INIMA lNTUNERICULUI

"Nellie" - acesta fiind numele unei iole destinate croa-zierelor - se leqana, fixate tn ancora, fara cea mai slaba flutu. zare a pinzelor: era la odihna. Fluxul trecuse, vintul abia se simtea, si vasul, trebuind sa coboare tn josul fluviului, n-avea altceva de facut declt sa-si lndrepte prova si sa astepte Tntoat-cerea rnarii.

Estuarul Tamisei se Tntindea Tn fata noastra ca Tnceputul unei nesfirsite cai de apa: tn larg, marea si cerul se contopeau, fldnd una, iar tn zarea luminoasa velele aramii ale slepurilor purtate Tn sus de flux pareau sa stea nerniscate tn manunchiuri rosil de pinze teapan scrobite, cu sticliri vii, lucitoare. Pe malurile joase plutea 0 piela ce gonea spre mare, destramindu-se pe Tncetul. Peste Gravesend vazduhul era intunecat si, mai departe tnca, parea de un negru cernit, mocnind necrutator asupra celui mai lntins si mai de seams oras din lume.

Directorul companiilor era capitanul si gazda noastra Noi patru TI urmaream din spate, cu duiosie, asa cum statea h prova, privind spre mare. Pe tot cuprinsul fluviului nu puteai gasi ceva care sa arate nici pe [umatate atit de rnarinaresc. Seman' a pilot, ceea ce pentru un marinar e desavirsirea personificata Era greu sa-ti Tnchipui ca locul lui nu era acolo, tn estuarul luminos, ci tndarat, tn miezulTntunecimii rnohorlte.

Pe noi ne unea, asa cum am mai spus dndva, leqarntntw marii. tn afara ca asta ne apropia inimile tn lungile noastw tnslnqurart, dar ne facea si tnqadultorl fata de felul cum l"' depana fiecare dintre noi zilele ... ba chiar si convingeri

Avocatul - cel mai de lsprava dintre vTrstnici - capata= pentru droaia lui de ani si droaia de virtuti, singura perna ape bord si statea lntins pe singurul covoras. Contabilul ss 0 cutie de domino si se juca de-a arhitectura cu piesele difl-untru, Marlow sedea turceste la pupa, rezemat de artimv

sfi- 318

obrajii cazuti, tenul galbui, spinarea dreapta, 0 Tnfa-Ave ", ascet;

cu bratele cazute si palmele In afara, aducea I I b

d

idol. Directorul, multumit ca ancora tinea bine, se lndrepta pupa si se aseza printre noi. Am schimbat alene ctteva sA. 'nte. Pe urma s-a lasat tacere pe bordul vasului. Nu stiu Tee n-am tnceput sa [ucarn domino. Ne prinsesera gTndurile

~i nu

na p

eram buni declt sa privim tn gol. Ziua scapata tn seni'

tatea unor zari linistite, strapunse de iradieri incandescente. Apa

lucea netulburata: cerul, fara umbra de nor, era 0 imensitate rnolcoma de lumina neprihanita: pTna si ceata de pe rnlastinile Essex parea un val straveziu, sclipitor, aninat de colinele tmpadurlte si cazind peste malurile joase tn falduri diafane. Doar la apus, Tntunecimea ce adumbrea lnaltimile se facea cu fiece clipa tot mai adinca. rnlniata parca de apropierea soarelui. Si, tn cele din urma, lunednd pe nesimtite, soarele a coborlt la orizont, si din albincandescent s-a facut rosu-inchis. fara de raze si fara caldura, gata parca sa piara, lovit de moarte la atingerea acelei bezne ce se strTngea deasupra multlmllor ornenesti.

De tndata 0 schimbare s-a si aratat deasupra apelor; stralucirea a palit, iar seninatatea s-a facut mai adlnca. Batrlnul fluviu, In albia-i larga, a ramas netulburat la taptul tnserar!t, dupa atltea secole de slujire credlncioasa a neamului care i-a lnsutletlt malurile; se desfasura mai departe, cu demnitatea linistita a unei cai de apa dudnd catre cele mai lndepartate unghere ale parnlntului. Priveam eterna lui curgere nu tn zvic-nirea vie a unei zile scurte care se iveste si se mistuie pe veci. -i tn lumina augusta a statornicelor aduceriaminte. Si, lntr-adevar, nimic nu e mai usor pentru un om care, asa cum. se -Pune, a .vinturat rnarile" cu dragoste si veneratie declt sa woce marele duh al .trecutulu!" peste Tntinderile joase ale iamisei. Mareele dau navala lnainte si lndarat, tmpllntndu-sl necontenit menirea, tncarcate cu amintiri legate de oamenii P navele pe care lea purtat - catre odihna, spre carnin sau ?atr? batalii - pe ape. Au cunoscut si au slujit pe toti bar-atn cu care natiunea se rnlndreste. de la sir Francis Drake 1 Sir John Franklin 2, cavalerii - cu blazon sau fara - marii =eri ratacitori ai marilor, Au purtat toate navele ale carer

a Sir Francis Drake (1541-1596), amiral si celebru navigator englez. lr John

Franklin (1786-1847), viceamiral si explorator engle:.

319

nume stralucesc asemenea unor nestemate tn noaptea ad' a vremurilor, de la "Golden Hind" 1, cea care se intor cu pintecele-i rotund doldora de comori, pentru a =vizita lnaltei regine ~i a iesit astfel din marea

leqenda, b I

~ ,pin*!

"Erebus" si "Terror", pornite spre alte cuceriri. .. fjrj -se mai tntoarca

vreodatal Cunoscusera nave ~i oameni. \v si oameni ce plecasera din Deptford, din Greenwich, V Erith ... aventurieri si colonisti: nave regale si nave aptinlnd unor oameni de rind: capltanl, amirali, cruntii

.Jn].' lopi" ai comertului cu Orientul si "generalii" brevetati a flotelor Indiei Rasaritene. Vlnatori de aur sau iubitori <j faima, toti pornisera pe fluviul acesta, purtind spada sau dese.; torte, soli ai puterii insulare, purtatori ai unei sclntei din focul cel sacru. Care rnaretie nu se avintase oare pe refluxul fluvlul ? acestuia catre taina vreunui tarim necunoscut? ..

Vise de oameni, samTnta de boqatii, germeni de imperii.,

Soarele apunea; pe fluviu se lasa lnserarea. ti tn lungul coastei Tncepeau sa se aprlnda lumini. Felinarul negustorului din port, ridicat pe trei picioare deasupra unui petic milos, stralucea puternic. Lumini de nave se rniscau pe canal - slruri de lumini lunednd tn sus, lunednd tn jos. Si, mai departe, spre apus, pe malurile stincoase. locul orasului monstruos se mai proiecta pe cer, menind a rau: 0 pata mohorita tn soare, 0 sclipire livida sub stele.

- Si asta, a spus deodata Marlow, a fost unul dintre locurile pacatoase de pe parntnt.

Era singurul dintre noi care tot mai cutreiera rnarile. Cel mai rau lucru ce se putea spune despre el e ca nu-si repre:enta cum trebuie tagma. Era marinar, dar si hoinar totodata, Pednd cei mai multi marinari duc, daca s-ar putea spune, 0 viata sedentara. Mentalitatea lor se apropie de-a oamenilor casnici, si casa lor - nava - e totdeauna cu ei; la fel ca si tara lor -marea. 0 nava searnana tare mult cu alta, iar marea e totdeauna aceeasi. Cum toate ramin aidoma tn preajma unui marini' malurile straine, chipurile straine, imensitatea schimbator a vietii luneca pe IInga el nu lnvaluite de ceva misterios, neeUI noscut, ci de 0 iqnoranta usor dispretuitoare:

caci i i nll

1 Nava cornandata de sir Francis Drake, cu care a capturat if- . un important vas portughez. Pentru aceasta isprava regina Elisabettacut 0 vizita pe bordo

:!20

nf 0 taina pentru un marinar, afara doar de lnsasi IfIsea « care e staplna vietii lui, la fel de nepatrunsa ca si

II • 1

T ce priveste restul, dupa orele de munca, 0 plimbare - nlatoare sau un chef tnttmplator pe tarrn stnt de ajuns

Inootru a-i dezvalui secretul unui Tntreg continent; dupa aceea r- are ea, In general, secretul nici nu merita osteneala de a

fiS unoscut. Pataniile marinarilor au 0 simplitate nedezmin-

• i tot sensul lor tncape lntr-o coaia de nuca. Dar Marlow I era un marinar tipic (daca trecem peste Tnclinarea lui de

depana firul atltor patanil): apoi, pentru el sensul unei lntlm-olari nu se gasea lnauntrul ei, ca un slmbure. ci tn afara, invaluind povestirea care-I proiecta deodata tn lumina asa cum 0 vapaie scoate la iveala picla din jur, sau asemenea unor halouri cetoase, vizibile uneori datorita luminozitatii spectra Ie

a lunii.

Vorbele lui nu au surprins pe nimeni. Asta sernana cu Marlow. Au fost primite tn tacere. Nimeni nu s-a ostenit nici rnacar sa morrnaie: iar el a urmat lncet:

Ma gTndeam la vremurile stravechi, clnd romanii au venit aici, lntlia

oara, acum nouasprezece veacuri... ca ieri ... Lumina s-a revarsat de pe fluviul asta de atunci lntr-una ... Voi Ti numiti Cavalerii ? Da; dar asta-i ca 0 vilvataie alergTnd pe 0 dmpie, ca 0 fulgerare printre nori. Noi traim tn ptlptlerea asta ... dea Domnul sa tina clt timp 5-0 lnvtrti si pamtntu!l Dar mai ieri aici domnea Tntunericul. lmaqlnatl-va simtarnintele comandantului unei frumoase ... cum Ie zicea oare ? ... unei trireme din Mediterana, primind porunca 5-0 ia spre nord; sa strabata la iuteala toata Tara Galilor; sa lmbarce pe-o corabie din astea legionari... si ce rnanunchi minunat de oameni destoinici trebuie sa mai 6. fost! ... deprinsi sa construiasca, pare-se, sute de nave lntr-o luna, doua , .. daca-i -orba sa crezi ce citestll la tnchlputtl-vl-l aici. .. la capatul =Patului lumii, eu 0 mare de euloarea plumbului, un eer de uioarea fumului, un soi de corabie aproape la fel de solida 0 armonica ... si, pornind tn sus pe fluviu, cu marfuri, aHlte- I cu tOt ce Peeftiti' Tarmurl nisipoase, rnlastini, paduri, oatici, mai nimic de mincare pentru ditai omul civilizat, mic de baut declt apa din Tamisa. Niei tu vin de Falem, Cl Putinta sa debarci tn vreun port. Ici-colo, 0 tabara rnilitara

321

pierduta tn salbaticie. ca un ac tn carul cu fin ... frig, e furtuni, boala, exil si moarte ... moartea pindind din % din apa, din desis ... Trebuie sa fi fost secerati pe aici rnustele. Da ... dar de facut, a facut-o! A facut-o. ba tn foarte bine, si fara sa stea prea mult pe gTnduri, declt aceea, ca sa se trnpauneze, poate, cu ce faptuise el, tn e A. de comandant, la vremea lui. Erau destul de vajnici ca sa de piept cu Tntunericul. Si poate ca avea In vedere si vreo Tnaint)n flota din Ravenna, curlnd-curind. daca se bucura de prietew buni la Roma si daca putuse rezista climei groaznice! Sau gTnditi-va la un cetatean cumsecade, tn toga ... poate ca <j.prea mult joc de zaruri, stiti voi. .. venind aici tn postura de pretor sau perceptor, sau chiar negustor ... ca sa se ma; refaca Debarca lntr-o mlastina, strabate paduri, si, tn cinestj ce post dinauntrul tarll, simte cum salbaticia ... crunta salbaticie I-a lncercuit ... toata acea viata mistericasa a salbatic!ei care rnisuna tn paduri, tn jungla, Tn inimile oamenilor salbatici. Si nici nu e chip de initiere tn aceste taine. Trebuie sa traiasca tn mijlocul a ceea ce este de nelnteles si, deopotriva, respinqator. Dar mai este totodata sl un farmec, care tncepe sa-l prlnda. Farmecul odiosului. .. lnteleqeti ? ... tnchlputtl-va regretele tot mai mari, dorul de duca, dezgustul neputincios, renuntarea, ura ...

Marlow tacu.

t.uati seama, tncepu el iar, ridiclndu-si bratul din cot cu palma mTinii tn afara, asa tnctt, cu picioarele strlnse sub el, parea un Buddha propovadulnd tn haine europene ~i fara floare de lotus. Luati seama, nici unul dintre noi n-ar putea lncerca astfel de simtarninte. Ceea ce ne salveaza pe noi este .eficienta". Respectul nostru pentru eficienta.

Dar flacaii aceia nu prea tineau socoteala de asa ceva, In adevar, Ei nu erau colonisti: administratia lor era doar 0 Impilare, si nimic nwj mult, cred eu. Erau cuceritori, si pentru asta Iti trebuie numai forta bruta ... adica ceva cu care nici nu-ti vine sa te laA.l clnd 0 ai, caci forte asta e doar un accident datorit slabiciuni' altora. lnhatau ce puteau de dragul a ceea ce se gasea. Erapur si simplu jaf prin silnicie, crirna [osnica pe scara larga Sloameni care se napusteau orbeste ... asa cum pare foarl-potrivit pentru cei care dau piept cu intunericul.

322

r 'cerirea pamlntului. care lnseamna. In general, rapirea Ala cei cu pielea diferit colorata si cu nasul ceva mai lui jeClt al nostru, nu e

un lucru prea frumos clnd II privesti -t. ie .proape. Ceea ce II

rascumpara este doar ideea. 0 1 I faptului; nu 0 prefacatorie

sentimentala, ci 0

A • si 00 Incredere qeneroasa In aceasta idee ... ceva ce poti a sus

de tot, asa ca sa te Inclini In fata-l si sa-l aduci

jcrtfe . • •

Marlow I~i curma vorba.

Pe fluviu lunecau flacari; mici flacari verzi, flacari rosii, flacari albe, urrnarindu-se. lulndu-se la Intrecere, unindu-se, lncrucislndu-se una cu alta ... pe urma despartlndu-se pripit sau alene. Clrculatia marelui oras continua In noaptea ce se adlncea peste riul mereu treaz. Priveam, asteptind rabdator .. nu era nimic de facut plna la sfirsitul fluxului; dar ctnd, dupa. 0 lunqe tacere, Marlow a rostit cu glas sovaielnic: "Cred ca va aduceti aminte, baieti, ca eu am fost, cttva timp, si marinar de apa dulce", ne-am dat seama ca eram sorociti sa ascultarn, plna va Incepe refluxul, una dintre lntlmplarile acelea fara de concluzii ale lui Marlow,

Nu vreau sa va tmpanez capul cu ce mi s-a tntimplat mie personal, tncepu el, dovedind prin aceasta introducere slabiciunea multor povestitori care par adesea lndlferenti la ceea ce ascultatorii lor ar dori mai mult sa auda: totusi, ca sa lnteleqeti rasfrinqerea pe care cele petrecute au avut-o asupra mea, trebuie sa stiti de la bun tnceput cum am ajuns eu acolo, ce am vazut, cum am urcat In sus pe fluviul unde I-am lnttlnit Pe acel biet om! Era cel mai indepartat

punct al naviqatiei Si punctul culminant al experientei mele. Pare sa arunce, oricum, un soi de lumina asupra a tot ce ma priveste ... ca Si in glndurile mele. A fost ~i destul de sumbru ... ~i de jalnic ... fara sa fi. fost cu nimic extraordinar ... si nici limpede. Nu, nu foarte limpede. Si totusi pare sa arunce un soi 5 e lumina ... Va aduceti aminte, tocmai ma intorsesem atunci p, londra dupa 0 sumedenie de oceane:

Indian, Pacific, Marile ."JrLei. .. 0 portie serioasa de Orient tndepartat .. . durase =ec sase ani, sau asa ceva, si hoinaream de colo-colo, lmpieA.lcindu-va, dragii mei, de la lucru si dind buzna pe la voi c: ,S,al Ae Parc-

as fi fost lnvestit cu misiunea cereasca de a va vza. La lnceput a fost

foarte placut, dar dupa dtva timp 323

m-am saturat de repaos. Atunci am tnceput sa umblu un vapor ... cred ca asta-i cel mai greu lucru de pe p Dar vapoarele nici nu se uitau rnacar la mine. Apoi majv saturat ~i de jocul asta.

Stitl, dnd eram un copilandru, aveam patima hartilorStateam ore Tntregi cu ochii pe America de Sud sau pe Afri.Sau Australia si ma pierdeam tn valul unor explorari glorioase Pe vremea aceea erau multe locuri pustii pe parntnt, si c" vedeam unul pe harta, deosebit de atraqator (~i toate pareau astfel), Tmi puneam degetul deasupra si hotararn: "CTnd m.Olface mare, 0 sa ma duc acolo". Tin minte ca Polul Nord era unul dintre locurile astea. Da, dar n-am fost tnca acolo, « acum nici n-o sa mai lncerc. S-a risipit vraja. Multime de locuri fermecate erau trnprastlate pe tot Ecuatorul, sau la orice latitudine, pretutindeni, tn cele doua emisfere. tn dteva din ele am fost ~i ... da ... dar noi nu vrem sa vorbim despre asta. Si totusi era unul ... cel mai mare, cel mai pustiu, ca sa spun asa ... un loc dupa care tTnjeam. Dar, uite, cind am plecat eu intr-acolo, locul acela nu mai era pustiu. Se umpluse lntre timp cu riuri. si lacuri, si nume. lncetase sa fie un loc pustiu, plin de taine atraqatoare ... 0 pata alba, peste care un baiat sa lege vise glorioase. Devenise un loc alTntunericului. Era Tnsa acolo mai ales un fluviu, un fluviu mare, urias, pe care-I puteai vedea pe harta semanind cu un sarpe nelncolacit, cu capul ln mare, cu trupul la odihna, arcuindu-se peste un tinut vast, si cu coada pierduta tn adm-cimile tinutului, Si dnd II vedeam pe harta aflata tn vitrina unei pravalii, ma fascina, asa cum un sarpe fascineaza 0 pasare ... 0

biata pasarica sfioasa.

Mi-am adus atunci aminte ca exista 0 societate mare, 0 companie cornerciala pentru fluviul acela. "La naiba! mi-am spus. Doar n-au sa taca neqot fara sa foloseasca vreun soi de vase pe puhoiul acela de apa dulce ... niscai vapoare! Dece n-as tncerca sa iau comanda unuia?"

Si am luat-o tn lungul acelei Fleet-Street, fara sa-rni w-Ideea din minte. Sarpele ma vrajise.

lnteleqeti ca societatea aceea cornerciala era un trust euro' pean, aflat pe continent; dar eu am 0 multime de rude caf-traiesc pe continent, pentru ca viata este mai ieftina ~i nu =de rnurdara pe clt pare. .. pretind ei.

324

Marturisesc, cu regret, ca am tnceput sa-l slcti. Chiar trU mine era ceva neobisnult. Nu eram deprins sa-rni fac P Hurile m fel-" asta ••• S*I"," • • • Mi-am vazut singur de drum tr oe propriile mele picioare ori de cite ori mi-am pus In gind aiung l- ceva. N-a~ fi crezut-o nici eu; dar, vedeti. .. sim-s am

ca trebuie sa izbutesc musai! Asa ca i-am slctit. Barbatli Imi

spuneau: .Draqul meu" si nu faceau nimic. Atunci ... 0 sa ma

credeti? ... am lncercat cu femeile. Eu, Pharlie Marlow, am pus femeile pe foc, doar-doar oi obtine un post. Cerule mare! Da, da, vedeti. .. glndul nu-mi dadea pace. Aveam 0 rnatusa, un suflet minunat, entuziast. Mi-a scris: "Are sa fie lnctntator. Sint gata sa fac orice, orice pentru tine. E 0 idee splendlda. Cunosc pe nevasta unui foarte mare personaj In administratie si pe un altul care are 0 influenta qrozava pe IInga etc, etc. II Era hotarita sa rnearqa pina-n pinzele albe ca sa fiu numit comandant pe un vapor fluvial, daca asa mi se nazarise mie.

Si am fost numit, bineinteles: ba Inca foarte repede. Se pare ca trustul primise vestea ca unul dintre capltanli sai fusese ucis lntr-o incaierare cu bastlnasil, Asta era norocul meu si facea ca plecarea sa ma ispiteasca si mai mult. Numai dupe luni si luni, cind am lncercat sa adun la un loc ce mai rarnasese din trupul nefericitului capitan, am aflat ca tncalerarea izbucnise dintr-o nelnteleqere cu privire la niste gaini. Da, doua gaini negre! Fresleven - asa II chema pe cel mort, un danez - s-a sirntit oarecum lnselat la tirquiala: atunci a coborit pe tarrn si a lnceput sa care la bete In spinarea capeteniei satului. Oh, nu m-a mirat de loc sa aud asa ceva si nici sa aflu totodata ca Fresleven era cea mai ginga~a, cea mai linistita faptura care umblase vreodata pe doua picioare; nu-ncape lndoiala ca -sa si era; dar traise doi ani acolo, In slujba acelei nobile cauze, lnteleqeti. si pasarnite, simtise, In sfirsit, nevoia sa-si manifeste respectul de sine lntr-un fel oarecare. De aceea I-a ciomaqit tara mila pe batrinul negru, In timp ce ditai liota de-a aceluia Priveau ca trasniti, plna dnd unul dintre ei - pe ctt mi s-a -Pus chiar fiul capeteniei - disperat ca-l auzea pe batrin urllnd, Si'a lncercat sulita pe omul alb si, vezi bine, ia intrat foarte uSoor lntre ornoplati. Pe urma tot satul a tulit-o In padure, ?teptlnd sa Ie cada pe cap tot soiul de napaste, In vreme ce, e de alta parte, vaporul comandat de Fresleven a ridicat In mare panica, sub conducerea sefului rnasinist, credo

Dupa aceea nimeni nu pare sa se mai fi. glndit la rama~it 1 parntntestl ale lui Fresleven, plna clnd am plecat eu ~( j -calcat pe urme. Nu puteam sa-l las In plata Domnului, totus ? dar clnd s-a ivit prilejul sa dau cu ochii de fostul comandant' iarba care-i crescuse printre coaste era destul de lnalta cl sa-l acopere oasele. Era acolo Intreg. Nimeni nu se atinsese de faptura-l supranaturala dupe ce cazuse Si satul era parasit colibele se cascau negre, putrede; totul prabusit sub Imprej! muirile darlrnate.

Daduse mare pacoste peste sat, nu-ncape verba. Localnicii se facusera nevazuti. 0 qroaza nebuna Ii risipise prin tufi. suri - barbati, femei, copii; si nu s-au mai lntors niciodatal Ce 5-0 fi

tntimplat cu gainile, nici asta nu stiu, A~ crede ca le-a venit de hac, tn orice caz, progresul civilizator. Oricum, datorita acestei afaceri glorioase mi-am capatat slujba lnainte chiar sa ma lncurnet sa sper. Am dat un zor nebun cu preparativele si, lnainte sa treaca patruzeci si opt de ore, traversam Canalul MTnecii, ca sa ma lnfatisez patronilor mei si sa semnez contractul.

In dteva ore am ajuns lntr-un oras care m-a facut totdeauna sa ma gTndesc la un cavou varuit. Prejudecatl. fara lndoiala. Nu mi-a fost de loc greu sa gasesc birourile companiei. Era lucrul cel mai de vaza din oras, si toti pe care i-am tnttlnlt nu stiau dedt de asta. Aveau de qind sa clrmuiasca un imperiu peste marl si sa taca bani cu nemiluita prin neqot,

o strada strirnta si sinquratica, foarte intunecata: case lnalte. nenurnarate ferestre cu storuri, 0 tacere de moarte, larba razbind printre pietre, arcade impunatoare pentru trasuri la dreapta si stTnga, usi duble imense, abia Tntredeschise. M-am strecurat printr-o crapatura din astea, m-am urcat pe 0 scara maturate. dar lipsita de orice podoaba ~i goala ca un desert, apoi am deschis prima u~a la care am ajuns. Doua femei, una qrase si cealalta slaba. sedeau pe doua scaune cu fundul de pai, Tmpletind niste IIna neaqra. Cea slabanoaga a venit drept spre mine - cu ochii tn jos, tot Tmpletind mereu - si tocmai pe dnd ma gTndeam 5-0 las sa treaca asa, ca 0 somnambula. s-a oprit ~i si-a ridicat ochii. Avea 0 rochie simple. ca un lnvelis de umbrela: s-a lntors pe loc si a pornit, Tnaintea mea, catre 0 sala de asteptare. Mi-am spus numele si am privit Tmprejur' 0 rnasa tn mijloc, scaune obisnuite tn jurul peretilor si, tntr-ut colt, 0 harta mare lucioasa, insemnata cu toate culorile curcubeu'

326

gra acolo 0 gramada de rosu - placut oridnd la vedere, • V)ca se stie ca acolo se lucreaza temeinic - al naibii de

It albastru, putin verde, smlnqalituri portocalii, si pe coasta? st 0 pata purpurie, ca sa se vada locul unde veselii pionieri

rogresului T~i sorb veselele lor halbe cu bere. Tn orice caz,

al nu aveam ce sa caut pe acolo. Eu aveam sa ma duc tn partea e"'"bena. Chiar la mijloc. Si fluviul era acolo ... Fascinant ... mplit. • • ca U*l Sarpe- Uf! 0 u~a s-a deschis, a aparut un

oficial, cu parul alb si 0 expresie de cornpatimire, tn timp

e un aratator 0505 Tmi indica drumul spre sanctuar. lnauntru,

o lumina slaba, ~i un birou barosan, la mijloc. lndaratul acelui esafoda] se ivea 0 aratare urnflata si palida. tn redinqota. Omul cel mare, tn carne si oase!

lnalt. cred, de vreo cinci picioare si tinlnd Tn~facata manivela atltor si atltor milioane! Mi-a strlns mlna ... pare-mi-se apoi a murmurat vag, fiind multumit de frantuzeasca mea: "Bon voyage",

Cam tn vreo patruzeci si cinci de minute m-am vazut iar tn sala de asteptare, cu secretarul compatirnitor, care, dezolat si binevoitor, mi-

a dat sa semnez 0 hirtie. Cred ca. printre altele, Tmi luam angajamentul sa nu divulg nici un secret comercial. Ei bine, nici naveam de qind asa ceva.

Tncepusem sa ma simt cam stTnjenit. Stltl, eu nu eram obisnuit cu astfel de forrnalltati si era ceva care cobea tn aero Ca si cum as fi. intrat tn vreo conspiratie ... nu stiu ... ceva nu tocmai curat; asa ca eram bucuros sa plec. In odaia cealalta, cele doua femei Tmpleteau Tnfrigurat llna lor neaqra. Sosea lume, iar femeia tTnara umbla lncoace si-ncolo, aratindu-le drumul. Cea batrTna sedea pe scaunul ei. T~i proptea pe un tncatzltor picioarele incaltate tn papuci de stofa, fara tocuri, jar 0 pisica Ti torcea tn poale. Purta pe cap ceva alb si scrobit, avea un neg pe obraz, si pe vTrful nasului, ochelan cu rame de argint. S-a uitat la mine pe deasupra sticlelor.

Felul priplt, indiferent sl placid ln care privea m-a impresionat. Tocmai treceau pe acolo doi tineri cu un aer vesel *1 zglobiu, iar ea le-a aruncat aceeasi privire plina de Tntelep-?yrie rece. Parea sa stie totul despre ei, ca si despre mine. "a cuprins un simtarnlnt ca de teams. Parea sinistra - 0

t

toare. Deseori, acolo, departe, m-am gTndit la cele doua =nei de pazaja usa

Tntunericului, Tmpletind llna neaqra ca =rtru un Hrrtolivi calduros, una dintre ele condudnd, condu-

327

aerul

cind mereu spre necunoscut, cealalta scrutlnd. cu ochii bat • si reci, fete!e vesele ~i zglobii, "Ave! batrTna Tmpletitoare H" IIna. Monturi te salutant'." Nu multi dintre cei la care uitat ea au mai vazut-o vreodata ... nici [umatate, nici %> •• j Mai trebuia sa fac 0 vizita la doctor.

- 0 simple formalitate, m-a asigurat secretarul cu ca ia strasnic parte la necazurile mele.

tn acest scop, un tlnar cu palaria pe sprinceana stinqa probabil un functionar - trebuie sa fi fost si functlonari h Tntreprindere, desi cladirea era la fel de tacuta ca 0 cetatea rnortilor - a venit de undeva de sus si mi-a aratat drumul Era jerpelit ~i murdar, cu pete de cerneala pe rnlnecile hainei si 0 cravata mare ~i urnflata sub barbia semanind cu un bot de cizrna veche. Fiind prea devreme pentru doctor, i-ampropus un paharel, ~i numaidedt s-a Tnveselit. Pe rind ne sorbeam vermutul, el ridica tn slavi afacerile companiei, si atunci mi-am aratat nedumerirea ca nu pleaca si el pe acolo. Entuziasmul i-a scazut brusc si s-a recules deodata:

- "Nu sint am de smintit pe cit par", a grait Platon catre discipolii sal, mi-a spus el sententios, apoi si-a dat de dusca paharul si ne-am ridicat. Batrinul doctor mi-a luat pulsul, cu gTndul, fireste, la altceva.

- Bun, bun pentru acolo, a mormait, apoi m-a lntrebat cu oarecare

zel daca l-as lasa sa-rni rnasoare capul.

I-am raspuns destul de uimit: "Da", pe clnd el scotea un instrument ca un sublet si-mi lua rnasura capului, la spate, tn fata, Tmprejur, lnsemnlnd totul cu grija. Era un prichindel de barbat, neras, lntr-o haina zdrentuita, un soi de caftan, cu picioarele tn papuci; Tmi facea impresia unui biet rurliu inofensiv.

- Cer totdeauna voie, tn interesul stiintei, sa maser craniis acelora care pleaca acolo, m-a lamurit,

- Si faci la fel dnd se Tntorc? I-am lntrebat.

- Dh, dar nu-i mai vad niciodatal m-a asigurat. Ap-, stlt,

schimbarile se produc tnauntru. A suris. ca de 0 buna. Si asa, dumneata pleci acolo ! Colosal! Si interesant!

S-a uitat la mine cercetator si a mai notat ceva.

1 Aluzie la salutul cu care gladiatorii romani ii tnttrnplnau pe lnainte de lupta:

328

Kfici un caz de dernenta tn familia dumitale? m-a lntrecu un ton obisnuit, Ma simtearn tare plictisit.

"Asta e 0 lntrebare pusa tot In interesul stilntei ? Mi-a raspuns fara

sa tina seama de enervarea mea: Ar fi interesant pentru ~tiinta sa

se urmareasca pe loc Vl'mbarlle mintale ale indivizilor.

Esti medic psihatru? I-am Tntrerupt.

fiecare doctor ar trebui sa fie ... tn oarecare rnasura. a raspuns, netulburat, acel om extravagant. Eu am 0 teorie

mea pe care dumneavoastra. domnilor care plecati acolo, .ebu: sa-rni ajutati 5-0 dovedesc. Asta ar fi partea mea

din profitul pe care-I va trage patria din stapinirea unei colonii }t de minunate. Boqatlile Ie las altora. larta-ma ca-ti pun astfel de lntrebari. dar esti primul englez care-mi cade sub observatie ...

M-am qrabit sa-l asigur ca nu sint nicidecum un reprezentant tipic al natiei mele.

- Daca as fi, am adauqat, nu as discuta acum cu dumneata.

- Ceea ce spui este destul de adlnc si, probabil, total eronat,

a raspuns medicul rizlnd. Te sfatuiesc sa eviti enervarile mai mult chiar declt arsita soarelui. Adieu! Cum spuneti dumneavoastra. englezii? ... Qood-bye! Da! Qood-bye! Adieu! La tropice omul trebuie sa ramTna calm, lnainte de orice ... Si-a ridicat arnenintator un deget:

Du calme', du calme. Adieu!

Tmi mai rarnlnea un singur lucru: sa-rni iau ramas bun de la scumpa mea rnatusa. Am gasit-o triumfatoare. Mi-a oferit 0 ceases de ceai - ultima ceasca de ceai bun pentru multa, multa vreme ... si, lntr-o camera care arata asa cum te astepti sa arate salonasul unei doamne, am stat Tndelung de verba, \ gura focului. tn cursul conversatiei noastre intime am aflat ca fusesem recomandat sotiei unui

lnalt demnitar, si Dumnezeu ai Stie tnca la ctte alte personalitati de vaza, drept 0 fiinta cePtionala si foarte inzestrata ... un adevarat noroc pentru "ipanie ... unomPe care nu4 gase~ti tn fiecare zi. Cerule gre_

Si trebuia sa iau comanda unei tinichele de vapor j lal> cu un

fluieras de sirens. Se pare, oricum, ca eram unul • iii Pionierii. ..

cu liP mare" ... lnteleqeti? Ceva ca un =r al luminii, ceva mai putin ca un apostol. Pe vremea

-Ste (franc).

329

Iii

aceea circulasera 0 multime de palavre din astea tn prin saloane, iar femeia aceasta inimoasa. traind tn Tntregii fanfaronade, T~i pierduse capul. A vorbit atlta .abaterea milioanelor de lqnoranti de pe drumul p pTna dnd, pe cuvintul meu, am tnceput sa ma simt tare sttJ jenit. Am cutezat sa rnentionez ca "Intreprinderea" urma: un profit comercial.

- uiti, scumpul meu Charlie, ca trebuie sa dai cezaruk ce-i al cezarului, mi-a raspuns ea, voioasa.

E ciudat ce departe de adevar ramin femeile. Ele traiesc lntr-o lume a lor, o lume cum n-a fost niciodata si nici nu va putea sa fie, pentru ca e prea de tot frurnoasa si daca at jj sa se realizeze, s-ar startrna Tn cioburi lnainte de primul apus al soarelui. Cine stie ce realitate blesternata. cu care noi barbatii, am trait multumiti chiar de la facerea lumii, s-ar ridica si le-ar rasturna creatia.

La urma am fost tmbratlsat, sfatuit sa port flanela. sa nu uit sa scriu

des, etc. , etc. ... ~i am plecat. Pe strada m-a cuprins 0 senzatie

ciudata nu stiu de ce, ma sirnteam de parca as fi fost un impostor.

Lucru straniu, eu, care obisnuiarn sa plec tn orice colt al lumii Tn douazeci si patru de ore, fara a sta la gTnduri nici ctt un om care traverseaza strada, am avut ... n-as spune un moment de ezitare, dar 0 clipa de Tnfiorare, tn fata acestui fapt atlt de banal. Poate m-as face mai bine inteles daca v-as spune ca m-am sirntit timp de dteva secunde ca un om gata sa piece nu tn centrul unui continent ci In centrul parntntulul.

Am pornit pe un vapor francez care facea escala tn fiecare amarit de port de pe acolo, cu singurul scop, pe eft mi* dat seama, sa debarce soldati si functionari vamali. Priveauil'ntr-una coasta. Sa privesti coasta de pe bordul unui vapo care lnainteaza e ca ~i cum ai vrea sa dezvalui 0 enigma. 'at'cTn fata ta ... zTmbind, incruntlndu-se. Tmbiindute, rnareat' meschina, lnslplda sau salbatica, si totdeauna muta, cu a-vdoar ca te lndeamna: ,Yino si dezvaluie-rna!"

Coasta aceasta era aproape llpslta de contur, parca =fost tn formare,

si cu 0 Tnfati~are de necrutatoare monotoP 0 margine de jungla nesfirsita. de-un verde atit de Tn'''"'. lnclt parea aproape negru, se Tntindea drept, tn horbota spume alba, asemeni unei rigle gradate, pTna departe, dep

tare, tn lungul unei marl albastre, al carei luciu era p

330

ceata care urca. Soarele dogorea, parntntul parea sa sea, leoarca

de sudoare. Ici-colo, pete mai cenusii se [vco tjj mijlocul

spumei albe, cu un stequlet pe deasupra, 1 te Asezarl vechi de dteva secole si totusi nu mai mari ooa 0 gamalie de ac, pe lntinsul

virgin dindaratul lor. Luam I db ldii i

Iulin l=S> ne opream, debarcam soldatii: treceam mai? rte, debarcam functlonari vamali, ca sa lncaseze taxe Tn

a ce parea 0 pustietate uitata de Dumnezeu, cu un adapost c. tinichea si 0 flarnura tn virf: debarcam iaras: soldati. ..

s£4 pazeasca pe functionar!i vamali. .. pasamite. Unii, m auzit, s-au lnecat tn talazuri; dar de-o fi fost sau nu asa, imeni nu-si batea capul sa afle. Erau zvlrliti acolo, iar noi ne vedeam de drum Tnainte. Zi de zi coasta arata la fel, ca si cum nici nu ne rniscarn din loc; dar treceam prin diferite porturi ... lasam tn urma porturi comerciale ... cu nume ca Gran Bassam, Little Popo, nume care pareau sa arninteasca cine stie ce farsa sinistra proiectata pe un fundal sinistru. lndolenta de

calator. izolarea mea fata de toti acesti oameni cu care n-aveam nici un punct de contact, marea uleioasa si lenesa, posomorala uniforms a coastei pareau sa ma tina departe de adevarul situatiei, Tn mrejele unei dezarnaqlri sumbre, llpslta de noima. Glasul talazurilor ce-I auzeam dnd si dnd Tmi facea mare placere, ca graiul unui frate.

Era singurullucru natural, care avea 0 ratiune, care avea un sens. 0 barca venind din timp tn timp dinspre tarm facea

o legatura fugara cu realitatea. Luneca, vislita de tineri negri, Si vedeai de departe cum Ie stralucea albul ochilor. Strigau, ontau; trupurile lor siroiau de sudoare; aveau chipurile ca =Ste rnasti qrotesti ... Dar aveau oase flacaii astia, aveau jjwschi, 0 vitalitate salbatica, 0 mare vlaga In rniscari, la fel

e fireasca si de adevarata ca talazurile de-alungul coastei. 1 u-ti venea sa te lntrebi ce cauta acolo. Tti facea bine sa-l ivesti, Simtearn. cttva timp, ca apartinearn tnca unei lumi

iapte reale; dar simtamlntul asta nu dura multa vreme. facea sa se spulbere. La un moment dat mi-aduc am dat de un vas de razboi ancorat tn larg. Nu se acolo nici rnacar 0 cocioaba. dar vasul bombarda Se pare ca francezii purtau pe meleagurile acelea dintre razboaie!e lor. Pavilionul vasului atlrna slearnpat, tot J. =t- i gurile tunurilor lungi ieseau tn afara. peste III carena inferioara:

hula usoara, lunecoasa, II salta

a •

331 1 !

alene In sus si-l lasa In jos, leqanindu-i catargele zvelte I imensitatea pustie a parntntulul, a cerului si apei, vasul ['s acolo de neinteles. traqlnd lntr-un continent. .Buuml A. se slobozea unul dintre tunurile mari; 0 flacaruie se aprjnV si pierea, un fuior subtire de fum alb se risipea, un pro], J\ micut suiera usurel ... si nu se

tntimpla nimic.

Nu se putea intimpla nimic. Faptul avea In sine un slmK de nebunie si era de un comic lugubru, ca priveliste: nu PUt -f spulberat de cineva care ma asigura de zor, pe bord, J tabara de bastinasi - el li numea

inamici - statea ascuns' undeva, pe acolo.

Am predat vasului scrisorile (mi s-a spus ca pe nava aceea sinquratica oamenii mureau de friguri In proportie de trei pe zi) si am plecat. Am mai oprit prin dteva locuri cu nume poznase, unde moartea dantuieste voios, cot la cot cu neqotul, lntr-o atmosfera

grea si rnuta de catacornba lncinsa. In lungul coastei fara forma, cu volane de talazuri periculoase de parca natura lnsasi ar tncerca sa-l qoneasca pe intrusi, tnauntrul ti In afara riurilor. puhoaie de moarte vie, ale carer maluri putrezesc In noroi si ale carer ape naclaite de

mil napadesc peste rnanqravii' contorsionati, ce se zvircolesc parca In fata noastra, prada unei dlsperari fara de iesire: Nicaieri n-am stat Insa destul ca sa-mi pot face 0 impresie, dar m-a napadit un simtarnlnt de neliniste vaqa, apasatoare. Era ca un pelerina) obositor printre aratari de cosmar.

Au trecut mai mult de treizeci de zile plna dnd am ajun< la gura fluviului celui mare. Am ancorat dincolo de resedinta quvernamentala. Munca mea nu Incepea declt la vreo doua sute de mile mai departe. Asa ca. tndata ce am putut, am ? pornit spre un loc la vreo treizeci de mile mai sus.

Puteam calatori cu un vaporas maritim. Capitanul. =suedez. stlinduma marinar de meserie, m-a poftit pe puf* Era un barbat tinar. zvelt, blond si ursuz, cu parul rar si J\tlr~it. Clnd ne-am departat de cheiul acela mic si nenoroc si-a lntors capul spre mal cu dlspret,

Ati stat acolo? m-a Intrebat.

- Da, am raspuns, ,

- Fumoasa sleahta, grangurii de acolo ... ce :J\ceW' urmat, vorbind

enqlezeste cu rnulta slquranta, dar si cu of 1 Arbori tropicali, care cresc in rnlastini. 332

ce sint In stare unii sa taca pentru cltiva franci pe lntreb. ce se alege de ei clnd pleaca In inima conti-

T am raspuns ca asteptam si eu sa vad asta, curind.

Asa • • • a ••• a' a =larnat, S-a Tndreptat cu pasi tirsiti mine, dar cu ochii pironiti Tnainte. Nu fi prea sigur, a SF>mat el. Zilele trecute am cules pe unul care s-a spinzurat pe drum! Tot un suedez.

- S-a sptnzuratl De ce, Doamne sfinte? I-am lntrebatCapitanul privea mereu Tnainte.

- Cine stie . .. Soarele prea tare pentru el, sau tara, poate .. •

tn sfirsit, dadearn de zar] deschise. Vedeam un tarrn stincos, mormane de pamint rascolit pe IInga maluri, niste case risipite pe un deal, altele cu acoperis de tabla printre un sir de surpa-turi sau cocotate pe povlrnis. Vuietul neincetat al unor cataracte plana peste aceasta paraqlna locuita. 0 multime de oameni, cei mai multi negri si goi, foiau de colo-colo ca fur-nicile. 0 cascade mica T~i arunca apele tn fluviu. Uneori lumina orbitoare a soarelui lneca toate acestea lntr-o reverberatie orbitoare.

- Uite, colo, localul societatii dumitale, a spus suedezul aratind spre trei cladiri de lemn, ca niste baraci, cocotate pe clina sttncoasa. 0 sati trimit sus lucrurile. Patru lazl ai spus? Drum bun.

M-am poticnit de un cazan rostogolit printre buruieni, apoi am gasit 0 carare ce ducea sus, pe deal. Am cotit pe dupa bolovani si pe IInga un mic vagonet, ce zacea acolo rasturnat. cu rotile tn aero Se ispravise cu el. Arata ca scheletul =c-ei rnortaciuni. Am mai dat si peste alte frinturi de masini, Precum ~i peste un maldar de sine ruginite. La stTnga, un pllc

de sa

copaci proiectau 0 pata umbroasa, In raza careia pareau

se rniste lncet niste forme negre. Clipeam tntr-una: cararea !a Pieptisa, Un sunet de corn a rasunat tn dreapta si i-am -ut pe negri luind-o la qoana, 0 detunatura mare, surda.. <-tremurat parntntul, pe deal a aparut un smoc de fum, 9 asta a fost tot. Pe fata stlncii nu se vedea nici 0 schimbare.. I\onstruia 0 cale terata. Dealul nu se afla tn drum

si nu sin -imic, dar dinamitarea aceea fara noima constituia

A.r actiune tn curs de desfasurare.

333

i I

Un clinchet usor, lndaratul meu, m-a facut sa-rni capul. Sase negri Tnaintau tn sir, trudind, pe carare, drept si lncet, leqanind tn echilibru, pe cap, cosuri mici, pi A. cu parntnt, iar clinchetul tinea rnasura. 0 data cu pasii, {jurul salelor aveau niste zdrente negre, ale carer capete scurt se balabaneau la spate ca niste cozi. Le deslusearn fiecate coasta, Tncheieturile bratelor si picioarelor erau ca niste nodu.pe 0 fringhie; fiecare purta un cere de fier in jurul gitului <; erau leqati unul de altul cu un lant ale carui vergi se leqanau tn clinchetul acela ritmic. 0 noua detunatura dinspre deal m-a facut sa ma gTndesc deodata la

vasul de razboi pe care-I vazusern traqind tn continent. Era acelasi soi de glas cobitor numai ca acesti oameni nu puteau fi nurniti inamici nici chiar de cea mai aprlnsa lrnaqlnatle. Acestia erau nurniti criminali, iar legea crunta, ca si bombardamentul ghiulelelor,

tabarlse pe ei, ca 0 taina de neinteles venind dinspre mare. Piepturile uscative gTfi'iau ritmic, narile larg deschise vibrau, ochii se holbau tn sus, ca tmpletrttl. Au trecut pe IInga mine, la 0 palma departare, fara o privire, cu lndlferenta aceea depllna, mortala a salbaticilor nefericiti, tn spatele acestei marf vii pasea lenevos, tinlnd 0 pusca

de mijlocul tevii, unul dintre paznici, produs al noilor forte intrate tn actiune Purta un veston de uniforma cu un nasture llpsa. si vazind

un alb pe carare, si-a saltat repede arma pe umar, Act de simple prudenta, albii fiind de la distanta atit de asemanatori, lnclt n-ar fi putut sa-sl dea seama cine eram. S-a linlstlt repede, apoi, cu un rinjet larg, prostesc, de sarlatan, si cu 0 privire spre negri, a parut sa ma ia partes la misiunea lui de Tncredere. La urma urmei, si eu luam parte la cauza cea mare a acestor nobile si drepte lspravl.

tn loc sa urc, m-am lntors si am coborlt la stTnga. GTndul meu era sa las ca lantul acela omenesc sa-mi piare din vedere lnainte de a urca dealul. Stitl ca nu sint prea qinqas din fire' a trebuit de multe ori sa lovesc si sa parez. A trebuit sa rezi-si sa atac uneori ... si asta e tot un fel de rezistenta . • • larasa mai tin seama de pretul cu care se platesc solicitarile unUl mod de viata ca cel ln care eram ambalat eu. Am cunost=diavolul violentei, diavolul nesatului si diavolul pofte'" patirnase, dar, pe ceruri! erau diavoli puternici, desfrin-' diavoli cu ochi sTngerii, care staptneau sl rninau oamenii • • Oamenii, va spun. Dar tn timp ce stateam pe dealul ace

334

"'"it ca sub soarele orbitor al acestei tari ma voi TntTlni ain m diavol

flescait, prefacut, cu ochi miopi, hraparet si u "'"a "'"a ne'3unie. Cit de

periculos putea sa fie, aveam

ou '10s P

"'""'"flu ctteva luni mai tlrziu si cu vreo mie de mile mai departe.

SA afro moiD6111 am ramas lnfricosat, ca In fata unei amenintari. - ele din urma

am coborlt dealul, piezis, catre copacii pe ici zarisern.

Am ocolit 0 groapa mare pe care cineva 0 sapase pe povir-. tn ce scop, mi-a fost cu neputinta sa ghicesc. tn tot cazul, J era 0 cariera de platra sau nisip. Era pur si simplu 0 qaura. Poate sa fi fost tn legatura cu dorinta filantropica de a da ceva Je lucru acelor criminali. Nu stiu, Pe urma, ctt pe'aci sa cad lntr-o trecatoare foarte strirnta. ceva ca 0 plesnltura tn deal. Mi-am dat seama ca 0 multime de tevi pentru constructie fusesera aruncate acolo, tnauntru. Nu era nici una nesparta. Un rnaldar de sfartmaturi fara rost. tn sfirsit, am ajuns sub copaci. GTndul meu era sa fac cltiva pasi la umbra; dar abia sosit acolo, mi s-a si parut ca trecusem poarta unui iad lugubru. Cataractele erau aproape, si un zgomot neTntrerupt, uniform, impetuos,

naprasnic, umplea linistea rnormtntala a dumbravii. unde nu se simtea nici 0 suflare, nu clintea nici 0 frunza: 0 umplea cu sunete ciudate ... ca si cum rniscarea pamintului rotind tn spatiu ar fi devenit deodata sonora.

Umbre negre se ghemuiau, se lungeau pe jos, stateau printre copaci, rezemindu-se de trunchiuri, lipindu-se de parntnt, ieslnd pe [urnatate la lumina, pe [urnatate topite tn penumbra, m toate posturile de durere, uitare de sine si disperare. Pe deal a mai explodat 0 rnina, urmata de 0 zquduitura usoara a pamin-talui sub picioarele mele. Stradania nu contenea! Stradanial VI asta era locul unde cltiva dintre truditori se retrasesera ca sa moara.

Mureau pe incetul ... se vedea limpede. Ei nu erau inamici,

nu erau criminali, nu mai aveau nimic parntntesc acum ...

u erau dedt umbre negre ale bolii sl foametei, zaclnd gramada =nericul verzui. Adunati de prin toate vagaunile tarrnului, toata legalitatea unor contracte temporare, pierduti lntr-un dev'" necunoscut> hraniti cu merinde neobisnuite, boleau,

jj neau nefolositori ~i Ii se lnqaduia atunci sa se ttrasca

aer ,rtA.> la odihna. Aceste forme muribunde erau libere ca

c're ?I ••• la fel de inconsistente. Am tnceput sa disting straluoochilor pe sub copaci. Apoi, privind tn jos, am vazut

335

1

otet

un chip !lnga mlna mea. Oasele negre s-au retras, urnarul lipit de un copac si, lncet, pleoapele s-au ridicat, doi sialnfundati tn orbite s-au uitat la mine, enormi si goi, cu un de pllplire sticloasa care s-a stins lncet tn adincul pupileisool Omul parea tinar . .. aproape un

copilandru ... dar, *.?I cu ei e greu de spus. N-am gasit altceva de facut dedt sa-l un piscot gustos, din care aveam 0 provizie tn buzunar pe vasul suedez. Si-a strins usor degetele pe el si I-a apucat tncolo, nici 0 rniscare si nici 0 privire. T~i legase tn jurul gTtju un snur de !Ina alba ... De ce ? ... De unde 0 luase ? Era oat 0 insiqna ... 0 podoaba ... un talisman ... un semn de vraja' Exista vreo semnificatie leqata de snur? Te oprea tn loc fit!. celui acela de !Ina alba tnnodata tn jurul unui gTt negru, dincolo de marl si tari.

Llnga acelasi copac mai erau doua mormane de oase fo unghi ascutit, cu coapsele la gura. Unul, cu barbia proptita pe genunchi, se holba In golTntr-un chip tnspalmtntator, de neTndurat; fantoma-frate T~i sprijinea fruntea, potopita parca de grea amaraciune: si, peste tot, altii, rasplnditi tn tot soiul de pozitii, prabusiti, chirciti, ca lntr-un tablou Tnfati~Tnd un rnacel sau 0 rnolima de ciuma. Pe dnd rarnasesern Tmpietrit de qroaza, unul dintre ei s-a ridicat, sprijininduse tn palme si genunchi, si s-a tirlt de-a busilea spre fluviu, ca sa

bea, a sorbit din palme, apoi s-a asezat la soare, cu fluierele

picioarelor lncrucisate. si, dupa un timp, a lasat sa-l cada capul llnos pe oasele pieptului.

Tmi pierise pofta sa mai zabovesc la umbra si m-am qrablt I 5-0 iau spre birouri. Cind m-am apropiat, am lnttlnit un alt. lntr-o tinuta atlt de neasteptat de eleqanta, lnclt tn primul moment I-am luat drept un fel de aratare Am vazut un gu!;! tnalt, scrobit, rnansete albe, 0 haina usoara de alpaca, pantalon ca zapada, 0 cravata deschisa ~i ghete lustruite. Fara pala ? Parul pieptanat cu carare, periat, uns, si In mlna mare, al!;! 0 urnbrela dublata cu verde. Era uluitor, si cu tocul pus II

dupa ureche. ,i

Am dat rntna cu acel miracol sl am aflat ca era seful conta al societatii: toata contabilitatea se tinea la statiunea lesise 0 clipa afara, zicea el, ca sa mai rasufle putin la aer cu Cuvintele sunau neTnchipuit de straniu; Tti sugerau \ viata lui sedentara. tn fata biroului. Nu v-as fi pomenit de & vidul asta, dar pe el I-am auzit lntlia oara rostind numele oi!;!

336

1

de strins legat de amintirile mele din vremea aceea. Mai

atlt. simteam si stima pentru el. Da. Ti stimam gulerele si

An c'etele uriase, parul bine periat. Avea, fara lndoiala. TnfatiIII a unei reclame de frizerie; dar tn atmosfera demoralizanta t-. c)ui, omul salva aparentele Asta lnsernna a avea tinuta.

r lerele scrobite si pieptii nelntinati ai carnasilor dovedeau

s ie de caracter. Se afla acolo de trei ani; mai tirziu nu m-am

tut opri sa-l lntreb cum de izbutea sa arboreze asemenea Ibituri. S-a Tmbujorat usor si mi-a raspuns modest:

- Am tnvatat-o pe una din bastinasele de pe-aici. A fost greu. N'Q traqea inima sa munceasca.

Astfel, omul asta realizase intr-adevar ceva. Si-sl vedea cu sfintenie de registrele lui, care erau lntr-o ordine desavirsita.

Toate celelalte lucruri tn statiune erau tn mare harababura: capetele, treburile, cladirtle. Slruri de negri prafuiti veneau si plecau Tmpleticindu-se pe picioare; se revarsa tn adTncimile Tntunericului un suvoi de marfuri - bumbacarie de rebut, rnarqele ~i sirma de alarna - si se scurgea, tn schimb, un pretios izvor de fildes.

Trebuia sa astept tn statiune zece zile ... 0 vesniciel Locuiam lntr-o coliba. tn curte, si ca sa evadez din haosul acela, ma duceam uneori tn biroul contabilului. Peretti erau construiti din sclnduri orizontale, dar atit de prost legate lntre ele, lnclt, clnd omul se apleca peste biroul sau Inalt. TI vedeai tarcat, din cap ptna-n picioare, cu dungi Tnguste de soare. Nu era nevoie sa ridici oblonul mare ca sa privesti afara. Era Si tare cald acolo; rnuste mari biztiau tn dusrnanie: nu tntepau, ci Tmpungeau. Statearn de obicei pe dusurnea, In timp ce, cu 0 Tnfati~are fara cusur (ba chiar ~i usor parfumat), el scria, scria,

cocotat pe un scaun lnalt. Uneori se scula, ca sa se mai "'"Ste. Clnd aduceau tnauntru 0 targa cu un bolnav (vreun "'"nctionar suferind, din centrul tarii), nu-si ascundea 0 usoara Plictiseala .

.... Gemetele bolnavului astuia, spunea el, Imi distrag ei*tia. Chiar si fara asta e grozav de greu sa te feresti de qreseli e cOntabilitate In climatul de aici.

ntr100 zi mi-a spus fara sa-si ridice capul:

II Fara lndoiala ca-l vei Intllni mai la centru de domnul

ca "'" *Iam lntrebat cine era domnul Kurtz, mi-a raspuns ra un

functionar superior de prima clasa: si observlnd

337

dezarnaqirea stlrnita de cuvintele lui, a adauqat laslnd jos toc r i - E 0 persoana foarte de seams.

lntrebarile urmatoare m-au larnurit: domnul Kum aVe pe atunci In sarcina 0 statiune cornerciala si Inca una f importanta In adevaratul tinut al fildesului, In miezul acelui tinut,

- Trimite la centru attta tildes ctt toti ceilalti la un loc. tncepu iar sa scrie. Bolnavului Ii era prea rau ca sa mai

qearna. Mu~tele biztiau netulburate.

Deodata s-a auzit un murmur cresdnd de glasuri si "'" tropait de pasi. Sosise un convoi. 0 larrna asurzitoare izbucni de cealalta parte a baracii. Toti aducatorii de tildes vorbeau laolalta si, In mijlocul taraboiului, glasul firav al agentului principal se auzea, astupat jalnic, pentru a douazecea oara va ziua aceea ... Se ridica lncet:

- Ce zarva nesuferital a tnqalmat.

A traversat apoi agale tncaperea, ca sa se uite la bolnav, si, intorcindu-

. .

se spre mme, mi-a spus:

-N'aude nimic!

- Cum? Mort? am intrebat, ingrozit,

- Nu, nu Inca, a raspuns cum nu se poate mai calm. Pe urma,

aratind cu capul spre harmalaia din curte: Clnd ai de facut lnreqistrari corecte, ajungi sa-l urasti pe salbatic!i astia ... sa-l urasti de moarte!

A ramas 0 clipa pe glnduri.

- Clnd II vei vedea pe domnul Kurtz, urrna el, spune-i, te rog, din partea mea ca aici totul (si-a aruncat privirea spre blrou), totul este asa cum trebuie. Nu-mi place sa-l scriu -cu niste curieri ca ai nostri nici nu stii cine poate pune mina pe scrisoarea ta - la statia aceea centrale ... S-a uitat lung la mine cu ochii lui bllnzi, bulbucati: 0, va ajunge departe, foarte departe! tncepu el iar. Va fi cineva In adrninistratie, Sl curind de tot 1 Cei de sus ... Consiliul din Europa, stii - - • n au In vedere ...

S-a apucat iarasl de lucru. Zgomotullncetase afara $>- vrind sa ies, m-am oprit In usa. In blzliala necurmata a muste'v' agentul bolnav, care se tntorcea acasa. zacea congestionat I fara

cunostinta: celalalt, aplecat peste registrele lui, &ceTnregistrari .corecte'' cu privire la niste afaceri pe dep "corecte" ; la cincizeci de picioare mai la vale de prag, vedea crestetele nemiscate ale copacilor din dumbrava rnortii-

338

A doua zi am parasit, tn sfirsit, statiunea aceea ~i am pornit lin convoi de saizeci de oameni la un drum de doua sute

Ce sa va mai spun de drumul astal Poteci ~i iar poteci, etutindeni; 0 retea de poteci batute, rasplndite pe tinutul P tiu, p)n ierburi lnalte. prin ierburi plrjclite prin desisuri, ? :osul si tn susul trecatorilor racoroase, Tn susul si tn josul dealurilor pietroase, lncinse de ar~ita; si o pustietate, 0 pustietate . e nici un om ••• nA 0 cooliba! Localnicii 0 tulisera cu mult inainte. Ei bine, daca 0 qloata misterioasa de negri tnarrnatl cu tot soiul de arme dracesti s-ar fi pornit deodata sa strabata drumul dintre Deal si Gravesend, capturTnd sclavi tn dreapta si tn stTnga, ca sa Ie care poverile, cred ca toate fermele ~i casutele din preajma s-ar fi golit tare iute. Numai ca pe aici si locuintele dlsparusera. Am mai trecut ~i prin alte sate parasite. E ceva copilaresc de patetic tn ramasitele peretilor de frunze, narultl, Si tot asa, zi dupe zi, cu zgomotul pasilor a saizeci de perechi de picioare goale tndaratu' meu, fiecare pereche lndoita sub 0 mare povaral ... Cortul, gatitul, dormitul, strinsul cortului, marsl ... Cind si dnd, un caraus mort tn ham, teapan In iarba Inalta de IInga carate. cu 0 plosca goala ~i toiagul lung cazut IInga el.

Tacere adlnca tn jur ~i tn vazduh. Uneori, tn cine stie ce noapte linistita, un uruit tndepartat de tobe, dnd slab, dnd lntetit, un uruit vast, surd; un rasunet ademenitor, chernator, sugestiv, salbatic ... si poate cu acelasi adinc inteles ca bataia clopotelor lntr-o tara crestina.

o data, un alb lntr-o uniforma descheiata, tn bivuac, pe carare, cu 0 escorta tnarmata de zanzibarezi uscati: el, foarte ospitalier ~i bine dispus - ca sa nu spun beat - ne-a declarat ca supraveghea lntretinerea drumului. Nu pot afirma ca vedeam vreun drum sau vreo lntretinere. afara de cadavrul unui negru

e virsta mijlocie, cu gaura unui glonte tn frunte, ~i de care m_am impiedicat, propriu vorbind, trei mile mai incolo ... socotitfiind.poate.ca 0 lmbunatatire permanental Mai aveam A. -n tovaras de drum, tot alb, nu un om rau, dar cam prea ftl-Pes si cu obiceiul nesuferit de a lesina pe drumurile dogorite

e soare, la mile departare de un pic de umbra sau apa. Plic-/eooS, stiti, sa-ti tii haina tn chip de urnbrela deasupra capului VI om, pTna dnd T~i vine tn simtlrl. Nu m-am putut abtine -u-l intreb 0 data ce cauta acolo.

339

I I

11

- Sa fac bani, vezi bine. Dumneata ce-ti Tnchipui? /\ raspuns

dispretu itor. a

Pe urma s-a tmbolnavlt de friguri si a trebuit sa fie purtat-intr-un hamac atirnat de 0 prajina. Cum ctntarea peste 0 sut> de kilograme, n-am mai izbutit sa pun capat Tmpotrivirii carau siler, Porneau aiurea, o luau la sanatoasa, se furisau tn timpul noptii cu poveri cu tot ... 0 adevarata razrnerita. Asa ca lntr-o noapte Ie-am tinut 0 cuvintare tn enqlezeste, cu gesturi care n-au scapat - nici unul - celor saizeci

de perechi de ochi din fatamea; iar a doua zi dimineata i-am pornit pe cei cu hamaculTnaintea noastra. Un ceas dupe aceea am gasit tot convoiul naufragiat lntr-un tufis: om, hamac, gemete, paturi, qrozavii., praline grea jupuise si nasul bolnavului. Tare ar mai fi dorit sa ma vada omorind pe careva, dar nu era nici urma de caraus prin preajma. Mi-am adus aminte de cuvintele doctorului batrtn: liAr fi interesant pentru ~tiinta sa se urmareasca pe loc schirnbarile mintale ale indivizilor". Simteam ca devin interesant din punct de vedere stiintific. tn orice caz, toate astea erau de prisos. Dupa cincisprezece zile am dat iar de fluviul cel mare si m-am trezit deodata tn Statia Centrale. Se afla IInga un smtrc, tnconjurata de hatisuri si padure, marginita lntr-o parte de 0 fisie de mTI puturos si Tngradita pe celelalte trei parti ca un gard subred din trestie. tn loc de poarta, 0 spartura laseta tn voia soartei, asa ca la lntlia privire asupra locului

Tti dadeai seama ce diavol mollu se vintura pe acolo. Oameni albi cu bastoane lungi tn rnlini se iveau tacticosi dintre cladiri si se lnvirteau ca sa se holbeze la mine, apoi se retraqeau pe undeva, prin fund. Unul dintre ei, un individ cu mustati negre, zdravan la trup si foarte agitat, mi-a dat de stire cu 0 seama de digresiuni ~i 0 mare volubilitate, tndata ce i-am spus cine slnt, ca vaporul meu se afla tn fundul fluviului.

Am rarnas trasnit:

- Cum? Cind? De ce?

0, totul era tn depllna regula ... se afla chiar "directorulTn persoana" acolo. Totul ln regula! Toti se purtasera spiel!' did! ... Splendid!

- Totusl, trebuie, a adauqat agitat, trebuie sa te duci sal!;! vezi pe director chiar acum ... te astepatal ...

Pe moment nu mi-am putut da seama de adevarata qravi' tate a napastel, Acum cred ca vad exact lucrurile, dar tot n sint sigur ... nu-s sigur de loc. Fara lndoiala ca totul era pre

340

cind ma gTndesc bine ... ca sa fi putut fi ctt de ctt firesc, si ... Dar tn clipa aceea mi s-a parut 0 mare pacoste. Vaporul se scufundase. Pornisera grabiti, cu doua zile mai - ainte, tn susul fluviului, avind directorul pe bord, iar la "rina, un comandant voluntar; si lnainte sa se fi Tncheiat trei

suri,j'au sfarlrnat fundul de niste stinci. asa ca s-a scufundat linga malul de sud. Ma Tntrebam ce rost mai aveam eu acolo acum, cind vaporul meu era pierdut. De fapt, aveam destule de facut ca sa mi-I pescuiesc din fluviu. Trebuia sa ma apuc de lucru chiar de a doua zi. Scosul din apa ~i reparatiile, dupa ce am adus piesele la statie, au tinut ctteva luni.

Prima mea convorbire cu directorul a fost ciudata. Nu m-a poftit sa iau loc, dupa cele douazeci de mile de mers din dimineata aceea. Era vulgar ca Tnfati~are, vulgar ca trasaturi, tn comportare si tn glas; mijlociu de stature, cu un trup oarecare; ochii, de un albastru obisnuit, erau poate deosebit de reci ~i puteau sa-si abata asupra cuiva 0 privire la fel de taioasa si grea ca 0 secure. Dar chiar tn clipele acelea restul fiintei lui parea sa nege asemenea intentie Astfel, Ti juca pe buze

o expresie fuqare, de nedefinit, ceva ascuns ... un suris ... ba nu un surls ... parce-l vad si acum ... dar nu-I pot explica. Era inconstient surisul acela, desi dupe ce spunea cite ceva,

1 se intensifica, totusi, pentru 0 clipa. Aparea la sfirsitul spuselor ca o pecete pusa pe vorbe, pentru ca sensul celei mai banale fraze sa para cu totul de nediscutat. Omul era un nequtator de rind, folosit din tinerete pe meleagurile acelea ... nimic mai mult. Si ascultat, desi nu inspira nici afectiune, nici teama, nici rnacar respect. Inspira nelinlste. Asta era! Nelinistel Nu Propriu-zis neTncredere ... ci numai

neliniste nimic mai mult. Nu va tnchlpultl ctt de impresionanta

poate fi 0 0 ... Asemenea lnsusire.' Nu avea darul sa organizeze ...

sa ia ini-tiative, nici rnacar sa puna ordine. Asta se vadea pTna si tn starea t e pllns a statiunii. N-avea carte, nici inteliqenta: Sltuatia

aceea 1 Picase ... de ce ? poate fiindca nu fusese niciodata bolnav ... "crase tn trei rinduri ctte trei ani acolo ... pentru ca sana-

ea depllna a cuiva tn complexul general al organismelor

mate este un soi de putere tn sine. Cind se ducea acasa In

"'"cediu, lsi facea de cap ... cu brio. Ca un marlnaras, tn per-

-j, SIe - -. de care se deosebea, oarecum, doar ca aspect exterior.

te astea se puteau observa din vorba lui de toata ziua. 341

Nu era cu nimic original, umbla pe drumul batatorit de altii Asta era tot. Dar omul era mare! Era mare tocmai printr-u' lucru mic, si anume: nu puteai sa-l descoperi punctul .laUNu s-a tradat niciodata. Poate ca nici n-avea ce sa tradeze, 0 astfel de banuiala te Tncremenea ... pentru ca acolo, deParte nu existau mijloace de verificare. 0 data, pe cind 0 puzderii de molimi tropicale doborisera pe mai toti aqentii comercial din statie, a fost auzit spunlnd:

- Oamenii care vin aici n-ar trebui sa alba maruntaie Si si-a pecetluit spusele cu acel suris al lui, de parca 0 clipi

s-ar fi. deschis 0 u~a asupra unei Tntunecimi pe care 0 avea sub

paza. Tti Tnchipuiai ca lntrezartsesi anume lucruri, dar sigiliul era pus pe ele.

Cind, la un moment dat, s-a sirntit plictisit, la ora meselor, de vesnice!e certuri ale albilor privind eticheta, a poruncit sa se taca 0 rnasa mare rotunda, pentru care s-a construit si 0 tncapere speclala. Aceasta era cantina statiei. Acolo unde statea el era locul de cinste .. . ceilalti, treaba lor. Sirnteai ca asta era convingerea lui de nezdruncinat. Nu era nici cuviincios, nici necuviincios. Era tacut. lnqaduia .feciorului" - un ttnar negru de pe coasta, lndopat peste rnasura - sa-l trateze pe albi, chiar sub nasul sau, cu 0 insolenta nerusinata.

De tndata ce m-a vazut a si tnceput sa vorbeasca. lntlrziasem foarte mult pe drum. Nu putuse astepta. Trebuise sa piece fara mine. Statiile din susul fluviului trebuiau inspectate. Toate astea fusesera aminate de atltea ori, ca nu mai stia cine murise, cine mai traia si cum 0 ducea ... asa mai departe, asa mai departe . • • Nu lua In searna ce-i spuneam eu si, judndu-se cu un betisor de ceara, a repetat de mai multe ori ca situatia era .Joarte qrava, foarte qrava". Se zvonise ca 0 statie foarte lmportanta era tn primejdie ~i ca seful ei, domnul Kurtz era bolnav. Nadajduia sa nu fie adevarat. Domnul Kurtz era ...

Am sirntit ca mi se urea sTngele la cap. La naiba cu domnul Kurtz, gTndeam eu. L-am tntrerupt spunTndu-i ca auzisem pecoasta despre domnul Kurtz.

-Aha! Va sa zica. se vorbeste despre el, acolo jos • -murmurat ca pentru sme.

Apoi a tnceput din nou sa ma asigure ca domnul Ku=" era cel mai bun agent pe care-I avea, un om exceptional, de <r mai mare importanta pentru companie; asa ca i-am Tnteles

342

!;! erijorarea. Se simtea, ma asiqure el, "tare, tare nelinlstlt''. ? foia dt putea pe scaun exclamTnd: .Ahl domnul Kurtz! II !;!na dnd si'a spart betlsorul de ceara si a rarnas qura-casca tn fata poznei. Apoi a mai dorit sa stie "dt timp Tmi va trebui

ca sail

I-am taiat din nou vorba. Asa flarnlnd cum eram si cum rna tinea tn picioare, sirnteam ca-mi ies din sarite.

- De unde sa stiu? i-am spus. Nici n-am vazut tnca dezas-jjyl. .. dteva luni, fara lndoiala.

Toata vorbaria asta mi se parea de prisos!

- Clteva luni, a repetat. Hai sa zicem trei luni pTna dnd sa putem pomi. Da. Atita e suficient!

M-am repezit afara din coliba (Iocuia de unul singur lntr-o coliba de lut, cu un soi de veranda) morrnaind tainic, pentru mine, parerea

mea despre el. Era timpit vorbaret. Mai tlrziu m-am razqlndit. tnsa, clnd, uluit, mi-am dat seama cu clta precizie calculase timpul cerut pentru a duce .treaba" la capat,

A doua zi m-am apucat de lucru lntorclnd spatele, ca sa zic asa, statiei. Numai tn felul asta puteam sa-mi mai pastrez vlaga pentru faptele care rascurnpara totul ln viata.

Totusi, uneori trebuie sa mai privesti si tn jur; ~i clnd priveam, Ti vedeam pe oamenii aceia vinturlndu-se fara rost tn curte, tn lumina orbitoare a soarelui. Ma Tntrebam ctteooata ce semnificatie avea toata foiala aceea. Rataceau de colo-colo cu toiagele lor caraghioase tn mTna ca 0 qloata de pelerini necredinciosi sorociti sa ramTna tntrun tare rapanos, CuvTntul .fildes" plutea tn aer ca 0 soapta, ca un suspin. Ai fi crezut ca i se Tnchinau lui. Un suflu de lacornie natTnga se ridica de peste tot ca duhoarea dintr-un stirv. Dumnezeule! N-am vazut niciodata tn vista mea ceva atlt de ireal. Si, de jur Tmprejur, salbaticia muta care trnpresura acel petic de parnlnt destelenit ma izbea ca 0 forta mare si de neTnvins, ca raul sau ca adevarul, asteptind rabdator sa se ispraveasca odata cu aceasta cotropire fantastica.

"'"Vai, lunile acelea! Da, ce sa-l faci! ... Multe s-au mai UrtTmplat! tntro seara, 0 cocioaba din buruieni pline cu starnba. Pwzeturi

imprimate, rnarqele si ctte si mai ctte, a izbucnit "'"tr-o vilvataie. atit de brusc, lnclt ai fi crezut ca se despicase pamTntul pentru ca focul razbunator sa mistuie toate fleacurile "'" .• *m* fumam linistit pipa IInga vaporul meu demontat 51 Ii vedeam, In lumina, pe toti sarind clt colo, cu bratele ridi-

343

cate tn sus, pe clnd rnustacioasul cel trupes venea tn jos spr fluviu cu 0 galeata pirpirie tn mlna, asiqurlndu-rna ca toti s purtasera splendid, splendid "; umplea galeata cam pe sfert.; apa si 0 pornea Tndarat. Am baqat de seama ca galeata era gill- rita la fund.

M'am Tndreptat intr-acolo. Nu era nici 0 qraba. vedeti cocioaba se aprinsese ca 0 cutie de chibrituri. Si nu era nici 0 nadejde de la bun tnceput, Palalaia urcase tn vazduh, Ti tmpr>. sese pe toti tndarat, luminase totuITmprejur ... si se stinsese. Cocioaba era acum un rnaldar de taciuni, sdnteind salbatic, Undeva, tn apropiere, era batut un negru. 5puneau, pesemne ca el pricinuise focul; oricum ar fi fost, negrul urla ca din gura de sarpe L-am vazut ctteva zile mai tlrziu. ghemuit la un pic de umbra; arata foarte bolnav si lncerca sa se mai tnzdrave-neasca. Mai tlrziu s-a ridicat si a plecat ... iar salbaticia I-a strins din nou la sln, pe tacute

Asa cum veneam din Tntuneric spre lumina m-am trezit tn spatele a doi barbati care vorbeau lntre ei. Am auzit numele lui Kurtz, apoi cuvintele: " ... sa se foloseasca de tnttrnplarea asta nenorocita", Unul dintre barbati era directorul. I-am dat buna seara.

- Vazut-ai vreodata ceva atit de ... de ... ai ? ... E de necrezut, mi-a spus si a pornit lnainte.

Celalalt barbat a ramas pe loc. Era un agent comercial de prima mlna, tlnar, cu un aer de domn, ceva mai rezervat, cu 0 barbuta despartita la mijloc si nasul coroiat. Pastra distanta fata de ceilalti aqenti, iar ei, la rindul lor, spuneau ca e spionul directorului. Cit despre mine abia de schimbasem cu el, pTna atunci, dteva cuvinte. Am intrat tn verba si curind ne-am indepartat de ramasitele care mai sfirliau Inca. Pe urma m-a poftit tn odaia lui, care se gasea tn corpul principal al statiei. A aprins un chibrit si am baqat de searna ca acest tinar aristocrat posed a nu numai 0 trusa montata tn argint, dar chiar si 0 luminare tntreaqa toata a lui. Pe timpul acela numai directorul era singurul om cu dreptul de a avea luminari. Peretti din lut erau acoperiti cu rogojini indigene. 0 sumedenie de sulit-> lanci, scuturi, cutite erau atirnate tn chip de trofee. Misiuni acestui domn era fabricarea de cararnizi. .. asa mi se spusese; dar nu vedeai nicaieri nici 0 bucatica de caramida tn toata stati-si el se gasea acolo de mai bine de un an ... tot asteptin'" Se pare ca nu putea face cararnizi fara nu stiu ce care-i lipsea. • •

344

te ca paie. tn tot cazul lucrul acela nu se putea gasi acolo poo uin nu era

probabil ca va fi trimis din Europa, eu nu prea I limpede ce

astepta.

1

1

deam p ~

poate ca 0 creatie speclala, spontana. Oricum, erau toti • asteptare - cei saisprezece sau douazeci de pelerini - asteptau cu totii ceva; si, pe cuvintul meu, indeletnicirea asta

parea sa fie neplacuta dupa felulTn care 0 luau, desi singurul berechet care daduse peste ei era boala ... dupe cum vedeam eu. T~i treceau timpul uneltind si saplndu-se unul pe altul in chipul cel mai nerod. Era 0 atmosfera conspirativa tn statia aceea, dar desigur, nu iesea nimic la lumina, fiindca totul acolo era la fel de nereal ca si pretentiile filantropice ale Tntregii Tntreprinderi, ca vorbaria lor, ca toata conducerea lor, ca fanfaronada lor cu privire la rnunca. Singurul lor simtarnlnt real era dorinta de a fi nurniti lntr-un post comercial unde se putea colecta tildes. asa lnclt sa-si sporeasca sirntitor cistiqurile. Unelteau, se calomniau si se urau unul pe altul numai din pricina asta ... dar ca sa rid ice rnacar un deget ... fereasca sfintu I!

La urma urmelor, tn lumea asta e ceva care tnqadule ca unul sa fure un cal tn vreme ce altul nu cuteaza sa se uite la un capastru,

A furat un cal! Foarte bine. A facut-o. Poate ca stie sa calareasca. Dar exista un anumit fel de a privi la un capastru care I-ar putea scoate din minti ~i pe cel mai generos dintre sflnti.

Nu puteam sa-rni Tnchipui pentru ce dorea sa se arate sociabil, dar tn timp ce stateam acolo de verba, mi-a trecut prin minte ca individul urmarea de fapt sa ajunqe la ceva ... tot tmbtlndu-ma sa vorbesc. Amintea mereu de Europa, de oamenii pe care banuia ca-l cunostearn acolo ... Tmi punea roereu lntrebari cu tile tn prlvinta cunostintelor din orasul sinistru si asa mai departe. Ochii lui mici sticleau de curiozitate ca niste farime de mica, desi tncerca sa salveze oarecum aparentele

tnceput fusesem mirat, dar curind am devenit si eu tA. de curios; voiam sa vad ce vrea sa scoata de la mine .. u1mi puteam imagina ce i se parea vrednic de atltea sfortari r! Persoana mea. Era tare nostim de vazut cum bijblia. caci,

ft-adevar. faptura mea fizica nu degaja declt 0 totala raceala. gr m minte n-aveam nimic decit gindul la vaporul scufundat.

a vadit ca ma lua drept un nerusinat vorbind tn doi peri.

A

345 iIi

, eu

PTna la urma s-a Tnfuriat, si ca sa nu-si dea pe fata vreun de enervare,

a cascat. M-am ridicat. Atunci am observat 0 planseta 0 mica schita tn ulei, reperezentTnd 0 femeie A. valuri, leqata la ochi ~i purtind 0 torte aprinsa. Fondul * Tntunecat, aproape negru. Mi~carea femeii era impunatoa * iar reflexul luminos al tortei asupra figurii sinistru. Tabloul m-a oprit tn loc, iar celalalt a rarnas politicos al-turl, tinind tn mTna 0 sticla de sarnpanie goala (tonic medicinali cu 0 luminare lnfipta tnauntru. La Tntrebarea mea, mi-a ras ..... ca domnul Kurtz pictase tabloul ... chiar acolo tn stati un an lnainte ... asteptind sa i se puna la tnderntna i pentru a-si lua tn primire postul comercial.

- Ia spune-mi, te rog, cine este acest domn Kurtz? l-am intrebat.

- Seful statiei din interior, mi-a raspuns scurt, privind tn alta parte.

- Foarte rnultumesc, i-am spus rizlnd. lar dumneata ai tn sarcina

fabricarea caramizilor tn statiunea centrale. Toata lumea stie asta. A ramas 0 clipa tacut,

- E un om extraordinar, a rostit In cele din urma. Este un sol al milei, al stiintei, al progresului, si naiba stie a mai ceo Noi avem nevoie, tncepu el sa declame deodata. pentru orientarea cauzei pe care Europa ne-a incredintat-o noua, ca sa spun asa, de 0 lntellqenta superioara, de sirntaminte pure, generoase, de 0 unicitate de aspiratii ...

- Cine spune asta? am intrebat.

- Multi dintre ei, mi-a raspuns, Unii 0 mai si scriu; 51 lata ca a venit

el aici; el, 0 faptura cu totul aparte, asa cum ar trebui 5-0 stii si dumneata ...

- De ce ar trebui 5-0 stiu eu ? I-am Tntrerupt, surprins cu adevarat,

N-a baqat de searna Tntrebarea mea.

- Da, da! Azi el este seful celei mai de seams statii " '<anul va fi director adjunct, peste doi ani va fi si ... dar "Inchipui ca stii ce-o sa fie el peste doi ani ... Si dumneata >aA. parte din lotul cel nou ... lotul virtutii, Aceiasi oameni I-au trimis pe el te-au recomandat si pe dumneata. 0, nu s nu! Eu am ochi buni, nu qlurnal

346

Si deodata mi s-a luminat mintea. Cunostintele suspuse ale i mele

rnatusi avusesera 0 influenta neasteptata asupra A b

t

lui nostru. Am izbucnit aproape tn ris. Citesti corespondenta secreta a societatii? I-am lntrebat. tsj.a putut raspunde nici un cuvint. Era teribil de caraghios.

- Cind domnul Kurtz va fi director general, i-am spus eu aspru, n-o sa rnai r ai acest prilej.

A suflat brusc tn luminare si am iesit tn curte. Luna urease cer. Siluete negre se tirau agale de colo-colo, turnind apa

ceste jarul care sfiriia; aburul se ridica In lumina lunii, negrul

clornaqit gemea pe undeva.

- Ce taraboi face bestia aceea! a exlamat deodata neobositul mustacios, rasarind IInga noi. 0 sa se-nvete minte ! Greseala? ... Pedeapsa ... poc-trosc ! Fara mila, fara mila! ... Asta-i singura cale. Asa 0 sa se Tmpiedice orice incendiu, pe viitor. Ti spuneam tocmai directorului ...

L-a observat pe cel care ma lnsotea, si deodata. tacu de parca i s-ar fi lnecat corabiile.

- Nu sinteti tnca In pat? a spus apoi cu un soi de grija slugarnica. Hm! ... E firesc ... Pericol. .. aqltatie ...

Si a dlsparut, M-am Tndreptat spre fluviu, cu celalalt dupa mine. Mi-a trecut pe la ureche un murmur caustic:

- Sleahta de tTmpiti... duceti-va la ...

Se vedea si qramade de pelerini, gesticullnd, discutTnd. Citiva tot mai aveau toiagulTn rnlna. Cred, cu adevarat, ca se duceau si la culcare cu bastoanele acelea. Dincolo de tnqradltura, padurea se proiecta spectrala tn lumina lunii, ~i prin foiala de umbre, printre zgomotele surde ale curtii pacatoase, tacerea cuprinsului te patrundea pTna In fundul inimii, cu taina sa, cu maretia, cu realitatea uluitoare a vietii sale launtrice. Negrul lovit gemea usor undeva pe aproape, apoi a scos un suspin atit de adinc, lnclt mi-am Tndreptat pasli departe de acolo. Am simtit 0 mTna treeTndu-mi pe sub brat. , - Draqa domnule, a lnceput individul, nu vreau sa fiu A.teles qresit si mai cu searna de dumneata, care-I vei vedea pe domnul Kurtz mult lnainte ca eu sa pot avea aceasta placere N-a~ vrea s~I-~i faca 0 parere nedreapta despre atitudinea mea ...

L-am lasat sa turuie mai departe pe acest Mefisto de mucava,

impresia ca de-as fi tncercat, as fi putut sa-mi trec degetul el fara sa da u Tna u ntru de a Itceva declt de 0 sptrctltu ra

murdarie, poate. Individul, vedeti, planuise sa ajunqa tn

347

curine adjunctul directorului care functions atunci, si vedeau ca venirea lui Kurtz Ie rasturnase rau socotelile. Vorb I repede, si n-am tncercat sa-l opresc. Sedearn cu umerii re;

de vasul meu esuat si cocotat pe coasta ca scheletul unui i

mite animal acvatic. tn nari lrni intrase izul de mTI, de mTI Pri' mar, ~i tacerea adlnca a padurii seculare plutea tn fata ochilj rnei. aproape palpablla: ici-colo licareau petece lucioase Pesmlrcul negru al apei. Luna risipisepestetotunstrat subtl.de argint ... peste iarba luxurianta, peste mTI, peste peretele de liane Tmpletite, mai lnalt dedt peretele unui templu, Peste fluviul acela mare pe care-I vedeam printr-o spartura sumbra, sdnteind, sdnteind, tn vreme ce se Tnvolbura ptna departe' fara nici un susur.

TotulTmprejur era maret, tn asteptare, mut, iar individul trancanea despre sine. Ma Tntrebam daca tacerea de pe fata imensitatii care ne privea pe amTndoi lnsemna 0 chemare sau 0 arnenintare. Ce eram noi, care patrunsesem acolo? Puteam noi sa mesterim acel cuprins mut, sau ne va rnesteri el oare? Simteam ctt de mare, clt de afurisit de mare era acel cuprins care nu putea vorbi, si care, poate, nu putea nici auzi. Ce era acolo, In inima lui? Dintr-acolo vedeam lesind la iveala doar putin tildes ... si auzisem ca domnul Kurtz era acolo. Despre asta auzisem destul. .. slava Domnului! Totusi. asta nu-mi aducea nici 0 lumina ... ca si cum mi s-ar fi spus ca lnauntru era un Tnger sau un demon. Dadeam crezare acestor lucruri asa cum unul dintre noi ar crede ca pe planeta Marte sint locuitori. Am cunoscut dndva un scotian rnester tn vele, care era sigur, dar sigur de tot, ca pe Marte se aflau oameni. Daca-l cereai sa-ti spuna, asa ca idee,

cum aratau si cum se purtau, atunci se fisticea si mormaia ceva despre "mers tn patru labe", Si daca ai fi zimbit cumva, s-ar fi repezit - desi avea saizeci de ani - sa te ia la bataie. N-a~ fi mers atit de departe lnclt sa ma bat pentru Kurtz, dar am mers pTna aproape sa mint pentru el. Voi stiti ca urasc, mi-e sila, nu pot sa sufar minciuna, nu pentru ca sint mai breaz declt ceilalti oameni, dar pentru cs ma lnqrozeste. Minciuna are 0 lividitate de moarte, 0 duhoai-de stirv ... sl asta-i tocmai ceea ce urasc si detest pe lume • • • ceea ce vreau sa uit. Ma face sa ma simt rau, bolnav, parca as rnusca din ceva lmputit. Chestie de temperament, cred eu; Asa ... si am mers pTna acolo lnclt I-am lasat pe bietul tinerel s-creada tot ce-si Tnchipuia el cu privire la relatiile me Ie dinfiurop=

348

1

nux clipa devenisem la fel de prezurntios ca si pelerinii eia vrajitiSi asta numai fiindca Tmi trecea prin minte ca as aCtea sa-i fiu de folos acelui Kurtz pe care, pTna atunci nici II i vazusem ... lnteleqeti. Era pentru mine doar un nume. II vedeam, mai mult decit voi, pe om In acel

nume. Voi nIb d

Xhll ve, ,p

vedeti? Ti cunoasteti oare povestea? lzbutiti sa vedeti ceva? Vlie mi se pare ca lncerc sa va povestesc un vis ... Zadarnica lncercare ... pentru ca nici 0 relatare a unui vis nu poate transmite senzatia proprlu-zlsa de vis, acel amestec de absurd, de surprlza si uimire lntr-un tremur de Tmpotrivire vie, nimic nu poate transmite simtamintul acela de a fi. coplesit de irealul care este chiar esenta visului. ..

A ramas tacut 0 clipa.

- ... Nu, nu e cu neputinta: cu neputinta sa transmiti senzatia de viata a unei epoci din viata cuiva ... tot ceea ce-i alcatuieste adevarul, sensul ei, esenta ei subtile si patrunzatoare E cu neputinta. Traim a~a cum visam ... singuri. ..

A tacut din nou, parca ar fi. cazut pe gTnduri, apoi a adauqat:

- Fara lndoiala. tn toate astea voi vedeti mai mult dedt vedeam eu pe atunci. Ma vedeti pe mine, pe care ma cunoasteti.

Se facuse atit de Tntuneric, lnclt noi, ascultator!i, abia ne mai zarearn unul pe altul. De rnulta vreme, Marlow, care sedea la 0 parte, nu mai era pentru noi declt un glas. Nimeni nu scotea 0 verba. Poate ca pe ceilalti Ti furase somnul, eu Tnsa eram treaz. Ascultam, ascultam, asteptind nesatios 0 fraza, un cuvint care sa-mi dea dezlegarea acelei usoare stTnjeneli stlrnite de povestirea ce parea sa se contureze de la sine tn wiza racoroasa a apei, de parca n-ar fi fost rostita de buze ornenesti .

... Da, I-am lasat sa trancaneasca, a lnceput iar Marlow,

Si sa gTndeasca ce poftea despre proptelele din spatele meu! vi In spatele meu nu era nimic ! Nu era nimic decit nenorocita

afeea de epava sfirtecata. hodoroqita, de care ma rezemam pe A.d Tmi vorbea curqator despre .necesitatea ca fiecare om sa PSoogteseze. lar dnd cineva vine ptna aici, lnteleqi. nu vine ca j?sA. zqtlasca la luna." Domnul Kurtz era .un geniu universal", *r chiar si un geniu T~i dadea seama ca-l mai usor sa lucreze

; unelte adecvate ... cu oameni inteliqenti. EI personal venise ibrice caramlz] ... exista, vezi bine, 0 imposibilitate fizica

349

pentru asa ceva, dupa cum puteam vedea si eu; iar daca facea munca de secretar pentru director, era fiindca "nici om cu cap nu respinge Tncrederea superiorilor lui", Tntelegea 00 oare? lnteleqeam.

Atunci, ce mai voiam? Ceea ce voiam e' lntr-adevar, erau nituri, cerule mare! Nituri! Ca sa pot lnaim cu lucrul ... ca sa astup spartura

Nituri voiam. Erau lazi eU nituri, jos, pe coasta ... lazi, .. una peste alta ... sparte tandari! Dadeai cu piciorulTn nituri ratacite la fiecare pas A. curtea statiei de pe deal. Se rostoqolisera nituri pTna si tn dumbrava rnortii. Numai sa te fi aplecat putin si puteai sa-ti umpli buzunarele cu nituri si totusi nu era chip sa gase~ti nici unul acolo unde ai fi dorit. Aveam placl care ar fi folosit, dar nimic cu ce sa Ie tntepenestl. Si tn fiecare saptamtna, curierul, un negru singuratic, cu sacul de scrisori pe urnar si un bat tn mina, pleca din statie spre coasts. Si de mai multe ori pe saptamtna, un convoi venea de acolo cu rnarfuri de vinzare ... 0 stamba lucioasa de te cutremurai dnd te uitai la ea, rnarqele de sticla valorTnd cltiva bani kilogramul, basmale de bumbac Tngrozitor de baltate. lar nituri, ioc ! Trei caraus: ar fi putut aduce absolut tot ce lipsea ca sa punem vaporul pe apa. Individul devenise acum lncrezator. dar Tmi Tnchipui ca atitudinea mea rezervata trebuie sa-l fi exasperat tn cele din urma, caci a socotit necesar sa-mi declare ca nu se temea nici de Dumnezeu, nici de dracu, necum de orice om simplu! I-am raspuns ca-mi dadusern foarte bine seama de asta, dar ca ceea ce doream eu era 0 anurnita cantitate de nituri, si ca domnul Kurtz ar fi dorit si el nituri daca ar fi stiut cum stau lucrurile. Acum scrisorile plecau spre coasta tn fiecare saptamina .. •

- Scumpul meu domn, mi-a strigat el, eu scriu asa cuffl mi se dicteazal

Eu ceream nituri. Trebuie sa fi existat vreo modalitate . • • pentru un om inteligent! Atunci si-a schimbat atitudinea: a devenit foarte rece si a lnceput sa-rni vorbeasca despre un hipO' potam; apoi tncepu sa se lntrebe daca nu era incomod sa dor© pe puntea vasului (eu ma cramponam de vaporul ~i salvarea mea, zi si noapte), daca nu fusesem deranjat. Era vorba de un hipopotam batrin. cu prostul narav sa iasa pe tarrn si sa colino-peste noapte terenurile statillor, Pelerinii ieseau ~i ei toti u: par si T~i slobozeau asupra lui toate pustile pe care Ie aveau W tnderntna. Unii facusera chiar de paza. Zadarnic, Tnsa - t==aceasta vlaqa se irosea tn van.

350

Animalul acela e vrajit, mi-a spus. Dar asta-i ceva care se apllca aici declt cu privire la fiare. Nici un om ... ma

-1 relegi ? • • • nAun om de aici nu poarta asupra lui semnul

i vra]i.

A ramas citva timp acolo, in lumina lunii, cu nasu-i fin,

oiat, putin cam strirnb si cu ochii de mica sticlind fara nici clipire; ? poi, cu un scurt .noapte buna" s-a lndepartat cu nasi mario Tmi dadearn seama ca se simtea stlnjenit si tncurcat, ceea ce-mi dadea mai multe sperante dedt avusesem zile de-a rindul, Ma bucuram sa ma lntorc de la individul acela la marele meu prieten, rabla mea de vapor, lovit, sfarlrnat. ruinat. M-am catarat pe punte. Suna sub pasli

mei ca 0 cutie goala de tinichea rostoqolita cu piciorul de-a lungul unei rigole; nu era de loc solid ca facatura, si Inca mai putin aratos ca forma, dar cheltui-sem destula truda cu el clt sa ma faca sa-l iubesc. Nici un prieten, oricit de influent, nu m-ar fi putut ajuta mai bine.

Vaporul meu Imi daduse prilej sa mai evadez ... sa descopar ceea ce puteam face. Nu, nu-mi place munca. Prefer sa lenevesc si sa ma glndesc la tot felul de lucruri frumoase care ar putea fi. tntaptulte. Nu-mi place munca ... nici unui om nu-i place ... dar Imi place ceea ce este In munca ... prilejul de a te gasi pe tine lnsuti. Eul tau cel adevarat ... pentru tine, nu pentru altil. .. ceea ce nici un alt om nu poate sa cunoasca. Ei pot sa-si dea seama numai de aparente, dar nu pot ajunge niciodata la esenta adevarata.

Nu m-am mirat vazind ca cineva statea pe punte, la pupa, cu picioarele balabanind In mil. vedeti, ma cam Imprietenisem cu putinii mecanici din statia aceea, pe care ceilalti pelerini Ii dlspretulau, fireste ... cred ca din pricina lipsei lor de maniere. Pasagerul meu era seful de echipa - cazangiu de meserie - un bun lucrator. Era un barbat uscativ, 0505, cu fata galbuie 51 ochi mari, cercetatori. Avea 0 Infati~are obosita si capul chel ca-n palma; dar parul care-i cazuse parea sa se fi lipit de barbie, S"'"mergea atit de bine In partea locului, lnclt barba Ii atlrna Pma la brlu, Era vaduv cu sase copii (Ii lasase In sarcina unei surori, ca el sa poata veni acolo), iar patima vietii lui 0 consti-i= iau porumbeii calatori. Era un entuziast si un cunoscator, e"'"ebun dupa porumbei. Dupa orele de munca, iesea ctteodata aiTj coliba si venea ca sa stea de verba despre copiii si porumbeii ?*j /\ timpul lucrului, dnd trebuia sa se ttrasca In mil sub nila vaporului, lsi lega barba cu un soi de sterqar alb adus

351

dinadins, si care avea doua gauri de trecut pe dupa urecV Seara II vedeai pe malul apei, stlnd pe vine si clatindu-si s, I garul acela cu mare grija, apoi lntinzlndu-l solemn pe un tufjc" ca sa se usuce. L-am batut pe spinare si i-am spus:

- 0 sa avem nituri!

S-a ridicat anevoie In picioare, exclamind:

- Nu! Nituri ? ... ca si cum nu si-ar fi putut crede urechi-Ior. Apoi lncet de tot: Dumneata ... ei? ...

Nu stiu de ce, ne-a apucat pe amlndoi un fel de nebunie Mi-am dus degetul la gura si am dat din cap misterios.

- Bine de dumneata! a strigat si a pocnit din degete deasupra capului rididnd In sus un picior.

Ne-am pus pe topaiala. Saltam pe puntea de metal. Si s-a pornit de pe un ponton un tropait tnspatrntntator, pe care padurea virqina de pe celalalt mal II intorcea Intr-un ecou tunator deasupra statiei

adormite. Trebuie sa-l fi facut pe multi dintre pelerini sa sara tn sus In cocioabele lor. 0 silueta intunecata a umbrit 0 clipa intra rea lurninata a cabanei directorului, apoi a disparut pentru ca dupa dteva secunde sa dlspara si toata intrarea tn Tntuneric. Ne-am oprit tn timp ce tacerea alunqata de tropaitul nostru a navalit iar din adTncurile zarilor, Marele zid de verdeata, masa exuberanta si lnctlcita de trunchiuri, crengi, frunze, rnladite, ghirlande nerniscate tn lumina

lunii erau ca 0 revarsare nestavilita de viata muta, un val de plante de-a valma, unele peste altele, Tmpletite, gata sa se naruie peste fluviu, ca sa mature pe fiecare ornulet rnarunt din rnarunta sa existenta.

Si totul era Tncremenit. De departe se auzeau plescaituri mari, surde si fornaituri ca ~i cum un ihtiozaur ar fi facut 0 baie de sclntei tn fluviul eel mare.

- La urma urmei, a spus cazangiul cu ton potolit, pentru ce nu ni s-ar da nituri?

P '? ?

entru ce, al. .. , pentru ce, .. ,

Eu nu stiam nici 0 pricina ca sa nu ni se dea!

- 0 sa soseasca Tn trei saptamini. i-am spus lncrezator. Dar n-au sosit. tn loc de nituri, ne-am pomenit cu 0 invazie

de convoaie, 0 pacoste picata din cer. A sosit tn etape, tn urrna' toarele trei saptamtnl, fiecare etapa tn cap cu un maqar, care purta tn spinare un om alb tn haine noi si ghete cafenii, lod''

352

J

1

din lnaltime la dreapta si la stTnga catre pelerinii i. 0 qloata galagioasa de negri artaqosi, cu picioarele • durerate, calcau tn urma rnaqarului: 0 gramada de corturi, l, scaune pliante, cutii de tinichea,

lazi albe, baloturi cafenii rau descarcate jos, tn curte, ~i un suflu de mister se rasptndea oeste harababura statiei. Au sosit cinci convoaie din astea, toate cu acelasl aer absurd, ca de fuga dupa jefuirea unor maga-rine de echipament si a unor depozite de provizii, tn cautarea unui adapost tn padure, pentru tmpartlrea prazii tn mod echitabil.

Era acolo un talmes-balrnes de lucruri destul de bune tn sine daca nebunia aceea orneneasca nu le-ar fi facut sa para rodul unui jaf tilharesc.

Era 0 banda fantastica ce se intitula Expeditia de explorare "Eldorado", si cred ca aveau leqarnlnt sa pastreze taina asupra scopurilor lor. Limbajul lor, totusi, era eel al unor pirati murdari : vorbire deocheata, dar fara vlaqa, tacoma. dar fara lndrazneala. si cruda dar fara curaj; nu exista atom de prevedere sau de gTndire serioasa tn toata ciurda lor si nu pareau constienti ca asemenea notluni ar fi necesare pentru desavirsirea omenirii. Dorinta lor era sa srnulqa comori din maruntaiele tinutului, fara mai mult tel moral tn faptele lor declt al hotilor care sparg 0 casa de bani. Nu stiu cine

finanta acea nobile Tntreprindere, dar unchiul directorului nostru era conducatorul convoaielor.

Semans ca Tnfati~are cu un rnacelar de la periferie, iar ochii aveau 0 privire sireata si adorrnita. T~i purta sernet plntecele dolofan pe niste picioare scurte, si tot timpul ctt ciurda lui a cotrobait prin statie, nu a schimbat 0 verba cu nimeni, tn afara de nepotul sau. Ti puteai vedea pe amTndoi colindTnd tinutul de dimineata pTna seara, cu capetele alaturate. lntr-o nesfirsita sporovaiala.

Renuntasern sa ma mai necaiesc pentru nituri. Capacitatea "'"ui om pentru acest soi de dements estemailimitatadedtvaTnchipuiti.Am spus: "Basta! II ~i am lasat toate balta. Aveam timp berechet sa-rni adun gTndurile si, din dnd tn dnd, Tmi Venea tn minte Kurtz. Nu ma interesa prea mult. Nu. Totusi. =arn curios sa vad daca omul asta, care venise lnarrnat cu ooatecare idei morale, T~i va croi pTna la urrna drum spre virf ?1 cum va reactions 0 data ajuns acolo.

353

II

lntr-o seara, pe cind stateam lntins pe puntea vaporului am auzit glasuri apropiindu-se: erau nepotul si unchiul care se plimbau pe mal. Mi-am lasat iar capul pe brat si era ctt pe-a.] sa atipesc, dnd am auzit aproape tn urechea mea:

- Eu sint blajin ca un copil, dar nu-mi place sa mi se porunceasca. Sint ... sau nu sint director aici ? Mi s-a dat ordin sa-l trimit acolo ... De necrezut!

Mi-am dat seama ca se asezasera amTndoi pe mal, IInga prova vasului chiar dedesubtul capului meu. Nu m-am rniscat: nu mi-a venit sa ma mise: eram somnoros.

- E neplacut, rnlrli unchiul.

- A cerut administratiei sa fie trimis acolo, a continuat celalalt, ca

sa arate ce poate el face; si mi s-au dat ordine tn consecinta Glndeste-te ce influenta trebuie sa alba omul astal Nu e Tngrozitor ?

AmTndoi au fost de acord ca era Tngrozitor, apoi au facut dteva observatii ciudate:

- Ti face sa joace cum vrea ... un om ... Consiliul... duce de nas ...

Adica frinturi de propozltlunl absurde, care m-au scuturat tnsa din sornnolenta, astfel lnclt ma trezisem de-a binelea clnd I-am auzit pe unchi spunlnd:

- Poate clima 0 sa-ti lnlature piedica asta din cale ... e singur acolo?

- Da, raspunse directorul, si-a expediat ajutorul in jos, pe fluviu, cu

dteva rlnduri pemtru mine; scria asa: .Trlmlteti-l pe nenorocitul asta acasa si nu va mai osteniti sa-mi gasiti altul la tel. Prefer sa muncesc singur dedt alaturi de soiul asta de oameni de care dispuneti pentru mine. II Asta s-a petrecut acum mai bine de un an. tnchlpule-tl obraznicie!l

- Si de atunci. .. nimic ? a Intrebat celalalt, raquslt,

- Fildes. a izbucnit nepotul. Gramezi de tildes ... de prima calitate ..

. qramezi ... ce pllctlseala ... de la el!

- Si pe urma? a lntrebat glasul hlrlind gros.

- Facturi! a explodat raspunsul, ca sa zic asa. Pe urma, tacere.

vorbisera despre Kurtz.

Eram acum treaz, dar stateam lntins la largul meu si aIll ramas linistit, fara nici un chef sa-mi schimb pozitia

354

_ Cum de a venit fildesul tocmai de acolo? a mlriit cel mai matur dintre interlocutori, care parea tare contrariat.

Celalalt i-a explicat ca venise cu 0 flotila de canoe, sub paza onui functionar metis englez pe care Kurtz II avea cu el; ca, are"se, Kurtz avusese de qind sa piece si el, pentru ca statiunea era pe atunci llpslta de rnarfuri si provizii dar, dupe ce facuse .el sute de mile, se

hotarise brusc sa se tntoarca Inapoi, ceea ce a si facut: s-a lntors singur, lntr-o piroga cu patru vtslasl, parasindu-I pe metis si laslndu-l sa-si vada de drum, la vale, .u fildesul. Amlndoi indivizii pareau uluiti ca cineva fusese In stare de asemenea lucru! l~i sparqeau capul sa gaseasca ce motiv puteau avea to ate astea. Cit despre mine, mi se parea ca-I vad pentru prima oara pe Kurtz. Ca lntr-o strafulqerare, vedeam piroga, cei patru salbatici vlslind, ~i omul alb, stingher, lntorclnd deodata spatele statiei centrale, eliberar!i. . , poate amintirilor de acasa: tndreptindu-sl fata spre adlncurile salbaticiei. catre statia pustie, dezolanta. Nu cunoastern motivul. Poate ca era pur si simplu un individ de isprava, care voia sa-si vada de munca lui, de dragul muncii In sine. Numele lui, lnteleqeti. nu fusese pronuntat In discutie niciodata.

Era: .Ornul acela". lar metisul, care, pe clt pricepeam, facuse 0 calatorie grea, cu rnulta prudenta si curaj, nu fusese numit altfel dedt: .Tlcalosul ala". .Tlcalosul'' spusese ca .omul" fusese foarte bolnav ... ca se restabilise dar nu de tot ... Cei doi de dedesubt au mai facut cltiva pasi si au Inceput sa se plimbe In sus si-n jos la mica

departare. Am auzit: "Post militar ... doctor doua sute de mile ..

. absolut singur acum ... lntlrzieri inevitabile noua luni, nici 0

stire, zvonuri ciudate". S-au apropiat iarasi, tocmai pe clnd directorul spunea:

- Un nimic, pe ctt stiu eu ... un fel de negustor ambulant ... un individ infect, sfeterisind tildes de la bastinasl, ..

De cine vorbeau acum? Am prins din frlnturi ca era vorba de un om, pasarnite din districtul lui Kurtz si pe care directorul nu-I avea la inima.

- N-o sa scapam de concurenta asta pacatoasa ptna ctnd nu sptnzurarn pe unul dintre ei, ca sa dam un exemplu.

- Desigur, a qrohait celalalt, la sptnzuratoaret De ce nu? Orice ...

orice se poate face In tara asta. Ti-o spun eu! Nimeni, =teleqi, nimeni aici nu poate sa-ti pericliteze situatial Si pentru Ce? Tu suporti clima ... Ii lasi de caruta pe toti, Pericolul este

355

In Europa ... Dar inainte de a pleca, am avut eu grija acol, sa ...

S-au indepartat din nou, vorbind In soapta, apoi si-au ridicat iar glasul:

- Sirul acela nesfirsit de lntlrzieri nu-i din vina mea. Eu am facut tot ce am putut.

Grasunul a suspinat:

- Mare pacat ...

- Si felul acela pacatos si absurd In care vorbestel a urmat celalalt,

Ce ma mai enerva dnd era aici: .Fiecare statie ar trebui sa fie ca un far pe calea progresului, un centru pentru dezvoltarea cornertului. fireste, dar si pentru umanizarea.Jmbunatatirea, instruirea" ... Iti dai seama? ... Dobitocul! Si vrea sa fie director! Nu, asta-i. ..

II sugruma parca 0 indignare cumpllta iar eu mi-am ridicat usor capul. Am ramas uimit ce aproape erau de mine ... chiar dedesubtul meu. A~ fi putut sa Ie scuip In palarii. Se uitau In parntnt, furati de glnduri. Directorul se lovea cu 0 nuielusa peste picior; ruda-i rnintoasa si-a lnaltat capul.

- Tl-a mers bine de dnd ai venit aici de rindul asta ? a Intrebat. Celalalt a tresarit:

- Cui? Mie? Oh ! Minunat! ... Minunat ... Dar celorlalti ... Vai, Doamne! .. . Toti bolnavi. Si mor asa de iute! Nici n-am timp sa-l trimit de aici. .. e de necrezut!

- Hm! Da, da ... rnormai unchiul. Ah, baiete ... In asta sa te lncrezi ... ltl spun eu ... In asta ...

L-am vazut lntinzlndu-si obraznicia de brat scurt cu un gest care cuprindea padurea. cotul apei, mllul, fluviullntreg ... parea ca face, nelnqaduit de ostentativ, un semn magic pe fata acelei tari Insorite, ca 0 chemare rniseleasca adresata rnortii la ptnda, raului ascuns, Intunecimii adlnci din inima cuprinsu-Iui. Era atit de uluitor, lnclt am sarit In picioare si am privit Indarat spre marginea padurii, ca si cum as fi asteptat un raspuns oarecare la acea neaqra rnarturisire de credinta Stitl nebuniile care pot trece uneori prin mintea cuiva. Dar tacerea cea mai depllna Infrunta cu 0 rabdare crunta cele doua fapturi, asteptind parca sa piare In zar] cotropirea fantastica

Au tras In gura mare 0 Injuratura ... doar de spaima, cred eu, apoi, ca si cum n-ar fi avut habar ca eram acolo, s-au lntors Indarat la statie: Soarele asfintea: aplecati Inainte, unul ITa

356

altuls pareau sa-si traqa anevoie In sus pe deal umbrele lor "rotesti, de lungimi diferite, care Ii se tirau lncet In spate, pe A.asupra ierbii Inalte, fara sa indoaie nici un singur fir.

In dteva zile Expeditia "Eldorado" a luat calea rabdatoarei salbaticii

care s-a lnchis peste ea, asa cum se Inchide marea asupra unui scafandru. lntr-un tlrziu a venit vestea ca toti asinii rnurisera. Nu stiu nimic despre soarta celorlalte animale de mai mica valoare.

Fara indoiala ca si ei, ca si noi, ceilalti, au gasit ce-au cautat, fcf-am Intrebat nimic. Pe atunci ma tulbura mai ales posibilitatea de a-I Intllni foarte curind pe Kurtz. Cind zic foarte curlnd, asta trebuie privit relativ. Au trecut doua luni din ziua dnd am parasit riul si ptna am ajuns pe malul de sub statia lui Kurtz.

5-0 iei In sus, pe fluviul acela, Insemna sa calatoresti lnapoi catre Inceputurile cele mai timpurii ale lumii, dnd veqetatia napadea pamintul si copacii uriasi erau staplnitori. Un fluviu pustiu, 0 tacere adinca. un tinut de nepatruns. Aerul era cald, dens, greu, trlndav. In stralucirea soarelui nu era bucurie.

Intinderi prelungi de ape se revarsau, goa Ie, In melancolia departarilor sumbre. Hipopotamii si crocodilii se lafaiau In soare laolalta pe malurile cu nisip argintiu. Puhoaiele tot mai Involburate curgeau printre 0 puzderie de insule tmpadurlte: Iti pierdeai drumul pe fluviul acela, ca lntr-un desert, si te izbeai toata ziua de bancuri de nisip, lncerelnd sa gase~ti vadul adevarat, plna clnd Incepeai sa te crezi vrajit si rupt de tot ce ai cunoscut vreodata ... departe, departe ... In alta existenta, poate.

Erau clipe dnd trecutul tau te napadea, asa cum se tnttrnpla uneori cind nu ai nici un singur moment pentru tine; dar se contura vag ca un vis nelinistitor si tulbure, pe careti-l amirtfa mirat In mijlocul realitatilor coplesitoare ale aceiei lumi stranii de plante, de apa, de tacere.

Si aceasta liniste grea a vietii din jur nu sernana de loc a pace. Era linistea unei forte implacabile mocnind un plan de nepatruns. Xe privea cu 0 cautatura razbunatoare. Mai tlrziu am Jfrceput sa ma obisnuiesc: n-o mai vedeam; nu aveam vreme. Trebuia sa dibui vadul adevarat: trebuia sa deosebesc, mai jftult din inspiratie, semnele malurilor ascunse; eram atent k bolnavii afundati: ma tnvatarn sa-mi string dintii Inainte S-rni sara inima din piept clnd treceam la un virf de lance de u stie ce nenorocita de pledlca draceasca. infarna. care

ar

357

fi dat gata tinicheluta aceea de vapor si ar fi lnecat pe toti cal] torii; trebuia sa ma uit si dupa niscai lemne uscate ca sa 1 taiern noaptea si sa Ie ardem a doua zi pentru cazane. Cln] trebuie sa te ocupi de lucruri din astea, de micile nevoi care-t; ies In cale, realitatea ... realitatea ... v-a spun eu ... paleste Adevarul launtric ramine ascuns ... din fericire, din fericire! Totusi, eu II simteam: II sirnteam adesea In tacerea lui tainica privind la qiumbuslucurile mele de rnaimuta, asa cum va p)! veste si pe voi, dragii mei, cum topaiti pe frlnghiile voastre pentru ... ctt, ai ? ... pentru [urnatate de coroana tumba ..

- la fii mai cuviincios, Marlow, a mlriit un glas si mi-am dat seama ca se mai gasea cel putin tnca un ascultator treaz tn afara de mine. - lertare, roqu-va Am uitat strTngerea de inirna care insoteste pretul. Si, lntr-adevar, ce conteaza pretul daca .scamatoria" e bine facuta? Si voi Ie faceti foarte bine scamatoriile astea. Si nici eu nu m-am descurcat rau, caci n-am dat la fund vaporulTn prima calatorie. Ma si minunez. lmaqlnatl-va un om legat la ochi,

pus sa mine un furgon pe un drum prost. Pot sa va spun ca Tn timpul acela m-au trecut toate sudorile. La urma urmei, e un pacat striqator la cer ca un marinar sa dea de pamint cu fundul unei corabii care e de asteptat sa pluteasca tot timpul sub supravegherea lui. Poate ca nimeni nu stie asta, dar tu nu poti uita niciodata blestematia ... Asai? Ca un junghi tn inima. Ti-o aduci aminte, 0 visezi, te trezeste noaptea, te qindesti numai la asta ... ani si ani dupa aceea ... tot te ia ba cu cald, ba cu rece. Nu pot sa spun ca vaporul acela a plutit tot timpul. A trebuit sa-l si tirim putintel, nu 0 sinqura data, cu douazeci de canibali Tmprejur, plescaind si TmpingTnd. Pe unii dintre ei i-am primit tn echipaj chiar pe drum. Grozavi flacai. .. canibali la locul lor.

Erau oameni cu care se putea lucra si Ie eram recunoscator. Apoi, la urma urmei, nu se rnlncau unul pe altul sub ochii mei; T~i adusesera 0 provizie de carne de hipopotam care se lmputise. tnctt Tmi duhneau tn narl toate tainele salbaticiei' Uuf, rnai simt ~i acum duhoarea! Aveam pe bord pe director si trei sau patru pelerini cu toiegele lor cu tot. Uneori ajungeam la ctte 0 statie de IInga tarrn agatata de poalele tinutului nectl' noscut, iar oamenii albi care tisneau dintr-o cazatura de coliba.

358

a gesturi de bucurie, de surpriza si bun venit, pareau foarte iudati. ..

parca ar fi fost niste captivi tinuti acolo de 0 vraja.

Cuvintul .fildes" se Tnfiripa pentru 0 clipa tn aer ... si porneam iar catre tacere, tn lungulTntinderilor de apa pustii, jj! jurul meandrelor linistite, printre peretii lnalti ai drumului puitor, cu bataia greoaie a rotii de la pupa rasunind ca jji~te plesnituri tn gol. Copaci, copaci, milioane de copaci, masivi uriasi inaltlndu-se tn vazduh: la radacinile lor, care lmbratlsau malul ocrotindu-ITmpotriva apei, se tira bietul vaporas negricios, ca 0 gTnganie indolenta foindu-se pe jos sub un portal rnaret. Te facea sa te slmti tare mic, tare pierdut si, totusi, simtamintul asta nu era demoralizant. La urma urmei, chiar daca erai mic, gTngania neqricioasa se tira lnainte ... si tocmai asta era ceea ce doreai. incotro ziceau pelerinii ca se tlraste, asta nu mai stiu, Pun rama~ag ca spre un loc unde se asteptau sa lnhate ceva. Pentru

mine se tira spre Kurtz ... attta tot ... dar clnd tevile au tnceput sa curqa, ne tltam foarte lncet, Tntinderile albastrii se deschideau lnainte si se Tnchideau Tndaratul nostru, de parca padurea ar fi pasit agale peste ape ca sa ne lnchida calea la Tntoarcere.

Patrundeam tot mai adinc tn inima Tntunericului. Era liniste lncrernenita. Uneori, peste noapte, se auzea uruit de tobe tn sus, pe fluviu, lndaratul perdelei de copaci, iar rasunetul rarnl-nea suspendat tn vazduh, deasupra capetelor noastre, pTna dnd se crapa de ziua. Nas fi putut spune daca asta lnsemna zgomot de razboi, de pace sau de ruqaciune Zorile T~i vesteau sosirea prin tacerea si raceala care pogora; taietorii de lemne dormeau, focurile ardeau sub spuza: trosnetul unei mladite te facea sa tresari. Eram pribegi pe pamtntul preistoric, pe un parcunt care avea lnfatisarea unei planete necunoscute. Ne-am fi putut Tnchipui ca sintem primii oameni care luam tn folosinta 0 blastemata de rnostenire pentru a fi stapinita cu pretul unui chin groaznic si al unei trude neinqaduite.

Dar deodata, tn mijlocul stradaniei noastre cumplite, se ·veau pe neasteptate, la vreo cotltura, niste pereti de trestie, ""Ste acoperlsuri tuquiate, din ierburi impletite, 0 explozie de racn.€te, un virte] de brate si de picioare negre, 0 buluceala ?*e rruini batind din palme, de talpl batind parntntul, de trupuri 'eganTndu-se, de ochi rostogolindu-se sub plete de frunzis Bteu si nemiscat, Vaporul trudea anevoie de-a lungul unei ""varsari de frenezie neaqra, neinteleasa. Omul preistoric ne 359

blestema oare? ... Ni se inchina, ne ura bun sosit? .. CiQar fi putut spune? N-

aveam cum sa lnteleqem ce se petrecea ta preajma noastra: lunecam mai departe ca niste naluciri, uirnit' si tainic tnfrtcosatl. asemeni oamenilor Tntregi la minte aflat, tn fata exploziei entuziaste dintr-o casa de nebuni. Nu puteam lnteleqe, pentru ca ne gaseam prea departe si nu mai eram In stare sa ne amintim, pentru ca pribegeam tn noaptea vre-milor dintTi, a vremurilor care s-au dus, abia lasind ici-colo un semn ... si nici 0 amintire.

Pamintul parea neparntntesc, Sintem oblsnuiti sa privim la faptura lncatusata a unui monstru Tnvins, dar acolo ., acolo priveam la ceva monstruos, dar liber. Era ceva nepa-rntntesc, iar oamenii erau ... nu, nu erau neumani! lata, stiti, acest lucru constituia partea cea mai iritanta .. , banuiala ca nu erau neumani! Tti venea greu sa realizezi una ca asta. Racneau, ~i topaiau, si se rasuceau, si se schimonoseau cumplit, dar ceea ce te lnfiora era tocmai gTndul urnanitatii lor, .. asernanatoare cu a ta ... gTndulTnrudirii tale lndepartate cu acel tumult salbatic si patlmas, UrTt; da, era destul de urit: dar daca erai destul de om, atunci recunosteai ca se gasea tn tine 0 umbra de raspuns la acea izbucnire prirnara de zgomote, un presentiment vag ca tn toate astea era un sens, un sens pe care tu ... tu cel atlt de departe de noaptea vremilor dintli ... TI puteai lnteleqe. Si de ce nu? Mintea omului e tn stare sa lnteleaqa orice ... pentru ca inlauntrul ei este totul. .. Tntregul trecut, ca si Tntregul viitor. Si, la urma urmei, ce clocotea acolo" Bucuria, teama, mThnirea, dragostea, pretuirea, minia ... cine poate spune ? ... ~i totusi era adevar acolo ... adevar dezbracat de haina timpului. Nerodul n-are declt sa se mire si sa se

cutremure, omulTntreg stie si poate privi lnainte fara sa cllpeascal Dar pentru asta trebuie sa fie cel putin tot atit d-orn ca si cei de pe mal. Trebuie sa tnttmplne adevarul acela cu plamada-i adevarata ... cu propria-i vlaga launtrica. Prlnclpl"> n-au ce cauta aici. Averile, vesmintele, drpele frumoase .•• zdrente care vor zbura la prima scuturatura zdravana. Nu: Tti trefeuie 0 credinta de temei. Exista 0 chemare pentru mine tn iuresul acela dracesc ? ... Da ? Foarte bine; o aud; 0 accept dar si eu am un glas si, de bine, de rau, cuvintul meu e ct care nu poate fi lnabusit. Desigur, un neghiob e totdeauna a adapost, din simple tearna si din simtarninte qinqase ... C miriie acolo? Va rnirati ca n-am debarcat sa urlu si sa joc

360

1

eu! Uite, nu ... n-am facut-o ! Slmtarnlnte qlnqase zicetl voi ? qimtarninte qinqase ... la naiba! Eu n-aveam vreme. Trebuia sa ma omor cu plumbi de sonda si fisii din paturi de !Ina ca sa oblojesc tevile care curgeau ... asta faceaml Trebuia sa supraveghez drma si sa ocolesc toate piedicile din cale si sa fac tinicheaua sa mearqa Tnainte, cu orice chip. Era destul adevar aparent tn toate lucrurile astea ca sa salveze pe un om mai cuminte. Si lntre timp trebuia sa ma uit si dupa salbaticul care facea pe fochistul. Era un specimen avansat. Putea sa alimenteze un cazan vertical. States acolo, dedesubt, si pe cuvintul meu, cind te uitai la el lti facea impresia

unui dine dintr-o parodie, cu pantaloni bufanti, palarie cu pene ~i topalnd pe labele dinapoi. Clteva luni de dresaj fusesera de ajuns pentru flacaul acela cu adevarat de soi. Se chiora la manometru si sticla de nivel, sfortindu-se vadit sa fie de folos ... mai avea si dintii plornbati, sarrnanul de el, si llna de pe scafirlie rasa tn forme stranii, si trei cicatrice, ca podoaba, pe fiecare obraz. Ar fi trebuit sa se gaseasca acolo pe mal, batind din palme si din picioare; ln loc de asta, muncea din greu, rob al unei vrajitor!i ciudate, dind dovada de cunostinte tot mai Tnaintate. Era folositor pentru ca fusese instruit; stia una si buna: daca apa disparea din tubul acela transparent, duhul rau dinauntrul cazanului s-ar minia din pricina setei de neTndurat ~i s-ar razbuna cumplit. Asa ca asuda si alimenta focul si

se zqlia lnfricosat la sticla aceea (facind farmece improvizate cu zdrente legate de brat si cu 0 bucata de os lustruit, mare ctt un ceasornic, Tnfipt de-a latul in buza de [os), In timp ce malurile tmpadurlte lunecau usor pe !lnga noi, si iuresul trecator rarnlnea tn urma, la nesfir-site mile de tactre ... iar noi ne tlram Tnainte, spre Kurtz. Dar obstacolele erau dese, apa tradatoare si [oasa, cazanul parea sa alba, lntr-adevar, pe dracu tn el, asa ca nici fochistul, nici eu nu aveam vreme sa ne vedem de gTndurile care ne Prindeau.

La vreo cincizeci de mile mai jos de statia centrale am dat de 0

coliba din trestie, de un stilp strirnb si abatut, de pe care zburau

zdrente!e de nerecunoscut a ceea ce fusese un soi de steag, si de 0 stiva de lemne bine asezate. Era ceva neasteptat. Am tras la mal si am gasit pe stiva de lemne 0 bucata neteda de sctndura cu dteva rinduri scrise cu creionul ~i aproape Sterse. Cind Ie-am descifrat, sunau asa: .Lernne pentru dumnea-oastra. qrabltl-va. Apropiati-va cu baqare de seams." Era 0

361

semnatura, dar nu citeata ... nu Kurtz, un cuvint mult mal lung. "Grabiti-va!" Tncotro? tn sus pe fluviu? .Aprcplatl.i-cu baqare de seama" ...

Noi nu procedasem astfel. Dar avertismentul nu pa.iea sa se refere chiar la locul acesta, unde nu-I puteai descoperi dedt dupa ce te apropiai. Era ceva care nu mergea Tn alta parte mai sus. Dar ceo .. si dt? Asta era Tntrebarea. Am discutat tn fel si chip asupra stupiditatii acestei lnstiintari telegrafice. In jur, tufisurile nu spuneau nimic dar nici nu ne inqaduiau sa privim prea departe.

D perdea dintr-o tesatura rosie, sflsiata, atlrna la usa colibei si ne lovea trist peste obraz. t.ocuinta era dernontata. dar se vedea ca acolo traise un alb, nu de multa vreme. Ramasese 0 rnasa qrosolana ... 0 sctndura pe doi stllpi. lntr-un ungher intunecos era 0 gramada de gunoaie, si IInga u~a am gasit 0 carte. Nu mai avea scoarte, iar paginile ajunsesera terfelite si murdare de atita rasfoit: dar cotorul fusese de curind cusut Tngrijit cu fir de bumbac alb, care tnca mai arata curat. Era 0 descoperire nemaipornenita. Titlul cartii suna Cerceteri In unele probleme de marina de un anume Tower, Towson . .. cam asa ceva ... maestru tn marina reqala. Cuprinsul parea destul de anost la citit, cu diagrame explicative si tabele de cifre respinqatoare iar exemplarul era vechi de saizeci de ani. Am rasfoit cum nu se poate mai tndulosat acea uluitoare antichitate, ca sa nu

mi se farTmiteze tn miini.

De-a lungul filelor, Towson sau Tower facea cercetarl de temei privind rezistenta velaturii, a lanturllor navale ~i alte chestiuni din acestea. Nu era 0 carte prea captivanta, dar de la prima aruncatura de ochi puteai vedea 0 intentie serioasa, 0 preocupare cinstita pentru indicarea celei mai bune cai de a-ti duce munca, ceea ce aureola acele pagini modeste, gTndite acum atttla ani, cu 0 lumina mai calda declt cea protesionala.

Si acel simplu marinar states. cu vorbirea lui despre lanturi si cabestane, m-a facut sa uit de jungla si de pelerini, laslndu-rni impresia lnclntatoare ca dadusern tn sfirsit de ceva pe deplin real. Sa gase~ti tn locurile acelea asemenea carte, era destul de surprinzator: dar cu mult mai surprinzatoare erau notatiile creionate pe margine si referitoare, fara lndoiala. la text. Nu-mi puteam crede ochilor! Erau scrise tn cifru. Da, pareau a fi un cifru. lmaqlnatl-va un om carind cu el astfel de carte tn acel

362

nicaieri" si studiind-o ... si faclnd notatii ... tnca tn cifru! gra 0 taina de neTnchipuit!

De citva timp mi-am dat vag seama ca se auzea un soi de A.agie, si clnd miam ridicat ochii, am vazut ca stiva de lemne dlsparuse iar directorul, ajutat de pelerini, striga la mine de pe mal. Am lunecat cartea tn buzunar. Va asigur ca a lntrerupe lectura ei a fost ca si clnd m-as fi smuls de sub aripa ocrotitoare a unei vechi si sigure prietenii.

Am pus tn rniscare rabla de motor.

- Trebuie sa fi. fost pacatosul acela de negustor ... nepoftitul ala! a exclamat directorul privind chiondoris tndarat, spre locul pe care-I parasisem.

- Trebuie sa fie englez, am spus eu.

- Asta nu-I scuteste de bucluc daca nu-si baga mintlle-n cap! a

mlriit directorul, incruntat.

Am adauqat, faclnd pe nevinovatul, ca nici un om nu e scutit de bucluc pe lumea asta!

Cursul apei era acuma mai repede, vaporul parea ca-si da ultima suflare, roata de la pupa se balabanea lallie, si m-am surprins ascultTnd, In virful picioarelor, bataile vaporului, caci adevarul adevarat e ca ma asteptam tn fiecare moment ca rabla sa se opreasca. Era ca si cum as fi. vegheat ultimele pllpiiri ale unei vieti, Si totusi ne tlrarn Inca. Uneori Tmi puneam ochii pe un copac tn fata mea, ceva mai departe, ca sa maser Tnaintarea spre Kurtz, dar pierdeam mereu copacul din vaz lnainte sa ajungem la el. Sa-ti tii atlta timp ochii atlntiti pe un singur lucru, era prea mult pentru rabdarea orneneasca. Directorul manifesta 0 superba resemnare. Eu ma framintam. ma mTniam si Tncepeam sa discut cu mine daca sa vorbesc sau nu deschis cu acel Kurtz; dar lnainte de a ajunge la vreo concluzie mi-am dat seama ca fie c-as vorbi, fie c-as tacea, adica orice act din partea mea, ar fi simple zadarnicie. Ce importanta avea ceea ce stia sau nu stia un om ? Ce lmportanta avea cine era director? Uneori ai 0 astfel de strafulqerare asupra miezului lucrurilor. Esenta acestei probleme zacea tn adincul ei, dincolo de perce-Perea mea si dincolo de posibilitatile mele de a interveni.

A doua zi, spre seara. am socotit cu totii ca eram la vreo opt mile de statia lui Kurtz. Eu voiam sa-l dau zor; dar directorul parea tnqtndurat si mi-a spus ca navlqatia tn susul rlului era atlt de periculoasa, lnclt ar fi fost mai cuminte sa rarnlnem

363

I

pe loc pTna a doua zi dimineata. mai ales ca soarele era de asfintit. Mai mult tnca, a staruit spunlnd ca daca tineam seama de avertismentul de a ne apropia cu atentie, atunci ar fi trebuit sa ancorarn ziua, pe lumina mare, nu tn amurg sau pe Tntuneric Lucru destul de lntelept. Opt mile insemnau pentru noi aproape trei ore de

calatorie cu vaporul; Tncepusem sa vad tn sus, dt cuprindeam cu ochiul, niste valuri suspecte. Totusi, eram nespus de plictisit la gTndul acestei tnttrzlert, fara sa am, desigur dreptate, caci ce lnsernna 0 noapte mai mult sau mai putin dupe atltea luni de zile? Cum aveam lemne destule ~i cuvintul de ordine era .prudenta". am tras tn mijlocul fluviului. Vadul era strimt, drept, cu maluri lnalte. ca un drum de cale terata.

tnserarea a lunecat peste vad cu mult lnainte ca soarele sa fi scapatat, Apa curgea neted si repede, dar pe maluri era nerniscare si rnutenie. Copacii vii, leqati lntre ei cu liane, si fiecare tufis viu de sub desisuri pareau sa fi fost prefacuti tn piatra, pTna la mladita cea mai firava, ptna la ultima frunza. Nu era somn ... era ceva nefiresc, asemeni unei stari de transa. Nu se auzea nici cel mai slab fosnet. Priveai uimit lnainte .si Tncepeai sa ie crezi surd ... apoi, noaptea coborind brusc, te-ai trezit si orb. Pe la trei dimineata nu stiu ce peste mare a sarit, si zgomotul puternic m-a facut sa tresar, de parca s-ar fi descarcat 0 pusca.

tn zori, cind a rasarit soarele, plutea 0 ceata alba, foarte calda, lipicioasa: erai si mai orb ca peste noapte. Nu se risipea, nici nu se clintea din loc; statea acolo, jur Tmprejurul tau, ca ceva solid. Pe la opt sau noua, poate, s-a ridicat, asa cum se ridica un obion. Ne-am aruncat privirile pe multimea copacilor semeti, pe imensa tmpletltura a junglei, cu mica minge de flacari a soarelui atirnlnd deasupra ... totul cufundat lntr-o liniste desavirsita ... apoi oblonul alb a coborit iarasl lncet, parca ar fi lunecat tn santulete unse. Am comandat iar molarea lanturilor pe care Tncepusem sa Ie ridicarn.

lnainte sa se termine cu zanganitul acela surd, un racnet, un racnet asurzitor de jale s-a ridicat lncetisor tn aerul opac Si a lncetat. Auzul ne-a fost apoi sfisiat de un lures vaicaret. pe tonuri salbatic de discordante. Totul era atlt de neasteptati lnelt mi s-a zburlit parul sub sapca. Nu stiu cum i-a impresionat pe ceilalti, dar mie mi s-a parut

ca Tnsa~i ceata racnise asa

364

deodata si din toate partlle, tnctt stimise acel vacarm cumplit Culmina lntr-o explozie de tipete ascutite aproape de nesuportat, care s-a curmat brusc, lasindu-ne lncremeniti tn tot felul de atitudini neroade si ascultind staruitor la tacerea aproape tot atit de chinuitoare si tnspalmtntatoare.

- Doamne sfinte! Ce lnsearnna asta ? s-a bllbiit la urechea mea unul dintre pelerini, un barbat scund, gras, cu par dnepiu si favoriti roscati, care purta cizme cu fermoar ~i 0 pijama roz, cu pantalonii bagati tn ciorapi.

Alti doi au ramas un minut Tntreg cu gura caseate. apoi au dat buzna tn mica lor cabina, ca sa se napusteasca pe urma din nou afara si sa ramTna cu deqetul lntepenit pe traqaciul pustilor, tn timp ce saqetau Tnconjurul cu priviri speriate.

Nu era chip sa vedem altceva declt vasul pe care ne aflam, cu contururile estompate, gata parca sa se dizolve si, Tmprejur, 0 fisie cetoasa de apa, lata poate de doua picioare ... asta era totul. Restul lumii nu era nicaieri, pe clt putea ochiul sa vada si urechea sa auda. Nicaier!l ... Pierise, disparuse: se spulberase, fara a lasa Tndarat nici soapta, nici suspin.

Am dat ordin ca lantul sa fie tras tndata, asa lnclt sa fim gata sa ridicam ancora si sa pornim vaporul numaidedt daca va fi nevoie. - Or sa atace oare? a soptit un glas lnfricosat.

- Or sa ne rnacelareasca pe toti tn picla asta. Chipurile se crispau de

Tncordare, rniinile tremurau usor,

ochii uitau sa clipeasca. Era tare ciudat sa vezi contrastul dintre expresia de pe chipurile oamenilor albi si ale flacailor negri din echipajul nostru, la fel de straini ca si noi Tn acea parte a fluviului, desi carninele lor se aflau la departare numai de opt sute de mile. Albii, bineinteles. cumplit de nelinistiti, mai aveau si aerul de a fi fost dureros de impresionati de attta taraboi jignitor. Ceilalti aveau, fireste, 0 expresie preocupata: dar erau cu deosebire linistiti la chip, chiar unul sau doi dintre -i rTnjeau rididnd lantul, Citiva au schimbat fraze scurte, 'ttlrilte. parlnd ca larnuresc problema, spre rnultumirea lor. I Seful de echipaj, un tinar negru, lat tn umeri, drapat sobru lntrun vesmlnt cu ciucuri albastru-Tnchis, cu nari frernatlnde ?i parul pieptanat artistic In clrlionti unsi cu ulei, statea IInga t&itie.

365

- Aha! i-am spus, ca sa-mi exprim placerea unei tovarasii.

- Prinde pe el! a icnit zqiindu-si ochii injectati de

si fulqerlndu-si dintii ascutiti. Prinde pe el! ... Da noua p, - Cui, tie? Da? am lntrebat. Si ce sa faci cu el?

- ManTnc pe el! mi-a spus scurt si, sprljlnlndu-sl cotul de bara a

privit tn plcla, lntr-o atitudine dernna si adinc gTndi-toare.

Nu tncape lndoiala ca m-as fi sirntit cu adevarat Tngrozit daca nu miar fi trecut prin minte ca el si camarazii lui trebuie sa fi fost tare ftaminzi. ca trebuie sa fi fost din ce tn ce mai ftaminzi. cel putin tn ultima luna. Fusesera anqajati pe sase luni (nu cred ca vreunul dintre ei sa fi avut 0 idee limpede despre timp, asa cum avem noi la

sfirsitul a nenumarate veacuri; ei mai apartin tnca Tnceputului vremilor ... nu aveau, ca sa zic asa, 0 experienta rnostenita care sa-l lumineze) si, fireste, atita timp ctt exista un petic de contract scris, tn acord cu 0 lege caraqhioasa sau alta, facuta dincolo de fluviu, numanui nu-i trecea prin cap sa se lntrebe cum traiau oamenii acestia.

Sigur ca T~i adunasera cu ei niste carne stricata de hipopotam, care n-ar fi putut tine prea mult chiar daca pelerinii, profitTnd de 0 harababura qrozava, n-ar fi aruncat 0 mare parte din ea peste bord. Fapta parea a fi un act samavolnic; tn realitate era Tnsa doar 0 leqltlma aparare. Nu poti respira stirv de hipopotam ctnd te trezesti,