare
chiar ele căt Isus, caută a ponegri po H. cu ori ce preţ, tăcllncl din ţinţar
harmasar. Precum am ar/!Jtat, in această povestire e vorbă de discipolii lui
H. ',',:, M~!:l, iar nici de cum de însuşi H . Delitzsch insă confundă pe Hillel
cu Beth-Hillel, adică pe invllţătorul cu discipolii sei. Dacă e loc de repro-
şat, apoi să reproşeze numai pe cei clin urmă, Şi la un alt loc (pag. 22
sqq). confundă Delitzsch pe Hillel cn discipolii sei , menţionănd cu ironiă
 22 DR, M, DECK HILLEL I 23
cum că Hillel, pe care Renan şi Geiger l'au ridicat la o treaptă atăt de a expus ocărei propriul ei nume ~i cel al bărbatului. După Delitzsc
h şi
inaltă, se ocupă in tractatul talmudic, numit Beza, cu cest iunoa unui ou, vorba ,t,~~~este in contra acestei explicaţiuni. Iost Gesch. des
pe cănd Mişna aminteşte acolo Beth Hillel. Sunt şi alte neexacti Iuden-
tăţi in thums I, pag. 264 aduce numai doul'.ldovezi pentru susţinerea sa,
scrierea lui Delitzsch, aşa spro pild{t ol spune (pag. 11 nota), că Hillel acuma
ar am procurat d-lui Del. mai multe dovezi nerefutabile, deci credem
fi avut o parto la diştigu l fratelui seu Sevna. Să nu fie oare care că se
scop? va uni cu noi, l ăsănd la o parte ~i objec~iunea neinsemnată, ba chiar
Hillel, ajutat fiind de fratele seu nu mai merit11 acea veneraţiune, fal~ă
ca cu vorba ,t,~~N ~i in consecinţă va înceta a ocări pe Hillel fără cuvent
Hillel cel sl'.lrac lipit, după cum l'.l l şLim din tradiţiune . Nu ne place a
bănui pe nimene, dar ne pare, că Dolit:t.sch
si pe nedrept .
a vrut să zică aceasta. • "") Weiss 1. c. pag. 176.
"') Aboth 2, 4. 60 ) Matteiu 3,17 Bath
") Ibid. Kol se trnduce: 'f'WY"~s'>\'CWYol>pa.viiiY,o voace din
67
) lbid. 1, 14.
ceruri.
10 ) Erubin
"") Această particularitate a lui H., adică de a invl'.l~aprin pildo şi 13 b., Ierus. Berahot 1, 6.
pa- ") Babil. Sota 486., Ierus. Sota 9, 14.
rabole, ~i-a insu~it-o şi Isus, care ajunsese pe acest terltm la o virtuo7.
itate ") Ibicl., Sir ha~irim RalJb. 8, 9.
admirabilă . Isvodul, prototipul ~i modelul sou
a putut fi numai Hillel. ") Graetz: IV nota 22, pag. 479 sqq., I-famburgor, Re::tl-Encyclopăclie
00
) Levit. Rabb. 24, Ialkut Prov. 11,17. II
00
) Ibid.
pag. 843 sqq.
" 1) Aboth 2, 7.
00
) Mas. Soferim 16, 9.
Tabela, ar~tătoare ~irului ~i duratei f'uncţiunei patriarhilor clin familia
"") Meghilla 3 a., Zunz, Gottesdionstl. Vortr. p. 62 sqq. Graetz, III lui Hillel.
pag. 1. Hillel I 30 a. Chr.-10 post Chr.
247.
'') Sucea 28 a. Despro 1:J~t,b'iM 2. Simon I c. 10-30.
0
M,'!lJ
v. Aruh s. v. r,t:,;Masohet So-
3. Gamliel I hazachen c. 30-50.
forim od. Dr. I. MtUler, Lipsea I 1878 p. 219; Dr. D. Iool, Der Aberg'la
ube 4. Simon II ........ 50-70.
und die Stellung des Iudenthums zn demselben, Breslau 1883 (Pogram
a 5. Gamliel II din Iabne c. 80-117.
seminaru lui jud. teolog.) p. 53.
"') Aduioth 1, 1 sqq. 6. Simon Ul c. 140 - 170.
00
) Ibid 4, 5.
7. Rabi Iuda I, redactorul Mi~nei 170-210.
S. Gamliel III 210-230, Simon, Refereut, Haham.
"') Ghittin 90 a. Cuvintele Mişnei in original sună: /in~,b~ ,t,~t)
'fO 9. Iuda II 230-270, Hillel, amic al lui Origenes.
,t,~'!V~ME invederat, că semu l acestor cuvinto nu poate filaltul decitt cel 10. Gamliel IV c. 270-290.
arl'.ltat in text. Spre dovadă amintim următoarele pasage din Talmud 11. Iuda nr c. 290-320.
: San-
hedrin 103 a şi Ialkut Psalmi 91,10se explicft cuvintele Bibliei: ,, Şi 12. Hillol II autorul calendarului fix, 320-870.
o plagă
să nu se apropie de cortul teu", să nu aibi

işi va pă~a i~ public numel~ sou, ,~~t,.i, ~N

c~:i,:i,i,~'!V:lM n~-,i'~'IV
,i, ~I.,~
un fiu ori un discipol, care
1~
iar, Berahoth 17 b ~i Ialkut Ps. 144,14 se
Nt,w
13. Gmnliel V c. 370-385.
11. Iuda V c. 385-400.
15. Gamliel V c. 400-425.
interpretează: 11Nici o st rigar e să nu fie in tergurile
noastre", să nu ne fie
nouă un fiu ori un elev, care '~i arde, strică in
public bucatele, adică care
işi va păta in public nume le, n~,,,~w .,,~t,r, iN Î~ ,~t, Ni'i~
c~~,:i,,,'IV:iriV. Aruh s. V. M'ib·Nu credem, că so va găsi ~t,'!,r un CU·
)
. Dacă
noscl'.ltoral limbai ebraice care va explica i in alt mod fraza in cestiune
in aceste doul'.llocurr fraza: a ars, a stricat bucatele însemnează
: i§i a
pătat numele, neaperat ~i in Mi~na Ghittin trebue
să aibă acela~ inţeles .
Delitzsch in scrierea sa citată p. 27 nota, pentru a arl'.lta inferioritatea
lui
Hillel fată cu Isus, ia in ris pe cel cl'inteiu şi iar nu Scoala sa,
cu toate
că Mt~na vorbe~te de Beth Şammai ~i de Beth
Hillel, pentru opinia, că
căsătoria se poate desfiinta din cauza, că femeia
i-a ars bucatele, ~i respinge
părerea lui Iost, după care fraza sus menţionată
insemnează ; că femeia
 P O ESII
de
Aureliu Turcu.

UNU L PLINGE ...

J
Unul plinge 'n disperam ... Multo lacrimi crista
lino
Curg mereu pe faţa sa,
Numai echo dulce-al nopţei , şi-a zofirului suspi
CABBALA
ne
So unesc cu-a lui voce, chinul greu a-i alina ORIGINEA
... ŞI DESVOL TAREA EI
Altul ride altul că.ntă., vismile trec~toar e,
S-tu.diu de Dr. :LV.I:.GASTER.
' Trece viaţa-i in estaz
Şi trăşte in iluzii - in iluzii răpitoare,
..
El nu simte 'n a sa viaţă, nici durere, mc1 Dintre toate ştiinţele, dintre toate teoriile
necaz! .... filosofice, aduse intr'un
sistem, numai una se făleşte, că a rezol
Astfel trecom toţi prin lume, fiocare cu-a sa vaf vecinica problemă "'
parte vieţei, că a pătruns in inter
Cum ursita lui o vrea. iorul taif!iC al mecanismului ce leagă
fiinţele acestei lumi intre dens
Unul cu dureri şi lacrimi ; altul mr'a so despa ele, şi pe aceste cu o lum e suprana-
rte turală. Această teorie este :
De plăcere, veselie, lin î şi trece viaţa sa !... Cabbala, care de aceea a esercitat in
curs de secoli, şi mai esercitează şi astăz
i o influenţă enormă; şi
a cărei nume se identifică cu o puter e taini
că, care desveleşte omu-
T U Al PLECA T ... lui chiar şi viitorul.
Tu ai plecat şi mi-ai şoptit Ce este insri. Cabbala? unde s'a născut?
şi cum s'a desvoltat?
Adio - trist cuvOnt- Prec um arată insuşi numele: Oabbala preti
Si-am remas inmărmurit: nde, , c ă este 0 tra -
diţiune din bătrăni, şi că dator
N'am zis nici un cuvent eşte naşterea ei patriarşilor şi
lui Adam. Noi insă nu trebue să ţinem seam chiar
ă de ceea ce pretinde,
Si totu se intunecâ ci vom căuta a areta aci intr'o schiţă scurt
ă adeveratu l leagăn, şi
o
In juru l meu ~1. ' n mme
. adevi;'Jrata teorie a Cabbalei.
Şi deşi plinsul me 'neac â, Inainte de toate trebue să facem o deosebire
Eu nu am scos suspine ... fundamentală in-
tre Cabbala practică, care a usurpat cu totul
num ele şi importanţa
Cabbale'i teoretice, şi intr'aceasta, care
Nici lacrime nu ai zărit ori cum am considera-o, are
Lucind in ochiul meu, totu~i aspectul unei teorii filosofice, cu
terminologia ei şi cu sis-
Dar căt in mine-am pătimit temul ei pronunţat. De altă parte, pentru
a nu cădea in greşala
O ~tie Dumnezeu !... multora, nu trebue să confundăm Cabbala
cu literatura vechie apo-
caliptică cu care are multe legăt
uri, şi multe fire de unire duc
una la alta. de la
Să. aruncăm mai intăiu o priv
ire asupra acestei literaturi apo-
caliptice.
Anuar p entru Israel* an. VI
3
26 DR, :M, GASTER
CABBALA
27
Din momentul i-n care poporul Judeu a
intrat in relaţiuni di· In literatura agadică, sau mai bine roma
ntică, care constitue
recte cu religiunea dualistă zoroastrică, apar partea poetică a •ralmudului, se găsesc
numiri de ingeri, ~e- asemenea pilde şi espre-
denii tainice, cari arată viitorul in formă
de cimilitură, de alegone: siuni, cari au fost luate „ad litteram";
sterg endu-se astfel de pe
Productul cel mai vechiu al acestei fuziu aripele fluturelui fantaziei judaice, praful
ni este carte~ proo.roculm ei poetic.
Daniel cum avem in Biblie. Aci vedem animale s1mb Aceasta este situaţiunea spiritelor in mom
O ohce, ve- entul cănd Saadia
denii ~iud'.ate niste socoteli aritmetice, cari
pă.nă astă.zi nu s'au re- Gaon, rector4l universităţii din Sura, incer
zolvat spre ~eplină satisfacere. Paralel cu na cu făclia filosofiei acest labirint şi a'şi
cf1 cel ăntăiu a lumi-
Daniel din Testamentul croi o cale oblă in mij-
vechiu, vedem apocalipsul Sf-lui Ioan bogo I~cul acestu~ desiş ·de burueni şi arbuşti
slov i_n'restamen~ul n~u, crescuţi in ogorul inţele­
; căci cartea lui Damel
tot cu astfel de vedenii mistice, simboli.ce mt al Iudee1, năbuşind chedrul şi finicul
a fost un model pentru o imensă literatură ce creştea pe ici colea.
apocaliptică, din care Sărim peste secoli, facem paşi
uriaşi peste generaţiuni de mar-
numai cartea cea din urmă a f9st primită tiri şi luptători, trecem cu vedere mişcăril
in canonul biblic; e~r ~oate
celelalte producţiuni analoage, precum a e poetice din Peninsula
fost, ca să ne mărg1mm la iberică, şi ne oprim un moment
· literatura ebraică, cartea lui Henoch, Sefer la filosoful Maimonide. Urmasul
vestit al lui Saadia in încercarea de a uni
şi in special cu filosofia lui Aristotel ; a încercatScrip
Hechaloth de R. Ismael,
Othioth de R. Akiba, Sefer Gedullath Moşe Sf. tură cu filosofia
h etc., duc viaţă ~e:
? să
osebită: nu sunt considerate ca nişte cărţi sfinte acele pilde şi espresiuni figurate pe calea raţio
esplice toat~
, canomce, dar mei nalistă, că.ud ca viziune,
ca profane de tot. c~nd .chiar prin terminologia abstractă a lui
A doua mişcar car s'a produs in mijlocul . Aristotel, intrebuinţănd-o
poporulm ~udel~, după ş1 apllcănd'o la ideile religioase
ale Bibliei. Dar urmasii si parti-
ea strănsă de Sf. Scnptură'.
întoarc erea din esilul babilonic, a fost alipir zanii lui Maimonidf:l erau departe de a avea
aşa incăt se dedea O importanţă deosebită fiecă acele vede;·i filosofice
rei lit~re, . fiecărui profunde şi acea. evlavie religioasă proprie
maestrului lor, pentru a
dintr'insa. Toate trebuea să aibă un inţel
se mn . es m1stenos ; nu putea şi ei aduce in complectă armonie
convingerea religioasă cu
degeaba stă cuventul cutare, sau litera cu~
.are intr'.o , carte sens· ă c~ rezultatele chibzuirei filosofice. Se intămplâ
şi aci, ceea ce se in-
duhul lui D-zeu. De aci tălcuiri mistice, profu
nde ; ş1 produsul cel mai t~tmplă. totdeauna după apari
ţiunea unui om estraordinar
·t al acestei direc+iuni spirituale este carte : doctrina
ves t l a intitulată : Sefer lui a fost reu înţeleasă şi reu tălcuită.
Jefira, adică taina zidir oi, desvelită oare-
~ Vorbele şi frazele goale
şi ?u~ p1:in tă.leul_ n1 e~·1· . luară locul meditaţiunilor ·profu
nd e. Intr'adever, semicultura este
lor alfabetu lui si prin multiplele lor comb
maţrnm. Aceasta cai te totdeauna vrăjmaşa cea mai înverşunată
a culturei adeverate ; si
foarte vechie s~ at,ribue patriarhului A braha cei mai mulţi din adepţii prea zeloşi ai
m, se inţele~e pentru lui Maimonid e, nu dest~l
a'i 'cta autoritate mai mare, şi a rămas
O asem enea neesphcată incă , de pregătiţi, cu un fond etic şi religios,
au perdut atăt etica căt
in întregul ei. şi religiunea . Natural că aceas
tă miscare a trebuit sfl dea
Alipirea strănsă de cuvintele Sf. Scripturi la o reacţiune, şi astfel se formară d~ue parti
nastere
~nde se lua fi~car~ de mari : maimunişti si
cuvent „ad litteram", întocmai precum era
sens, aducea cu sme ş1 antimaimunişti : cei d'ăntt:iiu reprezentănd un liber
"antropomorfismul". Adică in Sf. Scriptură se vo~·beşte de D-zeu, cei din urmă un conservatism tot atăt
alism estrem, i~r
ca pardt ar fi om, dăndu-i-se pentru mai de estrem ; unii credeau
uşoara pncepere .a oam~- prea mult şi se ţineau sclavie de cuvintele
Sfintei Scripturi, ale Tal-
nilor simpli, atribuţiun 'i omeneşti. Luăn
d aceste „ad litteram_ ,
ajungem a ne forma o idee ciudată desp
tindere şi măsură, ca ori ce om, ba chiar
re D-zeu, ~ă. ar~ avend 1~-
şi slăb~cm~1 ~m~ne_şt1.
mudului şi ale Midraşilor ; iar ceilalţi nu
işi tălcueau toate după plac.
. Aceasta era starea Judaismului, cănd
. mai credeau de loc si
.
'
cu un cuvent : antropomorfismul este întru se născu Cabbala, care
parea atnbuţmmlor. Ş1 a- după cercetările profunde ale
lui Frank, Jellinek, Graetz, n'a avut
cestei tendinte dato1im curioasa carte
: Şiiur Coma, in care se la început altă tendenţă, de căt, ca · să zicem
m:'.lsoară şi s~ descri e cu deamănuntul întinderea aşa, ca să împace a-
trupului şi mem- ceste doue partide , construind un nou siste
m filosofie, care să stea
brelor lui D-zeu. in armonie complectă cu credinţa cea mai
evlavioasă. Cabbala voia
28 DR. M. GA.STER
0.A.BBALA.
29
astfel să arate credincioşilor că filosofia nu trebue anatemizat~ ~a
-obiect, ca d. e. culorile varie in cari străluceşte o piatră scumpă.
un ce contrar religiunei, şi, liberalilor, că toate preceptele biblice
Activitatea lor este deci mărginită şi lumea noastră este produsul
şi talmudice, toate pildele şi poveştile ag~dice fiind ~i?e inţelese,
acestei activităţi multiple ale diferitelor Sefiroth.
umai că. nu contrazic raţiunea, ba dm contra, 1ş1 au nece-
nu n · · t In lume putem observa deosebiri in caracterul lucrurilor ,
sitatea raţională a existenţei lor , ca părţi a1e unui s1s em
unele sunt mai perfecte, altele mai puţin perfecte. Aceasta se es-
filosofie profund, menit a arăta o legătură necunosc~tă. ~ănă
plică prin gradaţiunea Sefiroth elor, cari se impart in trei grupe:
atuncea, intre acele precepte biblice şi lucrările omeneşti, ş1 mtre
.grupa superioară, mijlocie, şi inferioară; avend fiecare produs e a-
celelalte fiinţe lumeşti natural e şi supranat urale. . . .
naloage t.:u puterea lor iminentă. Sefira cea mai superioară care se
Iată acuma in trăsuri rep ezi sistemul filosofie pnnc1pal al Cabbale1.
nume;te Coroana, sau Prea inalt (Rum-Maala) reprezintă puterea
Dumnezeul suprem, nu poate fi caracterizat prin nici un atri-
Dumnezeească generală; a doua Inţelepciunea (I-Iochma) este aceea
but căci printr'aceasta in loc de a arăta o desăvărşirt in D-zeu,
care creează deja inteligenţele superioare: ingerii. Şi tot de odată,
am' arăta O lipsă intr' ensul. Aşa dacă am zice că are voinţă, sau
·de la densa vine revelaţiunea de pe muntele Sinai : Thora. A treia
tend'intă, sau ctctivitate, D-zeu s'ar găsi mărginit prin aceste atri-
,Sefira : Pătrunderea (Bina) insuflă proor ocilor vederile viitorului.
bute, in loc de a fi desăvărşit ; el d. e. n'ar putea face pănă cănd
Aceste trei Sefiroth compun grupul cel d 'ăntăiu care intlu-
n'ar fi avut mai intei voin[a de a face. Căte odată ar putea să
· en~ează asupra lumei spiritua le. Al doilea grup influenţează asu-
nu voictscă, şi atuncea ar trebui să fie o cauză care'l influenţe~ză
pra facultăţilor sufletu lui, şi se compune din următoarele trei
afară de d nsul. Ou un cuvont : atribute omeneşti nu se pot aplica
Sefiroth: ăntăiu Sefira (Chesed) Dragost ea lui Dumnezeu ; a doua:
lui D-zeu si totul ce se poate zice de d nsul este, că e nemărgin'it:
Dreptatea înfricoşată, Put er ea lui D-zeu (Geburah, Pahad); şi a treia:
En Sof. Âstfel noi oamenii nu putem nici odată să'l coprindem
Frumuseţa strălucitoare (Tifer eth). - Al treilea grnp insfărsit stă­
cu mintea noastră omenească, şi nu putem vorbi de densul cu cu-
păneşte Nat ura proprie , adică lumea materială, vizibilă, şi avem
nostintă adequată . Biblia insă ne vorbeşte neînc eta t de D-zeu, că a
deci Sefira Neţah adică biruinţă, tărie, care dă naştere tăriei, a doua:
fă;ut, ·că a vorbit, că s'a arătat etc. Aceasta se esplică acuma cu
I-Iod frnmuseţa obiectelor, form ct lor, şi a treia : baza fundamentală,
totul altfel.
Iesod. D'asupra tuturor , şi ca o concentrare a celor noue Sefiroth
Pe ntru a crea această lume materială, D-zeu a lăsat mai intăiu 1,
este cea numită Impărăţie, sau slava lwi D- zeit (Malchuth, Şechina),
să purceadă o emanaţiune , o s ub stanţă spi~itual_ă ,. care p~ovenind
de la D-zeu, este tot aşa de nemărginită ş1 vecm1că ca ş1 Mnsul,
care este in deosebi protectoarea poporului Israel, care i se reve -
lează, şi pribegeşte cu densul in surghiun.
I'
dar ca dependentă de D-zeu, nu mai este tot aşa de absolut de-
Comunicarea puterei d-zeieşti se comunică dar lumei vizibile
icăvărsită ca si D-zeu. Emanaţiunea este asemenea lui D-zeu, dar
prin mijlocirea Se(irothelor, şi adică prin nişte canaluri (Ţinoroth),
nu identică. Dintr'această emanaţiune au purces apoi tot prin pu-
cari duc de la D-zeu (En-SofJ prin Sefiroth la lum ea noas tră vizi-
terea divină încă alte emanaţiuni, cari se coboară gradat de la ima -
bilă şi toate se mănţin in legătură strănsă, cănd D-zeu trimite
terialul, spiritualul, la lumea noastrrt materială, mărginită, nedesăvăr­
harul seu . In deosebi este sufletul omenesc menit ,a sustine si a
sită. Noi ni le putem oare-şi-cum închipui ca nişte sfere concentrice
întări această legătură şi această dătătură de har ; cltci sufletuÎ fă­
~lin cari cele esterioare sunt mai imateriale şi cele interioare se
cend parte din substanţa Sefirothelor, stă cu densele in relatiune
apropie mereu de materie. Aceste sfere se numesc Se[ira (plur. Se-
directă, şi astfel prin fapte bune, poate influenţa chiar asupr~ lui
:firoth) cuvent ce are un fel de asonanţă cu sfera, şi de altă parte
D-zeu. Esistenţa lum ei depinde de purtarea sufletului, care cată să
insemnănd numer, stă in l egătură cu misticismul numerelor pita-
împlinească preceptele religioase şi morale.
goriane si cu teoriile cărtii: Sefer Ieţira. Sefiroth sănt apoi creatorii
Din acest punct de vedere se esplică legislaţiunea biblică şi tal-
univers~l~i. Se înţelege ănse, că ei pot lucra numai cu puterea lui
mudică, şi importanţa ceremoniilor şi obiceiurilor religioase. Im-
(En Sof) D-zeu, nefiind de căt espresiuni diferite a unui şi aceluia~-
plinind preceptele prescrise, noi contribuim la esistenţa lumei, şi

30 DR, M, GASTER
fieca re ceremonie, fiecare obiceiu, işi are importanţa sa din cauza legă­
t ur ei tainice ce esistă intre densul şi Sefiroth, şi prin efectele sa-
lutare ce aduce lum ei întregi. Ba chiar fiecare cuvent din Biblie
are aceeaşi importanţă, şi nu e nimica ele prisos, nici chiar o literă
atăt in Biblie căt şi in rugăciuni.
Cu această esplicare s'a eliminat de odată tot ce nu se putea
esplica din punctul de vedere al filosofiei aristot elice, care căuta
raţiunea reală a fiecărui fenomen din viaţa socială şi religioasă.
Antropomorfism ul Bibliei de altă parte, se esplică asemenea, sub-
stit uind Sefiroth in locul D-zeului suprem, care nici odată nu poate
fi vezut sau coprins de firea omenească . Altfel este cu Sefiroth,
cari au o parte mărginită, materială ş i cari s'aiJ. putut dar mani-
festa, chiar şi sub o formă mai . materială, mai vizibilă.
Sistem ul filosofie al Cabbalei mai coprinele apoi un capitol foarte
importan t , care precum credem, ne va înlesni căutarea originei Cab-
balei, şi adică despre starea sufletului după moarte, despre pedeapsă
şi răsplată. Cabbala adoptă aci teoria : metemps'iliosei. Toate sufletele
sunt deja create, şi toate trabuc s ă treacă prin trnpuri omeneşti
şi să se ispitească, dacă nu se vor întina prin această impreună­
vieţuire. Dacă sufletul n'a ştiut să se ţie in curăţenia sa primitivă
atunci intră, după moartea acestuia, in trupu l unui alt om, şi aşa
mai departe, pănă cănd işi redobăndeşte starea sa de la început,
pent ru a intra in imp ţtrăţia ceriului. Aceasta e ceea ce se numeşte
Gliilgul sau Ibbur. De aci so osplică uşor, de ce drep~ii su feră pe
se
păm - :qt ! Sufletul lor i spiteşte printr'aceste suferinţi şi patimi ,
şi astfel se cur ăţă.
In legătură cu aceasta şi spre esplicare a unei zise talmudice
spun e Cabbala, că venirea lui Mesia va intărzi a atăt, pănă cănd toate
sufletele vor fi petrecut pe păment, căci sufletul lui Mesia este
cel din urm ă . Datoria oamenilor este deci de a duce o viaţă cu-
rată, îngerească, ca sufletele lor să nu ma i pribegească pe păment,
ci srt intr e in împărăţia ceriului, grăbind astfe l venirea Măntuitoru­
lui Mesia.
Acesta este in trăsuri generale, sistemul fundamental al Cab-
balei, care se desvoltă mai pe urmă in diferite direcţiuni.
Dacă am fi procedat intr'un ordin strict cronologic, am fi tre -
buit să începem cu teoria metemvsihosei, căci aceasta se atribue de
adrept u lui lsac orbul (intre 1160-12 10), urzitorului Cabbalei "'), pe
•) Graetz: Gesch. der Juden vol. VII (1863) pag. 74 urm.
I
CABBALA 31
cănd sistemul întreg a fost desvoltat de către discipolii lui Ezra si
Azriel, cari au emigrat din Posquieres din Sudul Franciei si a·u
predicat această evanghelie nouă in Gerona. Acolo au influenţat
' .
asupra vestitului Nachmani, şi prin autoritatea acestuia a căpătat
Cabbala reputaţiunea şi răspăndirea ei, şi succesul imen s, la care
n'ar fi ajuns, ele i-ar fi lipsit acel sprijin puternic.
Pre cum vedem şi precum au dovedit'o pănă la evidenţă , toţi
învăţaţii, cari s'au ocupat in zilele noastre cu lămurirea originei
.
Cabbalei *), leagănul ei a fost Francia de Sud si Spania de Nord
sau Provence şi Arragonia ; dar chestiunea principală : de unde au
'
luat Isac ori.ml, Ezra şi Azriel, elementele filos~fice pentru constru-
irea sistemului Cabbalei ? Această chestiune a ri\.mas nerezolvată
pănă astăzi. Căci lăsănd deocamdată metempsihosa la o parte, re-
cunoaştem uşor in teoria Sefirothel or, sau a emanaţiunilor gradate
prin cari se crează toate, cari conţin prototipurile tut uror, şi cari
se pot manifesta in mate rie, recunoaştem uşor, t eoria neoplatonică- a-
lexandrină, speculaţiunile filosofi.ceale unui I lotin si altora de scoala
lui. Dar cum au ajuns aceste in Provence şi toc~ai la cuno ştinţa
0
fundatorilor Cabbalei ? Vestitu l istoric Graetz spune *'), că in vremea
aceea a desvoltat filosoful creştin David de Dinanto din Par is, 0
teorie care se aseamănă oare-şi cum cu Cabbala. Dar asemănarea
aceasta se mărgineşte numai la stabilirea a trei sfere, prin cari
se manifestă D-zeu in lume, adică: in lumea spiritului, a sl:'lfletului
şi a mat eriei ; ceea ce va se zică, că împărţirea Sefiroth elor in trei
grupuri şi-ar găsi analogia in acea împărţire a lui Dinanto, menită
numai de a dovedi Trinitatea pe calea filo:sofică. Iar căt priveste
metempsi hosa, observă Graetz, că pe vremea Gaonilor (prin s~c.
IX - X) ' a fost cunoscută prin unele cercuri judaice, dar a fost
combătută cu înverşunare de Saadia Gaon. Aceasta i arăşi nu ne
esplică cum peste un secol, doue, o vedem reapăr end tocmaiin Fran-
cia de Sud şi primită ca o dogmă fundamentală a Cabbalei.
O astfel de idee, sau un atare şir de idei, a tr ebuit să esiste in
acea ep ocă şi in apropierea lui lsac orbu şi sub influenţa lor di-
rectă Şi ' neconştiută le-a introdu s fundatorul Cabbalei in noul sis-
tem filosofie urzit de densu.
Numai astfel putem să ne esplicăm originea necunoscută a Cab-
'
•) V. mai cu seamă Graetz, I. c. Nota 3.
..) loc. citat p. 86.

DR, M, GASTER
32
balei; cu ată.ţ mai mult, cu căt ne aducem aminte că Cabbala şi-a luat
naştere in Sudul Franciei. Tocmai in secol. XI·- XIII vedem răs­
păndindu-se pest e toată Europa, mai cu seamă peste cea de mijloc,
o sectă eretică numită a Katarilor, adică cum se numeau ei, a Cu-
raţilor (KtX{hipol),care se intăreşte şi in Sudul Franciei sub numele
de Albigenzi. Centrul lor a fost Proven~a , Toulouse, Carcassone
etc. Nu intrăm aci in desvolt area teor ielor profesate de de nşii. Ştiut
este că ei, influenţaţi mai mult sau mai puţin de Gnosticismul şi
Manicheismul oriental, credeau şi in Dualismul acestei lumi, adică
că esistă in lum e doue puteri, una bună şi alta rea ; cea bună este
creatoarea îngerilor, ear cea rea creatoarea :1umii vizibile, a tru·
purilor. Insuşi sufletele oamenilor nu sunt de căt ingeri din cer, cari
au fost înşelaţi de către cealaltă putere şi scoşi cu vicleşug ele acolo
si
•
introdusi• in trupurile făcute de densa spre a le insufle+ i
i. l etre-
cerea sufletelor pe acest păment este deci pedeapsa lor, şi tendinţa
lor este, de a se reîntoarce în împărăţia ceriurilor, şi aceasta fiind po·
sibil, numai cănd ar face parLo din biserica Katarilor, care e singura
biserică adevărată, ce împlineşte misiunea lui J.sus, de a îndrept a
sufletele oamenilor la cer. Dar mulţi oameniI muriseră înaint ea veni·
rei lui Isus; cum au putut fi aceştia spăsiţi? La aceasta răspunde
dogma Katarilor, a Oreationismului, că toate sufletele oamenilor sunt
create deja de la început, şi după moar tea unui om intră sufletul
său intr'a lt om, păn1'.l. cănd acesta intră in secta Katar ilor şi ' şi
spăseşte sufletul. Iată aci Metempsihosa, Creatianismu l, viaţa as-
cetică a Cabbalei, şi lesne înţelegem acuma, cum a putut ven i Isac
orbul la aceste idei, căci , trăia sub infi,uenţa lor nemijlocită. Aceas-
ta nu s'a observat pană in ziua de astăzi, şi de aceea originea Cab·
balei a rămas neînţeleasă.
De altă parte, căt priveşte creaţiunea lum ei, se poate stabili şi
aci un paralelism intre Cabbala şi teoria Katarilor : cum că D-zeu
este prea înalt, şi nu densu a creat această lume. Ba, secta Kata·
rilor de Concorenz o susţin ea , că D-zeu a creat numai materia din
nimica, ear formarea mat eriei, plăsmuirea acestei lumi, se datoreşte
acelui înger, care a fost mai presus de toţi, şi care din ca.uza măn·
driei a căzut din cer. Acest înger, care devine apoi principiul opus,
este după densa, D-zeul care se m,tnif'estă in Vechiul testament. Iar
Is us este o emanaţiune din D-zeul suprem, care vine să srirobească
puterea acestui D-zeu al Vechiului tes tam ent . Şi Cabbala elimi·
•) Herzog. Real-Encyclopădie der protest. Theologie s. v. Katharer, ş i
CABBALA 33
nează pe D-zeu de la creaţiunea directă, şi susţine că această lume
este produsul emanaţiunilor, şi că „D -zeul" pomenit in Biblie nu
anume cea ma·
este D-zeul suprem, ci una din aceste ema na+iuni
. ă s . ţele ge că autorii Cabbalei au~ trebuit
' să as· 'l
l
supenoar- . -. e m eze
J d · imi
u a1smu1m teoriile luate din cercuri antijudaice .
Pentru a avea toate elementele fundamentale, ne mai lipseste
D~cada Sefi,rothelor, şi descrierea acestora . Dar căt priveşte acea;ta
ştim . că Isac orbul s'a ocupat in special cu Sefer Jeţirah, cu car-
tea fundamentală a aceste i teorii, unde se vorbeste mai cu seamă
0
numai de Sefiroth şi de importanţa simbolică a literelor s.i a cu-
vinte lor.
Astfel am reuşit a pune Cabbala in leg~tură cu teoriile de a-
tun~i, ~u ideile contimp~r~ne ale Katarilor şi Albigensilor, şi de a
esplica m mod natural ongmea sistemu lui quasi-filosofic al Cabbalei.
. I~că din anticitate, precum am observat mai sus se practica com-
bmaţ1 un ea mistică a literilor, şi se atr ibuea o putere estraordinară
ace~tor combinatiuni. 'l'ransplantată din Orient in Occident a fost
n~ai d~s cultivată in Germania şi in special in Worms. Ace;stă cre-
dmţă m puterea magi cţ1 a versurilor sau a cuvinte lor biblice des-
co?1~u_se Şi re_compu se in altă ordine, stă în strănsă l egătură cu
m1st1c1smul onental, şi cu credinţa in amulete, răs pllndită la toate
popoarele.
. Reprezenta ntul cel mai illustru al acest ui misticism este Eleazar
d1~ Worms (c. 1160 - c. 1230) discipolul piosului Iehuda. Lui se a-
t1:1bu~par:ea aceasta'. care a intra t apoi in Cabbala, şi a schimbat-o
dmtr un S1stem oareş1 cum filosofie, abstract, in Cabbala practică
f~cetoare de minuni. Cornbinare a misticismului num erilor literilo;
Şl a abreviaţiunilor (Ţiruf, Ghematria şi Notaricon) cu sist~mul Se-
firothelor, o face un discipol al lui Eleazar , anum e Menahem •) pe
cănd Ele~zar nu cunoştea de loc Cabbala pro\:' ern;alo -spaniolă. o des-
voltare ş1 .o aplicare intinsă datoreşte această Cabbală lui Abraham
Abulafia ş 1 şcoalei sale.
1'o~mai această Cabbală practică este aceea ce a avut cea mai
mare mfluenţă; ea a intrat in literat uri nejudaice şi a dat cuventul ui
1
N eander: Allgem. Geschichte d. christl. Religion u nd Kirche II, Gotha 1856
pag. 628 urm.
') Graetz l. c. p. 90. urm.
34 DR, M. GASTER
Cabbala inţelesul de mag ,ie r eligioase'{,, şi a invăluit Cabbala intr'o
negură mistică, tainică . Să nu uităm, că e vorbă de epoca Alchimiştilor,
in care se scria: Secretum secretorum , se căuta piatra filosofală.
De aceea nici nu ne prinde mirare, cănd vedem învăţaţi creştini de
frunt e cufund ăndu-se in tainele Cabbalei, doară vor ajunge prin a-
ceas ta a ridica v ălul ce ascunde viitorul, a stăpăni peste tot ce este
pe păm ă nt şi sub păme nt, peste elemen tele naturei şi duhurile necu-
rate, cu un cuvent a juca pu ţin rolul unui D-zeu pămăntean. Părţi însem-
nate din Sefer Raziel d. e. sa u alte cărţi cabba listic e de felul acesta ,
au intrat in operil e lui Trithemius, Albertus , in Hollenzwang al lui
Fa ust , in toată literatura m agi că a evului mediu, ba chiar şi la
am ul etele rom ăne regăsim o inrăurir e a literatur ei cabba listic e. *)
De mult însă s'a observat, că num ai acea mişcare religioasă s'a
put ut mănţine, care a avut o carte sfăntă pe care se ba~a; ii tre-
.
buea deci si Cabbalei o carte, care să -i slujească de bază ,,si de dovadă,
şi această carte este: Zohari tl in care c ulminează Cabbala . Aci s'au
întrunit Loate ramurile şi toate direcţiunil e Cabbalei: Sefiroth şi En-
Sof; aplicarea Cabbaloi asur ra Biblici şi 'l'almudului, adică Cabbala
ex egetică şi insfirşit Cabbala mistico-ma,tematică a combinaţiunelor
şi permutaţiunelor.
Alte cărţi pseudepigrafe au prec edat pe aceasta, aşa: Bahir care
s'a atribu it Rabinu lui Nehunia ben I-Ia-Kana, din epoca talmudică,
in ca.re se făcea alusiuni la Sefiroth şi la sistem ul provern,alo-spa-
niol; apoi Sefer .Z:laz'iel hct-gaclol, destinat a dovedi adevărul combi-
naţi un elor, al cărui aut or se crede că a fost chiar îngeru l Raziel;
dar num ai Zaharul covărşeşte pe toate, şi ca să zicem aşa, le întu -
necă pe toate.
Cartea asta numită Zohar (strălucire), se atribue lui R. Simon
ben Iohai (sec . II d. era vulg.) şi nu este altceva de căt un co-
mentar la Pe ntat euh, scris in limba aramai că . Dar nu un comenta:r
cur ent, clar, străns unit in l eg ătura părţilor, ci mai mult o adunare
rapsodică de fragmente, cănd desvoltate, cănd foarte pe scurt.
Este aproa pe impo sibil a reconstrui un sistem complect din cuprin-
sul Zoharului, ci vom zice numai, că re găsim aci mai tot ce cu-
noaştem din ideile anterioare cabbalistice.
Intr'un punct insă prisos eşte Zoharul, căci el mai are ceva, ce
n'am intălnit păn ă acuma şi care este proprie Zoharului, adică Du-
•) Vezi cart ea noastră: Literatura poptuară romi'mă p. 401 urm.
CABBALA 35
alismul foarte desvoltat. Alăturea cu principiu l cel bun, creator, ca
D-zeu şi Sefiroth, m ai esistă şi principiul reu, destructor, care are ase-
men ea zece Sefiroth, ce stau in rel aţiune către cele d'ănteiu, ca par-
tea stingă către partea dreaptă. - s ,itra ahra, partea cealaltă, partea
stingă este şi numele ce poartă această putere negativă, şi emana-
ţiunile ei sănt ca nişte învelitoare, coji (K.el'ifoth) la cele bune. Stă­
ruinţa omului cată deci să fie a depărta de la sine aceste înveli-
to are, cari el păndesc pe densul ca să'l inve lu e ască şi să'l invălmă­
şască, şi astfe l să'l depărteze de la lum ea luminei şi a slavei.
Pe l ăngă această teo rie fundamentală a principi elor dualiste, a-
supra cărora autorul revine foarte des, mai coprinele Zoharul de-
scrie rea raiului, a discuţiunilor ce a avut R Simon B. Iohai cu dis-
cipulii lui si cu Ilie proorocul, care 'i desvălueste tainele ceru lui la
care erau âe fată cetele ceresti. Mai coprinde· apoi si alte povesti
!> o
agadice, toate scrise in spiritul cabbalistic.
 J,
Invederat este, că R. Simon ben Iohai, care a trăit in sec. II
in Palestina nu poate să fie autorul acestei cărţi volumino ase . Dar
cine este atunci autoru l ? Mai toţi învăţaţii mod erni, in fruntea lor
Graetz *) sunt de acord de a atrib ui această carte lui Mose ele Leon
(c 1250 mort 1305), care ar fi născocit'o. Ce e drept, intre alţii ,
Franck şi David Luria au vrut să susţie, că cel puţin o parte din
Zohar ar fi m ai veche, dar din critic a lui Graetz se vede că dove-
zile aduse ele denşii nu erau in destul de convingetoare, căci se
bazau pe aceea, că Mose de Leon n'a putut să aibă atritea cunoş­
tinţe in limba aramaică in care e scris Zoharul, ca să seriă cu uşu­
rinţă o carte întreagă. Celelalte dovezi aduse sunt incă şi mai pu-
ţin convin getoare. Dar totuşi ni se pare nouă că au mai multă
dreptate acei ce con sideră cel puţin o parte din Zohar ca veche, de
căt acei cari fac pe 7"oharul întreg produ s ul fant aziei lui Mose de
Leon. Zoharul trebue cercetat numai clin punctul de vedere al idei-
lor şi teorielor ce conţine şi aceasta nu s'a făcut in destul ele bine
pănă astăzi.
Precum am obser vat m ai sus, Zoharul se compune clin mai multe
fragmente, adesea ori incongru ente , alăturate in acelaşi text unele
lăngă alte le, şi cari se deosibesc uneori chiar şi prin limbă, fiind
cănd pur aramaice, cănd amestecate cu limba ebraică. ElA şi poartă
titlur i deosebite : Păstorul credincios (Raaia meh emn a) Midrasul
' .
*) L. c. p. 231 urm. ~i mai cu se am ă Nota 12.
 36 DR. M. GABTER

tainic (Midraş ha-neelam), tainele inv eţăturei(Sithre Thora) etc.

Adause (Tikkunim) et c. Judecănd coprinsul lor, după teoria dua-
listă, care apare aci in Spania, pentru prima oară, vedem că nu
este o simpl ă născocire individuală, ci credinţa unei secte renumite
asiatice, a Manicheilor, cu ale căror legende şi s up erstiţiuni se şi ating
foarte de aproape unele legende şi sup er stiţi uni Zoharistice_
Judecănd dup ă aceste analogii şi d up ă caracteru l fragmentar al
întregului , putem conchide cu drept cuvcnt, că Zaharul nu este alt- OCHIRASUPR
E ISTOR
A IEIPOPORULUI
EVREU
ceva de căt o compilaţiune din părţi apocrife ş i pseudo-epigrafe ori en-
tale, ţesute împreună ca un comentar la Pentateuh, Ruth etc . şi Can- de JAMES DARMESTETER .
ticum. Intr'adever regăsim chiar citate directe din cartea apocrifă a lui
Henoh, de unde sunt scoase numirile Kelifothelor sau ale emanaţiu­ Trad. de LAZAR M, ŞAINEANU.
nelor sata nice şi părţi din descrierea palaturilor cereşti. - R. Mose de
Leon nu este deci, după părerea noastr rL, un pl ăsmuitor de cărţi D-nu James Darmesteter, Directorul - adjunct al Şcoa lei de
noue, ci un compilator adesea ori chiar neclibace. Inalte Studie (Ecole de Hautes-Etudes) din Paris şi unul
Nu este aci locul de a urmări influenţa colosală , ce a esercitat din cei mai insemnaţi ori entalişti ai Franţei, este autorul
Cabbala in goneto, şi acearottt carLe in specie, asupra desvoltării in- opusculului: Coup-d'oeil sur l'H istoire du peuple juif (1881) ,
telectuale a Judai smului. No ajun ge a fl tras conturele acestui sis- a căruia traduc ere engleză a fost deja publicată in trim es-
tem filosofie, sui generis, care degenerează apoi in facere de mi- triala „Revista Ebraică" (Il ebrew Review), ce apare la Cin-
nuni, şi esorcisme ciudate, bazate ~pe cr ed in ţa metempsihosei. cinati, in America. In căteva pagini şi int1·'un stil admirabil ,
Cabbalei se datoreşte in mare parte decadenţa spirit ului creator deşi uneori prea concis, d-nu Darmesteter desfăşură inain-
judaic din secolii din tu-mă, naş terea sectei Hasidimilor şi a Rabi- tea noas tră mai toa tă istoria israel'ilcl cu variatele ei peri-
nilor făcctori de min uni, cari au luat locul Cabbaliştilo r con vin şi ce peţii. Cu cunoştinţa profundă a isvoarelor şi cu intuiţiunea
căutau - pe o cale rătăcită - adeverata legătură intre om şi D-zeu. adevera tului isto1·ic d-sa schitea ză, cu o mănă de măiestru
unele din contur ele atăt de multiple ale spiritului iudaic .'
,

Preo cupăndu -se in special de factorul cel mai important, ce

predomiml in istoria Judai smu lui -de ide ea religioasă-ii a
---=i~- fost cu putinţă a restrănge, 'in puţine pagini, imensul ma -
teri al şi a oferi un tablou d'ensemble al desvoltării mile-
nare a lui Israel. Aceas tă unilater alitat e 'insă a silit p e au-
torul acestei emine nte lu c rări a omite toţi ceilalti factori
m ai _mult sau mai puţin importanţi, ai vieţii israelite şi
astf el ea nu ne dă o idee deplină despre manifestările a tăt
de felurite ale geniului iudeu şi despre evenimentele atăt
de dramatice ale istoriei sale.
Ori cum ar fi. insă , nu cunoaştem o altă scrie1·e, in care
să găsim reunite, pe un spaţiu atăt de mărginit, atătea ve-
deri inalte, atătea c ug etări profunde asupra destinelo1· pa-
Anuar p entru Israeliţi an. VL
 38 JAMES DARMESTETER
porului e1Jreu ca in substanţiala „Ochire" a d-lui Darmeste-
ter. Acesta a fost motivul, carele ne a indemnat a traduce, cu
consimţimentul autorului, opusculul distinsului orientalist.
I
Momentul e încă departe, cfrnd se va putea încerca o istorie
generală a poporului evreu, urmărită in toată durata desvoltării
sale, adică de la obărşia sa pănă in zilele noastte, şi in toată in-
tinderea acestei desvoltări, adică in religia, in filozofia, in limba, in
literatura sa, şi in intămplarea destinelor sale materiale.
In această reinoire a ştiinţei istorice, care va fi una din gloriile
sigure ale secolului nostru, istoria poporului evreu va ocupa din zi
in zi un loc mai larg, cu eăt descoperirile parţiale coordinăndu-se vor
lăsa să apară mai bine in marile sale linii desvoltarea omenirii
ario-semitice. Ceea ce intr'adever, in privinţa istorirnlui, formează
interesul propriu al nat iunci iudaice, e că, singură intre toate, el o
regăseşte in t ate orele istori i , şi că, urmărind cursul destinelor
sale, el se vede transporLat pe rănd in miJlocul mai tutu lor marilor
ci vilizaţiuni şi al mai tu tulor marilor idei religioase, cari au lăsat
urme pănă acum in lumea civilizată, de la zorile istoriei. El vede
pe rănd defilănd in calea lui Israel triburile nomade şi politeiste
ale Semiţilor primitivi, Egiptul şi sacerdoţiul seu, Siria şi zeii sei,
Niniva şi Babilonia, pe Ciru şi pe Magi, Grecia şi pe Alexandru, Alexan-
dria şi şcoalele sale, Roma şi legiunile sale, pe Isus şi Evanghelia ;
apoi, cănd unitatea naţională se sfărămă şi cănd împrăştierea aruncă
pe Evrei in cele patru venturi ale lumii, istoricul, care ii urmăreşte
in Arabia, in Egipt, in Africa şi in toate ţările Europei occidentale,
mai vede trecend subt ochii sei pe Mahomet şi Islamul, pe Aris-
totele al Scolasticilor şi filozofia lor, toată ştiinţa evului-mediu şi
tot comerţul seu, pe Umanişti şi Renaşterea, Reforma şi Revoluţia.
Istoria poporului evreu coprinele deci şi presupune pe aceea a in-
tregei lumi mediterane de la intăia pănă la ultima zi, şi nu e
vorbă aci de căt rar şi intămplător de istoria politică şi mate-
ri ală, ci ele idei, de religiuni, de fapte sociale, in scurt de pu-
teri vii ale omenirii. Istoria 'tutul.or celorlalt e popoare, chiar şi
a acelora ce au ezercitat acţiunea cea mai îndelungată şi cea mai
îndepărtată, nu se întinde de căt la o epocă şi la un loc : fiecare
dintr'insele apare şi dispare; ursita lui n'a avut de căt un timp
şi el n'a asistat de căt la singura sa istorie ; poporul evreu a du-
OCHIRE A.SUPRA POPORULUI EVREU
rat şi a asistat la soartea tutulor marilor lucruri, cari au avut
39
l
ora lor : e un martur pururelnic şi universal, şi nu un martur .
neactiv şi mut, ci intim, amestecat ca actor la mai toate aceste
drame prin acţiune şi prin suferinţă . La două momente el a reinoit
lumea : lumea europeană prin Isus, lumea orientală prin Islamu,
fără a vorbi de acţi unile mai domoale şi mai ascunse, dar poate
nu mai puţin puternice, nici mai puţin durabile, ce le a eze'rcitat in
evul-mediu asupra formării cugetării moderne.
Această mare istorie nu se putea încerca nici întrevedea înaintea
acestui secol. Trebuia pentru aceasta două condiţiuni, cari nu incep
a se realiza de că.t in zilele noastre, una de ordine morală, alta ma-
terială . Pedeopart e, ac e astă istorie fiind înainte de toate religioasă
şi prin urmare, in starea actuală a spiritelor, un apel perpetuu la
cea mai iritabilă dintre toate pasiunile, trebuia, ca libertatea găn­
dirii să fi intrat nu numai in lege, nu numai in datini , ci, lucru
mai greu, chiar in inteligenţa eruditu lui, trebuia, ca cercetarea să
conteniască a fi coruptă de spiritul de sectă sau de filozofismu, ca
istoria religiunei să înceteze d'a fi un cămp de bătaie. De sigur
cei ce s'ocupă cu aceste studii n'au ajuns încă toţi la acel grad
de nepărtinire senină, cănd inveţatul studiază lucrurile spre a în-
ţelege ceea ce au fost şi poartă destul de înalt măndria cugetării
sprn a nu se lăsa, ca preocupările trecetoare ale politicului, ale
credinciosului sau ale metafizicului să-i dicteze dinainte concluziunile
sale. Dar căţiva s'au ridic~t pană acolo, şi asta e de ajuns ca ştiinţa
să existe.
Pe de altă pa1·te trebuia, ca o succesiune de descoperiri neau- .
zite şi neaşteptate să viă a acoperi aclăncile lacune ale istoriei
israelite şi a lumina întunecimile sale fără numM. Din cele trei
mari perioade ale acestei istorii, - una mergend de la origina pănă
la întoarcerea din exil, a doua de la intoarcea din exil pănă la îm-
prăştierea, ultima de la împrăştierea pănă la Revoluţi a franceză, - fie-
care era reprezentată numai prin documente necomplete sau neaccesi-
bile. Pentru intăia, nu aveam de căt o carte, Biblia, operă de viacuri,
făcută din fragmente, ~in foiţe neimbinate, iff care adesea o linie,
o vorbă e toată remă~ ţa unui secol. Pentru a doua., nimic ele căt
acest haos talmudic, pe care Evreii singu ri el puteau sonda, dar
unde ei nu se găndiau a tăuta de căt subiecte de edificare sau de
cazuistică, şi nu învăţăminte de istorie. Pentru a treia in fine,
imensa grămadă de opere medievale, uitate in mare parte de către
40 J.A.MES DARMESTETER
OCHIRE .A.SUPRA ISTORIEI POPORULUI EVREU 41
Evreii insişi şi ingropa te in praful bibliotecelor. Faţa lucrurilor
s_'a teolo gică, catolică sau protestanti'.l., grămădia
schimbat printr'o indoită mişcare, una din năuntru, cealaltă. in jurul originilor Creş­
dm tinismului, readuceau chestiunea creştină la o chestiune iudaică
afară; din năuntru, prin intrebuinţarea metoadei istorice şi
aplicată impuneau această indoită concluziune, că nu se poate inţelege
de învăţaţii evrei studiului direct al isvoarelo r iudaice_; di~ afară'. for-
prin descoperirea sau prin intrebuinţarea isvoarelor nemda1ce, can marea Creştinismului fi\ră a cunoaşte înainte de toate Iudaism
ul
intăiului secol, nici a cunoaşte Iudaismul in
au venit să lumineze şi să completeze pre cele dintăi. toată întinder ea sa fără
această ramură, care se numeşte Creştinismul
Astfel o intreagă serie de ştiinţe noue, născute de ien, as1no- primitiv 1). Tot ce
ştiinţa a crtştigat in istoria originelor Creştin
logia, (,)giptologia, epigrafia feniciană, vin de se pun in serviciul ismului fu tot ati'.tt de
in· căşti gat pentru .aceea a Iud aismul ui şi astfel alăture
terpretării biblice, care le resplăteşte la răndul ei 1). Babilon a de literatura tal-
ia şi mudică veni să se rănduiască acea vastă literat
Niniva ies din păm ent cu marile lor pagini de istorie, săpate ură apocrifă, zilnic
de imbogăţită prin noui descoperiri, ,;i al cărei
Salmanazarii, de Senacheribii, de Nabucodonozorii, şi vin a depune caracter este atăt de
mărturia lor in fata cărtii Regilor si a Profeţilor 2 ). Egiptul
îndoielnic, in căt adesea ne întrebăm, de avem a face cu opera unui
ridică Evreu ori a unui Creştin 2).
velul ieroglifelor s~le şi. un nou stălp de foc vine să lumine
ze In a treia perioadă, aceea a imprăştierii, cercetarea se subtim-
exodul Evreilor 3). Solul punic ne trimitEi un comentar al Leviti-
parte la infinit cu ursita poporului evreu . In fiecare ramură a aces-
cului, contrasemnat de Sufeţii Cartaginei 4 ). Panteonul fenician
şi tei istorii, acelaş fapt aminteşte de sporirea cercetării prin .intălni
sirian se in alţă pe fragmentel e pietrelor săpate şi ne inapoiază rea
pre neaşteptată a două lumi. Aici totul era de făcut.
toate acele .Astarte şi pre toţi acei Haalim, cari luptară impotri Pe de o parte, tre-
va buiau regăsite şi studiate toate operele atăt de felurit ivite pe toate
Elohimilor r.); solul sleit al Iudeii ne procură un imn de triumf
al punctele orizontulu i iudaic in timpul evului-mediu 5). Pe de alta,
lui' Moab, scris in zilele lui Eliseu, şi pe care profetul l'a putut I
citi tr ebuia, ca studiul particular al diferitelor popoare musulmane
cu ochii sei 6); chiar ş i strigătul resboinicilor biblici resună pană sau I
creştine, la cari int rnplarea aruncase pe Evrei,
să fie fă c ut sau
l a noi din fundul a două-zeci si sapte de secole, sgomotul insuş al
b • inceput : d'o parte şi d'alta opera începe abia . Dar ş1 aici cele 1\
Resboae lor Domnului".
" Ajuns la a doua perioad
ă, cănd se începu a descurca baosu 11·l ·
două lumi se impreună din zi in z i, şi cu
căt pătrundem in istoria
II
lor intimă recunoaştem din ce in ce mai mult neputinţa de a
teraturei talmudice 7), Mişna, Ghemara cu nenum eratele lor anexe, le
se separa şi de a in ţelege pe una fără cealaltă : şi aici istoricul poporu
vezu că această imensă compilare, făcută fără ordine şi fără umbra lui
evreu e silit a se face istoricul Arabil or sau al Europei, şi istoricu
unei ' găndiri istorice, oferă istoriei o min ă nesecată, şi permite l
de Arabilor sau al Europei int ămpi n ă la mai toate schimbările mari
a urmări desvoltarea spiritul ui iudeu şi pănă la un punt oare care
ale cugetării o acţiune iudai că, fie strălucită şi vizibilă, fie surdă
a spiritului oriental, pe o intindere mai bine de zece secole, tocmai
şi latentă.
in răstimpul epocei, care a vezut născe ndu-se Creştinismul, adică
Astfel istoria isra e lită mer ge d'alungul istoriei univ ersa le pe 1.
la unul din momentele decisive ale civilizaţiei, la unul din vărte­
toată intinclerea ei şi o pătrunde prin mii de fire. Ea deschide prin
jurile istoriei. In aceeaş epocă, toate lucr(trile, ce ştiinţa, l aică
sau aceasta cercetării un cămp de o varietate nemărginită şi de o uni- /1
tat e perfectă, şi ea oferă psihologiei istorice un interes, ce nici
l) Ebraica a fost mult timp, ~i este incă uneori, cheia o
inscripţiuni.lor fe- altă istorie nu-l oferă in acelaş grad : căci ea
niciene şi asiriene. înfăţiş ează cel mai
2) Rawlinson, Oppert, I-falevy, Schrader, Lenormant,
. lung ş ir de experienţe, cari au fost vr'odată înregistrate, ezercita
Simth, etc. te
") Brugsch, Chabas, Lepsius, Mariette, Maspero, etc.
') Munk. ') Vezi Manualul lui Schiirer.
'') Movers, E. Renan, Vogiie, Clermont-Ganneau, Berger, etc.
0) Stela ele la
') Oracole sibiline, cartea IV a lui Esdra, Adormirea lui 1-Ioisi,Psal-
Meşa (la Luvru, sala Iudaică).
tirea lui Solomon, cartea lui Enoh, etc.
i) Rappaport, Geiger, Derenbourg, Frank el, J ost, Graetz,
Flirst, Zunz, etc. 8) Zunz.

4
42 JAMES DARMESTETER
in mecliurile cele mai diferite, asupra unei singure şi aceleeaş pu-
te ri omenestb i ' cuno scu te si statornice . Să spun em repede căteva din
b
pr oblem ele cele mai import ante, ce această. istorie face să. se na scă .
II
La in ceput , un trib nomad, do rasă semit i că; - după ind elun·
ga t o prib egiri deal un gu l şesuri.lor Mesopotamiei, Siri ei şi. Egiptului,
acest t rib se pripăşeşte in mijlocul popoarelor Canaanulu ·i, in veci-
nătFtLea Fen icienilor. Istoria materială a Evreilor in răs timpul aceste i
per ioade este întun ecoasă; istor ia lor reli gio asă. şi mai mult; că.ci
1niscar ea pribegirilor lor poate fi urm ărită in legendele, ce n e au
pă.~trat, pe cănd n' a rămas de loc urmă l ămurită. de it in era rnl
gă.ndirii lor. Singurul lu cru sig ur şi recunoscut e, ca sunt la in ce-
put idolatri şi politei ş ti ca to ate popoar ele rasei, din care se trag,
fă.r ' insă. a fi cu putinţă de a letermina trăsuril e propri e ale mitolo-
giei lor , şi in ce ea s' apropie şi. se deosib eşte, in diferit e epoce
ale aces t ei inLrt,ie p ri oado, de m iLologia fr a~ilor lor semi ţi . Cari
era u creuin lele şi cultul lor inaint e d'a tr ce in Egipt? Ce au lă sat
ei in Egipt şi ce ,w lu at d'acolo ? In sfă.rşit, ce au imprnmutat ei
in Canaan de la zeii popoare lor m egi eşe, cu cari s'a u afLit in le-
gături de pri ete nie sa u de ură? Tot intr ebă.ri, la car i Biblia nu va
r espun c; le limp ede, poate niciodată., de căt că nd Egiptul va fi zis ultimul
se u cuvu nt , cănd isto ria comparată. a reli g iunilor semitice va fi defini·
tiv const itui tr, pc date cronologice, şi cănd genera tiunil e de epigrafi şti
vor fi fă.cut sit grăiasct, acel într eg popor de marturi in gropat i in că
ac:uma la Cartag ina, la Niniv e, la Hamat , la Saba, şi pe toată in-
tinderea vechiu lui. pămcn t semitic .
O dată s tabiliţi in .Palestina şi const itui ţi int r'o naţiune, o revo-
luţie se face cu in cetu l in lăuntrul idolatriei primitive, t ran sformare
reli gio asă paralelă cu t ran sform area politică . Evre ii, cu organizarea
lor intr 'o naţiune, işi asigură totdeodată un D-zeu naţional, fac con-
tract cu densul, el opun zeilor n aţionali ai popoarelor inv ecin ate .
Acest D-zeu naţi o n al, acest Elohim, nu se de osib eş te .încă esen\iFtl
de vecini i sei, nici prin at ribut ele ce ii se dă, nici prin cultu l ce
ii se face : el nu e incă negarea celorlalţi zei, nu-i înc ă D-zeul lu -
mii, e D-zeul lui Isra el. Oă.nd a înc eput această revoluţie? Oare clin
momentul, că.ncl Israel a luat conştiinţă de exi stenţa sa personală,
ad ică de la ieşirea din Egipt, sa u cănd consti t uise deja exi stenţa sa
naţional ă, adi că cu rega litat ea? Şi num ele lui Moisi, p care arnill·
OCHIRE ASUPRA ISTORIEI POPORULUI EVREU 43
tirile ist orice ale lui Israel el rap oart ă la ie şirea din Egipt şi la in -
tăia organiza r e a n aţiun ei, trebue oare a-l lega si ele intăia mis-
care a transformării r eligioase , sa u mai tărziu •numai in stinct~;]
profund al legende i, evoluţia religioasă o d ată terminată, el ra -
port â inapoi la intăia oră a acestei evo lu ţiuni politice, care
dedese intăia sguduire cu getării lui Israel ? Ori cum ar fi, a
ceastă evoluţi e religioasţL fo inceată şi ţinu veacuri : intr eaga
istorie a re g alităţii nu e de e ăt o luptă necmmată., adesea să n ge ­
ro asă, intre D-zeul n aţion al şi intre zeii străini, cari nu sunt mult
timp 1) de căt num e împrumutat e ale partidului national şi ale par-
tidu lui s trăin . Această. luptă, la care se rapoar tă numel e cele mar i
ale vechiu lui profet ism u 2 ), se term ină cu biruinla• D-zeului ebraic 1
către cMe rea regalităţii. D-zeul national t rium m in moment ul, cănd
piere naţiunea, pe care trebuia Fl'o facă . Dar in acelas mom ent si
prin aceeaş lovitură, la apr opierea cata strofei, acest D-ze~~insus sufe 1~lL
o adăncă schim bare. Num ai e un D-zeu naţional in chipul ce.lorl alţi ,
conceput şi adorat cum pu tea fi Camoş sa u Milcom, rn.rtL numai
că ar fi un Camoş de Israe l, un Milcom de Iuda. Israe l a
fost trădat şi regele din Babe ], mănănd car ele-i de r 6sboiu as u-
pra Ieru sa limului, va pc1tea să esclame , ş i el, dar fără. a se
t eme ele rep e ţire ca odinio a ră Asirian ul: ,,Nu t e l ăsa a fi amăg it
ele făgăduinţele D-zeului teu ! Unde 's reg ii clin Arpad , din Flamat,
din Separv aim ? Pe care popor l'a isbăvit D-zeul seu din măinile
mele?" D-zeul luil sraol, mărit prin învingerea poporului seu, devine
:O-zeul unive rsal, D-zeul un ic, D-zeul lui Isaia si al profetilor D-zeul
b , 1
decalogului, Iehova, cel ce este . E tot D-zeul lui .[srael , :fiindcă. s'a
revelat numai lui Israe l, pe care Israel sing ur a st iut a-l pr ezice ·
, • 1
dar e D-zeu fă ră pereche; nu mai e D-zeul răvnitor al intăiului
Mosaism u si al Elohistilor, care pofte~te după victim e si ofrande si
pedepseşte greşelile pirinţilor pănă la a patra genera tie : e D ze1;l
0
dreptă.tii si al dragostei , care vroieste inimi curate si nu măini
... b ~ b
pline, care are groaz;;, de j ertf ,:i si de schimono sirea cultului 3) si
care nu mai vroieşte slL·se zică~ ,,Părinţii au măncat aguridă şi
dinţii fiilor s'a u strepez it ." 4) Şi fiind că poporul, carele l'a c;;LUtat
şi l'a găsi t, este asuprit şi să.ng erănd, ii est e n egreşi t r ezervat in
l) Pănă in momtintu l C[Lnd Babiloni a intră în scenă.
) Profeţi , de la cari nu romă.ne do căt numele.
2
") l saia, I.
') E%e0hiel, XVIII; Ioremia, XXXI.
 44 JAMES DARMESTETER
de părtare o strălucită ş i măreaţă. resplăti re : din măinile lui Iuda
popoarele insel e, cari l'au strivit, vor veni dar intr'o zi să. iee ade·
veru l, şi fericirea şi drept atea vor domni peste lumea întreagă in nu-
mele D-zeului lui Israel. Ast-fe l in împr ejurimil e ex ilului, la glasul
lui Isaia , lui Ieremia, lui Ezechiel şi al corului profeţilor, in cepe
misiunea istorică a lui Israel: marea sa do g mă e aflată şi m area
sa speranţă: căci Dumnezeu-Unul e făcut şi Messianismul are să
se nască .
In timpul exilului şi la intoarcere , acest element nou şi. uni-
versal se contopeşte cu elementul vechi.u şi naţional, Iehovismul
cu Elohismul, şi religia lui Israel capMă forma-i definitivă., Iudai-
smul. Din vechiul element naţional remăn rituri, ceremoni i, obser-
v anţe speciale, r emăş i ţă biz<1 .r{La vechei idolatrii sem iti ce, care a
d o l..l ă ndit o noimă nouă cu tran sformarea religioasfLşi care, devenind
mai. intă i semn ul legă.măntului intre Evreu şi D-zeul seu, devine
la urmă sem nul de îm preunare intr e Evr eu şi. Evreu, legi'.ttura de
unit a.Le in ruina, n a~ i onaliLi'..ţii ; o ci m en tu l ce 1 i zol ează şi- l face
sfL dureze. E lement ul nou ş i un iversal, elementu l iehovist, ii di'.L
cele două idei, cu cari are să reinoii!.scă lum ea . Astfel se formează
o religi e, cea mai str i\mtă şi cea mai largă clintre toate, intr eagă
ele izolare prin cult, in treagă cl'espa nsiun e prin idee, şi inriu 1inel
cu ată t mai puternic prin una, cu că t S(,) m ă nţi ne mai energic prin
ceal altă , condiţie esc l e n tă pentru a dura şi. a influe n ţa, şi pentru a
converti lum ea la principiil e sale, fitrft a se ltisa să. fie înd uple c ată
de in găcl uinţele oportuni st e ale propagand ei.
Din această zi, poporul evreu are, singur intr e toate popoarele
ce-l în conjoară, spre a-l căl ăuzi in lume, o filozofie a istori ei: exi stă
pentru dens ul, in drama uni vers ului, un plan raţion al, care se des-
voltă după o lege şi care se va desnoda pent ru binele tuturor. AsLfel,
printre stăpăniril e succesive ale Babiloniei, Persiei, Greciei, Egiptului,
Romei, al căror pohoiu trece şi se pridideşte as upra lui Isra el ntră a-l
inghi ţi , o naţion alitate religioasă se întocmeşte, care va supravieţui
reinvierii efemere a naţionalităţii politice supt Macavei. Dar in a·.·el
timp lume a veche, obosită de zeii sei uzaţi şi de sistemele sale
neputincioas e, in cerşirea unei morale mai inalte ce preoţii sei nu -i
pot da, şi a unor speranţe mai largi ce filozofii sei nu indrăsn esc
a-i ofer i, e deschisă la intăiul cuvănt, de ori und e ar veni, de cre -
dinţă şi de speranţă, care va putea să împlin ească golul dureros al
conştiinţei sale. Ultimele svărcol i ri ale Iud eii, in mun1·ile de fa-
OCHIRE ASUPRA IS '.CORIEI POPORULUI EVREU 45
cere ale unui Mess ia al seu şi ale timpurilor prezise de profeţi, au
să clee lumii sguduirea ce aşte aptă. Printr e Messii d'o zi, cari trec
şi dispar fără a doua zi pe scena profetică, se afla unul, care lăs ă o
intip ărire atăt ele adăncă asupra că.torva dintre Evr ei ce l'au cunoscut
de aproape, in căt aceia, in loc d'a urma a zice ca fraţii lor: ,,Messia
..
are să vie", începură a zice : ,,Messia a venit", şi căncl fu mort :
„Messia a venit ; el fu omorăt, clar are să se înto arcă să judece
pr e cei morţi şi pre cei vii" . Această credinţă şi această aş t eptare
pătrun se r ă puţin in masa Evr eilor, cari yisau mer eu de o patrie
păm entească , şi car i şti au prea d esluşit ceea ce dori.au şi aşteptau
pentru a lu a as tfel schimbu l speranţRi : dar ele pătrunseră minu-
nat in masele străine, cărora le aduceau o veste aşa de b un ă,
că reul are să se sfărşiască, că o minunatrL fiin ţă ele dreptate şi
de
blfmdeţe va face să clomniască pacea ş i fericirea., şi cari ascult au
pent ru int ăia oară propovăduindu - se acea morală a lui Hillel ş i a
A gadiştilo r, la care desigur nu se grtndi se r ă nici odată preoţii
lui
J oie, şi pe care p e dan ţii Şc oalelo r şi trnf'aşii Porticului nu v e nis eră
a le o aduce in chiliile lor. Cu timpul, după cum realitatea siJia pe
C reştini a se retrag e in depărtăril e viitorului celui mai frumos al
speranţei lor, chipul şi rolul lui Isus trebuiau sll. se tr ansforme şi
prăpastia să se sape intre el şi Israel. Pe cănd Iudeo-creştinii,
in-
trebănd Biblia spre a ju st ifica cred inţa lor, cl up ă ce esp licase
ră
Biblia prin Isus , espli cau in cele din urmă pe Isus prin Biblia,
şi-l trans figurau intr'un tip ideal prin prea multele interpretări
simbolice; pe de alt ă parte Pă.găno creştinii adaptau noua cre-
dinţă cu mediurile in cari o propagau prin împ rumuturi, din ce
in ce mai larg i, din mitologiile Greciei şi Siri ei şi din metafizica
timpului lor. De aci i eşi o religie mixtă, compromis intre trecut şi
viitor, şi care cuceri lum ea, căreia ea ii făcu mult bine şi mult reu ;
mult bine, fiindcr1 ridica nivelul moral al omenirii; mult reu, fiindcă o-
pri a creşterea sa int e lectuală, reîntinerind spiritul mitic ş i fixănd pen-
tru secole idealul metafizic al Europei la visurile decadenţei alexan-
drin e şi. la ultimele combinaţiuni ale elenismului căzut in copilări e .
Istoria Creştinismului aparţine istor iei iudaice p ă.nă in momentul,
cănd acest element mit ic şi metafizic triumfă, adică pănă in
mom ent ul rupturei definitive a celor două Biserici, păn ă la ziua,
cu o vorbă, cănd Creştinismul încetează d' a fi o er esie iudaică pen-
tru a deveni o ramură nouă a vechei mitologii ario-semitice.
Istoria deci are aici o îndoită sarcină: a studia Iudaismu l in po~
 46 JAMES DARJl!ESTETER
porul evreu şi in afară de dănsul. Fie-car e din acest e sarcm1 se
complică la infinit ; a doua, anevoie adesea de m ărginit, căci linia,
care despart e fapta esclusiv iudaică de fapt a esclusiv cre ştină , e în -
doiel ni că şi schimb ătoare , şi va fi dat oria ştiinţei a o fixa pe fie-
care punct de dogmă şi de cult ; intăia , prea n ete dă şi pre ci să . In
primul plan , pe s c e n ă , s chimb ările fără nu mer ale dram ei politice,
de la ex il p ăn ă la ruina n eatărn ării ; ren nşterea supt Ciru şi Ache-
m eni zi, intăi a espansiun e in afară supt Alexa ndru, stabi.lir ea in Alec-
sandr ia, in Egipt şi in insule ; lupte le in contra Seleucizilor, deşte ­
pta rea naţională supt Macavei, intăie le legăminte şi int ăie le lupte cu
Roma, nebuniil e resboiului civil, Herod si Herodi enii Ie ru salim ul
b '
pro v o cănd Roma şi sdrobind puteril e Imperiu lui in timp de patru ·
ani la poalele zidurilor sale, ru ina cetăţii sfinte, t emplul in flacări,
şi ultim a agonie la Bit ar. In dosul drame i politice, drama spiri tu-
ală; - intălnirile spiritului iudeu cu spiritul s tr ăin din Cald ea, din
Pers ia, din Grecia, împrumut uril e sale din religiunil e celor din tăi,
in cur siunile sale in .filozofia celei din urmă ; - formarea in inte ri o.
rul Iudaismu lui a un i mitolog .ii secunda re, străns subordo n aLă unui
monoteism u str ict, care domin ă t ot, şi in care se combină in pro-
p orţiu ni schim bătoare ami nt irile vechei mitolog ii n aţi onal e, împrum u-
t urile vechi făcu te îna intea şi in t impul exil ului din acele ale Si-
riei şi Babiloniei, ş i împrum ut urile recente făcute după exil clin
Babilonia şi Persia ; - i ni ţi area Iudaism ului in filozofia greacă si
reacţiun ile sale asupră-i, naşterea elenismul ui :iu daic si Biblia co;.
ciliată cu Platon ; - desbina rea sectelor si a scoalelor religia aris-
• b '
to cratică a Saducheilor, democratică ş i p rogresi vă a Far iseilor , as-
ceti că şi de re nunţare a Eseilor; - desvo lta rea tradi ţion ală a le-
gii fixată, doctorii reincepend in discu ţiu nile Şcoalei opera de măn­
tu ire, und e n'au isbut it pamfletele arzetoare ale fă.~etorilor de Apo-
calipse si pumnal ul intransigenţil or, si urmasii messianist ilor si ai
" b b b
zeloţil or clădin d in fine in ju ru l sfintei Cărţi , ulti mul sanct uar la
adăpostul faclelor roma ne, acea întreită ş i neî nvinsă în grăd ire , Tal-
m udul. In al şaselea secol al erei noastre se termin ă aceas tă i mensă
enciclopedie, in care sunt consemnate cu o nepăr tinire ab solu tă toate
opiniu nile espr im at e, in toate ram urile stiint ei si credint~ ei in restirnn.
"' I) .t,
de şase secole,in şco al el e din Pa lesti na şi din Babiloni a, op eră fără
unitat e ap arentă, fiin dcă reproduce contrast ul infinit al miilor de spirit e,
a căro r Summa este; pe rend ş i după glas ul ce vorb eşte , de o îngust i-
m e ciud ată şi de o lărgim e fără seamăn, întun ec o asă şi s trălucito are,
OCHIRE .ASUPRA I STORIEI '.POPORULUI EVREU 47
deschisă ş tiinţei şi închisă, cu toat e timidităţile cu getă.rii şi cu toat e
cute zanţe le ei ; dar totul p ătrun s de o sutlare de cre d inţă şi de
sp e ranţă , care pune o unitat e in aces t haos, cr e din ţa intr'un Dzeu-
Unul şi sp e ran ţa in drept at ea viitoar e. Observar ea superfi ci al ă n'a
vezut adesea in a cea stă t;arte de căt un ş ir t e -m ă r gărit e al un ei
cazuisti ce rafinat e, al un ei sup e rstiţiuni raţio n ătoar e şi subtil e : ea
n'a zări t principiul de vi aţ ă ce era acolo ş i. care a fă~ ut, ca cuge-
t area iud ai că să poată , mulţumit ă lui, străb ate , fă r' a se st inge ,
noaptea int e l ectual ă a evului -m ediu: adică con ştiin ţa p r o fund ă, că
cultul nu e de loc într egul Iu daism u, că nu -i de c ăt sem nul seu ex -
tern ş i tr ecet or, simbol mat erial şi c onve n ţion al , la care se recunosc
cei ce au primit in depozit adeve rul, dar absolut deosebit de acest
adever în s u şi , care este ete rn şi univ ers al, care aparţine înt reg la
toţi ş i care r ăv n eş te a deveni intr 'o zi pr opriet at ea comun ă a t u-
turo r oame nilo r. Cugeta rea, ce se d egajează din aceas tă cart e con-
sacrată ma i toată a asigura prezerva rea cult ului , este, că cultul e
trans itor iu, ş i că cerem oniile iud aice vor în ceta, c ănd adeveru ril e
iudaice vor fi pr etut indenea recunosc ute . l) Aceasttl. cuget are fecund ă,
esplicit esp rimatt i de doctorii m edieva li, are s~\,asigur e caste i pros-
crise priv ilegiul cu getării , in ora cănd orice lumi nă se st inge şi cănd,
de la un col~ al Europei la alt ul, Biser ica va face să clomniască
ordinea cr eştină in inteli genţe l e îm păciu ite. I mp r ăşt i er ea poate veni:
unitatea moral ă e făcu tă ş i v i aţa asigurattL.
A.ceastă unita te e atăt de puternică in căt opera , care o consacră
int r 'un mod definitiv şi tra inic, vine, nu din Ieru salim, ci din străi ­
n ătate, din şcoale le Babiloniei 2 ) . De acolo 'falm udul are să se res -
păndiascfi pe la to~i Evre ii împ r ăştiaţi, şi presc ri erile i nveţaţil or
Amoraim de lăngă Eufrat au să deviă legea fraţil or lor de la mar-
ginile Nil Lllui la marg inil e Audei. Unii vroiesc a se sustrage de la acest
b
jug, Caraiţii , cari se întorc la Biblia ca lege unică : din lipsa d'a nu fi ve-
zut , că Iud aismul nu e o religie cristali zată şi nec l intit ă , ci pr ogres i vă
şi într eagă de schimba re, resvrătirea lor in contra ju gulu i Iu dais-
mului t alm udic nu năz uieşte de căt la o lun gă sinu cidere: voind a
suprima şase secole de v i a1ă din t recutul lor, ei se c o nd amn ă a rupe
l'"
1
) Chiar ~i înaintea acestei epoce Evreul poate, in timp de persec uţie
sau in caz de primejdie, a se privi ca scutit de toate prescrierile legii,
afară de tre i: cele ce opresc idolatria, n ecură~enia, omicidul (Maimonide).
2) Talmudul din Ierusa1im nu s'a r espăn dit ~i nu num ~ră de căt p uţin
in desvoltarea evului-mediu.
48 JAMES D.A.RMESTRTER
cu viitorul, a nu se mai numera in mişcarea spiritelor, şi Caraismul,
cu tot talentu l intăilor sei intemeietori, după intăia espansiune da-
torită liberalismului seu aparent, n'a făcut de căt a vegeta in ster -
piciune şi neputinţă.
Intrăm aci in a treia perioadă, aceea a imprăştierii, perioadă,
care altminteri nu incepe la o dată nici la o oră fixă, căci ea a
inceput cu mult mai 'nainte de sfărşitul unităţii naţionali, şi isto-
riile iudaice se inaugurează in cutare loc inaintea sfirşitului isto -
riei israelite; ele încep chiar înaintea Creştinismului in Egipt, in Asia
Mică, In Italia, in Roma, in Grecia, in Galia meridională, unde di-
sidenţii sinagogei au sft formeze sămburele bisericilor primitive. Din
o epocă foarte depărtată, nişte colonii s'au pogorăt in Arabia , au
convertit nişte triburi, au intemeiat nişte state: propaganda lor,
născutrt din schimbările de idei ale comerţului zilnic mai mult de
căt dintr'un plan necurmat, căştigă puţin căte puţin şi influenţează
chiar asupra acelora, pe cari nu-i converteşte; Arabii idolatri primesc
din măinile lor tradiţiunile biblice şi rabinice, şi prefac legendele
lor genealogice după poveştile Genesei. Mai tărziu se adaug·ă
predicarea sectelor iudeo-creştine, respinse ele ortodoxia născăn dă.
Mahomet, la şcoala Evreilor şi a Iudeo-Creştinilor, intemeiază Is -
lamul, a căruia dogmă e dogma iudaică, căzută intr'o inteligenţă
mai strămtă, şi a cărui mitologie e esenţial rabinică şi iudeo-
creştnă.
Astfel, plecănd de la al şaptelea secol al erei noastre, două <.;'b·
lonii ale Iudaismului acoper domenul găndirii omeneşti, colonii in
luptă cu metropola lor, cari o blestemă şi o reneagă, nu numai
prin dispreţul, cu care o unnilresc, ci, lucru mai grav şi mai funest
pentru ele, schimonosind, fiecare după chipul seu, principiile ce au
priimit ele la dănsa ; Occidentul creştin păstrănd clin trecutul seu
spiritul mitic, ce-l face mai fatal de cţt in vremea zeilor, fiindcă,
purtăndu-l in dogmă, el înfundă ştiinţa in tăcere sau in blestem ;
Orientul arab făcend din D-zeul seu voinţa supremă, in loc d'a face
dintr'ănsul raţiunea supremă, ceea ce el va face in curănd a jertfi
gratuit ştiinţa şi găndirea, fără scuza dogmei Creştinismului. In
timp de un secol sau două, elementul raţiunei din Coran trium·
fă si aduce inflorirea unei civilizatiuni strălucite, care face, ca
b ' •
spiritul omenesc să nu sufere in evul-mediu o absolută intunecime.
Evreii iau parte la această mişcare cu indoit titlu: şi prin acţiunea
lor personală şi făcend'o să pătrunză printre Creştini . Stinsă la
OCHIRE .A.SUPRA ISTORIEI POPORULUI EVREU 49
Arabi ea aduce in Europa intăia Renaştere, pe aceea de la finele
Scolasticei, care va pregăti pe cealaltă.
Literatură, filozofie, ştiinţă reintineresc sau se nasc. Literatura
se îmbogăţeşte cu o venă nouă prin crearea poesiei neo-ebraice,
care imprumută formele ei de la poesia arabă şi care in Spania
ajunge la originalitate. Cei din urmă Gaoni ai şcoal elor, din cari a
ieşit odinioară Talmudul, întemeiază teologia raţională şi gonesc
supranaturalul din religie, care nu mai este de căt espresia pres-
curtată a adeverurilor demonstrabile si care recunoaste ra+iunea ca
.!, • ,, "
criteriu suprem; pe cănd Cabala deschide visului m.:i,rile şi fru-
moasele sale aleie mistice, in cari va rătăci adesea in tinereţel e
sale gănclirea lui Spinoza. La curtea lui Almamun Evreii, uniţi cu
Nestorienii exilaţi , aruncă in curentul găndirii arabe fărămiturile
filozofiei greceşti, cari ele acolo vor reveni in Europa. In fine, supt
măna Evreilor vorbincl arăbeşte, gramatica comparată naşte in lu-
mea semitică, cu opt secole inaintea lui Bopp.
Singurii mijlocitori intre Arabi şi Creştini, fiind că ei singuri
vorbesc limba unora şi a altora şi fiind că comerţul sau persecuţia
ii aduce sau ii aruncă neincetat din ţară in ţară, ei sunt in răs­
timp ele trei viacuri cărăuşii cugetării intre Orient şi Occident.
Evul-mĂdiu, intemniţat in dogmă, neputend avea originalitate de
căt in artă şi in: poli~i0ă, primeşte din Orient ştiinţa şi filozofia sa,
,, in Ghetto le caută el. Toată filozofia an1·M si o parte din Ari-
si
:,· '
statele pătrund in Scolastică prin traduceri la'.me, făcute ., de Evrei,
după nişte traduceri ebraice, făcute ele insele din original sau d1fL
traducere arabă.
Ştiinţa, ca şi filozofia, vine de acolo ; Roger B.1con,stud iază supt
Rabini ; medicina e in măinile lor ; Ricard din Englitern. isgoneşte
pe Evrei, şi, bolnav, cheamă pe Moimonide. In fine o întreagă ra-
mură a literaturei iese din ghetto : a basmului şi a novelei ; din
măna traducetorilor evrei Franţa primeşte aceste vechi fabule in-
diene, născute in vremea lui Budha pe marginile Gangelui, şi cari
au s'aibă. un noroc atăt de minunat pe marginile Senei şi d'acolo
in toată Europa.
Pe lăngă aceste acţiuni vizibile, o acţiune surd ă şi invizibilă,
inconscientă la cei ce o ezercită şi la cei ce o supoartă, şi care jus-
tifică prea tărziu urgia Bisericii : e polemica religioasă, care roade
in intuner ic Creştinismul. Politica Bisericei, in privinţa Evreilor,
avu totdeauna ceva nesigur şi agitat , ce n'o avu de loc faţă de
 50 JAMES DARMES'rETER
cele lalte religiuni şi de eret ici. Ura poporului inpotri va Evreului
este opera Bise ri cei 1) , şi totu şi ea si ngur ă el ocroteş te de furiile
ce a deslanţuit. Fiin d că ea are in acelaş t imp nevo e de Ev reu
şi frică de d ăns u: nev oe de el, căci pe cartea lui s'a clădit Cre -
ştini smul ; frică de el, căci in tr'a devor .fiind sing urul, car e are se-
cret ul căr ţii, el poat e jud eca cr e din ţa j ud ecătoriilor sei, şi căt e od ată
la un zămbet, la o vorM ce-i scapă , so vede, că o condam n ă şi că
'ş i face sili nţă , in a dănc ul lui însuşi, de a nu man ifesta amăg irile
şi rătăcirea ei : e demo nul , care are cheia sanct uaru lui. De aqi
vis ul cel mare al preot ulu i: nu de a arde pe Evre u, ci de a -l con-
verti ; nu -l arde de căt din intămpl are, de căt in desperarea cau-
zei . A converti mii. de Saraceni sau de idolat ri nu e nim ic, nu
probează nimic : dar a conve r ti pe un Evreu, a face ca moşteni­
toru l credi n ţe i p r egătitoare să recu noască legitim itatea credinţe i ce-
lei n oui, i ată adevernt ul t rium f, adevărata p robă, măr t u ria s upremă
,. i recuzabilă : că.tă vreme el remăn e un memb ru al vechei Bi-
si
serici care neagrL, Biser ica cea nouă se simte reu dispusrL şi t ur-
burată in t icna-i de moş Lenitoare. De aci toate acele controverse
solemne stărni te de Biser ic~, totd eauna terminate in aparenţă
prin biruinţa ei, - abjurare, isgonire sau rug , - dar clin cari ea
iese sguduită fără a o şti, căci r espunsul , smerit şi irnpovărMor, al
acuzaţilor, găseşte pe ici pe colea, uneor i i!}··iiîbtMirea unei mă­
năstiri, o ureche ce-l ci1 l~b :8' uî.1 suflet nelinistit, in care se coboară
.,- .. i
~.~âf\cm
.i,
şi lucrează;, inn.ă stă cu cei laici: sfă,ntul Ludovic, inspăi-
.t' ..t,',Ît,' v~·ea, ca rnirean:11 să nu discute. cu Evr~u--~e căt cu _lov_i-
. _,........
1J?-
r' .,.,......, t uri de sabia 2 ). Dar ma t mult ca un ul, rntrănd mt1 o casă mmda1 ă
din Ghetto, unde vine s'aducă amanetul seu sau să caute orosco-
pul seu, zăbovind spre seară in convorbire asupra unor lucruri de
taină, iese cl'acolo turburat şi bun pentru rug. Evreul se pricepe
intru a clesveli punctele vulnerabile ale Biseri cei, şi el are in ser-
viciul seu, spre a le descoperi, afară de înţelegerea crtrţilor sfinte,
') Vezi mai la vale, pag. 52.
') ,,(Grande folie avait-il fait) d'assombler telle desputoison; car avant
que la desputoisons fust rnonee r1fin, avoit-il ceans grant fo1son do bons
crestions, qui s'en fussent parti _tuit mescreant, par ce quo ils n'eusse1~t
mie bion ontendu les Ju ifs. ,,Aussi vous di-je, fist li roys , que nulz, se 11
n'ost tras bon clers ne cloit desputer a aus; mais li horn lays, quant il
ot mesdiro de la lo~ crestienne, ne doit pas defendro la Joy crestienne, ne
mais de l'ospee, do quoy il doit donner panni le ventre dedens, tant com-
me elle y pout entrer ." (Joinville, 53).
OCHIR E ASUPRA ISTORIEI POPORULUI E VRE U 51
grozava pătrun de r e a as upritului. El e docto rul incredulul ui, toţi
re vo ltaţi ispirit ulu i vin la dă n s u, in umbră sau la cerul desch is. El
este la lu cru in ime nsul at01ier de hu lă al ma r elui î mpărat Frede ric
şi al prin cipilor de Suabia sau de Ar agon : el făureşte acel int reg
arsen al u ci găt o r ele raţio na m en t şi de ir onie, ce-l va tes t a scepti-
cilor Ren aş t e rii, libertinil or m arelui se col, şi cut are sar casmu al lui
Volta ire n u e de căt ult im ul şi r esun ătorul ecoH al unei vorbe mur -
m ur ate, cu şase sec ole inai nte, in umbra un ui Ghetto, şi mai 'na inte in -
că, in vremea lu i Cel sus şi Origene, chiar in l eagănul rel igi unii lui Crist 1) .
De do uă ori Biserica i n spăimăntată rec u noaşte primejd ia şi , spre
a-i pune capăt, nu vede de căt un mijloc, d'a arde cărţ i le ovr eieşti :
intăi aş dată, supt sfăntul Ludovic, ea isbutcşte, şi prin aceeaş lo-
vitu ră năbuşeşte şi şcoalel e iu daice din Franţa şi stănj i neşte înflo-
rirea exegesei biblice , care se născu se aci cu cinci secole ina intea
lui Richard Simon ; a doua oară e la pragu l secol ului al şasespre­
zecelea : dar Reuchlin se ridică ş i Europa indă r ătul lui ; suflar ea cea
mare a Renaşterii năb uşeşte făclia domi nicană şi Reforma isb uc-
neşte. Spania singură a scrtpat de prim ejd ie prin proscrierea in masă,
şi ea intră măndru in agonia sa .
Reforma are pentru Evrei două consecinţe . Pe de o parte, fără
a fi emancipaţi, ei regăsesc o pac e, de care se desvăţaseră de se-
cole; furia esterminării se intoarnă asupra altor victime, fluviul de
;1
stmge curge intr'o altă albie. Pe ele altă part e Renaşterea şi Re-
forma pun st udiul limbe i ebrai ce şi al ştiinţei iudaice la ordinea
zilei . Rab inii. instruiesc ebra ica in Europa şi pe f.'.onverti.torii lor
catolici sau protestanti; Biblia l ui Luther iese din comentarele lui
Raşi. Cabala iese clin tainele ei şi coprinele pe infocaţi, pe cari ii
imbată cu fumuri le sale, clar ii emancipează pentru toate cutezanţele,
,,căci Evreii singuri au cunoscut numele adevărat al lui D-zeu" 2 ) .
O renaş tere a spiritului profetic ridică sufletul Europei la o înăl­
ţim e, ce n'o cunoscuse ele loc pănă atunci. Vechiul •restament su-
plantează pe cel Nou la cei mai nestrămutaţi ş i la cei mai puri; el
dă Franţei pre Coligny , d'Aubig ne, Duplessis-Morna y şi adrnirnbila-i
falangă de m.ar ti ri şi de eroi ; el dă Engliterei pe puri tan i şi Re-
publica işi int emeiazli acolo tra di ţi a d emocratică : Cromwell, recu-
nosc etor, recleşchide Evr eilor porţil e Englitere i.
Vine in sfarşit mare le secol al cu getării libere : voltairia nism ul ,
1
) In Gontra-Evangheliele intăiului secol.
') Reuchlin .

52 JAMES DARMESTETER
născut cu Celsus şi cu autori i Contra-Evanghelielor iudaice, refugit
in evul-mediu in ingrădirea Ghett ului, de unde iese sfiicios printre
căţiva călu gări sau căţiva povestitori, triumfănd momentan la vr'o
curte sem i - păgănă, păseste laol altă cu Reforma, serpuieste supt
religia oficială a marei domnii si islmcneste in fine· cu V~ltaire si
cu fi10zofi. Revoluţia franceză, ~xecutănd decretele filozofilor, dă
0
Evreilor dreptul de patrie deplină şi intreagă in Franţa şi, m urma
ei, în toate ţările civilizate : în Italia, in Englitera, in Olanda, in
Danemarca, în Serbia, in Grecia, in Elveţia, in Austria.
Revoluţia franceză deşchide Iudaismului, in toate ţările und e
pătrunde, şi in Franţa inainte de toate, o eră nouă, intr 'un ·indoit
sens , material şi moral.
Pe de o parte, sfărămănd bariera de despărţire intre Evreu şi Cre-
ştin, ea pune un capăt istoriei poporului evreu . Cu incepere de 28
Septemvrie 1791 nu mai e loc pentru o istorie a Evreilor in Ftanţa;
nu mai e de căt o istori e a Iudaismului francez, cum există o
istorie a Oalvjnismului sau a Luteranismu lui francez, nici o altă
şi nimic mai. mult. Minunata repezic iun e, cu care Evreul a devenit
un membru al mar ei patrie franceze, nu numai ele drept şi ele
nume, ci şi. de fapt, provine alminteri clin cauze mai vechi şi poate
mai profunde i. ncă ele căt entusiasmul năprasnic de dreptate la unii
şi de recunoştinţă la ceilalţi. Franţa, pentru Evreu, nu -i o patrie im-
provizată in emoţiunea un ei ore generoase, ea e o patrie r egăsită.
Acolo, intr'adevlh, bariera ridicată intre Evr ei şi Creştini fu artifi-
cială, măiestrită şi tărziă : ura poporului nu fu o veche tradiţie
' populară, şi intăiele secole ale istoriei noastre ne arată pre oame-
nii celor două confesiuni trăind impreună pe un picior cl'egalitate
şi in sentimente ele toleranţă şi de stimă reciprocă, cari revol tă pe
episcopii timpului şi inpotriva cărora ei se simt mult timp nepu·
tincioşi 1) . Triumful feudalităţii, care, nelăsă.nd in fiinţă vr'o auto-
ritate respectată de căt ac@ea a Bisericei, espune , pe Evrei unei ure
sistematice şi interesate, care, de pe înălţimea amvonului, se infiltrează
cu încetu l in ma se : astfe l nasc şi se frămăntă, in poporul ignorant şi
suferind al evului-mediu, nişte sent im ente obscure de repulsiune şi ele
ură, cari se simt sanctificate de religie, şi a.supra cărora crueiaclele vin
să sufle flacăra: marea epopee religioasă a evului -mediu se deschide
cu măcelul in masă al Deicizilor. La religia, care sanctifică· ura ~
1) Agobard.
;1
OCHIRE ASUPRA ISTORIEI POPORULUI EVREU 53
se adaugă o altă cauză, care o l eg itim ează: Evreul, isgonit pe rănd
din viaţa politică, din toate funcţiunilE:, din toate profesiunile liberale,
din proprietatea im obiliară, de tot ce alip eşte, in trăsuri vizibile,
de solul şi de sutle+ul patriei, e impins in comerţ şi in uzură ele ca-
noanele Bisericei şi ele politica financiară a reg ilor, cari vor şti ast-
fel und e să puie măna, cănd Vistieria va fi goală : de atunc i, po-
porul nu mai vede in Evreu de căt pe omul ele trebi al domnului
şi al regel ui seu, simbo lul viu şi urgisit al mizeriei sale; şi astfel
cei doi mari asupr iţi ai evului-m ediu, poporul şi Evreul, su nt puşi
faţă in faţă, unul aruncat in prada celuil alt . Şi totuşi, in orele cele
mai desperate, in acei ghetti, un ele ii înjgh e bează legea, d i spr eţ ul şi
ura, asupritul trăie şte prin cugeta t ea vieţii asupritorilor sei : el aspiră.
să treacă peste zidul inchisoarei sale, să vie a re spira aeru l Fran-
ţei: limba mate:i;nă a acestui paria nue un jargon evreiesc, ci
franc eza Franţei, şi cea mai veche e l eg iă franceză, cea mai fru -
moasă poate ce a fost compustt in limba noastră, a fost scrisă in-
tr'u n Ghetto la li că rirea unui rug. 1) Renaşterea şi Reforma, intorcend
aiurea urele şi introducend uo spirit mai larg, grăbesc fuziunea
morală ; prejudeţ ul e slăbit deja cu mult mai înaint ea secolului al
XVIII-lea, care ii aduce ultima lovitură şi Revoluţia, p:in glasul lui
Jlllirabeau şi al abatelui Gregoire, nu mai are de in vins alte con-
vicţiuni de căt pe ale abate lui Maury. Em anciparea chiar i şi are
precedente înainte de 89; n iscai Evre i din Bordeaux şi din Comitat
sunt cetăţeni ele la 1776 ; dar Revoluţia francez ă, pbzănd prin ipiul
genera l al egalităţii r eligioase, făcend să treacă datinile in lege
intr'un chip ire vocabil şi cu o inălţime şi o splimdoare, cari au
făcut din exemplu l dat de d ănsa legea lumii civilizate, devine data
supremă şi profetică in analele destinelor israe lit e.
Această dată, care pune capăt istoriei materiale a poporului
. evreu, cleşchiele o , nouă şi stran iă eră in istoria c u getă rii sale. Pen-
tru intăia oară această cugetare s'află in acord, şi nu in luptă, cu
conş tiinţa omeoirii. Iudaismul, care, din intăia sa oră, a fost tot
') Elegiile din Vatican asupra auto-da-feului din Troyes.-In 24 Aprilie
1288 tribnnalul Incvizi~iei condamnă la rug 13 Evrei din 'l'royes, in Cham-
pagne .Două Selihot (elegii) descoperite in Vatican de el-nu Ad. Neubauer
-· una ebraicrt ~i alta franceză-se rapoartă la acest eveniment tragic.
D-nu Arsene Darmestet er, care a transcris si restituit elegia franceză,
scrisă in caractere ebraice, o nume~te „un adeverat cr,p-d'operă," iar Re-
nan găse~te intr'in sa: ,,accentul profund ~i conţ inut al pasiunei adeverate,
pe care mmeni n'o va citi fftră emotiune." A se vedea studiul magistral
al d-lui 'A. Darmesteter in Revue cles'EtuclesJuives, t. II. p. 199-247. (N. tr.)
54 JAMES DARMESTE'l.'ER
deauna în resboi u cu rbligia domnitoare, flă ea a lui Baal, a l ui
Joie san a lui Crist, a ajuns in fine in faţa un ei stări de cugeta re,
pe ca.re nu trebue s'o combată , '.fiindcă re cunoaş te intr 'insa instinc-
te le şi tradiţiunile sal e. Revolu ţia nu e in adever ele căt resunetul in
lumea politică a unei mi şcă ri mu lt m ai vaste ş i ma i profunde, care
transformă intr eaga cugetare şi care n ăzui eş te, in ordinea specu -
lativă, 121, conceperea scientifică a lumii s ub stituită conceperii mi-
tice, şi, in ordinea pra c tică, la noţ i un ea clreptătii şi a propă şi rii. In
acea s tă mare surpare a religiun ei miti ce, al că rei vuiet umpl e via·
eul nostru, Iudaismul, aşa cum secolele l'a u făcut, e reli gia , care nu
avu c ătuşi ele puţin a suferi şi cătuşi de pu tin a se teme, fiindcă
minunile şi ceremoniil e sale nu fac part e inte grantă şi e senţială,
şi că prin urmare el nu se surpă cu dăn sele . El n'a pus mira colul
la t emelia dogmei, nici n'a instalat supranatura lul in perman en ţă
in cursul lucruri lor. Minunile sa le, clin evu l-mediu , nu mai sunt de
c ăt ni şte amănunte poet ice, o poveste l ege ndar ă, un pitoresc de po-
doabă; şi cosmogo nia sa, imprumutată i n graM din Bflbilonia, de
ultimul redactor al Bibliei, ş i istoriil e mărului ş i şarpe) ui, asupra
cărora au p ălit atătea gen eraţiuni creştine, n' au prea n e lini ş t i t nici o
dată închipuirea acestor doctori, nici n'au tras cu o greutate mult
impovărătoare asupra cugetării filozofilor se i. Ceremoniile sale
n'au fost niciod a t ă „ un mij loc cl'a crede", un expedient pentru a
„tămpi" la credinţă o cugetan~ r ebel ă: ele nu-s ele căt un obiceiu
scump, un semn de familie, de valoare trecătoare, şi m enit a dis-
par e, cănd nu va fi ele căt o familie in lum ea convertit ă la unu l
acleve r. Suprim aţi toat e aceste minuni ~i toate aceste ceremonii,
înd ărătu l tuturor acestor supr esiuni ş i tuturor acestor ruine, sub·
sistă cele do u ă mari dogm e,. cari, ele la profeţi, alcătuiesc Iud ais-
mul intr eg: Unitatea di vină şi Mess ianismu l, a dică unit atea legii
in lume ş i triumfu l p ă m e ntesc al dreptăţi i in omenire. Aste sunt
cele două dogme, cari in ora de faţă luminează omenirea iri m ers
in ordinea ştiinţei şi in ordinea socială, şi cari se numesc in limba
modernă: una unitat ea piiterilor, ce alal tă creclin{a in progr es.
De aceea Iudai sm ul, singur dintre toate relig iunile, n'a fost nici
odată şi nu poate niciodat ă să intre in luptă nici cu ştiinţ a nici
cu progresu l social, ş i el a vezut ş i vede fără teamă toat e cuceri-
ril e lor. Nu puteri vr ~tjmaşe pri m eşte ori s upoartă el prin toleranţă
sau politic ă, spre a scăpa printr'un compromis r ărămiturile puteri ·i
sa le; ci nişte vechi glasuri pri ete neşt i , ce le recunoa~t e şi le salută
OCHIRE ASUPRA ISTORIE I POPOR ULUI E VRE U 55
cu bucurie, căci, at;um ma i multe veacuri, el le a auzit res u năncl
in axiomele raţiunei sale libere şi in s trigătul inimei sa le sufe -
rinde . De aceea in toate ţriril e , cari s'au aruncat în cale::i,cea nouă,
Evreii 'şi au luat partea , şi nu una mediocră, mai iute de cum o
fac liber aţii clin ajun, la toate m arile opere ale civiliz a ţiunei, pe in-
tre itul cămp al ştii nţei, al artei şi al acţiunei.
Se va zice, că Iudaism ul cată să se hrăniască cu visur i de am-
biţie şi trebue să se găndiască a realiza intr'o zi acea „Biserică
neve z ută a viitorului" , pe care uni i o cheamă cu ur {trile lor . Asta
ar fi o iluzie ele sectar sau ele iluminat. Ceea ce-i esclusiv acleV3·
rat, este, că spiritu l evreiesc mai poat e incă lucrn in lume pent ru
ştii nţa suprem [L şi progre sul fără sfărşit, ş i că rolu l Bibliei nu e
incă terminat. Biblia nu e re spunz etoare pentru se mi- stărpitura Creş·
tinismului , clatoritrL compromisuri lor organi za torilo r sei prea zoriţi ele
a birui şi ele a conver ti p ăgăni s mul , convertindu -se la el : clar tot ce
in Creştinismu vin e in lini ă dreaptă din Iudaismu tr ăieşte ş i va tr ăi
şi printr'in sul Iudai smu l a aruncat in vechea lume polit e istă, spre
a pfamăcli intr' ensa p ă nă la capătul secolelor, sentimentul marei
unit rtţi şi o n e lini şt e de caritate şi dreptate . Domni a Bibliei, şi a
Evangheleilor intru căt ele se inspiră cli nLr'insa , nu va putea ele
căt a se intrtri, dup ă cum religiunile pozitive, cari se rapoartă la
ele, vor pierde din împ ăr ăţia lor . Religiunile cele mari s uprav i eţ uie sc
altare lor ş i preoţil o r lor ; elenism ul desfiinţat are mai puţin incre-
duli astăzi de căt in zilele lui Socrate ş i Ana.xago ra; zeii lui Omer
i ş i decleau obştescul sfărşit, pe cănd Fid ias ii tăia in P aros : acum
intr'acl ever ei tron eazl nemuritori in cugetarea şi in inima Europei.
In zadar a căz ut crucea in pulbere : sunt căteva cuvinte, rostit e
la umbra -i in _Galilea, al căror re sunet va vibra cleapunu ea in con-
ştiinţa omeneas că . Ş i căn:d poporul, car ele a făcut Biblia, va dis-
par e, rasă şi cult, fă r'a msa urm ă vi zibilă de t recere a-i--pe p ăm e nt,
intipărirea lui ar re mănea in adăncul inimei ge neraţiunil or, ,cari
poate nu vor ş ti nimic ele dăn s ul, dar cari vor trăi clin ceea ce el
a pus intr'inse le. Omenirea, aşa cum o visează cei ce ar voi să
ftă numi~i liberi- cugetători, va putea rene ga clinbuze Bibl ia şi opera
ei : ea nu o va putea rene ga din inimă făr'a smu lge clin ea insăsi
ceea ce are mai bi::n intr 'însa, credinţa in unitate şi sp e ranţa in
.
dreptate, făr'a se da in apoi în mito logia şi in dreptul puterii ele
acum tr eizeci de secole.
- --~'.=---

I
CELIEI CARMONA
BEHOR
O PAGINA DIN ISTORIA EVREILOR-TURCI
de S. I. ROSANIS
Intr'o frumoasă zi de vară. , in luna lui Mai 180 ... 1), veni un
aga al ienicerilor la [faham -Rabi 2) Prisiatucio S) (Haham başa) din
Adrianopole.
Marele rabin el primi cu toată consideraţia ce se da pe acea
vreme unui aga. Dar el dete in genunch i inaintea Rabinu lui, şi ei
incunjurâ un picior ca şi cum ar fi vrut să-l s,ărute, grăind astfel:
,,O venerabilul meu Paşa, nu m e indoesc, că cunoaşteţi eveni-
mentele din urmă din Stambul '). Dv. ştiţi că ienicerii indignaţi
contra M. S. Sultanului, pentru că-i injosise in ziua Bairamului,
s'au unit spre a detrona pe Mahmud şi a reinstala pe frate le seu
') Cu toate silinţele depuse, n'am putut afla data adev~rată a acestui
epizod. E probabil că s'a petrecut intre anii 1806-8.
') Haham Rabi este tit lul ce se dădea odată rabinilor sefardi ; titlu ce
este ăncă in uz in Orient.
De acest rabinat aparţineau cele mai multe oraşe din vilaetul dunărean,
cum Rusciuc, Vidin, Şumla, Razgrad şi chiar şi Bucureşt'ii, cari plăteau
oarecari contribuţii anuale către rabinat, afară de daruri de complezenţă in
schimb cu cele ce făcea el, cum esrogim, in serbătorile de succot.
3
) Acesta era mare rabin Ii.urnit cu decretul Sultanului. Această funcţie
aparţinea de drept familiei Prisiatucio ; un urmaş succeda pe altul, din
generţie in generţie . In epoca de care vorbim, acest rabin avea titlul şi
dreptmile unui Paşa .
') Histoire de l'Empire Ottoman par M-me Caroline Furet . Oonstanti
nople pg. 198.
Anuar pentru Israelifi an. VI.
CELIBI BEHOR 0.ARMON.A 57
Mustafa. Dar planul lor se zădărni ci prin moartea lui Mustafa şi
cănd voire a recunoaşte ele nou pe Sultanu l, era deja prea t rirziu.
In spaima lor ei cletere foc Seraiului marelui Vizir Bairactar, şi
Sultanul, cuprin s de m ănie, a osindit la moarte pe toţi conspiratorii,
şi intre aceştia, o venerabilul meu Paşa, so află On-Başi (coman-
dantul de 10) al meu . Chiar astăz i a sosit la VnJi-Paşa (Prefectul
ele judeţ) ordinul ele esecutare contra lui. O căt de recunosc etor
v'aş fi, de a-ţi put ea scăpa de la moarte pe Usein al meu!"
Cănd Rabinul auzi aceste, ei făgădui că va face totul, ce-i va
sta in putinţă: ,,Azi e Joi, zise el, şi nu pot părăsi casa, din pri·
cina Sămbetei ; dar Duminică plec la Stambul ş i cu ajutorul lui
Saraf-Başa (trezori er şi mare bancher), nădt\.jduesc să- l măntui ele
la moarte pe Usein al teu ; şi acum, du-te şi-l trimite inelată la
mine, ca să fie ocrotit p ă nă la clobănclirea rezultatului clorit".
Aga mulţumi lui Haham-başa şi plecâ . Puţin apoi sosi Usein
la Haham Rabi, dres la faţti ş i in haine civile, aşa că nu era de
recunoscut. Duminică, marele rabin pornindu- se la drum, el chemâ
să se suie cu el in birjă.
Luni seară ei ajunseră la cartierul K.us-Kundjuk in faţa casei
lui Celibi Simontob Carmona, tatăl trezorierului Behor Carmona.
Sosirea lui Haham-başa Prisiatucio produse o nespusă bucurie
in sinul familiei Carmona ; vizita era neaşteptată şi dar cu atăt
mai plăcută. Se trimese indată un servitor la Constantinopole ca
să vestească pe Carmona de sosirea marelui rabin şi să-l poftească
să vie pe dată acasă.
Celibi Behor veni şi cănd marele rabin ei povesti cele petrecute
şi-i aretâ d~rinţa lui, el ei făgădui, că o să meargă chiar in ziua
următoare la M. S. Sultanul, ca să-l roage pentru viaţa lui Usein. Ba,
adause chiar: ,,Aduceţi-mi-1 aici pe Usein, ei făgăduesc că- l sca p de
la moarte" . - Usein fiind ad us, ei inconjurâ genunchi i, pe cari ei sa-
rut â cu re spect, ca semn de mulţumire.
Betrănul Simontob mustrâ pe fiul seu Celibi Behor, pentru pro-
misiunea dată, şi-l asigurâ că aceasta nu-i poate aduce decăt nenorociri.
Dar promisiunea era deja dată ş i Marţi de dimineaţă merse
Celibi Behor in audienţă la Sultanul Mahmud al II, intov ărăşit fiind
de marele rabin din Adrianopole.
Haham -başa se rugâ de Padişahu şi el se induplecâ să ierte de
la moarte pe Usein, cu condiţie ca să părăsească inelată postul seu
din trupa ienicerilor . . .. . . .
5
 58 S. I. ROS.A.NIS
CELIBI BEHOR CARMONA r,IJ
Jn rosboiul turco-rus din 1809 - 1811, se infăţisâ lui Usein
pri-
] ju 1, ca să.-şi arate devotamentul seu că.tre Patrie: El Carmona, pentru ca să intervie la Sultanul, in favoare
se i~s~ris~ a lui. Şi
intre voluntari si luptă.ndu-se cu vit ejie, avu mai multe bunul Carmona, fără a bănui ceva, ei făgădui că o să,l
1sbanz1 scape. Dar
stră.lucite; îşi făcu un nume mare ; şi fu inaintat la. rangul de betrănul Simontof, strigâ atunce ca muşcat de un şarpe: ,,O de
bim-
başa (ofiţer). La 1820 figura deja ca Paşa! astă dată nechibzuinţa ta, va pregăti perzan
ia ta şi a intregei tale
familii. Fie ca vorbele mele să nu fie spuse intr'un ceas
reu şi frica
II mea să fie o frică zădarnică."
Cam la 1818 sosi la Constantinopol e un brodeur armean Dar Celibi Behor nu luâ in seamă vorb ele b trănului seu
, Ar· tată
turt-Cazaz. Muma Sultanului Abdul-Medjid văză nd măreţ şi merse la Sultanul chiar a doua zi, ca să-l
ele-i bro- roag e pentru viaţa lui
derii, făcu să fie numit broderul Seraiului, şi-l luâ sub Cazaz Artun.
protecţia ei;
recomandăndu-1 si Sultanului Mahmud . Acesta pofti Sultanul nu era de induplecat. Şi numai in urma unor mari
stă­
la sine pe Ar-
tun si nu fu puţin surprins că.nd i:\i vezu broderiile. Din ruinţe ei cedâ cu o vedită neplăcere, iertăn
d pe Artun de la moarte
acel mo-
ment, Artun işi căştigâ favoarea Padişahului şi incepu şi trimeţindu-1 in exil.
să vie la
Palat. Aco'o făcu el cunoştinţă cu Celibi Behor. Soţiile Celibi Behor nu aflâ niciodată cauza măniei Sultanului
lor fi'.tcure împo -
asemene cunostin+ă si in curend se impriete niră, făcc ndu-şi triva lui Artun; şi el nu bănuia măcar, că ceruse şi obţinu
• X • vizito se graţie
reciproce. pentru un prieten făţarnic, ce voia să-l piarză şi care
aruncase o
Lucrurile isi urmar e cătva timp mersul lor lini ştit, căncl, sem ănţă nenorocită in cugetul Sultanului.
intr'o
zi, venind Art~rn la I alat , găsi pe Sultanul foarte abătut
. Artun III
isi luft atunce curajul şi-l intrebâ de pricina indispozi~iei
sale. Mah-
~rnd fără a se supera pe el, ei spuse, că corpul ienicerilor In urma acestora, Celibi Behor Carmona, care avea relaţii
co-
ei aduce
necaz, căci a ajuns a fi ru şinea Imperiului; şi al doilea, merciale foarte întinse, primi intr'un rend o scrisoare
e mălmit din Damasc
pentru că finanţele Imperiului s'au sleit cu totul prin de la un mare banchier Farchi, care ei făcu o espune
resboi ul re tragică
şi-l rugâ să-i dea concursul seu.
turco-rus.
Artun auzind aceste el pov ă~ui să aştepte un moment Bancherul Farchi ari:\ta cum fratele seu Seîior Haim Farchi,
favora- ce
bil pentru a desfiinţa corpul ienicerilor ; căt despre chestia şedea in Acea, şi carele işi căştigase dreptul
fi.nan.· de a controla guver-
ciară, el îndrăzni să-i spuie, că ar fi cu cale să ucidă năm e ntul Palestinei, pentru că-l isb ăvise prin iscusinţa sa de ves-
pe Saraf- titul rebel Sheikh-Dahir, prinse milă de un copil orfan
Pasa Carmona, si să se facă stăpăn pe averea lui 1). al unui beiu,
•Sultanul rem.ase înmărmurit, eănd auzi aceste vorbe, şi numit Aldalah, şi neav end ănsu-şi copii, el primi pe acesta
plin de ca copil
mă.nie, ei zise aretăndu- i uşa: ,,Afară ticălos ule, aceste de suflet şi-l crescu cu toată grija şi dragostea unui bun
sfaturi le părint e . Mu-
vei plăti cu capul teu." rind guvernatorul de la Acea, Abdalah fu chemat a'l înlocui
la 1818.
A doua zi iscăli Sultanul un firman, ca Artun să fie omorit Haim Farchi urmâ a fi şi atunce un părinte gingaş pentru
păni'.t el, căutănd
a'l călăuzi cu peveţele sale. Dar abia trecu un an şi
in trei zile. t en i:\rul se
găndi a înlătura pe sfetnicul seu, care
Soţia lui Cazaz Artun avu atunci curagiul a se adresa ei devenise superător, pentru
la Behor că el reţinea de la fapte rele. Abdalah
puse in cele din urmă pe
t) Armenii ~i Evreii din Orient, i~i erau t~~d~a căţiva arabi ca să-l declare pe Haim Farchi
un~ c?n?urenţi de rebel contra gu verna-
in Turcia mai in aceeasi vreme, cautau ~i unu ~1 al~n sa-ş1 căştige; sosţţi torului . şi tribunalul dădu in unanimitate o sentenţă de
moarte im -
favoa-
rea stăpănitorului ţerei~ Ei se dedau căteodată la literatura turcă. potriva presupusului rebel 1). In ziua de 29 Elul 5579 (l
Uneo~? Septembre
erau Evreii inving etorii ~i alte ori in vin~ii. In cele din urmă,
Armenn
priimind limba turcă ca singurul lor dialect, Evreii trecure 1
I. Schivarz: Maase haare~. Epoca a 4-a, pg. 45 fol. A. ~i
cu totul 1~ )
B., 46 fol. A.
comerciu. Armenii ~i Evrei ~i-au fost intotdeauna cei mai mari cum si la afir~itul istoriei, se vorbeşte despre Haim
vrăJma~1. inteniplări.
Farchi şi despre aceste

60 S, I. ROSA.NIS
1819) intr ă la el in casă un bimbaşa cu căţiva soldaţi. Acesta ei ceti
ordinul Paşei şi apucănd ivr eaua (l egătura) de măt~~ă, p_a care
Farchi o purta ca broboadă, ei inconjur â cu ea gă tul şi el stnnse cu
densa pănă işi dădu suflarea. --A doua zi veni Abdalah in casa ~in efă­
cetorului seu, şi se făcu stăpăn pe intr eaga i:-.aavere, poronc1_
Farchi pleca
cadavrul lui Farchi să fie aruncat in mare. Femeia lui
îndată la Dam asc cu amarul in inimă, spre a- şi reversa
in sin ul familiei soţului ei; ănse muri in mijlocul drumului! Dar
vest e1 morţe i lui Haim Farchi se respănd i cur e~~ şi ajun s_e ş1 la
densii in Damasc . Sdrobită de durere, toată fam ilia nu m ai poate
ave~ răgaz, pănă nu va resplăti fapta mişelească comisă contra
mai verstni cului ei frat e in Acea. Ş i scriso area sfirşea prin ru gă­
ciuni, ca el, Celibi B·Jhor, să le dea ajuto rul seu atot put~r~ic.
A r:eas tă s :risoare indui o ş â mult pe nobilul Saraf-Paşa Cellb1
int erv eni dar
si la mom ent se decise el ca să- i vie intru ajutor. El
Îa Pasa.lele şi mulţumit ă influenţei sa le, el putu să obţie prin ei un
firm l~ de la Şeik-ul-Is lam (şeful Islamismului), prin care acesta ăl
declara de rebel pe Abdalah, cerend pedepsirea lui.
Famili a Farchi veze ndu-se in posesiun ea ar:estui act, cumperâ pe
Suleiman Paşa din D.1masc, ş i pe Muatafa Paşa din Al~p şi pe ~lţi
doi Paşi cari să fie sub conducerea celor dintei. L:1.11 Martie 182 1 e1 se
pornir e ~u trup e num ero a.se in contra lui Abdalah, av end drept bază
firm ii.nul lui Şe ilc- ul -Lllam . - Abdalah aflănd a ~easta, trim ese trup~
intru întimpinarea vrăjmaşului. Ciocnirea av u loc aproape . de Ior-
dan la Djisr Ibn fa.cub (pontul fi.ului lui Iacob) şi armata lui ~ bda-
lah fu bătut ă si luată la goană. După aceas ta, trnpel e pl ătite de
familia Farch i inaintară spre Acea fară nici o piedică şi o in con-
j urară in M::tr;ie 1821. Asediul dur â 12 luni şi lipsa de merinde era
atăt de s imţită, in ·~ăt cetatea se decise să se închin e; cănd:
Suleim1n , fu omorit in t r' un m_od
din fraţii Farchi, boga tul
şi se observase in acelaş timp, că Mustafa-Paşa nu.~a1
dine aşa aspre de asediare. Din această cauză. fraţ11 ~a r~hi
puind că M11stafa-Pa3a a trecut in partea vrăJmaşulm ş 1 Dtemen-
' •
du-se ca şi ei să nu fie victima venzerei sale, se intoar sere la amasc
cu Suleiman Pasa si cu toată armata sa.
După ridi car;a ~sediului Abdalah se adresâ la Sultanul, căruia ei
făcu o espunere detailată a faptelor, cerendu-i iertare.
această cerere, căci pănă at un ci nu afla-
Sul ta nul era surprins de
se nimică despre moartea lui I-L.1.im Fareh i, şi nici de
CELIBI BEHOR CARMONA 61
int empl asere dnpă moartea acestuia. Din cauza aceasta Sultanul
prins e o mare frică şi ceru l ămuriri ele la Şeik-ul-Islam in pri -
vinţa firm anului. Dar acesta neputenclu-i da un respuns satisfăce tor,
ăl su rgun i din ţarft. Dealtf;. parte Sultan ul se superâ pe Celibi Be-
l.lor Carmona, pent ru că-şi ingăduise a face un ase manea pas, fără
nd c~
ştirea lui; şi acluccndu-şi amint e ele sfa tul lui Artun Cazaz, dădu
durerea un firman de moarte contra lui, int r'o Miercuri, in luna lui Iuli 1822.
Vineri sea ra, Celibi Behor Carmona işi făcu rugăciunea ca deobi-
ceiu in sinagogă , apoi se intoarse acasă, şi işi făc u comod incepencl
sft cănte „chiduş" (sfinţirea vinului). At unci veni un soldat, care
dupft ce salut â cu respect, zise lui Celibi Behor , că Usein Pasa el
aşteaptă la poartă cu un caic. Carmona mirat de vizita noc t~rnă,
scobori iute scara case i sa le, care da in Bosfor. Acolo vezu pe Usein,
Behor,
pe acelaş Usein, pe care-l măntuise de la moarte in 1807.
.i
Usein, după ce-i cet.i firmanul de moarte, ei apucâ ieminul din
cap, in cunjurăn du -i cu el gătul, şi st rin gend u-1, păn !} ce Celibi Be-
hor işi dădu suflarea . Apoi el lăsâ mort pe scară .
Peste o oră familia Carmona deschiz end poarta, dădu de ca-
davrul nenorocitului Celibi Behor.
In ziua următoare guv ernul puse măna pe toată averea lui.
)
După căţiva an i familia Carmona reclam ft averea lui Celibi
Behor. Drept respuns, guverna torul acord a familiei o pens ie lunară
de 10,000 piasLri (2000 lei), sumă de o foarte mică însemnătate
pentru ea. Căci fam ilia Carmona fiind numeroa să, vine numai ca
la 30 lei de fiecare membru ; aşa că acei ce ar fi putut trăi in
splendoar e, n'au măcar cele trebuincioase pentru existenţă !
Vai! Betrănul Simontof grăise prea drept 1).
unul
mişe le sc; Constanţa, 1882.
d~de~ or-
presu-
O parte din fapt ele povestite aci, mi le-a comunicat d. Abraham
1
. )
Benzal din Bucureşti, ăncă eu alte adause, co n'au putut avea loc aici;
pe cari le-a auzit ănsu§i din gura fiului lui Celibi Behor.
cele ce se
 I O POVESTE
.TALMUDICA
O POVE~TE ROMANA
IN LITERATURA
studiu COlll})ll.rativ
de Dr. M. GASTER.
In Hronograful romăn, adică in istoria universală, impodobită cu
poveşti şi lege nde, g ăs im intre alt e o pove ste, care ne interesea z ă
pe noi în special , in vederea ori ginei sale. Acest Hronograf, pe care
noi l'am descoperit in literatura romănă, se află numai in manus-
crise şi de aceea vom ' arăta aci in căteva cuvinte care e coprin-
,..
sul seu.
Din momentul in care creştinismul a reuşit să învingă credinţele
păgăne anterioare, s'a schimbat hronologia la toate popoarele . Pe
cănd unele, cum Grecii, numărau de la o Olimpiadă la alta, Romanii de
la zidirea Romei, popoarele orientale de la suirea pe tron a funda-
torului dinastiei respective ; de la priimirea creştinismului au in·
ceput să numere anii de la Hristos. S'a schimbat deci punctul de
plecare hronologic, care începea cu un fapt important din viaţa po-
litică a fiecărui popor, şi s'a înlocuit printr'un fapt religios, care
s'a intămplat la un alt popor. Istoria acelui popor, adică a poporu-
\
I
lui Evreu, este deci li.Ceea cu care se începe istoria universală, şi
hronologia biblică este adop~ată pretutindenea - cu oarecari modi-
ficări- ca o hronologie generală şi singura adeverată. Cronicele
creştine încep deci regulat cu această istorie biblică.
Scrise intr'un spirit naiv şi credul, aceste cronice conţin o sumă
de legende orientale, luate din Orient impreună cu istoria adeverată
şi transmise de la un cronicar la altul. După terminarea istoriei bi-
blice şi postbiblice, incepe cronicarul fiecărui popor cu istorisirea is·
Anuar pentru Israeli{i a-n. VI.
TALMUDICA 63
toriei poporului seu, Grecii d. e. au continuat cu povestirea istoriei
r~ma~e , pănă la fondarea Constantinopolei şi apoi istoria imperiului
b1zantm, căte odată chiar pănă la luarea Constantinopolei de că­
tre Turci.
O ast!el de compilaţiune este şi aceea pe care o numim Hro-
~ograf şi un atare Hronograf am descoperit noi in patru copii în
hmba romănă; din care doue sunt din sec. XVII şi doue din sec.
XVIII. Ele conţin istoria antică şi cea bizantină fără a pomeni
de ţara romănească, deosebindu-~e astfel de Letopiseţ~le romăne, cari
co prind esclusi v istoria ţării .
. Intre alte poveşti şi leg ende pomenite de noi mai pe larg în
,,Literatura populară romănă" se află şi povestea următoare obi-
ectul st~diului _de faţă, pe care noi o comunicăm intocma/ după
manuscriptul dm 1757, care se a!lă in posesiunea d-lui M. Eminescu.
SPUNEREA UNEI ISTORII PEN'l'RU MILOS'l'ENIE.
„Cănd era iarăşi în zilele acestui împărat Iezechiei, era un om
foarte milostiv şi drept lui Dumnezeu. Iar odinioară cetind acel om
la inţelepciunea lui prea măndru (adică: prea înţelept) Solomon, auzi
acolo, că-i spune aşa zicănd: ,,cela ce milueşte săracu imprumu-
tează pre D-zeu" şi socoti acel om, că acel cuvănt este adevărat
aşa. Deci s'au sculat şi s'au dus de ş'au văndut tot ce au avut, şi
au împărţit tot pre la săraci şi mişei (adică : scăpătaţi), şi an rămas
numai cu doi mangări (monede mărunte), şi ajunse acel om foarte
la o sărăcie mare; şi nici de o parte ajutoriu sau sprijineala nu
mai avea; nici lui nim eni nu-i mai de nimica. Ce-şi făcu voe re(aJ
omul acela şi să mira, cum va face; ce zise dintru sine: Să mă
duc pănă la Ierusalim, şi să zic cătră Dumnezeul mieu, oare-ce au
putut fi aciasta, de mi-au urlat mie capul, de mi-am dat tot ce am
avut după suflet, şi ea n'am rămas cu nimica şi acuma nici păine
nu am să mănănc ? Şi purcese cu acesta mergănd cătră Ierusalim.
Iar el pre cale află doi oameni, unde să pricea amăndoi pentru o
piiatră scumpă, ce o găsise împreună, că nu se putea tocmi amăn­
doi, care o va lua. Iar acel om dacă au sosit acolo la dănşii, şi-i
văzu că se pricesc, le zise: ce aveţi dumneavostră fratilor, şi stati
intru mijloc de pustiu ca acesta, şi vă priciti ? Atuncea începură ei
a-i spune, cum au găsit o piiatră, şi nu ştim, cum o vom împărţi ;
şi-i arătară şi piiatra. Iar acel om le zise : fraţilor ! de va fi voia
să aveti pace intre voi şi să nu fie cu strămb nici unuia I nici ( altuia 1
 DR. M. GASTER
să vă dau doi măngări ce am, şi'm daţi mie această piatră ; şi de voi u
scoate ceva clupe dăn sa de bine, de nu, tot nu va mai fi nimic nu-
mai să nu vă mai văz pricindu -- vă. Iar acei doi oameni, neştiind ei
preţul acei piet ri scumpe , o au dat acelui om, ş i au luat acei doi
oameni măngării, şi se duseră de-i impărţiră.
"Iar. omul dacă au luat piatra aceia, s'a u dus la Ierusalim, ş i au
mers la un zlătar să vază ce-i va zice că plăteşte, că nici el nu ştia
pr eţul acei pietri scumpe. Iar numai căt o au văzut z lătarul , a inăl­
ţat mănile spre cer, ~i mulţămi lui D-zeu, şi zise: unde ai aflat pe a-
această piatr ă sc ump ă, de mare preţ ? că sănt acum trei ani incheeţi
de cănd a perit această piatră, ş i mare cercare a fost intru tot Ieru-
salimul pentru aciasta ; ci te scoa l ă şi te du la arhiereu l de aici
din loc şi vei avea colac mare, pentru acesta lucru că este a lui,
că i-au picat de la omofor, şi multă voe (supărare) infrăntă, poartă şi
astăzi pentru această piiatră. Ş i se sculă omul să meargă la arhiereu.
„Iar Dumnezeu a trimes ăngeru l seu la acel arhiereu, mai ăntăiu
decăt omu l acela, şi i-au zis : ,,omul acela ce-ţ va aduce piiatra cea
scumpă, ce ţi-au perit de la omofor, să' ! foarte socoteşti bine, ş i să- i
dai aur şi argint mult, căt va putea duce, ş i să-l cerţi cu cuvăntul
să-i zici, să nu uite cum spune sfănta scrisoare, că cela ce milueşte
săracul, ind atoreşte pre D-zeu; că iată că eu l'am îndreptat spre a-
ciastă piiatră; şi decum a dat el mişei l or, pentru numele meu, eu
incă-i dau însutit mai cu asupră pre aciastă lume, iar pre ceia lum e
îi v oiu da viaţă vecinică. Şi cum sosi acel om cu piatra cea s cumpă
la acel arhiereu; iar arh iereu lui foarte i-au părut bine, ş i l'au pri imit
bucuros, şi i-au făcut cinste mare ş i l'a u intre bat, cum au fost de rănd
de au găsi t acea piatră sc ump ă. Şi spuse acel om cătră arhiereu
foarte cu dreptul cum au fost poveste toată de (la) început. Şi scoase
ace l arhiereu de-i deade aur şi arg int pentru acea piatră, căt au
putut duce, şi-i zise: ,,fiiule ! "ă nu pui cuget rău nici odinioară la
inima ta, pentru cuvintele sfintelor scrirnri, cum ai citit ~i ai aflat
şi tu zicănd : că cela ce milueşte săracul imprumutează pre D-zeu ;
că toate cuvintel e sfintelor scrisori sănt adevărate, cum vezi şi tu
astăz i, că pentru puţină avuţie a ta ce ai dat la mişăi, iar D-zeu
iată că ţi-au dat cu o sută de ori pre atăta, ce nu numai avuţie ce
ţi-au mai dat, ce ş i via (ţa) cea vecinică in lum ea de aiuri, ţe-au
dat. Şi (dacă) au auzit acel om acele cuvinte ale acelui arhiereu,
foarte i să bucură inim a, şi deapururea ascultă sfintele scrisori, şi
tot făcea milostenie intru toată viap lui pănă s'a u săvărşit."
O POVESTE TALMUDICA 65
Această povest e o r egăsim mai cu acelea şi cuvinte in Sinopsisul
grecesc al lui Dorotheus din Mon emba sia (Viena 1818 pag. 95-97).
Iată aci calea care mijloceşte intre Or ient şi Occident, căci şi Hrono-
graful e lucra t în cea mai mare parte după izvoare greceşti.
Liebrecht, care a publicat o traducere germană a acestei poveşti
din Dorotheus (Zur Volkskunde I-Ieilbronn 1879 p. 8 I) nu spune
nimica despre ori g inea ei. Dar precum vedem această intămpl are
se petrece in Palestina, pe cand mai era arhiereul cu sfăntul omo-
for, adică pe vremea templului din Ierusalim şi prin urmare nu
poate să fie de căt un a din vechile poveşti locale ebraice, cari s'au
transmis din Orient in Occident, prin mijlocirea literaturei greceşti.
Intr 'a dever această poveste o regăsim in literatura ebraică, talmudică,
dar acolo are altă tendinţă, de acea ce-i s'a dat in modificarea gre-
cească, occidentală, unde s'a luat ca punct de plecare, împlinirea cu·
vîntelor din sfănta scriptură.
In povestea talmudică tendinţa este de a arăta respectul păgănului
Dama către părintele seu care, e in genere foarte ades citat ca
model in această privinţă 1)
Se spune deci, că odată se intămplâ de picâ piatra scumpă din
omofor, care piatră era acea a tribului Beniamitl. lnţelepţii lui Is-
rael ştiind că Dam a fiul lui Nethina avea o piatră asemenea cu cea
perdută, veniră la densul şi ei oferiră un preţ bun. Dama s'a mul-
ţumit cu acel preţ şi intr â in acea odaie, în care era piatra scumpă in-
chisă intr' o ladă, ca s' o aducă. Cănd intrâ vezu pe tatăl său dormind
şi ţiind picioarele chiar pe acea ladă. Atunci el ii lăsâ să doarmă şi se
întoarse la înţelepţii zicendu-le, că acum nu le poate preda piatra. Aceş­
tia crezend, că nu se mulţumeşte cu preţul hotărit, tot mărire preţul.
1n vremea acea sculăndu-se tatăl seu, Dama se grăb i a le aduce
piatra. Inţelepţii voiră să-i dea pre 1ul la care o urcară in urmă, dar
Dama respunse: eu nu vend pe bani cinstea cuvenită părinţilor, ci
să'mi daţi mie preţul dint ăiu. Dar şi D-zeu răspl ăti această fapt ă
bună a lui Dama, căci in aceeaşi noapte se născu in cireada lui un
viţel roşiu, întocmai ca acela care era necesar in templu, pentru ce-
nuşa ispăşitoare. Poporul ei plăti pentru acel viţel atăta aur, pe căt vi-
ţelul trăgea la căntar.
') Talmud jerusalemitan Tractat Peah fol. 15 c. Talmud babilon. Kiddusin
f. 61 b. Aboda Zara f. 23 b 24 a. Deute ronomium rabba sect. I . Mid1~as
Decalog- precept V No.9 reeditat de Iellin ek: Beth-hamidrnş vot. I p. n'.
urm. etc.
66 DR, M. GABTER

Din aceasta poveste s'a alcătuit dar acea din Hronograf, unde ăn­
săşi piatra scumpă este răsplata omului credincios . Omisiunea viţelului
roşiu se esplică foarte uşor, de oarece el slujea la o ceremonie ui-
tată deja.
lj
Iar căt priveşte epizodul cu cei doi oameni, de la care cumpărâ
el piatra cu doi mangări ce-i mai rămăseseră, amintim aci povestea \
din Midraş Ruth 1) unde se spune că prorocul Elie a dat unui om
pios doue monede prin ajutorul cărora, a ajuns in scurtă vreme la
bogăţie. De altă parte, atragem atenţiunea asupra epizodului, ce el in-
tălnim des in şirul basmelor de care ţine d, e. Ar ghir şi Elena de
Barac, şi alte poveşti şi legende, unde eroul se intălneşte cu 2 - 3
EPIZOD
O AVANSARE
DIN VIAŢA LUI CU:Z:A-VOD.A I
stăpăni de lucruri minunate, cari se ceartă intre denşii, de care ceartă
el se foloseşte pentru a ajunge in stăpănirea lor )
2

Iată deci încă una din poveştile orientale, transmise pe calea li-
de M. SC:HW ARZFELD.

Invelit intr'o manta largă, ieşi Cuza-Vodă din Palatul seu din
\
)
terară, !ăcend parte din literatura poetică romănă ! Iaşi prin o portiţă dosnică, mergend pe de lături şi ocolind stradele
principale. El merse astfel fără a se opri în drum, cănd deodată
începu să sufle un vent puternic, şi praful se ridicâ in vărtej. Cuza-
(
Vodă se înveli mai tare în mantaua sa şi cercâ să'şi urmeze dru-
mul înainte. Dar abia se linişti puţin ventul şi începu să cadă o
ploaie straşnică, care-l sili să se găndeasc{L la un adăpost. Era in
mahala şi nu vedea de căt căteva bordee în mici distanţe, locuite,
pe căt ştia, de Evrei.
Cuza-Vodă nu stătu lung pe gănduri şi se hotărî să intre in bor-
deiul cel mai apropiat.
l
\,
„Nu-i vorbă, îşi şopti Vodă, bordee cam prea posomorite, şi apoi
f
mai ştii cum o fi înăuntru ... Oameni sunt si ,.
Evreii dar prea nu
'
S9 îngrijesc de curăţenie.

Şoptindu-şi astfel, ajunse la cel mai apropiat bordeiu, unde bătu

in uşă şi intrâ in pripă.
cred că
\
M'a apucat ploaia astă grozavă, zise Cuza-Vodă ' si ,.
nu ve supe raţi, că am ales locuinţa voastră drept adăpost.
Nici de cum boerule ! Fi i binevoit, ei respunse o femee de
verstă de mijloc, dar incă destul de frumoasă cu niste ochi vii lu-
·' .
minoşi, care se ridicase din locul ei, şi puindu-i un scaun fără
. '
razăm, singurul scaun din casă, el pofti să sază.
• I
- Mulţumesc, zise Cuza-Vodă puindu-se jos. Dar ce spuză de
') Jalkut II f. 164 a § 601 repe tată de Luzzati in: Kaftor wa ferah cd. copii, zise el, cănd privi bine in jur. Cinci ba sese să ve trăeasca"
Basel 1581 fol 8 /J. ' t,, ' •

Anuar p entru Israeli~i an. VI.

') Grimm, Kinderma erch en No. 92 ~i vol. III p. 166 urm. Liobrecht: Zur
Volkskunde :pag. 117- 118 et c.
 68 M, SCHWARZFELD
- Să trăiţi ş i D-vtre, boeru le, ei re spuse femeea, nu zic, sunt em
cam bog aţi in copii.
j - Dar nevoi eş i la căş ti g, zise bărbatul ce şe de a intr'o part e,
pe pat.
- Cum, nevoi eşi? zise Cuza-Vodă mirat, ved că casa-i casă, cu-
răţică ca la oameni cu voie bun it. Apoi copiii sun t frumo si si rum eni
• h
la faţă, curăţei, nevas ta o glind ă nu alta ş i d ta om voinic cu toat ă
puterea la lucru.
- Slava Domnului, de astea nu m ă pling ; da nici nu stau cu
mănele la sin. Nu-i vorbă, căş ti gu l nu-i după nevoie. Dar am ne-
v a stă vrednică şi II nevas ta vredni că umpl e casa cu puţin."
- Aşa o fi, zice Cuz a-Vod ă .
Se făcu o mică tă ce r e , şi Cuz a-Vo d ă se uit â mai de aproape la
I bărbat, femee şi copii. Era pent ru densul o surprindere neaştep­
tată, scena ce-i se infăţişa aci. Bărbatul zimbea pe furi ş soţiei sale
şi ea ăl privea cu ochii ei scănteito ri cu atăta dulceaţă, că par' că
ar fi fost in primele zilei a le căsrttorii lor; apoi se uit au cu gin-
găşie la copii. Mai ales femeea urm ă rea fiecare pas a copilului ce se
lupta să biruească o farfurie cu ciorbă; şi se vedea că deşi i şi iub eşte
toţi copii sei, po art ă totu şi mai mare dra goste acestui copil, cel mai
mic din toţL Atunci şi Cuza-Vodă i ş i ţinti mai mult privirea pe
acest copil. Ii pH'i )cea ind eoseb să observe cum copilul se uita la
el pe furiş, şi ~i la muma sa, căreia zimbea mereu ... Cuza-Vodă
era foart e emoţionat şi-şi mărturisea a nu fi azista t inc ă la o scenă
mai duioasă.
Copilul observ ănd cum Cu za -Vod ă se uită la el, prinse curaj
şi zise: 11Boerule, nu poft eşti să m ănăn ci cu mine? Poate ţi-i foame!"
La auzir ea acestor vorbe, muma incruntâ sprinceana şi copilul tftcu.
Dar Cuza-Vodă zise zimbind: ,,Mititelule, ele mi-ar fi foame, mai
că aş mănca cu tine, dar aşa, nu-ţi fle cu superare.
- Hai a, strigâ bărbatul, ce zici de copilul nostru ? Mare obraz -
nic mai e.
Haia se chiamă nevast a d-tale? intrebă Vodă„
Da, respun se el.
Da pe d-ta cum te cheam ă?
David, respun se el.
Şi pe min e, adause copilul, pe mine, me chiamă Manole.
Să tr ăeş ti Manole, zise Vod ă. Apoi urm â astfe l in găndul seu:
Să fle' aceştia intr'ad ever Evrei? Ce-i drept, ei grăiesc o Jimb ă romă-
O AVANSARE 69
nească de nu-i cuno şti , dar Haia asta nu mi pre sună romăneşte.
Evrei, şi aşa oameni duioşi ? şi apoi pe căt arată a fi seraci, pe
atăt par a fi şi cum se cade ; şi vezi ce curăţe nie !.. O cum trăiesc
oamenii in gr eşală !..
Şi fiindcă după o pauză oarecare ventul numai v ăjăia şi ploaia
num ai bătea aşa in geamuri, se apropiâ Cuza-Vodă de fereastră, să
I
'1 vadă cum e pe afară.
Copilul incepu de6dat ă să ridă tar e.
I Cuza-Vodă se into arse brusc, şi se uit ft plin de mirare la copilul
ce stătea lăngă el.
- Ce ai ri :s aşa deodati:t, băe ţelul e , ă l intr ebâ el cu biănd e ţe.
- Cum să nu rid, boerule ? vrei să vezi noapte prin fo rca:stră?
Cu lenea nu se face tr eaM - Apoi deschise u şa şi sftri repede a fară.
- Boerule, zise el intorc endu -se, vezi, sunt udat. Dar incalt e
ştiu eu cum e pe afară .
- Iartă-1 boerule, zise tatăl seu de tot speriat, e copil. El nu
ştie de boeri de căt dup ă nume, ş i apoi aşa i-am inv GJţat eu pe toţi
copii mei, ca să fie deştepţi la lucru şi gata la treabă. Că de n'ar
fi aşa, D-zeu ştie ce s'a r alege din ei ; dar cu munc a, oricum, nu
remăi pe jos. Tocm ai ca ş tr engaru ista micu, e şi fata mea. Da o fată
deş teaptă şi harnică la lucru, şi s'o vedeţi, boerule, cum munceşte
ea mai ales acum, de cănd e mireasă.
Ce, ai o fată lo godit ă? intreb â Vodă.
- Da, boerule, am o fată să -mi tr ăească o sută şi doue zeci de
ani, o fată, nu alta : ,,jumătate de zes tre", dar numai ceala lt1:tju-
mătate ei lip seşte .
-N u prea inţ eleg , zise Cuza Vodă.
- Ce se inţ ele geţi, boerule . Ci că frumoseţa e căt o jumătate
de zestre, după cum spun e o vorbă veche la noi.
- Ce ve rntă are copila D-tale, intr ebâ Cuza-Vodă.
- E cam de vr'o opt spre zece ani, boerule . Dar o fată, ştii,
cum e mai dragă. Da ş i logodnicul ei e un pui de voinic. E ăncă in
miliţi e . Sergent in regh imentul de linie . Da peste o lună işi ispră.
veş te slujba şi at unci o să ved em ce a zice Dumnezeu.
- In care regiment e fl ăcăul vostru şi cum el cheamă?
- De chemat el cheamă Strul Ios ub Harapu şi se află aci in reghi -
mentul de la Palatul Domne sc ...
Un uşo r zimbet trecu pe buzele lui Cuza-Vodă.
-Ş i cum zici că o cheamă pe mireasa?
70 M. SCHWARZFl!JLD
... O AVANSARl!; 71

- Copiliţa mea, să-mi

de s' o cununa se face o
trăiască,
hărăpoaică
respunse el, se chiamă Hana si .
de ale albe, să tot cauţi să le
- Jidan, zise Cuza- Vodă cu asprime. In rendurile armatei mele
eu nu voiu s ă aud acest cuvent. Tot soldatul Romăn e Romăn si
găseşti. cel brav, oricar e ar fi religia lui, merită a fi avansat. Are Hara~u
- Părdalnicul de nume, zise acum femeea roşind puţin. Strul Iosub purtări bune ?

e un voinic, cu chip gingaş de muere, şi de n'ar fi nevoie miliţia - Am fost totdeauna mulţumit de el.
ceea, mai aş zice că-l prinde de minune hair,a militărească ! Cuza Vodă. clătin a din cap, ca semn de satisfacţiune, şi intre -
- Aşa ... Haia, zise bărbatul rizend, eu nu ştiam! Tu l'ai indrăgit rupse vorba cu ofiţerul.
de tot pe flăcăul... de aceea ţi- ai luat grija de la min e... Că rele-s Cănd se d ădu repaus, se apropia Cuz a-Vodă de Harapu, el lovi
bă.tr ăneţele la om. I se ure şte şi nevestei cu tine. pe nmer şi -i zise : ,,Bra v sublo('.otenent, Harapule!"
- Tinereţele sunt cam sburdalnic e, adause Cuza-Vodă, şi nu tre- Harapu rema se de tot uimit.
..
bue să te plingi de nevasta d-tale, ci mai vărtos intinereste si d-ta
pe lăngă densa !
- ,,S ă trăeş ti, Măria 'l'a, sunt sergent.
- Nu, de azi înaint e p orţi epolet ele de sublocotonent. Sublocote-
Intr'aceste micul Manole ieşi afară cu sgomot şi reintr â cu vorba: nentul e Hara pu, ieşi din linie şi t e pune in rendul ofiţerilor.
Vremea s'a liniştit acu de tot; nu mai plouă de fel! Harapu nu ştia ce sit facă de uimir e. Sold aţii dimprejur aretau
Cuza-Vodă se scula, mulţumi oamenilor pentru primire, le dori semne de bucurie, căci 61 iubeau cu to ţii, ear ofiţerii se uitau cu
noapte bună. şi se pierdu in întunerec. mirare unul la altul.
C ănd Strul Iosub Harapu ieşi din linie, ei zise Vodă: ,,Asa res -
plrtteşte Cuza-Vodă pe soldaţii sei cei vrednici". Şi adause incet :
C ăteva
,,Şi pe un viitor ginere a unor oameni cum se cade".
zile după această intămplare ,
merse Cuza-Vodă, r.a de
obiceiu, in plină uniformă,
atenţie mişcările armatei şi
la
nu
inspecţia
armatei. El observâ cu
puţină plăcere ei aduse un tener
.
Harapu tresări. Dar Cuz a-Vodă puse un deget la g ură şi el ui~u.
*
sergent, cu o înfăţişare voinică, dar cu trăsături fine femeeşti. In seara acel ei zile, d ind Cuza-Vo dă ieşi ca deobiceiu prin por-
Acesta făcea mişcările cele mai regulate din tot plutonul seu, ş i tiţa sa dos ni că, învelit in mantaua cu care el vezusem in bordeiul
acest pluton, era un pluton model. evreesc, simţ i ni ş te paşi uş ori inderetul seu. El se opri atunci şi
- Ştie ceva carte, băetu ista? intrebâ Cuza-Vodă pe ofiţerul, ce vezu, că se apropie de el , o fată, acăreia figură p ţirea răpitoare
sta lăngă densu, aretănd spre acel sergent. la reflexul Junei pline.
- Da, Măria 'l'a, Harapu e un băiet foarte cum se cade ; citeşte - ·Mări a 'l'a, ăi zise fata i n chinăndu -se ad ănc; m'am rugat azi
şi scrie bine şi ştie pe de rost toate instrucţiile militare. srt me lase să intru in Pa latul Mări e i 'l'ale şi nu mi s' a dat voe.
- Slujeşte el de mult? lar tă-1116 Mări a Ta, r. ă am aşteptat aici, pentru că nu pot să nu
-I s'a împlinit aproape termenul de serviciu. mulţumesc Măriei 'rale ...

- Şi de cănd e înaintat la gradul de sergent? - Dar ... zise Cuza-Vodă.

- E „J vechiu sergent, Măria 'l'a. El a primit gradul după primul
an de serviciu.
-· Şi de ce a remas pe loc, de ce nu l'aţi îndemnat să depuie
un examen de înaintare ?
- Măria Ta, el nu e Romăn !
- Un soldat romă.o, care nu e Romăn ! Aceasta nu pot înţe lege.
Deodată observâ el lăngă fata, un copil mic. El el recunoscu la
moment. ,
.
- Micule Manole, zise Vod ă , tu esti! ...
- Da, Mfiria 'l'a boerul e, zise el. Asta-i sora mea. Să fi vezut
cum a plins surioara şi mamrt a plins ... Şi bădiţa spunea că-i ofiţer ...
Cuza-Vo d ă era adă n c mi şcat. El se plecâ spre copil, şi-l sărutâ

·- Da, Mă.ria 'l'a, după nume nu se cunoaste, dar sergentul Ha- pe frunt e. Apoi intorc endu-se c::ttre fatrt, i\i zise : ,,Dar tu, dragă
rapu e jidan. ' fe tiţă, ce zestre ai ?
72 M. SCHW ARZFELD

Am zestra cea mai frumoasă din lume, un drag logodnic ...

ofiţer.
Si numai atăt frumoasă fetiţă? ... Nu, nu se poate, viaţa işi
are ne;~ile ei. Lasă, că me mai găndesc eu la voi.
Hana, fericita logodnică, îşi şterse doue perle ce-i lunecare din
ochi.
Copilul sărea in jurul ei, fără să inţeleagă ceva ; ear Vodă Cuza
se depărtâ cu paşi grăbiţi murmurănd in sine : "Doamne, cum sunt
Evreii ! De unde atăta gingăşie şi simţire la oameni batjocoriţi, hu-
liţi şi hărţuiţi de atătea veacuri ! Şi credeam că-i cunosc acu in
destul. O, dacă toţi ai noştri ar putea zice ca mine ... " UN PROCES ISTORIC 1
)
A doua zi la vremea prănzului, aduse un aprod un pachet cam de LAZAR M. ŞAINEANU.
greu în bordeiul evreesc, spuind că e de la Măria Sa Domnul.
Muma deschise pachetul şi găsi in el o însemnată sumă de bani. Mi-am propus a ve întreţine despre un fiu al rasei noastre, care
o parte era destinată pentru mireasa şi o parte pentru micul Manole. a devenit un simbol de adoraţiune pentru o mare parte a omenirii,
Ah! cine ar putea spune ce se petr ecea atunci in inima bietei şi a căruia moart e a avut nişte consecinţe atăt ele
fatale pentru
mume, in inima intregei familii ! .. urmaşii neamului seu, in căt chiar astăzi, după tr ecere
de 19
secole, Israel resimte în că nefericitele urm ări ale acelei morţi. Am
intitulat această conferinţă „Un proces istoric", clin cauză că ches-
tiunea despre moartea intemei etornlui religiunii creştine este in-
tr'adever unul clin procesele ·cele mai remar cabile ale istoriei, un
proces, in ' care din nefericire nourL- ca parte interesată - nu ni s'a
îngăduit multe veacuri a ne da şi cuventul nostru. Abia in
al treilea
deceniu al ·acestui secol a indrăsnit pentru intăia oară un Evreu a
prot esta înaintea tribunalului istoriei in contra crimei seculare a dei-
cidului, care s'a imputat în atătea rănduri părinţilor no ş tri, şi a
reclama sus şi. tare înaintea lumii reabilitarea morală a lui Israel.
De atur.ci critica r e li g ioasă a făc~t ni şte progrese atăt de insem -
nate, în căt ea veni să confirme istoriceşte ceea ce abia cut ezase a
găngăvi intăiul apologist evreu . Numai mulţumită acestor
cercetări
mi a fost cu putinţă a veni astăz i înaintea Dv. şi a trata despre un
subiect, care int erese ază în acelaş grad pe Evreu ca şi pe Creştin şi
in genere pe orice om iubitor de adever . Avencl a ve întreţine despre
personalitatea lui Isus Crist, voiu vorbi despre fundatorul Creşti­
nismului cu tot respectul, ce reclamă din part ea oamenilor n e păr-

') Acest studiu face parte din seria ele conferente ţinute in ultimul
semestru al anului trecut de cl-nii dr. Gaster, dr. E. Schwarzfeld, M. St~u-
reanu şi M. Schwarzfelcl.
Anuai· pentru Isra elifi an. VI.
6
74 LAZAR M. ŞAINE,Unt
tinitori acele m ari cara ctere ale istori ei universa li, acele spirite su-
perioare , cari au ştiut a da o nou ă direcţiu ne c u getării re ligioase
si au devenit astfel factorii, poate in conscie n ţi , ai mers ului asce n-
dent al civilizaţiei. Pentru a arun ca insă mai multă lumină asu-
pra acest ei chestiuni, imi voiu permite a vorbi ma i intăi u , dar numa i
in tre acăt, despre vi aţa lui Isus, a trece apoi in re vistă diferit ele
p ăreri emise de Evrei şi de C r eştini asupra morţii
sale, a face cu
alte vorbe istor icul procesului de condam nare, şi a inch eia c onferin ţa
cu o ochire repede asupra co n secin ţelo r cultu ra li, ce aceas tă mo art e
le a avut asupr a stări i sociale a Evreilor din evul-med iu .
I
Acum vr 'o 1800 de ani Iud ea era ag itată de un m are n u m ă r
de secte, ale c ăror doctrine, in mare parte subv ersive, am e ninţ au
de a alt era e s e nţa .Judaismu lui. Dar cu to ate aceste d es binări int ern e
si cu toată tri sta s i tuaţiu n e politi că., in care s'afla pe atunci ţ ara, supt
despotic ul guvernator Ponţiu Pilat, in poporul evreu nu în ceta de a
pre domina o idee : ideea restabilirii tr ecut ei splendori a lui Israel,
ideea gloriei sale viitoare prezise de p ro fe ţi. Toat e spiritel e se sim-
ţiau coprin se de un neastămpă r inesplicabil; lum ea
_P ărea i~ aju -
nul une i mari r evo lu ţiu n i. De pretut inden ea se mamf estau simpto-
me de reg enerare me nite a t ransforma cu tot ul vechea sta re a lu·
cruril or. In acele grele timp uri sLinda rdul Juclaismului era sustinut
de doi Mrbaţi iluş tri, cari ar putea servi ca un model ele mora litate
pentru to at e tim purile : de Hill el şi Şa m mai, corifeii sect ei faris eice,
se c tă atăt de ca lu m niată de a ut orii Evan ghelielor
ş i al căr e i cara ct er
adev erat naţiona l a fost revend icat abia de criti ca modernă. ) Hillel mai
1
cu seamă este consider at ca un idea l de virtut e ş i ele resignare . O
singură trăs ură a vieţii sale poat e caracte riza în treag
a fire a aces-
tu i escelent b ărbat . Un p ăgăl!l - a~a p ove steşte Talmudu l 2) - venind
Ja densul si cl eclar ă n d u - i, c ă este gata a îmbrăţişa J udaism ul, da că
va fi in sta re a-i rezuma in căteva vorbe esenţa religiunii mosaice,
ilust rul fariseu resp un se : ,,Nu fâ alt uia ceea ce ţie nu-V place,
i ată toată legea , rest ul e nu ma i comenta r."
Dintre numero ase le sect e, cari 'şi disput au atun ci prioritatea, a-
I)Ilustrul A. Geiger fuse in t ăi ul, care reabili tă ac e ast ă sectă in opera-i
capitală : Urschrift imd Uebers etz·ung en der Bib el, 1857.
2) Tratatul Şabath, 31-a.
trN PROOES ISTORIC 75
ceea ce ne preocup ă in special şi a căreia relevare o cred nec esa-
ră petru înţelege rea fapt elor , ce voiu ex pune, este secta Bseilor.
In . privinţa acestei sect e - pe larg descrisă de Josephu ~ şi Philo 1) -
~o~u ob~erv~, că ea const ituia un fel de aso ci aţiune de filosofi prac -
tici, can trăiau retraşi de restu l socie tttţii, profcsănd o morală se-
veră şi obişnuindu-se c'o viaţă cu mpătată şi ~un citoar e. Comuni s-
mul era unu l din cara cterele sale distinctive : profanul odată afi-
li~t, _tr e~_uia să ofere societăţ ii t ot ce poseda şi nu ra d; finitiv pri-
mit mtr 111 sa de căt după mult e şi ostenito are pregătiri. Dar cu
toată viaţa lor flXempl ară, tocmai această singurătate s i c ntompl are
c?ndu se ~e mulţi dint re Esei la misti cismu şi la t aum ; tur gie - şi una
ŞI alt a diam etral opuse adevăratului spirit indai c.
, Din a.~ea~tă se~tă a Eseilor ieşi un jun e Ra bi, anume Ieşua
(Isus), caie mcepu 111 curănd a deveni foarte popular prin pr edicile
sale ~p~calip t ice ş~ com_unist~. Luăndu -şi de m odel pe Hillel, Isus
adopta m acelaş timp şi sublime le invcţ~ minte ale aces tui Socrat e al
Jud aismului Şi le amalgamă cu principi ile sale proprii. Acel stră­
vechiu precept biblic, recoma ndat dej a de Moisi si enun ţat supt altă
for~ ~' de_H illel : Iubeşte pe ap roap ele teu ca p ; tin e insuţi, pe car e
r eligia tnumfătoare l 'a lctat drept deviză şi cu care s'a servit a do-
vedi superiorit at ea crodin ~ei noui asupra celei vechi, acest prec ept
nu aparţine Biser icei, ci Sinag ogei. Crist n 'a făcut de cM a rep eta
după maieştrii sei, acest principiu al orcărei mora le, a-l exa lta păn~
la nec plus ultr a Şi a-1 învălui cu acel nor mi stic, cu care ii place
aces tui Rabi galilean a-'şi acoperi mai toat e i nveţătu rile sale.
Almint eri t reim e observat, că int re aga do ctrină primitiv ă a lui
Is us nu e de căt o desvolta re firească a eticei mosaice . Int emeietorul
r~ligiunii ~reş"tine ~eclară insuş cu o nobilri.francheţă: ,,Să nu găndiţi,
c~ ~m-veni.t sa desfi,tnfez legea sau profeţii: nu arn venit să desfiinţez ,
ci sa impl ·m esc. Că ad ever z'ic vouă : Mai curănd
se va nimi ci ce-
rul şi pămentul de căt se va pi erd e o iotă sau o cirtă din lege."
(Mateiu, 7, 17 -19).
Prin lecuiril e sale mirac uloase, prin conjuraţ iile sal e demoniace -
practic e familiar e sectei Ese ilor - Isus dobăn di un ascende nt din
ce in ce ma i ma rfl asupra pop'.)rului. Dar nu intru aceas ta constă
ade~era tul m erit al Măntuitorului. 'frăiau pe acea vreme vameşi,
') R esbo'iul E vreilor, II, 8; Phil onis Opera (ed. 1613) p. 678 apud S. Munk:
P alestine (Paris, 1845), p. 515-519 .
'
 UN PROCES ISTORIC 77
76 LAZAR M, ~AINEANU

Tri-
ar fi Messia, clar proc lamf1, chiar divinitatea sa inaint ea aces tui
cari duceau o viaţă imorală, necărturari, meseriaşi de rănd şi
ser-
bunal suprem, cari ii aplica penalitatea prescrisă contra blasf
emiei
vitori, cari nu aveau nici o idee despre trecutul şi viitorul lui Israel.
~um elui divin. Dar această sentinţă ar fi fost iluzoriă fără consim
-
Către aceste clase i;iăpustite ale societăţii israelite se
adresâ Isus. El
J1mănt ul lui Pilat, al atotputernicu lui dictator al Iudeii. Acesta, lu ănd
~tiu prin cuventul şi prin pilda sa a-i ridica din injosire , a le umplea şi privindu -l
ăta rn vede~-~ considerante le politfoe ale purtării lui Isus
suflet ul cu dragoste către D-zeu, a le inobili inima ş i a-i îmbărb a Si-
supr em al marelui bărbat. ,,Aceas ta ca pe vi~torul rege al Iude'ilor, confirmâ pur şi simplu sentinţ
pentru viitor. Acesta fu meritul nedrmlm .
a tractat acest subiec t cu
fu - zice eminentul istoric Graetz, care
minun e, ce Crist a ,,Atare fu sfărşitul Mrbatu lui - termină Graetz frumoasa sa es-
multă superio itate, - aceasta fu cea mai mare
orbii, cărora le a- â la inbunăt ăţirea morală a naţi un ei sa le şi care
pun er~ - ca re l~1c1:
săvărşit . Aceştia fură surzii, ce-i fă.cu s'auză;
a, deven_1poate _victima unei neînţelegeri. Moartea lui Crist fu cauza,
deschis ochii; bolnavii, ce-i a locuit; morţii ce-i a înviat . Legend morţi
e morale in minuni rea le, a ţin­ fie cl~iar_ nev1~ov~tă, a n~~um erate suferinţe şi a felurite
care a transformat aceste miracol e de inimi obidite si de ochi scursi
civi- ale fill~t ~opo1ulm seu. Mllwan
tit a-l glorifica cu aceasta şi n'a făcut ele căt n-1 micşora. Un
stâ cu mult mai presus de căt un făc e tor de d~ l~cnm1 n'au espiat incă moartea şa. El este' singurnl născ~t
Jizător de oameni
drn fem~e, despre care s'ar putea zice fără exagerare: mai mult
a
1

făcut pnn ~1oa1~et de căt prin viaţa sa . Locaşul Golgotei deveni

minuni." )
pen -
Exaltările m essianice, a/ieverata expresie a dorinţelor şi aspira-
tor; ba inc ft el insu şi tru lum ea 1stoncă un nou Sinai • 1) 11

ţiilor timpului, aflară in Isus un entusiast propaga

măr­
se anunţă c.:iMessia (Hristos), ca Măntui torul lui Israe l. Trebu e să II
ul
turisim intr'adev r, că dintre toţi aceia ce au inarborat stindard Inainte .de a intra in cerc etar ea critică a procesului de condam
-
Messiasismului Isus a fost cel m ai favorizat de soarte ; căci, abstrac- aşa
n~r~, ~ eVsun _t dator a rele va mai intăi un nonsens , cum rare-
ţie făcend de suferin ţele sale fizice, dac ă nu eli
cd puţin discipulii
on e.l rntampmăm in is toria culturală a omen irii. După dogmat
ica
cănd
sei vezură opera maiestrului încununată de isbăndă. Ş i pe creştrn_ă Pasiunea era esenţială pentru m ,mtuirea. neamul ui ome-
ceilalţi interpreţi ai. ideii messianice au căzut
jertfa barbarie i romane să
poporului ev reu, ne~c şi_ teologii sunt cu to~ii de acord, că decretul divin trebuia
şi pănă ş i numele lor au disprm1 t din analele
creştin , s usţinen d
israe lit e - pe Isus - deve- se 1mplmea.scă. Un predicator a mers mai departe
vedem din contra pe acest alt fiu al rasei quod sr.r•ps, . · · 1
faţa lumii p ă­
că, dacă P1lat n'ar fi zis din feric.:ir e·
. , • ,, sr;ripsi, urnea
nind simbolul un ei noui religiuni, menită a scbimb a
nu s'ar fi măntuit incă. Pri vită chestiunea din acest punct de
ve-
ca Maimonide, vede
dere,_ ea trelme atr ibui_t~ mai mult fatalităţii. Dar admiţend
găne şi in care un cugetăto r de prima ordine, chiar
o operă a divine. 2)
Providenţei
scienti fbeşte contest ată, a contem po-
u aten~ia sbiri- por _t1u m~me~t culpab11ltatea,
1

Agitările messianice ale lui Isus atraseră de timpuri urmaşil or o crimă comisă de
relatează, că
ramlor _I_u1 Cnst : a r esbuna asupra
e. Evanghe liştii
lor romani, cari păndiră ocazia de a-l pierd stră~um1 _lorar fi tot aşa de absurd, ca cum am face pe Grecii mo-
Măntuitorul ar fi fost trădat de un discipul al
seu , al căruia nume
derni sohclari cu judecătorii lui Socrate, sau pe poporu l spaniol
res-
trădare .
a deveniL pentru ·totdeauna sinonim cu cea mai n eagră ponsab il pentru nenumăratele vict ime ale Incviziţiei.
Dar Iuda Iscariotul a avut aceeaş soarte ca şi întregul popor evreu:
. Afar~ ele aceasta, este o anomalie evidentă, un fel de lipsă
de
şi unul şi altul a fost înfăţişat supt o falşă lumină
de autorii Evan- pe flul unui po-
p1eta~e rn faptul de a îndumnez ei pe de o parte
por, ia1~pe ele alt~ a .acoperi cu dispreţ şi cu ocară orgi na sa, pe
ghelielor. s) po _
susţinu, că
Prins şi dus înaintea Sinedriu lui, Isus nu numai
p~rul seu,_ pe. fraţu se1. Refol';matorul Luther observă in această
pri-
und Brilder unseres e
J-I rrn .
vmţă: ,,Sie sind Blutsfreunde, Vettern
'
') Graetz, Gesch-ichteder J,uden, vol. III, p. 300.
') Vezi .Aniiarul, an. V, p. 5. 1
) Graetz, loc. cit.
") VQzi mai la vale.
 UN PR OCES IST ORIC 79
78 LAZAR M, ŞAINEANU

in ţe l e g e ncl c ă prose liti sm ul nu va reu~i in sinul Evr eismului, ştiind

darum w enn man sich des Bliitt es iin d .F'leisches r?: ihm en soll, so ge- c ă lum ea greco -roman ă va deveni viit orul cămp de prop a gand ă
1
horen clie Jud en Ghristo m ehr an clenn wir". ) pentru noua c r e dinţă, desvinovăţird p e A lat şi aruncar ă to a tă vina
Condamn area lui Crist a fost de o insemn ătate ată t de mi că , in
asupra Evre 'ilor 1) . In zelul lor de a scuti pe Romani de ori ce com-
căt nici un scriit or cont emporan nu pomeneşte nimic despre un
plicit ate, ei mArg uneor i prea departe . Astfe l ei fac din aces t I ila,t
eveniment devenit m ai tărziu atăt de rema rcai il. Astf el că singur de
un mi~el, care, d eşi convins ele n e vinovăţi a lui Isus, ce d e ază totuşi
autorităţi , la cari sunt em siliţi a recurge, au fost şi sunt Evan ghe-
st r i g ăt e l o r gloate i. Dar caracte ru l aces tui guverna t or est e cu t otul
liele. C !).tă. vr em e ins ă s'a primit făr ă contro l t ot ce r elatează acest e
alt fel descris de către scriitoru l contemporan Philo, care el nu me~te
docum ent e religioase, eroar ea put ea Gă continu e a domni. Dar odată
un om violent şi indărătnic . Afară de aceasta cunoa ş tem din vi aţa ace-
ce s'a pus la indoială aut entic it at ea n araţiunilor evanghelice - ş i
aceasta chiar de Şcoal a te ol ogică cr eştin ă - chest iun ea trebui n eap ă­ .
lui as Pilat dest ule tr ăs uri, cari ne fac a crede, că tira nul, care st ia .
in alt e ocaziuni s ă ·inece in sănge l e ]~vreilor v oi n ţ a - i despo tică , nu
rat s ă iea un nou aspect. Evan gheliele, ca part e interesată, ar fi
s'ar fi induplecat n i ciod ată la cerinţ e le poporului, de ar fi rec unos -
putut da naşte re a p r iori la bănuieli de v arfialitate şi de excigerare
cut intr'ad ever ino cenţa a cuzatul ui.
precug etată, spre a m e ser vi de cuvinte le lui Stra uss ,. care repre -
O espun ere ar.nărunţită a fazelor acest ui proces celebru m'ar
zintă ex presia cea m ai extr emă a criti cismului t eologic. P e lă n gă
duce prea departe. Me voiu m ulţumi deci a rez uma in această con-
aceasta ele se contra zic intr'un m od atăt de evident , in căt această
fer i n ţă rezultat ele căş ti gate de crit ica religioast t pe aces t t eren ~).
discord~nţă chiar constit uie criter iul cel m ai put ern ic al i~e'istorici- Pedeapsa cru cii era n e cun oscu tă Evre ilor: nici in Biblie nici in
tăţi'i lor. Aşa - pont ru a d:i. cl\Leva exemp le - Eva ngheh ele pove -
•.ra lmud nu exi stă o atare pena lit ate . 8 ) Din contră la Roma ni cru -
st esc, ct\ Isus, intrănd in Ieru salim, fu in Lămpinat de popor cu o- cificarea era una din ·pedepsele cele mai uzit at e pentru crim inali.
sa nale; apoi că acelaş popor, care el prim ise in triu mf, ar fi recla-
Ca st ăpăni p est e Iud ea, ei aveau in măin il e lor ş i jur is dicţi a cri-
mat pest e căteva zile moart ea lui. ,, Şi un a şi alta - observ ă Gra etz
min ală: deci aces t sing ur indiciu de n oată in deajun s pe ade v e raţii
- est e n ăs co cire : un a spr e a arăta , că. poporul l'ar fi ree1rnoscut
ucigasi ai lui Isus.
drept Messia, alta· spre a arun ca vina mo rţii asupra într egului Is- In.zult ele, cununa de spini, porecla de R ex Judaoe rum - t oat e
rae l ". 2) Tot aşa de contr azi.cctoar ă. este şi spusa despre trăd ar ea
acestea prov eniau asemen ea de la soldaţii romani, cari ba tjocuri au
lui Cri st printr' o să.rutar e , ca şi cum ar fi fost de tr ebuin ţă a face intr' insu l n aţi un e a iu dai c ă . Iată. t ext ul evanghelic :
cunoscut poli ţiei romane pe un om, care predicase publi c ~n Te~pl u , „Soldaţii guvern ato rului , lu ănd pe Isus in pr etoriu, el despuiară
car e intra se cu căteva zile înainte t riumfător in Ieru salim ş1 ale de vestm int ele sale şi -l îmbrăcar ă c'o mantie de p urpur ă ; apoi îm-
c ărui doctrin e escitase r ă într eaga capital ă a Iu deii. 3 )
plet ind o cunună de spini ii o aşezară pe cap, iar in mă.n a dreaptă
Astfel Straus s, cu într eaga Şcoală. din Tullinga, nu se sfii eşte a
ii pus e ră o trestie ; in urmă., pl ecăn d gen unchi ul inainte -i, i şi bă tur ă
recun oast e ca lip sită de ori ce b ază istori că. int rea ga re laţiune evan -
joc de dănsul, zicend : Salutare , rege al Evreilor ! "
ghelică 'privito are la condamn area lui Crist. Autorii Evanghelielor,
Dar crit ica reli gi oasă nu s' a mulţumit num ai a dovedi, că Evr eii
n'au fost ex ecutor ii se ntinţei de moart e ros tit e inpotri va lui Isus,
') K. H. Schoidler, art . Juden ernancipatieln in Enciclopedia lui Ersch ~i
Gruber, vol. XXVII, p. 270. ') ,,Viaţa lui Isus" ele David Frideric Strauss, cum ~i Hausrath: D. F.
') Graetz, loc. cit. . . . . Strai iss und die The@log
ie sein er Zeit (1876- 78), vol. I.
") Poat e r. ă intr eaga ist orie a trădării provine - clupă mgemoasa obs~1va10
) A se vecl oa, in ac eastă privinţă, importantul opuscul al d-rului Ludwig
2
a el-lui Israel L6vi (Revue des E tiides Juiv es, vol. I , p. 105- 108)- dm nom~el~-
Philippson : ll aben die J uden wirkUch J esum Chl'istu m gelcreuzigt? tr adus in
gerea espresiei: a mănca bucata (Ioan, XlII v. 21 ~i Marcu XIV, 18), ca~·e, ~n
romăn eş te de d. N. O. Popper: ,,Crucificat-au Evreii pe Isus ? (Bucure~ti, 1868).
limba aramaică, însemnează a t răda sau denunfa, pe care, ne mai pn coponcl~
Evangheli ştii, clar amintindu- şi că a fost o trădare, ar fi trnclus aceastci
") Singurele pedepse capitale, o bi şnuite in dreptul penal iudaic, erau ;
decapitarea, lapidarea şi arderea.
espr esie in nara, iun e, ~i astfel au dat na~t ere legendei.
80 LAZAR M. ŞAINEANU
ci ea a căutat a stabili - şi aci e punctul principal -- că ei nu sunt
nici măcar urzitorii acestei fapte regretabile. Căci din cele mai sus
expuse rezultă că : Persecufia judiciară şi condamnarea lui Crist
de s ,inedriu - asa cum le relatează Evanghelielc -precum şi cererea
tumultuară a :riort'ii sale din vartea poporului iudeu sunt lipsite
de orice bază istorică, aşa cei Evreii nu se pot privi .~i invinovăfi ca
autorii morţii lui Isus. Din contră, toate faptele concură a constata:
Că numai Romanii, din motive politice, uciseră pe Isus ca pe unul
ce se da drept Messia intre Evrei. 1)
Autorii Evanghelielor, trăind c'un secol după acest eveniment
remarcabil, căutară, din motive personali, a altera adeveru l, ine-
grind că.t se poate pe Evrei şi des vinovăţind pe Romani de orice
participare. Criticei moderne ii a fost rezervată nobila sarcina
de a rev endica această nedreptate seculară , care a pricinuit popo-
rului evreu atătea răni, de cari el săngeră pănă in ziua de astăzi.
III
Cel dintăi Evreu, care şi-a dat cuvăntul in această memorabilă
chestiune, a fost Joseph Salvador, care, în a sa Istorie a Instit ,u-
ţiunilor lui Moisi, se incercâ a face - cum s'a zis apoi - apologia
juridică a deiciduliti. Salvador, admiţe nd autenticitatea Evanghelie-
lor si considerănd procesul istoric din punctul de vedere curat ju-
ridi~, supune unei cercetări riguroase judecata cea mai memorabilă
a istoriei, aceea a lui Isus, şi conchide, că, după împr ejurări l e acu-
zaţiei, procedura a fost regulată şi conformă cu legile atun ci exi-
stente: ,,Senatul - zice el - judecănd, ai Isus profanase numele lui
D-zeu usurpăndu-1 pentru el însuşi, simplu cetăţean, ii aplică legea
asupra blasfemiei şi legea (cap. XIII din Deuteronom şi art. 20
cap. XVIII), după care ori ce profet, chiar acela ce a săvărşit mi-
nuni, trebue să fie pedepsit, cănd vorbeşte de un D-zeu necunoscut
Evreilor şi pădnţilor lor" 2 ).
Această apologie a lui Salvador sulev â un tolle genera l, o in-
dignare, pe care n'o putem mai bine caracteriza d@ căt cu cuvin-
tele aceluia ce a fost menit a trata, căţiva ani mai tărziu, acelaş
subiect, cu cuvintele lui Ernest Rencm :
,,Scandalul, ce afectară unele spirite severe, cănd Cousin in.
amănunte vază-se
') Pentru citatul opuscul al doctorului Philippson.
•) Jiistoire cles Institutions ele Moise ct du peuple hebreu, a treia edi~ie,
1,862,
UN PROCES ISTORIC 81
drăsni să ia apărarea tribunalului, care condamnă pe Socrate, sus-
ţinend, că Anitus era un cetăţean recomandabil şi Areopagul un
tribunal echitabil şi moderat .... at:el scanda l nu era nimic in com-
paraţie eu furtuna ridica tă, cănd Salvador cuteză a susţine, cel
dintăi la 1828, că Sanhedrinul nu făcuse de căt a aplica lui Isus
legile existente." 1)
A venit apoi Şcoala tubingiană, care a supus un ei critice pro-
funde chiar autenticitatea E vanghelielor, relevănd spiritul, ele care
au fost animaţi autorii lor in redijarea acestor documente, arătănd
contrazicerile şi neintemeiarea celor relatate in privinţa condamnării
lui Crist şi absolvind astfel pe poporul evreu de o crimă imagi-
nară. Dar aceste rezultate ale criticei, tocmai prin noutatea şi sur-
prinderea lor, · n'au putut pătrunde in spiri tele tutui or, căci e greu
omului a se deszice de o credinţă consacrată de mai multe secole.
E tri st insă, cănd vedem şi pe bărbaţi superiori supuşi unei atar i
slăbiciuni şi neput endu-se ridica la acel grad de nepărtinire senină,
ce-1 reclamă adeverata ştiinţă. Vom da, in această privinţă, un
singur exempl u, dar un exemp lu decisiv.
La 186 3 o ilustraţie ştiinţifică de intăiul rang, Ernest Renan,
căută a trezi din nou „acea durere imensă a injmilor israelite, acea
bogată şi tainică comoară, moştenită din generaţie in generaţie,"
c:um numeşte Boeme ura in contra Evreilor. Dintre toate biogra-
fiile lui Crist aceea care făcu mai mult sgomot, datorit in mare
parte eminente lor calităţi psihologice ş i stilistice ale autorului seu,
fu „Viaţa lui Isus" de Renan. Nu ştim cum s'o calificăm : istorie
sau leg endă, roman sau idilă - destul, ea suscitâ o imensă miscare
avu in căţiva ani nenumerate ediţiuni şi produse o inti"eagă biblio-
.
tecă de contrascrieri. In această vestită carte legendarul istoric al
lui Isus nu se îndură incă a ierta Evreilor legendarul deicid. ,,Na-
ţiuni.le - zice el - au respunderea lor ca şi indivizii. Ei bine, dacă o
crimă a fost vr'odată crima unei naţiuni, aceasta fu moartea lui
Isus" 2j . Şi cu căteva rănduri mai înainte acelaş scriitor s'esprimase:
,,După ideile noa stre moderne nu există o transmitere a demeri -
tului din tată in fiu. Fiecare are să dea seamă justiţiei umane şi
justiţiei divine numai de ceea ce a făcut." O contrazicere atăt de
) Asupra lui J. Salvador am consultat escelenta biografie a colonelului
1
Gabriel Salvador : J. Salvador, sa v'ie, ses oeuvres ct ses critiques. Paris, 1881.
9
) Vie ele J 6sus (Paris, 1867) p. 424.
 82 LAZAR M. ~AINEANU
UN PROCES ISTORIC 83

manifestă, ca intre aceste două aserţiuni, nu poate proveni de cM

e o mar e nenorocire, cănd capul unui imperiu atăt de întins aruncă
din orbir e. Renan atribuie lui D-zeu, prototipului bu năt ăţii, dragos-
intr'o pa~'ină i~torică un cuvent atăt de periculos; cănd denunţtt din
t ei şi indurării, o op er ă de resbunar e et ern ă ca lum ea şi o ură mai
inimă om e n e as că . Almin te ri,
nou lumu rntr o carte, pe care pune s'o tradu că in toate limbile
rafinată de căt poate încăpea intr'o
scriitor furnică de ase mene contr aziceri. Intru că t cănd denunţă mai cu seamă Franţei, unde întruneşte in măinil~
cartea ilustrului
voiu referi la cuvint ele unui cri- sale _putere::>."supremă, orbirea Evreilor culpabili de a fi restignit pe
priveşte valoar ea sa ştiinţifi că, me
Mess~~-lor, :and acest Messia e Isus Crist. h o inspiraţie şi mai
tic franc ez, Gaston Boissier, caro, a pr eţi ă nd mai de un ă zi opera lui
nefenc1tă, cand face să reînvieze această înfricoşată şi dtireroasft
Renan, se e s primă astfel : ,,Nici o dat a poat e d. Renan n'a d esfă­
acuzare, pe care părai ele de s ănge evrei esc, ce a făcut să se verse,
şurat mai mult tal ent ca scriitor şi ca artist; nici o dată ca ista
1 păre a a o fi n ăbuşit in sinul naţiunilor luminate de făclia filosofiei."
ric el n'a ajuns la rezultcite m ed neinsemnat e". )
Acest protest avu rezultatul cel mai fericit. In căteva luni el făcu
ln fine, ca o caracteri s tică a timpului, voiu m e n ţiona ş i faptul
ocolul ziarelor europene şi am ericane şi produse o impresie profundă a-
) turnător .
supra tutulor cercurilor societăţii. Opinia publică convinse pe monarh
Napoleon al III -lea, voind a întem eia domnia dinasti ei sale ş i prin
de nedreptate, şi intr'o ediţie ulterioară se elimină nefericitul pasaj.
putere intelectuală, publicâ, la 1865, o operă supt titlu de I storia
lui Iuliu Cesar. In prefaţa acest ei scri eri, m enit e a glorifica pe eroii IV
militari ai omenirii, împăratul franc ez, vorbind de Cesar, Carol Magnu
şi Napoleon I, so esprim ă as t-fel : ,,Feri ce de popoarele, cari ii pri-
Ajunşi la partea finală a conferinţei, unde ne am propus a studia
cep şi urm e ază dup ă d n şii ! Vai de acele cari nu -i cunosc şi -i com- cons ecinţele culturali, ce moartea lui Isus le a avut asupra stării
2
bat ! Ele fac ca Evr eii, ele re sti gnesc pe Messia lor. " ) O at are social e a Evreilor, un sentiment de adăncft duioşie ne coprinde. cănd
aserţiune emisă de un monarh in apogeul gloriei sal e ar fi putut
e să întreprindem acea via clolorosa, acea tragică odisee, c~re se
reînvia toată acea ură inpotriva Er eilor, pe car e mar ea R evoluţi e numeşte evul-mediu isra elit. In tot cursul acestei triste perioade
franceză o îngropase supt ruinele sale odat ă cu celealte prejud eţe
resună un nume înfiorător: Deicizii ! Acest strigăt funebru domină
ale lumii medieval e. Şi acea sta cu atăt mai mult, cu c ăt nimeni intregul .martirologiu al lui Israel. Toate persecuţiile, toate supliciile,
n'ar fi cutezat a contrazice pe puterni cul suveran . Şi totuşi se gă s i ce ei au mdurat, au provenit din unul şi acelaş motiv: fiind -cd au res-
un amic al adev erului, un entu siast ap ărător al as upriţilor, un E vreu, tignit pe Hristos. Şi lucru curios - observă Heine - tocmai poporul,
cel mai mare ce l'a produs Jud aismul mod ern - Adolphe Cremieux - carele . a. dat lumii un D-zeu şi a căruia intreagă viaţă respiră pie-
care, fiind vorbă de a rectifica o fatal ă eroare i storic ă, merse pană tat e d1vm ă, era calumniat ca deicid. Această parolă a timpului la
a înfrunta pe un :Napoleon. Cele mai multe foi parisien e publicară al cărei sunet sinistru părinţii noştri se simţiau coprinşi de gro~ză,
un protest solemn şi energic, aş a cum ş tia s ă scrie un Cremieu x , era totdeodată unul din elementele cele mai fecunde spre a intre -
care spulber a calumnia imperial ă _ Iat ă pasa jele cele mai marcante : ţi~e . i? inimile Creştinilor ura, o ură nestinsă împotriva pretinşilor
,,Cum a scris Napoleon această fraz ă? Und e a găsit autorul do- de1c1z1.Această ură se infiltra din ce mai adănc, mulţumită clerului,
vada istoric ă a acestei aserţiuni, ce o formul eaz ă atăt de neted : care nu lăsa să treacă nici o ocazie fără de a împrospăta in mintea
poporului crima imaginară.
Evreii au restignit pe Messia lor _ . . . Aş înţ e l e ge in Biserică,
ca un preot de pe inălţimea amvonului să su s ţi e venirea Messiei Dar prilejul cel mai nimerit pentru o asemene propagand rt era
şi orbirea Evreilor, cari n'au voit a-l recunoa ş te şi l'au restignit. Dar
septămăna mare. ,,Die meisten Passionsprediger - zice deja Luther -
thun nichts and ers als da$s sie der Juclen Muthwillen so sie an
1Christo verubet, sehr schw er und gross mat;hen, und ~ie Herzen
') R evue de dei,x Mondes, din Martie 1882. der glăubigen wider sie erbittern." 1)
') Histoire de Ji,les Gesc,r (Pari , 1850), I, pr6face. Op. Philippson : Weltbe-
wegeiide Fragen, vol. I, p. 175 urm.
') Scheidler, c,rt. cit., ibidem. - Compară aceste cuvinte ale lui Luther cu
84 LAZAR M. ŞAINEANU
De pe inălţimea amvonu lui, de unde auditori ul ar fi trebuit să
asculte cuvinte de indurare, resunau infam e provocări, cari aţăţau
pănă la fanat ismu mulţimea adunată. In această septămănă, cănd se
cuvenia mai mult ca ori cănd a se pune in aplicare sublimele invă­
ţăminte ale Măntuitorului, se propagau din contră ur gisir ea şi stăr­
pirea celor de altă c r edin ţă. ,,Vedeţi - cuvănta predicatorul poporu-
lui - vedeţi înaintea voastră pe urmaşii acelora cari au osănclit pe
Messia şi tăgăduiesc fiinţa Mn.riei, a mn.mei· lui D-zeu. Iată vremea ,
cănd inima noastră resimte cu mai multă putere nedreptatea, a pe podeli ridicate la cimitir, ca şi cum ar fi voit să evoace din mor-
căreia vi ctimă a fost Hristos. Iată ziua, cănd ele mitlt timp ni s'a
dat ingăduinţa de a resbuna o crimă a~a de mare . Imitaţi exem-
plul străbunilor voştri, aruncaţi cu pietre asupra Ev reilor şi resbu-
naţi cu toată energia voastră ocara Măntuitorului. • 1)
Această barbară provocare era precedată de o amănuntă istorisire
a Patime lor lui Isus menită a aprinde in inimile auditorilor o ură
fanatică inpotriva Evreilor. Ve puteţi închipui, ce efecte funeste
produceau atari cuvinte asupra unor spirite deja învăpăiate de po-
vestirea Pasiunei. Ele deslănţuiau instinctele cele mai sălbatice,
ele transformau pe oameni in monştri, in feare . Plini de ură ei se
arunca u asupra pretinşilor călăi ai lui Isus. Casele acestor neferi-
ciţi erau asa lt ate cu pietre şi această luptă inegali1 ţi nea mai mu lte
zile 2 ), pănă ce fanaticii spălau in sănge le celor atacaţi pretinsa
crimă, ce ar fi săvărşit'o acum optsprezece secole strămoşii lor.
Dar predicile nu constituiau i.ncă singurul mijloc spre a escita
ur a in contra Evre ilor. Era altul mai eficare. Nu era destu l, ca
evlaviosi i să ascu lt e din gura preotului povestirea Patimelor Măn­
tuitoruÎui, clerul găsi se de Vmpuriu mijlocu l d'a le infăţişa intr'un
mod real prin r eprezentaţiil e dramatice ale aşa numitelor Mistere
ale unui teolog modern Krug, Uber die Emancipation der Jitden (Lpz. 1828)
p. 28 : ,,Das schlimmste aber ist, dass os gar nicht einmal wahr ist, class
die Juden (n~\mlich dio alton) Josum gekroui igt haben, donn dio Ramer
haben os gethan ... Wer aber hat uns zum Richter dieser 'J.'hat selbst an
elen ganz unschuldigen Nachkommon bestellt? Hat nicht der Gekreuzigto
solbst verziehen!... Ah, Christen , Christon, wio wonig seid ilir eingedenk
nach wessen Namon ihr euch nonnet. "
') B6darride, L es Juifs en France, en !tali e et en Espagne (3 ed. Paris,
1867), p. 136.
) ,,A die coenao Domini usque in secundam sabbati in pascha", cănd edrn
0
interzis Evreilor a iesi din Ghotto. Vezi Cassel, art . Jiiden in Enciclope 1a
lui Ersch şi Gruber, ~ol. XXVII, p. 61 şi U.
UN PROCES ISRRIC 85
ale Pasiune'i, in cari s'afl ă germe nul teatrului creştin din evul-me-
diu. Le găsim in toate ţe rile creştine, de la o estremitate la alta
a Europei, fie ca Escmpii, Vangel'ii, Comrnediespirituali (in Italia ),
ca Autos (in Spania), ca Mysteres (in Fran~a), ca Miracle-Plays (En-
glit era ), sau ca Passionsspiele, Osterspiete (in German ia). 1) Repr e-
zentarea lor se făcea obişnuit in acele catedra le gotice, a căro r mă­
r im e colosală contrastează atăt de ciudat cu micimea omului ; alteori,
spre a produce o impr esie mai profundă, slujba 2) Pasiunei se înfăţişa
minte umbre resbunătoare a unei crime aşa de enorme. Nume rul
actorilor era foarte conside rabil, aşa că s'a zis cu drept cu vent,
că o jum ătate a oraşului ern insărcinată de a desfăta pe cea-
laltă jum ătate. Şi această sarcină nu era to 'mai o jucărie : ac-
torii de atun ci, in dorinţa lor de a imita natura, împingeau adesea
prea departe zelul funcţiunii lor. Aşa raportează o cronică , ,,că un
oarecare Nicolae, popă din Metz, care ju ca rolul lui Is us, era mai
să'şi dea sufletul pe cru ce voind a imita intocrn ·ii persoana restig-
nită". Publicul nu era mai puţin zelos d'a asista la aceste drame,
cari ţineau adeseori luni intr egi; dar iertare a păcatel or, pentru o
mie de ani, se promitea numai aceluia ce era de faţă pană la ul-
timul act al dram ei nesmrşite. 3)
Intr'unul din aceste Mistere ale Pasiitnei vedem pe Isus intdmd
in Ierusalim, şi la vederea poporului, care el intămpină cu ramuri
şi căntece de bucurie, el se adresează cu ameninţări către oraş ul
sfănt. Misternl se fineşte cu apostrofe inpotr iva Evr eilor, cari j oacă
in ele un rol căt se poate de odios :
Ceux qui on la Croix l'ont pondu
So sont bion au diablo rondu,
~e de bon cuor ne s'en ropentent
Ils saront que les diables sentent I 4)
La o astfe l de privelişte, şi mai cu seamă cănd auzia pe scenă
ocărăndu·se pe Evreii din Iernsalim şi rasa lor, atunci fiecare
dintre spectatori adăuga cuvios noui blesteme la cele ale actorilor
1) J. Scherr, Allgemeine Geschichte der Litercttur, vol. I, p. 165.
') Observăm aci in treacăt, că francezul Mystere n'are nimic a face cu
mister, ci e o contrac~iune a vorbei latine rninisteriurn.
) Demogeot, Ristoire ele la litterature fran vaise, p. 228 urm.
8
4 ) Depping, art . Jitifs in Le rnoyen age et
la Renaissance par Lacroix et
Serre (Paris, 1848), tomnl I.
86 LAZAR M. ~AINEANU

ş i resimţia o adăncă avers iun e pentru aceia „cari pe cruce l'au

restignit".
In un ele lo calit ăţi catolice aseme ne 1 eprezentaţii continuară a
se da pănă in timpul din urm ă . Aşa la Gmund, in Suabia, ele abia
în cetară la 1803 . O tradiţie spune, că mare le poeL Schiller ar fi a-
sist at la ultima reprezentaţie a unui atare Osterspiel, unde pri mi
intăiele impresiuni şi îmboldiri dramatice. Ba chiar pănă d e un ăzi
ele se dedeau înc ă din cănd in căud in sat ul Oberamergau din Bava-
ria, unde, chiar in primăvara an ului 1880, s'a reprezent at , înaintea
unui public cosmopolit, aşa numitul Mister din Obera merga u.
RABINUL FA.CETOltDE MINUNI
Astfel, domnilor, 19 secole n'a u fost in de ajuns spre a expia POVESTE POPULARA ISRAELIT A
această pretinsă crimă. De nouă spre zece secole poporul-martir culesă de Dr. E . SCI-IW' ARZFJ:"CLD .
îndură o adeverată Pas iune pentru o acuzare lipsită de ori ce baz ă
istorică. Cinci zeci de generaţi uni au resimţit urmările fata le ale unui A fost ce numai este .
blestem, ce fu aruncat pe nedrept asupra unui într eg popor. Oare Ai..:umci eă a fost odată intr'un sat un odmdar, om de omen ie,
această crimă a deicidului nu este ea tot aşa de imaginară ca toate si avea n evas t ă s i flăcăi si fete si g·ineri si nurori. "i avea omu l
b b b ,. " ',;

acele acu zări absur le, pentru cari părinţii noştri au suferit atătea
schinjuiri şi prigoniri, pentru cari ei au indurat, in cursul secolelor,
tortura focului ş i a apei, aşa că un poet evreu a putut să zic ă :
Ein Volk, das man in ·Feuer
Und in Wasser bringt hinein,
Muss dir wieder theuer,
Gereinigt von der Sunde sein I ')
') Zunz, Synagogale Poesie des Mittelalters. p. 9.
inimă vese l ă . că treaba mergea pe voia lui, şi avea multă plăcere
şi de la nevasta lui şi de la ginerii lui şi ae la nurorile sale. Şi
apoi era şi om cu stare , şi cătă avea era dreapta lui proprietate .
Ş i asa
•
era o r ăndarul cum zice vorba si b
spre D-zeu si
b
spre lum e.
Că el era om drept şi evlavios şi împlin ea toate cum zice le-
gea, şi nu se abătea din drumu l cel drept nici căt un fir de per.
Şi căt pentru lum e, el ospăta pe cei săraci, eari se abăteau ca
drumeţi prin sat, ii poftia 1a masa lui ; ba ăncă de multe ori le
dădea şi merinde la drum .
Ear de se' n tămpla să treacă vre un bogat, ăncă ştia cum să se
poarte cu el ; şt i, ni ci prea. prea nici foar te foarte . Dădea omului
ce'i cerea, il găzduia cum se cade ; iar cănd venia 1a plată lua ce'i
se cuvenia lui, nici mai mult , nici mai puţin ; că nu era lacom la
căştig , şi era cum zice vorba : că celui drept i aj ută şi D-zeu.
Orăndarul era cunos mt de toţ i ca om bun ~i evlav ios, ş i căţi
:1
se ab ăteau acolo in sat ştiau să z i că euvinte de l audă despre el.
Iar tărgoveţii din apropierea satu lui şi ţeranii de pe la sat ăncă il I
indrăgiră mult pentru milostenia l ui şi pentru bunătatea sa cea mare;
că el se purta bine ~u toţi .Şi li dădea şi cinstea cuvenită ş i sfat
bun la nevoie.
Dar şi pacostea cănd tr ebuie să dee de om, n'ai cum să t e fe·
r eşti de ea ; că bucurie fară măhnire nu' i, şi ni ci ris fără lacr imi.
Anua1· pentrii Israelifi an. VI.
 DR, E, SCHWARZFELD
88
Şi aşa se intămplâ şi orăndarului. . "
De multe ori i-a făsăit focul pe vatră ş1 m sobă, ş1 orandăş1ţa
şi nurorile lui au turnat adeseori sare peste el, după obiceiul vechiu,
ca duşmanii să nu mai urle ; dar focul tot fâ~ăi~, făsăia păn~
ce si dusmanii au izbutit să'şi facă pe plac. Vezi bine, poate ca
asa· i-a f;st scris orăndarului de la D-zeu.
• In sat era un popă, care'i purta mare duşmănie, deşi omul nu'i
făcuse niciodată vre un reu ; ba unde nu i-a făcut şi lui că.te un
bine de bun ce era el.
ia asa sunt unii oameni rei de fire. Popa el vrăjmăşia mult pe
orăndar, •pentru că vedea că un obraz de lege str~ină era ,i.ubit de
atăta lume, şi că nu făcea deosebire intre unul ş1 altul. ~1 aşa _a
căutat el de multe ori prilej ca să'i facă reu, dar tot nu 1-a mern.
Dar vorba ceia : mai şti de unde vine, şi i-a venit şi lui de
unde nu se aştepta. . . . n'o să se găsească nimic şi or scăpa de necaz, cum cugetă omul ce
In casa orăndarului era o fată creştină, o sluJmcă, pe care el
a crescut'o ca pe o copilă a lui, căci biata fată eşi pierduse pe
muma sa de la nastere. Ce să ve spun mult, o avea ca pe o co-
pilă a lui, şi nu lă;a pe nimeni măcar să'i dee numai cu vorba că
ar fi O străină in casa lui. Şi cănd i-a venit rendul ca la to~tă lu-
mea ca să'si facă şi ea casă, i-a cătat orândarul şi orăndăş1ţa un
flă„ău chip;ş, pe care el ştiau mai vrednic şi mai c~m ~e cade,
si'i puseră pirostriil e în cap, aşa că toată lume a p1zmm .pe fa~ă
~entru norocul ce a dat peste ea. Şi cănd fata ~ă~ u. m~~ t~rzm
d ·ăg uţ de fecioras orăndarul şi nevasta lui ş1 gmern ş1 nu-
un 1 •' 1 r t
rorile nu mai ştiau de bucurie, că li era tare drag şi' a m au ş1
desmierdau ca pe un copil a lor.
Dar ştiţi cum e lumea, fata a uitat tot binele ce'i s'au Htcut
ei, si slabă cum e muierea din fire ; popa ce a făcut, ce a dres,
• • X
că a prins'o la urmă m capcana. . bieţii, vezuseră copilul cu ochii şi 'i credeau vinovaţi. Şi apoi şi vor-
Si asa intr'o bună dimineaţă se trezeşte orăndarul ş1 cu nevasta
lui şi c~ toţi oamenii din casă, că vin la ei căţi-va ~lujbaş_i cu
vornicelul satului in frunte şi'i incunjură casa aşa mtam-msam,
fără ca el să se stie vinovat cu ceva.
Intrebâ orănd~rul ce poftesc, şi care nu fu spaima lui, cănd 1
se spuse că el şi cu nevasta lui şi cu gineri, şi cu nuroril e sale au
omorăt copilul de la slujnica lui, ca să'i ia săngele pentru spurcat ele
de azime de Pasti- că era pe atuncea tocmai Paştele evreesc.
se impotrivi •omul căt ce putea, spuind, aşa şi aşa, că cum se
RABINUL FACETOR DE MINUNI 81)
poate ca el să facă o aşa fărdelege, şi mai ales că era vorbă de
.
un copil ce el şi toţi ai lui el îndrăgise atăta şi'l aveau ca ochii
din cap. Dar cu ocărmuirea nu'i de glumit, şi i-a trecut şi orânda-
rului de şagă cănd a vezut că slujn ica şi cu popa strigau in
gura mare, că ei au vezut şi au stat de departe cănd s'a ucis co-
pilul in pi vniţi:i,, şi numai căt au putut da fuga ca să dee de veste .
despre sevărşirea fapt ei, că ei singuri n'au putut face nimica, ca nu
care cumva să'i ucidă şi pe den ş ii.
Mai se împotrivi omul căt putu ; mai umblft cu plănsete, şi cu
rugăminte, ba pe lăngă fată, ba pe lăngă popă, ca să nu arunce nă­
paste pe capul lui nevinovat ; dar ge abă, că pe semne D-zeu li
se făcu inim ele piatră. Că fata spunea intr'una că a vezut cu
ochii cum i s'a omori'.t,tcopilul, ~i popa iar aşa zicea.
Şi cum orăndarnl şi cu ai lui se ştiau n evino-vaţi, au cerut ca
să se caute la ei prin pivniţă şi peste tot locul, că erau siguri că
nu se ştie vinovat.
Şi aşa slujbaşii făcură o raită prin pivniţă şi nu găsiră nimica;
mai făcură una Şi iar tufă. Dar fata dracului zicea intr'una: copilul
me u, mi l'au omorăt ei, am vezut singură, pe aci, pe aci trebue să
fie. Şi aşa mai făcură ăncă o a treia raită, şi trăsni in gănd la
popă să caute intr'un butoiu, apoi in celălalt, şi iar in altul, pănă
dădură in sfărşit, cam pe la mijloc, de unul, unde găsiră copilul
mort, omorăt cu lovituri de cuţit.
Jale mare cuprinse pe orăndar cănd vezu şi el că păcatul a dat
peste el, şi că D-zeu vroeşte să'l prăpădiască; el plăngea şi gemea
.)1
cu plânset amar, plă.ns e şi nevasta lui si ginerii si nurorile si fii
şi fetele. Dar aş , plânsul nu le ajuta ni~ic , că toţi au fost fer~caţi
in lanţuri şi duşi la tărg la judecată ca să'şi capete osănda cuve-
nită; iar ţărănimea toată ii huduia eu mare ameninţări, că şi ei
ba ceia : la nenorocire toţi priet enii t e lasă.
Şi aşa nu numai că l'au ridicat pe orăndar şi pe nevasta lui,
şi pe cop:ii soi, şi pe ginerii sei şi pe nuroril e sal e; dar 5.ncă i-au supus
. in tărg la cazn ft mare, ş"i le-au luat toată avuţia ce şi-a agonisit'o
omul prin munca lui, si averea de la ~i:rinerii lui si de la fiii lui
o
şi i-au lăsat săraci de lipitul p ăm e ntului.
b '
Aşa au stat ei bie ţii in temnitaU in temniţa intune coasă si u-
.
medă şi se joliau si se văetau, fără ca să sti e măcar de unde· li-o
.
7
90 DR. E, SOBWARZFELD RABINUL FAC :Îi:TOR DE MINUNI 91
veni scăparea. Că pentru aşa faptă nelegiuită, cum e moartea mai intărzia căteva
de ceasuri o să vie prea tărzeu in tărg şi o să
om, şi cum au fost ei învinovăţiţi, toţi trebuiau să fie spănzuraţi, găsi.ască pe toţi sprtnzuraţi.
că asa zicea şi pravila. Rabinul ii lini şti ş i le spuse că el nu poate porni inainte de
Pacoste de al de aceste s'au mai \,(~zut venind asupra Evrei· doue zile, fiind că mai are ele lucru acasă la el, şi că nu'i
lor si de căte ori au venit, nici bine de denşii n'a fost. Aşa aşa
şi mare zor.
ac~~ Evreii din tărg tare mult se temeau să nu li se intămple
şi ,,Vai ele noi şi de noi, se jăleau oamenii; peste şease zile o să'
lor ceva, şi apoi il cunoşteau pe orăndar şi'l ştiau om cinstit
şi judece pe orăndar cu ai lui, ş i drumul p ănă acolo e taman
ele
cu frica lui D-zeu şi cu multă filotimie, şi. ştiau bine că el nu cinci zile ş i jum etate.
a
putut sevărşi O astfel de fărdelege, că num ai o năpaste a dat Atunci le grtti rabinul cu vorbă blajină : Nu ve fie fric ă copiii
pe
capul lui. mei, cu ajutorul lui D-zeu eu am să fiu acolo tocmai la timp;
Cum erau ei asa desnădăjduiţi. şi voiau să scape şi pe orăndar voi
puteţi duce veste mai înainte, că eu ve ajung.
cu ai lui de neno1~ocirea ce a dat peste ei, şi-au adus aminte
de N"au avut oam enii ce face ! Cum să se împotrive ască unui om
rabinul cel făcetor de minuni, om drept, care era plăcut lui D-zeu aşa sfă.nt ? Şi aşa ei s'au pornit la drum tot
si care stia bine· pe orăndar, ba el şi indrăgs e mult. Că şi el cu jale, că nu le ve-
a nea a crede că rabinul ar putea face un drum ele cinci zile, numai
;vut priÎej să vadă de mai multe ori, că. ce spune lumea bine in tre i zile.
pe seama orendarului, cu drept cuvent spune. Dar rabinul n' a plecat nici in ziua a tr eia, nici in ziua a patra,
Si rabinul iar s'a mirat si el că de mult n'a mai dat orăndarul căci el ştia ce face. Iar căncl a sosit. zorile
pe Îa densul. Că. aşa işi făc;lSe obiceiul să vină. să.'l vaz i;t măcar zilei ele a cincia, se
sculâ şi el ele dimin eaţă, făcu rug ăci un ea clupă obiceiu, şi apoi
odată in trei luni. chemâ pe „gabai" şi - i spuse ca să clee poron că să se înhame caii
la
.
Asa dacă au vezut Evreii că se tot apropia sorocul cănd o să
'
fie judecat orăndarul cu ai lui şi că va primi osăndă grea, se ho-
brişcă, că vrea să se porniască cu elin acel
orănclarul pentru năpastea săn ge lui.
tărg unele va fi judecat

tărără să se ducă la acel rabin, să'i spuie cum şi ce fel, şi

să'i
ceară. ca să vie in ajutorul celor n enorociţi, şi sr1'i scape şi
pe den-
sii de primejdia in care se aflau.
• Aşa s'au pornit vr'o trei inşi şi s'au dus la rabin. S'au dus
ei
multe zile, că drumul era mare şi căruţa se înfunda mereu
in
noroiu.
Cănd au ajuns la casa rabin ului i-au podidit lacrimele şi
spinau intr 'una, aşa că abia scotea u vorba. ca să'şi spuie păsul la
sus-
ra-
binul şi să 'i povestească. lucrurile aşa cum s'au petrecut .
Rabinul i-a ascultat mai intăi şi apoi le-a respuns ca să nu le
fie frică., că reul iar in bine se va schimba , şi cu ajutorul lui D-zeu
0
să dovedească. el pe cei nelegiuţi, cari au adus năpastea pe capul
cinstit ului orăndar. Le-a mai spus şi alte vorbe de măngă.iere cum
stia densu să spuie, că. el era om sfă.nt. Apoi i-a poftit să se mai
hodinească niţel şi să se întoarcă. sfL spuie la ai lor, că D-zeu
nu
pfa·ăseşte pe cei nevinovaţi, şi că el o să vie pe acolo să vadă
ce
e ş i cum e.
Oa.menii l'au rug at atunci.a ca să vie pe dată cu ei, că de o
Gabai, care'i era credincios şi ştia ele vorba rabinului, fă.cu cum
i-a spus ; iar cănd au fost toat e gata, spuse şi rabinului, şi amendo
i
s' au pus in brişcă ş i s'au pornit la drum.
Iar căncl au ajuns la c ăm p, in afară din Uirg, nu mai căt ra-
rabinul opri brişca, se dete jos clin ea, făcu o mică rugăciune
cu
măinele ridicate spre cer ş i se puse iar in
brişcă. Atunce ce să.
.
vezi, caii nu mai mergeau ca alti cai, mergeau că parcă erau clusi
ele vănt. Nu doară că. ar fi fost vrajă la mijloc, dar pe semne .
că
rabinul a făcut o rugăciun e ş i D-zeu a ascultat rug ăc iunea lui.
Asa făceau caii intr'un ceas ce altii făceau intr'o
o '5 zi ' si
;.
in cloue
ceasuri ce alţi fă. ceau in doue . zile; iar căncl trecu ceasul ele al pa-
trulea au întrecut şi pe oamenii ce au venit să'i aducă veste des-
pre oră.ncla r, şi care se minunau lucru mare, căncl au v3zut
una
ca aceasta . Ş i aşa au mai prins la inimă, d t prea le era u pepturi
le
apăsat e .
D'apoi ce să ve spun multe ! Cănd era pe la sfărşitul t:easului ele
ele al cincilea, rabinul şi cu gaba i au ajuns taman îna int ea oras ului.
.
Atunci si rabinul făcu o mică rug[Lciune in bri scă s.i caii se fă.cure
.
92 DR, E, SCHW ARZFELD
iar ca al ţi cai, şi au mers cum le e mersul, nici prea repede, nici
prea incet.
Ş i cum soarele era aproape să ap un ă, rabinul s'au dat jos din
bri şcă şi s'a u pus H'Lngă un pom ca să facă rugăciune a de inse-
ra re, cum este obiceiul. Dar nu apucase bine a sfărşi , că o trăsură
boierească. se ivi pe deal şi veni in spre drumul unde stătea el.
Ia r in trăsura aceia a fost boierul din satul orăndarului cu neva sta
sa şi cu copiii sei; că el era unul din judecătorii, care trebuia să
judece pe bietul orăndar, şi a adus cu sine nevasta şi copii lui , ca
să v adă si ei cum l'o spă.nzură pe oră.ndarul cu ai sei .
Si slu~ile boierului zărind pe rabin lă.ngă pom, le·a venit şi lor
poftă să bată un jidan şi s'a u apropiat de rabin, pe care nu'l şti au
cine este . Dar rabinul a priceput pe dată aceia ce au avut de gă.nd
să facă si a tra s iodată un cerc in jurul seu cu bastonul ce l'a
avut in' m ' ănă, aşa că nimene nu s'a mai putut apropia de el. Slu-
gile s'a u opintit in zadar să.'i facă ceva reu, că nu put eau tr ece·
peste cercul, pe care rabinul l'an tras cu bastonul in jurul seu .
Si slug ile plesneau de ciudă, lucru mare; numai că opre ş te bo-
erul • trăsura sa, să vadă ce se opintesc atăta slugile sale. Rise şi
el de slugi, căt rise ; apoi de la o vreme il cuprin se mirarea şi
pe el, şi după ce a oprit pe slugi ca să nu se mai răpf,dă. la rabin,
i-a pus să' l într ebe ca ce fel de meserie are el. Iar rabinul dacă
vezu că'l întreabă. cu binele, spuse şi el la gabai ca să-i spuie că
!':tie să facă la comedii.
el este un rr,arselic", si "J;
,, b
b
Gabai se u,tâ la el cu ochii sgăi eţi ca omul care aude şi'i pare
că n'a auzit bine ; dar rabinul i porunci de a doua oarrt ca să res-
pundă aşa, şi n'avu în cotro.
Iar dacă gabai v ă zu că n'a re încotro, spuse şi. el cum i-a spus
rabinul să zi ă .
Boierul se rugâ atunce de gabai ca să spu ie r.3.binului să facă
ceva comedie ; gabai i tăl măci cuvintele şi acesta cănd le-a auzit
i-a spus ca să'l restoarn e. Iară.ş se impotri vi gabai, ş i iară.ş ra .
binu i poronci să facă aceia ce i-a spus ăntă.i. Gabai se apropifL
atun ci de rabin şi'l resturn â de tr ei ori.
Dar mare ce să vez'i ? De t rei ori gabai il resturnâ pe r abin
si de trei ori se resturnâ şi tră.sura boierescă cu boierul, cu ne-
~asta, cu copii, cu slugi, cu tot ; incăt boierul a prins pe dată
frică şi spuse la gabai ca să înceteze cu resturnatu şi sfi'l intreb e
pe rab inu ce pofteşte.
RABINUL FACETOR DE MINUNI 93
Şi rabinul i respunse că o să înceteze, dar că cere de la bo-
ier ca să fa.că, ce o face, numai cr1.torăndarul cu ai lui să nu fie
spă n zuraţi a doua zi, şi nici sri nu lase pe cineva ca să' l judece sau
să. vorbească ceva reu despre o răndar pănă n'o sosi şi el; că de nu
o să fie vai ş i ama r ele iei, casa o să so dărăme numai intr'o clipă,
·şi cine o fi in casă remăne acolo îngropat sub dărămături, căt
veacul.
Şi boierul se sperift foar te şi i făgădui toate. Dar cănd se porni
incepu a s ta la incloial ă dacă trebu ie să se ţie de cuvent sau nu;
că poate tot n'are s[t se intămple aşa cum a spus rabinu.
A doua zi cănd judecata trebuia să se pornhscă, boierul sp use
la ce~,la.lţi judecători. aceia ce-i s'a intămp l at pe drum, şi toţi işi
bătura Joc. de el Ş L mc ep ură a vorbi de ale ju de6t~ii. Dar n.bia în-
cepu unul să rostiască căteva vorbe impotriva orăndarului şi ai
lui, că. deo d ată păreţii incepur rt a hudui şi a tră.sni, de făceau un
sgomot înfricoşat, şi boierul dacă văzu aceasta se rug â de unul si
de alt ul ca să tacă Ş i să nu mai spuie nici o vorbă., că vorba r~-
binul ui .merg-ea la im plinire .
Ei se făcură toţi ca păretel e şi tăcură mălc.
Numai at unci sosi şi rabinul la judecată ; şi atunci judec ătorii
ma i prinserri la inimă şi · l poftiră să ş11ză, dăndu-i un loc de cinste
.
intre densii.
Apoi judecătorii chemară pe cei mai. fruntaşi din sat şi pe popa
şi mama copilului, şi 'i intreb â dacă adeverat este aceia ce se
spun e despre oră.ndar că ar fi ucis copilul. Şi ei au respuns cu toţii
că adev6ra t este, că au v6zut. ei singur cu ochii lor. Ii mai intrebâ
ăn că odată şi ei to t aşa au respun s; şi aşa i-au intre bat de trei ori
şi de trei ori au respuns că. adeverat este . '
Că.nd şi judecătorii şi rabinu au vezut că oamenii stăruesc in
mărturia lor, au chemat pe orăndar ca să' l asculte si pe dens u. Iar
el bietu era prăpădit, ca vai de el, de m ultă jale ;i. plăns ăncăt
'
nu mai puteai să' l recunoşti, că. de şase luni in mari necazuri
.a dus'o .
Iar dacă. l'au întreb at judecătorii de au ucis el copilul, el a res-
puns cu lacrimi in ochi, că cum se poate una ca asta, că el a
crescut pe mama copilului ca pe o fată a lui, şi a şi inzestrat'o cum
ştie şi tot satu ; şi apoi el iubia şi pe copilul ei ca pe ochii din
cap, că el l'a vezut că.nd s'a năs cut şi tot el l'a crescut cu drag.
Dacă a vezut rabinu aşa, şi a recuno scut şi el n evinovăţi a orăn -
94 DR, E. SCHWARZFELD RABINUL FACETOR DE MINUNI 95

darului din vor bele lui neprefăcute ; a cerut de la judecători ca rat cu toţii; iar toată lum ea slăvi pe rab inu , că mare om drept
să se desgroape copilul şi st,'l aducă la judecăt orie, şi apoi să, jud ece mai era şi nu degeaba l'a dăruit D-zeu cu darul seu.
cum a fi cu dreptate. Deindată judecătorii dădură p o run că, ca c:o- Şi lor li-e bine şi noue şi mai şi etc.
pilul să fie desgropat şi să fie adus la judecată.
Iar dacă se aduse copilul, scris e rabinul căte va vorbe pe un
răvaş, apoi el dădu la gabai car e s ta l ăn gă densul şi'i porunci să'l POESII
puie sub limba copilului. de

Gabai făc u aceia ce i se spus e şi mare ce să vezi? Aşa minune D a vi d J u r e s c u.

nu se intămplă. in toate zile le ! Copilul se scula in picioare ş i era
MUT VOIU FI ...
in că nea tin s şi fraged, şi nu măncat de viermi ca alţi morţi. Ş i
Mut voiu fi ca st{1nca mută
c ănd se retrase gabai de l ăngă el, copilul in 1 epu să umb le ca tot
~i ca ea nosimtitor
om ul, de s'a u speriat toţi sătenii şi toţi oamen ii căţi erau faţă. Apoi La speran~a mea pierduW.
băiatul a deschis uşa din odaia und e era u judecătorii şi s'a pus La sdrobitul meu amor,
taman in dr eptu l u şei .
Ca să creadă ori si cine
Şi rabinu făcu atun ce se mn băiatului ca să se apropie de el şi M'a vezut scăldat in plins,
să' i spuie cum ş i ce fel s'a petrecut cu moartea lui. Că deacuma pent ru mine
Focul dragostei s'a stins.
Copil.ul se aprop ifl. pe dată de rabin şi'i arMft ni şt semne la gi.\t
şi incep u să grăiasci'.t, şi spuse că muma sa l'a omorăt , că l'a luat Şi căncl lumea o să spună
jos in pivniţă la orăndar şi a inc eput să dea cu cuţitul in el ca să' l O'a trecut ~i visul meu
'.L'ustt ~tii copilă bnmrt,
omo are, că el s'a rugat de ea să'i dăruias · ă zilele, dar ea n' a as -
Oă ou mor de dorul teu !
cultat de rugăciunea lui .
Dacă vezu mama şi auzi vorbe le copilului se speriâ şi ea mult.
că v zu că e degetul lui D-zeu, şi inc epu a plănge tare şi a spun e DUS DE DORUL MEU SELBATEC.
că ce zice copilul es t e drept, c ă ea si n g ură i·a fă, : u t seama; d u pă~Andreas Brociner
dnr
că popa aşa a inv ăţat'o şi a imbi et'o ca să prăp ădească pe or ăndar Dus ele dorul meu s lbatec
şi pe ai lui. Mai grăi odată copilul , şi spuse şi el că a vezut pe Pe cămpie rătăces c
pop ă şoptind ceva cu m um a sa .
Singuratoc şi te caut
[n să nu te in tă!n esc !
Iar rabinu dacă a vezut că s'a arătat adeve rul poro nci de se
scoase ravaşu de sub limba copilului şi copilul căzu la păment 'Crist m'a.fund eu in dumbravă.
şi earăşi era mort ca toţi morţii. Poate-aici te intă.lnesc
Insă in zadar te caut
Dacă v e zură şi vezură, făcură ş i judecătorii o judecată straş nică Căci eu nu te intălnesc !
şi dreaptă, şi por oncir ă să se spăn z ure pe popa cel hain şi pe
muma cea fără de inimă şi fără de lege şi toţi acei ce au părit Stau atunci şi grea durere
pe nedrept pe orandaru. Ş i curse numai singele vinovat şi cu toţii Simt c'apasă pieptul meu.
spusere, că cu drept e aşa şi bine s'au făcut ce s'au făcut.
Singur, singur, făr'de tine
Chinul, vai, căt ·e ele greu !
Iar orăndarul cu nev asta, cu copii, cu gineri ş i cu nurori au Săcu e~ti.

fost s loboziţi din temni ţă şi li s'a intors toată av ere a şi s 'au bucu-

V AR I A
EMIGRAREA EVREIL.OR DIN ŢARA
Masa poporului se animă şi se dec:ide numai atunci pentru o
idee, căn d ea corespunde cu nevoile sale şi o mişcare serioasă in
sinul unei populaţiuni, poate ft numai r zultat ul imprejurărilor, a
situaţiunei in care se află.
Plecănd din acest punct de vedere, emigra rea nu a putut fi,
nici nu este rezult atu l unor simple agitaţiuni, ci numai provocatri
de împrejurările in care se află Evreii aici in ţară . Şi aceste îm-
prejurări sunt persecuţiunile la care Evreii sunt zilnic expuşi.
Intr'adever, primele simptome ale aceste i mişcări se ivesc in
anul 1879 , atunci cănd reincep agitaţiile şi persecuţiile intr'un
mod cu totul grav şi cu totul n eaş teptat, persecuţii ce se tot mă­
rire, luăndu-se in fiecare zi noue mesuri arbitrar e contra Evreilor,
şi tot imulţindu-se legile restrictive. Ear cele ve1.:hi se aplicau intr'un
senz atăt de larg şi cu o rigoare atăt de mare, incăt mii ele familii re-
roaseră peritoare de foame. I rin aceasta Evreii pierdurri ori ce spe-
ranţă de mai bine in viitor ş i cu toţii se convinseră că emigra rea
e singurul liman de scăpare .
Această convincţiune odată căpătată, trebuia numai chibzuit a-
supra modului in care emigra rea s'ar putea efectua.
Diversele societăţi ce se infonţasere in mai multe părţi ale ţerei
cu acest scop, se întrunire deci in Adunare general ă in Focşani, şi de-
l egaţii hotărire contopirea socie tăţilor locale intr 'una generală . Pen-
tru · acest scop ei alesere un Comitet Central cu reşedinţa in Galaţi
şi votară şi un Stat ut.
Anuar pentru Israelifi an. VI.
EMIGRAREA 97
Din acel moment se făcu un sgomot mare şi incepu o agita -
ţie nu mai puţin ma re. M ulţi oame ni nechemaţi, ieşiră nepoftiţi la
iveală, pentru a-şi da preţioasele lor păreri şi a lumina cu făclia
lor pe bietele mase ....
Dar atăt agitaţia, căt şi sgomotul nu erau de loc pe placul oa·
menilor mai cl1ibz uiţi şi mai cumpătaţi.
Mulţi , cari cuno şteau apatia coreligionarilor noştri, se temeau
că, de şi toţi sunt in principiu pentru emigrare, se vor găsi numai
prea pnţini, care să se decidă a pleca , mai ales dintru început ;
căci emigrarea e un pas foart e greu, chiar cănd el faci in cond iţiile
cele mai bune .
':l' otuşi nu-i preocupa aceasta intr'atăta, ca greutatea ce va fi
de a st ringe acele fon luri imen se, necesare pentru emigrare.
Şi această teamă provenea mai ales de acolo, că facendu-se sgo-
motu l, noi ne luăm prin aceasta un angajame nt, ce cată să.'l împ li-
nim, pentru a nu împinge ră ul mai departe de . cum e ; ne espun em
la consecinţele nerăbdărei şi a relei credi nţe a ziarist icei romăne.
Ce'i drept, s'au găsit ăncă prea mulţi, ce să dorească a pleca din
ţară, pent ru că masele noastre simt t rista poziţi e in care ne aflăm
in ţară mai mult ele căt şi-ar fi inchipuit'o cineva. Bogaţii noştri
ănse, s'au arlltat nesimţitori ş i nepăsători ca totdeauna ; ş i acei băr­
baţi, ce au inceput a lucra cu zel in cercurile lor restrinse, au slă­
bit necontenit, cum e la noi de obiceiu ; asa că Comitetul Central
•
mai că işi pierduse năd ejdea de a mai put ea isbuti să facă primul
transport de emi granţi in 1882 .
Ear ziarele romăne, precum se aşteptau toţi acei ce le cun osc
soiul, vezend alarma şi nici un pas serios făcut, incepură a insinua,
că emigrarea nu-i de că.t "o grosol a n ă tentativă de a mist ifica pe
Romăni ... (c[Lpe cănd Romănii) s'ar l egăna cu ideia ernig rărei, in
realitate invaziimea ovreiască să se poată esecuta cu atăt mai uşor
sub adăpostul sceste i tactice, din Rusia şi Galiţia ", cum se espri-
mase Rom. li beră din 10 Marte 1882, şi apoi mai t oate ziarele mai
in acelaş senz, ba unele adaugau că : ,,Evreii st ring bani spe a se
aşeza mai bine in ţară."
In zadar fură prot estele ziarelor israel ite; căntecul se repeta pe
toate tonurile. Ear cănd oamenii î şi lu ară lumea in cap şi incepură
a I)leca, care in America, care la Palestina; atun ci se isvodi o nouă
lozincă „ unul trece graniţa şi alţi o sută perciun aţi vin in locul
seu" ; sau după ingenioasa „Poşta" : "Jidanii pleacă prin Galaţi
98 EMIGRAREA
şi se intorc prin Giurgiu" ; -- şi acum in urmă, unele ziare tăgăduire
chiar , că ar fi plecat vr 'un evreu !
Dacă ăns e faptele ar fi precedat sgomotul, se putea lucra mai
cu puţină pripă şi deci mai cu teme·iu.
Acei ce au crezut că .din cauza sgomotului, bogaţii vor fi si-
liţi să dee bani, şi oam enii noştri cari obosesc îndată la lucru, işi
vor ţine puterile încordate ; au dat dovadă că cunosc prea puţin
pe ai lor.
Dar dacă sgomotul ar fi pricinuit numai insinu ările pres ei,
dacă ar fi atras numai ocările mulţim ei ; dar sgomotul şi agitaţia
g r e şită a avut de con se cven ţă că Poarta nu mai voeşte s ă dea un
firman, prin care s ă acoarde Evr eilor dreptul ca să se aşe ze liber in
orice parte şi au dat ordin de a opri debarcarea e migranţilor evrei
ce vin a se stabili in Pale stina, ori in Siria.
II
De pe înălţim e a tribun ei r măn , leputatul Nicolae lone scu, in -
t erp elfL pe Primul :Minis Lru Ion Bră tianu asur ra mi ş c ărc:i produs e
int re Evr eii din ţar ă . Intr e alt ele el zise :
„In faţa un ei asemenea oc ur e n ţe favorabile pentru a ne m ăntui pe noi
de p roletariatul şi pauperismul ovreilor, nu cred c ă guvernul M aj es tăţ ei Sale
va r ~ m ăn ea indiferent. Do acea m'am crezut dator ~i ia drept sii'l intreb ,
ce crede că poate să fac ă ca s ă ia parte la a c e astă mi~caro de e mi graţiun e
in Palestina a descenclon ~ilor poporului lui Dumnezeu. Aceasta este int er-
pelarea mea la care cred c{, voi.u avea un respuns sati s fă c ~ tor.
D. 1. Brătianu ...... Guvernul este gata, d i ori că nd va fi trebuinţă s{i
co ntribu e ască a favoriza o asemene mi~care, ~i fiţi siguri, că in momen-
tul oportun vom veni ~i vom propune mijlocele necesare, ca s{ i dăm toate
inlesnirile, să contribuim fi noi la formar ea R egatului Palestin ei . .. . .
(Desbaterile clin Februarie 1882).
Apoi promis e d. Prim ministru că se va acord a bilete cu jum e-
tate pre ţ pentru acei Evrei ce emi gr ea ză. din ţară. Toate ziarele
reproduseră aceasti'.t ştire, şi cine ar fi fost indrept să se indoească
de sinceritatea ace stei promisiuni precum şi de sinceritatea vorbe ,
lor de mai sus : ,,c ă va da toate înlesnirile pentru Evrei ca să e-
migreze din ţară?". - Dar odată ce emigrarea începu, şi se făcu re-
cur s la promisiunea guvernului, acesta in loc de a cla concursul po-
sibil, piise dimpotrivă toate piedicele posibile . , ace~~ta ăns e , vor avea mai mare merit chiar in ochii lor. 'rurcii
Astfel dădu or.din la Prefecţi ca aceştia să nu elibereze paşa­
poarte la Evrei . ce vor să plece din ţară, chiar cănd ar dori un
EM1GRABEA. gg
paş aport espres de emigrare. Numai cu mari pierderi de timp , cu
mari influenţe şi cu · mari sacrificii se putu dobăndi un paşaport
romăn , aşa că cei mai mulţi evrei n ăscuţi aici in ţară, din tată
in fiu . cari ni.ci n'au visat vr'o dată la protecţia streină, au
trebuit să·şi procure paşapoarte strein e spre a putea pleca din tară.
Căt despre biletele de drum cu preţul pe jumJttate, direcţia dr~mu-
rilor de fier cleclarâ, că n'are nici o instrucţie in aces t senz. In zadar
fură depeşele şi corespond e nţele cu guvernul, tofi emigranţii, /'clră
i o escepţiiine , au tr eb·uit să pldtiascd bilet ele cie voiaj ca orice
n·i-::
alt cdletor. Aceasta, bin e in~eles, nu impieclicâ pe cinstita noastră
ziaristică de cL pretinde, că mai mulţi Evr ei ce pleacă in afac eri, se
folosesc de pre ţurile redus e in favoarea emi granţilor. Acea sta in ce
priveşt e promisiunile.
• Căt despre interp elar ea ănsu- şi, şi mai ale s in ce priveşte r es-
pun s ul d-lui Prim-Mini s tru, s'au putut vedea te nd e nţa de a acoperi
adev ă ratul motiv al mişcării clin ţară, şi a compromite cauza emi-
grărei in faţa Turciei; căci Guvernul ştia c~L numai p ers ecuţiile au
provocat emi grar ea.
In adev r, dacă emi grarea ar fi pornit din vederi abstract e
din dorinţii ele a recon s 1rui r egatul evrees c, atun ci nu avea senz să'
ex ist e vederi cle osebit e asupra locului d ţintă . Căci clacă cei mai
mulţi se pronun ţară pentru Pal estina şi Siria; era o bună par te , care
prefera America. Şi ac ea parte raţiona tă Am erica e de preferi t,
pentru dt e un stat înaintat in civilizaţiune, destul de ospitalier si
destul de tolerant, pentru a fi un adăpost nu numai sigur si prielnic
din punctul ele vedere material, ci şi din punctul de vede;·e intelec-
tuaL P e lăngă aceasta, deşi din capul locului mişcarea se pronun-
ţas e in într eg pentru ramura agricultiir ei, ca singura ocupaţie a
emigranţilor, acei ce se indoiră ori Evr eii se vor putea deprinde
cu agricultura, credeau că ei emigrănd in America pentru a trage coar-
nele plugului, dar nefiindu -le aceasta posibil, le va fi lesne a se deda
la alt e ornpaţii; pentru că in America . industria mare şi mică şi
com erciul ele toată mana, e foarte desvoltat.
:Mulţimea cea mare ce tindea la Palestina şi Siria, işi zicea: poate
să fie drept că emigranţii vor avea a se lupta cu multe greutăţi
in aceste locuri, dar puindu-şi silinţa le vor birui pe toate. Prin
sunt blănzi şi ospitalieri şi se rudesc cu Evreii, astfel că acestia nu
se pot teine că vor avea de suferit persecuţiuni in Turcia ceea c;, dacă
1'00 EMIGRAREA
nu azi, e poate posibil să fie măne in America; pe lăngă aceasta,
Palestina are destule suveniri scumpe pentru Evre:, aşa ca să în-
ţeleg em trag erea de inimă la această ţară .
Ce-i drept, erau şi capete aprinse ce-şi croiau multe in fantazia
lor; şi mulţi oameni nechemaţi căutară a ieşi la iveală, atunci
tocmai, cănd remănerea lor in umbră şi in întun eric, ar fi fost ser-
viciul cel mai mare, ce ar fi I utut std facă. Aceştia crezură de mare
necesitate de a-şi afişa sim~imentele lor delicate şi a-şi spune pre-
ţioasele lor păreri. Evreii, strigau ei pc: toate tonurile, trebuc să aibe
patria lor, căci numai astfel vor fi măntuiţi de rele. :Mulţi. oratori
ele asemenea soiu, aretau cu patos, binele ce rezult ti clin acee::i,
că cineva e stăpăn in ţara lui, cănd un popor işi are guvernul seu.
Unul merse a~a departe, că scrise şi găsi cine sit-i publice un pro-
ect de guvernare a Palestinei prin Evrei. Aceste aberaţiuni men-
tale, proveneau deacolo, dt oamenii ce credeau că iau cauza in mănri
spre folosul obstei
... ' nu cunosteau,
,. nu int elegeau îndeajuns serioasele
:,
motive cc au provocat emigrarea, ş i ni ·i cuvintele I cntru are po·
porul preferă l aJestina; ş i streini de sim~imont le poporului, ei cre-
deau că acesta trebue înduplecat prin scorniri minciunoase, pentru
a-l desiluziona apoi şi mai mult! Tot ,iccştia au fost acei cari au
dat alarma, cari au facut acel sgornot .• i cari au inspirat d-lui I.
Ionescu si primului ministru fericita idee ele a areta mişcarea ca
proveniti din tendenţe ideale şi ele a preveni astf el bla.mul ce ar
fi fost pentru ţară, o emigrare in mase a Evreilor, provenită din
cauze ele persecu ţiune.
III
Pe la începutul primă verei al anului 1882 incepud\. emigrările
'intr'un mod mai serios; aici înainte pleca numai ici colo căte un
emigrant.
Intr'aceste versiunile cele mai ciudate începură să circule in pri-
vinta Palestinei· unii interr)retau chiar in senz reu interes ul ce
, '
poartă Englejii pentru emigrarea Evreilor in Palestina.
Moinestenii fură atunci cei ănteiu ce trimeseră singur, din partea
lor, un odi la Palestina, care să vadă acolo situaţia lucrurilor şi să
cumpere pămănt pentru familiile ce se asociară in acest scop. Co·
mitetul central ei seconclâ inelată. .)
Ştirile bune sosite de la trimesul moineştenilor şi ele la acel al cDmi-
,tetului central, dădură de nou loc la discuţii animate şi in fine' so-
EMIGRAREA 101'
sir~~ lui Sir Lawrenpe Oli~lrnnt, membru al Parlamentului englez,.
scrntor cu renume mare şi unul din cei mai buni cunoscetori ai
Orientulni, linişti mult spiritele şi le dădu un nou stimul.
u mult după aceea, la inceputul lui August 1882, plecară 228
emigranţi, cei mai mulţi moineşteni, la Geoni in Palestina. Nu este
de descris acea impresie ice făcu asupra tuturora, acest prim trans-
port i11ai mare. Peste tot locul ei fură salutaţi cu entuziazmul cel
mai viu şi in inimele tuturor se intări credinţa, că emigrarea va
merge cleacum spre realizare.
In 11 Noembre acela(: an, se îmbarcare pentru Samarin, lăngă.
Chaifa in Palestina, 130 emigranţi din diverse oraşe din ţară., dar
1
mai ales din Bacău. l
'l'ot aceleaşi simţimer 1te, tot acelaş en tuziazmu !
Chiar emigranţii sing1fatici fură petrecuţi cu alaiu, benchetu-
indu-se in onoarea lor. ,
1
Peste tot au plecat in ,anul 1882, după listele publicate de „Fra-
ternitatea" (vezi an. V p1,,. 381) 1322 emigranţi. Dar aceste liste
sunt departe ele a fi corn; lecte; şi n'am greşi de loc presupuind că.
suma totală a emigranţilo- se urcă la 2000 suflete; din cari 3/5.
au plecat la Palestina şi {/5 la America.
Mai toţi emigranţii sult născuţi şi crescuţi in Romă.oia, bărbaţi .
i~teli~·enţi, cu oarecare i~1 trucţie, cu cunoşLinţă de limbi şi mulţi
dm e1 cu o oarecare poziţi materială. Pe lăngă astli. cei mai mulţi
sunt tineri, robuşti şi destynici la muncă .
. . ~olonia _moin~şteană, cte a pus nume le mo_şiei pe care s'a sta-
bilit. Roş-pma (prntia funcl;mentală), a avut la mc eput oarecari ne-
ajunsuri din partea adminij\tratici turceşti, aşa că se văzu silită. a
cheltui intru regularea po;iţiunei sale, toţi l>anii de rezervă, şi a
trebuit apoi sit recurgă la ;·enerozitatea publică pentru a se putea
organiza. Dar colonia se a}ă acum in deplină linişte, căutănd a
,. :ă.ştiga timpul pierdut. Roşţ'.lina e o colonie ele oameni muncitori,
ce drt speranţe bune. ,
Col~ni.•S~ma.fo, are o po\\iune foarte bună, aec s•nătos. Ea are
"'13 fălci sau 474 ele pogof'e loc arabil şi o proprietate aşezată.
9
l ă ngă mare, 'l'antura, cu h pogoane sau 45 fălci loc arabil· in
tota l v33 pogoane sau 258 făl f loc arabil, osebit de loc de păşune' şi
d,e paclure ~ne_~ pe a_tăta ţii poate mai bine, după cum asigură
C. C. - Colomştn sunt 111 nui;lter de 70 familii reprezerităncl 435 su -
flete; din cari M familii (10:1~uflote)sunt întreţinute de C. o.

102 EMIGRAREA
Emigranţii din Samarin au versat in casa C. C. 33,000 lei, si a-
cesta a cump ărat moşia, a insta lat-o, prev ezenfU·o, pe căt a putut,
cu cele necesare, ş i a purtat şi cheltuelile de drum. Peste tot C. C.
a cheltuit 160,000 lei pentru colonia .
Toată suma încasată de C. C., de cănd un cţionează ca atare, A-
prilie 1882 pănă la Aprilie 1883, este de 35 mii lei, din care se
scad peste 15 mii lei restituiri la emigranţi, ce n'au putut fi primiţi
in colonie; iar cheltuelile sunt de 187 ,06 0, pentru t eren, colonie şi
necesităţile emigranţilor, tri meşii extrao rdinari la Palestina, impri-
.
mate si cheltueli de birou, .asa că casa se ~flă azi mai
fără ca coloni a să fie ăncă pe deplin aranjată şi fără ca să fie mij-
de tot sleită,
loa ce de a insta la in cur end o coloni e nbu ă, d eşi mi ·i de familii
sunt gata să plece in orice moment sub ob l ăduirea Comit. Central.
Curentu l nu a slăbit nici de cum. Lipseş te numai o ad everată
energie la cei însărcinaţi a conduce destlnele su curs alelor.
Pentru ca emigrarea să poată fi dar c ntinuată eu succes, trebue
ca să se stăruească ca toate socită{ile de migrare să fie in comună
înţelegere şi să aib ă o casă comună. / no~cuţi şi despreţuiţi, in mare ignoranţă ~i asupri re.
"Alianţa israe lită univ e rsală," care s'a ,convins că Evrei i din Ro-
mănia ţin serios să emigreze, şi ţin la a~easta numai spre a scăpa
d_e cri~ica st~r~ i~ care _se _află ; că aceşti· evrei sunt oamen i int e-
hgenţ1, harmc1 ş1 munc1ton ; s'au decla ' t ga ta a da concursul ei
la form are de colonii. nou e Ajutorul „Ajlianţei" va · fi de mr.re fo.
los, atăt pentru forma re de colonii, Căj pentru st imul area bogaţi ­
lor noştri. Dar mărturisim că e ruşine! ca Evreii din Romăn ia să
aibe nevoie de un ajutor material din 1treinătate.
Suntem ănse acum datori a vedea or. re cale pos bilă spre a do-
băndi mai curend pămenturi in Palestina căci sgomot ul făput in ţară
a av ut pe lăn gă celelalte efecte r ele, şi acela, că toţi cari vor să-şi
păstreze preponderanţa in Palestina , ,e grăb e s c a- şi dobăndi te-
renurile cele mai bun e şi mai frum oa~ , aşă că proprietăţile incep
a se to t scumpi; şi mai e posibil ca a,ei, ce au diverse int erese in
I alestina, să facă pe Poarta ca. să neJ l, ppue si alt e greutăti; căci si
b ... ..
gre utăţile ce ni se opun acuma, nu cred,m să fie pornit e din propr a
iniţiativă a guvernul ui tu rcesc . De act a nu e timp de stat pe găn ­
duri , ci lu cr area tr ebue rein cepută cu st ·uinţă şi energ ie . Să nu uităm
miile de fam ilii ce nu ved altă cale e m ăntuire . Şi cari, deşi cu
mari r egr ete, sunt totuşi sili ţi a părăsi ăm e ntul, pe car e s'au născut,
crescut, ş i in car e au atătea suv enir: sc umpe ! ·
FLAMlN J H 11,IWI 103
SCHIŢE FUGI IVE
1. BENIAMIN lI 1
)
Iată un căletor indrăzneţ şi cu drept cu Vl 11L fn.imos . El se che-
.
ma Beniamin ' si ' fiindcă in al doisprezece lea :o col un alt căl e tor cu
acelas nume Beniami n de Tudela, cutreieras e 1~.rLri <I pl'l.rtate şi că-
• '
pătase un mare renume , ii plăcu să fie numit 13 ninmin al rr -iea.
Bă fi fost dori nţa după ţeluri ambiţioase ? Oine dinLr 11o i se poate
privi ca scutit de puţină ambiţie? .. .
Născut in Moldova, la Fălticeni, din tinereţe se dete onl rl ului,
,dar fără folos. Curagi os şi intr eprinz etor, instruit oare cum i n g ·
o-r afie si nautică se hotăr[t a căl etori prin ţări ne esplor ato in ă
i:, • '
.bine, cu scopul sp ecial ele a v izita pe coreligionarii sei, a cun oaş Le
datine le lor şi a descoperi locurile lor de şeder e puţin cunoscuLe.
P rin cipiul, care el mişca, era foarte umanitar, triburile de Evrei,
ce locuiesc acolo, nefiind in comunicaţi e cu fraţii lor din Europa,
nestiind chiar dacă există pentru ei frati de religi e, trăiesc necu-
Beniami n deci voia să vază pe aceşti nefericiţi şi să grăiască
către densii. Se duse mai '\ntăi la Viena pentru sprijin şi informaţii,
de acolo ~urcese prin Constantinopo le, vizitft ţărmurile Mediteranei
si la 184 7 ajunse in Alexandrie . Str{tbătu apoi Egiptul, Siria, Diar -
bech ir, Curdistan, Mosul, Bagdad, Pe rsia, Basora, Ind iile, China,
Afganistan şi prin B::i.gcladse intoarse in Europa. Mai tărz iu vezu
Italia , Franţa, Spania, Algeri a , Marocul.
Oprindu-s e cătva timp in I:[anovra publi câ aci in limb a ger-
mană o descriere a căletoriilor sale ), precum publicase cu căţiva
2
ani inaint8 o altă in liipba franceză.
La 1859 se dus e in Statele-Unite si atinse Californi a. Şi despre
.această căletorie scr ise t;ate parti cula;·ităţile şi lucrurile vezute .
El primi dovez i de sti m ă ele la prin cipii şi guvernele tuturor
-~ărilor. Intr' alţii regele Suediei, in 1863, acordăndu-i medalia de a~r
P ent ru st iint e si arte ii adresâ o scrisoare foarte linguşito ar e, m
" '
.& o
per Flamin i Servi (To-
') Extras din Gli Isrcteliti d'E,tropct nellct C'iv'iltci
rino, 1872), p. 233-2 34. . . . .
') Această scriere poartă t itl u : J . J . Beniamin, Acht Jahr e -mAs ien und
A/'ri ca (a 2 cd. 1858), care, impreună cu Eben Saphir (1866 ~i 1874) a c~-
lătoru l ui Ia cob Sapltir, sunt singurele isvoaro de informaţie asupra E vrei-
lor din Asia, Africa ~i Oceania. (Notct traduc. L. M. Ş.)
104 J3ENIAMINII BENEDETTO FBANCHETI 105
e . . t"l voastre etnog rafice asupra ţărilor
care s zice .. . . . . Comurnc a •11 eînaintea voast definitiv de canto la St . Sava şi la şcoal
a centrală. de fete din
si populatiilor al căror nume - ră - era u abia cuno Capita lă.. Si in anu l scolar 1881 - 82 fu rechemat la
'. v;;u at~as inalt ă stim ă de la inv ţaţii noştn . . . . şcoala centrală. Modu( conştiinţos cum d-nul postul de la
scute, 1 . . . al m eu a ve exprima mulţ , ş1 eu viu _m stie a-si îndeplini datoria, ne arată notitel e
Franchetti a ştiut şi
num ele ot, ş1 111 ,
umir ile noast re pentru ţirea p~·emiilor mai in ar.elaş senz, in toate
publicate după. împăr­
o erele voastre, cari sunt acum podoaba b1•bllot1 . . . « ziar el.e. Să. cităm după
ce1 ~e 1e_. . "Romănia liberă" din 6 luni
P I 1864 că.J etorul nostru era să reînceapă. 1882.
escur s1~n~le s~le, şr „Cu prilejul impărtirii premiilor pensionatul centr
si cu ocazia acelei aşi ·solemnită.~ i inlasala al de domni~oare
de astă dată. avea de g ănd a vizita interio rul Afn ce1. Merse la
n
centrale au cantat un imn scolastic ia doue Senatului, domnişoarele şcoalei
. s; fiind lipsit de mijloace, ii se adunâ . . t ·'b voci, cu cea mai perfectă in-
aci pnn con t, u- to n aţiu ne, compus de Mtrăn ul profe
Londia, ·/ l ·e o sumă. însemnată pentru
acest scop, dar moa rt ea tente persoane în mu z ic ă au felicitatsor B. Franchett i. Cele mai compe-
pe veteranul nostru profesor, pentru
ţiuni ~ar icu a1 t . 4 Maiu din acela s an, că.nd totul era acest briliant succes, string {mdu-i măna cu efuzi
el lovi pe net1ştepta e m < •
deja Cu toate aceste, la începutul anului şcolaune." r 1882 - 83, d-nul B.
Fran chetti se vezn înlocuit prin un fost elev
gata de po_rnire. ·t· ţ· sunt aceia cari se consa al seu in mod cu
Dacă bmemen a l
cră alinării umanităţii totul ilega l. B e tră.nu l maestro va fi simţit
anse o măn găere ve -
.
<
. 'locul căreia trăiesc, cu eăt ma 1• mult . nu • fi demni de zencl că. toată presa a protestat spontan
vor . eu, in modu l cel mai
m m1J aceia cari despreţuind t rud ele şi je.rtfind afecţ . . energic. ia contra acestei „ mare n e dr eptă~ i,
fă.cut ă. betrănului şi
acest num e ' ' ule, c~- simpati cului profesor , care a servit şcoalele
·
11.ndă +ări depăr . lor mai civili · cu desin tere sa re ş i cu
in tate s
_ pr_·e ·a·at_rage at~n?ţ 1a popoare . un zel deosebit, tocmai atunci. că.nd versta
înaintată. şi seră.cia ăl
zate asupi ra neferi · iţor rnJ os1ţ1 Şl apasait .1 . Flamini Servi. amăreste."
In ' urm a acest ui prote st, Ministrul a trebuit
s ă recunoasc ă gre-
2. BENEDETTO şala sa şi dă.du betră.nului profesor un post in
FRANCHETTI Craiova, unde ve-
teranul a fost imbră.ţi şat c.;u cea mai mare
Numele lui Fra nchett i este unu din numele căldură.
cel~ m~i si~ patic e Incă in anul 1881 primi maes
J: . . . • te in +ară. «Romănia liber ă))
trul nostru, ca recunoaşter e a
din (6) Iull 1882, meritelor sale pentru ţară, ordinul Coroana
Ş i mai
.
bme cuno scu ~· . . ează. s i caval er ; ş i in 1882 societatea « b in emeritan
Romăniei, gradul de
vorbmd de B. F. l tti se exprim ă. despre el cum urm
' i anc rn ' , ., ţilor Italia.ni», ei acorda
ai .
toate ziarele din Capitală. deatunce .. medalia de aur, ,,pentru merite artistice,
1·nt r'un mod ana 1og m filantropice, şi patriot ice."
De notat e, că. aceastr1 societate are ca preşe
.. .. ' est Flechtenmachor ~1· Franc .. l tt') dinte pe eruditu l im-
Romanii datoresc tn umvnatu 1,~1· (Wx i_a 'og orul necul
10 1 · perator al Brasiliei si. numeră. printre m embr
·· a tivat al Muzelor de i ei pe Victor I-Iul:;<;>,
gus tului muzi cal m ....om"'m Cairoli, Depr etis şi ~Iţi· de asemenea tali e.
respandtre
Ja noi, ei yau lucrat,. e1 au
Francltett1 e acel artist de
~:~:a~-:
. · ' . t . el prima semfmţă. .. . Venera.bi·1ul
: re a respă.ndit gustu l de muzi că. vo-
. +.· ' . si care prin caracteristicele lm com-
de această societ ate, ni se asigură., scrie «Bine
1882, care aduse ă.nt ei această şti.re onoră
Distincţiunile acordate
le Public» din Iuli
.toare pentru artist şi
cală. in tinerimea a doue gen~r·a pentru ţa r ă., au mare valoare, că.ci sa a.coardă
. .d
pozi'ţmm e muz1 ,·ca a luat mnat. ~t .mn1 ··1· a es~cutat pe la biserice din Bu-
1va ~ D-nul Franch ett i are un fiu, asemenea maes
cu mult ă. cumpăneală.
. . ă.
' . . . '. . ·t l St-Sava Jituro'ia do St-Vas1.1e, ~1· tro, care se bunnă.
curo~t1unpreun, cu elevu. drn mter na
. u. ' . " . . asemenea de mult e simpatii si se stră.duest
St.-Ioan, un indelungat timp de noua. am,. fără să. pr etinză. mei o resplată de a servi art ei şi ţerei, pentr'u cel antei c'ea
e ca si p ărintele seu
' adoptivă., pentru oel
de la guvernul nos~ru. . f t ··mul profesor de muzi că. in Bu- din urmă. cea n atală.
Lui Franchett 1, ca1e a os pn Benedetto Franchetti, care a venit in ţară
mai în altă., artist format, face part e din comunitatea sefar din Italia, deja ca
cure sti. datorează multe persoan e din societatea cea dimilor, şi el face .o-
. noare nu numai acestei comun i tă+i ci si tuturo
desv~ltarea lor in această. artă. . i • r Evreilor din tară..
l . ·mpresario a operei i·taliane, a introdus 1·11uunte nia •
C 11.1.
a vec 1m i . l urnit ă. lui publicul bucureştean s'a pu- 3. UN COPIL
prima operă. italia nă şi ~u. ţ . '1te stao·i uni de prezenţa celor
POET
fM
tut des ' a un .'sir de am ' m t.mail imu intru
<" '
aloaerea acestor t rupe, ei
In revista lite rară Albina Pinduliii din 1866
, găsim un necro-
mai. bune trupe . Ră.vna maes ru u log, a unui copil isra elit de nouă ani, I-Ierm
o an Lampel.
Eacă. acel necrolog int eresant:
atră.geh luade genera le.
Să ne intoarcem ochii şi să vărs
De la 1858 pănă. la 187 1 Franchetti a funcţionat ca pro esor
f ăm o l acr im ă de durer e asupra
ta lentului secerat in l eagăn. t
Pentru aceasta veţi face o vizită . V. niţi cu
mine. Intra ţi -in a
8
 GB. H. GR ANDEA UN COPIL
106 POET . RECENZIUNI 107
. t cărei esterior tradează gust ul germa~ . Urc~ţi sc_ara i~- nouă ani, care plinge pe piatra micului morm ent unde este scris:
~e:s~ă c:~f: l ; icioare lor; nu turburaţi liniştea_ ace~te1 locurn_ţe 1l1 ca1_e "Aci doarme Hermann Lampel."
~f~:i~v r~pausul precursor al morţei; intraţi ~ăra ad tat ~ m cap Gr. H. Grandea .
~ V d t · este inundată de o lum1t1ă u ce' un · ~ta~
di~ dre:t~ere!s:rt acel care e \ntr' ensul iubeşte lum ina ceru_lui'.
ISTORIA COMUNIT A TILO
t:ll r?ănnd:~ae~1~:ri! ~::t~~t~fi~~~cş~ uc~1l~;·iţ!i~fi :i:r~~~f1~{~~~l~.~
1 , R D IN T ARA
~I~;f
care se eg
)

"' .
fereastră Acel care zace m p,at e un cor)il de rouă am a·
Numai. atunci se va putea scriQistoria Evre ilor din Romănia,
a fta. pe " ~ . te că o să moară şi scrie p'o· pernă pusa. cănd , pe lăngă exp loararea docum entelo r şi cercetarea tut uror ope-
proa.pe. E/ . _1~n~e~:~;!~-~~~1_mDar ce scrie? Observaţi fruntea lui cu: rilor căJ e torilor străini , ce au trecut prin Romănia ;) vom da o
a-
pe t::ia~ -~ 11~a;~ mai tărziu ar fi ars de foc~l inspiraţ! ei_, aeru l fig~rf tenţie d eoseb ită şi fapte lor şi tr adiţiil or păstrat
e in memoria be-
l
gs!le citiţ'i in acei ochii, cari sunt galbem, pent~·u c,tă m mo~len t rănilor , vom că uta s ă aflăm vechimea instituţ
iilor comunale israe-
, . . . ă t · ·
poeet
e elite, ne vom interesa a d escr:itinstituţiile, ce au existaţ odată şi cele
eţi. vedea ca es e iin copi
de in spll'a~1esă tc~pere ă s~,; ~~J~u; din părinţi german i. (israeliţi)
·
mai există ; vom descifra pietrel e morm en tale pe jumătate şterse;
ce
Act:s~o:r~. c~in o~~m~ntul naştere i a respirat aerul ţerei,_ car\_a cu alte cuvin'.e, numai după ce vom avea ănte i ·istoria comunităţ-ilor.
es . '. e N stie de căt limba romană, dar o ş ie D-nul Iac ob Psantir are meritul a fi cel ă nt e i , care a av ut ni-
petruns 1~ s1~gel~"ts u .căn~ă 'U n a.mic mi-a adus prelude le aces tui merita idee de a vizita cimitirele din ţară ş i a copia in scripţ iile de
atăt de bme m c::. 0 pe
nouă
· ă · pietrele mormentaJe, de a aduna faptele păstrate in mem oria bet
na mamei sale '
·1 de ·
poet cop1 '
ani
,
care a murit cu mă.na m m, ră­
CU ocl1ii la floarea sa pe care, ascu ltaţi cum · ă t t' · nilor şi a căutat să afle documente privitoare la Evreii din ţară . Abia
a C<n a O' acum in urm ă anse, au început să se cul eagă intr'un mod
Do dmd eu m'am bolnăvtt, mai
serios documente vechi şi a se exploara descrierile căle toril or,
'l'ranclaflrn a vo~tojit; ce
De cănd eu m·am pus in pat, au tre cut prin Romănia. Colecţi uni cari se publică succesiv
in
Nimeni nu l'a mai udat !... ,,Fraternitatea" (an. IV şi V). D-nii Dr. E. Schwarz feld, Lazar M.
Şa i ­
neanu si Dr. M. Gaster, sunt in primul rang activi in acest senz.
. 1 . t· de acel flagel care s =- ceră. generaţiile născende,
Cop1lu era a ms · ·t ză: dar cu In ce priveşte anse tradiţia şi căutarea inscripţiilor vechi, abia
. . l In durerea lui vede că amic ii nu 'l ma~· v1z1 ea '' s'a.u fă .·ut un pas inainte. Acum ănse in urm ă el. Iosef' Kaufma
poJaIU · .nn
toate acestea , in versurile ce 1e consacr·ă ' el z1ce ·. in Piat ra, s'a dedat la niste cercetă ri vaste si scru puloase, si a
re-
In adover nu pot pretinde usit a str inge un materiaÎ bogat si variat p·entru istoria ~omuni
-
Vai t ca să me vizitaţi: tdţii din Piatra. Ceeace se găseşt~ numai in dicat in cartea d-lui
Am O boală ce se 'JLtinde Psa ntir, se arată aici pe larg şi intr'un mod complect. Vechile
in-
Si venind ve atacaţi. scripţiun i morm entale sunt t oate copiat e ;
d. Kaufmann a reuşit
co il nu c~nta numai jocurile, plăcerile ~i ~urelile ~ui_; chiar a descoperi documente privitoare la Piatra, necuno scute ăncă,
~~:~ in pcănd işi lua un aer serios şi scria (ri~eţ1_ printre lacrimi ) ş i care prezintă interes pentru istoria tuturor
Evreilor din Romănia.
din t . +. In cursul viete1 sale In general, descrierea e căt se poate de co mpl ectă ş i va putea
O dulce es e viaxa • sluji ca model pentru acei, cari zeloşi pentru cauza israe l ită,
cel
L a on:u1 t .bo"'at Ori care om bogat, s'ar
Se scoală tărziu tare, decide a luera tot cu acea r ăvnă şi tot cu acel zel, cu care a
Amara os e msa'.:' ' . . . crat d. Iosef Kaufm ann.
lu-
La omul cel sărac; Se plunba m halat . Această lu crar e de mare valoare, va fi in cure
Ce credeti ? A scris şi de patrie, ascultaţi: nd publicată in
ziarul „Fraternitatea". Fie ca să nu remil.ie o lucrar e unic ă .
o frumoas • Cu căt ai fost inălţat.ă,
ă Romănie,
Ai căzut in sărăcie. Cu căt ai fost lăudată, - ----~Q99._
__ _ _
•rară tristă, prăpădită,_ Cu atat esti ingenuchiată
•
1;
Inima 'mi este ma• h m tă, De Prusia blestemată
Cănd te ved că suferi ri':lu Si el'Austria vicleană,
St. nu pot sa. t e a.1 . t eu I Ce'i curat o buruiană.
RECENZ:IUNI
u .
Bi~t co il ce ai fi devenit tu' dacă ferul ~umpli_t al morţe1. :1u
te-ar fi se! r~t ? Că.ţi din junii de astăzi, c_an. pretmd ,c~ t acă~
lele lor merită mirtul Pindului, nu pălesc mamte~ muzei a e 1 e
­ Dr. M. Gaster. Literatura populară română de ... cu un apendi-
ce: Voroava Garamant ilor cu AIE>xandru Machedon de Nicola~ Costin.
 M. SCHW ARZFELD RECENZIUNI 109
108 .
-acelui ce păseşte pe un te . .O' .
Bucureşti 1883. Ig. Haimann, librar-editor. Tip. Curţi
i Regale. 12°,.
ulele· cu un carac t~t~! ~bur. ŞiO'in a_cest: introduceri,. ca şi
"in capi~
xrr+Bo5 p., 5 lei. popu - ace le drn partea a II si Cănte c l m1t benei al,_ cum sunt mai ales
bită literaturei
In anii din urmă s'au dat o atenţie deose regăsi toate teoriile ;i toate defi: -~'.·1 asme le, dm partea a III, vom
lare romă.ne. Cu mare zel se stringe mater
ialul acest ei litera turi, . or materii, făcen-
-du•ne a vedea cu multă 1 ··t t 1.11e asupr a acest
din „gura acelora ce ştiu multe", şi deşi
criti.c , totuş
colecţ
i mater
iile
ialul
nu au
existe
fost
nt
tot-
pre- Aces te le fnveţam si 1 ~~~ i e:
/1
acel~ care ~unt
Gaste
mai admisibile.
r, dacă o pri-
deauna publicate intr'ur. mod vim ca un mozaic si ·ne o ..' car. ea d_-lm
u o cercetare mai de aproape. Mai
Dar cartea d-J~/ Gastet~~ toa părţile
zintă deja destul inter es pentr e1 comp one~ te.
multe studii s'au publicat deja asupra unor
părţi a literaturei
~ă e co~y usă dm ~n şir de
studii prive sc mai mult partea es- studii, pe cari le putem ceti cu fo~te , totuş i ajcăt ue
populare; dar in genere aceste a areta si originea. itn ce intreg, nedes părţi t. os rn mod izolat
ori cerce tăril e au de ţintă
tetică ; si numai arare t
. r vine acum, cel ăntei, de grupe ază intî-egul ma· Căt de frumoase si de int e. ?e
D. D°i·Gaste Căntice, Descăntice oi·i Basme ie~an : ~~ :p?ir ex. capitolele despre
'/ e _c ş igct m mteres, dacă le cetim
ne, arătă nd isvoa rele şi filiaţiu­
teria l al literaturei populare romă in sirul lor natural Ved
nile ei. spr~ a forma lanţ;! int~: a unc.101cum se
uneşte verigă cu verigă,
D-sa işi împarte opera in trei părţi : In litera
tura estetică, etică
capitale, iţi apar atunci ati·t ~:P~~ ţ!e . acest e, can sunt cele mai
şi r e li g ioasă. fi altfel conc t ieş I, rncăt nu poţi înţelege cum
ndria, de Varlaam şi. ar fi putut epu e.
In litera tura estetică, vorbeşte de Alexa 'I' .
. . . .
le populare romantice eona fundamentală urmărită d
n e aut01 m rntreaga :sacălucni re,
Ioasaf şi aşa mai departe, despre toate cărţi. odată introdus e in teorie, care se aplică la o.· cărţil e
strein ~, cari popul ară, este
şi nove listic e de importaţiune
curat de origină literară <d l ice I eraturft
ntic ,. . t · . , cari. se
lit eratura romănă, au deven it propr ietate a popo rului. . , e un caracter, ·,roma . . ' ori te i.qios
Proverbe şi Ghicitori . potrivesc cu firea si cu ustul influenf~t astfel asitpra
In literatura etică tratează despre Fabule, acestu-ia, incdt o ~are ffarte d :pop~rutui, au
reşLe autor ul toate apocrifele _lor <}onstitutive ~i~ intrat
cu totul in popor, şi form ează in a~/ment~le
urmtL
In fine in literatura religioasă
şi apocalipsele introduse in lit eratu ra romă. oă; trece
rii şi
apoi la căntece
ca concluziune : poveştilor, al baladelor al ~,. /f principa!a,. fondul original al
al cant·tcelor de stea etc.
de Irozi, cărţi de prev esti ri şi de noroc, Dofto socotite ca plăzmuirea ;oporu~o .ii~? e or,
Basmele . Acest lucru odată sr abilit ui m ?azul nostru) al celui romăn.
elor, alt indic e al
Cartea se inchee cu un indic e al manuscript
in fine un indi ce mănarea cea mare intre' o ' ~~ es~hcă uşor ele unde provine ase-
cărţilor tipărite, de cari s'au
servit autorul; şi
vt~ş
le; r.ăci mai toate a u pr~t o ipuri comune Pe lăoo·ă a
i ~ - ş1 balad ele populare uni versa-
t .
cupri nsul intreg ei cărţi.
real, arătănd intr'un mod alfabetic . . tiunea trer.ere din ţ ·ă . ceas a ma.1
Fiecare capitol este un stud iu
cuprinsul cărţii de care e vorbă, un cuprins
de sine stătă
rezum
tor,
at
in care aflăm
in genere foilr-
e ş1 migra
t:
vii, prin povestit~ri veniţi din a~ a~~\ ~' . fapt ce espl!că, de ce
1

x~Iă'
. · . . "'
pnn mtermed!i directe,
; in cari liter aturi po- asemănarea in literatura pop 1 t1, e mai mult concentrică, de ex . . o
te bine ; apoi ni se arată provenienţ a cărţei
baladă ori un basm 10m . ă u a1' m lt ,
e proto tipul, şi prin care mediu n samănă mai
pulare regăsim acelaş subie ct ; care
e, ce au .bul găresc, unguresc ori ne' t d . . u cu unul serbesc,
a intrat in literatura romănă. Apoi ni se aratlt
schim băril
mresc, . ecăt t;U unul francez ' italian
ţiuni existe nte in lit era- ·etc .. căci cu căt dep'ă 1·ta1.ea este mai mare c t t fi.
suferit la noi; ni se indi că divers ele redac . '
ş1 diferen~a e mai mare.
, on ac u1 rnd mai mic,
carte tipări tă; şi in fine, ni se arată ,
tura romănă, ca manuscris, ori
cari elemen te au intrat de acolo in acea parte
a litera turei popu lare ro- Elementele princip 1 et? . nu sunt dar după
teoria desvoltată de a\: c~io;is.tittle basmele
unii, in mod greşit , ca i
S' ngura lit e- , ..ele origi~ă mito-
măne; care e considerată de
ti etc. logică, cum susţin e Grimm s~ss~~~ 1! ~~en t.e vechi
otnvă , relati v foarte
ratur ă populară. , adică in cănti
ce, descă ntice , poveş
noue, de origină literară. Deci ·fiind ast~\ CI_ d.1mp
In toate <Lceste observăm o cercetare profu im ea ştiinţei, in,
ndă, o cunoşhnţa
e ' mc1 nu putem căuta măcar
tradiţiuni romane in literatu;·a· popu1ară
perfectă a materiei; întotdeauna
autorul e la inalţ
ceea ce autorul a neglijat a ne s u .romă. nă .
curent cu toat e cercetările făcute de inv eţaţ
ii streini asupra di ver-
Gaster ştie a utiliza to- naturală a acestei teorii e că n ~ t°~ a1ce ş1 ceeace e o consecvenţă
ară s_e află in o veci-
selor materii a lit era turelor populare. Şi d nul
da loc la o căt de mi- nică fluctuaţie; că, cu in~etul disl e:.a Ul a popul veclu, pentru a da loc
tul, fără a cădea in pedantism, fără a putea la alte noue; căci altfel am treba · elem ent ele
că băn uială, că face lux de erudi ţiune , şi iar fără a merita impu-
fost înainte lipsite de. poves•ti , baraa esăetp~e s upunem, că popoarele au
altora fără a indica
, c.
terea că s'a folosit de t;ercetările si vederile p ·t d ce s· .
i, cari la noi in ţară a1 ea a everat originală in cănti
aceasta cu conştiinţiozitate ; lucru;i fireşt
dar '. .1 p~v~şt1, o vede bd-nul Gas-
foarte mare . ter numai in modul de comb·rna1e a matene1 si in "1·im a cu ido- ·
constitue un merit şi un merit .,..
e 1e, care deseverses te asimi la. " •
Dacă am lua numai scurtel e introd
uceri in materii, ne am put ea ,.,1smN. • • , 1ea.
pet runz etoare, proprie · l se pare că d-nul Gaster, in s ustine rea teo1·1·e1·
convinge de acele vederi sănătoase, clare şi x saţe, pe care a
 \

M. SCHWARZFERD RECENZIUNI 111

110

căn­ meri~ă o .mai aspră an1zare. Cine poate face mai bine si nu face
reusit a o dovedi in mar e parte (in mod irefutabil la colinde si
fie clm on ce cauză, e vrednic de osindă. ' '
tice· de stea), trece peste limita adeverată, in dauna puterii de con-
cepţiune a popoarelor. Deşi materialul literatur
elor populare un i ver ~ar ?ăt de _greşiţi am fi, clacă am căuta să. acoperi m meritul
la un neînsem nat numer de prototipuri, faţă cărţu ~nn. erorile de .limbă. Cart ea el-lui Gaster are O valoare asa
sale se poate reduce
lor etc., totusi de ce d~ m~1e ş1 e de_ un mtere s atăt de capital pentru literatura
naţi~­
cu imenzitatea si variaţiunea povestilor, căntece ală, căt
am crede, că a.ceste prototip uri sct·ise, sunt opera unui singur cap ncilă 1om~n~ şi _literatu ra compor ată univers în aceste erori,
din elementele . Tot astfel s'ar putea abia
ingenios, şi n'am admite mai degrab ă, că ănsuş i multe se po~ pn v1 abia ca un pu~ct negru
. sau
principale din prototipurile scrise, sunt de proveni enţă populară? băga i~ s~amă un ele lucruri nu tocmai bine puse la locul lor
oarecan rncongruenţe in materii. Pentru că aceste mici scăde/i
se
te
D;,r acest fapt nu micşurează intru nimica tăria teoriei desvolta mat~ria -
cu un materia l asa de variat si asa percl f~ţ[L cu rr~odul in care autorul a tratat mai într eg
şi susţinute de d-nul Gaster cumpăni t, studiat cu profund i-
de bogat : că literatura scrisă in(luentează cea vie in popor şi
tlec'i lul, c~re_el m~1 pes_te tot loct'.l bine
din urmă . tate ş1 redat 111 o formă concisă , dar clară.
nu poate fi separat ă de cea
_In literatura romă.nă nu sunt multe opere de atare valoare si
va
Meritul lucrăre i d-lui Gaster e cu atăt mai mare, cu căt n'a mai trete lungă vreme, păn:\ ni se vor prezent a opere mai perf~cte . *)
foarte
avut predecesori pentru materialul romăn, decăt in o parte 5 Auf.
mică, care ocupă abia căteva pagine in volur.oi noasa carte a d-lui , .. Iosef' Sus~m'.tnlLSemiten und Antissemiten. Schauspiel in Press-
cu mult talent şi cu multă zugen .von... Bottusc;J1an, 1883. Druok v. LOwy & Alkalay in
Gaster . Vorbim de materia lul tratat
ştiinţă, de d-nul B. P. Hasdeu, in volumul
II din „Cuvinte din Bă­ burg. Sebl~tve~·lng de,; Verfassers. 16", 131 p.
trăni". La acest material ănse, d-nul Gaster a adăugat paralele . _Aceasta piesă, cum ne-o arată titlul, e cu totul tendenţioasă
noue, a atras atenţie asupra punctel or ce scăpase ră d-lui Hasdeu ; Ş_i m gener~ cea mai grea lu crare beletristică, e acea curat tenden~
materia l nou, necunos cut d-lui Hasdeu. ~10.a~~·. căci a_utorul r!~caută atunci a fi inspi ra t şi a lucra
după
şi s'au servit şi de ·un
ele mspuaţrnn~, ci ,el e sil~t a fi sclaviil tendenţ ei sa.le. '.l'otuşi el. Suss-
Pe l ăngă asta d-nul Gaster a trebuit să urmărească un şir piesă
ani materialul, in mare parte netipărit, al literaturii popu
lare man~ a ştrnt să combme ast~el ~ucrurile in căt să ne dea O
din cari teatia.lă de un oare care m ent literar.
scrise ; si ne-a citat in opera d-sale 61 de manuscripte,
in mare parte necunos cute; un merit ce in P_ersoanele .princip~le sun~ bine urmările şi arătate intr'un mod
n:1tu~al. Numai r~reon mtălmm oarecari exagerări.
multe ~ixte, cari erau
Căci dacă unele manuscripte
Scenele sunt 1t1 genere frumoase, numai ici colo se găseste tăte
zădar ar căuta cineva să-l micsure ze.
nu le
existau in bibliotecile Statulni ·sau ale Academiei, nimeni arată
nu s'au ostenit să le examin ez,~ o sce_nă sau ~-onvo~·b.1rede prisos. M,1,iales partea in care ni se
scuturase înainte praful şi nim eni
c?ng1esul _an~JSem1tlc e ~e tot nepotrivită. Tot astfel converz aţia
al d-lui Gaster.
mai de aproape . Acest merit este dar întreg
dm scena I_IJ pg . 74, căci nu vorbele . ci faptele trebue să ne arate
Mai se adaugă la aceasta un alt merit. că n'a scăpat d-lui Gaster adeve_rata ţmtă. adeveratul caracter al perso anelor ce urmărim inti"o
; ma-
de căt prea puţin din materialul tipărit al literaturei populare descnere. I'
a trebuit să-l stringă ănsu-şi
Prefaţa ocupă 48 pagini, aşa că am putea-o considera ca O 'lu-
terial ce nu l'a putut afla in bibliote ci, ci
de
cu osirdi e, timp de mulţi ani. La cari se adaugă şi neeesitatea c~are ap_arte ;_ ea. conţine multe argumente tari, are peste tot O
·or-
utilizez e. Lu-
dme logică ŞI _e rnt~u. cătva şi spirituală.
a-si procura singur operile streine, ce trebuea să le Dar aceea avem de im
cruri ce d ..Gaster cu drept cuvent le-a relevat in prefaţa crtrţii ză satiră,
d-sale. încetea a fi
putat a:1t?:ul~11e, ca m multe locuri satira
Un iilt merit intrinsec al acestei cărţi, proveni t numai din con-
gl_uma ~i uon_i,: sunt prea comune, pentru că autorul s'a silit să
facă
ui materia l romăn, este descope rirea piea mult spint.
stiintioasa cercetare a întregul
ce n~-o face d. Gaster: In ~enere luată, lucrarea d-lui Sussmnnn este O lucrare bună '
,,că aşa numita epocă a „decadenţei literare",
cum se num~şt~ acel se- ce se citeşte u şo r şi cu interes.
col (al XVIII) de către acei, ce 1:u s'a1;1oc!.1pa t
cu ce1:ceta rea lm, ş1 ~u.iden~
tificat starea politică cu starea literara. Dm cercetăriledin noastre de aici, can N. L. Popa {li Evreul de.. . Craiova 1883 Lib . Filip Lazar. 120,
a literară acea epocă, roese 31 p., 30 b . .
imbrăţi sează numai o mică parte din mişcare
ă broşură scrisă in formă de dialog merită a fi luală în
tocmai contrariul. Poporul romăn n'a amorţit pe vremea acea, cum se credo
pacinic . Aceast
in general, ci activitatea şi energia sa firească, s'a retras pe cămpul
r." o scurtă recenziune
) "Pgn~ a um n'.a. apărut asupra acestei cărti de cătunoscut
al muzelo
Această importantă lucrare, are numai o scădere
: pecătuiri con- 1
. s~usa e · · 8_1av1c~ mt „Educatorul'.',_an. Ip. ·104.-C a revistă cri-
tra limbei romăne, cari nu au putut proveni de căt din negligenţă, t1.~ă ,,~ontempornnul a anun~at apan~mnea cărţei cu aceste cuvinte sem-
m cat1ve: ,,Cartea:_este foarte însemnată şi vom vorbi in cur~md des re
căci autorul dă dovadă. chiar prin această operă, că e un perfect cititorilor noştri. D-l Gaster ei;te u~ul
d~nsa. D~oca~data o reco_n~andăm.llmbei
cunosce tor a literatur ei şi limbei romăne ; şi chiar pentru aceasta dmtre cei mai cunoscllton m ale române''.
 DR. M, G.A.STER RECENZIUNI 113
112

n'.~re _,aface cu etnografia . şi. a cărei µ_ a rtizani nu sunt şi inrudiţi

se am ă pentru tendenţa ei. Ea ţinte ş te de a combate căteva pre- ea ce 'şi propun e Renan
provenit şi care e ade- pnnt 1 o desce~enţă co1:1ună , iată chestmn
judeţe contra Evreilor, aretănd de und e au
de a rezolve m confer mţa de faţă. Rezulta tul la care ajunge este:
verul in privinţa lor.
Asemenea brosuri fiind destinate mai ales pentru popor, ele tre- ,,Că această rasă, pe care o privim ca idealul etnosului pur ce
s'a con·
căt
bue să fie scrise intr'un stil căt se poate de popular cu o limbă ilor
servat de a lungul veacuri lor, prin proprire a căsători mixte a fost a.
parte
mestecată foarte mult cu sănge străin ce i s'a infuzion
ma i curat romănească. Dar , această condiţie lip seşte in m are at. (pa~. 27).
şi
acestei broşuri. Astfel la pag . 8 - 12 se face prea multă vorbă Renan ajunge la acest r ezultat, bazat pe unele citate din Ios
e-
înalt . Şi ne-am mira dac ă cineva ar scoat e ceva că ar fi
int r'un ton prea phus şi din alţi autori antici, din care ar r ezult a Evreii
din cele scrise in pg. 26 - 28 unde e vorbă de "asimilare ". desvo ltat o ardoare deosebită pentru proz elitizm in curs de 2 -3 vea-
de
U n alt lucru ce trebue lu at in seamă la ase men ea lucrări , e c~~i _r:el?uţ~n! i~aint ea lui Crist_os. A ceş~i prozeliţi a r fi fost
apoi
n'au un caracter general şi pe cari
a nu atinge acele puncte, care reprez mtă apoi era reacţiu nei, care se
care pumn c1eştm1. 'I aJmud~ l
poporul nu pune preţ. Astf el „asimilarea" con ţine o idee, pe pronunţă c_u seven_t ate m contra pr~z~ li ţil~r . Dar totuşi, şi in urma
putea atin ge numai int r'un
poporul nici n'o înţele ge , şi car e s'ar Ta lmudu~~! se mai constată convertm la Judaism, precum e
cazul
mod indir ect. cu Cozarn .
Trebue din contra să punem gre utate pe cele mai mi ci lucruri, Cercetănd insă mai de aproape istori a reli gioasă a Evr eilor usor
se
; cum
in cari poporul crede, ş i care-l face a judeca fal ş pe Evr eu va putea co~vinge ori cine, că dacă au fost convert iri, ele nu' erau
e lu area singelui etc. mei. o -~ată 1~ ac~l grad, rnm Cl't'de Renan, pentru a inriuri as
upra
B ro ş ura de faţă are in sine ş i oarecari părţi
bun e ; aşa r es pun-
puntă_ţu. ras~1. Smg m: nu tăgădu eşte că ce::t mai mare parte erau
sul Ev1'.eului de ce refuză să mănănc e cu popa ; apoi mica intro- ri evreest i · dar de
ată in senz ul ar et at aci de numai Judai zant es, adică observau un ele obiceiu
ducere , etc ., aşa ca, d acă ar fi preluc;r
aci. păn~ la Ev r eu_ mai e _u_n pas mare, obrezui rea. De 'altă parte
putea fi o scriere bună şi potrivi tă pentru scop ul ei. cu
noi, ar mai toţi „au _devernt creştm 1, aşa incăt sinagogA. a r emas numai
a~ev_ăraţ_u ei ad_erenţ i. To_ţi sau mai toţi prozeli ţii erau perduţi pen-
Leon Woltf. Colec[iune de basme şi poveşti po pul are, ghicitori
tru JUda1sm, chia r de la rnceput. Insuşi esempl ul Cozarilor, citat
de
N. t. Naţiona lă (Edito r H . Steinb erg
culese de ... Bucure sc i (1882)
Renan, ne dovede şt~ aceasta . _Mai_ int [iiu se ştie din izvoare arabe,
an ti cvar). 16°, 253 p. 1.50 b. şi apoi
?ă ~u tot, ~opor~il s_a con vert1t, ci numai clasele dominante.
D. Leon Wolff se ocupă de căţiva ani cu traducere de scrieri popu- descend enţii or Evrei? Dacă
i din ~n cme sa t mai put~a re cunoaşte Cozaril
lare din limb a ge rm an ă in limb a romană şi cu culegeri de pa.v eşt mt reg ul popor a pen t, cum să se fi păstrat numei Cozarii Ev rei ?
dou poveşti popular e rom ăn e
g ura poporu lui. In co l ecţia de fa~ă pe lângă Se po~te că puţi?i din ei să fie ajuns in Ţara romane ască si in
culeget ori lor, ne dă d-l Wo lff
pus e in această colecţie cu permisi unea
1~umăr
din Grimm , aşa că de n'ar Ungana'. dar căţt au putut fi aceştia ? De s igur numai in
o traduce re frumoa să a că.torva poveşti
foarte ~1 c : căci alt fel am . fi av ut date mai pozitive in privinţ
a lor.
am
fi un ele fan t azii streine, proprie povestelor germane , mai că nu trebue _să s~ mte, că mai toţi Evre ii din Europa sunt con-
e romane , scoase din viul graiu al unui . Ap?1
crede c ă sunt pov eşti popular al ţii prin urm are: rasă.
smgem, descendenţi unu de la si 0
frumos povestitor !
romănească, totuş i Spiritul in~lt i_n care _autorul a ţi~ut această confere nVt se oglin-
Deşi r egăsim peste t ot locul frazeolog ia cur at
deşte foarte brne m cuvmtele următoare, cu care se inchee :
.
vom atrage atenţie d-lui Wolff, că ici colo, se vede urm a un ei ne-
gl i ge nţe. . ,,Faptul etno~rafic, d~ o importan~ă capitală la originoa istoriei, perde
dm ce m ce mai mult dm această importantă, cu căt inaittUim in
civili-
Traduceril e aceste faţă cu cele precedente, ne arată un pro- r ea
gres însemnat făcut de d . Wolff; aşa că nu putem de căt a'
l feli- zaţrn . C~n~ Adunar oa nationa l ă din 1791 decretâ emanci parea Evreilo
părăsea scă cu totul gen ui romanti c şi nuv elist ic se oc:1pa foarte p_utin de rasa lor. Părerea ei a fost că oameni i trebue' ju-
cita, ş i a dori ca să
atari decaţi~ '.mdupă sangele lor, ci după valoar(l a lor mo-
in care nu reu seste, ,,i s ă continu e cu atari trad uceri si cu care curge in vinele
rală ~1 11~tel~ct uală. Franţa trebue să fie măndră de a considera toate
popor . Numai astfel va face• servicii re- ace-
scri eri populare culese diri de a sfă­
ale lit eraturei rom ăne. ste ches~n drn partea lor umană. Opera secolulu i al XIX-lea este
caută acuma să
M. Schwarzf eld. răma orice ghetto, şi eu nu fericesc de loc pe acei care
le. re~onstr ueas_că. Rasa israelit ă a adus lumii cele mai mari servicii . Asi-
m1la~a cu d1fen~ele~aţii, in arm onie cu diversele unităţi nationale,
ca r eligie. C011ferenţă ţi­
rasă şi ea va
Ernest ltena.u. Judaismul ca
nută la cercul Sai nt-Simon din Paris la 27 Ianuarie
188 2. Traducere conturna a face m vntor tot acea ce a făcut in trecut. Prin colabor area ei
de Dr. (E. Schwarz feld) Bucureş ti 1883 Tip . Mihă.le scu 8 °,31 p. l 1. al ăturea cu toate fortele liberale din Europa , ea va contriJ- i
iu in cel mai mare
Este judaism ul o rasă in în ţ ele s ul etnogra fic, sau o religiun e, care grad la progresul social al umanit ăţii.
114 DR. M. GASTER
'l'raclucerea romănă se clatore~te el-lui Dr. E. Schwarzfelcl, care ,t
ştiut să reproducă frumuseţele stilistice ale originalului.
Haggacla sau ceremoniile celor duoue ser i ale Pascilor. Tradu-
cţiune din Limba francrsă ele E. 'l.'. Reve~ută şi corectată de Zechri
A. Lewi, Rabin al Sinagogei IsraC'lite-Spaniole. Craiova 1883 . Librar-
editor S. Benevenisti 12°, 52 p., 50 b.
Această carte, a cărei traducţiune o avem inaintea noastri:'l, si
pe care voim să o caracterizăm in căteva cu vin te, face p,n-;e c1tn
liturghiarul evreesc.
Ca ori ce rugăciun e evreească se comp une si această carte din
părţi biblice şi din căte vrL reciLnţiuni scrise intr'un stil neollebraic.
Afar~ ele_ aceea mai conţine I-faggacla pe la sfirşit şi căteva părti­
cele 111 formft ele căntece populare. 'l'oDte a , este trebu e tradu..:e nu-
mai ele a dreptul din limba ebrai că, pent ru a mai conserva oare-si
cum sp iritul acleverat al originalu ' ui. Primul defect al acestei
traducţiuni este deci, că nu este făc ută clupă original, ci după o
traduc ere franceză , prin urmar e o traclucere de a doua mănă De
aci apoi de<'.mg e şi defect ul limb ei; căci trnclucetorul a intrebuin-
ţat ('on strucţiuni neromţrneşti n eologism e cu totul de prisos, acolo
chiar unele :wem cuvint e bune, romăn e; asa: pervers (p. 11), sa-
crificii pacifice şi victime pascal e (p. 2 ) etc. etc. ; Dar ceea ce e
m ai gra v, i:-ste că traducerea nu coresp unde de loc originalului.
Astfel d. : psalmii ll 3, 114 (p. 27-2 ), rugăciun ea după masă
si psalmii (p. 32 urm.) la ('are su poate vrdea şi traqu erea noastră
din Sidur.
Mai observltm in sfirsit că tocmai căntecele popular e , cu cari
se inthee Haggada n'au ·fost traduse· s i tocmai acestea au o mnre
1
importanţă culturalrl , cum se vede d. e': din studiul el-lui Hasdeu,
asupra povestei num erelor.
Nu putem clar de căt regreta această traducere romrrnă si a
dori o tradm:ere complect:\ şi nouă a Haggadei făcută după 01igi'na1.
(;. Litarczek, Palestina. O descriere de orientare gen era la, cu
unu prospectu scurtu asupra Syrii ele . . . Craiova 1882 Libraru,
Editor(1 şi Tip. Filip Lazar. 12°,50 p.
-JWip Lazar şi Iobanu St,mder, Harta, Palestinei 2°, mare.
Edit . Filip Lazar 1.50 b.
Lucrarea el-lui Litarczek pe lăngă interesul generel ş tinţific, are
şi un interes special pra :tic, căci corespunde unei cerinţe actuale
1
de a se cunoaşte Palestina sub toate puncturile de vedere, mai cu
seamă din punctul de vedere climatic şi economic.
Intr·o schiţă atăt de mică a adunat d. Litarczek material un intere-
sant, şi recunoaştem cu plăcere caracterul obiectiv al descriere i, Gare
nu-i nici de cum optimistă, cum ar dori poate unii, ba putem zice că
bate puţin in pesimism. -Intre isvoarele cercetate vedem insă cu mi-
rare că lipseşte cartea de frunte a lui Baedeker (Socio) indispensa -
bilă pentru ori ce cercetare modernă a Palestinei.
D. Filip Lazar şi Iohann Stimdner s'ar fi putut asemenea folosi
pentru Harta, de hărţile geografice din acest manua l, lucrate de Ki-
REOENZIUNI 115
epert, cari rectifică unele, fixează altele, si sunt in general recuuos-
cute ca cele mai esacte ce esistă. Hartâ este lucrată cu mare co-
noştiinţiozitate, iar ezecuţiunea litografică se vede că e facută ele
unul, care e un bun litograf, dar e cu totul străin de principile har-
tografiei.
Dr. M. Gaster
"ii"iO·Carte de rugăciunr pentru
Dr . .M.Gaster, ~~"it!'~nt,.E:)M
Israeliţi tradusă de . .. Bucureştr 1883. Editor L. Steinberg. ('l'ip.)
Stampfe l, Ecler et Comp. Pressburg. 120, (VIIIJ+444. Pret ul: 12 J.
4 1. si 1.50 bani. • '
Orice traducere prezintă greutăţi. Greutăţile sunt insă mult mai
mari, cănd traducem dintr'o limbă veche cum e eea ebraică, foarte
concisă şi de o mare varietat e in cuvinte şi espresii. Mai ales Si
durul, compus din bucăţi et i,·e şi cănturi de s l ăvire, prezintă difi-
cultăţi ş i m ai mari prin a eea, că ele su nt din di verse rpoce si ele
concepţiuni deosebite, cari cată să fie reprodu se căt mai ficle'1,in-
tr 'un senz clar.
D-l GasLer, cunoscencl aceste greutăti, a căutat să le invingFl si
putem zice că a isbutit pe deplin. Trebuie să admirăm claritate'a
ş i frumoseţa stilului şi a espresiunilor romăneşti din această tra-
ducere
D-l Dr. Beck, care a publicat in „Fraternitatea" an. V p. 148 - 50
o recenziun e detailată asupra acestei traduceri, a atras cu drept cu-
vent aten ţi e asupra modului in care d. Gaster a r eusit să traducă
„Psalmii" şi „Pirke Aboth" (1 ilde din betrăni), căci âceste părţi pe
lăngă că sunt cele mai grele ele tradus, sunt şi cele mai insemnate
din cartea de rugăt:iuni
Fără incloeală că intr'o asemene lucrare, la care nu există nici
un model in limba romănă, căci Siclurul tradus in 1868 nu merită
de căt a fi ignorat, e imposibil să nu se strecoare un ele erori.
D-l Dr. Beck s'a încercat a indica toate părţile indeoseb reusiLe
şi toate erorile _ ce s'au strecurat in această traducere. Ne unin; si
noi CU O mare parte din aceste Ob erva~iuni ; DU e inS[L exact Că
0
totdeauna după prepoziţi u nea pe substantivul trebuie să fie ne:-nti -
culat. De asemenea nu putem aproba alungarea cu ventului „sur -
ghiun" sau „ canon" cari sunt şi astăzi vie in graiul popular s i
întrebuinţate in literatură. Căt despre cuventul „biserică", deşi rie-arh
uni cu inlocuirea lui prin „sinagogă", totuşi abia am putea im-
puta aceasta d-lui Dr. Gaster, ca o greşală căci mare parte
din Israeliţii munteni (ales sefardimii), desemnează prin cuv entul.
de „biserică", casa noastră de rugăciuni.
Pe lăugă observaţiile d-lui Dr. Beck mai adaugăm, că sunt oare-
cari pasage nu inclestul de clar redate ; astfel la pag. 31 frazele
13, 14 şi 15, unele, dacă pers. II-a s'ar fi inlocuit prin a III-a şi
dacă s'ar fi suprimat semnul intrebărei, sensu l ar fi fost mai clar.
Mai cu seamă că d. Gaster, care cu toate că se ţine strict de
116 DR. M. GASTER
tecst, a mai făc ut uz de ase m eni înloc uiri de persoane, spre ex. in
,,Baruch" pag. 7. . să-şi urme ze mer sul seu in tot timpul căt durea ză intoarcerea pen-
Asemenea ind icăm din parte-ne căteva din bucăţile mai bine
reuşite: .Ma tobu" pag . 1, ,,Mizmor" pag. 2 1 şi 27; ,, lamn aţeach"
pag . 116; etc. etc . - ,,Ithbarech" pag. 20, poate servi ca un esemp lu
din cele mai frumoase de traducerea m ăeastră a cuvint elor sinon ime,
pe l ăngă cele a r ătate de d. Dr. Beck .
Această traducere poate fi dată cu folos în mana junim ei ce voieşte
să'si apropie cunoslinţi in limba ebraic ă si a l ărgi cerc ul cunostin-
ţel;r in limb a ro~ănă, acelor ce ştiu bine lim ba ebraică . fă;·ă a
poseda ind eajun s de bin e cea romănă.
Iosef Daniel.
NOTIŢE
David Emanuel, Docţor in şti inţe l e matemati ce de la facul-
tatea din Paris, in urma concurs ului dat ş i după recomandaţia una -
nimă a juriului exa minator, a fost num it prof.esor la facultatea de
ştiinJe din Buwrejli, in Septem brie r 882, secţrnnea matemat icelor ,
catedra: ,,Teo ria foncţiunil or". - .1:c lăn gă aceasta d-nul D-r Eina~rn~
el funcţiuonează ca pro fesor de matematice la şcoa la de podun ş 1
şosel e şi la cur sul slip~rior ~l şcoalei m~litare. .. . .
Dr. }'rieclmann, dm Iaşi, care a facut stud u emmente m Ger-
mania, funcţionează deja de mai mul ţi ani ca profesor de fi lologie
la f acuitatea de litere clin Piza.
Dr. Leon }'eder asemenea năs cut in Ia ş i, care funcţionează ca
pro/esor la Facultatea de drept din Douai, a fost numit in acest
an ofiiJer de ..Academie in hanp, in semn de recunoaştere a me-
ritelor sale.
Carl Cosiner, doctor in chimie de la facu ltat ea din Berl in, a-
cărni merituoasă teză despr e „der ivatel e b de Naphtylam in" a fost
recunosc ută cu mari laude ca: ,,specimen eruditioni s et juditii pro-
babile", funcţionează ca chimi st in servic iul pirot ecniei armatei din
Capitală, şi ca profe so r la şcoa l a de artificieri. . .
Leopold Stern cuno scut prin compoziţiil e sale muzica le, m a1 ales
prin acele care poartă un caracter cu d esăve rş ire naţ i ona l , a fost acum
de cuernd rid icat la ranab ul de cava ler al A. S. R. princ esei Mari a de
•
Lus ignan, primind decoraţia Melusine , dr ept semn de r ecu noaştere a
merite lor pieselor sa le muzical e. . . ..
La expozitiile judetene din acest an, ca ş1 dm anul trecut, Evreu
s' au destins prin diferite · obiect~ model, sau obiect e de artă, pentru
care mai multi au şi fost pre mi ,1ţi căpătăn d · me dalii el. I sau a II -a,
sau dip lom e de onoare. . . . aco peri suma de 200,000 lei ce reclamă fundar ea liceului . Din listele ·
O nouă inventiune. - Nathan Silberberg ceasormcar m Iaş i, după
o muncă stărui toa;e de 5 ani ş i cu însemnate sacrificii materiale a
isbutit să construiască o pendu lă ·matară perpetuă, care nu are 1;1e-
ce sitate a fi into arsă cu cheia s:1u in alt mod, intorcendu-se sm-
"
NOTIŢE 117
g ur ă prin schimba-rea temperaturei. Un mecanismu face ca balanţa .
dulei, şi un al doile a mecanism nimiceşte puterea motrice , indat ă ce
g reutăţile ajung sus, pentr 'u a nu se rup e lanţurile de cari snnt
atărnate. D-nul Silberberg a obţinut deja un brevet de invenţiun e din
partea guvernelor Angliei, Franţiei şi Austro-Ungariei.
O colecţie bogată de proverbe. - Reproducem dnpă ziarul
nNeuzeit " din Viena, notiţa următoare , s cris ă de d. Dr. Ad. Iellinek:.
Viena, Aprile (1882) - D-nul M. Sehwarzfeld in Bucureşti este unu
din cei mai sirgu itori cul ege tori de prov erb e poporane israelite şi a re-
uşit deja a stringe peste 5,ooo de pro ver be ş i a le aranja după natura
materiilor. Această culeg ere e de mare importanţă pentru cunoaş­
terea spiritului poporan israe lit, ş i publicarea ei, nu numai că va
spori comoara int elepciunii poporului evreu, dar va uşura intr'un mod
ved it , de a se petrunde in modul seu de a ve dea şi a gănd i. Mai
cu os ebire interesantă este acea rubrică din această cule ge re, ce con-
ţine proverbe in care Evreii se jud ecă pe sine insuşi şi alte po·
poare. Şie ştiut că Ev reii se critică ănş u ş i in mod ul cel ma i aspru
şi se jud ecă cu totul obiectiv.-Zic etoarele evreeşti asupra naţiilor stre-
ine, dovedesc de asemenea o pE>trundere adăncă şi în ele se re cunoa şte
fiecărui;i cu calmul necesa r, şi fără de prejud e ţe, partea sa cea bun ă.
„După cum aflăm, d. Schwar zfeld e g ata să-şi publi ce bo g ::ita şi
preii oasa sa col e cţie cu o traduc ere şi un glo sar. - De oarece şi d-n ul
I gn atz Bern stein din Va rşovia, voeşte să'şi ti pă r f ască co lecţi a sa de
prov erbe, literatura isr ae l ită se va îmbogăţi de o d ată cu o comoară .
preţioasă de inţe l epc iun e po porană .
}'ondaţiunea JiiJlel Jlfanoach.- La anul 1869 au făcut D-nii
Emanuel Ji !sac Hill el Manoach o donaţiune de roo,ooo lei uni ver ·
zităţii din Bu cur eşţ i. Ve nitul acestei donaţiuni, după modificările in-
troduse in actul de donaţiune in r 879, ş i sancţionat e de M. Sa
Domnul (Mon itorul din 29 Iulie r 879), sunt destinate : r ca cu ve-
nitul şi cu prisosul r ezultat de la I 869 să se intreţie bur sieri io străi­
nătate ăncă noue ani, 2) să se p oa tă da chiar îndată bur se din acel
ven it la studenţ ii ce urmea ză la univ erz itate a din B ucureşt i ş i mai
c~ seamă la cei de la facultăţile de liter e ş i ştiin ţe , 3) Să se deGgă
dm acel veni t premie pentru lucr ări lit erare ş i ştiinţifice la epoce ce
va găsi de cuviinţă consiliul uni verzitar.
I n aces t an va avea loc un concurs pentru acordarea un ei burse
anuale de 3,200 lei, pc timp de trei ani de z ile, cu inceper e de la
r O ctombr e 1884.
Ofrande pentru iustructiune . - Mai multe Doamne din eleita cr eş­
tină din Bucureşti ş i-au p(opus a funda un liceu model numit St.
Gheorg h e. In acest scop s'a u deschi s liste de s ub s cripţiuni pentru a
tipărite in ziare, vedem că Evre ii au subscris 33,500 lei (vezi Fra -
tern itatea an . V). Intre sum ele subscrise figurează num ai căţiva cu
5 ,ooo lei, intre cari vedem ş i pe d-nii Solomon Halfon ş i M. Posner.
Afa ră de acest e ofrande au Ggurat de mai multe ori in Monito r
~
 118
mul ţ umiri din pan ea Mini sterului de in struqiun e pentru di verse o-
frand e in bani , ori in obiecte pentru ş c oli, f ă cut e de Ev rei.
C u ocazi a impăqir e i pr emiilor mai mulţi E vrei au dăruit cărţ i ş i
bani pentru premii .
Toate ace st e ofrande, sunt, in raport, fo arte in semnat e.
Librari-editori Evr ei. - La noi in pră librari-editori sunt in
numer foarte restrin s ; mai cu s eam ă sunt de tot puţini , acei ce caută
a scoat e mai ales că rţi de valoar e; căci asem enea că rţi cănd nu
sunt scri eri se n z aţion a le, au o c ă ut a re fo art e mic ă. D-nul S. Samitca
librar de ran g ul ăntei din Crai ova, este unul din puţin ii editori , ce
ş i - a propu s s ă public e o coleqi e de scri eri lit erare, prin car e s ă corn-
. bat .:'lintroducere a ş i respăndire a unui soiu reu de romanuri , care din
n efericire se imp o rtea ză d e că ţiva ani incoace la noi ş i a că ror tra ·
ducere urită este intrecută numai de trivialitat ea cuprin sului " , dup ă
cum ne spune d. Titu Maior escu in P refa1a sa la „P atru no vele ",
ad a u găn d că : ,,Scopul Domnului Samitca este bun şi m erită În·
cur ag ian:," .
D -nul Samit ca a publicat păn ă acuma, a fa ră de nuv ele, ş i p ov eşti
tr adu se ş i ori g inal e, şi lucrări ştiinţifice, scrise intr 'un stil popul ar . A-
cum in urm ă a ince pm să edit eze căr ~i cur at popul are. Astfel Basm e
de cuno scutul scriit0r P . Ispir escu, cari au ap ă rut d eja; ş i „P ratic a
ş i apropourile lui Cilibi Moi se, aranjat e după mat erii ş i pr ecedate
cu bio g rafia autorului de M. Sch wa rzfeld", car e e sub tip ar ş i
va apar e in cură nd . Ase menea şi al te cărţi.
Ca primul editor de ccfrJi populare v.p m nota pe d. H. Steinberg,
cuno scutul anticvar din Bucur eş ti ; m ai adau găm pe d . Filip Lazar
din Craiova, care a editat as em ene m ai multe c ăr ţi popular e. - Alţi
librari editori sunt d -nii Haim a nn , Alkalay St einb erg etc., din Bucu-
reşti.
]fra.ţii Şra.ger in laşi s'au fă cut cuno s cu ţi prin răvna ce d epun
in c ă uta rea ş i adunarea de documente şi de monede romăn eş ti. --
P e lăngă acea sta au at r:is atenţi e asupra lor ~i prin scoaterea unor
serii de foto g rafii a tuturor Domnilor, a bărbaţilor de stat ş i a li-
teraţilor cunoscnţi romăni. - Guvernul apreciănd ace ste merit e ale
tin erilor anticvari din Iaşi, şi considerănd şi preţuril e redus e cu care
vend actele şi moned ele vechi ce r euşesc a strin g e; donaiiunile
ce au făcut archivei Statului şi Ac :1dem1ei, le-a acordat " "Servici ul
credinciosu" .
Conferenţ~ populare. - In lunile Octombr e, Noembre şi D e-
cembre s'au ţinut opt conferenţe popul are in sala „ Bara ~eum " in
folo sul s ocietătii „ R e naşterea", ce are de scop infiinţarea unei şcoli
<le fet e şi subvenţionarea şcoalei i s raelito-romănă de băeii din Ca-
pitală . Au vorbit . Dr. M. Gaster: I. Despre Talmud , II. Ori g ina şi des ·
voltar ea scrierei; Lazar M. Şăineanu: I. Inchiziţia, II. Un proces is·
toric; Dr. E. Schwarzf eld: I. Şcoala, II. Libertatea individului ; M.
Stlureanu : F em eia israelită; M. Schwarzfeld: Literatura populară
israelit ă .
Precum vedem , acest e con fere nţe se deosebesc de cele ţinute in
I 877 de diţ i va m embri ai fo stei so ci e t ă ţi „Ro m anizar ea ", prin aceea
că , afar ă d e dou e conf er ente , t oat e celelalt e au tratat subi ecte isr aelit e.
Isa c Ili r nllerg, bacolo~ eat in liter e şi ştiin1e ăncă de la 1880;
b un cuno scet0 r a limb ei ş i lite ra tur ei ebra ice , car e a contribui t cu
că t ev a artic o le in a nii tr ec uţi ai «Anuarului » şi in „Fra terni t at ea " ;
a murit in Badu in Mai 1883 in v erstă de 23 ani . l ăsănd in urm ă· i
ce le mai vii r eg rete.
Vechiul nostru cola.bor a.tor Lazar S chein, :scăleşt e acum : Lazar
M. Şă in ea n u, 5Ub care nu me şi fig ur eaz ă a rt icol ele ce a public at in
,,Anuarul " del fa ţă .
L I STA ABONATILOR 1
)
Bucur e ~t i
Adolph Schor, Max . Weissbhitl1, Sal. Rubin st ein , Michel Victor, Adolph
O-aster, M. Harten st ein, A . Lindenberg , M. Mihalovi ci, H. Garfunk el, Solo-
m on Breyor, I. Gansel, Mauriciu I. Ipcar, I . Mark us, D. Victor, A. M.
Eskenas r , fa idor Einh orn , Sami Guthmann , Heinri ch Lobel (Craiova), Leo-
_pold Sch1lcl, H . P. Wechsler, J. Kaest enbaum, Sal. Weiserm ann, M-lle Elise
Rosent hal, Adolf Blau, Simon ·wo tff, Iacob Schlesing er, I. Marcovici, I. Rubin,
Dr. A. Ia slovici, Dr. A. Weinberg, S. D. Littm ann, David Zucker.
Li sta d-liti M. E. Na chmia s : M. E. Nachmia s, I. L. Bally, E. L. Semo,
S. E. Pappo.
Lis ta d-liti A ureliit 1.'urcu: B. Konig, Iosef Schwarz, Elias Nemt ianu
Lista d-lui Mauriciit Segal : D-na Sofia E::1 k enasy, D-soarn Marie Eske -
nasy , Nathan Heskia . •
Li sta el-lui La z.ar Jvf . Şaineanu: Lazar Edelseid, Elias Fischlor, H. Korn.
P l oeişti
Li sta d-lui Davicl Geliger: B. Kalmanovitz, Adolf Rosenblut b, Isa c
Schwarzma n n, Ioseph M. Cohen, David M. Cohen, Heinrich I. Nissim 2 ex.,
B. Greding er, Isidor Thal , Cociu Hasan, Mendel Pred inger , Dimit rie Theo-
dorescu, Mendel Pred inger, David Goliger.
Pit e:şti
Li stei d-lui Elia s Corner: I. Fink elstein Iacob Weber Kalman n Som-
rner1.Meyer Naftaly , D-na Eva Rosenberg, 'Moscu Herd an,' (C. Lun g), Albert
Schonberg, D-şoara Marie Fişer, David Parn es, E. Corner.
Turnu-S eve rin
L ista d-lui L eon H. Tiw i : Abram Oser, Mayer Marcus, Isac I Alhalel ,
Abr . H . Eskena sy, Leon Pererea, Isac Penhas, Lebu H. Levy, Metzger, Aron
I. Cofinu, Leon H . Tuvy .
Tirgoviişte
Lista d-lui I. L . Hochberg: Isac Hart, Carl Gli.ickmann, Isac Bertmann,
B. Theich (Galaţi) , I. L. Hochberg.
V as lui
Lis ta d-lwi .B. Blut stein: Morit z Magder, B. Bluts t ein, Iti c Herscovici,
Nathan Schwarzenberg. •
Roman
Li sta el-lui Ia cqttes Gross : Saide Schwarz (Ia~i), Ia cques Gross.
Braila
Lista d-l'ui Iosef Lăbel: At h. D. Gheorghiu , Iose f Labei.
*) P u b li căm aicea num ai nume le acelor abonat i ce au binevoit a plăti
costul abonament elui îna intea apari ţ iunii „Anuari1iui."
 ·!

<'Q\..\0Tli1:
~ 0-9'
ACADEMIEI ABLA DE MATERII
\
A ANULUI AL VI-lea PENTRU

·~~i>-~"' PARTEA SUPLIMENTARA

ISRAELIT
Pag ..

Calendar pe anu l 5644 (1883 - 1884) . . . . . . . .

PARTEA LITERARA
. III
I
Dr , M , Bcck, Hillel I. Studiu biografic . . . . . . . . . . . . . 1
Aurcliu Turcu, Poesii: Unul plinge; Tu ai plecat . . . . . . . . 24 „ CUUNSUPLIMENT
CAIJNDARlSTIC
Dr. M. Gastcr, Cabbala. Originea ~i desvoltarea ei. Studia istoric ~5
James Darmcstcter, Och'ire asupra istorii poporuliti evreu. Traducere PE ANUL
de Lazar M. Şăineanu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 37
S. I. Rosauis, Celibi Behor Carmona. O pagină din istori a Evreilor-
Turci. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Dr . l\L Gaster, O poveste talmudică in literatura romănă. Studiu com-
56
5645 (1884-1885)
parativ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 62
M, Sclnvar zfclil, O avansare . Epizod din viaţa lui Cuza-Vodă . 67
Lazar M. Şai n canu , Un proces istoric, stud iu . . . . . . . . . 73
Dr. E. Sclnvarzfeld, Rabinut făcetor eleminuni, povoste populară israe-
lită . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 86
ANUL
AL VII-LEA
Davill Jurescu, Poesii: Mut voiu fi.. ; Dus de dorul meu selbatec, după
Andreas Brociner . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 95

V AR SUB REDACŢ'IUNEA LUI

I A
Emigrar ea Evreilor din Romănia . . . . .
Schife fugitive :
l Beniamin al II de Flamini Servi
. 96

. 103
M. SCH WARZFELD .
.. ., )
2 Be11ecletto Franchetti . . . . . . . 104
3 Un copil poet (Flermann Lampel) . 105
Istoria comunităf ilor din fară . . . . . . . 107
Rece n zi uni:
M. Schwai·z/"eld:
Dr. M. Gaster: Literatura populară romănă . 107
l. Sussmann: Semi.ten .A.ntissemite n . 111
N. L: Popa ~i Evreul . . . . . . 111
Leon Wolff: Colecţie de basme ... . 112
Dr. M. Gaster :
Erne st Renan: Judai smul trad . de Dr. E. Schwarzfe ld . 113 BUCUREST I
E. '.r: Haggada . . . . . . . . . . . . . . . 114 14, TIPOGRAFIASTEFAN MIHALESCU,STRADACOVACI,14
C. Litarczek: Palestina;- Harta Pastinei . . 1 L4
Iosef Daniel: Dr. M. Gaster. Cartea de rugăciuni . . 115 1884
Notiţe ... . . . 116
Lista abonaţilor . ·· . . , . . . . . . . . . . . . . . . . 119