59

:scoate până şi trunchiurile subpământene de papură, ce-i

t1n
, loc de zahăr. Drept fructe sunt ciulinile oolturate,
, cu miez
,ca de castane. Ca lingură foloseşte o scoică înţepenită în ·des-

--·.:, . . - v=_
-r::::
1 ..~. ci,..,. ~-

Adăpostul lui de vară e o colibă de stuf...

picătura unei nueluşe, iar ştableaua, strachina, e din lemn de

:salci,e.
Ca şi pentru păserile de baltă, pământul e numai locul de
-0dfhnă. lncolo viata s'o petrece pe apă. Adevărata locuintă
tr e duba cătrănjtă'cu 'smoală şi pe o faţă şi pe alta. ,
Ce sb-ucium duc pescarii mai ales, cei din larg, în luptă cu
mc,runii,. lungi uneori şi de 2 metri !
Nici odată nu mi-a fost dat să asist la o trudă mai pericu-
~----==-
- __
.~~
~~ri/Jfţ,1
.. - . -
- _____,,,,,__.__=--
loasă pentru pânea zilnică, ca la
12.- - .. o vânătoare de moruni, tn largul
mării, în fata
, Portitii
, Raselmului.
Am fost primit cu mare greutate
~ să iau parte la această privelişte

• -[ - ;~!\edb;{~~!i11~\~eitînc~~~ ~~g~!
··t i.." _.- 7 ; - - - - ţărmului Europei apusene. moru- •
,, ~-~ nii 9i neamurile lui fiind acasă la
-~~ · r ·"' ei în Marea Neagră.
·· · • ~Y.. De cu sară am poposit la ţărmu l
· ,,,.. · _·.'1""--;:;llf:!':: mării. De s i a păra t de tânta
~
ri,
plaga bieţ'ilor pescari, a bea am
- - - - ,I J
Vatra e în loc desthis...
putut închide .ochii sub polog.
Eram mereu ou privirea la cer, căci rni se, pusese cond-iţiunea
principală ; Dacă va fi vreme _frumoasă! Marea era liniştită;
valuri mărunte alunecau pe dunga de năsip plină cu seoicf, abea
-deşteptând un foşnet ca de mătasă. Pe cerul limpede, stelele
sclîpeau tot mai boghioase, cu cât întunerecul se înteţea.
Nici nu apucase bine să se arăte geana zorilor, când am pornit,
.împreună cu revizorul. In ceaţa alburie, ce se întinsese ca o
draperie de scamă pe luciul mării, să zăreau nişte pete întunecate,
escadra de luntre, răsfirate spre câmpul larg de bătălie. Pesca,riî
_plecară înainte căci şiragul frânghiilor de care sun:t aninate câr-

www .ziuaconstanta.ro
 60

ligele ascuţite, se întindea hăt departe. Jocul valurilor le:

ascundea continuitatea. Nu se desluşeau decât mănunchi,urile
de trestie, ca togele romane, geamandurile ce pluteau din dis~
tanţă în distanţă la locul unde frânghia este prinsă de ţăruşul

..... - .... ·- --
~- .. -
- _.,..._ .r--,.. ,,
.,'4zf__
De cu sară am poposit la ţărmul mări i •..

bătut adânc la fund. Plutele ce ţin carmacele spre faţă, rar

când se vedeau în săltarea valurilor. Ca nişte catarguri de luntre,
prăjinele ultimelor geamanduri de t1,estie dela capăt, se înălţau
ca dungi de umbre în ceaţa tot mai lumina.tă.
La unele zăvoade, operaţia începuse, dar fără resultat. Nief
o svâcnitură a plutei nu arăta eălaadânc se sbate peştele pri0s
, ae ascutit
în cârlig, asa , la vârf în cât întra mai adânc în carnea
moale, la fiecare smucitură. N·u e vorbă că uneori, câte un
urias al mărilor, în furia durerii rupe odgonasul cu cârlig cu
tot,, arătându-l tovarăşilor din fund, ca mărturi. e de răutatea
oamenilor.
Un chiot de bucurie spintecă liniştea mării, cutoate că vâslaşu
sunt ţinuţi nici să bată din l0peţi ci să alunece duba fără sgoxpot ..
La al doilea zăvod din dreapta, .atamanul a clat de ;veste că
pluta se sbate. El e conducătorul, el comand·ă, de el ascultă toţi.
Aplecat cu jumătatea de trup înainte la capătul lotcei, e atent.
Ar vrea parcă să pătrundă adâncul apelor spre a ve·dea ce fel
de peste s'a prins, cu icre ori fără icre. ln cazul c:lintâi vânatul
are p/eţ mare, deci şi partea lui şi a tovarăşilor e alta.
CniotuJ de bucurie vestea câştig. La un semn cu capul, aju-
torul e lângă dânsul. Lopeţile bat mai cu putere, trădând. ne-
răbdarea vâslasilor.
,
- Fii cu ochii ţintă la operaţie, îmi şopteşte revizorul de
lângă mine.
Totul s'a petrecut în câte-va clipe.
Atamanul trăgând odgonul spre el, din întunerecul valurilor
răsare spinarea peştelui cu solzi strălucitori Ca fulgerul, aju-
torul atamanului înfige timliacul cu cârlig la vârf, în ceafa peştelui
pentru ca să-i poată râtlica din apă capul. Cu o măciucă scurtă

www .ziuaconstanta.ro
ii dă
. o lovitură_ tapănă
> în numele tatălui, de-1 ameteste.
) , Ca
ţrăsrlit peştele nu se mai sbate. E aburcat apoi în dubă.
La această operaţie grea iau parte cu toţii. Ori câtă disci •
plină s'ar cere, neastâmpârul e mare. Dar dacă scapă cumva
peştele cu comoara lu.i de pietre scumpe în pântece? Unii se
urcă în piGioare, alţii se apleacă să vie în ajutorul operatorilor,
pentru ca să tra gă greutatea de carne în lotcă. E o învălmă­
şală de oameni, în mijlocul valurilor, care lovesc luntrea într'o
,-coastă, de intră apă peste buză. Cea mai mică nebăgare în samă,
şi pericolul e gata.
Neputându-l mângâia cu mâna, din pricina şiragurilor de solzi
ascutiti ca otelul
J. J >
si
,
a solzisorilor
,,
presărati în pi.ele ca într'o
J

hârtie. ou sticlă, -vâslaşii cântăresc din ochi morunul întins,

cu ochH stânşf, dar cu pântecele doldora de icre.
Soarele aruncă punte de aramă pe luciul mării, iar câţi-v.a
pescăruşi mai îndrăsneţi, s'au încumetat să. se avânture până
api;oape de locul unde, prin răscolirea valurilor, sperau să le cadă
, şi lor ceva pentru cina de dimin.eaţă. Atamanul îşi şterge fruntea
de sudoare, cu o batistă cât un testeniel· de mare. Toti vorbesc
.şi -râd votaşi , . dar scurt, căci •nu e :vreme de . perdut: ·
Inspecţia începe din nou. Luntrea e dusă domol dealungul
frânghiei cu plute, cercetată cu toată atenţia de atamanul aşezat
iarăşi la postul lµi de . comandă.
Operaţia relativ merge bine când marea e liniştită. Nenorociri
.se pot întâmpla nu e vorbă şi aşa. Peştele numai ameţit de mă­
-ciucă, nu rare ori să desmetice~te. In svârcolirtle lui desperate
poate lovi cu coada pe vre-un vâslaş neatent, rupându-i şelele,
Lucru însă ajunge primejdios, când marea să mânie1 i;ir va-
lurile sbuciumate se joacă cu lotca uşoară. Lupta e dată
.atunci ·p e două fronturi ; miscările, sunt mai iut, i, mai în cor-
date, cu atenţîe la fiecare lovitură de lopată.
Vânătoarea sfârşită, lotcele pline cu peşti se întorc până'n
.amiază la cherhaneaua dela Jurilofca. Strălucesc solzii smăl-

Strălucesc solzii smălţuiţi în bătaia soarelui..

ţuiţi în băt aia soarelui ce se ridică, pare că ar fi o încărcătură

de bumbi de sidef. Bucuria pescarilor e mare. Se întorc Gâ!1tând,
mai ales că acum e voie să-şi dreagă osteneala cu câte un gât
"-de rachiu.
In schimb nerăbdarea e la cherhanea. Patronul se preunblă
-de colo.-co lo pe podeaua proaspăt spălată a michiHei, hala de
,debarcader, unde trag dubele cu peşte . E nerăbdă t or, nervos,

www .ziuaconstanta.ro
 căci tot câ;,tigul atârnă de încărcătur.a ce vhne. Lângă el aşteaptă
lucrătorii, cu mânecele suflicate, cu pestelca de piele lustruită
de grăsime, cu ciubotele dintr'un viţel.
Cum se zăresc cele dintăi lotci întrate în Raselm, înfrigur.area
cteşte . Vi~e în joa şi concurenţa. Cher"ltanale sunt mai multe.
Care stăp.an va avea noroc mai mare?
Ajunge o aruncătură de ochi asupra atamanului, pentru ca,
st~pânul să ştie dacă e rod bun. Un singur cuvânt: Icran, îl
face să -si
, frece mânele de bucurie.
'

Forfota e în toi. Vâslaşi şi lucrători ajut~ la descărqare, căci

se cere grabă. Peştele e o marfă gihgaşă. Orice zăbavă strică.
Peştii mari sunt apucaţi de ur.echi .şi târâţi pe duşumeaua lu-
necoasă, cu aJutorul unor căngi în vârf de prăjini. Intr'e clipă·
sunt spinteca ţi. Sacul c1:1 icre se trage la o parte, se cântăreşte.
Toţi cată spre el, ca spre pietre scumpe. Se cântăreşte şi restul
peştilor în balanţe mari cu fundul de lemn, ce aduc aminte
de cumpănă zugrăvită pe păreţii mănăstiril0r. Maţele şi bran•
hiile sunt da te la o parte. E mâncarea pescarilor, dar şi a pisoilor
care se furisază
' printre picioarele lucrătorilor
.~ apucând câte o bu-
cată, cu ochii pe jumătate închişi, c u. mişcări încete de tâlhar is9usit.
lnsemnat la catastih, peştele e P,Us repede în lăzi, pregătite
din vreme. Cei mari sunt înghemuiţi, ori tăeţi; păstruga ori
nisetrul, mai mărunţi, sunt asvârliţi întregi, înmormâcntaţi
în ghiaţă mărunţită amestecată cu sare. ·
După nici o oră, totul din nou e în bună rânduială. Peste
podea se toarnă cu
.. căldările apă din bel-
I
ssug; lucrătorii se
A

spală de sangele în-

chegat rămas pe mâni;
lopătarii se trag pela
casele lor proptind
duba la mal.
Operaţia continuă
în· qdaia din fundul
Cherhanelii, unde s'a
deposita t sacul cu
icre. Acolo se vede
iscusinţa Icransului,
meşter în prepararea
icre.lor. Se cere grabă,.
Cherhanalele dela Juri Iofca dar mai ales cântărea­
lă din oohila saramură.
Sacul cu icre întins pe masa curată, e hăcuit. Fie care bucată
se freacă pe un citJr cu ochiurile largi, din care plouă boabe.
negre într'o sită mai deasă. Aici li se dă ceva sare, puţină, cât
să le îndulcească. Cu o lopăţică se aşază,tn .cutiile bine cunoscute
de toată lumea.

www.ziuaconstanta.ro
 Şi astfel cherhanalele sunt adevăratele centre de viaţă pe-
marginea de ape din Doorogea.
Sunt caracte·ristice ei. Se văd pretutindeni în lungul DunărU„
ca şi a ghiolurîlor mai principale, la loc ales, aproa.pe de izvorul
bogăţiei dar şi în drumul lesnieios pentru transport. De scânduri,.
ca nişte case, în centrele mari, cherhanalele sunt de regulă m0-•
deste oase de ~tuh, la locul u.ncle o gârlă se varsă în apa mare.
Nelipsită de lângă dânsa e gheţăria, cu acoperisul ca un con~
In jurul cherhanalelor e forfota . pescari10r. Aici se adună
peştele prins din apă ; aici. e zarva cântăritului, e târgul şi vama
,cu galăgia şi nemi.dţurpirile inerente.

- - -
-__ - - -__
- - - --___- -
. - - --
--- .___.
--.,
----.:---
__
-:ic::
..-.,..
_,_...--...
...........
,
-.---
-
_.;.._
...__..- ..
~

www .ziuaconstanta.ro
 IN LUNGUL RASEL/\'\ULUI

Partea nordică din răsăritul Dobrogei, a suferit mari .schim-

bări în cursu1 protofstoric al omenirii, contirruâdu-se şi mai
târziu. E zona de prefaceri întâmplate prin depozitarea noia-
nului de nămol cărat pe fie care clipă, de cătră Dunărea. A-
fluenţi ei îi aduc material din Elveţia şi până aproape de Triest,
din apropierea Nurnbergului până la Agram, din nor<lul Qar-
paţilor ca şi din adâncul Balcanilor. Tot ce transportă, se varsă
.în co1ţul Mării Negre, făcând să crească delta, an de an.
~a se lămureşte contro:versele aparente din datele vechilor
istorici şi geografi asupra Qraţelor Dunării. Strahon ca şi Herodot
spun că .sunt cinci, Pliniu enumără şese; Ovidiu pomeneşte
.şepte) pe când noi suntem obişnuiti cu cele trei braţe, spuse pe
nerăsuflate: Chilia, Sulina şi Sf. Gheorghe.
Un faJ:?t, din toate acestea, este sigur. Cuprinsul Deltei nu
este acelaş azi ea eri. Ne o spun şi urmele vechilor cetăţi din
partea locului. N'ar fi avut ni.ci un rost existenţa puternicului
'lstros, Pompeiul nostru, lângă stufărişul de la marginea unui
lac închis. In realit ate ruinile au rămas departe de ţărmu1 actual
a l Mării, după cum vech'iul port Adria, e la vreo 70 de km.
,departare de tărmul Adriaticei. Delta Padului l'a făcut oras
. 1 I
lăuntric. Năsipul Mării şi nămolul Dunării au. mutat ruinele
Histriei dela marginea ţă.rmuJui cu ,sbuciumul valuril.or, pe o
Jimbă de pământ, cu cârduri nenumărate de dropii. Nu e de
mirare că Raselmul a fost o da tă. golf, cu largă desohidere
spre mare, a .cel Halmyris al antici.lor, care întra adânc tn uscat,
împrejmuit cu cetăţi de apărare.
Evoluţia istorică nu este lipsită de influenţa evoluţiunii pă­ •
mântului. Cutremurile nimicesc cetăti , odată înfloritoare;
. . vui--
'

canii distrug cuiburi omeneşti, după cum marea face să amu-

tască viata porturilor, cărora tot ea, o dată, le dădea însem-
năţate universală.
lnchis printr'o lim bă de năsip, cu o îngustă Portiţă, Raselmul
a ajuns lac, iar apa lui a devenit sălci e. E ferit de biciuirea crivă­
ţului ce naşte talazuri temute în larg, abea tulburându-l din
lintştea resignării în care doarme.
Totuşi nu e mul,t de când făcea parte din mare. Dovadă este
şi ţărmul, cu urme!e proaspete. a vremii când le. loveau valurile

www.ziuaconstanta.ro
 ~
f V)
~
~
'<.
t..i
...:
.,,
III
a
·-·-o
~

·-ie
u
( I)

•
-<
...4.1
Q,
Ul

·-=
-o
(I)
Q)
~
...u
(I)

·--
U l,

:<A'
::
o=
o

www .ziuaconstanta.ro
• •

www.ziuaconstanta.ro
 65 •

-furioase, năruindu-le. Nicăeri, afară dbar de Ca\iacra, nu era

mai aprigă bătaia a"Pei răscolftă de . furtuni, d.e cât în dunga
-de stânci ce se în tindea în calea furiosului crivăţ. dela Jurii ofca si
până sus, sub Enisala. '
Puterea valurilor a despărţit insula de stânci, care formează
·usorul
, Portitii,
, cu urme de cetate la Bisericuta. , Tot ele,
în sbucium. turbat, au sculptat ţărmul, cu forme care aduc a-
·,minte pe acele depe coasta Normandiei.
lată cum, în ·drumul cu luntrea - căci vaporaşe nu circulă
pe fata,
Raselmului-, te întovărăseste'" , cântec de valuri cum nu
1e auzi în lungul mării, iar . privirea se desfată cu form-e si , co -
'lorit, altele decât dtncolo -de Portiţă.
Pornisem la drum, în luntrea cti trei vâslaşi, clin Jurilofca,
.sat mare, cu cherhanale sistematice, rămas însă pe al doilea
plan, după răsboi, ca centru pescăresc. Vâlcovul basarabean· i-a
,trecut îriatnte.
Dinspre apă satul pare un târguşor, mai ales de când s'aw
râdicat mari clădiri la marginea maluluL lndărăt îl străjuesc
..câte-va rânduri de mori de vânt, ale căror aripi înţepenite, unele.

.... .
,. .
Indărăt îl străjuesc mori de vânt...

Tupte, pe fondul mohorât al nelipsitei ceţi de dimineaţă aduc

aminte de crucile depe Golgota.
Inconjurăm capul Dolojman, înălţat •în apă asemenea unui
enorm buldog, la pândă, cu botul pe labe. E zid de pături a-
şezate clid, dirt care valurile au năruit blocuri căzute la picioa-
:rele malului. Sunt aceleasi stânci, care formează şi Bisericuţa
de1a Portiţa de intrare dinspre mare în Raselm. Din vreme
în vreme, când Eol suflă mânios, valurile se sbuciumă în jurul
.blocurilor,se vâră printre ele, albe de spumă, retrăgându-se
cu un şuer de ciudă. Le rod fir cu fir, le schimbă în bolovani
rotunziţi, până ce le pot rostogoli în sânul lor, pentru ca în
tihnă să le mănânce, după ce le pătrund cu umezeala caus-
tică a sărurilor din apă. Aşa se distrug , pământurile, în stră­
veziul adâncului liniştit; aşa se nasc însă altele noi, în tfhna
fundului, unde e umbră vesnică•
.
Săream depe un bloc pe altul, ca pe nişte lespezi căzute din
· năruih1ri, dorind să urc pieptişul ţărmului stâncos, pe cărăd
·priporoase. Când am ajuns sus, nu se vedea nici cer nici pă-
]. S im.ontscu. - Dobrogea. r,

www .ziuaconstanta.ro
 66

mânt de desimea ceţii. O vulpe trezită din somn , spăriată şf

ea, alerga de colo colo cu nasul în vânr, luând proporţiîle unei'.
fantastice fiinţi, când se oprea pe marginea pripoTu1ui.
Continuând drumul, abea putem străbate p·rin desiştţl s,t u-
fului ce a pus stăpânire
-~
,.: ) I~
~-.•
pe cotlonul dinspre Cara-
manc,hioL Nici o adiere orf
foşnet prin frunzişul de,
' \' "\. altfel foarte sensibil la cea
mai slabă undă de vânt,
producând acel susur tai-
7J nic, muzica obisnuită
, în
.r'r/.
...
deltă , -Şoapta unor fiinţi
nevăzute .
...luând ,prop&rţiile unei fantastice fii.nti ... Un nou colţ de stâncă,._
acel dela Jancina, răsare
ca un părete galbăn,, bătut în plin de primele raze de soare.
De aici începe decorul scurt, dar plin de v:ariaţii. Luntreat
aJunecă în svâcnituri sacadate. Când lop-eţile.• loveau apa, după•
o uşoară săltare botul vasului se afunda. Apoi urma patinarea
lină, până când din nou lopeţile o săltau dfn loc.
Respiram adânc aerul p.roaspăt. Apa despicată de luntre se
resfira în dungi tot mai lă,rgite în urmă. Stro'pii ce cădeau din
vârful vâslelor,, valurile ce loveau în coastele luntrei, între-
rupeau domol pacea deplină ce ne înconjura.
Câte-va rândunele se avânturară deasupra noastră, în sbor
de să.geată. Veneau din spre mal, se râdi-
cau cu bătăi repezi de aripi, se lăsau de
credeai că vor cădea în apă, pentn.i ca
iute să-şl aplece aripilet tăind aerul şi
făcându-se nevăzute.
Cerul se înseninează; soarele străluceste
în toata ,curăţe9ia lui ; păm.ânt ,.si âpă
capătă faţă nouă, prin resfrângerea I'uminei
din plin. Totul se trezeş te din t aina nopţii,
cu un tretnur usor
, ca si
, când ar -s cutura
ultimele urme de ceaţă. Ceva tiin viaţa elementelor naturii:
te păt•runde. Simţi înviorarea ce o . deşteaptă.
Sub Caligula se repştă în mic, c~ia ce Raselmul e în stil mare_
Dia măcinarea zidului de piatră ruginie s'a adunat năsipul roş,.
întins ca o dungă de mărgean dealungul unui golfuleţ. Aşa
a luat naştere o lagună. lndără tul grindului în miniatură, o-
chiul de apă rumenit de reflexul malului e atât de limpede, în
cât urmăreşti goana neastâmpăraţilor răcuşori, ce înoată pe
coastă, în smuncinturi nebunatice, De jur lmprejur seaşază cu co-
lorit vioi vegetaţiunea de sărătură. Soarele mângâie ape, plante
şi zid de piatră;·toate au un aspect atât de vesel, în cât fără
vrere, cătând spre ele, surâzi de voioşie, într'o înfrăţire pe care

www.ziuaconstanta.ro
 67

izolarea o naşte. lntr'aceasta stă şi puterea recreativă a unei

călătorii. Ajungi una cu ce te înconjoară, părticică din întreg.
.
De unde-va vin refrenuri de muzică neobisnuită. , Tremuri
dela cele dintâi acorduri, atât e de brusc ecoul ce-l stârnesc.
.
E cântecul în surdină al valurilor iesite din răsuflare.a lacului.
.

ln calea lor nu mai e năsipul, care să le înăduşe glasul. Se

isbesc deadreptul în. pieptul stâne.os al păretului cu temelia
în apă.
De aice ţărmul are variaţia celui din Bretania, ca nică'erî dea-
lungul părţii ro-
rnânesti
r--,- ---------------
a Mărif Ne-
•
gre. Au răsărit în
cale pietre felurite,
împletite unele cu.
altele prin svârco-
li rile formării scoar•
f=====~~~~~!?,~
ţei terestre. Şuviţe
de layă, de culoa-
rea granatelor, vin
alăturea de mar-
more roscate , si
> de
conglomerate iri-
sante, cu tării deo-
.~
sebite, într'un a- .___...:.:..._,-""'~=:..:....::.a~~ . . .
malgam restrâns. De a,ce. tărrnul are vana!ta celui din Bretania..•
Resistenţa lor diferită în lupta cu valurile, a făcut să se ivească
mici peşteri, ca puri proeminente, colţi resleţiţi rn apă. ln jocu},
lor valurile se comportă diferit cu fie care. Ici se înfundă cu sgo-
mote surde de tobe, dincolo le şterge în alunecări feline. Pe-
unele le spală cu o undă străvezie, pe altele le înco-n.deiază cu
dunguliţe de spumă albă. Mai încolo un ochiu de apă adăpo­
stit într'o înfundătură , pare mai limpede decât acel adunat
lângă un iz..vor de munte. Jocul valurilor aici e ca al unor co-
pii sglobii. Atâte glasuri amestecate, atâte culori vii strânse:
grămadă! Câte-va tufe de $edum abea ţinându-se în cră.păturile­
stâncelor, se pleacă să privească la neastâmpărul valurilor. Totul
alcătueşte un tablou de b gingăşie nebănuită , ascunsă într'un.
cotlon depărtat din ţărmul necunoscut al. Raselmului.
Şi vâslaşii au rămas minunaţi de frumuseţa clipei, măcar că
trăiau în apropiere. Era o descoperire şi pentru ei.
A fost ca un vis, căci neprevăzutul isbeşte mai înterrs. Dar
tot ca . .
un vis, nu tinu mult.
"\(âslaşii ş'au continuat drumul mai qeparte spre Sarikioi,.
lăsându-mă pe stâncele lustruite depe Taş-Burun. Faţă- de nă­
vala vie-ţii din apă , e un ţinut ars, ce aduce aminte de stâncele
goale, sărăcăcioase, din regiunea K:arstului dalmatin. Câte-va
tufe de lilieci abea prinse într'un pumn de ţărnă erau singu-
rele semne de vegetaţie, care înfrunţau aspra bătaie a vântului.

www .ziuaconstanta.ro
 In schimb I@ câţi-va paşi mai spre apus, se desfă~oară din
nou pr~velişte mândră. De şi aceasi, natura creiază v:esnic forme
I I

notţă.
Pe o muche de · deal numai stânci, se inaltă,, lăsată în pără­
sire, ~echea· cetate dela Enisala, cţtnoscuta sub numele de
Heraclea. De departe. e ca o biS'erică. Unul din bastioane a
rămas incă în
picio_a re. E
turnul clopot-
niţei. Restul
zidurilor sunt
păstra te în
toate laturile,
la diferite
înălţimi.
Eo ta-inică
făptură isto-
rică. Cine a
râdi'c;at-o? Ce
valuri năvă­
litoare a apă­
rat? Nu se
...:vechea cetate dela Enisala... ştie. Tradiţia
spune -că a
fost genoveză, după cum şi altor multor ruini li se dă aceiaşi
origină. Alţi i spun că e mai nouă, <:iepe vremea turcilor. Orice
urmă din trecut a dispărut. Stă mută pe dâmbul· !:le piatră,
cu silueta proectată pe
1uc.iul ap.ei.
Pământul prinde a se ,
tnălţa · 1a temelie, cer-
când să o învăluie în
uitarea mormântului;
ploile si vântul o· năruie
mereu de sus.
Cetatea nu se dă. ln- ·
fruntă vremea cu oşti·
rile ei nenumărate, cum
a resistat -si , asalturilor
de oameni.
In lăuntru cas1, înafară
domină,pustiul. Sub por-
tal ul prin care trece~
viata, sueră a,c um vân•
tul: Prin desc•hiderile .. :bufniţele şi lil1eci.i ieş cătră sară ...
lărgite ale ferestrelor din
turn., bufniţele şi liliecii ies cătră sa.ră, de-i ţin de urât. Şopâr­
lele se soresc pe prichiciurile de piatră, iar şerpii stau colac
\

www.ziuaconstanta.ro
 69

pe lespedea· proeminentă căutând să mai intârzie amorţirea de

iarnă.
In schimb, de~ub adă·postul scheletului de turn, privirea a1unecă
asupra unui peisaj variat şi mai ales înviorător prin- îmbinarea
apelor au verdele pă·durllor .
E depresiunea în care se odihneşte lacul Babadag, încadrat
între dealurile acoperite cu păduri dese. Intre ele e covorul de
ogoare presăr:at cu arqorţ resJ,eţi, stu,foşi pre9.um şi culr,:iile de
m,J.rm0ră cu spinarea rotunzită. _ -
Orasul Babadag stă ascuns după o muche de colină. Apă,
pământ şi C"er se unesc într'un tablou unic inundat de lumina
blândă a soa,r elui c.e bate'n plin. O paced,umnezeiască domneşte
peste tot. Nici o pasăre, nici 1Jn om nu se vede în tot largul
.zării.
· · Natura e singură stăpână,

•
.
•

www .ziuaconstanta.ro
 APUS DE SOARE PE DENISTEPE

lntr~f mar,ginea prăbuşită a munţilor vecni din nordul Dobro~

gei şi Raselm . au rămas ca niş te colţi de măsele învăliţi în gingii,
•d ealuri resleţe, stâncoase. Sunt marturii vremurilor depărtate.
Unul d1ntre ei e şi Denistepe, asemenea unui acoperiş de cas•ă
năruită. Din şesul ca' n palmă dela Hagilar, urci cu m.ânele în
.buzunar-, aşa e de domoală coasta aplecată. O mantie împădu­
rită o acopere, tot mai rărită pe zi ce merge.
,La tot pasul dai de broaşte-ţestoase, ca şi la Beştep.e, în mate
numă'r. Cum te simt, cu un s_ â sâit de g~nsac 1ntu:riat, îşi trag
capul si labele sub covata osoasă şi nu le pasă chiar dac•ă roţile
căruţf( trec peste ele. Vulturii le iau în ghiare, le râdică în s,l ava
cerului, de unde le lasă să cadă pe vre-un colţ de stâncă. Numai
aşa plesneşte carapaca., tare ca oţelul.
Urcând agale, nici nu ştii cum ajungi pe vârful înalt abea.
de 266 m., pomenindu-te iarăşi în deplină singurătate, cu c·erul
·drept acoperiş.
Pe stâncele de grez sur, enorme trepte in partea rup tă dinspre
sud, se soresc şopârle cu bumbi de sidef în lungul coa,c;telor şi
cu îm b răcăminte din tot soiul de pietre scumpe. Nu sunt sperioase.
Cată la tine cu ochi blânzi şi numai dacă văd că n'ai intenţii
paşnicţ, prin câte-va ondulări de coadă, s'au tăcut nevăzute.
Soarele e domolit, aruncând mănunchiuri de raze prin spăr­
tura norilG>r u-şori, eare fug cătră mare, luând forme fantastice.
Acum sunt cu marginele tivite cu şiret strălucitor, acum fum
alburiu, se perd în scămoşeri de ceaţă, supţi de adâncul văs­
duhului.
Te îneacă aceaşi linişte supremă, aşa de caracteristică dealurilor
.dobrogene.
Din vreme în vreme se aud sgomote scurte, repetate, ea şi
când ctneva ar tăia vreascuri cu securea. Să te stii surprins în
singură,tate deplină, nu e tocmai plăcut. Vroind să cunosc
cauza sgomotelor ce-mi păreau suspecte, mă îndrept tiptil spre
marginea pădurii. Loviturile se înteţeau, uscate, mai sonore,
mai ap·r optate.
Spaima furişată fără voie, se risipi îndată. Erau două broaşte
ţestoase, ce se desmerdau.
De ju,r împrejur e şesul vălurat al Taiţei, unit cu al TeHţei.

www .ziuaconstanta.ro
 )

71

ln mijloc se înalţa Denistepe, asemenea vârfului unui bot

-de corabie naufragiată, în jurul căruia joacă valurile.
Denistepe înseamnă dealul Mării, măcar că marea est e de-
parte şi nu se zăreşte. E aeelaş abur de amintire vagă, a unor
·vremui:i legendare. Bătrânîi îti spun, auzind dela alti bătrâni
-de dinaint ea lor, oă. pe aici se întindea apa ţnării, că 'pe vârful
dealului s'a găsit, odată, bătut în stâncă, un cârlig de fer de care
se prindeau corăbiile, ba chiar şi o ancoră grea. Aceaşi poveste,
-pretutindeni, ai'ci ca şi în preajma celuilalt deal, Beştepe.
Sub sugestia legendelor, ţingtul în adevăr pare o mare îm-
pietrită. lei valurile sunt 1oase, cu urmele mânei uriaşe care

-~. .,,-:::_·
- . - :; - ~.--=-~·~?~-
··.~-----= :;::;:=::;~::::::::::::~-~=·
.... -~, ~'.'.::~~-- ..
- --- ---- ---------
;c:::::::::
- o=--
--._

--~, . // .. . . . -::-: : ==:.::::-:::----~===============

-
-
c:
-..-G:,..;,- - -
~ - . ~
::, ~ --~ - - ~ =-_:_ ~-:?..-~·'.":.._,....;;
. ::-~-=~::::-_:---~::_
,;. . ,-:- -
,'1',
. ~Y. ~ - - - - - ..:::...2--"."_:~,,,,. ~,-...-
~
. ..
-· '
----·· , -- ·.--:

.•.ţinu tu I pare o mi1.re îiltpietritil...

~

le,.a netezit. Mai încolo însă peste apa Teliţei, se înalţă la larg,
altele mai răsărite, stânci de marmoră roşie ori sură, vrâstată
cu şuviţe de piatră albă ca creta. Sunt dealurile dela Zibil,
Agighi-ol, roase, rămase din prăbuşirea pământului.
Indărăt se înşiră crestăturile podişului surpat, cu acoperiş de
păduri, din mi jlocul cărora răsar vârfurile ascuţi t e ale porfi-
·rului dela Alibeichioi. Spre sud ca o sprinceană .încruntată,
se ţin . lanţ culmile împădurite de peste Taiţa, vârci de pământ
una din Babadag şi până la Peceneaga pe Dunărţa. Cătră Mare
.se oglindeşte faţa lacului Babadag aproape, iar mai încolo Rasel-
.mu'l linişti t.
Satele le vezi, cum numeri: casele într'un ora~, când le priveşti
,dintr' un t urn înalt. 8-iserîcele mândre din mijlocul lor sclipesc
ca nişte faruri luminate, când trâmbele de raze, din spărtura
norHor, le învălui e în fâsii
., de proector. Ici e Nalbant, tras spre
poală d·e pădure, întemeiat de mocani. Tot la margine de pădure
e Poşta, în preajma căruia e ascunsă M,ânăstirea Cilicului, în
trecutul căreia s'au repetat scene inochentiste.
Pe un dâmb de deal străluceşte .crucea măreţii biserieî râdi cată
alăturea de şcoală, din satul Cataloi, lângă care vine Kongaz,
sub deal de p ia tră. Cercul satelor se încheie cu acele înşirate pe
apa Taitei , dela Sat ul nou, în coada lacului Babadag
. până la
'. Baschioi,
, în curmătură de vale, îndărătul căruia se râdică pi-
ramida Consulului. Drumurile de legătură între sate par şuşinite
-de curele, asvârlit e la întâmplare, încrucişându-se. In toate

www .ziuaconstanta.ro
 72

părţile se văd cârduri nenumărate de vite; alăturea herghelii

. intregî de cai. E tabloul altui contrast al Dobrogei. Păşunele·
pa,r arse, dar turmele de oi, v:ite şi cai, sunt pusdeiiie.
Pe un .drum apare un călăreţ fără şea 1 tn goană nebună,.
răscolind nori de praf în urma lui.
~e aştepţi parcă să vezi ivindu-se din o îndoitură de teren,.
· Atta~· ee.a ta năvăli-
r~W/~ torilor care:
,,,_,,.- . dau iures âe· ~

.-· -.s._
·~-., . pradă.
~ Soate 1e se
.....,'>ll,.ll.-.,,,.__ -•~. r • spre înclină
pre-
..--..,,..__ ~~ ..,;. .. ,,.,:.:,~~r -..,;;,: -.~. •-,.,.,. asfinţit,
..., -- ··•"''-.I'._, •-.. ~ lungind um-
,..se văd cârâuri de vite... brele peste pă.
mântui .tnvă-
lui t înt_r' o ·lumină atât de blândă. Din depărtare r~ună glas
de fluer, căi::uia îi răspunde din alt colţ depărtat sunete ·de
armonjcă ori câte un chiuit prelung. E zi de sărl5ătoare,. iar
• flăcăii împrăştiaţi pe câ1npie.
. Norfî. s'au auunat cătră m~re, în siraguri suprapuse. . In tovă­
ră-şia soarelui n'au rămas decât, dungi subţiate.
Asist la unul din cele mai mărete tablouri. Nicăeri nu sunt
mai mândre apusuri de soare ca în 'Dobrogea. Nu e numai zarea
largă . ce le .face ' impunătoare , Perdeaua de praf lăsat în faţa
discului înroşit, îi împurpuţează şi mai intens culorile, lumina·
resfrângându-se . în .fiecare 'fir de pământ , râdicat îp aer. ,
Soarele se lasă · încet, înconjurat cu o aureolă, ce i:i~ţe tot
soiul de tonuri, aurii şi trandafirii, în dunga norilor dela asfinţit~
Apoi razele slăbesc din ce în _ce,. râmânâno numaj discul roş;
enorm ochiu rotund. lncet-încet · a:Junecă după culmea · deal1,1-
rilor, până ce ajunge ca o seceră, înainte de a dispărea cu totul.
Jocul luminilor de acum începe, fără să-l· poţi exprima· prin
CIJVinte. Nuantele le vezi; admiri tonalitătile ce t rec una în
alta· dela cele mai intense la cele mai sterse. ,, Urmăresti
, .. efectul
îmbinăril0r multiple între umbră şi lumină, între cer şi soare.
Trăe~t.i în mulţumirea deplină a decorului schimbat din clipă
în clipă. Când cerci să le r:edai„ lipsesc cuvintele. ExpresilJnile
chiar întărite prin com paraţiuni silite par sarbede, faţă de
• gamele de culori ce se sehimbă mereu .
La apus, dunga norilor pare de sânge, pe când la marginea
orizontului, cerul e poliit cu aurul cel mai curat, ce tot păleşte,
până ce se schimbă în galbănul-argintiu al amurgului. Dincolo,
spre răsărit, se a,prinde valvataie de flăcări rupte tn .fâşii, ca
bătute de un vânt năprasnic. · .
Cerul .pare încins de un înoendiu, ce înroşeste şi faţa lacului.
Pe urmă ţotul se domoleşte, până când .deodată din adâncq.l
văsduhului sclipeşte luceafărul . de sară.

..
. . •

www.ziuaconstanta.ro
 73

Când am ajuns în Babadag, întunerecul se lăsase depfin.

Arborii răsleţi ce înfrumu,seţează ogoarele 'din jur, pare că se·.
adunau grămadă la sfat.
D i ns pre desişul de
stuh, se aude prelung
glasul răguşit al unui
Buhai-de-baltă, străjer
neadormit ; străbătând..
linistea
, no"'Hi
l" , îi răs-
punde din desişul p~-
durilor acel Hu-.huuu stn-
dent al h t.hurezului c11
moţ Ia ureche, ce face
să tresalte de spaimă pă­
sărelele din cuib, stâr-
nind făr:ă voie un fior
de groază chiar ta oa- Se aude prelung glasul unui Buhaiu de baltă.. ~
meni.
• Cu cât întunericu! se lasă t.nai adânc, cu atât prind a se,
aprinde scântei resleţe şi pe lueiul apei. E oglindirea celor de
sus, de pe bolta ir!.stelată.
•

..
•

·.
, •

•
. ..

..
.
•
·. •

www .ziuaconstanta.ro
 TULCEA--CONSTANTA
Părăsesc otelul cu odăi de schivnic, de.sdedimineaţă, pe răcoare.
•Căruţa ferecată hodorogeşte pe caldarâmul de piatră, de tremură
ferestrele dela case.
Uliţe1e sunt goale, dugheni'le încă oblonite, Numai la brutării
e fereas t ra deschisă, cu pânea proas.pătă scoasă di11 cuptor,
îngrămădită pe tarabă, râspândind miros plăcut în aerul proaspăt.
Drumul urcă prelung, iar căruţa fcneşte din greu săltând
peste bolova·nii ro t1.1nziţî. Căsuţele prind a se despărţi unele de
.altele, P,rin grădini cu vita , în tinsă până la stresină,
, formând
umhrar. Pier~;ice- rumene, acoperite cu fulgi mătăsoşi, argintii,
.se iţesc peste zăplazul scund. Ne.lipsita crâşmă, alăturea de
ferăria unui potcovar, încheie orasul.
Suntem în câmp, cu mo:vila Dealului Mare în coastă. Soarele
dogoreşte cum s' a arătat iar praful din belşug, răscolit de cai,
· tnvălue căruţă şi călători, depunându-se pe manta, de ajungi
la urmă ca un morar. Câţi-va .
arbori piperniciti stau
~ -.
însirati
> I
î-n lungul drumului. Se ţin într'una căruţele ce vin la târg. Cărăuşii
stau sus pe grămada de marfă, ; poartă căciuli reteza.te'n vârf
şi berneveci largi în fund. E portul obişnuit atât la bulgari
,cât _şi la româ.nî.
Spre amiază ajungem la Cataloi. Dogor.e ala e în toi aşa în cât
popasul se im-p unea. De altfel acolo trebuia să stau o zi..
Cataloi e poat e cel mai interesant sat din Dobrogea, în pri-
vinţa amest ecului .d e neamuri. Nemţii au venit aici din Basarabia.
.
$'au aseza t pe muchea de dâmb din drumul cătră Frecă.tei.
Le cunoşti îndată neamul, după casele alineate, mari, ca a tut uror
,

nemţi lor , Jos în vale sunt însă 9i mul ţi bulgari. Drept decor
deosebi t , că tră toamnă, stau şiragurile de ardei înroşiţi sub
streşina casei, cu culori vii p·e la ferestre şi în lungul prispei.
Printre ei .s unt amesteca'ti , rom·ânii , veniti
, tot din Basarabia.
Cătră sară, trec pe sub ferastra unde găzduiesc tineri câ.ntând.
:La început m'au minunat. Români să cânte' n cor, cam rar .se
aude, Glasurile se desluşesc tot din ce în ce mai bine. E un cânt ec
italian, săltăret,
, cu tonuri cura te de tenor. Veneau de la lucrul
,.c âmpului colonistii
, italieni din mahalaua unde mă găseam.
A doua zi dimineaţă, cea din tâi grijă a fost să le văd gospodă­
riile. Din curtţ ieşau copiii cu ochi de cărbuni şi părul cârle-
,onţat. "Pablou din Italia meridională. O neorânduială latină

www.ziua constanta.ro
 75

se vedea în f-iecare gospodărie iar Hni~tea satului era în tre.r uptă

de chemări găl ăgioase. Departe de locul lor de origină, aproape
ni:rnic nu ş'au l ăsat din obiceiuri.
Dela Cat aloi şoseaua trasă drept, trece pe lângă En.i-
chioi, sărăcuţ. Dealurile de piatră arsă îşi îngrămădesc ghe~
burile largi spre Congaz, loc unde se încrucişază multe drumt1:ri.
Miros de mâl dospit adus de o undă răcoroasă de vânt tţi irită
nările. Suntem Ia cap ătul din ce în ce· mai secat al Babadagului.
Seceta a uscat marginea Iacului, lăsând 0 sărătură ce scli peşte
la soare, pare că ar fi presărată
,cu ace de ghiaţă. Stuful aproape
umbreşte drumul ; paseri de baltă
despică aer1.tl ; câţ i-va peseăruşi
trec ca săgeata. Sunt vestitorH .::.
Iacului din apropiere, dealun-
g ul căruia soseaua
,
se tine
'
o bu~ .
cată de vreme. •I
'I
Joacă aburii la faţ.a apei.
Intri în altă regiune. Dealurile
tlin jurul Babadagului sunt verzi,
mereu umezite. Arbori resletiti
din pădurile ce umbresc deâ-
lurile dela spete., cresc în voie,
cu coroana plină, rot undă. După Paseri de baltă despică aerul...
praful şi secet a de p ână acum,
simţi răco rea l a aerului curat, de care nu te saturi respirându-l.
• Babadagul est e orăşe.lul cel mai pitoresc din interiorul ·Dobrogei.
Inconjurat de dealuri împădurite ori acoperite cu putin t ele vii,
stă liniştit, cu casele înşirate în lungul şoselei ce-l strabate dela
un capăt la altul.
Jncă nu s'a scut urat cu totul de haina-i veche, când Pasa:
de Babadag, a tot puternic, îşi avea aîce reşedinţa. Din 'el
supraveghea toată Moldova pănă dincolo de Nistru. Pe aici
treceau călătorii străini de~si ,
luau hârtiile pentru usurinta> I

drumu.rilor. ,,Serachierul de Babadagh", scrie D. Cantemi r. ·

.,avea sub comanda sa toat_ă regiunea cuprinsă între Haemus,
Marea Neagră, Dunărea şi Nistru".
Se mai râdică încă svelt minaretul de piatră, înalt cât un far
pus la co lţu l giamiei spaţioase; lângă ea curge din belşug ciuş­
meaua în care ·îşi sp ăl au mânele credi.ncioşii de demult şi dru-
meţii ce veneau să se închine ra mormântul unui sfânt maho-
medan, îngropat în Babadag.
Printre vech ile căsuţe cu acoperişuri •de ţigle, tot mai- puţi ne,
se văd azi şi c l ădiri cu două rânduri. Mai ales de când Ia Ba-
badag se. t ermină ramura de drum de fer, ce trebuia · încă de
demult să fie continuată până la Tulcea, 0răşelul tihnit dela
mijlocul veacului al 19-lea, începe să se mai invioreze.
Drumul ur că şi trece prin pădure deasă, care se l asă dinspre

www .ziuaconstanta.ro
 '76

Slava. In răcoreala ej te crezi departe~ în ţinuturile unde isvoa-

rele nu sunt socotite drept lecuri sfinte. O clipă priveşti îndărăt
asupra Jacului, ameninţat cuîmpotmcr1irea, dacă nu s:e curăţa din,
vreme canalul ce-l leagă r,u Rasel mul. In fund, spre răsărit , S"e
îl'lalţă silueta turnului dela Enîsala, ce pare uriaş proectat p.e ·
golul cerului de deasupra întinselor ap.e.
Când sco bo·ri spre Cangagia, nu-ţi poţi lua ochii dela şira
de dealu:r:i roscate tăiate în porfir, răsărind din rarişti de pădure,
care îi fac uri decor minunat. E iesirea din v-alea Slava-rusă, ce
vine cu mai multă apă, căci păduij ' le ce-i umbre.se izvoarele,
o apără de secetă.
In apropiere de Ceamurli, sat mare ce se vede strâns într'o-
derea„ se află minele dela Altân-Tepe, de unde se scoate fer şi
ara.mă. Sunt darurile laver oare le-au adus dela adânc.
De şi am trecut gra,niţa spre jud. Constanţa, începe iarăşi
şesul neted, ca şi în nord, aproape de deltă. Nu ne~am depărtat
de domeniul ei, măcar că am străbătut atât de adânc spre sud.
Până pe atei se întinde capătul Goloviţei , în unire cu RaselmuL.
Apele Sla,vei curg în smârcuri, pe;rzând1:1-se înainte de a aj,unge
în Jac. Se târâie prin păpurişte, se opresc în loc, fo:rr.nând ochiuri
putin
,. adânci. Mor în drum.
Şi aşa într'una, şoseaua taie dea-dreptul prinţre dâmburi
joase, acoperite p·este tot cu mi:ristea 'firavă, dar tot mai des
şi c;u porumbişti. S-imţi schimbarea etnici după felul sămănă~
turllor. Popusoiul dă mămăliga, iar aceasta este pânea româ„
nul-ui. '
Toate satele depe aici, cum e Gogeleacul ce ·vine în cale, au
fost la început tătâre~ti. Răsboaiele au împ,răştlat tătarii. Locul
lor l'au luat unde nemţii ·, unde mocanii presăraţi' în drumul
oilor . Satele aj ung mari, cu gospodării temeinice, căci dacă
săcelenfi ~i mocanii nu.-şi• păiăsesc ob.iceiul ~trăvechiu de a avea
casa în mijlocul curţii şi nu s'au deprins incă să ş'o alinieze la
stradă, în schimb gospodăria lor nu e mai prejos de a neamţului
vecirr1 din acelas, sat, sau vecini cu satele.
. Apropiera oraşului începe să se simtă. Praful este răscolit mai
mult pe şoseaua băt'U tă de cărtJ:ţele grele, încărcate cu cţreale.
Se :z:esimte si , în. yariatia
, etnisă. Tătari, turci, nemti,
, români ,
pe aici sunt mai amestecaţi; cei din tăi tot mai pe sfârşite,
cei din urmă tot mai cuprinşi. In apropiere, e puternica com ună
nemţească dela Caramurat, cu o falnică biserică în mijlocul
pieţH largi. Căruţaşii dintr'acolo se cunosc nu at ât după por~
şi făptură, oameni înalţi,. bine încheiaţi şi bălani la f~ţă, cât dupa.
ca.ii îngrijiţi şi iuţi, de abea ii pot ţinea la întors, cu deşertul.
Dintr'odată,. de pe o mică înăl.time
' se desvăluie iarăsi
, un colţ
frumos din atât de va-r iata Dobrogie. Apare faţa lacu-lui Taşăul,
liniştită şi argintie, înconjurată de rupturi gălbii de stânci - ieşite
la ive_ală în mal. De jur împrejur · numai ogoare, cu sate unde şi
unde. Departe, capul Midia pătrunde adânc în Mare. Valurile

..
• www.ziuaconstanta.ro