https://biblioteca-digitala.

ro
CINEMA
Anul X N<. 2 (1t0) t.bruarle 1972

Redoaor şef: Ecaterina OPROI U

din sumar:
FILMUL ROMANESC

•Puterea» şi «Adevărul• - Mircea

Alexaridrescu
Ce pirent aveţi?
Răspund: Eugen Barbu, Mihnea
Gheorghiu, Ioan Grigorescu, Val-
ter Roman, Malvlna Urşlanu.
«Atunci i-am condamnat pe toţi
ta moart„ - Era Slrbu
Ce pU.re aveţi? Răspund :Aurel
Baranga, Mihnea Gheorghiu, Iulian
Mihu, Mircea Mureşan.

LOVE STORY

Semnificaţia unui succes: Răs­

pund: Radu Beligan, Cont. univ. dr.
docent Ştefan Berceanu, Gelu Io-
nescu, Maria-Magdalena Dinescu,
acad. prof. Iorgu Iordan, prof, univ
Radu Prlşcu, Dorina Rădulescu,
Henri Wald.

S.O.S. COMEDIA
S.O.S. comedia - Teodor Mazilu
Comedii şi com<ldii - Valentin Sil-
vestru
Comedia cu ştreangul de git -
Ov. S. Crohmllniceanu
S-avem puţintică răbdare?-Radu
Cosaşu
Comedia şi «internaţionalii• ei -
Sanda Faui
Toma Caraglu - Interviu de Eva
Sirbu
Retrospectiva risulul - George lit-
iera

OPINII
·Ce idei oropuneţi cinematog,...
fiei noastre?
Răspund regizorii: Andrei Blaier„
Virgil Calotescu, Liviu Ciulei, Ce-
zar Grigorlu, Sergiu Nicolaescu,
Geo Saizescu.
Cinemateca personali
Surisurile unei nopţi de var6 -
Lucian Pintilie
Istoria patriei fi filmul
Poetul - Virgil Cândea
Contraclmp
Cu capul în sus şi picioarele in jos
-Florian Polra

IN DIRECT DIN:

Coperta I - ION BESOIU:

un actor 1n apogeu

Coperta IV-'Cl.AUD/A CARDINALE:

mitul frumust!/H robuste · ·

https://biblioteca-digitala.ro
 O dezbatere
Filmul lui Titus Popovlci şi Manole
Marcus este, cred, pentru cinematografia
noastră, o prob6 a maturij6jil, aş afirma
chiar că este pragul spre o altă dimensiune
a el MA grăbesc sli spun de la lnceput ca
nu trebuie sli absolutizăm şi sli cădem in
unilateralizări 1 s4 considerăm acum că o
producţie de filme s-ar putea dispensa.
de o problematica diversificata, de afirma'
rea tuturor genurilor şi a stilurilor, etc:
·Unele filme lnsa au darul de a exprima
nivelul la care această arta poate ajunge,
şi fac acest lucru prin gindlrea pe care o
tnsumeazA, prin universul de probleme
ce răspund preocupărilor stringente ale
spectatorilor, prin sinteza pe care izbu-
tesc s-o realizeze ca şi prin valoarea de
opera de referlnjă pe care sini capabile
s-o exprime la un moment dat cPuterea»
şi cAdevAruht reprezintă o asemenea
realizare a cinematografiei noastre şi fap--
tul se datoreşte cu precădere acestui
scriitor-cineast. Titus Popovicl, scenarist
cu vocaţia actualităţii (vocaţie ce se mani-
festă chiar şi în scenariite sale pe teme
istorice) şi înzestrat cu darul de a urmări
în profunzime procese umane şi sociale
surprinse în implacabila lor cond;ţiOnare.
•Puterea şi Adev!rul» este un film
foarte aproape de noi. Cred c6 nu greşesc
spunlnd ca el este lzvor11 din noi, din
zbuciumul, bucuriile, biruinţekt şi durerile
Produeţie a Studioului cinematografic cBucur~tht. Scenariul : Titus Popovicl ; reria :
Manole Marcus; imorlnea: Nicu Stan ; muzica: Tiberiu Olah ; decoruri: Arh. Nicolae
Drlpn. Cu : Mircea Albulescu, Ion llesolu, Amza Peliea, Octavian Cotescu, Luir Vrobie,
Irina Glrdescu, Nucu Plunescu, Dana Comnea, Zephl Al~ Nlneta Gustl, Ernest
11aftel. Peter Paulhotrer.
noastre, din aspiraţia noastră de a conso-
lida pe acest meridian o nouă orindulre
sociala. Este locul sli spunem încă o data
că în acest titanic efort trebuie să avem
mereu conştiinţa ca. din impactul exerci-
!tArli puterii şi adevărului revoluţiei. trebufe
să rezulte o concordanţă şi nu o diver-
genjă. Aici, de fapţ !şi situează Titus
Popovici şi Manole Marcus ctmpul obser-
vaţiei şi dezvoltării povestirii lor cinema-
toy~af~~~terea» şi «Adev6rul» se aflA
concentrate două decenii de experienţă
umană şi sociala. Exista aici o dimen-
siune Istorici - reprezentată de eveni-
mentele care au schimbat cursul existenţei
poporului şi statului nostru. Eliberarea,
este evenimentul crucial. Dar istoria nu
este lnchisli riguros lntr-un capltol. lntim-
plărl, destine, personaje sînt periodic
apropiate de privirea noastră, de acea
https://biblioteca-digitala.ro
etică
alunecare de transfocator care dilata
pentru clleva clipe o anumit:! desfăşurare
de atunci. spre a o putea privi acum şi tn
am!nunt şi a o reda apoi proporjiilor ei
fireşti . Clasa muncitoare preia puterea.
Aceasta cere lupta. abnegaţie, devota-
ment, iniţiatfv6 şi spirit de · sac.rificiu.
Stoian, Duma, Olarlu, Petrescu, Manu -
eroii centrali ai acestei povestiri cinema-
tografice scrisă de Titus Popovici şi
realizata cinematografic de Marcus - ei,
lmpreună cu mulţi alţii lncă, împreun! de
fapt cu o lume al cărei reprezentanţi sfnt
- clasa muncitoare - dau lupta decisivă .
Succesul acestei lupte se cheamă: «Pre-
luarea. puterii», ea a lnsemnat TnlAturarea
unui sistem, a însemnat naţionalizarea,
combaterea aprigi a încercărilor de împie-
dicare a acestei preluări de putere.
Pe planul local al povestirii lui Titus
Popovici, o judeţeană de partid, prima
parte a filmului conferă acestor eveni-
mente un cadru vlu,prllejuindu-ne cunoaş­
terea unora dintre cei ce i-au fost prota-
gonişti . Stoian şi Duma şi Petrescu şi
Olariu sau Manu poartă, în această fază,
datele cerute de eroii unei acţiuni direde,
dinamice. Ei sînt la început personaje
descrise doar prin prisma capacităţii lor
de a traduce ln acţiune ideile pentru c'a re
luptă. I
Diversificarea, personalizarea. desei·
frarea nuanjatii a caracterului flec!ruia,
a universului moral. etic şi spiritual, încep
o dată cu procesul de statornicire, de ma-
turizare a noii noastre ortnduiri, proces
lnscris de fapt ln cea de a doua parte a fil-
mului. Aici, ra~rturile între personaje
ca şi ponderea IMtn drâm6 se schimbă.
Cauza, Idealurile, obiectivele sini fArA
echivoc aceleaşi, dar pozijia personajelor
se nuanţeazl. Pentru că, în acest stadiu,
Intervin o seama de metamorfoze ln unl-
V8(SUI spiritual şi uman al flec!ruia, în
capacitatea de a traduce în glndire acti vă
concepţia despre lume, ln aptitudinea de
a adapta Ideile le realitiijl.
Stoian evoluează treptat spre o poz~le
de Izolare, în acte unilaterale, discreţiona­
re, nefiltrate de confruntar811 cu cei din
-
jur, privite chiar cu un orgoliu susceptibil,
 ...- \.

irascibil şi uneori vindicativ. lncet-incet,
orice observaţie sau rezervă, orice contra-
argum8nf Oferit cu bună credinţi deVin
pentru el atitudini ostile sau chiar sino-
nime cu un act duşmănos, ii trezesc r.eac!..
tia de forţa şi nu pe cea"' de reflecţie. Stoian
ajunge chiar - mărturi~indu-şi Tntr-o şe­
dinţă de lucru nepriceperea Tn aspectele
mai speciale ale problemelor tehnico-
ştiinţifice - ajunge să considere, 14r4
echivoc, că o pArere de pe aceste poziţii
ştiinţifice ar fi ln contradicţie cu linia
politică şi deci ostilă. Clnd pumnul ln
mas! ţine loc de argument şi - in mod
paradoxal, pentru unii din cei ce lucrează
alături de el devine un stimulent, pentru că
au ales calea cclntatului in struni», a
servilismului - drumul Iul Stoian se
închide. El se circumscrie in aria sufi-
cienţei, a opacităţii şi arbttrarului. Toate
acestea constituie surse deajuns de nume-
roase pentru a genera acte şi decizii de
unul singur, pentru a stimula toleran1a
şi neîncrederea, o neîncredere care-l ulce-
rează.
fn acest moment al evoluţiei sale (al
involuţiei sale, ar fi mai propriu să spu -
nem, pentru că aceste date existau tn el,
ele puteau fi combătute sau cultivate),
Stoian se lasă pradA abuzului de putere,
anulind controlul raţiunii. Toate acestea
ii conduc la un act.eronat şi cu consecinjo
grave: arestarea propriului său prieten.
inginerul Petrescu. Arestarea acestuia
e~te mai ales gravA nu atit pe planul sufe-
rinţelor morale, psihice şi chiar fizice ale
lui Petrescu, cit mai ales pe acela al defor-
mării concepţiei despre relaţiile dintre
oameni şi despre metode de muncă, de
gîndire şi de creaţie. Stoian săvîrşeşte
acum eroarea de a considera că adevărul
revoluţiei este apanajul său, că niciuna
din convingerile sale nu poate fi cenzurată
de nimeni, că dispoziţiile sale sint infaili-
bile, sacrosancte. Ideea însăşi a democra-
ţiei socialiste, obligativitatea apărării el
de către fiecare şi la un loc de întreaga
colectivitate, este pusă sub semnul între-
bării (expresia aceasta este poate prea
literară fată de dramatismul pe care ideia
a cunoscut-o în realitate şi pe care o are
în conflictul prefigurat de Titus Popovici).
Dar cum am mai spus, şi cum s-a mai
spus, aşa cum au arătat cu atita limpezime,
la timpul respectiv, documentele de partid,
un asemenea divort Intre exercitarea pute-
rii şi adevărul revoluţiei duce, inevitabil,
la tri umful acesteia din urmă, provoacA
reacţia izvorită din nevoia de vital echili-
bru. Pentru că adevărul nu poate ti - făra
primejdii grave - victima deformării lui
prin abuz.
Duma este în film personajul care par-
curge un proces invers declt cel al lui
Stoian. Pentru că, dacă la început nu
putem citi tn datele lui caracterologice sau
PUTE REA SI
in concepţiile lui vreo deosebire funciară
fată de Stolan, el cunoaşte apoi o treptată
dezvoltare, un pîoces ..:ondtţiol'lat tocmai
din greşelile lui Stoian, greşeli de care a
încercat, I& timp, să-l ferească. Duma se
convinge treptat că sursa acestor greşeli
stă în ceea ce se numeşte atlt de răspiCat
«ruperea de popor».
Jn filmul lui Titus Popovici şi Manole
Marcus, Duma are funcţia dramatică a
personajului care slvtrşeşte actul repa-
rator, ·a personajului pe care procesul de
maturizare a societăţii noastre l-a investit,
căruia i-a încredinţat un destin în care luci-
ditatea însoteste exercitiul puterii. Duma
trebuie sa inlăture aceh! dureroase greşeli
ale trecutului pentru a face posibilă inte-
grala aplicare.a ideii de democraţie socia-
listă, de adevăr al revoluţiei . Acesta este
destinul lui dramatk: şi, pînă la urmă, ne
convingem ci aceasta este însăşi vocaţia
personajului.
Şi Stolan şi Duma sini ln filmele «Put&-
rea» şi «Adevărul» vechi luptători .şi vechi
com un işti. Ideile li unesc, traducerea lor
in fapt. aplicarea lor, metodele de lucru ii
deosebesc pe zi ce trece mai mult Cele-
lalte personaje ale filmului se înscriu pe
traiectoda unuia sau a celuilalt proces de
transformare la care asistăm. Unele per-
sonaje par atrase Implacabil - din laş itate
ori din oportunism - spre polul autorita-
rismului lui Stoian. Altele, dimpotrivă,
dezvoltîndu-şi personalitatea şi conce p ţia
in jurul ideilor revoluţiei, chiar cu riscuri
imediate, se dovedesc ferm angajate în
apărarea principiilor, convingerii lor în
ideea de democraţie şi adevăr socialist.
Desigur, aceste traiectorii nu sini sche-
matic de certe, ci cunosc momente fluc-
tuante, încleştări dramatice, înfruntări, ch-
pe de întunecare şi apoi de limpezire.
Urmărim o metamorfoză dureroasă şi în-
delungă pe parcursul căreia dezbaterea
etică din film cere ca adevărul să fle tradus
fn argumente concrete, raportate la situaţii
.concrete. iar proclamarea greşelii sa fie
nu o afirmaţie, ci o probă.
Filmul lui Titus Popovici şi Manole
Marcus statorniceşte, mai ales în partea
a doua, climatul propice unei lucide anali-
zări a oamenilor şi faptelor lor, a ideilor
şi a viciilor lor, a credinţei tn idei şi a
credinţei fără idei. Pentru că, aici se cuvine
a face o paranteză pentru a semnala exis -
tenţa acelor personaje care din dor i nţa
de a ocupa o poziţie socială par a avea grafică a lui Manoh! Marcus s-a născut din cerut de însăşi dinamica faptelor şi a eroi-
idei, făr4 sa le alba ln realitate, şi ocupă respectul laţ! de text, considerat un obiec- lor, de atmosfera specifică, dominata de
poziţii sociale Ilir! a avea o acoperi•• tiv principa l. Regizorul a ţinut de altfel energice acţiuni, de revelarea trăsăturilor
umană şi chiar profesională.
sa afirme ci a vrut sa faci un film direct, puse tn valoare de aceasta imperioasa. ne-
lipsit de sofisti~r~ un film care sl meargă cesitate a momentelor preluării puterii.
Dezbaterea aceasta etică are, prin însăşi firi ocoluri spre public, a vrut ca Partea a doua ctştlgl însA tn valoare artis-
dimensiunile ei, proporţiile unui eseu «Puterea» şi cAdevirul• sl fie o dezbatere tici prin nuanţarea structurilor, a portreti-
filozofic, construit cu ajutorul unor obser- pe un ton actual, angajat şi responsab il. zlrilor, prin expk>atarea abUI a elemente-
vaţii culese dintr-o lntreagă perioadă de Prima parte a acestei real izări este Poate lor psihologice. chiar prin cultivarea unor
8)(perienţă socială. Realizarea clnemato- prea expoz itivă, pa rcă Hpsilii de ritmul ci nematografice priviri Ironice şi a unor

semnăturile a doi cineaşti încercaţi, scriitorul Titus

Ce părere aveţi? Popovici .şi regizorul Manole M3rcus (alături de care

Eugen BARBU:
Un film care deschide porţile spre o dezbatere
sinceră a problemelor social-politice ale societiţii.
Mihnea GHEORGIHU:
Filmul acesta reflectă atitudinea pe care cugetare:i
noastră politici a luat-o în faţa unor triste circum-
stanţe cunoscute de mulţi dintre noi şi pe care
documentele de partid le-au înfăţişat şi explicat cu
o înaltă principialitate după Congresul al IX-iea.
Deci. aqiunea prezintă părţi dintr-un adevăr mai
amplu .şi mai complex . Eu apreciez această peliculă
ca un film psihologic în cadrul, mai larg, al filmelor
noastre politice reuşite, de reală maturitate şi ac-
tualitate artistică.
Ioan GRIGORESCU:
lată, în sfirşit, o peliculă în stare să fie evocată
din naşterea îndelung aşteptatei şcoli cinematogra-
fice române.şti . Faptul că pe genericul ei se află
am avut fericirea să realizez trilogia «Strlzile au
amintiri», «Ca"lerul veseliei» .şi «Canarul şi visco-
lul») nu mi se pare de loc întimplător. Titus Popovici
a abordat întotdeauna cu curaj numai teme serioase,
grave, profunde. oferind cinematografiei noastre
scenariile unora dintre cele mai reuşite filme.
Manole Ma.rcus şi-a făcut o adevărati vocaţie din
filmul politic, demonstrînd prin toată creaţia sa ci
politicul şi artisticul sint noţ i uni ce pot fuziona cu
deplin succes într-o operi bazată înainte de toate
pe talent, pe în drăzneală , pe conştiinţa neabătută
că, în ci ne matografia rominea.scă, avem ceva de
spus, al nostru, şi ci o putem face într-o manieră
proprie de exprimare art i stică .
«Puterea şi Adevărul » reprezintă un succes care,
prin implica~iile sale 1 depăşeşte cadrul obişnuit. lată
un film pe care l-aş: recomanda din toată inima
cuturor generaţ i ilor.

https://biblioteca-digitala.ro
ADEVARUL
suspensori Tn desfăşurarea acţiunii. ln
aceasta a doua parte a filmului se schimbă
tonalitatea şi structura. Conflictul se ra-
mific!. nuanţele devin valori, fugarele
observatli din prima parte fac loc acum
unor sondaje tn profunzime ale caracte-
relor. Voluntarismul covtrşitor al lui Stolan,
impresionant şi dinamic tn «Puterea)>_
se dezvoltă acum sub umbra despotis-
mului său. Duma devine o conştiinţă
lucidă, de o mare umanitate şi onestitate,
un clar şi departe v&zltor. Petrescu1 dim-
pot ri vă, devine tn această perioada omul
care crede puternic tn adevt!lrul ştiinţific
şi consideră cA trebuie să ferească, cum
îi numeşte el «pe ai lui» de erori fatale.
Fermitatea, spiritul de sacrificiu şi abne-
gaţie a lui Olariu fac loc mai tlrziu unei
Obtuzităţi şi un~ labilit4ti a caracterului,
concretizate printr-o replică memorabilă,
dată lui Stoian cînd acesta îl întreabă dacli
e convins de vinovA1ia lui Petrescu: -
cOacă necesităţile o cer, se poate interpreta
şi aşa».
Unul din planurile cele mai impresio-
nante ale noii producţii a studiourilor
noastre n constitut& creaţia actoricească.
Mircea Albulescu~Stolan) trece cu strălu­
cire, cu argumente covlrşitoare,examenul
maturltAţii artistice, un examen a cărui
principala problemă era dezvăluirea unor
trAsAturl de caracter ale personajului ce
se traduc ln acte de conducere cu urmări
nefaste. Dar acest portret nu trebuia,
n-avea nici o raţiune să conţină vreo inten--
ţie de ponegrire a personajului, ceea ce
ar fi Tnsemnat anularea bunei lui credlnfe.
(Trebuie spus şi cu acest prilej că ln
«Puterea» şi «Adevărul» există o vie
dorinţă a unei priviri autentice). Interpre-
tul este tntr-adevAr stăptn pe arta sa,
este, cum preferi actorii să spună, «în
pielea personajului», dar permanent se
simte privirea şi controlul creaţiei lucide.
Nici un efort. ci numai o permanentă con-
centrare. N-am surprins nici o notă falsă,
şi cită teamă am avut de o asemenea notă
într-o serie de scene dintre care aş
aminti-o pe cea a dansului de la nun1a lui
Duma.
Ion Besoiu, de asemenea, şi daca mai
era nevoie s-o spunem, se află la apogeul
calităţilor sale interpretative. El are imensa
calitate de a încărca replica cu o nesfirsita
călduri uman~ si nuanţare. Jocul sau estE
inteligent, discret şi cuceritor prin sinceri·
tate. Confruntarea cu Stoian este un
exemplu de stăptnlre a artei actoriceşti
plna la virtuozitate. Amza Pellea (Petre
Petrescu) poartl tn priviri toată drama
nedreptăţii, dar şi toată candoarea nevino-
novAţiei şi a credinţei tn cauza pentru care
acceptă chiar şi suferinta. Actorul tra-
sează cu discreţie şi siguranţa portretul
acestul personaj, care nu este o victimă
de la bun lnceput (Iar după aceea nu
rAmîne cu psihologta victimei ci mai de-
grabă un om care a doblndlt lntelepciune)
şi care, evident. parcurgtnd o gamă de atit
de neobişnuite tnttmplări se maturizeaz&,
pierde poate unele energii, clştlglnd ln
schimb în înţelegere, ln convingerea ca
nici adevirul ştiinţific nu trebuie absolu-
tizat ci raportat şi el la realitate. Lazăr
Vrabie (Vasile Olariu) este o revelaţ ie,
prin convingerea cu care Interpretează
drama inconştienţă a obtuzit.Atii, prin in-
tensitatea cu care sugerează dezamăgirea
fală de o degringoladă a c!rei cauză nu o
pricepe. Clei este într-adevăr o dramă
să crezi el adevărul se reduce la o formulă
care se pliază «dupA necesităţi», şi să
nu ajungă la tine nici un ecou al acelui
adevăr adevăraţ profund uman şi vital,
după. care 1sociallsmul trebuie construit
cu mtini curate».
Exista în acest film un personaj mereu
prezent ş i parcă mereu absent, un perso-
naj ce ţine să fie tot timpul tn prim-plan.
dar nu depăşeşte ponderea unui simplu
executant Manu, rol construit din tăceri
nesemnificative (o stare de veghe dirijată
doar spre gestul stăplnului) şi din manifes-
tări verbale, la tel de nesemnificative (a
vorbi pentru a nu spune nimic izvorit nu
din convingerile proprii c1 tot «după nece-
sităţi»), rol dificil pe care doar un actor
ca Octavian Cotescu l-a putut impune,
ferindu-l de caricatura (care l-ar fi făcut
neverosimil), dar şi de vreo trăs!tură
care l-ar fi putut face cit de cit simpatic
(trăsătură de asemenea neverosimilă) .
Octavian Cotescu nu putea lipsi din aceas-
tă distributle de aur. Ca şi Ernest Maltei,
de altfel, care, într-un rol destul de episo-
dic, a impus un personaj de o mare forţă
a convingerii, dar o convingere în sine, cu
un obiectiv imprecis, cum am spune
«un om care are meseria de a fi convins»,
un rol ~ graniţa dintre dramă şi comedie,
tn care un actor, fără precizia si ştiinţa
nuantării lui Maftei. l-ar ti făcut cu sigu-
ranţa să treac! de o parte sau de alta a
acestei graniţe.
Nucu Păunescu ne oferă un portret
moral tn care preponderente stnt datele
unei omenii cuceritoare, ca şi Nineta Gusti
de altfel. Peter Paulhoffer realizează la
rinou-i portretul unui tinăr term, onest şi
deschis.
Irina Gărdescu şi Oana Comnea impun
cu eleganţa două personaje ce poartă
destinele dramatice de-alungul filmului cu
graţie şi discretie.
Imaginea semnatl de Nicu Stan este pe
deplin fidelă concepţiei regizorale, ca şi
scenografia asigurată de arhitectul Nico-
lae Drăgan (deşi unele locuri arAtate în
film sugerează cam mult decorul). Muzica
lui Tiberiu Olah este expresia insaşi a
participării la drama, o muzică expresivă ,
subtilă, funcţională.
N-aş putea încheia aceasta consemnare
a noii premiere româneşti fără a vorbi
despre un element destul de rar intilnit
(din păcate) tn preocupările criticilor: pu-
blicul. El a reacţionat in acea seară in
care am asistat la spectacol. cu multA
sensibilitate şi, la rindul sAu. cu multă
maturitate la filmul lui Titus Popovici şi
Mano~ Marcus. Am urmărit cu pasiune şi
cu sentimentul unei revelaţii dialogul
dintre ecran şi sală, priza directă dintre
replică şi conştiinţa spectatorului. Ceea
ce ilustrează tnc! o dală (a cita oară?)
citii disponibilitate pentru arta de dezbate-
re, pentru analiză, pentru o artă de conţ i­
nut, care sA vorbească despre noi şi ale
noastre, resimte spectatorul. Această mi-
nunată reactie a publicului dintr-o sală
poate fi suprema satisfacţie oterrta reah-
zatorilor şi, tntr-un fel, tnslşi verificarea
mesajului acestul mare film.
Mircea ALEXANDRESCU

Valter ROMAN:
În sfirşit un film. FILMUL! Cred că este cel mai
însemnat film pe care 1...a dat cinematografia noastră.
După părerea · mea este cel mai mare film politic
al Europei de după rizboi. Pe ce mă bazezi Pe
mesajul intim şi profund al acestui film : acolo unde
există concordanţă între putere şi adevăr. socie-
tatea noastri socialisti arată aşa cum au visat cla-
sicii noştri, 3.J3 cum visim noi cu toţii . Ond există
un divorţ intre putere şi adevăr, se ajunge la drame
umane pe care le înfăţişează. cu vigoare şi simţ al
făcut
e chilibrului, filmul lui Titus Pof>O'lici. Trebuie
totul pentru ca puterea să fie in concordanţă cu
adevărul . În slujba acestei chemări măreţe este pus
filmul lui Titus Popovici, a cărui strălucire a fost
asigurată de regla excepţională a lui Manoll! Marcus
ş1 de cinci giganţi ai interpretării: Albulesce . Besoiu,
Peltea, Cotescu, Vrabie, dintre care. după mine,
primii dol ar merita cea mai in3ltă distineţie posibilă
(pe plan mondial) pentru ·interpretare.
Malvina URŞIANU:
Este o mare bucurîe pentru un cineast să poată
aclama victoria unor colegi. a.ş:a cum cele două
filme, «Puterea» şi c.Adevirul», îmi dau ocazia s<>
fac.
O realizare de o mare sobrietate, dar nu lipsită
de patetism - aşa cum este cursul marilor rîuri -
pe un scenariu scris de Istorie şi rescris de Titus
Popovici. cu o impresionantă responsabilitate poli-
tid. şi cu o rigoare de zile mari, o r~ în care avem
satisfacţia de a-1 regăsi pe Manole Marcus cel din
zile~ lui bune, ale unui realism viguros, o inter-
pretare, cu puţine excepţii , magistrali - şi sîntem
datori a-i numi în primul rind pe Mircea Albulescu
şi Ion Besoiu - iată atîtea date care fac din filmele
«Puterea» şi «Adevărul» o importantă cod cucerită
de cinematografia noastră: cota gravid.ţii.
Vinturile prielnice sau neprielnice nu poartă pe
ape nişte străine corăbii, ele suflă în chiar pînzele
noastre. Nicicind respiraţia spectatorilor nu a fost
mai sincronă cu aceea a eroilor de pe ecran, ca la
aceste două filme. Sint momente în care sala intră
în chip firesc în joc ~ dialoghează cu eroii. Ecranul
deplşeşte toate dimensiuni~ cunoscute şi devine
de 360°.
Ca cineast, iei act cu satisfacţie majoră, dar şi
cu o răspundere tot atit de majoră, de ce mare
forţi înseamnă filmul, şi tot ca cineast te simţi
migulit, dar şi cutremurat, de cită putere iţi pune
în miini această artă vecini de eră cu fizica nucleară.
«Puterea» şi «Adevărul», acest flasch-back în Do
Major, iţi lasă sentimentul tonic al unei opere cine-
matografice ale cirei principaJe. virtuţi sint puterea
şi adevărul.

https://biblioteca-digitala.ro
O producţie a studioului cinematografic «Bucur••ti». Regia: Sergiu Nicolaescu.
Scenariul: Titus Popovicio Muzica: T iberiu Olah. Imaginea : Alexandru David.. Sunet :
A. Salamanian. Costume: Hortensia Georgescu. Decoruri: Aril. Marcel Bogoş.
Cu: Amza Pellea, Cristian Şotron, Ion Besoiu, Gh. Dinicl, Ioana Bulci, Octavian
Cote1cu, Iurie Darie, Maria Clara SebOk, Eugenia Bostnceanu 1 St Mihlilescu„
Briila, Sergiu Nicolaescu, Eliza Petrichescu, Lazlr Vrabie, Ernest Maftei.

W
L
1111
~ • .4
~~~~a~opo~l~i ~~li~= I~~
cruri1 dar esenţiale, cred,
şi o spun şi acum după ce
~ am vllzut şi filmul şi
am recitit proza aceea vie, mustoasă,
legănat.I Tntre fantastic şi real, proza aceea
care devenea de la o pagină la alta poezie
şi pa urma meditaţie şi pa urma brutalltate
a verbului şi din nou poezie, aspră,dulce,
piperatA şi plină de sensuri. Printre acele
lucrurt pujine, dar esenţiale, se aflau
«teama care odată stlrn1tă se poate întoar-
ce asupra-ţi, se năpusteşte ln tine şi-~ face
vinAtăi», pescuitul ~peştelui cel mare»
sub semnul acelei întrebări tulburătoare :
«cine stnt eu? coropişniţa sau peştele
cel mare care se apropie de ea, tîrindu -şi
pe fundul milos burta lui albă şi moale»;
păstram senzaţia de singurătate «într-o
finttnA pe care ar fi săpat-o soarele»,
singurătatea baiatului crescut de alţii pe
o vreme de slnge şi de moarte, şi de el
însuşi lntr-o vreme fărll timp, făcută din
!reculuri glorios-îndepărtate şi un pre-
zent cu punţile aruncate spre vHtor, la
6 răscruce pe care numai el o simţea aşa,
pentru ci numai el ştia să privească,
•cu minunaţii lui ochi adlncl, strălucltorl
ca diamantele şi departe-vllzători»„. Păs­
tram deci, ceea ce nu se poate face ima-
gine dectt sub ochiul minţii, pentru că
numai el, ochiul minţii poate să vadă cum
«rage soarekt ca un măgar», cum se face
«tot mei Paşti, tot mal Crăciun•, cum
pleznesc de spalmli buzele lui Marcu
precum castanele, cum se ţese pltnsul
pe faţa lui lpu ca o plnză de păianjen .„
M-am temut să văd cum se va face ima-
gine ceea ce nu poate fi Imagine, şi m-am
temut pfnă ce acolo pe ptnz~ în lumina
caldă a unei amiezi, halatul a deschis
ochii asupra lui lpu şi am lnteles, tocmai
din imagine, ca-I vede din fîntlna aceea să­
pată de soare... Pe urmă nu m-am mal te--
mut de nimic şi am căutat doar să văd mai
bine cum anume va reuşi Sergiu Nico-
laescu să faci din biia1ul cel din vorbe,
mai aspru, mal colţuros, şi din cel din
imagine, mai dulce, mai rotund, mai «fără
prihană», un singur b6iat. care să dea
imaginea acelei vtrste incerte, care se
duce să moară lntr-un răsărit de maturi-
ta1e violent şi olln de gustul dreptăţii.
Titus Popovicl (prezenţa substanţială
Tn cinematografia noastră, autorul atitor
scenarii de ia «Seteo la uMihai Viteazul»,
toate gindite tn mari desfAşurAri, de mari
evenimente) şi Sergiu Nicolaescu, cara-
şi gasise în proza cinematografică a lui
Titus Popovlcl ma1erla primli potriv ită
propriului sAu gust pentru marile tncleş·
tărt ale istoriei, s-au aplecat de astădată,
tot împreună, asupra unui univers redus
la două personaje: un bittrîn şi un copil.
Univers redus dar nu limltat. ci dimpol rivă,
deschis tot spre confruntarea cu istoria
«Nebunul satului• - dar a cărui nebunie
nu ţine attt de patologic, ci poate mai
degrabă de o anume Inţelepciune umil ~ .

in dezacord cu nebunia vremurilor - şt acestei lumi, Sergiu Nlcolaescu îşi trage

baiatul •cu nebunia» lui numltA. la acea
'irst!, retugiu în imaginaţi e, de fapt apa-
rare tn .tata aceleeaşi nebunii a vremurilor.
lpu şi b6ia1u~bătrtnul şi copilul, sfirşltul şi
începutul lucrurilor, străbat împreuni tot
filmul măsurtnd, cu ma.sura lor, lumea
din jur. Ei stnt trecutul şi viltoruJ acelui
timp între care se bălangăne un prezent
orb, ca o limbi de clopot orb şi plin de
spaimă, orb pînă la crimA şi pină la moartea
morţii. Prin ei, fîlmul se constituie într-o
permanentă şi dublă luptă: intre cel •dină­
untru» şi cel dia: nfară» care slntem fie-
care dintre '\O~ $1 Intre noi şi cei din jurul
nostru. Spun: lliptA şi gîndesc automat
clupte», am lma'gifteâ concretă a batăllllor
pe care le-a desfăşurat Sergiu Nlcolaescu
pină acum pe pinza ecranului, sl sînt
obligata să constat că nu exista un «di-
vort» între cel care a făcut «Mihai Viteazu hi
şi cel care a făcut "Moartea lui lpu »
Acelaşi gust pan.I ru situatiile-limită, ace·
eaşi voluptate. a incleştărilor dramatice,
aceleaşi confruntArt de caractere care se
atrag şi se resping în egală măsură .
aceleaşi dezlăntuiri (de fapt purificatoare)
de forţe care se cer consumate, acelea şi
ciocniri tntre drept şi n~rept cu nuantele
care le leagă invizibil şi rit!" asta mai de
nedespărţit, mai de ned9ţ~at. .Numai că
aici totul se tnttmplă într-o lume mici -
două tabere inegale ca forţă - şi poate
tocmai concentrarea asta face î ncleştarea
mal dramatică. Este un fel de examen su l>
microscop asupra unei picături de apă.
Dar ln fiecare picăturii de apă e tot ocea-
nul. De as1ll dată oceanul e o lume strîm-
bată de frică. D lume în care nici «nebunia»
nu-ş i mal poate păstra puritatea şi se
înfru ntă la ospă tul cel mare al abdicărilor
ctt mai cu folos:~dacA nu o viaţA cel puţin
o moarte... dacii nu pentru mine, cel
puţin pentru ai mel... D lume în care totul
se poate cumpăra sau vinde, viaţa laolaltă
cu mOartea - viaţa altuia, moartea altuia
şi chiar propria viaţA şi chiar propria
moarte. Către adîncul înspăimîntător al
încet filmul pregittind abil şi fărll crujare
argumente pentru acel catuncl l-am con-
damnat pe toţi ia moarte•. Condamnarea
pluteşte tn aer de la primele fotograme,
dar ea devine Implacabilă pe măsura ce
filmul tnainteazA cAtre acea cclnb, jalnic
şi cumpltt tlrg al morţii. Aparent tot ce
s-a lntfmplat plnă atunci nu are o strînsă
legături a.i cina. Dar tn momentul în care
lpu, mare zdrenţăros, urlt mirositor şi
blajin, este aşezai ln capul mesei, tot ce
a fost moarte pînă atunci se aşeazi Tn
jurul lui: jocul băiatului cd&-a moartea•
cu cilAreţul neamţ, spaima lui ln faţa
mortului, s!Aplnitil doar de dorinţa de
a-şi lua ln stăpînlre pistolul, jocul •de-a
frontul• (viu şi adevărat în imaginaţia
bălatulUI pentru că nu~ cunoaşte, abstract
în mintea bitrlnului oentru ci el l-a jucai
de-adevăratelea); prinderea «peştelui cel
maretcare precede magistral cina arun-
cată ca momeală celuilalt peşte, care e el,
bittrînul...Alcl, toate jocurile se opresc
şi Inc- viaţa. Viaţa în acea lume str1m-
ba1ll de spaim!. Tlrgul celor vi cu cel
~~~o~~~n,:den~~;~ ~~~f,; :'
finalul să u tulbure. ca zorile, filmul se în-
carci de toate sensurile lui mai man sau
mai m!runte, textul şi subtextul se supra-
pun lntr-un fel de suprasaturaţie de sen-
suri care cer, firesc, o e.xplozie.„ Grupul
acela de oameni care se va lmp rliştia pa
cer ca nişte p6sari alo urftulul devine Tnsă
pa neaşteptam un stol de ciori rebegite
de frigul timpulu~ şi dincolo de tot ce
ştim cA~ omenesc şi nu ne e strAin, se
aşterne o senzajje de sili-miloasă, dar
silă totuşi- fajl de nimicnicia omului pus
la grea lncercara. De silă şi de revol1ll.
Ace ~ cnu se polllB, cum s6 se ducă ptnă
n-au făcut dnopta!e?• rostit de lpu cu
dezMdejdee oelui care-şi ratează o moarte
«CU onon, ce a trlllt o viaţA de uoiillt,
se irrlDmt:e ~ noi fntr-un fel de •nu se
poate> al lieclnria, culremura1 de revela-
ţia tuturor ~l or posibile„.

https://biblioteca-digitala.ro
1

AT PE TOTI
'
LA MOARTE" ...
Nu ştiu dacă «Atunci i-am condamnat
pe toţi la moarte» se poate numi ecrani-
zare, sau adaptare, sau prelucrare a nu-
velei «Moartea lui lpu». Este un film tul-
burător in sine. Dar acest «tulburator»
după mine nu se fixează numai în compar-
timentul scenariului, al imaginii, al dis-
tribuţiei, al regiei, pentru că tot şi toate se
subordonează, f inalmente, atît de profund
gîndului, incit le uiţi şi asculţi în linişte
doar trecerea acelui glnd prin· toate mean-
drele lui.
Singurele momente ln care gindul se
abate de oe făga$ul lui slnt acele flash-
back-uri care povestesc cealaltă viaţa a
balatulul, relaţia cu fratele mai mare,
ucis sub ochii lui. ln sine, acele momente
slnt foarte frumoase, dar legătura lor
cu filmul se face defectuos şi ln dezavan-
tajul veridicltălii personajului principal,
care e el, copilul. Pentru că- e greu de
crezut că o asemenea experienţă-şo c
poate lăsa intactă inocenta cooilăriei, se
poate uita şi reaminti numai la un moment
dat, ln funcţie de un stimul al prezentului„.
După cum legătura băiatului cu viitorul,
sugerată simbolic prin mersul lui către
acel soare imens, e făcută poate prea
direct, brutal aproape, distonînd oricum
cu sugestia fină, cu discreţia şi sobrietatea
care funcţionaseră perfect pînă atunci.
Dincolo de toate, «Atunci i-am condam-
nat pe toţi la moarte» rămine un film
vibrant şi subtil, realizat cu minuţie pe
toate compartimentele lui de la imaginea-
de mare poezie sau de mare cruzime sem-
nată de Alexandru David, imagine sus-
ţi nută de o excelentă bandă sonoră (mu-
zica Tiberiu Olah, sunetul A . Salamanian)
-pină la costumele Hortensiei Georgescu
care nu «îmbracă», ci completează datele
personajelor, şi pin& la decorul semnat de imaginea filmului. Dl!· aceea, fără să iu-
Marcel Bogos. Distribuţia, făcuta din inte- besc paradoxurile, aş dori să vă conving
riorul unei bune cunoaşteri a resurselor
celor aleşi, vine să încheie armonios TALENT+ că imaginile realizate in exterior poartă
cea mai bogată încărcătură de poezie;
pentru cli aşa cum scriam la început
ceea ce numeam «realizarea pe toate
compartimentele»: băiatul - Cristian Şo­
tron, expresiv fără ostentaţie, sensibil OPTICĂ aici, la filmatile exterioare, autorii filmu-
lui şi imagin ii, eliberaţi de tirania drama-·
turgiei (conflictul dramatic se desfăşoară
fă ră dulceg&rie, în cuplu cu un Amza
Pellea nou şi neaşteptat, cu umilinta li ni ş­
tită şi nebunia lucid înţeleaptă; cuplul LUNGĂ în principal ln secvenţele de interio" s-au
desfăşurat fără spaime şi complexe, aban-
donlndu-se miracolului imaginii cinema-
părintele - Margareta, interpretat de ion
B11soiu şi Ioana Bulcă la acea mare ten - . . tografice, imagine care reuşeşte să ne
siune a dramelor marunte pe care le c- ce m-a fascinat ln decursul fle- facă să simţim, să trăim şi chiar să vedem
presupunea cuplul din nuvelă; celelalte căruia din cele 105 minute . de proiecţie, dincolo de semnificaţiile concrete ale
două perechi - Eugenia Bosînceanu tă- - este pasiunea cu care Sergiu N1colaescu fiecllrul element din cadru.
cutiŞI elocventă 1i1 tăcerea ei şi Octavian FACE FILM. . . . Aici, intuiţia de vechi cln.e ast· a lui
Cotescu stralucitor de obtuz şi opac, ÎL FA_C~ cu o permane~ta bucu ne, cu Sergiu Nicolaescu şi experienţa lnde-
Maria Clara SebOk şi Gheorghe Dinică o desăvirşită libertate interioară, fară spal- lungata (din păcate mult prea lndelungată)
intr-o perfectă imagine a perechii nepo- ma de a trăd~ dramaturgia, fără complexe de cameraman a lui Alexandru David
trivite care rezistă exact prin nepotrivire„. faţă de public. au fileu! să rodească terenul atît de fertil
Dar şi prezenţa Elizei Petrachescu, aşa IL FACE dintr-o necesitate obstinată al filmiirilor cu optică lungă şi foarte
episodică cum e, ş i aceea a· lui Ernest de a se juca cu această sculă miraculoasă ·f ungă. Pentru neiniţiaţi, aş dori să explic
Mafiei - poate cel mai potrivit Marcu care care se nu~eşte apa~alul de (ual vederi . că optica lungii, printre altele, distruge
s-ar fi putut găsi - şi apariţia rigidă, E~te, însa, 1ocul un_u1 pr~fes1onist ~are toate relaţiile de perspectivă obişnuită şi
aspră, şi neînduplecată 8 ofiţerului neamţ ş_t1e exact ce poate ş1 ca~ 1oacă_ în _pnmul selecţionează cu ajutorul clarităţii, la do-
interpretat de Sergiu Nicolaescu şi re- nnd pentru frumus~ţ~ 1ocul_u1 ş1 apoi,
plica lui românească, Lazăr Vrabie, în eventual, pentru a c1~t1ga partid~. . „ ~~~j~lerd~~r~.u~nn~r::!'. ~~~~:~zt ~:~~
rolul directorului casei de corecţie şi ln _Ale x_andru Dav1~ (autorul 1magin11), !rastele .şi păstrează cromatica.
Iurie Darie, prezenţa caldă şi apropiată, Sergiu N1eolaesc~ ş1-a g~sit partenerul Să filmezi aproape toate cadrele de
în rolul fratelu i ucis. La orice film distri- ideal, pentru că ş1 pe David li roade, cu exterior cu optică lungă; să realizezi în
buţia este poate prima probă pe' care 0 aceeaşi fur!e, patima imagin_ii mişcătoare, aceste cadre o mizanscenă foarte compli-
are de trecut un regizor. Dar mai ales la pentr<.1 că ş1 la el aceasta pas~une e dublată cată, tn care . personajele se mişcă în
acesta, care vine ln faţa publicului încărcat de o bună_ pregătire prof~s1onalil, de _un special în adlncime; să recreezi realitatea
de imaginile vii, create în mintea fiecăruia excelent_.simţ ~I ca~rulu1 şi, !n special, prin· schimbarea permanentă a zonelor
la lectură. Sergiu Nicolaescu a trecut de o rafinata d1scr~1e cromat!c~. . _ de claritate şi neclaritate, înseamnă, de
şi această probă cu succes. Şi, pentru că Co.ns_ensul . unanim_ al ~r~nicar~lor de fapt, să obţii un certificat de director de
filmul în totul era o probă de trecut sau spec1ahtate ş1 al _pubhcu_lu1 (inclusiv sub- fotografie «Magna cum laudae».
de rămas în pragul ei. Sergiu Nicolaescu semnatul) apreciază ~p1soadele «.masa» «Imaginea cinematografică - scria
se află de partea · cealaltă a pragului. ş1 <<inmormlntarea lui lpu» (amindoua Paul Valery - investe,te precizia rea-
filmate în interior), ca fiind cele mai reu- lului cu atributele visului». E c - ce
şite. a reuşit să realizeze tandemul dintre optica
- Tn aceste cîteva rlnduri mie lmi incumbă lu ngă şi talentul autorilor filmului.
Eva SIRBU lnsă. sarcina să comentez succint doai Mirel ILIEŞIU

O rorizâncă în. marile studiouri europene

Cercetările documentare pregătitoare
ale celui de al doilea volum din Enciclo-
pedia muzicii româneşf; (lexiconul «Inter-
preţi români») ne-au relevat un - fapt
inedit: prezenţa unei pianiste şi cintăreţe
românce pe genericul primelor filme
mute turnate în Germania, peli.cule
datînd dinaintea. primului război mon-
dial. Răsfoind volumul «Producţia cine-
matografică din România 1897-1970t
(Partea· l-a, «Cinematograful mut» 1897-
1930) de I. Cantacuzino şi B.T. Ripeanu,
nu mică rie-a fost surpriza cînd printre
numele de persoane autohtone care au
Aglaia /onncu ln «N0<a• dtt /h.w n
(regia : Jot1 May}
turnat în filmele străine, muzica noastră
nu fjgurează. Aşa dar, cine este Aglaia
Ionescu?
Mai întii, un fragment dintr..a scri-
soare autografă ce ne-a adresat~ la
începutul anului 1971 : «Între anii 1912-
191-4 am fost angajată de Casa de filme
UFA (Union Film Aktiengesellschaft)
din Berlin pentru turnarea filmelor de
renume, ca:<IMiracolul» - după nuvela
lui Volm~ller; «Veritas vincit» - film
de mari proporţii in 3 serii, care a rulat
şi pe ecranele Bucureştiului prin 1920-
1921 ; apoi filmele «Spioana», «Un caz
ciudat», «Casa de pipuşi » . Am filmat
împreuni cu artişti de seami. - din
acele timpuri, câ:: Max Landa. Joseph
Schildkraut, Ernst Lubitsch, Eduard von
Winterstein, ca şi cunoscute artiste de
cinema : Maria Carmi, Mia May„ MadY.
Christians, Gertude Heiterberg şi alţii,
iar regizori au fost: cunoscutul Joe May.
W. Blenke, Porten şi a l ţ i i . Pentru 'turna-
rea acestor filme am fă.cut cîteva căl ă­
torii foarte pl~cute . Cele 1nai remarca-
bile au fost pe litoralul Mediteranei şi al
Mirii Nordului. ln minunata localitat'!
Cîteva precizări şi completări se im-
pun. Titlurile originale ale filmelor şi
rolurilor deţinute de Agla ia Ionescu :
«Das . Mirakol• (rolul Călugă-
riţei), «Verltas vincit» · (Sclava),
«Die Verrratherin• (Spioana), «Sein
'schwierigstes Fail» (Sclava orientală),
«Puppenhaus» (Nora). În filmul «Veritas
vincit» a jucat în primul serial intrucit
schimbarea epocii din episoadele urmă­
toare nu mai necesitau prezenţa «Scla-
vei». Succesul dobîndit de tînăra cintă­
reaţă la «Theater des Westens» în ope-
reta «Martha» def. Flotow i-a determi-
n:lt pe regizorii Por ten ·şi Joe May să o
folosească într-un rol episodic (Nancy)
din filmul «Madame Dubarry», peliculă
realizată în pragul izbucnirii primului răz.l
boi mondial. Aglaia Ionescu (angajată pe
timpui războiului ca pianistă-solistă- în
orchestra simfonică a Studiourilor U FA)
a avut bucuria să asiste în celebra sală
U FA Palast din Berlin la premiera mon:
diali a filmului , curind · intorcindu-se în
patrie (1920). citeva fragmente de pe:
!icule din «Spioana'i «Un caz ci udat» s-au
păstrat la B~cureştl pini la bombar-
reaţă de operă şi operetă în străinătate
(1920-1921) s-a înapoiat în patrie înde-
plinind funcţiile de pianistă-corepeti­
toare a claselor de canto de la Conserva-
tor (1924---1935), p ian istă-solistă în Or-
chestra simfonică Radio (1935---1937),
asistentă-pianistă la Conservator (1938-
19-43), maestră-corepetitoare la Opera
- Română .(19-40--1958) .
Şi apoi, pentru a risipi anonimatul
numelui Ionescu, să precizăm că Aglaia
este soţia cunoscutului tenor şi compo-
zitor Dumitru Mihăilescu -Toscani şi
totodati mama cintăreţei' Smaranda Tos-
can!, conducătoarea formaţiei cameral-
vocale Cantabile f
...şi ln «Un caz ciudat»
(rolul sclareiJ

~:ad~~t~ ~ibu~:.:.: dTn ~~~1~' in~~~~

Abazzia, aşezată pe golful · Quarnero, 3
am filmat atît pe munţii invecinati.
cu crestele înzăpezite, cit şi jos, în va- pretei. .
lea mult însorită si îmbrăcată ·în tran-. . Născută la 15 'Iunie 1889 în Brăila .
dafiri. l n· acelaşi timp făceam naveta pe fiica avocatului Sterie Ionescu . şi-a făcut

~;~.~~'ln~~a, :.:::.r::· ::ia.u~."°~i ~

1 studiile muzicale la Sternische Konser-
vatorium din Berlin, a&solvind clasele
vestitele plaje ale Mirii Nordului, apoi de pian ,1 canto c11 premiul I (1909).
laOswmothafen cu vestitul tum ~mare Paralel a urmat declamaţia 'şi diţţiunea Ja
'i în portul militar german Kiel. ln cele Reinhardt-Schule, marele regizor Max
din urmi, alte lihniri ln localitatea Reinhardt indemnînd-o să se dedia
Buchow-Marke, clenumlti Mârkische- teatrului şi ·ci nematografului. Astfel, a
'SchweiL La relntoarcere, continuam început să tumeze în studiourile lui Joe
. munca i ntensă ia atelierele Neu-.Babel- May, iar mai tîrziu la U FA Berlin. Du pi
sberg UFA ele lingi Berlin». · o scurtă perioa~ă de ~ncertistă şi c;intă-

https://biblioteca-digitala.ro

Tiraj•
ln Statele Unite, după 55 săptAmini,
se vinduseri 9 500 OOO de exemplare din
cLove Story». Pini la sfirşitul anului, 50
de milioane de americani citiseră cartea.
Adică unul din patru. Filmul a costat 2 mi-
lioane dolari. lncasărlle din primele două
zile: 4 OOO OOO dolari. După citeva luni, cifra
se ridica la 35 OOO OOO dolari. ln numai 5
săptămini a fost văzut in S.U.A. de 5 mi-
lioane de spectatori.
Erich S99al
• E fiul unul rabin modest din Brooklin.
Are 34 de ani. Vorbeşte curent 7 limbi. E
alergiilor de fond. «Expresu-ul n consi-
deri la ora actualii «cel mai celebru pro-
fesor de latini din lume». Predii literaturi
clasică comparatA la Universitatea din
Yale. Cursurile lui despr.e «echilibrul mu-
zical ln poeziile lui Euripide» erau frec-
ventate abia de 20--25 studenţi. După ce
scrie scenariul pentru Beatles! la •Sub-
marinul galben» peste 500 de studenţi se
lngr6m6deau să-l audieze. •Ce profesor
simpatici» Chiar şi «Panterele negre» 16-
crimeaz6 la capodopera «romanului ron,
«Love Story». Acum se lntreab6, uşor
neliniştit: •Am scris despre dragoste şi
moarte; asupra cilrul subiect m-aş putea
apleca, mline?»
• întrebat ce Influenţe literare a supor-
tat, $egal r6spunde: «Veritabilul meu ma-
estru este cinematograful; existenţa cine-
matografului şi Influenţa lui asupra tine-
rilor„. ln secolul trecut eram foarte multu-
miţi s6-1 citim pe Balzac la lumina luminării .
Azi deschidem televizorul şi dintr-o ochire
vedem casa lui Vauquer descrisă pe 40
pagini. Romanul modem trebuie să fie şi el
concis, concret, precis». Cu mai puţin de
200 de pagini ale sale Segal şi-a clştigat
celebritatea.
• Profesorului de latini şi greacă I se
joacă cu succes, la Universitatea din Yale,
o fantezie despre Elena din Troia. Un pro-
ducător o remarcă şi o monteaz6 tn afara
Broadway-ului, într-un teatru de avangar-
dă. Publicul consideri divertismentul prea
intelectual. Atunci Segal face citeva re-
tuşuri piesei şi succesul e asigurat. Cijiva
ani se consacră meşteşugului de a repara
piesele altora. Devine «specialist». «Ar-
tiştii Asociaţi» ii invitA la Londra să lu-
creze la «Submarinul galben», căruia 20
de autori celebri nu reuşiseră să-l dea de
capii. «Salvaţi-ne filmul! Slnteţi omul care
ne trebuie. Fixaţi-Vă singur onorariul!» ln
acest fel a devenit Segal şi autor de sce-
narii. Pentru Paramount scrie «Love
Story»,70de pagini. Regizorul Arthur Hiller
ii reţine. li cere retuşuri. Autorul are ideea
si-şi transforme scenariul tntr-un roman.
Printre frazele cel mai ades citate e
leit-motivul filmului: «56 iubeşti lnseamnă
să nu trebuiască nlciodatA să ceri iertare».
Subiectul filmului i-a fost inspirat autoru-
lui din povestirea unui student despre
soţia prietenului sau, moartâ de cancer la
20 de ani. «M-a impresionat teribil. Citeva
nopţi am înMgrit hîrtia. Am început să
scriu povestea, dar sfîrşitul ei - moartea
lui Jennifer - am rescris-o ln 27 de va-
riante».
• «Pentru mine esenţial e de-a stabili
contactul cu oamenii. La tnceput preocu-
parea lmi era să-i fac să rida, pentru că
risul e semnul că ai ajuns să stabileşti
contactul». Probabil de aceea, studiul lui
cel mai Important (după clteva carţi despre
teatrul antic, o analiză a lui Euriplde, etc.)
e «Rlsul la Romani» - studiu pentru care
I s-a decernat premiul Guggenheim.
• E Invitat de Richard Nixon, la Casa
Albă. Preşedintele ii întreabă: «Care este
după dumneavoastră lucrul cel mai fru-
mos în viată?» - «Pacea, domnule pre-
şedintei» răspunde Segal.
Francis Lai
Americanii ii spun «Gershwin francen:
La ora asta este unul din cei mal populari
compozitori. A scris 400 de melodii. A
debutat ca acordeonist acompaniind-o
şi scriind cele mal de succes ctntece
pentru Edit Plat. Printre ele «le petit
chose». Contribuie la repertoriul lui Yves
Montand şi ln ultima vreme lucrează
pentru Mlreille Mathleu (Pour un coeur
sans amour», cUn jour viendra etc). ln
film, celebritatea o clştlg6 muzica pentru
«Un băbat şi o femeie». Urmeaz6, tot cu
Lelouch, «A trai, pentru a trăi» Iar pentru
filmele americane compune muzica din
«Nu voi uita niciodatA acest nume», «Jo-
curile» sau «Hallo, Goodbye». Un compo-
zitor italian - necunoscut - ii lntenteazil
proces de plagiat acuzlndu-1 că a copiat
neruşinat clntecul de lnceput din «Love
Story» dupi una din melodiile acestur
italian.
Primeşte Oscar-ul pentru «cea mal bună
muzică de film a anului 1971».
Ali Mac Graw
Are 32 de ani. A studiat la Wellesley
College Istoria artelor şi paralel joacă
in mai multe piese de Shakespeare. La
unul din spectacolele date la Universita-
tea Howard e remarcată de Erlch $egal
care şi-o va aminti pentru «Love Story>.
O vreme e manechin, debuteaz6 ln filmul
«Fata lui Tony» şi apoi e distribuitA de
Larry Peerce în «la revedere, Columbus».
Enorm succes, după care I se propun
zeci de scenarii. Le refuzi ln favoarea
lui «Love Story» care a Impresionat-o
prin cemojll simple, directe, elementare».
E căsătorita cu Robert Evans, preşedintele
Paramount-ulul.
Ryan O'Neal
Are 31 de ani. E fiul scriitorului Charles
O'Neal şi al actriţei Patricia Callaghan.
Îşi lncepe cariera cu un foileton pentru
~~i~~~~iY~9;.J.~'."3;~~=Pco::~~i~~ P~i~~
că joacă in timp de 5 ani in serialul -foarte
mediocru - pe micul ecran,cPeyton Pla-
ce», alături de vedete ca Mia Farrow,
Barbara Parklns, Lana Wood. Dar «Totul
a început cu Love Story» recunoaşte
Ryan O'Neal. A citit cartea, s-a prezentat
la Erlch Segal şi i-a spus: «Probabil
nu va plac din cauza lui «Peyton Place», -
dar va rog să ma primiţi s6 dau .o proba•.
Actorul era foarte cunoscut datorftă tele-
viziunii· şi-şi încerca totuşi puterile printre
alţi 136 de debutanţi. «A dat o proba
formidabilă, eram cu toţii ravilşljl, tulbu-
raţi» - declari Segal. «Nu ne fusese
uşor să-l gilslm pe Oliver dintre atiji
actori nevrozaţi, lntllnlţi la colţuri de stra-
dă; nouă ne trebuia acel tip capabil să
joace firi complexe, normal, banal chiar».
Rolul lui Oliver este zdrobitor tocm~i
pentru că nu comportâ gesturi înapoia
cărora să se ascundă eroul. Trebuia
să-i spună pur şi simplu lui Jenny «te
iubesc». lată-mă! „.E foarte dificil de
găsit un în epoca antieroilor»„.

bine despre el, dar şi pentru că se aud şi voci violente împotriva lui:
lată un film care în toată lumea se joacă cu titlul original: " Love - o parte din critică a pus succesul filmului şi cărţii pe seama
Story ». Un titlu care a devenit un apel, un fel de cod al afectivităţii
unei operajii publicitare, genial condusă;
regăsite. Un film care a devenit un eveniment, un film pe care-l discută
- o parte din cineaşti acuză filmul că a făcut din destinul unei
esteticienii şi sociologii, îl discută toată lumea. fete frumoase, dar lovită de soartă, un happy-end;
«Love Story » este un eveniment, pentru că înduioşează milioane «Love Story» este adulat sau condamnat, «Love Story » nu este
şi milioane de spectatori, pentru că a apărut ca o reacţie la dragostea
însă ignorat Se poate chiar vorbi despre un climat al lovestorismului.
impură, morbidă, speculativ deviată în erotism.
Dar pentru că este ridicat în slăvi sau coborît de acolo polemic,
«Love Story » este un film curajos, pentru că şi-a permis să ignore
pentru că nu numai critica trebuie să vorbească, ci şi spectatorii, pentru
violenţa, erotismul, drogul.
că, în sfîrşit, o singură părere oricît de obiectiv exprimată rămine izolată
«Love Story » şi-a permis să fie simplu, să fie modest, să fie un film
în corul de păreri despre acest film, ne-am propus să găzduim mai multe
care uşurează sufletul.
opinii, intrebindu-i pe autorii lor:
«Love Story » este un eveniment nu numai pentru că se vorbeşte

CUM VĂ EXPLICAŢI SUCCESU L ACESTUI FILM?

8
https://biblioteca-digitala.ro

Radu BELIGA N:
A iubi sau
a nu iubi„.
„Love Story"
Fenomenul Love Story a iritat
multa lume. De unde pînă unde ase-
menea succes? Cine e acest profesor
de 30 de ani (şi încă de greacă şi la-
tină!) care s-a trezit peste noapte în
posesia unei averi fabufoase 1
Nu ştiu de ce Erich Sega! mi-l
aminteşte pe undeva pe Alexandru
,Andronic din „Ultima oră". Un
Andronic triumfător. Tînărul studios
şi tenace, care a întîrziat toată ado-
lescenţa şi tinereţea lui în intimitatea
clasicilor antichităţii, a redescoperit,
gr_aţie lor, temele esenţiale ale vieţii
şi artei: dragostea. moartea, destinul,
datoria, puritatea spiritual~. Aceste
Eu sint unul
din cei
care au vărsat
lacrimi.„
O foarte „aşezată" poveste de dragoste?
Da! Dor viaţa noastră cum este?
adeviruri nemuritoare îl urmăreau
într-o epocă în care tu mea occiden-
tală se zbătea sub vălul de violenţă
şi erotism care o ameţise.
Sega! a avut ideea năstruşnică să
scrie un scenariu ,.contestatar'' în
adică o poveste simplă care
felul "lui,
să propună o întoarcere la sentimen-
tele adevărate, oneste şi sincere. În
contact cu studenţii lui, profesorul
presimţea că una din revendicările
"esenţiale ale tineretului de azi este
o existenţă curată .. trăită fără ipo-
crizie:şi fără constrîngeri morale.
Scenariul a fost, bineînţeles, refu-
zat la Hollywood. Povestea părea in-
signifiantă, nimeni nu credea în ea.
Scgal anticipase o necesitate pe care
specialiştii opiniei publice n-o detec-
taseră încă: i-a trebuit mult curaj
şi multă perseverenţă ca să-l con-
vingă pe Howard Minsky, un prpdu-
cător obişnuit cu riscul, să î.n~~apă
filmările. Şi au începyt. dar fără entu-
ziasm. Regizor~! Arthur Hiller şi
protagoniştii filmului lucrau cu plă­
cere, dar nu credeau nici ei in suc-
cesul peliculei. Segal s-a enervat şi a
hotvrît să se răzbune . În felul lui.
Adică, muncind zi şi noapte pînă la
epoîzare (unele capitole au fost re-
făcute de mai bi ne de 20 de ori!) la
transformarea scenariului într-un ro-
man, în care a căutat să realizeze acel
limbaj „de tranzistori" atît de familiar
tineretului de azi. Cartea a apărut
inainte de sfîrşitul fjlmărilor. Se ştie
ce a urmat: peste 10 OOO OOO exem-
plare vîndute în Statele Unite, tra-
duceri în 17 limbi etc„ etc. Filmul·a
fost terminat într-un elan neaştep­
tat al întregii echipe. Şi s-a întîmplat
ceea ce ştim cu toţii.
Cred că în afara poveştii lui Sega!,
atu-ul principal al succesului îl repre-
zintă Ali Mac Gf'aw. I · De ce poate să placă un film (ca
Pentru milioane de spectatori ea
o fost jennifer, studenta niţel roman-
tică, cu părul dat cuminte pe spate,
cu un limbaj crud - puţin din sfi-
dare, puţin din obligaţia de a fi în
pas cu timpul - dar înţeleaptă şi
serioasă în profunzime. S-a comentat
mult acest limbaj „jenant" al eroi-
nei. De ce? Sînt cuvinte pc care le
cunoaştem cu toţii şi pe care tinerii
ie întrebuinţează fiindcă fac parte
din folclorul secolului nostru. Sega!
n-a vrut să trişeze şi onestitatea lui
funciară a fost răsplătită.
Lumea occidentală avusese· parte
de prea mult sex şi prea multă he-
moglobină şi simţea organic nevoia
să verse lacrimi la moartea sublimă
a unei Dame cu Camelii moderne. Şi
a vărsat torente de !acrim~! Uni i di-
rectori de sală distribuiau chiar clea-
nex-uri la intrare, spectatorilor care
veniseră să ia cu asalt casa de bilete la
această frumoasă şi tandră poveste
de iubire.
Împotriva oricăror aşteptări, fil-
mul acesta fără pretenţii exagerate,
care nu ţine să intreîn antologia ci-
nematecilor, nici să devină „un mani-
fest de bună literatură", a dat produ-
cători/or cinematografici o lecţie de
succes şi snobilor „noului val" o şide moartea adusă de el, prin uitare
lecţie de ştiinţă a vieţii şi de pros-
peţime.
Criticii care-ii fac un punct de
onoare din faptul că nu vor să se
identifice cu masa spectatorilor,
n-au iubit Lave Story.
Eu sînt unul din cei care au văr­
sat Iacri mi. Şi mi se pare extrem de
emoţionan t ă şi reconfortantă aceas-
tă întoarcere bruscă a unui tineret pe
care ne obişnuisem să-l socotim anti-
romantic, la afectivitate şi tandreţe .
https://biblioteca-digitala.ro
Conf. univ. dr. docent
Ştefan
BERCEA NU
Vraja vieţii
de care
uitasem
şi o piesă de teatru sau un roman)
care captează şi mişcă sufletele oa-
menilor de toate vîrstele, de toate
credinţele, din toate straturile soci-
ale şi de pe toate meridianele globu-
lui? Pentru un film cu înlîmplări sim-
ple şi cu oameni simpli, se răspunde
tot simplu: oamenii de llnde ar fi şi
oricăror clanuri ar aparţine au ceva
comun în ei , adinc şi indestructibil,
care formează amprenta biologica
comună de specie. A releva aceasta
este un gen de realisn1 în
a face
Cred că
ne d e contam inează
de fals
şi d e impostură
artă şi literatu~ă pentru om. Şi
dacă reuşim să ne dăm lao parte zgura
convenţională în care trăim şi să ne
uităm unii la alţii, o să recunoaştem
că cei doi copii îndrăgostiţi, cu preţul
dramei for, ne dau o lecţie
înaltă. Există în om nevoia de dra-
goste adevărată şi totală care cu-
prinde tr~ul, sufletul şi sensul vie-
ţii în structura sa umană; există,
apoi, nevoia de adevăr despre noi
înşine şi mai mult decît orice, există
nevoia de frumuseţe şi de visare.
Acestea sînt funcţii ale insului uman
integral, pe care şi le-a descoperit şi
dezvoltat în ci prin adeziunea sa exis~
tenţială în natură şi în cosmos. Dar
funcţiile sale integrative rămîn repri-
mate şi oamenii îşi închipuie că tră­
iesc. dacă au apucat pe drumul altor
funcţii considerate mai onorab-i!e, aşa
cum credea vechea familie de îmbo-
găţiţi Barrett. Ceea ce r ămînea frî-
nat de generaţii în ei.răzbate cu putere
de lege biologică în strănepotlll lor.
Viaţa izbucneşte acum rea/.l şi plină
şi nimic nu o împiedică. Parcâ şi pei-
sajul citadin american cu iarna lui
luminoasă a devenit o I un că de mes-
teceni; aerul şi spaţiul în care trăiesc
oamenii se umple de vraja celor doi
tineri, vibrînd în muzica ce poten-
ţează tensiunea vieţii. Totul devine
o transfigurare, un poem despre
viaţă şi natură.
Dar iată că în mirajul plin al vie-
ţii apare celălalt mira1: spectrul
morţii care de altfel şi el este un
eveniment divers pentru om ca şi
boala, cancerul şi leucemia. În fie-
care an, unele statistici spun că mor
5 milioane de oameni de cancer, co-
pii, tineri, bătrîni de toate culorile,
din toate straturile sociale. Nu plîn-
gem pentru fiecare , căci atunci pă­
mîntul ar deveni încă şi mai mult o
vale a plîngerii. Ne •părăm de cancer
ş1 indiferenţă.Cel mu1t ne temem pen-
tru noi şi pentru ai noştri. Se întîm-
plă însă să plîngem şi să ne cutre-
P1urăm cînd moartea ni se relevă în
Romeo şi Julieta, în Tristan şi !solda
şi,acum, în Jenn1fer şi Oliver. Aşa sin-
tem noi, cînd o poveste simplă de
dragoste ne pune în faţă frumuseţea,
v15urile şi durerile umane eterne. Dacă
un film a făcut asta pentru noi, laudă
filmului şi celui care l-a făcut şi laudă
şi nouă căci am putut să retrăim în
două ceasuri vraja vieţii de care ui-
tasem. Şi eu, un spectator simplu,
cred că de aceeo ne place la to \ i;
ne decontamine ază de fals şi c'e im-
postură, ne curăţă şi ne scald ă în
vraja unui abso:ut către care tinde
etern fiinţa omenească cu preţul vie-
ţii şi al morţi i.
P.S. Mai sînt şi alte aspecte la care
specialiştii pot răspunde. Mai în-
t1i, cadruJ social al filmului: tinerii
reneagă pe cei bătrini, mili ales cînd
aceştia sint ziditorii unei lumi ne-
drepte, amputaţi în trăirea lor „uni-
dimensională".
Societatea umană a secolului al
XX-iea , care face războaie atomice
şi zboară spre noi planete, nu reu-
şeşte să coopereze pentru a se pune
la adăpost de groaza cancerului. De
cc I Unul din cei care se trudeşte zil-
nic în lupta contra cancerului, într-o
carte recentă întreabă conştiinţa
oamenilor, prin însuşi titlul cărţii:
„Sănătatea noastră este deasupra
mijloacelor noastre?" Şi moartea ti-
nerei femei şi a celorlalte (5 milioane
pe an) justifică răscolitoarea între-
bare.
Despre măiestria şi tehnica filmu-
lui, joc, regie, scenariu, să vorbească
specialiştii, cu argumentele lor pro şi
contra. Spectactorul de rînd mărtu­
riseşte numai cu emoţia .şi tensiunea
interioară pe care i-a adus-o acest
poem de lumină şi sunet despre viaţă
şi moarte, despre realitatea sufletului
nostru în adevărul şi adîncimea lui.
O, dacă scriitorii şi artiştii i-ar releva
mereu frămîntările !'eale (nu pe cele
false sau 'falsificate), ce izvor nesfîr-
şit de capodopere ar fi realitatea
zdruncinatei noastre epoci!
11.Jaria Magdalena
DINESCU
Alit!
Numai
atitl
Ce e altceva ulove story" decît o
foarte frumoasă poveste de dragoste l
O poveste de dragoste pc care ori-
cine o poate întî/ni şi în care cu toţii
ne putem regăsi (există această po-
sibilitate, nimeni nu poate nega).
Am văzut pină acum nenumărate
filme în care o EA şi UIT EL se iubeau,
sufereau sau mureau. Unele mi~au
plăcut, altele nu. Ce aduce nou „Lave
Story" I O maf'e, o imensa prospc-
O poveste
de dragoste
i11 care to/i
ne putem regăsi
ţime, o permanentă certitudine de
viaţă .
Ştiu, sînt sigură,
critica noastră
(ca şi cea de pretutindeni) va strîmba
din nas. De ce, vă întreb pe dvs„cro-
nicarii noştri 1 De ce să fiţi răi? De
ce să nu recunoaşteţi că filmul v-a
plăcut şi că e unul din puţinele ade-
vărate filme de dragoste? De ce să
nu recunoaşteţi că, trăgînd cu ochiul
la vecinul de lingă dvs. spre a nu fi
văzuţi, v-aţi şters repede o lacrimă
ce v-a umezit colţul ochilor?
Am vătîtt „Lave Sto~y" în premi-
era de la Sala Palatului. Qupă tragerea
corţinei, 3000 de oameni părăseau
imensa sală cu câpetele ple.cate, în-
tr-o mar<! tăcere şi nimeni - dar
nimeni - nu se jena de celălalt să-şi
lase cîteva lacrimi să curgă în voie pe
obraz.
Era uimitor cum nimeni nu putea
spu-ne nimic, era atita tăcere, dure-
roasă tăcere.

căci „ce se poate spune c;es pre o
fată de 25 de ani, care a mur it l Că
era frumoasă. Şi inteligentă. C ă-1
plăcea Mozart ş i Bach. Şi Beatles-ii.
Şi Ol iver"„.
Atît!
NUMAI ATÎT!
Gelu IONESCU:
Fără
lacrimi
despre
„Love Story"
de
că e emoţionant. Deopotrivă
Sigur
emoţionant şi pentru cel ce şt i e,
şi pentru cel ce nu ştie. „Lave Story"
trebuie privit cu anume deferenţă
numai pentru că a reuşit să emoţio­
neze atîtea zeci de mi Iioane de spec-
tatori. Dar acest fapt - unii zic fe-
nomen, cu prea mare uşurinţă -
trebuie privit şi altfel.
De ce acest succes? Să anali ză m
pe rind:
' 1) Pentru că nici o societate n-a
abolit încă basmul cu „prinţul" care
„renunţă" şi se coboară pentru a iubi
şi a lua în căsătorie o „cenuşăreasă".
Cine rămîne insensibil la triumful
amorului celor doi tineri destul de
Doar o foarte „lacrimogenă" poveste de dragoste?
Dai 3000 de oomeni părăseau Sala Palotului plingind.
obişnuiţi pentru a semăna cu oricare
din noi l Tema unei astfel de iubiri şi
căsătorii e veche - Renaşterea o
pune în toate comediile sale - şi,
cum se dovedeşte, e încă actuală.
2) Pentru că fiecare din noi a pier-
dut pe cineva apropiat, ucis de boal a
fără leac. Cancerul nu poate lăs a pe
nimeni indiferent - şi dacă eroina
ar fi murit altfel - într-un accident,
sau la naşterea unui copil, sau oricum
altfel - n-ar fi fost acelaşi lucru. Fil-
mul nu ne atinge pentru că vorbeşte
despre moarte - sau nu numai pen-
tru asta - ci pentru că atinge o ps• -
hoză colectivă, reală şi gravă, d in -
păcate.
3) Pentru că, aşa cum e construit,
„Lave Story" este un film făr ă lu pte
sociale, ·conflicte polit ice, fără dro-
guri, fără bursă, fără poluare, făr ă
psihoza atomică, fără şedinţe , fă r ă
rivalităţi şi conflicte de serviciu , fă r ă
orice altceva decît iubire şi moart e.
Componenta social ă , politică, co m-
ponenta actualităţii - în t oate sen-
suri le - lipseşte. Şi iată că secretul
se demască: nevoia de idilism , de
evaziune, pe care fiecare din noi o are
chiar cînd nu mai vrea să o aibă, ch iar
cînd nu mai trebuie să o aibă.
4) Pentru că filmul nu are nici un
moment de ridicol. Ceea ce e un mare
merit, dar şi un mare cusur. Meritul
10
este ace la că arată nişte oa meni care
sînt aşa cum am vo i toţ i să fi m - sim-
pl i, lips iţ i de eroar e, l ips iţ i de vino-
văţi e Cusu ru l este că noi nu sî nt e m
aşa. Succesul, pr in urmare, se expl i că
Nu-l
subestimez
ca reacfie
socială
prin ceea ce am spus in repetate rîn-
duri că este caracteristic cinematogra-
fului: flateria. Iar „Love Story" are ge.
niul flateriei. pentru că ocheşte direct
în elementar. Toate motivele arătate
mai sus ţin de a.b.c. -şi orice om, ari-
cit de subdezvoltat ar fi el, recunoaş­
te primele litere ale alfabetului. Se
recunoaşte şi se bucură.
Astfel cred că se pot explica emo-
ţia şi succesul. Admiraţia mea (a-este-
tică) se îndreaptă numai către price-
perea şi tenacitatea de a pune numai
acest a.b.c. - aceste citeva lucruri
simple - la un loc. Dincolo de asta,
toate argu mentele a r ătate mai sus
sînt tot atît de va labi le ş i pentru a
contesta fil mul, ro ma nu l sau„„ afa-
cerea Love Story.
„Lave Story" este un film (luat ca
fii m) med iu. E o me l odramă l Da,
desigur, dar eu nu dispreţu i esc decî t
melodramele nereuşite - adic ă cele
care ajung la ridicol - pentru că me-
lodrama există în viaţa noastră mai
des decît credem noi (pentru că nu
ştim sau nu putem să ne vedem în
situaţia eroilor de melodramă). Nu
o dispreţuiesc, deşi ea ţine (şi istoric,
nu numai tipologic) de un gust şic
un stil burghez de viaţă - un stil
stenic, comun. Tragedia şi comedia
sin r rezervate tipurilor de excepţie,
monomanilor sau eroilor. Dar asta e o
cu totul al tă problemă.
"Lave Story" e, aşadar, cred, o
reacţie. Cinematograful are mode,
ca orice artă, ş i declanşează reacţii la
mode. Reacţii care devin mode, apoi.
Nu cred de loc în valoarea, pentru
film în genere, a acestei producţii: dar
nici n-d subest imez ca reacţie socială.
C ă ci mi se pare că, la sflrşitul unei
astfe l de intîmp l ări, e necesară o altă
reacţie elementară, tot lltît de ele-
menta ră ca şi istoria ce-a povestit-o:
cea a întrebării pe care mama o pune
copilului pentru a-l face să raţioneze,
adic ă să-şi depăşească „lacrimile":
- De ce-ai plins, puiule?
O r ice spectator care vrea să-şi
pu n ă întrebarea va înţe l ege că cele
scr ise mai sus nu au nici o legătură
cu faptul că „i-a plăcut" sau „nu i-a
pl ăcut" filmul. Intrat în funcţiune,
spiritul critic şterge lacrimile. Aces-
ta a fost rolul lui de cînd e lumea -
corectiv, dar neobligator. Sint unii
https://biblioteca-digitala.ro
din t re dvs. car e nu vor să rer. --·e
el nici m ă car pent ru .Lave Sto _
Şi eu ii apreciez deopo trivă cu cei-
lalţi, pentru că ştiu că plinsul raţiu­
nii (al spiritului critic, deci) - el
singur - naşte tragedia. Şi apoi,
spiritul critic e pasiunea mea profe-
sională, „Iove story"-ul meseriei mele
-cum ar zice colegul nostru de spi-
rit critic, Radu Cosaşu.
Acad. Prof.
Iorgu IORDAN:
Semnificatia
unei
iubiri
Succesul excepţional- şi pe deplin
îndreptăţit al acestui film se explică
prin temă şi prin elaborarea ei exem-
plară din punct de vedere artistic.
Autorii lui au făcut din dragoste pre-
ocuparea cvasiexclusivă a vieţii prota-
goniştilor şi, în felul acesta, au izbutit
să concentreze întregul interes inte-
lect ual ş i mai ales afectiv al specta-
tor ilor asu pra acestui aspect, atît
de accesibil , pr in natura lui, oricărui
om . Pentru ati ngerea scopului urmă­
rit ei au eliminat sau au redus la
minimum t ot ce putea constitui un
obstacol oricît de red us în calea lor
odat ă trasată. Perso naje le secundare
sint simpl e a pa r iţ i i menite să arate
lipsa lor de sem n ificaţie şi să parti-
cipe oarecu m ia îmbogăţirea persona-
jului u man. Ch iar unele intîmplări
d in viaţa î ndrăgostiţilor legate de
necesi t ăţi le materiale par a fi numai
nişte dovezi că ei se pot descurca
foarte uşor graţie iubirii puternice
ce-i stăpineşte.
A'11 avut impruia
că mă aflu
la Boston,
printre ei...
Faptul cel mai important din această
poveste de dragoste este însă tine-
reţea partenerilor. Autorii filmului
au vrut să concretizeze acest senti-
ment în întreaga lui puritate, să-l
înfăţişeze aşa cum există el la începu-
turile lui: spontan, proaspăt, fraged,
neştirbit şi neuzat. Pentru aceasta le
trebuiau ueroi tineri, şi i·au găsit
11
cum nu se putea mai buni, în sensul
că, ajutaţi, desigur, şi de un tempe-
rament aş zice romantic, îndrăgostiţii
au fost extraordinar de convingători.
Le-aş spune romantici realişti, adică
moderni, actuali, din zi lele noastre.
O observatie finală de ansamblu.
„Love story'1 este primul film la
vizionarea căruia n-am avut o sipgură
clipă impresia că urmăresc oameni
şi întîmplări pe o peliculă, ci că sînt
în stradă sau la o fereastră din Bos-
ton şi asist la aspectele vieţii de toate
zilele ale unora dintre locuitorii lui.
Prof. univ.
Rectorul Institutului de Conslruc\il
Bucuretli
Radu PRIŞCU:
La fel
de
imaculati.„
În acordurile unui cintec trist -
de neuitat - participăm la transpu-
• --.,o pc „este a ceea ce fie-
rnlrtu r isit sau nu, do„
c:::u:e
r~..e $1 • · ~în viaţă.
I -•e-.,...t c e p reocupările sau
p -o•es· -:>ea - castră, de faptul că
sîntem m • r.:-' t sau mai puţin afec-
t ivi, sintem bccuroş i că „vedem„ o
dragoste împlinită, pe care nimic şi
nimeni nu o poat e distruge„. Decit
moartea -ş i ea de păşită de intensi-
tatea vibraţ i ei a două fii nţe care s-au
dăruit cu adevărat una alteia.
Cît am vrea ca drumul nostru să fie
la fel de imaculat ca albul cimpului
nesfîrşit de zăpadă pe care se plim·
bau Jenny ~ Oliver.
Am vreo
să nu spunem
vreodată:
„îmi pare rău 11
Cit am vrea ca în viaţă, şi nu numai
în iubire, să nu trebuiască să spunem
vreodată „îmi pare rău''.
De aceea urmărim totul crispaţi,
cu sufletul la gură, de aceea plîngem
- cu lacrimi sau fără - pentru că
noi nu sînem ca cei din poveste, dar
am vrea atit de mult să fi m„„ Şi
trăim cu deznădejdea aceasta.
Dorina
RĂDULESCU:
Leit-motivul
destinului
nostru
„Lave Story" este o poveste. O
poveste de dragoste între o fată cu
minijupe şi un băiat cu sacou ca-
drilat, un poem de dragoste fără cu-
vinte şi gesturi mari, intre doi tineri
din zilele noastre.
Tinereţea, dragostea şi moartea nu
mi s-au părut niciodată banale, ci
parte vie şi gravă a destinului nostru.
De la dragostea cin tată de trubaduri
în baladele evului mediu pînă la dul·
cea şi eleganta poveste „Paul şi Vir•
ginia11 , de la moartea lui 11 Romeo şi
a Jalietei lui", pînă la poemul lui
Tristan şi al !soldei, fumea plinge
soarta îndrăgostiţilor nefericiţi, pe
care moartea îi desparte sau ii uneşte
pentru totdeauna. Şi, atîţ de banală
cum este dragostea, ea a inspirat tot·
deauna poeţii şi cintăreţii lumii.
Am părăsit sala
cu sentimentul
că l-am părăsii.
pe Oliver ..•
Alte epoci, alt cadru, alţi eroi, dar
mereu acelaşi leit-motiv, viu şi ade-
vărat peste vreme.
Iar dacă peste moa1·tea lsoldei se
aştern ca un giulgiu m ă reţele acorduri
ale lui W agner, cît de apropiată de
noi, de fami~iar ă şi de neuitat ne ră­
mîne me lodia repetată mereu, me-
lodia ast a fă ră pretenţii, care ne în-
soţeşte tot timpul şi care mai răsună
în noi mult timp după ce s-a ter-
minat această tristă, eternă şi banală
poveste.
 Priv rea băiatului care nu înţelege
şi nu acceptă soarta, adresează .spec-
tatcru u1 o jntrebare, la care nimeni
nu-i po.:.te r~spunde. Oricare din
noi, dacă s-ar putea, am sări în aju-
torul şoricelului de bibliotecă şi cu
un mic cusur la dinţii din faţ~.
Nu ştiu ce impresionează mai ~uit,
filmul, oamenii din sală ori batistele
scoase din buzunare şi fluturate ca
nişte steaguri pentru pace.
Am părăsit sala cu sentimentul că
l-am părăsit pe Oliver, lăstndu-1
singur pe stadionul gol ale cărui bănci
erau acoperite cu zăpadă.
Henri WALD:
.Semnificaţia
unui
succes
E atit de mare filmul „Lave story''
sau attt de mare nevoia de un ase-
menea film!
Învăţăm mai mult cum să ne cîş­
tigăm existenţa, dectt cum sJ. ne-o
trăim. Preocupaţi de 11 mai mult"
uităm de „mai bine''. ·Acumul:im din
ce în ce mai multe produse şi infor-
m.aţti, dar nu mai ştim ce să facem cu
ele. Alergăm mereu mai repede, dar
nu mai este îndeajuns de Ji.mpede
.încotro•. VÎilţa noastră exterioară
este din ce în ce mai abundentă, dar
viaţa noastră interioară este din ce
in ce mai săracă. Confortul creşte, iar
efortul descreşte. Puterea noastră
materială asupra lumii este considera-
bil mai mare dec.ît puterea noastră
spirituală asu pra propriului destin.
Ne lăsăm dominaţi de lucruri mal
mult decit reuşim să le dominăm
noi pe ele. Rătăciţi printre propriile
noastre creaţii nu mai vedem că
scopul suprem al omuluf este omul
1nsuşf, cu nevoile lui cognitive, dar
şi afective, cu datoriife lui sociale, dar
şi cu dorinţele lui individuale, cu
necesităţile lui materiale, dar şi cu
Victoria lui
„a fi"
asupra lui
„a avea"
bucuriile lui spirituale. Omul are
nu numai minte, ci şi suflet. Des.
părţite, sufletul şi mintea devin la
fel de Indiferente faţă de năzuinţele
omului ca natura însăşi. Aşa au apărut
dragostea fără iubire şi asasinatul
fără ură, trăirile anarhice şi teoriile
despotice, arte care se feresc de
-"rice semnificaţie şi semnificaţii. care
se dispensC3zd de orice artă.
Numai împreună pot sufletul ~i
mintea s menţină nenomăratele
mijloace în slujba unicului scop: fe-
ficirea umană. Avem destui inventa-
tori capabili să ne sporească mij-
loacele, dar nu avejT1 destui înţelepţi
ca să ne reamintească scopul.
Adevăratul om este un om întreg·
cu o activitate intelectuală din ce
în ce mai subtil~, dar şi cu o viaţă
arectivă din ce ?n ce mai intensă. Ca
să tr.3iască omeneşte, omul are nevoie
r.u ~mai de ştiinţă, ci şi de iubire, de
~r·e.tenie, de năzuinţe.
Aşa se. explic r3sun:ttorul succes
z.1 a:cstui film: „Lave story'' ex-
priml re1olta lui „etre" împotriva
Jui .avo!r„. protestul iubirii tmpotriva
orM:lrui fel d~ rhboi, afirmarea omu-
lui i eg l .... potri~i oricărc: „1„ju-
mlnt·ri· .••
*·
CIN EMATECA PERSONALĂ
Surisurile unei nopţi de vară
Un val de duioşie mă sugrumă plă­ ignoră şi o descoperă abia la sfir- „O legendă spune că I~ fiecare
cut de cite ori îmi amintesc, revăd, şit). Aieste cupluri aberante con- butoi în care se află acest vin a fost
acest film al lui Bergman. Există - vărsat o picătură de lapte femeiesc
stituie condiţia firească a existen-
şi o picătură din sămînţa unui ttnăr
foarte rar, din ce tn ce mai rar astăzi ţei. Principiul răului nu stă - cel
- opere de artă care sTnt modelate puţin în această comedie filozofică - armăsar. Această sevă a dat vinului
cu atîta credinţă şi sfială, după chipul o secretă putere afrodisiacă. Vă
enigmatic al naturii. în existenţa cuplului, ci în încurc<l- previn că cel care bea - bea pe
Ascuns parcă după un stejar fabu- tura delirantă a fişelor. Un calculator
los, Bergman pînde.şte natura ase- ceresc a încurcat totul şi numai o
meni celor doi servitori din filmul altă magie mai poate reface ce~a.
riscul lui..."
Toţi îşi înmoaie buzele în licoa-
rea secretă. Din acea clipă totul
său, care în febra rutului, amestecaţi Erotismul e o consecint.i a dezec.h1-
in căpiţa de fin, pindesc cele trei su- librului şi a tenta iei.
risuri ale nopţii de vară (primul pen-
devine magic pînă la sfirşitul fil-
mului. Cuplurile ies din echilibrul
Dar cele patru cupluri ale ~ilmu­
tru îndrăgostiţi, al doilea pentru ne-
buni, al treilea pentru nefericiţi). lui, meticulos calculate dup~ mate-
artificial, din armonia lor leneşă
şi mincinoasă. Bubu!turi teribile
Apoi de trei ori Bergman apasă pe matica teatrului francez, sint chemate jnsoţesc. prăbuşirea vechiului echi-
obrazul nopţii lutul său magic şi la castel de singurul personaj libru; apar pistoale (care nu func-
desprinde de pe chipul ei hieratic „necuplat", o bltrină doamnă v ... ,_ ţ'onează), ştreanguri (care e fr"ng
pecetea surisului de o clipă, mulaje rabilă (bineînţeles cu un p'cant. n-
ale inefabilului, secrete-talismane. dulce).
Tinărul wertheri3n - ~ f.are a băut
Şi astfel Bcrgman ajunge, în-
registrînd aceste m~laje ale ine~a­ din cup3"' adev rulu1 -- ra eazii sir.-
bilu/ui, la suprema victorie a artis- nuc derea ap3.:;i"'ld, in pr.Jbuş1rea lui,
tultJi: Imaginaţia se confundă cu
Natura.
Bergman pe care o dorea spre l""lOclrte, n
buton !T'iratulos. Pei etcle se <!c -
Şi astre· Nnura işi găseşte, reflec-
tată într-o oper de 1ma~lnaţ1e, ~e­
rea lizează chide c.a o culisă d teatru p n
tr-o suavă n can c:i, parc.l •rea!.C
gile de armoo1e biologică, echili-
brul ei moral - i.ntr-o măsură atît suprema patul Jub1te1 ui 1nacce51b c î"'l"lp
din camera comprom uh.: conJ
de adinc.ă - incit concluzia artei nu
se mai pot separa de conc.h.:ziile
existenţei. Morala şi estetica tr.\1esc
victorie gal în camera iubir 1 'irett, de -
:inţoite- Patul, dcpla „du '5e >tJbti
dintr-un singe solidar - iar senti-
mentul de armonie şi coop~rareintr~
a artistului : pe o melodie de boite mus quc
es,te simbolul reglern t cL: plu
morala arfotu!ui ş1 a!piraţ1a Naturii
e copleşitor. imaginaţia rilor, dup legile Natu. '• nu dupa
cele ale Convenţiei ş1 Inerţiei.
Filmul e, de fapt, o c.omedie filozo-
fică s-hakespeariană, cu fiecare celulă
a lui îmbibată de erotism, un erotism
se Tînărul cu piu pleul. fuge în
noaptea albită de fun.i. biricinţele
difuz şi dezordonat la început. o confundă într-o şaretă. Cclealte cupl~r> fac
şi ele rocada firca.scJ şi to ul se
adevărată mişcare brownian-erotid.
haotică ş;i comic3, care e supusă spre
final unei mişcări de centrifugare, de
cu termină într-o sptcndidJ rcor ni
zare foarte moralJ. a cup 1urHor,
limpezire în cupluri.
Bulgărele de foc erotic se decan- Natura sdvîrşită ins~ mecanic şi melodia~.
c:a o schimbare d:: balet a partene-
teazl în galaxii, în sisteme, in rilor. Nu este vorba. de o victorie
cupluri armonioase. Intervine ordi- a sentimentului 01upra instinttului,
nea biologică morală, firească. Fil- voi trecut), dar azi vrăjitoare ci de o conta pire a lor într-un
mul are în mod limpede două părţi bună plutind suriz.J.tor în „mîn· echilibru feeric. Natur:t ordoneu1
distincte. Prima parte este pro- tuit azur" pe o coadă de mă· totul. după criterii biologice ş1
vocator discursivă, nedep:lşind de tură, deasupra infernului sexual. morale a căror unitate este evidert
fel nivelul discursurilor ori maxi- Ea le oferă un vin investit cu feerică.
melor tandre, cinice. din teatrul puteri afrodisiace, refăctnd prin Atit cit există acest :·r d · 1 br
lui Anouilh. Personajele sint plăcut magie eroarea înaltului calculator. a1 noilor cupluri - nici un vint
sdiematice. teatral-retorice, cu sar... erotic nu bate în univers. Poate că
cinl dramatice precise, de o limpe- universu[, redus la asemene1 cupluri
zime supărătoare, ca in galantul
monade, pare mai pustiu, dar oricum
teatru francez, teatru de replică e mai pur. Sigur că e de medi„
şi caractere preluate. Toate disca-
tat ce anume trebuie ales.
ţide nu relevă dectt orgoliul erotic, Filmul acesta, a cărui amintire me-
nostalgia erotică, insatisfacţia ero- reu mă sugrumi plăcut, este o graţioa­
tică, totul se invirte sentenţios. să comedie filozofică, o incintătoare
ironic in jurul eroticului. Reacţiile, moralitate cu elemente de feerie, care
replicile - totul e previzibil - dar discută a!ternativ şi într-o idee de
de o mare exactitate psihologică. progreSie două. ipote.~e .. !urnea. ca
De unde vîr.e această stare ame- imagine a împerechem ş1 a dezor-
ţitoare de erotism l Din falsa alcă­ dinei eretice, apei lumea ca tmagine
tuire a cuplurilor. decantată 3 c piu ;JI. AceJ)tă ulti:nâ
Toate ~uplurilc pe care !e orga- jmagir.e este de fapt o nfrnită aspi-
r.izează v:aţa- nu Natura-c.i via- ratie a :elui care a de~ r s atit de
ţa burgheză cea de toate zilele - su;,,bru in alte flin"e rif rn ... I cup 1u-
sînt cuplori aberante, expresie nu
~~i, N~tu~~~g~r:a a P
1
~~~e~1·I;~
1
atit a vcr.alit.lţii şi coruptibiliUţil /;; t
om~neşti, cit mai degrabă a inerţi­ această Iume îşi ii" moare bLizele
eL platitudinii, fundamentafei lene- tn cupa cu licoare magîcă, pentru
vii erotice a omului. Această pendu- că acca)tă cup:i c if'lgropată adinc
lare in dreapta şi stinga, acest balans sub rădăcinile unui fabulos stejar. t
erotic neputincios sau tmplinit mize- shakespearian. Acelaşi stejar din
rabil- prea rar el este expresia unei spatele c ruia Bergman, ascuns. a
aspiraţii spre echilibru - erotizează captat cele trei suri.sL:ri-ta\îsmane 1
aerul, asmute celulele. Cuplurile ale nopţii fierbi p de vJră.
din filmul lui Bergman sînt compuse
şi ele aberant (unul singur are o
O monadă rătăcită 1n căutarea
echi/ ibru/u;: Ul/a jacobson Lucian P INTILIE
armonie reală pe care, f:r~te, o
1l
https://biblioteca-digitala.ro
 ce idei
de filJne a~eti?
Mulţumind încă o dată participanţilor, continuăm artcheta începută în numărul trecut:
'
„CE IDEI DE FILME PROPUNEŢI CINEMATOGRAFIEI NOASTRE? "
În numerele viitoare vor răspu n de regizorii:
AlexandruBoiangiu, Haralambie Boroş, Lucian Bratu, Şerban Creangă, Mihai Iacob, Manole Marcus, Mircea
Moldovan, Aurel Miheles, Iulian Mihu, Gheorghe Naghi. Dan Piţa. Mircea Săucan, Savel Stiopul, Gheorghe
Turcu, Timotei Ursu, Mircea Veroiu.

Filmul urma să se încheie cu sau poate nu vreau să-m1 amintesc,

începutul intîmplării in or.dine
cr onologică. dar într-un moment ~~~ fn°d~:~:~~~~;i7'c,~t~~: :ue~~~
in care limpezirea conflictului refuzate de diferite capete, care
devenea absol\,Jt necesară. poate S·ar ri refuzat între ele.
Am mai propus, pe lingă Mi·e greu să discern care erau
„ Pasarela", ş1 rele (vorbesc de filme), dar nu
ştiu care capete erau bune. ln

t'...9
„Înger ul a strigat" al lui Fănuş
Neagu. Am ffcut un decupa j,
care mie mi se părea bun; la
„eeasurile d iavol ul ui" după
Ştefan Luca,
iar pentru
„Visul un ei n opţi cu viscol" de
lacoban, am parcurs aproape toa-
t ă perioada de pregătire, făcu ­
sem pros p ecţiile ş i probele fil-
IT)ate.
orice caz, cred că la vremea lor
„Derbedeii" ar fi devenit un film
bun, de asemeni „Ul tima noapte"
a lui Camil Petrescu, la care m-aş
gindi cu interes şi astăzi, iar
„îngerul a st rigat" ar fi putut fi un
film de valoare internaţional:!. O -
ricu m r ămî n nişte ril me pierdu te .
Acu m ţin să fac o precizare.
ln ultima vreme idei le pc ca re le
propun sint ascultate cu interes
şi compe tenţă şi , ceea ce e la fel
de import ant , în perspectiva con-
cret! a materi alizăr ii lor.
De curind am terminat „ Pădu.
rea p ier d ută" şi am înce put să lu-
crez la o coprod uc ţ ie cu cin e aş t ii
din R. F.G„ „Doi an i de vacanţă.

Intre două filme pe care le·
am lucrat, a m prezentat mereu
al te ide i pentru alte filme . Cum
e ş i firesc. Mai demult, am vrut
să ecranizez:
celor doi . Fireşte, totul con-
struit pe o intimplare, du p ă p ă­
rereă. mea captivantă, care-i punea
pe eroi în situaţia de a se ex-plica,
dar argumentele şi le co municau
fiecare sieşi , retrospectiv. For,,,.

1....5
„Derbede ii11 lui Nicuţă Tănase
şi
"Ultima noapte de dragoste,
prima noapte de război 11 a lui
Camil Pet rescu,
11 Jocul cu moartea" al lui Stoici u.
As ta ma i de mul t.„ Ca să nu mai
vor besc de nu mer oase scenarii
orig inale propuse, un e le lucrate
pin ă la cea de.a 12.a var i ant ă .
Asta t ot mai de mult... Liste cu
ce avem de gînd s ă facem, ni
s-au cerut în totdeauna. Dar au
r ă mas întotdeauna lis te. Pin ă clnd
am fnceput „ Pădure a pierdută ,
adică între „Legenda" şi acest
ultim film al meu, a m prezentat
împreună cu Const antin Stoiciu:
„locul nostru al fiecăruia" -
cu"~f~~ufaa~~~ă~~~Pămintului"
mula t:i care gindisem filmul ur-
ma să asigure, prin întffnirca
punctelor de vedere, fi rul in-
tîmplărilor, povestea. Vroiam să
afi r mă m (\mpreună cu Sto ici u)
că ceea ce se c heamă uneori
„conflict în tre ge n e raţii'1 ascun„
de, de fap t , un conflict de idei
ce poate să ex ist e ş i între oameni
de ace eaş i vîrsU, cum poate
să nu exist e înt re cei din
generaţii diferite, cînd idealuri
cpmune îi leag.1 1 .aş a cum se pe.
trec I ucrurile în societatea neas·
tră. „Ce importanţ ă are de unde
am pornit fiec.are, atîta timp cît
avem aceeaşi direcţiel'' răspun.
de tatăl argumentelor blazate
11
~~an~~uj~~ieasă:~in cc;,r:~Ytclf:~1ificf!
experienţă şi de trăire plenară
pe care li au cei din vechea ge-
neraţie,.,mari arderi 11 pe care el O listă de prop uneri defi n eŞţe, rînd si ni ind iso lubil legate de te.
nu ie poate trăi acum. Urmărind cred, opţiunea intimă a autorului mat ica zilelor noastre.
~~eti~~i~~~lu!J~n~~~miu~~i ~6:·
pentru o temă sau alta. Important

2
- este, tnsă, ca resorturile noastre
cu decu paj ul ga ta ment dat la situaţia in care ta., intime să func ţ ioneze la unison
şi tăi avea anii de acum ai fiu!Li cu cefe ale ! pect at o rilor, Deci:

6
său. El semăna atUJlcj leit cu

0 P.tsarela
11
în OU mai p uţin de
zece variante„ La acest ultim
scenariu ţineam foarte mult. Nu
mai ştiu fa care d in variante, tn
tot cazul nu la ultimele. Căutam
să punem în dl!cuţie; în film,
conflictul iscat de multă vreme
intre un bi!trîn muncitor ·ş1 fiul
său, conflict întreţinut de firea
ac.esta, astăzi (la aceată vtrstă,
cele două personaje erau inter„
pretate de acelaşi actor). Copi•
lui tTnărului, la rindul sătl, are
astăzi vîrsta şi înfăţişarea tată­
lui în copilărie (de asemeni ace-
laşi actor-copil). Astfel, etaltn-
du-şi punctete c:fe. vedere, eroii
par cil se înfruntă cu ei însăşi,
amintindu-se astfel ţeza con.
flictului Intre generaţii, teză re-
vendicată de tînăr cu o ciu d aţp
voluptate a difi cultăţii.
I
Nu c.r-ed că este nevoie de o în·
sistentă pledoarie ln vederea e-
cranizării nuvelei " Urcan bătrî·
nu l" de Pavel Dan, deoarece io..-
tensitatea dramatică şi portre·
tizarea cinematografică pQt fi
g ăsite aici tn fiecare rînd scris.
D;ir s ubiectele ce mă pilljio-
nează şi i n teresează în primul
„79 de kilometri de bărbaţi"
s-ar Intitula fil mul inspi rat din
con strucţ ia şosele i mohtan e care
leag ă lacul Vidra ru cu ţinuturile
Făg ă raşul u i. într-o lume aspră,
de luptă inc rîn cenată între om
şi s t încă, între civilizaţi e şi s ă i·
e;~~7ci"a~~~ii, u~iirl~oV"~~~al'.
Cond iţiil e de muncă amintesc de
primei~ şantiere naţi.onale, deşi
o tehnică la zi concurează~lăţuri
d~ oameni, iar efortul vieţli este

12
https://biblioteca-digitala.ro
estompat de izolarea in care tră­
jesc. Bătălia se duce pe dublu
plan: al muncii concrete şi al
divergenţelor d intre oameni, al
conflictelor care strică armonia
climatului. Jn acest cadru apare
Ana, care-~i caut.1 iubitul. con-
temporanul meşter Manole. P ă­
r ăsind parcă zidurile mănlstirii
lui Neagoe, Ana parcurge tenace.
ca o Victorie Lipan, cei 79 de ki-
lometri, întilnind numai bărbaţi.
Apariţia determin.1 con flicte. pa-
siuni, intervenţii, uneori chia r
brutale, în aplrarea Anei.
3
„Confrunure ill". Într-un sat de
cimpie are loc alege rea noilor
organe conducătoare ale coope-
rativei agricole. În discuţii re-
vine. la unison numele preşedin­
te lui de pîn ă acum. inginerul
agronom Pavel f sbăşo iu. Apre-
ciindu-l ca bun cunoscă tor al pă­
mintului, ei nu omit să-l critice
cu vehemenţă pentru orgoliul
egoist care, determinîndu-1 să
ia măsuri de unul singur, l-a fă­
cut să greşească de mai multe
ori. Momentul grav se declan-
şează atunci cînd trebu ie propus
un nou candidat pentru funcţia de
preşedinte. Disputele pro sau
contra, privind pc unul. pe altul
sau pe al treilea, faptele expuse
de vorbitor (tn film, cu suport
imagistic) reconstituie perioade
de frămintări, de succese şi de
eşecuri. În spiritul justiţ iei de
partid - cultivarea cu consec-
venţă a adevărului - săte n ii so-
cotesc că, decît să greşeasc ă
tnc ă o dată, e mai bine să aib ă un
scurt răgaz de ch ibzuinţă. Hotă:
răs c, de aceea, aminarea şedin,
ţei. E timpul necesar ca fiecare
să-ş i limpezească ginduri\e, să cîn-
tărească cine şi cum va asigura
I
Lucrez după un scenariu sc ris de
Ioan Grigorescu la versiunea cine-
matografică a „Crailor de Curtea-
Veche11 a lui Matei Caragiale. Nu
este cazul s3 „povestesc" această
operă de geniu a literaturii noas-
tre. Pentru mine, ca regizor, este
foarte important s ă fac acest
film, sll găsesc corespondentul
spiritului ei tn imagini.
Vre s..l reţinem pe pelicu-
progresul ma terial şi spiritual al
satului.
„ Jocul unghiurilor" . Un gru p
de tineri bacalaureaţi (6 b.1.icţi
şi 3 fete) pl eacă în excursie pe
munte. Aceasta introducere este
prilej de a le cunoaşte concepţii­
le despre lume şi viaţă. Cei mai
mul\i manifestă teribilism, negînd
şi criticind cu foarte mare uşu­
ri nţă tot cce3 ce face genera~ia
vi rslnică. Se creează astfel sen-
ti mentul unei superfidalit~ţi
aproape generale.
Din cauza unei fete - parti-
cipantă la excursie - se iscă un
conflict între doi tineri (şefi de
pr omoţie). După un timp. pe
malul unu i lac, se întimp/ă un
accident' tn care unul din cei
doi băieţi este grav rănit. La
aceasu întîmplare nu era de faţă
decil colegul cu care era in con-
flict . Ce ilalţi tl consideră vino-
vat. întorşi în Bucureşti, sint
chemaţi la procuratură ca să de-
p ună mărturie. ln aşteptarea pro-
cu rorulu i, plecat pentru două
ore la un caz urgent. cei 7 t ineri,
impresionaţi de seriozitatea cu
care faptele se j udec~ la tribu-
nal, de implicaţiile ce se pot naşte
d in cauza unor mărturii false, în-
cep să-şi examineze propria opi-
nie faţă de intîmplarea celor doi
colegi. Ei se constituie într-un
fel de complet de judecată, re-
constituind pr in prisma intim-
p lărilor d in I iceu portretul ti-
n ărului acuzat. Disputele in con-
tradictoriu, dutarca cu insistenţă
a adevă rulu i, vor pleda pentru se-
riozitatea tinerei gen eraţii, pe n-
tru gindirea competentă pe care
o arc atunci cind i se acordă r ăs­
pundere.
l ă - ca filme propriu-zise - cu
concu rsul Studioului „ Bucureşti",
un num ăr de spectacole ale Tea-
trului Bulandra: „Moartea lui
Danton", „D'alc carn:ivalului",
„Leonce şi Lena'' şi recenta „Stri-
soare pierdut ă"'. Filmele vor fi
di fuzate de mai mul1e televiziuni
st r ăi ne şi - aş dori - de televi-
viziunea noa st ră sau poate chiar
fn să lil e noastre de cinema.
3
Aşle pl ca Studioul „Bucureşti"
să-mi propună un scenariu de
actualitate.
https://biblioteca-digitala.ro
I
Vi aţa f ără moar te (Film inspiral
dupd romanul lui Camil Petrescu:
„Ultima noapte de dra goste, /nttia
noapte de rdzbol" )
tn~~l~j~;~n~~;eurli~ip:i~u)~~~~~~
boi mondia l. Pe linia frontulu i.
un ofiţer de rezerv ă român vor-
beşte amical cu un ofiţer ungur -
amindoi avocaţi de profesie. Mai
tîrz iu, romanul va afla c ă soţia lui,
pe care nu a văzut-o de multe
Juni , a sosit tn orăşelul apropi at.
fm potriva ord inului dat de su~
perier.ul său, el va părăs i uni-
tatea, mergtnd s-o înttlneasd.
Într-un mizerabil hotel de pro-
vincie cei doi vor petrece o noap-
te împreună. O noapte de dra-
goste ce la să b ărbatu lui un gust
amar, El tşi va aduce aminte de
so ţia sa în cele trei situaţ ii dife·
rite, tn care a cunoscut-o: stu-
denta îndrăgostită de profesorul
ei, de momentele fericite ale di-
sătoriei şi, apoi, de lunile de în-
doială în care se simţea înşelat.
Spre dimineaţă. soţia îşi dezv~­
luie, de fopt, motivul venirii, şi
anume un act de moştenire, care
trebuie perfectat deoarece ... i
s-ar putea tntîmpla (soţului) o
nenorocire, „cu atrt mai mult
cu cit războiul bate la uşă". El
refuză şi pleac3 spre unitate în
tr ăsura unui camarad. Pe dr 1m.
acesta ii va povesti cu haz înt. n-
plarea domnului X (cel pe care
eroul nostru îl bănuia că ar da
tircoale soţiei sale), care a venit
cu amanta s~ ccaN soţului un act
de donaţie. O dorinţă cumplită de
răzbunare cuprinde pe cel care
acum are confirmarea bănuieli­
lor sale, d;ir ajunşi la unitate cei
doi ofiţeri sint anunţaţi de înce-
perea ostilităţilor. Ora atacului
fiind foarte apropiată, eroul nos-
tru nu se va în toarce in oraş să se
răzbune, ci va porni /a atac in
fruntea unor ostaşi, încălţaţi fn
opinci,dargatasălupte. Va urma o
zi cumplită de lupte la sfirşitul că ­
reia dealurile sint pline de morţi
şi răniţi. locotenentul roman va
intîlni printre muribunzi şi pe
ofiţerul ungur cu care, o zi mai
fnaintc, stătuse de vorbJ. Va
rămîne Ilngă acesta ptnă viaţa i
se va stinge, mu ribundu l făc.tnd,
cu ultimele forţe . o adîncă şi ade-
vă rată filozofie asupra existenţei.
După moartei'.! acestuia, eroul nos-
tru se va întoarce fn cortul s11u şi
va redacta actul de donaţie cerut
de soţie. apoi se va apropia de fo-
cul aprins de către soldaţii săi
pentru a-şi încălzi mînca rea; în-
t re aceştia se va simţi mai bine.
Unul ii înti nde o gamelă cu faso-
le: „Mîncaţi. domnule locotenent,
poate vă e foame".
Filmul are un preg nant carac-
t er social: totodată dezbate pro-
blema dragostei şi a geloziei, dar
virtutea prin ci pală se desp rind e
cu multă clar itate: deasupra unor
sentimente pe rso nale, se impune
destinul un ei colectivităţi care
se poate transfo rma într-o ca-
tast ro fă (r ăzboiu l) şi la care sin-
tem obligaţi să particip m Ul·
t in du-ne pe noi înşine,
2
„Miinile curate" (Scenariul ori-
gin a/ scris de Titus Popovic1 şi
Petre Sălcudeonu). Decupajul
Sergiu Nico/aescu.
fn anul 19~5. tn Bucureşti btn-
tuiau nenum ~rate bande de hoţi
şi gangsteri. în planul de pre-
luare a puterii de către Partid,
se înscria şi acţiunea de introdu-
cere tn instituţia Poliţiei, în
funcţii de comisari, a unor mem-
br i de partid. În acest fel, mun-
citorul de la Griviţa Mihai Ro-
man ajunge comisar şef al Sec·
torului Negru. Aici va tntîlni
pe comisarul Patulca tn persoana
c ăruia re cunoaşte pe cel care,
mai înainte, îi arestilse şi ii sthin-
giuise. Dar Roman ştie s3 res-
pecte indicaţiile Partidului şi va
încerca să-şi ducă munca la înde-
plinire cu succes. El va fi marto-
rul a nenumărate ciocniri cu
bandele de gangsteri, dar şi al
metodelor necinstite cu care
cei doi comisari, Patulca şi Mi-
clovan, luptau împotriva lor, ur-
mărind tnainte de t oate scopul
dip~tuirii personale. PinJ. laur-
mă, Mihai Roman va fnv,"lţa ş i
aceasU meserie, fi ind printre
pr imii care au forma t cadrele
noi ale Miliţiei populare şi ale
Sectmtăţii Statului.
3
,,lntiln irea" (Sccnarful original
scris de Bujor Nede/co<v1ci şi
Sergiu Nicolacscu)
Acţiunea filmului se petrece ln
anul 1943, momentul în ca re
Partidu l şi-a impÎJs activi tatea
directă de sabotare a războiului.
Există doar trei personaje prin-
cipale, acţiunea petrecindu -se iar-
na, undeva la vărsarea Dunării
tn mare, într-u n sat pesc ăresc.
13
 Eşafodat pe o osatură psiho-
logică, chiar poliţistă, filmul pro-
pus urmăreşte evoluţi a unei ac-
ţiuni de sabotaj, prilej de intilni-
re In tre dol activişti de partid,
care1 nu se cunosc, şi cu un agent
de Siguranţă, Slnt de fapt do i
bărbaţi, unul pictor întors de
pe front rănit şi decorat, iar
celălalt, un ofiţer de grăniceri,
fa care se alătură o studentă ve.
nită din Bucureşti (de fapt, la
întilnirea ce trebuia să aibă loc
I
Propun realizarea unui film,
scris împreună cu Ion Băieşu, ce
s-ar încadra în limitele genul ui
numit „musical" („Helio, Dolly",
„ Sunetul muzicii", etc):
Trei studenţi vor să se arirme
pe tărimul creaţiei muzicale, dar
un director „conservator", care
consideră teatrul proprietate per-
sonală - îi refu ză. B i neînţeles,
ca în orice comedie, ptnă la urmă
talentul se va impune. Păstrind
limitele genului, aceasta presu-
pune că subiectul va fi subordo-
nat muzicii şi mişcării coregrafice.
(Proiectul acestui film a fost pre-
dat.) Consider că publicul nost ru
este doritor să mai vadă şi un
film de acest gen . Consider că nu-
mere popularului ş i t ale ntatului.
spiritualului Ion Băieş u es le o ga-
ranţie.
2
Doresc să transpun pe peli-
culă libretul musicalului „De trei
ori, dai" (Se mărită fetele)
care se joacă cu un real succes
pe scena teatrului de operetă.
Ideea de înce put s-ar putea for-
mula aşa: d acă o prietenie „s in-
ceră" între două femei e un fapt
„istoric„, o prietenie între trei
femei ~ un eveniment al gala-
xiei. lată comedia noastră po rnind
de la un asemenea eveniment :
trei prietene (studente) au hotă-
sa t , uita t de lume, au sosit trei).
în decorul insolit al Deltei, fn
plină iarnă cei, trei îşi vor face
datoria p înă la capăt, fiecare în
felul său. Este un film cu mult
suspens, de caractere. de rela-
ţii: umanism şi, sper, mul tă
poezie.
N .R. Regiz0ru 1 Sergiu Nîcoloescu
ne--a pus Io dispoziţie un plan de
reo/izdri cinematogro f ice din care
om extras acum doar trei idei de
filme. Vom reveni cu siguranţ.'7
asupra acestui pion.
rit să nu se mărite decît toate
trei deodată. Două din ele şi-au
găsit muşchetarii, a treia încă nu.
Motiv pentru care nu poate avea
loc nici o nuntă. Sigur, nu e vor-
ba despre un subiect sofisticat,
nici " măcar inedit, dar problema
prieteniei rămîne o . problemă
veşnică şi mereu actuală, mereu
deschisă, mereu majoră. A doua
problemă pe care încearcă să o
schiţeze subiectul (nu să o solu":
ţioneze, fireşte) este problema
căsătoriei. Fără dragoste, flo-
rile pe care încerci s ă le sădeşti
in grădina vieţii tale, ori nu răsar,
or i se ofilesc, şi fn orice caz, sîn t
sugrumate de buruieni„. Dar
dacă toate căsătoriile s-ar face
din dragoste, instanţele care se
ocupă cu divorţul ar da faliment.
Oare ar fi răul
Nu sîntem predicatori, care
de la amvonul camerei de luat
vederi, predicăm diverseleaspecte
al e moralei. Dar sint convins că
nici un torent nu netezeşte duri-
tatea stîncilor, a.şa cum o face
ris ul, buna dispoziţie. Chiar dacă
glumim, nu înseamnă să nu glu-
mim şi serios. Acest film se poa-
te înscrie şi în genul peliculelor
recreative, de divertisment, care
lipsesc din păcat•. din planul nos-
tru de producţie.
3
De asemenea, peste un an- doi,
aş vrea să văd împlinindu-se o
mai veche dorinţă a mea: reali-
zarea unui film despre viaţa mare-
lui nostru artist-cetăţean Con-:
stantin Tănase .
https://biblioteca-digitala.ro
„ Păcal ă:
- scenariul predat. aştea pU de
t rei anii„ ..
„Proverbele românilor"
- pornind de la ideea valorifi-
cării cinematografice a tezaurului
de înţelepciune popular ă, aflat
la indemjoa fiecăruia, prin inter-
mediu l maximelor, zicătorilor şi
proverbelor noastre, intenţionez
realizarea unei comedii populare
moderne ilustrînd fil mic, obliga·
toriu expresiv - convingător, ct-
teva din proverbele cu adinci
semnificaţii ale poporului român.
Filmul, conceput în tonalitate
satirică, urmează să fie un „in-
sectar" de tipuri sociale (tri-
butari unei anumite morale) faţă
de care trebuie să se ia atitudin e
civic-estetică.
Fiind vorba de anumite mora-
vuri, pelicula îşi propune să biciu-
iască btrfa, invidia, gelozia, vani-
tatea, egoismul, minciuna, dema-
gogia, lenea, etc.
Tipurile sociale, purtătoare de
asemenea tare omeneşti (inter-
pretate de cei mai buni comici ai
scenei şi ecranului nostru), tre-
buind sii se profileze, căpătind
valoare simbolic cinematografică,
trebu ind să se detaşeze pe fo ndul
vieţii noastre noi, a c ărei notă
distipctivă este opti mismul.
Fiecărei miniaturi cinematogra-
fice, componentă a filmului pro-
pus, voi c ăut a să-i acord un timp
anumit şi o modalitate sp ecifică de
tratare, înscriind-o într-un anu-
mit gen comic, întru oş i mal mare
varietate şi atractivitate.
Astfel, trecind de la o minia-
tură comic-bufă, la una comic-
muzicală, de la alta eomic-excen-
tric ă sau comic· panto mimi că la una
comic-absurdă, comic-tragică sau
comic-parodică, poate şi de balet-
comic, voi încerca să dau un spec-
taeol cinematografic cit se poate
de actual, cit se poate de agrea-
bil şi, să sperăm, uşor vandab il.„
şi pe piaţa internaţională.
De pi/dă, proverbul "Decît la
oraş codaş, mai bine tn satul tău
fruntaş" - va satiriza infatua-
rea, suficienţa celor care fug de
fa sat fa oraş crezind că metro-
pola are nevoie de ei. Aci îşi dau
seama că „socoteala de-acasă nu
se n ime reşte cu cea din tîrg" şi,
infrînţ/, .~e întorc în satul lor„.
„fruntaşi.
„Caută muiere să-ţi placă ţie,
nu altora• 1, va lua fn derîdere cre-
dulitatea unor tineri care în
preajma căsătoriei îşi „selecţia1
nează" consoarta după sfaturile
„încercate" ale bunilor prieteni.
Con secinţ a firească, soţia cores-
punde criteriilor „celor mai
exigente", dar în nici un caz căs­
niciei, etc.
„C1oco11 vechi şi no i " - un
film satiric bazat pe motivele
primu lui roman romanesc sc ris
de Nicolae Filimon.
„Asul" - un film despre un
fotbalist - gloria oraşului X -
omniprezent în toate d iscuţiil e,
unu l căruia nu i se refuză nimic,
care pretinde orice şi căruia i se
dă orice.
Pină într-o zi... cind îşi pierde
piciorul!!
Ei, acum să·I vedem?
Filmul trebuie să fie o satiră la
adresa 11mlcrobismului 0 exagerat
în sport, p~cum şi o satiră im po-
triva anumitor sportivi care tră­
iesc numai prin picior, prin mtini,
prin pumni, tendoane, etc.;
5...10
„Groapa" - ecranizarea cunos-
cutului roman scris de Eugen
Barbu.
„Dor" - ecranizarea nuvelei
lui D .R. Popescu. Tristă poveste
de dragoste, cu eroi din satul
contemporan. O dramă psiholo-
gic~.
„ Un punct" - după o nuvelă
de D.R. Popescu, film inspirat din
viaţa tineretului reşiţean. O co-
medie despre glorie în muncă
şi în sport susţinînd ideea dl
„o victorie nu e suficientă pen-
ru a te numi înving ăto r; a învin-
ge înseamnă a munci, a crede în
tine şi în semenii tăi''. Povestea
unui tinăr t alentat în sport, ca-
re, trecind din succes în succes,
în faţa primului eşec insă nu
ştie să se reg3sească.
„Capul de răţoi '' - ecraniza-
rea piesei de teatru scrisă de
George Ciprian.
„Coralul în sol minor" - un
film biografic, după povestea
glorioasă şi totodată tragică
a uneia dintre cele mai reprezen-
tative figuri ale muzicii româ-
neşti - pianistul .şi compozitorul
Dinu Lipatti.
Dată fiind valoarea artistică
at!t pe plan naţional cit şi pe plan
intern aţional a celebrului pia-
nist, cred c ă s-a r putea realiza
un film de prestigiu, de mare suc-
ces atit artistic Cft şi comercial.
„ Ţigan iada"' - epopeea lui
Ion Budai Deleanu, poate sta
cu certitudine la baza unui film
eroi-comico-satiric.
[Pe ecrane I
Sacco
şi Vanzetti
Acum cincizeci de ani, condamnaţi
pentru o spargere şi nişte crime
pe care nu le com1sesera. Sacco
iÎ Vanzetti au suit pe scaunul e-
lectric pentru că erau muncitori
s~rad, emi.granţ~ italieni . şi „anar-
h1şt1" - adică din t re ace• care în-
cercau să organizeze lupta prole-
tariatului în America deceniului doi.
Şapte lungi ani va dura perioada
dintre condamnarea celor doi şi
e~ecuţie (1920 1927.). luptă uriaşă
a avocaţilor, a Comitetelor de apă­
rare. i;>entru Sacco şi Vanzetti, a
opin1e1 publice mondiale, pentru a
de~nstr~, cu toate probele posibile,
nevinovăţia condamnaţilor. Luptă de
fapt inutil~. pentru că de la început
procurorul, convins de nevinovăţia
for, avea doar m1sionea să transforme
a.. uzarea sa lntr-un atac politic
v~olent. impotriv_a străinilor, a a-
gitatorilor, a „roştlor".
sin~~~a _i~er~f~~~as~roahib~~:~~i ;~~~:
"tern. fţ1 fac de ca p, probele nevi-
novăţ1e1 lui Sacco şi Vanzetti sînt
dare, totuşi adm1n1straţi a SUA, pină
fa. cele mai înalte nive lur i, refuză
rcj~decarea procesului, r es pinge ce-
rerile de graţiere. Execuţia are loc
in_1927. Nu peste mult tim p marea
criză mondială avea sd. lovească
întreg sistemul capitalist.
Sub forma unui rechizitoriu sobru
şi dens , filmul lui Giuliano Mon-
taldo nu este de loc o evocare is-
torid. Nici teribila faimă a aces-
tui proces în anii '20, nici perioada
acută în care el s-a desfâ.şurat nu
sint raţiunile de a fi lle filmului.
Pentru că nimic din disputa acelor
vremi nu s·a înc ltciat. Fiimui nu
spune o poveste el. creează un dialog
la zi; nu la eternele nedreptăţi ale
i~tonei ne gîndim. ci la problemele
ş1 încordarea lumii occidentale con-
Vreau să mor de moorieo mea
( „Sacco şi Vanzetti·')
temporane. Nu întîmplător peste
imaginile de arhivă - în toate o-
raşele lumii imense manifestaţii po-
pulare pentru Sacco şi Vanzetti,
manifestaţii in care şarjează mereu
poliţia. Aceleaşi mulţimi, alte u-
niforme, alte metode de agresiune
şi teroare. - În surdină ascultăm cîn-
tece/e lui joan Baez, cea care cîntă
amarul război din Vietnam, sau pe
Angela Davis, luptătoarea de culoare .
Filmul lui Giuliano Montaldo este
in primul rtnd un document po-
litic a cărui obiectivitate rece şi
privire a~cuţită şi cercetătoare cre-
eaz3 şocul moral în spectator, fără
a-i forţa artificios reacţia. Cineastul
a eliminat orice latură de suspense,
de film de acţiune; lumina crudă,
auster:i, în care apar evenimentele,
este cu atit mai edificatoare.
rnmul redă cu o perfecţiune a-
proape de necrezut - gîndindu-ne
că a fost realizat în Europa - at-
mosfera Americii anilor '20, şi aş
sublinia eleganţa subtilă a culorilor,
verdele palid al unui cîmp văzut
din maşina care-i duce pe condamnaţi
spre locul execuţiei, lă.sind să plu-
teasd o clipă tot regretul unei
vieţi irosite.
„Nu vreau să fiu un martir po-
litic. Vreau să trclicsc" - spune cu
disperare Sac.co. Dar nu viaţa le
este hăr.uita lor, celor doi emigranţi
săraci, ci sacrificiul din care răsar
speranţele .
Dan COMŞA
Poveste
de dragoste
Producţie a uudiou rUor din R. P.
ft!;!t ş~o:~:;.0 r1C1~: {":!i~h s~~-u, m~s~d~!s
11
Balint, lua.ina Winn icka, K~e men
Szamosfalv l Andri.s , Bl!kCs Rita , Bo, a
Bcre nyi Eva.
Titlul însuşi divulgă tema. Este
filmul unei poveşti de dragoste.
numai că acest barbat şi această
femeie s-au cunoscut ş i s-au iubit
de la vîrsta primei copirării. Dra-
gostea lor a crescut o dată cu ei
şi a fost aşezată, asemeni întregii lor
existenţe, sub cîrma vremilor, adică
https://biblioteca-digitala.ro
a celor ani cind pe pămin tul Ungariei,
desfundat de bombe, revoluţia so-
cialistă făcea primii paşi.
... Călătoresc.. . călătoresc ... călă­
toresc„. - sint cuvinte le refren ce
însoţesc bucuria şi mi raju l pri-
mului drum peste hotare al tînă­
rului scriitor, bătrîn prin experienţa
sa de viaţă, aflat acum pentru prima
oară la porţile unei alte lumi. Călă­
toria de la Budapesta în Franţa şi
înapoi este timpul a parent al fil-
mului. timpul real este cel al unei
alte călătorii întreprinsă de acelaşi
drumeţ, de data asta nu în spaţiu.
ci în propriul său trecut ce nu poate
fi rememorat în afara conjuncturilor
social-politice care l-au modelat.
Construcţia este aceea a unui film
de montaj, ce alătură sub dictatul
Uncari Destinul unei generaţ ii
1 ( „Poveste de dragoste" )
Edit,
Mări a ,
subiectiv al memoriei secvenţele
primei atinger i de m înă, a le pri-
mului sărut, de cele ale bombardamen-
te/or, de imaginile t ancurilor sau ale
cozilor /a piine, de ce le ale jocurilor
cu săni uţa sau de amintirea primelor
şedinţe de pionieri, atunci prea
aspre pentru vîrsta cravate lor roşii.
Visuri de copii, jocurile nedreptăţii,
dorinţi de evadare către alte ex-
perienţe, către alte lumi ce se
dovedesc , peste ani, egale cu pri-
mele. Disecţia sentimentelor, a sen-
zaţiilor, a conjuncturilor prin c_are
lstvăn Szab6, autorul „ Vîrstei ilu-
ziilor" şi al „Tatălui", revine pe
drumul vechilor lui obsesii. Perso-
najul principal, tinărul scriitor din
„ Poveste de dragos_te", are puncte
comune cu biografia băiatului din
„Tatăl", este poate acelaşi băiat
intîlnit la virsta maturităţii. Alegerea
aceluiaşi actor 1 Andras Balint, sub-
liniază prelungirea unui destin
care reprezintă pentru regizor mai
mult decit un caz singular, reprezintă
destinul acelei generaţii care a trăit
virsta iluzii lor la o mare răscruce
a istoriei. Ca şi în cele două filme
precedente, cadrul obiectiv al eJe-
nimentelor cu care eroii sint într-o
permanentă şi vie confruntare nu
atenuează tonul liric al regizorului.
Imaginea, la rindul ei, comentează
foarte liberă în mişcări şi subtilă
în colorit aceeaşi viaţă interioară.
SLirile afective sînt parcă palpate,
iar ambianţa, decorul stnt întru
totul supuse emoţiilor. stărilor tră­
ite de personaje. Cei doi actori,
Judith Halasz şi Andras Balint, se
integrează prin interpretarea de-
~icată, sl!nsibil:i, acestui jo spontan,
condus cu u n r emarcabi l firesc de
lstv ă n Szab6 . C ătre sfîrşit, filmul
se lasă n ă p ădi t de prea multe po-
vestiri colaterale. Din doririţa de a
prinde universul complet al unei
generaţii , cu multiplele ei elanuri
şi decepţii, realizări şi eşecuri, re-
gizoru l supradimensionează filmul.
Pledoaria de idei continuă pe aceeaşi
linie, pentru libertatea interîoarâ,
pentru libertatea de opţiune, împo-
triva spaimei, împotriva teroarei, dar
structura filmului suferă. Sensul şi
ritmul montajului, atît de revelator
în primele două-treimi ale filmului,
se pierde. Este poate prea plinul
unei experienţe trăite de autor,
cc revine insistent peste zilele pre~
zentului, fără să-i dea răgazul unei
detaşate ierarhizări artistice. Dar
poate tocmai această implicare ome-
nească dă artei lui lstv in Szab6
forţă şi puritate, ii dă tonul dezin-
volt al t otalei sincerităţi, atunci cînd
se află în intimitate cu sentimentele.
Cu acest nou capitol, r e~izorul
com p letează r omanul său cinema-
tografic dedicat vîrstei iluziilor, a
unei generaţii care s-a forma t după
ce l de-al doilea război mondial.
Iar pentru toţi cei ce plîng de o
lună încoace la povestea lu i Jennifer
şi Oliver , pot să-i asigur că vor g si în
această al tă „ Iove story" tot aţitea
temeiuri de sinceră emoţ i e şi că pot
păstra şi pentru cei do i ?ndră­
goitiţi ai lui tstvân Szabo măcar o
lacrimă.
Simon a DARI E
Ră z boiul
subt eran
La cîteva luni după ce am avut
prilejul să asistăm la acel pa!"oionant
balet inspirat de revoluţie, ce s-a
numit „Detaşamentul roşu de femei''
şi care ne-a familiarizat cu şcoala
coregrafică chineză chiar înainte ca
ansamblul Operei Mari din Pekin s~
ne fi y_izîtat ţara, iat1 că acu~. spec-
tator11 no}tri au putut urmări o no·.d
 pe _ecr ane
producţie cinematografică a ţării
prietene; „R~zboiul subteran" . Este
un film care poate fi citat ca
un exemplu de cinem~-manifast.
Momentul acţiunii se situează în
1942, cel de al cincilea an de luptă
al „Războiului de lungă durată"
purtat eroic de întregul popor chi-
nez împotriva agresiuni i japoneze.
Mai multe sate, mobilizate sub
lozinca „ Fiecare om un soldat", or-
ganizează la indicaţiile Partidului
comunist chin~z. mai intîi apărarea
şiapoi ofensiva împotriva cotro-
pitorilor.
Cum spuneam, întregul film e
gindit ca un manifest. Textul che-
mărilor la luptă, învăţămintele tac·
tice şi strategice sau, în final, gin-
durile de mulţumire adresate după
victorie conducătorului Mao Tse Dun,
sin t pentru numeroase secvenţe un
fundal sonor ce urmăreşte paralel
imagi nea. Această imagine exem-
plifică, prin nenumărate acţiuni,
forţa de coeziune, spiritul de sa-
crificiu, capacitatea de a se identifica
cu cauza întregului popor, a fie-
cărui sătean-soldat. Astfel forţa mo-
bilizatoare a fiecărui episod este
dublă. Aparatul e mînuit cu uşurinţă
şi subliniază intenţiile poetice ale
au torilor, creînd deopotrivă at-
mosfera densă şi sentimentul de
solidaritate. Exemplar apar în acest
sens momente/ e în care camera de
luat vederi pare să se scufunde in
labirintul etajat al tunelurilor sub-
Bela filmului din Republica Cuba
Aru cinematografică cubane?.ă,
născută o dată cu Revoluţ ia, a
străbătut un drum sinuos încunu-
nat pină la urmă de succese
remarcabile. Este suficient să
ne amintim „ Lucia" , filmul lui
Humberto Solas (văzut şi la noi)
sau de ,,Prima şarjă cu maceta"
al lui Manuel Octavio Gomez.
„Gala filmului cubanez" din acest
an ne-a prezentat un documentar
liric de o mare frumuseţe int i-
tulat ,,79 de primăveri ". Regizorul
Santiago Alvarez, premiat pen-
tru acesc film la Le ipzig in 1970,
a reuşit ca timp de 20 de minute
să convertească citeva imagini
de arhivă într-un denunţător
protest im potriva \IÎOlenţei, împo-
triva războiului şi a omuciderii.
Structura filmului este o mono-
grafie consacrată eminentului om
politic care a fost secretarul
general al Comitetului Central
al Partidului celor ce muncesc
din Vietnam, Ho Şi Min. Surprin-
zător este felul in care regizorul
a întrepătruns documente din via-
ţa de luptă a fostului secretar
general al Partidului celor ce
muncesc, cu documente filmate
în tlmpul atacurilor aeriene sau
cu cele din timpul demonstraţiilor
de masă şi ale funeraliilor . Banda
sonoră, despre care s·ar putea
scrie un întreg studiu de specla-
lltate, este realizată ca o adevă­
rată partitură simfonică menită
să completeze, cadru cu cadru,
inţe/esuJ imaginilor.
Cel de al doilea film al Galei,
aparţinind regizorulu i Jorge Fraga,
„ Odiseea generalului Jose, este
un film-eseu. Un eseu despre sa-
crificiu, despre puterea de a
aştepta. De a a.ştept3' dinco lo
Fi
terane, ce l eagă mai întîi casă cu
casă, iar apoi sat cu sat. Tunelurile
alcătuiesc un cadru plastic inedit.
Oe aici se dă î nsă nu numai bătălia
gloanţelor ci şi cea a voinţei, a te·
nacltăţii şi a abnegaţiei unui întreg
pofn°rfilmul lui Jen Hsu-tu ng, na-
tura - fie întinsu l cenuşiu al ce-
r ului, fie cîmpul nesfirşit, fie lanurile
de griu în bătaia vîntului - e che-
mată să puncteze din cînd în cind
acţiunea cu momen te de linişte,
conectind parcă evenimentele pre-
zente la timpul de miine, impuntnd
un moment de meditaţie.
Echipa cineaştilor chinezi ne-a
dat prin „Războiu l subteran" un
exemplu de autentic cinematograf
politic.
Adina DARIAN
12 -
scaune
Filmul d ebutează Tn atmosfera
brne su rpr insă pe peliculă a un ui
de zgomotul perfid pe care fi
provoacă trecerea pătărilor prin
frunziş. Pe scurt, subiectul fil-
mului poate fi exprimat într-o
singură propoziţie: generalul Jose
îşi caută tovarăşii
de luptă .
Această lungii, foarte lungi cău­
tare a unor oameni are loc într-o
pidure in care la fiecare pas te
pindeştc un glonţ sau o capcană
a spaniolilor (filmul îşi plasează
aq iunea î n prima jumătate a
secolului al XX-Jea in timpul
războaielor pentru independenţă)
şi unde în prezent este numai ţiui­
tul obsedant al unor păsări, pe
care nu le vezi niciodată. Această
stare de aşteptare a ceva ce
poate să se întimple, dar nu se
mai intimp/ă, poate fi obosito-
are pentru spectatorul pripit.
Oamenii poartă puşti din care nu
se trage niciodată, sau dacă se
trage nu moare nimeni. Se aşceap„
tă, se aşteaptă. fn sfîrşit undeva,
în final, Jose îşi întilneşte tova-
răş ii. Nu mai este singur. Şi
dintr-o dată această aşteptare
s-a destrămat iar victoria este
exprima tă printr-o orbitoare lu-
mini care inundă ecranul. Că­
tre ca se îndreaptă singuraticul
Jose. Prin aceste două, nu prea
recente producţii ale studiourilor
cubaneze, publicul românesc a
putut s3 la cunoştinţă de o pres-
stigioasă constelaţie de cinema
cunoscută în toată lumea, dar
mai puţin la .noi. Tinereţea artei
cinematografice cubaneze stă pro-
babil în această continuă căutare
de modalităţi, de expresii 1ur-
prinzătoare, capabile nu numai
să şocheze ochiul el şi să emoţio­
neze sufletul.
luPan GEORGESCU
https://biblioteca-digitala.ro
tirg rusesc. Peisajul pestriţ, aerul
u ne1 trupe de circ pe care-l au per- Viaţa
sonajele şi întreg btlc.iul de recl ame
care colorează uliţa principală, sînt de familie
cadrul în care îşi face apariţia dezin-
volt, omul cu vocaţia marelui şme­
c.hcr: Ostap Bender. Nesfîrşitele,
savuroasele şi chiar pilduitoarele
~~~i~~ l:~~~1~?E;~0:!i~l~:~·,:~!:
Maja Komorowsk:l, H;i.llna Mikoh1jska, Jan
sale escrocherii pun în lumină lu- Nowicki.
mea ce populează aces t tirg. De
fapt. păcăliţii fac parte din exact
aceeaşi familie morală cu cel ce-i lnrudit tematic cu unele di ntre
trage pe sfoară, numai că ei sînt filmele lui Vi.Sconti, filmul regizoru~
m;ii puţin erîcienţi, mai puţin inven- lui polonez Zanussi, „ Viaţă de
tivi in uneltirile- lor. Uneori mi s-a
familie", marchează un important
părut însă că tncercările de escro-
cherie ale lui Ostap Bender merg
prea la sigur. Ar fi fost necesar ca
măcar el să-şi suspecteze reuşitele.
Aşa cum stau lucrurile, el conduce
prea autoritar situaţiile şi elementul
surpriză din film pierde.
Convenţia naraţiunii e bine res~
pectată. Regizorul urmăreşte con-
stant variabilitatea elementului farsă,
apelind adesea la mecanismul come-
diei bufe şi mizind pe acceleraţia
faptelor. chiar dincolo de orice
motivare. Dar dacă t oate situaţiile
parcurse la lectură în cartea lui
llf şi Petrov alcătuiesc un tot datorită
unităţii de descriere strict verbale,
în film, mozaicul de întîmplări face
să se nască în imagini o lume mai
puţin legată ca ansamblu: asistăm
mai curînd la o suită de scheciuri
comice.
Două sau trei stnt personajele-cheie
ale filmului - personaje care-şi păs­
trează mereu identitatea prin com-
portament ; în schimb, procedeele
comice diferă mult între ele. De-a
lungu l ce lo r trei ore de proiecţie ,
regizoru l j oacă pe o dublă alterna- O eroinăa
tivă: cind comicul pulsează trepidant ,,Vieţii de familie"
în montaju l de mascaradă (urmări­
rea din marele magazin sau povestea
cu oraşul şahiştilor), cînd as:stăm la
pas înainte in analiza decăderii unei
nararea cinematografică a unui umor lumi depăşite de istorie. Noutatea
de situaţie (licitaţia sau intimplarea filmulu i izvodişte din fa ptul că
cu tinărul rămas gol şi plin de săpun fenomenu l analizat nu mai apare
pe treptele unui imobil). Asocierea
privit în sine ci tn comparaţie cu
acestor două facturi e posibilă, dar ea o realitate socia l ă avansată. Accen-
este uneori în detrimtntul efectului tul cade în filmul de faţă pe rela-
scontat, anulTndu-se reciproc. ţiile exponenţilor lumii vechi cu
O sarcină mai greu de realizat - societatea nouă şi pe rezolvarea
şi regizorul a şt iut să-i evite, în parte dată de noua societate acestui fe-
inconvenientele - era recursul la nomen.
registrul dramatic. Subiectul pred is- O familie de foşti mari indus tr ia.şi
punea la o asemenea tonalitate, dar tr ăin d în castelul strămoşilor pros-
filmul p ăstrează doar cîteodată în peri, într-o totală izolare de viaţă
subtext transparenţa tristeţii. Să şi de istorie, încearcă să readuc ă,
men\ionă m şi execelenta reuşită pic· chiar şi pen tru cîteva ore, în mijl o-
turală a lumii de întîmplări a lui cul ei pe fiul plecat să-şi facă o altă
Ostap Bender. viaţă, difer ita: de a lor. Dezgustat de
degenerescenţa care atinsese fa mi-
lia sa, Vit plecase de acasă dorind
M. TARANGUL
să rupă leg.Huri/e cu ai săi. Ajuns
între timp inginer în fabrica ce
Pro sau Contra? aparţinuse înainte familiei, Vit le
apare celor din jur ca un inginer
capabil, un om se nsib il, dar o fiinţă
solitară. Vestea primită din partea
Caleidosco p cu ha z. familiei - o telegramă care anunţă
că tatăl este grav bolnav - ii readuce
Oacd /cJscJm Io o porte „Scaunele" lui llfşl pe Vit tn mijlocul familiei însoţi t de
Petrov, aşo cum le-om pniuft Io lecturd, doctJ
foccmobstroqle deci deceeocel!steşlceeace un prieten cu maşină. Vit îşi dă seama
orputeafifitmul roportatla roman,s:cJs:punem
că a fost atras într-o curs.1 şi vrea să
cd versiunea cfnematogroflccJ a ~gizorulul
plece imediat, dar hotărîrea lui este
Gaido/ ne apare ca avrnd o personalitate de
slnestdtotoore, lnctuda unutstll, aşa cum re-
încet, tncet infrintă şi este nevoit
morccJ şi cronlcorul, Puiln cam eteroclit,
Sccvcnie se lnldn,ule cu haz. Privim persana~ să joace jocul sincerit~ţii declanşat
iele printr-un ca/eldoscop de gaguri, poante de TntTmplare şi care va dezvălui
1!,J:r,c~~~:'s~~:d: ~i~~:c°:~:iu~ n~Tu~~~~l~~l~ adevărul despre el şi ai săi. lgnorînd o
lui şi eroi/or des!ul de llneorl ca psihologie, realitate care făcea parte din viaţa
pe care II (recventdm odatcJ cu Ostop Bender.
Sigur, regizorul a optat pentru o s:olyţle mol sa, Vit a trăit cu iluzia integrării în
comodd, ferindu-se sd navigheze pln4 la con~ noua ordine socială, in care de fapt
fluento dintre comic şi tragic care ar fi dat
lnten11ilor lniflO/f.' ole outori/orc. o/tcJ odtncime este un intrus. Secvenţa finală ni--1
semnif•rociilor,
G arată pe Vit stingher printre mun-
c terii care se îndreaptă în orele

dimineţii spre lucru. mimind /a rin·
du-i rictusul tatălui său, pe care
încearcă să·I ia ca o simpla inttm-
plare.
Înţelegerea dialectic~ a reriomenu.
lui i-a permis regizorului o analiză
obiectiv~ . epurată de accente falsi-
ficatoare. De aici ş1 modalitatea
artistică de trutare - oglinzile piran-
deliene - prin care atenţia specta-
torului devine implicatca in reve-
larea adevărului despre persona1clc
care se perindJ: pe eaan.
Decrepitudinea castelului nu are
ln ea nimic misterios ş1 fascinant,
dar nici nimic resping.Har: o încăpere
impunătoare dar ameninţată pu-
ternic de prăbuşire, în jur totul
parc că a~teaptâ să reintre în ordinea
minerală, o daU cu oamenii care
trăiesc aici şi ca re duc o viaţâ pro-
miscuă, atinsă iremediabil de vicii
şi totuşi oameni cu sc:lipiri de luci-
ditate, de demnitate şi de frumuseţe
sufletească. dar in capabili sa se rupă
de t recut. Descompunerea este reală ,
firească . ea vine din neputinţa aces.
tor oameni de a se integra noului
mers al istoriei dar şi din neatenţia
istoriei la neputinţa omului de a se
smulge di n ordinea lucrurilor şi a
vieţii deprinse pină Ja ivirea noi,i
01dini.
G. STERE
Pe poteca
ne ţăr mur i tei Iubiri
Un p ădu rar aduce acasă un pui
de rîs şi-l „do mesticeşte" fncet-încet.
se ataşează de el, ii iubeşte„. Nişte
oameni răi i-1 fură, ii vind, bătrlnul
sufer ă, !I caută, dă de el, iar tl pierde.
dar rn fin a l, cei doi se regăsesc, ba
ani malul ti salvează omului, viaţa„.
Se pa re că e o condiţie obligatorie a
film ului, ca şi a literaturii „animali-
ere", ca lumea noastră, a oamenilor,
să fi e naiv.monstruoasă. 1n afara,
b ineînţeles, a personajului care e
stăptnul eroilo r-animale şi care e
sensibil, generos. blînd„ .
Ce-i drept, micul I inx, ca şi cfinele
Taiga, ca şi capra Maşa, s1nt ferme-
c ători. Şi slnt filmaţi, cu unele
excepţii, foarte bine. Decorul anima·
lelor, pădurea, trăiesc expresiv tn
film şi desigur pentru orice om
care iubeşte animalele realiza rea
regizorului Babaian e prilej de
lnctntare, poate chiar de tandră
emoţ ie. Dar autorului acestor rîndu-
ri I se pare cel puţin jenant că pe
poteca acestei neţărmurite Iubiri
pleacă la sflrşit un om şi un rîs,
Iar ln ză padă ră mtn e un om (bine-
lnţeles rău), lmpuşcat (bineînţel es
de un alt om rău) în locu l rlsu lui
(bunul animal a scăpat bineînţeles).
pe ecra ne
S ă cumpărăm
o maşină
de pompieri
Produc~•~• studiourilor DEFA-Berll n IV ·a:
H•ns Kran.crt, Cu Ef'winGeschonneck,Fric•
dcl Nowack, P..tr:i K('l/ina. J•ecki Schwarz,
~r ca .i1 Klaut·Dict...r, Har ald, El kc, Ralf, An·
drc,Frcd.11ona
Un fi lm „curlţel", cu copiti cu
şorţuleţe cu1ate şi pasiuni tehni -
ce ( şi mai curate). cu bă.trîni plini
de bunăvoinţă faţă de copiii mai
mici ori mai răsăriţi (spre vîrsta
adolescenţei dar tot cumin~ei. tot
fdr! nori de nelinişte). totul ca un
„ căţeluş cu păru creţ" spu. corect,
fără bîlbîialtJ şi peltice<?/ă la serbarea
de grădlniţă, de un „premiant" ce
ştie conştiincios textul - la stadiu l
ăsta memoria funcţioneaz.1 mecanic
deajuns ca mam (în cazu/ nos.tru re~
gizorul) să - i şoptească primul vers
pentru că loat.l poezia (adie.\ r·Jmul)
să se rostuia să ordonat, dupd tipic.
Convenţionalismul zimbitor /a un
film cu copii şi despre ei mi se pare
mai greu de suportat, pentru că
virsta asta (ce/ puţin asta) e virsta
am mai
O violentă care acuzi! („Bulll•t")
Loco tenentul Bullitt
Producţie a studiourilor omcricane Rt-Pia·
Pctl!r Yiate.s Cu: Stovc McQuecin, Robert
V11u1hn, Jacqucllno Bitse.t, Roben Ouv:. 11 .
Simon Oakland 1 Don Gordon, Norman Fe.11,
P~t Remol la
„Bullitt" este exact ceea ce şi-a
propus să fie: un excelent ~ilm poli-
ţist care porneşte de la o anti-schemă,
de la un anti-erou ven ind cdtre noi
cu farmecul de clştigător perdant
ă la Humphrey Bogart. Bullttt este
un poliţist detectiv căruia nu-i ies
toate cum t rebuie, care· ajunge c~
un minut prea tîrziu fa locu l crimei,
căruia martorii ti fug sau mor
tnaint e şi nu dup ă ce au făcut
destăinuirea-c heie. Bullitt devine ast-
https://biblioteca-digitala.ro
imprevizibilului, a intrebăr1jor,
de intreblri .
lanşt"Jor
Alexandro BOGDAN
Farmecul
ţinuturilor
sălbat ice
Produqie a studiourilor din R.F. a
Germaniei. Regia şi Imaginea: Heinz
Sie1mann ş i Georg Theil<acher. Comen-
mentariul: Ernst Zeitter.
Nu ne-Jm fi imaginat poate nici „
odata cită artă cinematografică de
cea mai bună calitate, cit comic,
fantastic sau grotesc, cită dramj sau
tragedie poate conţine un documen „
tJr „zoo logic", de n·am fi văzut
cîndva o capodoperă a geniului:
„Animalele" /ui Frederic Rossif. Con-
fruntînd un atare strălucit model
cu filme u lterioare de inspiraţie
sirniJară, cum au fost mai vechile
„Anaconda" ş i „Leu l african", cum
este şi acesta semnat de He} nz Siel·
mann. comparaţia r.imine favorabilă
net lui Rossif.
„Farmecu l ţinuturilor sălbatice"
poartă, în versî unea româneas că,
un titlu care poate derota . Căci nu
despre „ţinuturi" e vorba aici, nu
despre peisaj în primul rind, ci des„
văzut:
fel un detectiv de tipul opus in\::nci-
bilului Eliott Ness.
Bul/ltt este un film violent da r
nu fn mod arbitrar, de dragul activi-
zării unui scenariu. Aici violenţa
reprezintă realitatea de fiecare zi
a vieţii americane. Oe azi şi de ieri.
Violenţa e la ea acasă Tn ţara unde
tirul gloanţelor poate orkind prinde
tn încrucişarea sa pe străzi, ziua in
amiaza mare, paşnici trecători: in
ţara unde persona lităţi de prim
rang ale scenei politice s-au prăbu­
şit în faţa mulţimii, şi chiar a came·
relor de televiziune, într-un lac
de sînge, fără ca răpta~ii s;ti_ fie prinşi
la timp. Tradiţia celui mai bun ţin­
taş care învinge a fost transferată
în mersul istoriei din preerlile
Far-west·ului pe a'>fJltul oraşelor
cu zgirie-nori. Iar filmul lui Yates
aduce o implicită dar vizibilă aCL·-
zare societăţii care nu poate găsi
o ieşire din violenţa tn slujba răului,
decit printr*O altă violenţă
Reg;zorul Peter Y<!tes face cu ace-:.t
film poli\i.:.t exemplar o demon:tra-
ţ1e a virtoţilor sale profesionale.
Simona D AR.IE
Copacii
mor în p icioare
Produqic a studiourilor din Turda. R,gla:
Memduh Un. Cu: Jildi.z Kantcr, lnec Ctinay
Sem n Sar, HulQsi Kentmen
Sensul moralizator al parabolei
se lasă descifrat de la primele cadre.
Un astfel de subiect s-a tnti lnit cu
cinematograful de atftea ori. O buni-
că aşteaptă un nepot fugit de acasă,
dintr-o încăpăţtnare. Jocul întirnplării
face ca maşinăria sentimentală declan-
şată de bunică să funcţioneze ire·
proşa.bil pînă în momentul în care ...
pre animalele care populează regiu -
nile ştrăbJ.tute de expediţia veşt­
germanâ pe continent o I nord -ame-
rican : Florida, Canada, Alaska, Arc·
ttca. Este. prin urmare, un breviar
de zooJogie i JustraU în imagini
mişcătoare, avind meritol de a fi
cules cu grij.l, metictilos şi pedant,
un material foarte frumos şi bogat
prin însăşi existenţa sa, di\r şi defectul
de a-/ fi preluat destul de monoton
într-o înşiruire seadi, excesiv de di-
dactică. Aşa incit, deşi imagini Ic
filmu lui puteau in"teresa virtua l prin
inedit, prrn pitoresc sau printr-o
cine ştie ce revelaţie a unui univers
atit de complicat şi ciudat cum este
lumea animală, modeştii săi realiza-
tori s-au mulţumit cu ur:i fişie r de
encic loped ie animal3. fireşte, nu
este puţin lucru nici acesta: nu ştim
de ce însă ne-am simţit parcă la
şcoa lă. cu ochii pe ceas, pîndind
cu urechea cJinchetul salvator al
cjopoţelolui de recreaţie.
Petre RADO
Rubflca „PE EC RANE"' a fost întoc.
mlt3 conform programării comuni-
cate de DRCDF la daca incheierll
numărului.
Şi atunci. singura soluţie este qui-
pro-quo-ul. Me\o~rama ca gen este
încă viabilă, iar cinematograful turc
pare să fie aici pc un teren propice.
Remarcăm strădania regizorului Me-
mduh Un pentru acurateţea poves-
tim în acest film „jenat" totuşi de
prea multe efecte teatrale. c~
toate acestea bunica scoate uneor1
emotivitatea şi ritmul filmului din
scurgerea sa banal~. Am r~ţinut
dincolo de stingdcide de limbaj,
pledoaria penll u posibilitatea recu-
perar11 umane.
Nicolae CABEL
O s c e oia
~r ~"'J~cn,..,; Pc~~~~~~C~~~111c~~1~i·c~r~~~~
0
R:.dew•, Horn Schulza, K:.rin Ccow•lu, K1t1
Bu.11i Iurie Dario.
Din nou c poveste cu figuranţi
de fel de prin Europa centrală,
machiaţi ca indieni: din nou s:igeţile
se încrucişeuă cu puştile în lupta
pentru pămînt dintre Picile Roşii
şi yankei . Ciocniri tru cate de la
di:.tanţă nu numai ca loc geografic,
ci şi ca spirit. Pentru spectatorii
noştri singura surpriză posibilă. mo-
dest agreabil:!., este prezenţa lui
Iurie Darie. Pe post de fermier din
Arkansas, prev.'izul cu o nevastă
indiană. nu prea frumoasă - din
p3catel - ap~r1nd vajnic drepturile
celor de culoare. Farmecul său şi
seriosu l cu care îşi in terpretează
rolul nu pot salva filmul de anchi·
loza generală, cum nici principiile
avansate despre drepturile omului,
enunţate de scenariu . nu·I· pot salva
de mediocritate.
S. DARIE
17
 Rar să aibă cineva o origine mai nesănătoasă.
Despre baroc e vorba.
Într-adevăr, orice manual de istoria artelor ne
învaţă că barocul a apărut în Europa occiden·
tală şi centrală tn primele decenii ale secolului
al XVII-iea ca fiu legitim al Contra-Reformei,
amplă mişcare (reacţionară) prin care ierarhia
bisericii catolice a încercat (şi a reuşit în bună
măsură) să pună frînă curentelor protestatare şi
contestatare care se răspîndiseră în cadrul bise-
ricii, după Luther şi Calvin, să sugrume mişcă­
rile sociale (în special cele ţărăneşti), dezvoltate
la umbra Reformei şi să reinstituie 1 pe plan po-
litic, sc-cial, religios, moral şi cultural, 11 ordinea11
şi „disciplina0 attt de tulburate tn deceniile ante-
rioare. Ins trumentul politic principal al Contra-
Reformei a fos t absolutismul regal, forţa ei de
şoc (şi, în acelaşi timp, principalul propagator ~I
barocului) a f0ist ordinul iezuiţilor. Contra-Re-
formă (termef)l.o.i cam miroase a contra-revolu„
ţie), absolutism, iezuiţi, iată suficiente referinţe
pentru a-i pune în gardă pe toţi oamenii de bine.
După cum se ştie, barocul, impus mai tntti tn
arhitectură şi mai apoi în celelalte arte plastice,
a adus o viziune originală care rupea cu stilul
în esenţă clasicizant al Renaşterii, o viziune carac-
terizată prin somptuozitate, gustul fastu lui şi al
grandiosului, dramatism, ba chiar căutarea de
efecte teatrale, exuberanţa decorului, o predi,
lecţie marcată pentru linia curbă, cultul mişcării
patetice împinsă uneori pînă la contorsiune.
Acestea erau, cel puţin, aspectele exterioare. Su-
ficiente pentru a spori neîncrederea aceloraşi
oameni de bine. În limbajul multora, calificativul
,.baroc" nu constituie de loc un compliment ci,
dimpotrivă, desemnează ceea ce este excesiv, lip-
sit de măsură, tndlrcat. Trebuie să recunoaştem
că şi unii eminenţi oameni de cultură au mani-
festat rezerve şi inaderenţă faţă de un asemenea
t.iP de artă. Pagina pe care marele nostru G. Că­
linescu a închinat.o barocului (in "Clasicism, ro-
mantism, baroc") nu are la bază - sîntem con-
vinşi - simpatia. Simpatiile maestrului mergeau
în altă parte, şi nu spre ceea ce el defineşte drept
„delir tehnic", ,,artă de atelier", înc ărcată de „su.:
gestii asiatice" şi care suferă de „bombastkism'~
şi "ampolozitate".
https://biblioteca-digitala.ro
Realitatea
în tot ce are
mai sfîşietor,.
mai contorsionat„
mai somptuos.
Imposibila
liniaritate
ŞI totuşi - nu „dlncolon de aparenţe, ci in·
cluzfnd aceste aparenţe - barocul apare la fie-
care c otitură a istoriei artei ca o tentativă dra-
matică a de regăsi plenar realul, de a exprima
adevărul ln complexitatea lui, adesea contradic-
torie şi mai totdeauna imposibil de a fi redusă la
liniaritate. Valoarea unei asemenea tentative
este dată, desigur, numai de împlinirile artistice.
ŞI acestea sint uluitoare. Roma, centru inegala·
bil al artei antice şi rinascentiste este, în esenţă -
aşa cum observa Căline sc u - un oraş baroc. Ba-
rocul a dat Pragăi gotice strălucirea ei fermecă­
toare, transformtnd-o in „oraşul de aur". Pe te·
ritoriul Italiei, Germaniei şi mai ales al Spaniei,
şi, mai departe, în Mexic şi in restul Americii
latine, barocul a lăsat pentru vecie monumente
de o fascinantă frumuseţe. Şi, să nu uităm, baro·
cui nu înseamnă nl:'mal Rubens şi Bernini şi Gon-
gora; în uriaşa vîlvătaie pe care a determinat-o
slnt cuprinşi, ln proporţii diferite şi păstrîndu -şi
fiecare personalitatea sa unică, şi Shakespeare
şi johann Sebastian Boch, şi Rembrandt şi Haen-
dc l, şi Ccrvantes şi Velasqucz.
Şi aceasta, pentru că barocul, ca şi romantis„
mul sau clasicismul, nu este doar un curent, pro ...
dusul unei conjuncturi ideologice sau estetice:
ci o dimensiune esenţială a ~piritului uman, care-şi
poate găsi, într-o epocl sau alta, o posibilitate
mai de p lină de realizare. Barocul se înscrie pe
linia unui anumit demers artistic, ale cărui în~
crengături ne poartă de la vechea artă asiatică -
aşa cum cu atîta fineţe a remarcat Călinescu -
pină la expresionism - intr-un anume sens ruda
mai săracă a barocului - şi plnă la suprarealism
sau, cum susţinea acelaşi Călinescu, ptnă la Ar„
ghezi şi Blaga şi, în ultimă instanţă, pină la un
anume realism tensionat.
Contra-Reforma a dispărut demult, iezuiţii
se ocupă azi cu metasociologia şi cibernetica, ba.;;
rocul n·a încetat însă niciodată să bîntuie conşti"
inţa oamenilor de artă.
Filmul lumii
. care t i'"a fe fit din tTttni•
Ceea ce e deosebit de semnificativ şi ceea ce
ne interesează îndeosebi, aici, în aceste coloane,
este faptul că în zilele noastre, cinematografia
a devenit, probabil, principalul mod de expresie
al viziunii baroce asupra lumii.
Nu avem deloc intenţia de a prezenta aici un
tablou al barochismului cinematografic, dar cl-
teva nume de mari creatori se impun imediat
oricui se apropie de această temă: Orson Welles,
Fellini, Visconti (mai evident de la „Senso" fn ...
coace, dar o viziune barocă există încă de la
început, de la „Obsesia"). La aceşti artişti şi la
mulţi alţii-şi înaintea lor, într-o manieră cu to-
tul originală, la Eisenstein, dar acesta e un
subiect care ar merita, fără îndoial ă, o tratare
separau, realitatea este văzută ca un spectacol
dramatic, exaltat, bîntuit de neliniştile unei „con"
ştiinţe nefericite" care nu-şi poate găsi împă­
carea. Imaginea ,,lumii care şi·a ieşit din ţîţînl,
ca să fo losim formula shakespeariană, a găsit fn
modalităţile barocului un instrument adecvat de
exprimare.
 Barowl creează pentru marii dneaşti amintiţi
mai sus. cadrul ideal în care se pot desfăşura
conflictele veşnice (dar şi atît de contemporane)
d intre om şi obiecte, dintre om şi decor (recte
oraşele tentaculare care 11 strivesc şi-l fascinează).
1n care se realizează strania împletire dintre o
sensualitate exacerbată şi sentimentul copleşitor
al decrepitudinii, al morţii. În filmul baroc (şi
revenim mereu asupra conceptului de teatrali-
tate, nu in sensul unei modaliUţi de expresie,
ci al unei viziuni asupra lumii) e pregnantă ima-
ginea omului ca actor al unei drame mereu reîn-
cepute (să ne reamintim de orizontalitatea unor
creaţii felliniene, în care drama nu avansează,
ci se repetă în alte şi alte episoade, tot mai amare
pentru că sint, în esenţă, aceleaşi) .
Barocul este la Orson Welles (actor înnăscut)
tnsuşi me~anismul care proiectează mirajul pu-
terii: dorinţa •. niciodată satisfăcută deplin, de a
Juca rolul principal, rolul cheie. La Fellini, el
este sursa generoasă de mituri: lungile procesiuni
nocturne, femeile planturoase, cu forme „baroce'·,
rubensiene, tentaţia insolitului, amestecul dintre
Visconti, sau somptuozitatea prevestitoare de moarte
Fe/lini, sau disperarea
chipurile angelice şi cele monstruoase, într-un
cuvint, disperarea convertită în vis. Dacă amiaza
~ste clasică şi crepusculul romantic, barocului
1i pr~esc zorile tulburi, momentele de spaimă.
lucid1tate şi dezabuzare cind n~aptea nedormită
s~ imbm ă. cu ziua (aşa se termină aproape toate
filmele lui Fel lini). Ca la vechii maeştri. ai secole-
lor al XVII-iea şi al XVIII-iea, artiştii barocului
ci~emat?g.rafic îşi înscriu creaţiile într-o geome-
tric a lln1e1 curbe nu a angulozităţilor.
Somptuos
'' contestatar
Prin toate acestea, barochismul cinematografic
reprezintă nu o reîntoarcere nostalgică spre un
trecut revolut, ci o încercare de cuprindere glo-
b3lă a esenţei realităţii contemporane, în tot c.e
are ea mai sfîşieto r , mai contradictoriu , dar şi
mai som ptuos. Barocul a devenit astfel una din
formele posibile de examinare critică şi uneori
c.hiar de contestare revoluţionară a unei lumi
nedrepte. De aceea el poate fi, şi este, o moda-
litate perfect valabilă de expresie ş i pentru artiş­
tii cu o viziune socialistă asupra lumii; ne refe-
rim aici nu numai la comunistul italian Visconti,
ri şi la sovietic.ul Tarkovski (tn „Copil ria lui
fvan", sau în „Andrei Rubliov") sau la ro mânul
l iviu Ciulei. Barochiştii „de sttnga" sînt în spe-
cial acei artişţi care explorează teritoriul în căr-
1 .it de tensiune dramatică în care conflic.tele
i:;.torice, sociale se repercutează tn exacerbate
ronrlicte sufleteşti, care, la rîndul lor, explodează
in mişcare istorică spre a se întoarce din nou •..
şi aşa mai departe, într~ vertiginoasă spirală.
Decorul somptuos, expresie a lumii vechi, e în
fond derizoriu şi peste magnificienţa sa se im-
primă petele rău-prevestitoare ale morţii care
se apro pie (ca, de i>ildă, ln „Moarte la Veneţia"
a lui Visconti). Palatul cetăţeanului Kane (din
filmul lui Welles) e tot atlt de putred ca şi car-
nea pe care o refuză mateloţii din "Crucişătorul
Potemldn".
convertită in vis
Ci1 nu este vorba de un simplu joc stilistic, o
dovedeşte larga adeziune a publicului faţl de
asemenea filme. Spectatorul contemporan (de-
sigur, mai ales cel avizat) găseşte in ele o reJcţie
?rnpotriva simplificării pseudo-clasicizante, impc-
triva romantismului de duzină, impregnat de
reverii şi exotism {ce mai înseamnă exot.„mul
azi. cînd de la Bucurqti poţi ajunge in junglJ ecJa-
torială în 4 ore - cu avionul - în timp ce pinii
la. Cluj îţi trebuie 7 ore- cu trenul?), împo-
triva subproduselor unui naturalism pedestru.
Oridt ar părea de paradoxal, succesul filmelor
pe care le-am numit baroce, exprimă setea după
o înţelegere mai autentică a realului, după un '/eri-
tabil realism al esenţelor.
Este, poate. şi aceasta. incă o invitaţie !a refu-
zul simplificjrdot şi >chemalisrn1,;lui.
H. DO NA
https://biblioteca-digitala.ro
film şi literatură
fie oare„.
Să
M-arn întrebat deseori - fără a şti sau a
putea să-mi găsesc răspunsul - ce anume
face ca un scriitor mare sau o operă mare să
ajungă la un moment dat să pătrundă fn
zona posibilelor ecranizări. Este vorba, fireşte,
despre scrierile mari, cele ce nu se uiti1, ce
nu trec prin hazardul vagii, ci slnt mereu
acolo în ultima noastră intimitate estetică.
Să fie oare pentru că cinematograful ajunge
la un moment dat la un prag de exprimare,
care poate face posibilă transcrierea în ima~
gini a „limbajului" unui scriitor?
53 fie oare legată- intrarea pe ecran a unei
capodopere de apariţia unei personalităţi a
filmului, care reuşeşte să o reconstruiască
valid - şi deci să nu o vulgarizeze?
Să devină dintr-odată - vizual - accesi-
bilă tuturor o operă care a fost doar citită
fn tăcerea cuvintelor ei, decenii sau secole1
Să fie oare, pur şi simplu, o intîmplarel
Să fie oare aici, în această împrejurare -
la urma urmelor particulară - însuşi sensul
destinului acestei arte care se ch inuie, aproape
patetic, să-şi arie în tainiţele Olimpului mult
dorita-i muză?
„Moarte la Veneţia "
se află,
cum spunea poetul
Ion Barbu,
„la mijloc
de bine Şi rău".
Sint scriitori care n-au ajuns pe ecra.o:
Flaubert, Balzac, Faulkner, Goethe, Eschil
- ciţiva dintre cei mari - sau au aju ca
vai de lume.
lată însă că a.zi, Thomas Mann „se po.ite
vedea" . „Moarte la Veneţia" în viziunea lui
Visconti ne face să ne gindim la ziua .. Muntelui
magic".
În acest fîlm bolnav de frumuseţe există
întruchipări ale rafinamentului pe care viaţa
ce pilpiie pe pinza nu le-a cunoscut. Pentru
Visconti, frumuseţea e o .voluptate mai mare
decit arta - e poate o religie, sau poate o
politica. pe care o priveşti cu perplexitate şi
chiar cu o secret:!:, nemărt urisită nedumerire.
Dacă un nepămintean ar vedea acest film,
n-ar înţelege nimic despre noi, n-ar şti ce e
pe pi1mint - şi-ar închipui că Terra este o
Vene\ie populată de îngeri şi blnt uită de
molimi distrugătoare. Un apocalips paradi-
siac - flori carnivore, deşuchieri demonice,
nostalgii deşarte, superstiţii devoratoare. în
slngele acestei clipe artistice s-au adunat
eredităţile a două culturi, care se privesc şi se
compensează una pe alta intr-o nostalgie
perpetuă şi dătătoare de exaltări. Aş putea
spune că el este monstruos, extra-ordinar,
ne-obişnuit. Nu, el este aşa cum stnt toate
florile ciudate ale Europei - cum a spus
într-o clipă de fericire balcanică poetul Ion
Barbu: „la mijloc de bun şi rău", Ceea ce este
mult mai mult decît frumos sau urit,
Ge lu IONESCU
i9
https://biblioteca-digitala.ro
https://biblioteca-digitala.ro
https://biblioteca-digitala.ro
https://biblioteca-digitala.ro
https://biblioteca-digitala.ro
 Rîsul şi comicul
sînt o atitudine în faţa vieţii
şz~
pînă la un punct,
o soluţie filozofică ...
Numai că
există
rîsşi rîs.

https://biblioteca-digitala.ro
https://biblioteca-digitala.ro
https://biblioteca-digitala.ro
https://biblioteca-digitala.ro
https://biblioteca-digitala.ro
https://biblioteca-digitala.ro
https://biblioteca-digitala.ro
https://biblioteca-digitala.ro
https://biblioteca-digitala.ro
https://biblioteca-digitala.ro
comed ia si
•
inte1•n ationa
•
lii ei

https://biblioteca-digitala.ro
fotq : A. MIHAILOPOL

TOM A

https://biblioteca-digitala.ro

Comedia e
- Avem un subiect frumos, stima·
te Toma Caragiu. Comedia. Ar putea
fi şi un subiect vesel - mai ales d is-
cutat cu dumneavoastră - dacă nu
ar exista la mijloc $i o problemă:
1:pecialiştii in statistici $1 în haz
au constatat o scădere îngrijoră­
toare a numărului de comedii în
lume. Şi o dată cu asta, o creştere
a nevoi I oamenilor de comedie ...
- Oamenii au avut nevoie de
co medie dintotdeauna. Din prima
zi, cred. Altfel, viaţa şi·ar fi pierdut
demult tot hazul. Comedia face
parte din noi„. Numai dacă parcurgi
strada, aşa, de la un capăt la altul,
şi tot te distrezi, descoperi un
miliard de situaţii hazlii, de prilejuri
de amuzament. Ele ţişnesc din însăşi
natura umană, din ineditul reacţiilor
omeneşti. De pildă, ai să observi
un om care se uită la stop, extrem
de mirat să-l vadă trecind de pe
roşu pe verde. Dar se uită cu o
concentrare, cu o încordare extraor-
dinară care, în situaţia dată, devine
cu adevărat comică ... Eu mă gîndeam
chiar că la început oamenii au rîs
uitîndu-se unii la alţii, observindu-şi
adică asemenea reacţii comice. La
început de tot, pe cînd nici nu ştiau
vorbi, cine ştie cum S·O fi uitat
unul la o frunză, la o piatră, altul a
observat şi a sesizat hazul acelei
expresii„. Pe urmă au început să
se organizeze primele adunări în
care, cel mai înzestrat cu acest spirit
de observaţie imita, mima asemenea
scene surprinse ... După care obiceiul
s--a tmpămîntenit şi aşa s-a născut
comedia, ajunsă azi la mare preţ,
aşa de mare că, uit'!, J;scutăm despre
ea„.
- Dar ce credeţi, au dreptate
1peclali$tll l Există cu adevărat, azi,
mal mult ca oricind, o mare nevoie
de comedie?
- Dacă 11 0 'ale carnavalu lui" se
joacă pentru a 260-a oară cu săi l
pline, există cu adevărat, Dacă la
piesele lui Mazilu nu se găseau
bilete, există cu adevărat. Dacă la
.Interesul general'' al lui Baranga,
CARAGlU
Odată Horaţiu din
„Şefu/ sectorului suflete"
„Oare-cine" dar regizor ln
„Sfîntul Mitică Blajinul"
biletele se vînd pe trei luni înainte.
există cu adevărat. Dacă seri alul
„ B.D." a făcut 2 mi Iioane de spec-
tatori, ex istă cu adev ă rat. Ştiu c ă
acest film nu e o capadoper~. dqi
noi toţi, în frunte cu regizorul
Mircea Drăgan, ne.am străduit să
facem cum e mai bine„.
- E bine că aţi ajuns la film,
pentru că, uitasem să vă spun,
situaţlagrav5 în care se află comedia
se referă în special la el, la film.
ŞI tot spccia11$til au constatat că
oamenii preferi adeseori să revadă
vechile comedii mute, $i uneori le
ocolesc cu grijă pe cele făcute azi ...
- Explicabil. Pentru că filmele
acelea vechi aveau o angajare socială
excepţională . Comediile care se fac
azi - şi mă refer mai ales la cele
dinafară - poate că au uneori un
tonus socia l mal scăzut... E ctte un
film din ăsta , tn care abundă situa-
ţiile ieftine, gag-urile minore, ceea ce
evidenţiază finalitatea sa pur comer-
cială. Filmele astea aproape că nu
mai pot fi văzute, pentru că nu
mai au nimic din substanţa comediei
adevărate.
- Ce lnţclege\I prin: comedie
adevărată?
- Comedia cu adresă. Comedia
trebuie să aibă adresă. Să ia atitu-
dine. Să pună în ţeapă , Să biciuiască
moravuri , caractere, proaste de-
prinderi, toate impur ităţile morale,
care plictisesc, obosesc şi încurcă
mersul înainte. Toate astea există
în natura umană - uneori şi persis-
tă - şi devin vizibile mai ales în
epoca noastră, mai ales tntr·o soci~
tate foarte exigentă cum ea noastră .
Or, ce se întlmplă 1 ln măsura ln
care omul nu poate ţine pasul cu
vremea lut, nu poate fi la înălţimea
cerinţelor societăţii sale, el îşi creează
tn conformitate cu această neputinţă,
sau incompatibilitate, un sistem de
apărare. A învăţat nespus de repede
şi foarte bine să mimeze pregătirea,
competenţa, interesul faţă de muncă,
dragostea faţă de tovarăşii săi. ..
Medioc.ritatea se apără genial, cr~
deţl-mă. Ea află tot, notează tot,
ştie tot şi, de fapt, mimează tot .. .
Societatea noastră, cu mersul ei
sănătos înainte, lasă în urmă aseme-
nea tipuri (condamnate de la bun
început de însăşi evoluţia societăţii).
dintre care acela al carieristului, al
oportunistului, al mediocrului genial,
mi se par senzaţionale pentru co me-
dia adevărată .•, ln „Interesul gene-
ral" de pildă, Toma Hrisanide, per-
sonaj ul meu, este un asemenea tip.
Mi-a ieş it foarte bine, pentru că
l-am înţeles exact: cit de puţin are
de spus. Cît e de gol pe dinăuntru
şi de mic - deşi ocupă o funcţie
foarte importantă - şi mi-am dutat
mijloace le cele mai potrivite pentru
a-l demasca total. Nu l-am iertat cu
nimic. L·am căsăpit pină la ultima
bucăţică şi, mărturisesc, cu marP
plăcere ...
- Observ d tot cu mare plăcere
vă întoarceţi mereu la teatru ...
Dar filmull Cum credeţi că stăm
tn acest domeniu, cu comed ia?
- în mod inexplicabil, prost. In-
explicabil la un popor atît de httru,
atît de savuros comic cum e al
nostru, cu un umor al lui, cunoscu t
şi recunoscut şi de alţii... Eu nu
spun că nu s-au făcut comedii bune,
bunicele (cifra lor e prea neînsem·
nată ca să sUruim asupra ei), dar
niciuna la nivelul tnzestr3rii noastre.
Dacă fn do1T1eniul c~lor l al te fifrn e,
https://biblioteca-digitala.ro
A a ·
IR ROI
cum s:t le zic? de dramă, sa u d le
clasific după gen - istoric.e, con tem-
porane - s-au Ucut lucruri remar-
cabile, la capitolul comed ie sîntem
clar deficitari. Şi eu cred că totul
porneşte de la scenarii. Sint foarte
s ă r ace. Sărace în inedit, în savoare
co m ică, în diversitate tipologică, în
replici de duh , în conţinut - în tot
ce·i trebuie adică unei comedii. Este
inexplicabil, iar pentru noi, actorii,
credeţi-mă , e şi dureros. Daţi-mi
voie să spun cu toată sinceritatea şi
convingerea, că România are actori
de comedie excelenţi, Şi nu unul.
Zeci. Cu ce e mai bun Alberto Sordi
de pildă - că el mi-a venit în
minte primul - dectt oricare dintre
acto rii noştri buni de comedie? Să
nu o luaţi ca lipsă de modestie. E un
lucru verificat şi tn ţară şi peste
hotare. Probabil ştiţi că teatrul
nostru a obţinut un foarte mare
succes în străinătate. La Edinbourgh.
de pildă (cel mai exigent festival de
teatru, la ora actuală), directorul
genera l al Consiliului britanic al
Culturii a declarat că spectacolele
prezentate de Teatrul Bulandra au
constitui t cel mai mare eveniment
teatral din ultimii 10 ani în lu me.
Şi dacă ştim despre omul britanic
că e foarte, foarte zgircit tn apre-
cieri... Dar mă întorc şi zic: de ce
e posibil acest lucru tn teatru şi în
film nu i Credeţi că n-am dori să
obţinem asemenea succese şi în
film 1 Noi tot încercăm, tot aştep·
tăm, tot sperăm, doar-doar se Intim·
piă un miracol. Spuneam de sce·
narii.„ Dar poate nu e numai asta„.
De ce n-ar face, de pildă Pintil1e,
film din 11 D'ale carnavalului" l Sau
0 scrisoare pierdută"? Sau o ecra-
11
nizare după Mazilu, sau după Baran-
gal Dar nu numai Pintilie. David
Esrig. Lucian Glurchescu. Valeriu
Molsescu. Dinu Cernescu. Oricare
dintre regizo ri i care ş i.au v ăd i t. in
teatru, vina comică. Simţul comediei
- că e şi ăsta un simţ„.
- Pentru d am ajuns aici, spu-
neţi - ml, Toma Caragiu, care sint
darurile acelea fără de care un
actor nu poate juca în viaţa lui
comediei
- O anumită înţelegere a situaţiei
de haz, cred. Un anume spirit de
observaţie, care te face să
accidente comice, gesturi, reacţ 11 ,
tipologii .. . O capacitate - şi ea
specială - de a surprinde şi fi xa
o situaţie comică, de a te bucu ra
de ea, de a o purta în t in e mul u
vreme, ca pe o mater ie pri ma
extrem de preţ i oasă, care la
momentul dat, cerut sau potrivi t
trebuie să \işncasdi nea părat într-o
poantă senza ţio nală. Că nici poan-
tele astea nu apar aşa , din vă zduh„.
Mi s-a ÎJlt imp lat, nu demult, un
lucru straniu: juctnd tn „Ziariştii"
lui Mirodan un personaj care m ă
cam dep ă şe a , mai ales sub raportul
vtrstei, n -am reuşit mult timp să - i
găsesc filonul comic. Sigur că aş fi
putut să fac o „lectură cinstită"' a
textului, cum spunem noi, care ar
fi dus la o prezenţă onestă a subsem-
natului tn acest spectacol. Dar mie
tmi trebuia o „bombă" . Şi am început
să mă uit în dreapta, în sttnga. s ă
cau1, să sco rrr.o nesc 1 s ă fac mi i de
supoziţi i ,
pi n.1 ci nd. într-o sear 3, am
intilnit un om· care corespundea
într-o proporţie zdrobitoare inten-
ţiilor mele, pt„ă în clipa aceea impo-
sibil de finaliLdt, Deci iată că .şi
viaţa, săraca ... Acum, e adevărat că
nu trăieşti tot timpul tn căutare,
că nu la tot pasul viaţa, strada,
oamenii te stimulează. Nu. Mecanis-
mul intră însă tn funcţiune cu o
precizie diabolică, imediat ce ai un
personaj în mină. Atunci te trans-i
fermi într-un fel de laborator Tn
care datelepătrund şi se prelucreazl
simultan. Atuncieşti sensibil la tot,
eşti cu toate antenele afară, gata să
recepţionezi toate semnalele, toate
impulsurile„.
- Există un moment anume în
care v-aţi dat seama d sinteţt
dăruit pentru comedie?
- Ca orice tinăr devorat de idea~
luri şi de artă, mă gîndeam că voi
·uca Lear, Hamlet.Despot, Othello ...
\ n timpul activităţii mele de „desă•
vîrşire", ca student deci, şi chiar
mai tirziu, ca actor , am jucat multe
roluri de dram3, am jucat şi er ol
pozitivi, am fost chiar citat - şi o
spun cu bucurie - şi lăudat, pentru
asemenea roluri. Şi azi mi-ar place
încă să joc un rol care să nu aib~
neapărat o angajare comică. Dar,
sigur că aici, tn comedie, mă simt
la mine acasă. Şi mi-am dat seama.
de pe cind eram elev şi organizam
la liceu foarte multe spectacole, tn
calitate de regizor, scenog raf, actor,
sufleur, de toate„. Acolo fiind.
simţeam aşa, un fel de nouă stare
a sălii, tn clipa în care subsemnatul
tşi făcea apariţ ia
pe scenă. Lucru
care, de fapt, mi se mai înttmpll
şi azi ...
- M-am gtndlt la asta ln lip••
dumneavoastră, pentru că am auzit
în difuzor reacţlasălil cînd aţi Intrai
ln scenă. Trebuie să fle plăcut să fli
întimpinat cu aplauze„.
- E o chestiune de reciprocitate
intre mine şi public. Fiecare se simte
obligat să dea cît mai mult. Tot, dacă
se poate. Există între mine şi public
un fel de complicitate - şi cu a~ta
vînd foarte ieftin unul din marile
mele secrete: întotdeauna iau publi•
cui complice la tot ce fac, şi el e
conştient - sînt convins c ă e con.ş-a
tient - de asta. Am senzaţia că-l
face şi plăcere. Aplauzele, sigur, sînt
captivante pentru un actor, dar pe
de altă parte ele pot deveni foarte
uşor o stavilă în evoluţia lui. Penţru
că te obişnuieşti uşor cu muzica
asta. Dar vine o seară, tn care alămu·
rile nu sună ca de obice i, şi tn clipa.
aceea, actorul cu mai puţină expe--
rienţă se pierde cu firea, începe să
„încarce", sperînd d obţină rezul ...
tatul ştiut. Şi bineînţeles, că de ce
„încarcă" mai mult, rezultatul e mal
nefavorabil...
- Vă pare bine că stntcţl actor
reţii
de comedie 1 Vă place 1
- Nu mă consider exclusiv actor
de comedie dar îmi race mare plăcere
reuşita unui rol comic . Un ata re
rol mă cucereşte, mă obsedează, mă
stimulează sii flu mai departe. Eu
pentru asta exist. Aşa mă justific
· in faţa ochilor mei, fn faţa conştiinţei
mele şi, mai ales, în faţa oamenilor
care vin să mă vadă şi să mă audă ...
„Nea Tarniţă tn ficenă.„ Nea
Tomiţă, în scenă.„" şopteşte dulce
în difuzor (ca pe aeroportul din
Orly) o voce, e adevărat, de bărbat,
nu de femeie.
- Acum mă duc şi nu mă mal
întorc ...
Peste citeva clipe, în acelaşi difu~
zor, li aud glasu I, aproape ln acelaşi
timp cu hohotele de rls şi aplauzele
să lii. Complicitatea funcţiona din
plin.
Eva SlRBU
37
 . t•.
m in un a •11
1895 - Inventatorul filmului -
părin tele
co mediei cinematografice

• Gaguri de Louis Lumiere: „Stropitorul

stropit" (grădinarul e udat l eoarcă de propriul
furtun), „Cirnăţăria mecanică" (un porc virit
într-o ladă iese sub formă de cirnaţi).

1902 - Apare
„co rn icu I de distrugere"

~ Wallace Mac Cutcheon inaugurează „comi-

cul de distrugere". Un scurt film ne arată
clienţii dintr-o băcănie bătindu-se cu ouă,
făină şi unt, pompierii care sosesc să-i poto-
lească, „dezmeticindu-i" cu furtunul pină ce
ajung să inunde încăperea. Fatty: grăsanu/ .
Max Linder:
prima vedetă a filmului Doar atit?
1904 - Marea seduqie a comediei r
cursa- u rmărire

• „Personal" de Wallace Mac Cutcheon 1

naşterea primei curse-urmăriri. Imitaţii nenu-
mărate în America, Anglia (Alfred Collins,
James Williamson) şi Franţa.

1906 - 1908 - Francezii prind

gustul bur !eseului

• Andre Deed, părintele lui Boireau , Gri-

bouille (in Franţa), Cretinetti , Beoncelli (în
Italia, ciţiva ani mai tîrziu) . Burlesc marione-
tistic, în care sclipesc citeva extraordinare
gaguri absurde. Stilul de joc ii anu nţă pe Larry
Semon .
• Grehan, creatorul lui G"ontran, dandy
parizian, fanfaron elegant. Costumul persona-
Chaplin devine jului serveşte de model lui Max Linder.
Char lot 1,en Turp in:
1909 - Linder im pune un erou al oftalmologilor
comedia gen t i lă

e Explozia Max Linder. „Scurtele sale sche-

ciuri, care se desfăşoară în mediul burghez sau
mic burghez, slnt concepute ca nuvele. Conci-
zia lor, justeţea tonului li evocă pe Labiche
sau Maupassant. Ele sint Iipsitede orice asprime.
Totul e gentil, fermecător, amabil". (G . Sadoul)

1910 -Comedia americană

capătă accente satirice

• Debutul regizoral al lui Mack Sennett ,

sub supravegherea lui Griffith.
• Rigadin Prince (Charles Seigneur)r sche-
ciuri de insp iraţie vodevilescă.
• John Bunny, primu l comic american care
ameninţă gloria lui Linder. Protagonistul „sce-
nelor de umor" de la Vitagraph. Accente de
satiră socială (la adresa convenienţelor şi
egoismului mic burghez). Eisenstein ii aminteşte
' printre cei care l-au învăţat să iubească cin.ema-
tograful.
• fn Franţa, fi rm e specia Iizate Tn producţia
de filme comice; Comica, Nizza, Lux-Film.

1912 - Burlescul
detrone ază vodevi lui

• Sennett fond ea ză firma Keystone, cu un

WC. F1e/ds - ca pita l de 2.600 dolari. Leagănul de aur al Malec :
•o bombă absurdă şi minunată" comediei burleşti . un om de piatră
38

https://biblioteca-digitala.ro
i 11ostri bonomi ~
Harry Langdon:
„un lunar infantil"
. e Keystone produce seriile „Bathing Girls".
Fraţii Marx: o rachetă 1n trei timpi
( uneori, 1n patru şi cinci)
By- Pat şi Patachon (Carl Schenstrom + Ha-
rald Madsen). Clovnerii\~ lor au succes mai
ales in ţările scandinave. ln URSS vor fi imitaţi
de armenii Hacianian şi Amirbek1an (Sor şi
Stroe şi Vasi/ache:
bă telii buni din „Bing-Bang"
https://biblioteca-digitala.ro
• Jean Durand · seria „Onesime", cu Bour-
bon. „Parod ii caricaturale şi bufonerii satirice
compuse dintr-o mulţime de gaguri, unele mai
trăznite decit celelalte; cocktail de curse-urmă ­
riri şi de farse funambu Ieşti, maimuţărind
convenţiile cu o bucurie corosivă, într-un cli-
mat delirant şi ireal. Aceste mici filme, neînţe­
lese lntr-o epocă in care vodevilul era rege,
prevestesc fanteziile uluitoare ale lui Mack
Sennett, aduc, intr-un spirit de frondă, o
poezie a absurdului pină atunci necunoscută
cinematografului". (J. Mitry)
1913- 1914 - Un t urneu te atral
ii descope ră pe Chaplin
e Al doilea turneu al trupei Fred Karno
in America I remarcat de Sennett, Chapl în e
angajat la Keystone. Debutul 1 „Lupta pentru
Tănase -
existenţă".
e Willie Work - primul personaj comic ln propriul lui „ Vis"
al lui Haro ld Lloyd. Cel de-al doilea, Lonesome
Luke (Luke Singuraticul), e o pastişă după
Char lot. Succesul vine mai tirziu, adus de El.
1915 - Chaplin
devine Charlot
e „Vagabondul" - primul Charlot clasic
(după cei mai mulţi autori). „E primul dintre
filmele lui Charlot care istoriseşte o intim-
piare fără inceput şi sfirşit, primul în care se
vede drumul fără capăt care nu duce nicăieri,
primul care exprimă afecţiunea lui Charlot
pentru femei" (R. Payne)
e Debutul lui W. C. Fields. „O bombă
care trebuia să revoluţioneze felul nostru de a
gindi se abătu in lume sub forma absurdă şi
minunată a lui Claude-Williams Dukenfield,
cunoscut sub numele de W. C. Fields. Fields Jerry Lewis
nu ţine seama de legile naturale şi tocmai din sau comicul autopropulsat
această indiferenţă işi trage forţa explozivă".
(A. Kyrou)
1916 - 1918 - La Keystone
conti nuă succesele
Printre frumoasele in costum de baie! Gloria
Swanson, Louise Fa zenda, Eleanor Boardman.
e „Mickey" de Richard Jones. Prima comedie
de \ung-metraj din producţia supervizată de
Sennett, cu Mabel Normand - vedeta fem în ină
nr. 1 a burlescului .
e Creste Bilancia devine idolul Italiei .
Grăsan, jovial, un tip bonom, purtind veşnic
un monoclu , cordial şi zgomotos, a întruchipat „ Toată lumea ride, cîntă şi dansează",
„omul de viaţă", „ii vitaiolo". (R. Chiti) cu Liubov Orlova
1921 - Fy och By sau
Pat şi Patachon
e Danezul Lau Lauritzen creeazăcuplul Fyoch
Sorşor).
1922 - Max Lin der
in ove ază
e „The three must get there" de Max
linder. Strălucită folosire burlescă a an;icro-
nismului. unch iul nostru al tllturor
39
 -mmuna11
. t• ..
• 1924 - Keaton,
corn icul filozof
•

• Buster Keaton 1 „Sherlock-Jr." şi „Navi-

gatorul". „El cade din lună pe ecran, devine
personaj de film şi transformă povestea banală
în feerie („.) Mai bine decit Chaplin. şi cu o
minunată economie de mijloace, Buster Keaton
anunţă universul lui Kafka". (H. Agel)
• Filme ciJ Harry Langdon . .,Arăta ca un
prunc între dou ă vîrste şi. uneori. ca un pui
de demon narcotizat; era in stare să facă mai
mult. cu mai puţin decit alţi comici . Magia lui
era inocenţa". (J. Agel)
• „Milionar pentru o zi". comed ie senti- Bourvl/,
mentală scrisă, regizată şi jucată de Jean
umo ru / in genuităţi i
Georgescu, impune la noi filmul de autor.

Pierre Etaix: 1925 - Apare cuplul

..Tndrăgostiwl'', sfiosu/, neajuto ratu/ Stan şi Bran

• „Goana după aur" de Chaplin. „Tragicul

nu mai e juxtapus comicului, ci i se încorpo-
rează. face parte din el. astfel că cele mai
comice scene s!nt cele în care tragicul interior
e mai intens. De aici impresia de măreţie pe
care o lasă filmul". (P. Leprohon).
• Ha I Roach creează cuplu I Stan şi Bran
(Stan Laurei şi Oliver Hardy). Tot Roach va
produce faimoasele „Our Gang Comedies"
jucate de copii.
De Funes ,
u mo ru l- o rchestră
1926 -1927 - O locomotivă intră în
istoria filmului I „Generala"

Tot6: \'a Malec în „Mecanicul Generalei". „Toate

comicul ghinionist elementele celor mai bune filme ale lui Buster
Keaton sînt subordonate unei perfecţiuni mate-
matice şi geometrice care ii va fermeca pe
Rene Clair şi care ne face să ne gîndim la
obsesiile şi fanteziile matematice ale lui Edgar
Poe. Cele două părţi simetrice ale „Mecan icu-
lui Generalei", şi tot ce decurge de aici, sint ·
un exemplu pentru acea stă fericită găsire a
proporţiilor şi formelor". (A. Martin)
e „Bătălia secolului" de Clyde Bruckman,
cu Stan şi Bran. Hal Roach 1 „Marii comici
reprezintă sau înfăţişea ză copii sau lucruri pe
care le fac copiii". Nor man Wisdom .
umoru/ cu compliciwtw stupidităţii
1930 - 1931 - Rene Clair duce
ucursa-urmărire' ' la apogeu

Fernandel:
aparent, numai aparent „sărac cu duhul" • Charlot in „Luminile oraşului" . Chapl in 1
„Eu am studiat omul, pentru că, fără a-1 cu-
n oaşte . n-aş fi putut realiza nimic în meseria
mea . Cu n oaşterea firii umane e temelia orică rui
succes".
• „Mi lionul" de Rene Cla ir. „Un film care
reprezintă tipul cel mai împlinit al „curse i-
urmărire"; in qire cursele. întreţesute şi
sincopate, devin ronde şi compun, după ritmul
muzical care le antrenează. un extraordinar
balet burlesc; un balet care se d eghiz ea ză
într-o suită de mişcări capricioase. de volute
fanteziste şi fantaste. conduse cu o rigoare
nici odată dezminţită" (J. Mitry)

1932- 1935 - Fraţii Marx : comicul

delirant şi absurd

• „Supa de raţă" şi „O noapte la operă"

Sordi, cu Fraţii Marx. „Napolitanul Chico, mutul „Unora le place jazz-ul" ş i umorul in t ravesti
sau umorul la el acasă lunar Harpo şi mustăc iosul exploziv Grou cho (Curt's-Lemmon)

40
https://biblioteca-digitala.ro
 nostri bonomi
după
~·
au in miinile lor noţiunile consfmţ1te, una
alta. pentru a le decortica, a le arăta
mecanismul ş1 a le demonstra nulitatea".
(A. Kyrou).
• Frank Capra şi Ernst Lubitsch: epoca de
aur a comediei sofisticate. Graţie ironică.
sentimentalism, eleganţă in scriitură. „Fantezia
bunăvoinţei". (R. Griffith)
• Farmecul comediei muzicale: „Congresul
dansează" de Erich Charell.
• Încercări româneşti : „ Visu I lui Tănase",
cu Constantin Tănase, „Bing-Bang", „humo-
rescă muzicală" de Stroe ş i Vasilache.
1938 - Un film face carieră !
„ Volga- Volga"
• „ Volga-Volga" de Grigori Aleksandrov.
Igor llinski într-o compoziţie satirică . Cu patru
ani lnainte,Aleksandrov regizase„ Băieţii veseli".
• Comedii de Paddy Curstairs, cu Norman
Wisdom. Au succes de casă in Anglia, America,
Olanda şi Iran.
1960- 1964 - Jerry Lewis
devine un personaj
• 10 filme cu Jerry Lewis. „Gesturile sale
nu datorează nimic caricaturii şi nici imitaţiei,
ele sint o continuă invenţie, manifestarea exte-
rioară a unui caracter care nu cunoaşte. dtn
cauza puerilităţii sale, interdicţiile societăţii
care ii inconjoară" (A. }\pra)
9 „lndrăgostitul" de Pierre Etaix Promi-
siuni uitate in „Yoyo" şi „Cit timp eşti sănătos".
• Satiră socială, umor negru in Italia şi
~----.,,.,,......,.,........,,.......,.......,.......,...,..._......,..-.....,,..,...---------"""':
Spaniil. „Divorţ italian " de Piet ro Germi
şi „Placido" de Lu is Berlanga.
• Jack Lemm on , Marilyn Monroe, Shir ley
MacLaine, in film e de BillyWi ld er, George
Cukor şi Jean Negulesco.
1965 - 1971 - Mereu
tîn ă rul Taci
e „Playtime" de Jacques Tati. Deviza re-
gizoru lu 1: „Lucrul pe care am încercat să-l
fac de la bun început a fost să dau perso-
naju lui comic mai mult adevăr".
• „Păsăroi şi păsărele'',o fabulă de Pier-
Paolo Paso Iin i.
• „Petrecerea" de Blake Edwards. cu
Peter Sellers.

1940 - 1943 - Caragiale

„Călătoriile
sofisticată .
citit de Jean Geo rgescu

• „Preston Struges: „Guvernator fără voie",

lui Sullivan". Motive din comedia
gaguri sennettiene, umor amar,
stau si bran •
Rar a în v ins v r eod ată i deea de cuplu ca î n cazul acestor boncmi n ă scu ţi la sri rtl t de secol,
o d ată cu cinematogr aful , ş i pe care ci ne matogr aful 1-a f ăcut , ca din inti mplarc, s ă se inttlneasd
scepticism crud". Un „anti-Chaplin''. (G. Sadoul) î n zo rii sono rulu i , ad i că î ntr -un mo me nt ci nd î ns ăşi r a ţi un e a sa p ă rea d is cred i tat ă. Ce aduceau
e Comedii suedeze cu Nils Poppe (agilitate el nemaiv ă zut unei generaţ ii cu s ufletul ba nda jat dup ă r ăzbo i? Poate tocma i sat lsfaqi a că uniunea
e ste posibil ă peste or ice deoseb i ri. U n ul era ame ri can , cel ă l a lt venise din Angli a; un ul cîntase
fizică şi atit). Comedii italieneşti cu Erminie pe vapoare. cel ă lalt fusese clown. Unul era vani tos şi gaffe ur, celă l a lt sf ios ş i nes igur ; unul comanda
Macario şi Aldo Fabrizi. Gagman şi scenarist: ş i cel ă l a lt nu ştia să execute ; un ul vo ia to t ul, cel ăla lt se mul~ u mea să nu i se fi dat atenţ ie . ŞI
Fellini. totuşi , totul se sfirşea totde aun a cu bi ne. o mul ţ um i re ge n er a lă cădea , dup ă ce ne pot rivirea lor
• „O noapte furtunoasă" de Jean Georgescu. ridicolă stirnise cascade de rîs . E bine să şt ii că poţ i r i<!e de n işte oame ni la fel de nes iguri şi
de neajutoraţ i ca tine şi că, totu ş i , ei pot r ă m î ne fe ri ciţ i.
Cea mai bună ecranizare a lu i Caragiale (pin ă Fericita uniune a durat zece ani. Pe urm ă , î nc ă zece an i a continua t să.s e destr ame . O datl
atunci, pină acum). cu 'l i itorul război, practic, nu mal exi s ta . Cînd , î n 1940, Bran , creierul cup lulu i , î ncercă să·I înlo·
cu i a scă pe Stan prin Harry Langdon , e şecul a fost total . Au mai tr ăi t o vreme ince r t şi au murit
1947 - 1951 - „Domnii " apo i dep arte unul de altul, în t imp ş i î n spaţiu. O o me nire me reu nouă î ncearcă , de cite ori îl
din comedie revede , sent imentul proprie i sale cau ze, dar cu un alt d e z n o dă m i nt. Este , poate, tocmai secretul
peren i t ă ţii lor .
Octa vi• n MACAVEI
• Naşterea bunului domn Huiet: „Zi de
să rbătoare" şi „Vacanţa domnului Huiet" de
Jacques Tat1
• „Domnul Verdoux" de Chaplin. Feroce
umor negru. „Charlot deghizat în contrariul
său". (A. Bazin)
o Umor se: englezesc „Paşaport pentru
Pimlico" de Henry Cornelius, „Inimi bune şi
blazoane", satiră virulentă a aristocrat iei edu-
ardiene. de Robert Hamer. Alee Guiness devine
star.
~ Toto şi spiritul viu al commed iei dell'arte:
„Napoli, oraşul mii ionarilor" de Eduardo de
Filippo.
C9 Bourvil şi savoarea hazului popular: Leon
în Comediile lut Andre Barthomieu.
111 Fernandel rămine în graţiile publicului.
O lungă carieră. începută în zorii filmului
sonor, o carieră fericită , o carieră „folclorică".
(R. Boussinot)
ID „Directxul nostru" de Jean Georgescu.
Satiră ascuţită, putere de invenţ 1e comică,
actori străluciţi: B1rl ic. Ramadan, Giugaru,
Beligan.

1958 - 1959 - Reincilni re

cu Huloc

.O „Unchiul meu" de Jacques Tat1: domnul

Hu lot. mereu acelaşi, mereu altu I.
ct „Nevăzut, necunoscut" de Yves Robert .
La 43 de ani, după 75 de roluri mărunte, în
figuraţie, Louis de Funes cucereşte notorietatea.
„Frumoasa americană", seriile „Jandarmul" şi
„Fantâmas" ii vor aduce gloria.
• „Marele război" de Marie Mon icelli.
Recit.' actoricesc 1 Alberto Sord 1 ş 1 Vttlorio
Gassman.

https://biblioteca-digitala.ro
S 'O LAR I S
faptul că Andrei Tarko\ski, auto-
rul filmelor de faimă internaţională .
.,Copilăria lui Ivan" ~i „Rubliov" s-a
decis să ecrani2eie romanul ştiinţi­
fico-fantaştic „Solaris" al scriitorului
polonez Lemm a sttrnit mult interes
şi într-o oarecare măsură nedumeriri.
Interes, pentru c.ă orictt ar fi de
controversate filmele lui Tarkovski,
~~du ~eri~~; p!~~~~ c~e~~~:~v;;:~ J!
întrevă zut care poate fi legătura
intre dragostea telurică pentru pă­
mîntu l natal. pentru sufletul rus,
atît de pregnant şi definitoriu pre-
zent în filmele sale anterioare, şi
spaţi ile reci , astrale, imaginate de
fantezia scriitorului polonez.
Într-un interviu apărut tn revista
,, lsskustvo Kino", tînărul şi talentatul
regiZor sovietic explicil foarte limpe-
ce
de anume 1-a determinat să 6pteze
pentru ecranizarea romanului „Sola-
ris".
„Trebuie de la început să precizez
d acest roman m-a atras nu prin
fantasticul faptelor povestite sau
prin insolitul uimitor al lumii ima-
ginate de autor. M-a !:urprins, dimpo-
trivă, realismul autorului in crearea
situaţiilor, precizia motivărilor psi-
h?logice ale comportăm eroilor in
situaţia dată."
Despre ce este vorba în roman l
Un om se întîlneşte în cosmos cu o
formil nouă, total necunoscută de
conştiinţa. Oare e ceva neverosimil
pînă aici? Doar cosmosul nu este
numai repetarea la infinit a repre-
zentărilor şi regul ilor pe care le-am
cunoscut pe Păm înt pe baza expe-
rienţelor noastre pămintene. în cos-
mos ne ciocnim, în primul rînd, cu
c.eva calitativ nou, necunoscut. Şi
putem doar presupune, doar ghici
ce lume se va oferi cunoaşterii
noastre ... în ce priveşte filmul nos-
tru, el nu este o încercare de a
imagina o ipostază cifrată, alegorică a
realităţii existente, ci el urmăreşte
studierea omului aflat dintr-odată
într-un mediu absol ut nou şi neaştep­
~!i.Acesta ar fi un aspect al proble-
Este greu - spune regizorul -
să evaluăm semnificaţia revoluţie i
tehnico-ştiinţifice care are loc acum
Tn lumea întreagă şi deci este c.u
atit mai important să nu permitem
folosirea rezultate lor ei împotriva
omului. aşa cum se întimplă in
42
- .
Solaris,
aventura unui om care intîlneşte
îll cosmos „o formă nouă"
•
Solaris,
un film despre o planetă ·
necunoscută, care face
posibilă retrăirea trecutului.
• legilor vieţii, pentru a deveni conşf.i­
Solaris,
un film anti-tehnic,
un filin anti-„Odiseea sp,aţiului''
.,„.
Occidentul c~pitalist. lată de ce este
atit de necesar, ca de p~ acum să ne
străduim să determinăm acele criterii
morale, acele valori spirituale de
rare va fi neapărat nevoie şi în
viitor, fără de care acest viitor ar fi
de neimaginat. Această problemă
este pusă in roman şi în film, ne
preocupă prin forţa realismului ei
şi nicidecum prin ceea ce are fantas~
tic, .
în sfirşit. mi s-a părut interesant
- continuă Tarkovski - să prezint
povestea unui om (numele lui e
Kelvin), chinuit de remuşcări faţă de
trecutul său, un om care doreşte să
retrăiască acest trecut pentru a
schimba totul. Asta mai ales 1n
împrejurările întllnite pe Solaris,
Joc neaşteptat care îi oferă posibili-
tatea aceasta. Deoarece această pla-
netă imaginară nu este altceva decît
un creier uriaş, in străfundurile
căruia se materializează acele chipur i
https://biblioteca-digitala.ro
. .
pe care ero ii noştri le-au ascuns in
cele mai tainice adîncuri ale conştiin­
ţei lor, acele chipuri care mai mult
ca orice le tulbură conştiinţa şi pe
care de mult se străduiesc să le
uite. fn contextul unor asemenea
forţate aduceri aminte, Kelvin se
reîntflneşte cu Hari, fata pe care a
iubit.o pe pămint. Eroii - cercetă­
tori ai acestei planete sînt puşi în
condiţii neverosimile: ei trebuie
necondiţionat să stabilească un con-
tact, un mod de comunicare cu
materia vie a solarisulul, să înţeleagă
in ce scop şi după ce legi au loc pe
această planetă metamorfozele mai
sus descrise. Fiecare dintre cercetă­
tori receptează în felul său, particu-
lar, semnalele stranii ale planetei.
Kelvin încearcă să trăiască din nou
trecutul său, dar, vai, nu izbuteşte
să îndrepte nimic din ce ar fi vrut.
Trecutul este ireversibil. aşa c.um
ireversibil este prejudiciul sufletesc
pe care uneori 11 a.ducem - fără să
vrem - fiinţelor care ne sint cel!!
mai apropia te.
Continuitoteo
tematicii
- „Fîlmele mele, independent de
faptul dacă sînt sau nu izbutite, au
în u ltimă instanţă una şi aceeaşi idee.
Pe toţ i eroi i mei ti uneşte aceeaşi
pătimaşă năzuinţă , a autodepăşirii",
declară Tarkovski.
fnţelegerea vieţii nu este posibilă,
fără uriaşe cheltuiri de forţe spiri·
tuale. în acest proces pot avea loc
cele mai mari pierderi, dar cu atît
mai profundă, mai bogată, va fi
înţelegerea clştigată.
Pentru a ajunge la lnţelegerea
enţi de ceea ce este mai bun în ei
şi în lumea înconjurătoare, de acel
ceva care constituie frumuseţea şi
adevăru l interior al existenţei no~s­
tre, pentru a rămîne credincioşi
lor înşile - datoriei faţă de oameni
Î~::.ţ~r~bu~~ ~~şii~e~ă t~~ini;~iz::1t;
încordată de meditaţii, căutăr i şi în
cele din urmă de înţelegere.
Şi Kelvin trebuie să păstreze dem-
nitatea sa umană într-o situaţie
inuman de grea. ln aceasta constă
datoria sa morală, datoria pe care o
îndeplineşte , deşi pentru asta trebuie
să jertfească şi să înfrunte multe.
O povestire
nec ondiţionat realistă
Eu consider că sarc.ina principală
intr~un film este obţinerea unui
maximum de spontaneitate, adică a
unei povestiri necondiţionat realiste.
Această sarcină în filmul „Solaris"
va trebui s-o ducem la capăt împreu-
nă cu operatorul V. lusov şi sceno-
grafu l M. Romadin, precum şi cu
actorii D. Banionis (Kelvin), I. larvet
(cunoscut la noi din filmul Jui Kozîn-
ţev, „Regele lear"), Natalia Bondar-
ciuk (Hari) etc.
 fii rii.„I trebuie să fie cxtrel"'1 de
simplu ca formă, să nu uimeascd în
nici un caz prin diferite artific ş i
trucuri, prin aşa-zisa ,,spectaculozi-
tate" sau „expreshdtate voită''· (De$i
va fi un film coforat, întruc.it odată
ce culoarea a fost inventată, nu
avem încotro, trebuie să ne batefîl
capul cum s·o folosim mai bir.e).
Trăsătura filmului -
din punctul
meu de vedere - trebuie să fie cit
mai apropiată de realitate, de tot cc
are ea trist şi vesel, dramat1C şi liric,
tragic şi grotesc. De aceea, pentru o
mai deplină oglindire a acestei com-
plexe realităţi, nu cred că putcrn
să ne mişcăm în graniţele unor
genuri aprioric stabilite. Des igur
acţiunea filmului are loc inlr-0
atmosferă unid, nemaiintilnită. Dar
sarcina noastră constă in concretiza-
rea la maximum a acestei unicităţi,
pentru ca ea să devină palpab ila,
materială, nicidecum efemeră, impre-
cisă, intenţionat fantastică.
Eu sint împotriva convenţionalit.:iţii
grandilocvente a universalului şi sint
totdeauna pentru concret. Chiar
Hori (Noto fia Bondorciuk) .
„foto pe care o i:Jbit-o pe pămim".
Acest erou trebuie
( D. Bon1onis)
dată, aşa cume cazul aici, ne ciocnim
cu concretul unor fapte care pîn ă
acum nu au putut încă exista.
Trebuie să menţionez că, în general,
filmele ştiinţifico-fantastice mă irită.
De pildă, filmul lui Stanley Cubrik
„Odiseea spaţiului" mi se pare total
artificial: o atmosferă glacială ji
sterilă, ca Tntr-un muzeu in care se
demonstrează realizările tehnicii. Pe
cine interesează o operă in c.:irc: în
centrul atenţiei creatorului ci stau
realizările tehn ice tn sine? Tehnica
nu poate exista în afara omului, tn
afa„a problemelor lui morale.
••• JÎ frumuseţea
Terrei
Spre deosebire de romanul lui
Lemm, unde aqiunea se desfăşoară
exclusiv pe planeta „Solaris", tn film
acţiunea se petrece şi pe Păminl,
este prezen1at chipul Terrei. Am
avut nevoie de Pdmînt pentru
contrast, dar nu nu mai pentru as ta.
Am considera1 indispensabil ca spec-
tatorul să aibă senza\ia frumuseţii
Pămintului ca, scufundîndu-se tn
atmosfera fantastică şi necuno!:cutii a
Solarisului, dintr-odaU întors pe
Pămînt, ~ aibă posibil itatea de a
respira liber, de a respira ca de obict!i,
şi să simtă o fericită uşurare datorita
acestui „ca de obicei''.
Kelvin a hotărit să rămină pe
Solaris pentru a continua cercetările
să-şi retră iască trecutul
- tn asta vede el datoria sa de om.
Aici am nevoie de Pămlnt 1 pentru ca
spectatorul să simtă mai pîenar,
mai adînc şi mai ascuţit dramatismul
renunţării eroului de a se întoarce
pe âCea planetă care a fost şi este
vatra noastră şi a lui. Şi din nou
apare rootivu I autodepăşirii.''
Morghit MARINESCU
https://biblioteca-digitala.ro
contracâmp
Cu capul in sus
şi cu picioarele În jos
Trebuie să ne mărludsim cu
mina pe inimă că teoria şi prac-
tica noastră cinematografică nu
sint cu totul ferite de anumite
confuzii. Recunoaştem, de pild ă,
.că filmul e „artă colectivă", adica
un rezultat la obţinerea di.n.1i.1
contribuie o serie de colaboratori:
scenarist (din păcate, rareori la
plural, scenarişti), regizor, ope-
rator, actori, scenograf, muz1e1an.
tehnician de sunet, monteur, etc
Recunoaştem, de asemenea, d
de la regizor spre operator ş1
ceilalţi, următori, colaborarea.
poate deveni „comună", sincronă
Dimpotrivă, o veche şi 1ncă efi-
cientă mentalitate literar-teatrală
ne îmbie să disjungem contri-
buţia scenaristului de toate cele-
lalte, inclusiv de aceea a regizo-
rului. Adică: scenariul e o operă
de sine stătătoare sau aproape de
sine stătătoare, ideat şi elaborat
de un scriitor la masa de lucru.
în izolare şi, o dată isprăvit , sce-
nariul se „predă", se consemnează
regizorului, care-l ,.preia" şi face
tot posibilul să-l transpună, să-l
„traducă" pe peliculă. Aşa cum,
în teatru, o piesă - operă 'înche-
iată in sine - e „tradusă" scenic
de reg izor. Realizatorul cineast
ia cunoştinţă, de obicei, de tex·
tul scenaristului numai după ce
acest text e finit. Şi dacă-i con-
vine, îşi asumă sarcina de a-l
transforma tn film.
Fără să vrem, negăm practic
un principiu fundamental al ar·
tei, al oricărei arte, şi ~nume:
procesul de cre aţi e e unic şi
unitar, nu poate fi dezmembrat
în 71 faze" sau „etape 0 rupte une-
le de celelalte. Să ne întoarcem o
clipă la „clasici , fiindd exi stă
11
şi clasici ai filmului, orice s-ar
spune, şi să·i recitim cu atenţie.
lată ce scrie Vsevolod Pudovkin,
cel mai fervent susţinător al „co-
lectivismului'' în cinematografie,
părinte al faimosului „scenariu
de fier" : „ Nu există nici o formă
artistică in care d. se poate con-
cepe o tăietură netă Tn două
etape de lucru. Nu·ţi poţi asuma
sarcina de a continua munca alt·
cuiva, fără a fi legat de ea încă
de la început" (tn qpitolul „Re-
gizorul şi scenariul'' din Reg i10-
rul şi macerlalul cinematografic) .
Vorbind de raportul dintre sce·
nariu şi regie, Luigi Chiarini -
continuator, în bună măsură.
al teoriilor lui Pudovkin - e şi
mai net: „Filmul nu are două faze.
una creatoare şi cealaltă reali~
zatoare, ci, ca orice operă de
artă, una sir.gură. A crede că
nivelul calitativ al ciner.i.atogra-
folui depinde de subiect (adkă
„sccnar11 literare" - n.n.) în-
seamnă a nu cunoaşte în profun.
zime fenomenul cinemJtografic.
Cine are o inspiraţie filmică începe
imediat să vadă imaginile în valea
rea lor de lumină, de t ă ictură şi de
ritm: această pril'l'lă inspiraţie
va deveni tot mai clară fn acea în -
truchipare care e elaborarea
unui film, fără ca de la subiect la
montaj să poată interveni o so·
luţie de continuitate" (în Aru
şi tehnica fil mulu i).
Mai mult: propunerea ca 6Ce-
naristul şi regizorul să fie o sin-
gură persoană nu e doar de la
Arnheim citire, de la Arnheim
încoace. Pudovkin a formulat-o
încă tn 1926, fliră echivoc: ,,Nu-
mai o strînsJ. colaborare între
scenarist şi regizor dă, practic,
posibilitatea unor creaţii artis-
tice viabile. E limpede di , lamo-
dul ideal, scenaristul şi regizo-
rul ar trebui să fie o singură
persoană" (capitolul citat). Ce-i
drept, "la modul ideal": dar e
un ideal ce poate fi atins, ba chiar
a fost atins, cu rezultate demne
de atenţie.
Dar să ne pă trăm pe terenul
realităţii: rdmine perfect în pi-
cioare necesitatea absolută a
,.strînsei colaborări între scena-
rist şi regizor' 1 • Adică, necesita-
tea ca regizorul să fie prezent
încă de la alegerea şi fixarea
temei. Fiindc~ actul, procesul
de creaţie, 1ncepe chiar de la
această alegere; Goethe avea
desigur dreptate cînd afirma că,
alegîndu-şi subiectul, tema, poe-
t u~ prinde să facă efectiv poezie.
ln acest sens, cei mai mulţi
ginditori ai cinematografului -
de la Pudovkin la Umberto Bar-
baro - pretind ca la alegerea
şi enunţarea temei să fie de faţă
nu nu mai regizorul şi scenaristul,
ci ch iar şi operatorul, scenogra-
ful, actorul, muzicianul şi mon-
teurul. De ce! Pentru că, aşa
cum afirmă Barbaro, 0 tema va
constitui axul etic al colaborării,
deci prealabila formulare a ei [a
temei] într-un veşmlnt fireşte
conceptual şi critic, va n elemen-
tul indispensabil care va face po-
sibilă co laborarea; pentru ca tn
pluralitatea temperamentelor şi
individualităţilor să fie posibilă
găsirea factorHor etici şi stilis·
tici ai opere i. Intenţia cea mai
generală, viziunea asupra lumii
ce se vrea sugerau, va deveni
astfel determinantă pentru solu-
ţiile problemelor de expresie ale
fii mulul" (în Filmul şi răscumpăra­
rea marxistă a artei).
Argumentele tn favoarea con-
siderării filmului ca un proces
unitar, fără etape independente
intre ele, pot fi multiplicate. Un
Arnheim, de pildă, de-abia ar
aştepta să intervină în discuţie.
Ne oprim, deocamdată, la invo-
carea celor trei autorităţi citate,
de necontestat. ln speranţa dl:,
în sfîrşit, se va produce şi la noi
modificarea necesară viziunii asu-
pra creativităţii fii mice. Sau, mă·
car, să pregătim, să iniţiem, ori·
cit de prudent, o asemenea mo-
d 1ficare. Nu e vorba de o extra-
vaganţă sau de cine ştie ce „re-
formă": e vorba, pur şi simplu,
de a rea~eza cu capul în sus şi cu
picioarele în jos, adică firesc, ac-
tivitatea noastră cinematografică.
Invitaţia, cred, nu·i pbate in-
comoda decît pe rutinieri şi pe
inerţi, cituşi de puţin pe cei care
au la inimă progresul artei fli.
mului românesc.
flor i an POTRA

Los Angeles, un monstru
cu 6 milioane de cape'te,
în tins pe 1OOO de km.
• se situează între 3-400 lung·metraje
Marii producători
caută prin universităţi
autorii succeselor de mîine.
• Pent ru I .OOO.OOO dolari fn plus:
„Bătrfnii" de 40 de ani
nu mai ies seara din casă
preferă televizorul
• ca s-a ridicat un colosal cartier de
Copiii rămfn credinciosi
lui W~lt Disney ·
§Î şoricelului Mickey
https://biblioteca-digitala.ro
Chiar şi cel mai umblat călător
rJmine uluit in faţa dimensiunilor
uriaşe ale Los Angelesulu1: o aglome-
rare urbană care ar ţine cam de la
Paris la Montdidier, adică vreo
1000 kilometri, fără nici o continui-
tate. Monstruos nu-i aşa?!
Ora , ul
Nici un plan n-a st at la baza - şi
nici n-a SUi:\iilit - creşterea micilor
tirguri care, alăturindu-se, au dat
naştere celui de-al doilea oraş al
Statelor Unite, ca num ăr de locuitori
(pes te 6 milioane) şi poate pr imul
ca întindere. Cartierele sînt fiecare
în parte cîle un oraş. Există unele
în care nu este voie să se construiască
decit vile, ca de pi ldă Beverly Hills.
cu opul enţa lui agresivă . Mal grav
devine cazul cartierului Bel·Air, cu
care: se î nvecinează cel de mai sus:
un imens t eritoriu înconjurat de văi,
tn „incinta" căruia nu se poate
pătru nd e decît trecînd bariera un ui
gard de fier, deschis ziua şi păzit
rfoaptea de poliţiştii pl ătiţi de locui-
tori. Un nec plus ultra al av uţiei
care te face să te gîndeşti cu t ris-
teţe la o „rezervaţie" a bogătaşilor.
Mai modeste, dar şi ele destul de
Juxuoase, unele cartiere împrăştiate
pretutindeni sint toate rezidenţiale.
Kilo metri de străzi, străjuite de vile
înconjurate de grădini. Nici cel mai
mic magazin, nici urm ă măcar de o
băcănie . Ca să se aprovizioneze.
„c1austraţii'' sînt obligaţi să facă zeci
de kilometri cu maşina. Nimeni nu
merge pe jos : pe acol o nu c alcă
pic ior de pieton. Nu mai puţin
faimosul Sunset Bulevard (Bulevardul
Amurgului) are peste 100 kilometri
lungime, iar cei ce-l locuiesc în
partea dinspre ocean trebuie să
facă o or ă cu maşina ca să ajungă la
slu jbă. Totul pare însă firesc şi
n imeni nu se mal pltnge. E adevărat
c ă autostrăzile stnt destul de largi
ca s~ se evite „dopurile".
Filmul
În ce priveşte fil mul. dacă criza a
fost depăşită dup ă p ărerea un ora,
cinematograful a încetat totuş i să
mal fie principala industrie a Los
Ange lesului, care are azi uzine de
pro duse chimice, şantiere navale
sau aeronautice, ş i mai ales petrol:
C//nt Eastwood producător
subsolul grlg!ie de naftă. Iar pe
: ter itoriul s ă u, 20-th Century Fox
exploatează citeva puţuri printre
alte acti vităţi non-cin ematografice.
Cit despre imensa parc elă pe care
trustu l a fost nevoit s-o vînd ă , pe
zgfrie-nori, care se şi numeşte. de
altfe l. C entury.
Tn principiu, marile companii care
odinioară produceau tntre 350-400
de lung-metraje pe an, s-au reprofil at
şi fac filme de televiziune. Aşa de
Pildă „Universal City" fabrică în
studiourile saleomarfă" pentru 1!> ore
de televiziune pe săptămînă: ser ii
de cite 60 pînă la 90 de minute
fiecare . Şi totuşi, marile benefic11 ,
Human traffic:
bulevardu l „apuşilor"
cînd e să le aducă, tot filmul le
aduce, ca în cazu l fovltu rii date cu
„Aeroportul ": ca mpionu l box-offi-
ce-ului pe 1970. A costat 10 milioane
şi a adus 70. Cu toate acestea, e
vorba doar de o excepţie: artileria
grea a Hollywoodulu i a murit şi ă
tras după ea în groapa comună şl star-
sistemu l şi cinematograful ~ papa.
Publicul
Sp re deosebire de Europa, în
Statele Unite publicul (cel din ma ri le
oraşe mai a les) a învăţat să-şi cu-
noască bine autorii şi realizatorii
care acum, nu o datl, preiau ştafe t a
vedetelor. O carte de succes atrage
întotdeauna. Dar spectatorii mai
exigenţi refuză să mai meargă la
cinema de dragul cinematografului.
Azi, ei aleg şi selectează. Tineretul,
cel universitar mai-cu seamă, preferă
filmele angajate. Marele 'T>Ublic con-
tinuă să iubească pov'EiŞtile bine
istorisite. Dar şi el, sau iOdeosebi el,
a trecut prin şcoala televiziunii şi nu
mai cirteşte în faţa enchainf:-urilor
rapide, a montajului-şoc sau a ide ii
exprimate prin asociaţii de imagini.
La ora ac.tual::i, producţia mari lor
companii afiliate la M.P.A.A. (Mo-
tion Picture Association of America)
este de 120-150 filme pe an, inclusiv
benzile turnate în Europa. Dar este
imposibi l să se controleze producţia
independe nţilor, din ce în ce mai
numeroşi, nu numai la Los Ange les,
dar şi la New York . San Francisco,
etc. O ptimiştii susţin că cifra global
pe an. Ni meni nu-i poate contra·
zice pentru că nimeni nu-i poale
verifica.„
Tinerii
După opinia anumitor V.1. P. (per-
soane foarte importante) pe care mi-
a fost dat să le intilncsc, viitorul
cinematografului ar aparţine tocmai
acestor independenţi incontrolabili .
Urmărindu·le exemplul, marile com-
panii tşi invez.tcsc încrcdereaJn no ii
veniţi: dacă un tinăr mai întimpinl
încă greutdţi ca să-şi croiască un drum
în cinema, totuşi acestea sint in com-
parabil mai reduse ca acum 20 de ani.
Prin d efiniţie. un debutant trebuie
să facă un film cu un buget mo dest.
Dar da că are succes. de acest succes
vor p rofita şi alţi 1.ine r i. Financiarii
şi marii pro ducători sint cu ochii
aţintiţi asupra Şcolii de cinema de la
Universitatea din California (Lo~
Angeles), cca ma i i mportan tă din
America. Aici scotocesc e i spre a găsi
pasărea rară, auto.:irea fi/mulul din
anul următor. Dacă r iscă s ă se î nşele
de nou ă ori , a zecea oară vor izbuti
sigur s3. reintre în posesia fon durilor
investite.
Printre noii veniţi nu se ami. însă
doar „tineri": actori cunoscu ţi devin
azi cu pl3c re producutcri ş1 realiza· Cacă numJrul .:.~!ilor a rărr.as acelaşi: viziune: periodic, la fiecare cinci
tori. jack Lcmmon. de pildă, şi " a 50.000, ramine deschisă insu proble- sau şapte ani, filmele lor îşi fac cite o
terminat primul film, „Kotch", t:..r ma atragerii spre cinematograf nouă „ieşire' tn lume pentru r.oi
1

Walter Matthau tn rolul principal.
O comedie sentimentală, de medă
veche, în care o temă tragică este
~S~:tăs~cuc~sm~~ ş~ui~~~i~h~:o~~ ul~
premieră. Clint Eastwood şi-a creat
propria sa casă produc toare, - Mof-
passo, ca să realizeze „ Victimele'' de
Don Siegel, în care joacă pentru
prima oară un personaj nuanţat.
dramatic, departe de cow.boy·ul
lansat de filmele lui Sergio Leone.
Independenţii
Din ce in ce mai des reg :zorii pun
condiţia sine qua non a libertăţi•
absolute pe platou. A trecut vremea
ctnd un realizator hollywoodian dă­
dea ochii cu scenariul doar cu citeva
zile înainte de începerea filmărilor,
trebuind să se supună indicaţiilor
primite o dată cu textul. Şi aici, se
simte influenţa europeană; dacă azi
un realizator american nu este întot-
deauna un autor complet, in tot
cazul el participă la elaborarea scena·
riului şi beneficiază de o libertate de
creaţie considerată nu numai acccp·
tabilă, dar necesară şi folositoare.
Un exemplu tipic: Sidney Pollack
(„Şi caii se împuşcă, nu-i aşal") şi-a
ales singur scenariul şi interpreţii
pentru „jeremie Johnson Saga" şi a
încercat să demonstreze prin acest
film că nu vorbele sint acelea care
ajută la o mai bună înţelegere intre
oameni. Jeremie Johnson şi tovarăşa
lui n·au nici un fel de limbaj comun,
ceea ce nu - i împiedică să se înţeleagă
şi să-şi comunice cele Mai subtile ş1
profunde idei.
Vii torul
Dacă numJrul de spectatori s-a
stabilizat oarecum în ultima vreme,
acelor mai puţin tineri. Statisticile
demonstrează (dar cc naiba nu
demonstrează ele ... ?) că cei de peste
40 de ani se hotărăsc tot mai greu
să iasă seara din casă, preforind
fotoliul din faţa televizorului. Pro·
gr <lmele sir.t variate şi se transm it
pe 13 canale, care şerpuiesc prin
casele americane din zort şi pină iri
noapte. Evident predomină filmul,
mai vechi sau mai nou. Odatd succesul
unei pelicule epuizat pe piaţă, pro·
Cuc~Horii nu !:e mai opun reluării ei
pe micul ecran. Singurele care fac
excepţie sint casele producătoare
Disnc}', ce refuză rădea chiar şi cea.
rial neînsemnată povestioară la tele·
No commercial traf(ic; se
generaţii de copii. Cu acelaşi imens
succes. ·
Disneyland·ul ...
... este gigantic. Iar cel care e pe..
ca Ic să apară in florida V!J fi şi rriai
marc. Probabil că publicul se VJ
duce pînă acolo cu helicopterele;
de pe acum la Disneyland·ul din Los
Angeles se ajunge cu un trenulq
electric special. Am văzut şi filme
care ne arătau cum a fost conceput
faimosul parc de atracţie. Numai că
ele n·au reuşit să ne transmită şi
atmosfera lui de kermesă, ca şi
prostul gust ş· infantilismul.
filmează in „rezervaţie"
Pentru supremaţia absolută:
Mickey-Disney imperator .
E treaba educatorilor şi psihologi-
lor să precizeze dacd „ Piraţii Caraibc-
lor", „Castelu l cu fantome" şi al te
minunăţii de acelaşi soi sint cu
adevărat destinate copiilor Nu ştiu
Ce ce dar mă bintuie o îndoidl111..
Parisul vue l
Un mic amănunt în once cJz n:i a
cam boţit orgoliul de frar.ţuzoaică:
la Palatul Jumii celor mici, sute de
păpuşi, în costume naţionale, cintă
şi dansează folclorul ţdrilo respec-
tive, avind ca fundal un mic rapel de
peisaj ,.autohton". Franţa, de pildi.
e reprezentată de şase păpuşele
care.şi înalţă picioarele în ritm de
french-ca.n.can. Această trimitere la
Gay Paris, cu desuurile la fel de
ţpumoase ca şi ciampania lui, irită
cu atit mai mult cu cit Walt Disney
n-a stat 7n cumpănă să se inspire
din Charles Perraul t.
M.1 bate gindul că n-a prea fost
francofil, Disney ăsta!
Vera VOLMANE

„Cinema" la Hollywood
ln filmul ,,Koch" al proa$pătului actor.regizor jack Lemmon, Walter Mat„ - Walter Matthau : Asta nu nu inseafTlnl ci no am avut anumite dis-.
thau (văzut de noi recent în „Floarea de cactus"), care nu are mai mult de cuţii pe un ton mai „înalt", dar ca ir:todeauna
ct.- te tă înAlţ1 .ea tor.ului,
45 de ani, interpretează rolul unui bunic recalcitrant de peste 70 de ani. c• n·am depăşit nivelul profosional ...
pretenţii la veşnica tinereţe, spre exasperarea întregii familii pe care o
terorizează cu excentricităţile sale , juvenile". Roy ARCO
Ray Arco, colaboratorul nostru, a pllsîn numelccit;tor;!or revistci„Cincma·•
cîteva întrebări fulger celor două vedete:
- Domnule Matthau, c um aţi lucrat cu j ac k Lemm on , regizor ul?
- După cum ştiţi, am jucat cu el în mai mul te fllrr.e şi întotdeauna ne-am
înţeles foarte bine ...
- Dar ca reg izorl
- Recunosc că la început mi·a fost cam frică, dar după primele discuţii,
jack s-a dovedit destul de abil să mă lase in pace sl·mi gindesc rolul cum mă
taie capul.
- Jac k Lemm on: Într-adevăr, ce era scl fac? Îl cunosc pe Walter de prea
mulţi ani, ca actor şi coleg, ca să nu·I înţeleg. Şi, de vreme ce şi-a conceput
un „bunic" foarte realist şi plin de haz, de ce să mă bag şi să stric treaba?
L-am lăsat să·şi facă mendrele. Mai cu seamă, că, departe d e a contraveni
concepţiei generale în care am vrut eu sd interpretez filmul, el a întărit~o.

- B un ă ziua, domnu le Lemmon I Lemmon ş i Matthau învaţă român eş te

- Bună ziua, domnu le Matt hau I Primul cuvlnt în văţat de Lemmon : Sa lută ri - to my Roman ian friends
- Ce pă re re aveţi desp re revi sta „C inema"? Matthau (Don Juan-ul din „Floareo de cactus" ) ne spunei Noroci

t.5

https://biblioteca-digitala.ro
 tele portret
Copilul de
Doar după 6-7 emisiuni şi pot
număra ciţiva prieteni dezamăgiţi
de Bernstein, citeva persoane care
au renunţat la el, posed deja citeva
scrisori care mă privesc dispreţuitor
pentru entuziasmul cu care l-am
primit, aJungind - sărman
mine - să scriu negru pe alb că
emisiunea lui de la 11 dimineaţa
ilf trebui să ţină loc de slujbă dumi-
nicală laică. Cei mai mulţi dintre
decepţionaţi susţin că după primele
două-trei lecţii s-a produs o aseme-
nea bramburea.lă in urmărirea idei-
lor, incit n-avea nici un rost să te
concentrezi pentru a ţine minte ce
s-a 1pus la leqla precedentă, Nu
mal aveai de a face cu leeţi i, cu un
curs, 1e sărea cumplit de la una la
alta: de la „interval" brusc la Mah-
ler, de la 11 umorul in muzici" la or-
chestraţie .•. Salturi i nsuporcabi le pen-
tru minţile care vor să se cuftjve
frumos, temeinic şi cu spor prin
televizor! Nu-mi voi permite nicio-
dată să bagatelizez argumentele care
văd in televiziune un dascăl de fle·
care zi, cu catedra lui, cu leqi ile
sale ex-cathedra. Nimic mal Jalnic
şi mal detestabil decit „cultura de
televizor" - mă îndeamnă cineva
d 5eriu. Există lucruri şi mai
triste şi mal detestabile - cred eu,
cu multă pace in suflet, pace care
vine din refuzul meu de a ascuţi
toat3 ziua, bună- ziua, extremele„.
Indiscutabil că serviciul nostru
muzical şi-a permis mari libertăţi
în programarea episoadelor acestui
nrlal; nu e spre binele nimănui să
răpeşti unui ciclu care se numeşte -
probabil nu degeaba - „să înţele­
gem muzical'' orice suitii a ideilor.
Numai că acest domn Bernstein
desffde chiar şi Inspiraţiile aproxi-
matlve ale runeţionarilor muzicali ;
dînsul are expres! ile lui, gesturile
Iul, farmecul şi logica lui care-i de basm şi dureri de burtă pe care
permit d aibă mai mult decit o
'uită de idei lesne de urmărit. Din-.
sul te poate face 'lă înţelegi cite
ceva vorbindu-ţi azi despreWaterfoo
fi Brahms, mîine. despre Beatleşi şi
paparude. Dinsul nu ţine un curs,
cJ un di1curs, obsedat de o Idee
enunţată din prima 11 lecţie", lntl·
.tulatii abisal; „Ce e muzica l".„
(Cea mal reuşită, de altfel„.) Muzica
- pentru dinsul - nu e o morali•
46
Duminică
Pentru Bernstein
de
muzica
e un fel de a
simţi viaţa.
tate, nu e o poveste. nu e o Idee,
ci un mod de a simţi viaţ2. Ef însuşi,
Bernstein, nu e altceva decit un mod
de a 1lmţl muzica. De aici liber„
tăţlle lui în Ilustrarea Ideilor, tre-
cerile lui de la Brahms la Webern,
de la Mozart la Ravel, în acee~i
„leqie", bruscind mereu auzul audi·
toriulul şi dogmele atitor profesori
de muzică convJnşl c3 drumul de
la Haydn la Beethoven se face doar
prin Mozart. De aici libertăţile sale
de expresie - dominate, fireşte, de
eficacitatea şi pragmatismul ameri-
can, nu o dată simplificatoare cu haz
- plăcerile sale de a se da în scrin-
ciob şi in stambă, ca orice copil
mare uu mic, gustul pentru defi-
niţiile naturale, elementare: trium-
ful din 11 Patetica" lui Ceaikovski e
bucuria invlngătorulul într-un meci
de fotbal nu în alegerlle preziden-
ţiale, forma de sonată corespunde
chipulul omenesc care are un nas
şi dol ochi, fericirea „Pastoralei"
beethoveniene poate fi asemăna.tă
cu clipa cind iţi trece o durere de
stomac. Poate di e „vulgar", pentru
unii oamen I mari. Dar dacă al avut
prilejul lă fii cindva copil, e lară
îndoială admirabil 1pus - decon-
1pirînd magic zona aceea străveche
încercăm zilnic 1-0 ascundem.
Bernstein e o tncercare de recu-
perare a puerilului duminical, cu
afutorul coplllor-şl al acelei grozăvii
fnexprim~lfe numită do-re-mi-fa.•.
ln ce mă priveşte, nu sînt deza-
măgit nlclodat11. fiindcă de mic nu
am fost un elev strălucit, nici fa
muzică, nici la citire .••
BELPHEGOR
https://biblioteca-digitala.ro
telesfirşit
Am merita poate...
Primele telesfiq;ituri de săptă­
mină ale anului 1972 nu ne-au prile-
juit nimic deosebit. Excludem, fi-
reşte, din discuţie, telesfîrşiturlle de
săpdmînă. care au însemnat, deopo-
trivă, telesfir.şituri de an. Ne refe-
~~~ml:le~~~etsrf!~!i:~~~~ş::i~:f.~~~~~
prilefuit - în afara „noutăţilor' con -
semnate şi de noi în tele -comenta-
rii anterioare - nimic deosebit. Am
merita, poate, în orele „week-end"-
ului, telesecvenţe mai palpitante. Am
merita, poate, filme mai bune, şi
Inedite. Am merita, poate, specta-
cole cu haz şi cu antren care să ne
introduci mai voioşi , mai buni, mai
simpatici În săptămina următoare.
Pretenţiile noastre nu slnt decit
omeneşti. Şi totuşi„.
... ca
telesfîrşiturile
de săptămînă
să devină
teleevenimente
O dată cu sfir.şirea anului trecut
s-a srirşit şi serialul cu Sebastien. E
drept, realizatorii au lăsat o por·
tlţă de speranţă deschisă tuturor
celor care au urmărit cu plăcere şi
cu satisfacţie acest serial „pentru
copii", difuzat duminica dimineaţa
la ora cravatelor roşii. Micul Sebas-
tien care şi·a asumat riscul să ne
emoţioneze şi pe noi, cei mai
mari decît el, plănuieşte noi „aven-
turi " în Groenlanda . Să· I incurajăm,
să · I atteptăm.Dar pină atunci, pină
fa revedere, te.le-duminicile noa.sere
ma.tinale vor ave.a de suferit. Seri-
alul acesta, cu naivităţile lui, cu
marile sale momente de melodra-
mă, a iz.butit să întreţină in jurul
lui un Interes constant, crescind
chiar, pentru că autorii s-au pri-
ceput 13-1 Investească nu numai cu
o acţiune densă, bogat3 în nepre-
văzut, dar şi cu „aripi" de fantezie
şi emoţie. care i-au facilitat accesul
spre inimile noastre. Reîntîlnirea cu-
S~bastlen, ştim, nu depinde de bună­
voinţa autorilor noştri de programe.
Dar chiar dacă „inventatorii" mlcu-
luJ erou de serial îşi refuz.ă îndatori-
de·săptarÎlînă -(: ·
rea de a-l purta pe alte drumuri
de viaţă, noi nu avem decit de în-
văţat dln ,,experienţa" Si? bastien.
Şi, cine ştie, poate vom fi În stare
să inventăm un serial cu Mihaela,
sau cu alt personaj de aceleaşi di-
mensiuni, care să poată suplini ab-
senţa „ fortuită" a bravului şi între-
prinzătorului şi simpaticului tele-mi-
ni -erou duminical.„
O dată cu sfirşirea anului trecut
s-a consumat şi mare parte din exis-
tenţa „Post-meridianelor'' dum ini-
cale. Au fost, ce e drept, în cadrul
acestei emisiuni (stabilită inu-o for-
mulă nici prea bunii, nici prea rea)
citeva i niţia.tive nonb '. fe. Secvenţa
calend arului " am urmărit-o, de
p i ldă, cu real interes. Cu ajutorul
lmaginîlor filmate ne -am întors în
t impuri inedite, pentru a lua parte
la evenimente neşt i ute, pentru a
înregistra memorii importante ale
artei a şaptea . Am revăzut, printre
altele, spre sfiqitul anului trecut,
micro.fragmente din ,, Răsună valea '.
Era evocat momentul premierei
ace stui film , peste care au trecut mai
bine de dou ă deceni i. Chipul lui Radu
Beligan, de atunci, chipul Eugeniei
Popovici nu acela al lui Marcel An-
ghelescu ne-au produs un „şoc " . Dar
astfel de ,, şocuri" am merita, poate,
mai des. Condiţia ar fi ca tele-calen-
darul duminical să prospecteze mai
inventiv trecutul, pentru a desco-
peri „da.te" obligatorii, peste care
nu se poate trece, pe care oricine
şi oricind are obligaţiad le cunoască.
Nici tele-spectacolele de varietăţi
recente n-au Izbutit să ne scoată
dintr-o cronică amorţeală. Cel mai
bun exemplu ni -l oferă tot anul tre-
cut, cind mult-anunţatul spectacol
„San ie cu zurgălăi" s-a dovedit a fi
un mixtum-compositum de vechi-
turi, in care autorii sau simţit a-.
bligaţi să ne reamintească gluma
aceea sublimă cu ,,pila·• care nu era,
vai, o pilă in sensul metafiz.ic al cu-
vintuluf, el era (surpriză !) o pilă de
unghii„. Mult gustatele spectacole
cu public, a cărcr ,.priză ' ' este ori-
cum mare, nu - şi au rostul decit in
măsura în care Izbutesc să propună
publicului şi telepublicului „numere"
inedite, texte 1cutite de gustul în-
doielnic. Am merita, poate, ca tele-
sfirşiturlle noastre de săptămină. să
devină tele-evenimente... Oricum,
sfîrşitul de siptiimină e un evenl-
Călin CĂLIMAN
 ,_ telesport
Educatorul Tiriac
Sociologi I anului 2000 vor arirma
că tenisul a fost lansatcasportde
masă în România de către postul
de televiziune Bucureşti într- a doua
jumătate a lui '71 ... Într-adevăr,
socotit mai demult ca activitate de
domnişoare (de pension), ca prilej
de cocktailuri pe terenuri cu nume
englezesc sau în cel mai bun caz
ca sport minor ( adică un ping -pong
major), tenisul a dobindit în con-
Ştiinţa contemporanilor egalicatea-n
drepturi cu jocurile „serioase" (fot-
bal, box, hochei) ab ! a in zilele din
urmă şi purtat pe braţele televizi -
unii.
TV fiind un mijloc de comunicare
a fenomenelor, comentatorii anu·
lui 2000 vor adăuga amănuntul că
biruinţa tenisului a fost provocată,
precum victoria unei idei sau
învăţături, de ivirea a două persona·
lltăţi decisive pentru r-ăspindirea
amintitei discipline: Ion Ţiriac $i
Ilie Năstase $Î succesele lor mon-
diale.
„Locomoti'te", ca să întrebuinţăm
o expresie des aplicată aiurea lndi-
vlduaHtăţllor nre „trag" după ele
Ţiriac
îl cunoaşte
pe Năstase„
aşa cum
Bernstein
îl în ţelege
.pe Mozart
lumea într-o direeţie nouă (ceea ce
poate însemna un teatru, un bar
de noapte sau o plajă mediteraneană) ,
„ LocomotiveIe" -.•
campionii bucure,teni au transpor-
tat cite va mi hoane de oameni in
lumea tenisului, ca pe un teritoriu
pină atunci lgncrat sau rău Înţe l es.
Sau ca-ntr-o poezie aparent difi-
cilă, cu limbaj ti taine brusc duvă­
luite. Dar dad faimosul astăzi du-
blu i-a adus pe telespectatori in
lumea cea nouă, omul (criticul?) care
i-a ajutat, ca nimeni altcineva, să
înţeleagă geografia, trecutul $i re-
gulile acestui univers este Ion Ţiriac.
Comentînd, alături de g;izda-co-
feg Emanuel Valeriu, citeva meciuri
susţinute de Nă s tase la Paris, Ţiriilc
a realizat nu numai o clipă rarissimă
de amiciţie {deci, se poate ... se mai
poate ...), ci ş:i cea mai izbutită oped.
de iniţiere pe care ne-a oferit-o tele-
viziunea pină la ora de faţă.
Ţiriac ii cunoaşte pe Năstase, aşa
cum Leonard Bernstein (celălalt
mare in i ţiator si educator al mo-
mentului tv-ist ic) ii înţelege pc Mo-
zart : el a explicat ascultătorilor
do-re-mi -ul rachetei cu acee3$i sim-
plitate a competenţelor autent ice
pe care am intilnit-o în cuvintele
dirijorului american despre solfegii.
În acelaşi timp, refuzind mărginirea
tehnicităţii ş:i a lnstq1iril,finallstul
Cupei Davis a intrat poate, fără
să vrea , poate, firă să 'tie, în zona
educaţiei, vorbind pe-l'ldelete des-
pre voinţă, arătind cum e cu nervii,
amintind despre miză, orgoliu, în-
credere-n sine, şoptind despre aru
de a ciştiga şi, mai ales, despre ştiinţa
de a $ti să pierzi, făcind adnotări pe
marginea descurajării, însemnări cu
privire la posib ilitatea de a recupera
terenul pierdut (pe terenul de tenis,
precum ş:i pe celălalt) , şi un mic
eseu despre viaţa luată de la zero.
Pentru ca la sfiqitul emisiunii, copili
din faţa aparatelor tv. să înveţe nu
numai ce este un „break"', ci $Î cum
se poate „sparge" împotrivirea ad.
versarulul. Sau a adversităţii.
Înce put şi con ceput ca o marc oră
de tenis, comentariul lui Ţiriac s-a
transformat Într-o mare oră de edu-
caţie.
Al. MIRODAN
https://biblioteca-digitala.ro
teleglob
Naufr agiaţii pe micul ecran
Spuneţi-ne cele mai bune zece
cărţi pe care le-aţi lua cu dv. dacă
a ţ i fi nevoit să trăiţi pe o insulă
pustie, sau dacă aţi pleca în lună 1
Vă amintiţi, nu se poate să nu vă
amint i ţi această originală întrebare.
pusă de orice reporter care se
respect ă ori de cite ori avea ca
interlocutor un scriitor celebru,
o mare personalitate ştiinţifică, o
vedetă de cinema etc. E adevărat,
întrebarea se cam banalizase de prea
multă întrebuinţare, tic gazetăresc,
scandaliza spiritele academice şi era
acuzau de frivolitate.
Colegii noştri de la televiziunea
maghiară ne dovedesc că nimic nu
e vechi sub soare. Lucru demonstrat
de o emisiune de mare succes intitu-
lată " Insula pustie". Care emisiune
se bazează chiar pe„. „dacă aţi fi
nevoit să trăiţi" ... De fiecare dată
pe ,,insula pustie" se află patru
~&
Emisiunile se vor relua
mîine la miezul nopţii.
după „OGG/"
oameni naufragiaţi de bună voie
şi cu ajutorul televiziunii.
Naufragiaţi fiind ei, pot cere tot
ce-ar dori să vadă şi să audă pentru a
suporta mai uşor„tele-singurătatea:
muzică uşoară şi ne-uşoară, folclor,
operă, operet!, un cîntăreţ preferat,
o orchestră, un anumit actor, film,
etc., etc. Primii patru naufragiaţi
au fost un muncitor foarte cunoscut
în întreaga ţară, un judecător, un
textier de muzică uşoară şi un
foarte popular arbitru de fotbal.
Orice s-ar spune, emisiunea asta
ne aduce aminte de una care o
vedeam şi noi duminica, asta mai
de mult, unde tot aşa un invitat
de marcă ne propunea cite ceva
din prefe rinţele sale. Noi nu ne mai
ad ucem amin te cum se c.hema em isi-
unea aceea, acuma vedem ce i-a
urmat. adică „ Post-meridian", care
n se şt e de ce e o emisiune „post..."
i cam <ie post
Ntfe • n :n c riou sub reOect oare.
Un fi lm de ..• m ilioane
Tel es~ator• de pretutindeni,
f reşte ş = de la noi, îşi manifestă
adeseori nemulţumirea că nu sint
progra-a.te pe micul ecran filme
de ma„e s1J1:ces pe reţelel e cinemato-
grafe' or, ~au mai vechi capodo pe re
ale ftJm :;f i mondial, inte rp re tate
de mari actori, semnate de mari
regizori, Dar foarte p uţi ni ş t iu c ă
produc;;.tori i im pun adeseori pr e-
ţuri imc!"ISe pe ca re n ici o te leviziu ne
nu le poate acce pt a fă r ă s ă-şi deze-
chilibreze buget el e şi să p u n ă sub
semnul întrebă r ii realiza rea altor
e misiuni. Şi cine o face poate const ata
c ă p reţu r ile sint mai mult decit
piperate. As tfel, pentru o singur ă di-
-
fuzare a filmului fui Darryl Zanuck,
„Ziua cea mai lungă''. despre debarca·
rea forţelor aliate la 6 iunie 1944,
o societate de televiziune americană
a plătit exorbitanta sumă de
4 OOO OOO dolari III Ceea ce !nseamnă
cam 20 OOO dolari pentru un minut
de filmll!
Premii pentru serial
Serialul televiziunii bulgare, „La
fiecare kilometru", care s-a bucurat
de un mare succes în rîndurile
telespectatorilor atft din Bulgaria
cit şi din multe alte ţ ă ri, inclusiv
din România, a fost distins cu pre-
miul Dimitrov pentru cel mai bun
film pe anul 1971.
Tele-univers Ita te
Tn Uniunea Sovietică va fi dat
în curînd în exploatare un centru
de televiziune care va acoperi cu
em isiunile şi programele sale un
teritoriu de peste 500 OOO km. p.
din lndepărtata ii lngheţata 5iberie.
Unul din obiectivele principale ale
viitorului studiou va fi emisiunea
„Televiziunea studenţilor" consacrau
celor care, trăind şi muncind departe
de centrele universitare, vor să
urmeze cercurile unor facultăţi. Prin„
cipalefe obiecte din tele-programa
analitică universitară: matematica,
fizica, chimia, biologia, limba şi
literatura rusă.
Nu am putut caţnura
nici un pămlntean .
In schimb<im pus mîna
pe unul dintre ze•' lor .
dupd „PARiS M \TCH•
Ei ~I ea în mun1li Tatra
Ea este medic. Lucrează într-o mic:J
staţi un e montan :!. din munţii Ta tra. El
face parte dintr-o e ch ip ă a salva.
mont uliwi polon ez. Într-o zi el şi ea
se întiln esc, n-are i m p or ta nţă cum
ş i unde, se întil nesc pur şi s imp lu.
Cam acesta este punctu l de plecare al
unui nou seria l real izat in copro duc-
ţie de stu diourile de televi ziun e din
Praga ş i Varş ovi a . Cadru foarte p ito-
resc, iar nă , z ă p e z i, înt receri, ava l anşe
şi tot ce mai t rebu ie pentru un fil m
s pectac ulos. Rea lizatoru mizează în
mod deosebi t pe frum useţ e a a ct r i ţe i
cehe Kve ta fialova şi pe popu lari·
tatea imens ă a actorulu i po lonez
Stanislaw Miku/ski, ch iar inter pretul
neuitatului c ă pitan Kloss.
47
 pan ora mic
autointerviu
AM ÎNCEPUT
SĂ CRED ÎN FILM
Ideea unul autointerviu este tot-
deauna rodnică. Fiinţa reporterului
care dă buzna peste tine cu între-
bări incomode va dispare, desigur,
într-un viitor apropiat 1 cînd se va
ajunge la concluzia că scriitorii se
pot descurca şi singuri. lati, de
pildă, ce plăcute pentru mine acum
5ă mă întreb singur despre filmul
„ Astă seară dansăm în familie'' , ce
inteligent şi spontan sine, şi cu citi
abilitate găsesc eu cele mai plăcute
întrebări! De pildă:
- Cui aparţine ideea filmului~
- Nimeni nu ştie precis. Lim-
pede este că şi eu, şi Geo Saizescu,
vroiam de mult să facem o comedie
împreună. Ne chinuia mereu gin-
dul că hazul nostru hlr potrivi şi
că de aici ar putea să iasă ceva. Mai
intii ziceam să facem ceva după
„Tanţa şi Costel", dar cineva din
cinematografie a zis că ,,nu e cazul,
chestia e cunoscută, vrem ceva nou".
Şi atunc.i Geo a propus sa facem cev3
despre nişte escroci sentimentali,
ciUse el un caz relatat în „Scinteia"
şi credea c3 de aici se poate porni.
Vreme de citeva luni am chinuit
nişte proiecte de subiect 1 apoi ne-am
pus pe adunat tipuri şi gaguri. Vro-
iam să ne apucăm de scris, dar nu
ştiam cum se va termina filmul.
Scrierea scenariului a fost o plăcere
ate nti e ! Jllo tor ! . ~
~ mai aveam nevoie de scenariu. A
AVENTUR I
LA MAREA NEAGRĂ
„Aven tu ri 1a Marea Neagră" aş­
teaptă premiera. La una din mesele
cele mai rotunde din oraş, am avut
şansa de a surprinde întregul stat
major al filmului, pe care l-am in-
vitat să-şi spună ultimul c.uvint
înaintea confruntării cu publicul.
Regizorul Savel Sti opul. A fost
un film pe care la început \-am soco-
tit uşor, iar acum mă speriu inţe­
Jegind cit de greu a fost. Nu e sim-
plu să realizezi un asQUtcnea film ,
în care ideea şi fapta sint solicitate
intens, mai ales că filmul aparţine
unui gen în care concurenţa e atft
de presantă prin varietatea formu-
lelor, prin investiţiile financipre ce
ating luxul, opulenţa. Sperăm că am
găsit rezolv;irea unei ecuaţii„. - ca-
re a fost pentru noi cu prea multe
necunoscute, acea rezolvare care să
fie totuşi personală, deşi deficien-
ţele tehnice ce le-am avut de supor-
tat şi-au lăsat, dcs1gL1„, .mdeva, am·
prenta.
48
dar şi sugestiv. Ideea filmului mi-a
venit de la una din replicile marelui
maestru al escrocheriilor sentimen-
tale, Temistocle. El îi explica uneia
din victimele sale că misiunea lui
;:>e această lume este de a aduce o
bucată de fericire (falsă , mincinoa-
să, desigur) în casa şi sufletu\ feme-
ilor· singure: „Dacă n-aş fi eu, cine
v-ar mai minţi atît de frumos?", spu-
nea el, ceea ce e un adevăr cinic,
pentru mine. Geo Saizescu e, în dar şi foarte trist.
viaţa lui particulară, un mare actor.
în fiecare zi, înainte de a ne apuca - ln rest~
de scris, el juca în faţa mea scena - Aştept cu încredere filmu l.
respectivă, iar eu mă prăpădeam Am fost , într-o zi, la filmare şi m-a
de ris. Altădată jucam eu scena res- impresionat amănuntul că întreaga
pectivă iar el, desigur, n-avea cum echipă lucra cu emoţie. Dar să nu
şi de ce să se prăpădească de rîs„ . Ion Băieşu: e nedrept ca filmul
uit să semnez:
să (ie pe locul 7 in clasamentu/
- Sigur că existau şi momente neo(ic•al Ion BĂIEŞU
dlficultuoase in relaţia scen3risc-re-
gizor„.
- Sigur că existau . În sensul Criminal tango ln trei:
că, întotdeauna , regizorul vrea să Dem Rădulescu, Geo Saizescu şi Violeta Andrei
vadi scenariul, adică acesta să-1
sugereze imaginea (pe el nu-l inte-
resează cuvintul şi acţiunea) - şi
de aici, pentru scriitor, sentimentul
că are o funcţie auxit iară, neprepon-
derenU, şi că ceea ce face el· nu e
literatură. Lucru, în marc parte,
adevărat. Cert este că Saizescu m-a
făcut să cred în film şi să respec.t
mai mult această art aflau, pe ne-
drept, abia pe locul şapte in cla-
samentul neoficial .
- Care ar fi, de fapt, ideea fil-
mului „ Astă seară dansăm in fami-
lie"?
- în primul rind, altul era nume-
le filmului, la început: „Criminal
tango". Îmi pare rău că s-a schim-
bat. Mi se părea nu numai atracţios,
lirmare, am înv3ţat filmt.d Pe de ţelor unui reg zor atit de exact ca
Savel Stiopul. El exc.lude din capul
rost: după o tună de film.lri, nu
locului oric.e simplificare a scenariu-
fost pentru mine o şansa să lucrez lui pe platou, otice improvizare care
cu Savel St1opul, şi încă la un fllm nu e in folosul filmului. Greutăţi
poliţist pe care ii socotesc un nou
început al genului, la noi.
am avut destule. Filmul va place
însă publicului, de asta sînt sigur!
Şefu I de produqie N icolae Octil-
vi an : Am cautat să ă.spund ex1gen- R. RUSAN
Operatorul fon Anton : Colabo-
rarea mea cu Savel Stiopul e atit O colaborare fără surprize:
de veche că nu mai comportă sur~ Ion Anton (operatorul) şi regizorul Savel Suopul (în travesti}
prize. lnţc leg ~· de bine ce în-
seamnă un cadru de Savel că, de
obicei, nu mai am nevoie de vorbe .
Pe de altă parte, faţă de el nici nu
po\I avea secrete, astfel că totul
este limpede ca lumina zilei. Ghini-
onul mare la acest film~ fost că am
avut o peliculă de sensibilitate sca-
zută, ceea ce ne-a împiedicat să. scon-
tăm pe efecte nocturne, pe clar-
obscururi, pe umbre, pe mis.tcre::e
atit de specifice genului poliţist. Pe
scurt, a trebuit să adaptăm filmul
la peliculă . Asta i-a dat ins un
alt atu: spectatorul va putea parti-
cipa la mistere, va fi un coautor şi
un persona1 al filmului.
Monteuza Iulia Vincenz: Datorită
peliculei de care s-a vorbit, s-au
tras cadre „ajutătoare" care să ofere
posibilităţi sporite montajului. Am
asistat tot timpul la filmări, şi ca
https://biblioteca-digitala.ro
 romanesc '12
un (alt) debut
LENI DACIAN,
DAR NU BALERINĂ
Leni Dacian, cunoscută solistă a
baletului românesc, admirată de spec-
tatorii din ţară şi cei de peste hotare,
a fost aleasă de regizorul Iulian Mihu
pentru a interpreta în filmul «Felix
şi Otilia» rolul Aurica.
«Regizorul Iulian Mihu - ne spune
noua actriţl de film - m·a văzut mai
întil la o repetiţie a unui balet. După
ce repetiţia s-a term inat, mi s-au făcut
cîteva fotografii, apoi, după cîteva zile,
am fost chemată la proba filmată.
Aşa am devenit Aurica. Mărturisesc,
trecerea de la balet la film s-a făcut
cu destulă dificultate.Una e gestul şi
m işcarea pe scenă, şi alta gestul ş i
mişcarea în faţa aparatului de filmat .
Una e trăirea scenică, alta e trăirea
cinematografică. Totuşi, la filmul «Fe-
lix şi Otilia», m-am simţit ca în familie,
atentie
tehnica• ! mtlto1· !
TRANS-COLORUL,
O MUZICĂ VIZUALĂ
-Trons-colorul sau dom inanta
- O noul «Legendl», Aurel Hi-
heles? Dupl «Legenda ciocîrliei »,
veţi realiza acum o legendl istori·
el, insplratl din opera lui Vlad
Ţepeş.
- Prima, «Legenda Ciocîrliei», scurt-
metraj, nu fusese decit pretextul unor
căutări ale mele mai vechi legate de
dramaturgia culorii. Abia «Legenda Va-
lahă» va dezvolta posibilităţile «trans-
colorului».
~
sau ... ca la operă. M-am identificat
cu personajul lnterpreţat. Familia mea
din «Felix şi Otilia» erau Aglaia. Simion
şi Titi. Venisem pe platou cunoscînd-o
pe Aurica din lectura romanului «Enig·
ma Otiliei» de George Călinescu . Am
crezut că ştiu totul despre Aurica,
dar de fapt nu şti am încă nimic. Re-
gizorul Iulian Mihu a dat în filmul
său o ·cu totul altă traiectorie persona-
jului Aurica. Şi a trebuit să mă obişnu­
iesc cu această nouă Aurică. Spre deo-
sebire de Otilia. această Aurică nu
are în jurul ei nici o enigmă. Dimpotrivă,
ea evoluează normal, trăieşte normal,
iubeşte normal. Aceasta e Aurica pe
care am vrut, cu ajutorul regizorului
Iulian Mihu şi al operatorilor Al. Întor-
sureanu şi Gheorghe Fischer, să o
realizeL Dacă am izbutit, asta o va
putea spune numai publicul.»
coloristică a emoţiei
- Aţi primit, îmi pare, şi un
premiu pentru Invenţia dumnea-
voastrl?
- Mai multe: În Australia la Adelai-
de, la Bruxelles - premiul UNIATEC.
Acum procedeul se brevetează în Sta·
tele Unite.
- În ce constl, de fapt?
- Uitasem că procedeul meu e mai
puţin cunoscut la noi decît în străină-
https://biblioteca-digitala.ro
Aurica, un ţ>ersonaj
tate. Cele trei filme experimentînd
trans-colorul: «Legenda ciocîrliei ».
«Fetiţa cu chibrituri»,cPrinţul fericit »
au fost foarte puţin programate în
ţară, presa (noastră) le-a trecut cu
vederea... În sfirşit ! Să vă spun mai
bine despre ce este vorba. Ştiţi că
într-un tablou dominanta coloristică d ă
cheia emoţi e i. Şi a idei i. Delacroix
şi-a conceput «Naufragiaţii» într-o
dominantă de verde-cenuş i u . Repi n
i nundă în roşu spectacolul lui «Ivan
ucigîndu-şi fi ul». Filmul color pleacă
şi el de la acel eaş i principii, dar
omite un amănunt : că în interiorul
ace loraşi secven ţe , în acelaşi cadru chiar,
sent imentele se pot modifica Or, dacă
vopsesc iarba în roşu, înseamnă că voi
fi obl igat să păstrez întreaga secvenţă
în aceeaşi dominantă, chiar dacă reia-
ţiile personajelor devin altele. Am
căutat deci soluţia folosirii culorii
tn mişcare. Trans-colorul permite
asta: să se modifice dominanta - cu
ajutorul unor lentile speciale - chiar
în timpul filmării secvenţei; să sur-
prind devenirea sentimentului, nu clipa
aceea încremenită, ca în pictură. Culoa-
rea va putea urmări astfel aceeaşi
sinusoidă emoţională ca muzica, apă-
rînd ş i dispărînd din cadru ca un leit
motiv.
- Dar nu va dubla muzica, nu
vor crea tmpreunl un pleonasm
artistic?
- Dimpotrivă, imaginea va căpăta
un volum emotional mult mai preg·
nant. Un exemplu : În «Legenda c10-
cîrliei» aveam nevoie să fac perceptibilă
o idee mai dificilă : Mama-Soarelui co-
bora din infinit spre lumea concretă ,
pămînteană şi coborîrea ei înseamnă .
ca cea a Luceafărului , acceptarea con-
cu o traiectorie nouă
diţiei de
albastră,.
muritor. Dominanta iniţială
·sugerînd cerul, se modifica
treptat spre nuanţe mai sumbre, în·
soţite de un cortegiu sonor format
din zeci de voci, armonii neliniştitoare
ce prevesteau moartea. Numai asociate
astfel,muzica şi culoarea în mişcare
- muzici vizuali - au dat efectul
scontat.
- Colaboraţi de mai multi vre-
me aa acelaşi compozitor•••
- Mă înţeleg perfect cu Lucian Me-
ţ ianu . Pentru «Legenda valahă» am
prevăzut fiecare detaliu de mişcare
a muzicii şi culorii, de rimă audio-
vizuală. În secvenţele în care îndrăgos·
titii se întîlnesc în vis, frazele pe care
le rostesc se suprapun, dau senzaţia
unei pronunţii simultan-:,creîno rever·
beraţii, armonii stranii. lntr-un proiect
de scenariu prezentat studioului, după
«Luceafărul», coborîrea - tot în vis
- se face pe rostirea simultană a
fiecărui vers al strofei de către '4
grupe vocale.
- Se mal tnţelege ceva din poe-
zle?
- Da, pentru că fiecare grup vocal
pronunţă versul într-o altă tonalitate
şi un anume cuvînt e rostit mai limpede,
detaşîndu-se de vers. Cuvinte ca «rază»,
«viaţă», «luminează», accentuate, vor
crea împreună ideea poetică a strofei.
Totul devine un fel de muzică vorbită,
care, concomitent cu reverberaţiile,
cu ecourile coloristice obţinute prin
trans-color, acţionează multiplu asu-
pra sensibilităţii spectatorului.
- A unui spectator cu precidere
romantic.
- Dar ce spectator nu e puţin ,
cit de puţin romantici!
Alice HĂNOIU
49
 panoramic
avancronică
NUNT A
DE PIATRĂ
Începînd de la titlu, filmul lui Dan
Mircea Veroiu se recomandă
Piţa şi
a fi o ecranizare (foarte) liberă a mate-
rialului literar oferit de Agîrblceanu.
«Nunta de Piatră» nu este titlul nici
uneia din lucrările scriitorului. Schi-
ţele care inspiră cele două părţi ale
filmului se intitulează «fefeleaga» şi
«la o nuntă». Invenţia cineaştilor se
vădeşte însă, de la titlu, a fi în spiritul
literaturii de la care s-a plecat. Nunta
este motivul fundamental, comun, al
celor două schiţe, chiar dacă în prima .
dintre ele doar voalul alb de mireasă
care drapează .fecioara de pe catafalc
aminteşte, în final, ele evenimentul care
nu va mai avea loc.
La Agîrbiceanu, ca şi la Hemingway,
«toate poveştile sfirşesc în moarte» -
şi nunta, ca leitmotiv al scrierilor sale,
capătă sensul secund,transcend ental, din
«Mioriţa». «Nunta ele piatră» nu are
însă nimic dintr-o incantaţie metafizică
pe tema morţii. M.e tafora din titlu,
pe cit de insolită, este pe atît de adec-
vată materiei artistice pe care o aco-
peră.
Într-un decor de piatră -surprins
de realizatori ' in Munţii Apuseni, . se
desfăşoară, vizual şi auditiv, două balade
jurnalul unui cascado 1·
LA LIMIT A
POSIBILITĂŢILOR
Venea iarna şi o dată cu ea, zilele
lurigl ale cascadorilor. Iarna se filmează
puţin. Atît de puţin, incit foarte rar
avem de lucru. Băieţii se adună. Unii
vin .de la filmări din Apuseni, alţii din
c.i ne ştie ce coclauri prăfuite. Încep an-
trenamentele de iarnă.
O sală mare, cam pustie, cu citeva
saltele şi ceva aparate. Şi mai sînt oa-
menii şi icnetele acestor oameni, ames·
tecate cu sudoare, gifîieli scurte, pri-
viri concentrate sau ochi închişi, cu
braţele lucrînd mecanic, ca pîrghiile;
trăgînd de haltere. ·
- Oă-i drumu'!
- Nu bate pe stîngul că te răsuceşti .
Con-cen-trea-ză-te !
So~y sare şi el de vreo două ori, apoi
încalecă o capră şi dă indicaţii:
- Bagă capul Îl! piept. O să păţeşti ca
l".lazilu ... ·
Mazilu e de două luni în pat. N-a
băgat capul în piept.
O trambulină elastică ii aruncă spre
tavan, apoi se răsucesc cu capul în
jos ; cind crezi c-o să se izbească dudu-
ind de salteaua subţire, corpul ruleazi
lin, primind şocul, · împirţlt pe zeci de
segmente. O dată şi încă o dată, 'i
încă o dată, de zeci de ori.
....:.. Nu bate pe stîngul ! Concentrea-
ză-te!
în aer ca un .
Ştefănescu, înşurubat
so
moderne, despuiate de aura romantică ,
urmărind destine pietrificate tragic în-
tr-un ev revoll.it.
Sîntem foarte departe de ilustrarea
unui text literar - de altfel el însuşi
zgîrcit în epică. Povestirile originale
avînd un pronunţat caracter oral, au-
torii filmului au dublat imaginea cu un
comentariu baladesc scris, cîntat în
falset şi Interpretat instrumental de
Dorin Liviu Zaharia.
În prima schiţă, realizată de Mircea
Veroiu, balada este vizualizată în com-
poziţii concentrate, fără adîncime, tri-
miţînd la tehnica icoanei, cu secvenţe
montate eseistic. Partea a doua, apar-
ţinînd lui Oan Piţa, este compusă din
cadre lungi, aparatul urmărind continuu
traiectoria personajelor principale,
acordind credit naraţiunii unitare, în-
tr-un spaţiu unitar. Imaginea semnată
de Iosif Demlan este unul din elemente-
le care unifică stilistic cele două părţi.
printr-o cultivare de rar rafinament a
virtuţilor peliculei alb-negru. Leopol-
dina Bălănuţă în rolul femeii solitare din
prima schiţă şi Radu Boruzescu împreu-
nă cu George Mil\ăiţă, în partea a
doua, sînt capetele de afiş ale distri-
buţiei. Val. S. DELEANU
tirbuşon, incredibil de sus, lo,dache, o platformă suspendată la şase metri.
sus la patru metri, întors spre pămînt, Care se întoarce cel mai aproape de
işi muşcă buzele. A ieşit bine, dar ar li pămint, care ţine cel mai corect picioa-
vrut să fie şi mai bine. Păun - curat. rele, care ... Saltelele sint puţine şi şocul
şi corect ca un bisturiu. Apoi începe
concursul. Care sare mai sus, care
dur. La filmare . n-ar accepta nimeni să
sară decit pe cutii de carton, dar la
închide cel mai corect, care ... De fapt, anţrenamente n-avem decît saltele. Cui-
acum începe munca. Fiecare vrea nota va, din intîmplare, i-a ieşit mai bine
10. Soby dă notele şi intră şi el în con- decit foarte bine şi Soby. strigă zim-
curs. ln aer, cu cele 90 de kilograme bind pe un colţ de gură.
ale lui, periculos ca o bombă; ceilalţi -Nota 15! ' ·
îi dau notă si se corectează după el. S-a terminat munca şi începe altceva.
Ceva nu prea definit. Băieţii continuă
Fuga, ca o explozie, ar fi trebuit
oprită în faţa peretelui, dar trambulina să sară, dar nu mai e concurs. După
nota 15 se lucrează în linişte şi mult timp
te aruncă şi băieţii pleacă în sus păşind
se auel eloar saltelele. care duduie. Bă'
din inerţie doi, trei, patru paşi, lăsînd
urme de tălpi pe verticală •i căderea ieţii au feţe îndirjite ca înaintea uner
filmări grele, dar la nici o filmare ,
de pasăre greoaie, lovită în zbor. După
aricit de grea ar fi, nu au atîta răutate
o ori, fuga nu mai e explozie şi sudoarea
împotriva propriului lor corp. E: ceva
cur~e acoperind ochii, curgînd printre
din nebunia care cuprinde oamenii
icnete ca de motoare uzate şi paşii se
de pe un vas care se scufundă. SflbY. nU
ridică din ce în ce mai greu cărînd
corpul pe perete. Încăpăţinarea oame- ma.i dă note. Se uită şi corectepf~.'
nilor şi refuzul muşchilor. Seamănă cările, sare şi el, dar pe nimerif: n'ii'I'
mai interesează notele. De fapt/ .'pe
tot mai tare cu nişte rable de maşini
' bl&ate în curse de viteză, cînd doar nimeni nu-l mai interesează nimic. Se
depăşeşte cu mult limita posibilităţilor,
motorul mai rezistă, dar frinele nu mai
şi cea mai mică greşeală înseamnă acci-
fac doi bani şi direcţia nu te ascultă
dent. Şi inevitabilul se proeluce. lllu
şi vezi că ar trebui să nu derapezi, dar
e un accident grav. E mică înălţimea,
cauciucurile uzate lunecă fluierind pe
asflat. Gurile oamenilor, strînse parcă dar de-ajuns ca cinci minute omul să
respire greu şi transpiraţia si-i ţiş­
a răutate, încercind să alerge cu ulti-
mele puteri spre perete, apoi întoar- nească pe tlmple. Apoi vine o lene
care se lăţeşte, aproape materiall,şi cei
cerea cu capul în jos, fără vlagi şi
care sint încă sus coboară pe scară sau
Izbiturile, şocuri necontrolate, obo-
îşi dau drumul în picioare.
seala care nu-l mai lasă să se concen-
Băieţii se îmbracă încet, cu mişcări
treze.
C i - S-a lfezat jos, nu mai poate sau rare, ca după o boală. Răsfiraţi pe
aleile Studioului se îndreaptă către
nu mai are chef. Îmi simt corpul umflat
de ~ şi de lene; s-au oprit şi cursa de ora 13. Poate se îiidupleCă
'oferul şi-i ia.
ceilalţi, încep discuţiile. Cinci-zece mi-
·Aurel GRUŞEVSKI
nute şi începe alt concurs. Se sare de pe
https://biblioteca-digitala.ro
 românesc
secvenţa aşteaptă
MONICA
$1 SOLDATUL
A 16-a secvenţl a decupajului rea-
lizat de Lucian Bratu după scenariul
lui Petru Popescu la cOrum în penum-
bră» - se numeşte amorf «Monica
şisoldatul» şi are drept indicaţie tele-
grafid : «cap linie autobuze, autobuz-
exterior zori». Secvenţa ar urma să
aibi 91 metri. Ochiul de gheaţl pe
care ţi-l Impune orice scenariu nu
poate si nu descopere, clipind înde-
lung pe dinluntru· (cum spune poetul),
ci în metrajul acesta se ascunde o
scenl. din acelea care pot face uneori
cit un lntreg film ...
Principala ei calitate provine din
caracterul ei neaşteptat; filmele noas-
tre au puţine scene neaşteptate . Se
asudi muk în scenaristica noastră pen-
tru a crea secvenţe «organic legate»,
«chemate de logica adind a subiec-
tului» şi de alte expresii... De foarte
multe ori, asemenea scene sint şi «or-
ganic legate», şi «puternic chemate»,
dar mai ales erup o şi mai puternici
pllctiseall. Ele sint «organice», dar
n-au nici o surprid.. nici o minune,
nici o tresărire. Nu tot ce decurge
firesc - şi zboarl... Scena aceasta
deloc fireasd pentru personajele fil-
mului - pare lnsl d zboarl frumos sau,
cel puţ in, pare d poate zbura.
E atit de neaşteptatl, Incit nici nu
e nevoie sl explldm prea mult ce
s-a intîmplat pini la ea. Pini la acest
«eap linie autobuze».... am urmlrlt
drumul dificil al unei femei trecute
de prima tinereţe, ducind dupl ea
doi copii deja adolescenţi, indrlgostitl
de un Radu, bărbat tinir, sincer egoist
şi egocentric - cum Petru Popescu
ştie să creeze UJC>r şi sincer. În acest
«exterior zori», sintem exact după
o rupturi Intre biirbat şi femeie, rup-
tura clasid marcatl de strigiitul prea
bine cunoscut al blrbatului: cM-am
săturatde dezinteresarea şi bunltatea
ta, de sentimentele tale nobilo... Fi-
reşte ... Monica a rlmas singuri pe o
şosea din jurul Capitalei, e vari, pustiu,
«departe un brîu subţire de lt~mini,
luminile Bucureştiulu i» ... Şi acum, aici ,
la un capăt de linie, în faţa ei, apare
'~2
FOTOGRAFIA
LUNII
soldatul - ;q:ezat pe marginea trotua-
rului, fumind, foarte tînlr, înalt. slab.
Monica rlmine lingi el - şi «tot dia-
logul (indici decupajul) trebuie sl fie
foarte firesc, calm, egal»... Aşa să
fie - dci ceea ce urmeazi e pe muche
de cuţit : acestei femei «are se apro-
pie de <!O de ani, palidii, nefardată,
ind frumoasb, li place sl stea lingă
acest tînir, tecu un craniu ras de cu-
rind», ii place pentru d se potri veşte
stlril el de spirit, llbertiiţil ei de cuget
- chiar dad nu virstel ... El o înţelege
Imediat şi-l propune una din acele
enormitiţi «literare» de care toţi sîn-
tem capabili: «- Nu mal fl tristl...
o sl vi implicaţi ... hai sl vorbim despre
greieri... Ştii ce lnsectl lnteresantl
e greierele?» ... Ea i1 va asculta. fumind
allturi de el, pinii cind, deodată, a
izbucni în plîns - pentru ca peste
6 metri de pellcull sl-1 vedem unul
lingi altul, într-un tramvai, adormiţi
pe «bancheta de doui persoane de
lingi taxatoare», sub privirea lndig-
natl a unul bltrin slab, «cu mirul
lui Adam Imens» ... Monica se trezeşte
brusc, inspllmintatl de privirea bă­
trinulul şi. . . - şi s-ar putea sl fie
foarte frumos, dacl totul se va desB-
iura «calm şi egal» ...
Radu Boruz.escu este Fel ix al lui nograf, este, în egali mlsurl, autor
George Cllinescu, aşa cum a fost vlzut al decorurilor de început de veac
personajul de scenaristul Ioan Grigo- dimboviţean în «Felix şi Otilia», dar şi
rescu, de regizorul Iulian Mihu şi de al decorurilor din afarl de timp ale
Radu Boruzescu însuşi . Radu Boru- filmului realizat de Dan Piţa şi Mircea
zescu este, de asemenea, llutarul lui Verolu dupl schiţele lui Agirblceanu.
Jon Agîrbiceanu, din «la o nuntă», Radu Boruzescu este, totuşi, în pri-
cel care este rlplt de mlreasl, displ- mul slu an cinematografic - un înce-
rînd cu ea pentru totdeauna. nu se piitor, un debutant. Un cvaprublu debu-
ştie unde. tant al marilor noastre speranţe.
Radu Boruzescu. de profesie sce-- foto : A : MIHAILOPOL
51
https://biblioteca-digitala.ro
 Ciner ama
filmul e o lume,
lumea .e un .film
Z5 de ani DEFA
Acum 25 de ani, ln Berlinul distrus
de război ii cu preţul unor dificultăţ i
greu de descris, regizorul Wolfgang
Staudte realiza în cadrul studiourilor
DEFA primul film al Germaniei demo-
crate, «Asasinii printre noi» - film
care atesta calităţile morale ale unei
noi cinematografii. ln prezent, studiou -
rile DEFA produc anual circa 20 lung-
metraje artistice şi 25 filme de televi-
ziune.
Nunta de aur cu Thalla
Este vorbe de «nunta de au r» a acto-
rului magh iar AntaJ Pager, laureat al
premiului Kossuth, n4scut o data. cu
veacul nostru. Pager, ale căru i reali-
zări cinematografice am avut prilejul
sa te apreciem prin intermediul a nu-
meroase pelicule («Cioctrlla», «Foto-
Haber• , «Oameni şi steaguri», «Fa-
milia Toth », «Sezun morb> etc.) a
păşit acum 50 de ani pentru prima oară
pe scena..
„O fată
în Australia"
Dese mnată înainte de a deveni ac-
tr iţă drept «cea mai frumoasă italiancă
din Tuniu, lansată apoi de producltorul
Franco Cristaldi (care tocmai căuta
febril un produs comercial tipic ~i
exclusiv italian «tip Bardot», bun de
vîndut cu profit serios pe piaţa inter-
naţionali) Claud ia Cardinale rămine.
in pofida tuturor concurenţelor. una
din actriţele cele mai solicitate, cu o
cod mereu in creştere - ş i nu numa i
pe plan comercial.
La fel ca Jeanne Moreau, care în 1965
nu s-a sfiit sl apară în tandem cu inega·
labila Bardot, Claudia Cardinale a accep-
tat meciul
relatat -
şi - după cum am mai
a apărut în 1971 alituri de
Bardot în «Incendiatoarele». Se spune
că vec i nătatea temutei Bardot
nu a eclipsat -o de loc. Anu l acesta ,
actriţa va apare în tragicomedia lu i
Luigi Zampa, «0 fată în Australia»,
avîndu-1 ca partener pe Alberto Sord i.
şiel un monstru sacru în materie de
comedie.

Copili turn...U pentru copii

«Lumină tntr8 ruinele cetăţii• este

Cu ocazia împlinirii vîrstei de 70 de
ani, regizorul Mark Oonskoi, realizator
a peste 20 de filme (printre care cele-
bra trilogie gorkianA) a fost decorat cu
titlul de Erou al Muncii Socialiste din
U.R.S.S. Cu prilejul sărbătoririi, cineas-
tul sovietic a declarat «Vreau sa tră­
iesc lntr-o veşnică nellniş1e; sa fiu
permanent preocupat de ceea ce ne
împiedică sa trăim lin i ştiţi; sa combat
mereu obstacolele„.• Dacă ne glndim
şi la Chaplin sau la Gance, tragem
concluzia cA profesiunea de cineast
te menţine tlnărl
Dan1ul documentari1tulul
titlul unui film realizat de copil şi desti-
nat copiilor. Este vorba de realizarea
pionierilor din Zittau (R.D.G.) care
lucreazA ele un an in cineclubul lor la
acest film artistic, povestind tntlmpl ă­
ri le prin care trec trei pionieri ln timpul
vacanţei de varA.
Colecţia «Stele».
fn editura Denoel a fost inaugurată
o noul colecţie - «Stele• - închinată
actorilor-vedete. Primul volum al co-
le<:ţ:iei : cJean-Paul Belmondo• - de
Robert Chazal. Urmatorul volum, ln
curs de apariţ i e, «Annie Girardob -
de Fran~o l se Gilles.

Johnny Hallyday a făcut ln toamna B.B. pierde t•Nn

aceasta un turneu prin întreaga FrantA.
Cu ctntecele sale. Documentaristul
Fran~ols Reichenbach - care inten-
ţionează sa creioneze un portret al lui
Hallyday pe peliculă - l-a urm!rtt pas
cu pas. Hallyday, excesiv de amabil,
l-a prezentat seară de seară, la. fiecare
spectacol, cu urm&toarele cuvinte (tex-
tuali): c Fraţllor, reputatul cineast care
face un film despre mine, se af\A aici.
E tn culise. O sa vi-l pre>int E un tip
tare. Are doua Oscar-uri. lată-I „. (aici
intra tn funcţiune zgomotul bateriei)
peşrr~~~c~:n~=~~e~~o~~~~at apărea
din culise ş i f!caa eforturi vizibile sa
păşească tn rltmul muzicii de fond
care-l tnsotea prezentarea ...
Catherine Deneuve, care pini la apa-
riţia ei tn 1063 sub auspiciul poeticelor
umbrele ale lui Demy era aproape o
necunoscutA, are acum o cot! care
depăşeşte pe cea a celebrelor Berdot
Moreau, Glrardot Dar p6rerea ei e
«cA box-office-ul nu are nimic comun
cu adevArata valoare a unei actrite».
ln aceeaşi ordine de idei, trebuie să
anuntlm cA de Funlts a devenit rivalul
Brigittei Bardot (nu tn materie de box-
office; tn acest sens a deohlt-o de-
mult), ca protector al animalelor.
Do Funa a prfmtt din partea Preşe­
dintelui Republicii cupa celui mai ferm
ap&rltor al drepturilor nocuvlntitoa-
relor.
Aşteptînd
pe Olesia
Recent a 1eş1t pe ecranele sovietice
filmul cOlesiu, realizat de regizorul
Boris lvcerl<o la studiourile cDovjen-
ko». Scenariul e Inspirat de lucrarea de
Căutînd să fie credincioşi spiri-
tului povestirii lui Kuprin - care
a mai inspirat o aJti ecranizare celebră,
c Vrăjitoarea» cu Marina Vlady în rolul
principal - echipa sovietici, cu Liud·
mila Ciursina în rolul principal, a
urmat sl aduci pe primul plan nu o
femeie «vecini cu miracolul». ci armo-
nia interloari a acestei eroine, «:un
suflet·pirticici din marele suflet al
poporului rus.»

Un film-aniveraare
ln studiourile din Sverdlovs k. reali·
z.atorul Baras Kalzanov tumeazA «Fron ·
tul nomad », film care va l eşi pe ecrane
spre a cinsti a 50-a an iversare a Repu-
blicii Populare Mongolia.
Bincile oferi spectacole
Clntăreţul Enrico Maclas a fost soli-
citat sl dea un soectacol la Banca
Barclay din Park Avenue-New York
în ora de pauza pentru prinL Nemai-
ştiind cum sa atragl clienţii, băncile
americane au hotlrtt si-i şi distreze„.
oferindu-le spectacole şi filme.
44
Fiime din luni
Sate l iţiivor lnlocui copiile de celu-
loid ale filmelor? Asociaţia na~onal!
a distribuitorilor din S.U.A. a şi pro-
pus membrilor ei un raport ln legătură
cu toate Implicaţiile acestei posibile
revoluţi i tn sistemul de transm isie.
«Imaginea şi banda sonoră vor putea
fi comunicate tn stratosferi., unde vor
fi recepţlona1e de un satelit Acesta
'8 va retransmite ia sute de centre de
recepţie care vor aproviziona sAlik! de
ci nema din zona lor».
Data premierei filmului proiectat e-
lectronic: 2" de luni după ce se va
obţi ne aprobarea Comisiei federale de
comunicaţii . lnvest~iile necesare: 198
milioane de dolari.
Un film de atmosferd :
OIes ia .
tinereţe, cu acela.şi titlu. a scriitorulu i
clasic rus Aleksandr Kuprin,
Războiul
lui Disney
Basmele povestesc despre cei buni
care fac din praf mărgăritare şi despre
cei care transformă orice ating în şerpi
şi năpîrci. Chiar ~i Albă ca Zăpada cea
imaculată a putut deveni, în viziunea
unor cineaşti de sexploatare, eroina
unor filme deloc imaculate. Iar eroul
copiilor, Mickey-Mouse, a fost trans-
format într-un traficant de droguri .
De asemenea, 18 magazine s-au specia-
lizat în vinzarea de poster~ur i în care
Donald·riţ<>iul , Pluto şi Popeye sînt
prezentaţi «în n i şte situaţii penibile».

https://biblioteca-digitala.ro
 Cinera ma
Sarah Bernhardt - exact acum„. 70
de ani. Şi cu toate d. relativ recent au
fost realizate celebrele .şi mult discu -
tatele ecranizări de mare performanţă
ale lui Olivier şi Kozinţev, capodopera
shakespeariani constituie un miraj, un
vis suprem pentru un cineast. Dovada?
Tony Rlchardson, furiosul regizor al
«free-clnema»-ului, cel care a scos fii.
nul englez din canoanele învechite prin
acel «Priv9'te înapoi aJ miniu, a abor-
dat şi el atit de des realizata temă ham-
letianl. Mizanscena este aproape con-
formă cu cea realizatl de Rlchardson
la teatrul «Dundee». «Dialogul va fi
Albă ca zaţ>ada sex-ploatată
rostit într-un ritm modern, halucinant»,
de comercianţii filmului .
declari el. Rolul Ofeliei va fl interpre-
Casa de filme Walt Disney a dat în
j udecată pe producătorii şi exploata-
torii filmelor şi poster-urilor «pentru ci
distrug munca de ani îndelungaţi care
a creat imaginea de farmec inocent.
iubită în toată lumea».
Campionul
devine regizor Ofelia şi Hamlet. in vemune 72,
semnat6 Richardson
tat de Marianne Faithfull iar cel al lui
Se ştie că fostul campion mondial
de ski, francezul Jean-Claude Killy, Hamlet de Nick Williamson (actor
mutt preţuit de Laurence Olivier).
se ocupă în ultima vreme de vinzarea
articolelor de sport, la Val d'lsere, in
regiunea care-i este familiară şi de
înregistrarea oe videocasete, pentru
casa de discuri Barclay, a unei serii de
lecţii de ski. Iar de la videocasete a tre- Filmul „Sforăria"
cut la realizarea unui film propriu zis:
«Schuss• («lmpuşciituraB) . Desigur, nu va fi realizat
denumiri simbolice, transpare evident.
E limpede pentru cititori că «Baronul»
reprezintă o sintez:l a trisiturilor acto-
rului Errol Flyn. d restul personaje-
lor sint Humphrey Bogart, William
Holden, Ava Gardner, Cary Grant,
Rita Hayworth, etc., etc. CI vila Clelo
Drive - unde a fost asasinad acum
doi ani actriţa Sharon Tate - este vila
in care a locuit Michele Morgan in
perioada cisătoriei ei cu autorul volu-
mului la care ne referim,Blll Marshall.
Desigur, personajele descrise n-au ră­
mas indiferente. Au intenţionat să-i
intenteze un proces lui Bill Marshall
ind de acum un an (la apariţia ediţiei
americane) dar au renunţat dindu-şi
seama d au fost scutiţi de dezvlluirea
unei întregi serii de detalii, pe care
autorul cărţii le cunoaşte. Se spune că
s-au temut a Bill Marshall să nu se
înfurie şi să nu publice un al doilea
volum (mult mai detailat). E interesant
însă de precizat că la apariţia
ediţiei franceze. fostele soţii
• le lui Bill Marshall - Michele
Morgan şi Micheline Presle - au pro-
testat mai vehement decît actorii de
dincolo de ocean. Un fapt e sigur. Din
pricina adversitlţilor pe care şi le-a
atros cu prilejul publicării cSfoririei»,
Bill Marshall nu-'i poate realiza pro-
iectul Iniţial: filmul «Sforirla»; pen-
tru că la origine actualul volum fusese
un scenariu. Dar atît dincoace cit şi
dincolo de ocean. nimeni nu vrea să
colaboreze la realizarea acestul film -
un film care ar putea fi cea mai virulentă
demitizare a Idolilor ecranului.
Maurice Bessy
îşi asumă
riscurile
Lui Maurice Bessy, ziarist (a
condus 38 de ani revista «Cine-
monde», a editat «Le film fran-
~ais» şi, din 1946,a realizat toate
ediţiile Buletinului Festivalului
de la Cannes, plus aproape o du-
zină de cărţi - Melles, Lumicre
Chaplin, Welles etc - un dic-
ţionar de cinema în '4 volume,
scenarii şi, după propria sa măr­
turisire, cca. 30 OOO de articole)
i se mai spune în Franţa şi «dom-
nul cinema».
Bessy (sau Domnul Cinema)
a preluat anul acesta funcţia de
secretar general al Festivalului
de la Cannes. (Fostul secretar,
Robert Favre Le Bret, a devenit
preşedinte). De semnalate faptul
îmbucurător că domnul Bessy
vrea să dea o orientare nouă
Festivalului, să pună accentul pe
s elecţie («numai filme bune»).
să nu acorde imporuntă as pec-
telor mondene şi ~ rormeze un
juriu mai tinăr («adld cu idei
proaspete»). Cel puţin aşa le-a
declarat recent Maurice Bessy
reporterilor care s-au grăbit să-i
ia interviuri.

întrebat de reporterul revis-

La editura Pierre Belfond din Paris
a api.rut recent volumul cla Combine»
(să·I traducem liber : •Sforăria») , scris
de americanul Bill Marshall, producător
şi regizor american care a cunoscut
exact dedesubturile, culisele cetitii
filmului-mai bine zis atmosfera scan-
daloasă şi de scandal în care trăiau zeii
ecranului, ajunşi la apogeul gloriei.
Identitatea eroilor «Sforăriei», chiar
dacă sint rebotezaţi de Marshall cu
tei L' Exl!_ress care este amintirea
cea mai plăcută după 25 de ediţii
ale Cannes-ului, Bessy a rlspuns :
«Faptul că am izbutit si-i Invi-
tăm şi să-l sărbătorim pe Mack
Sennett cind era deja uitat şi
trăia în mizerie. l-am făcut o ulti·
mă mare bucurie».
Marshall li asista pe Flyn
şi la probele de costume„ .

Prolagonişiii clmpuşcălum• :
Gallbert S1 Killy
un film Tn care decoru l naturale z!pada
din Val d' lsere. Protagoniştii: Danij\le
Gaubert (creatoarea vers iunii moder-
ne a Margueritei Gautier în «Camille
2000» de H. Metzger) şi fostu l campion
care nu a luat parte la jocurile olimpice
de la Sapporo, ci a deven it, tn 1972,
regizor şi actor de film.
Hamlet
ci ne-veri te
Cel mai mare actor din Hollywood
Care era cel mai man! actor al nulul - C lark Gable - şi toţi zeii !• Dar nimeni. niciodată, nu şi-a jucat atit
Hollywoodului! Sint din ce în ce mai zei ţele universului de mucava era u de conştient- decenii de-a rindul -şi
convinsi d era recent riposuul Mike fericiţi sJ fie pri mi ţi - contra bani atit de desăvirşit rolul - in citadela
Romanolf. Nu vă încordaţi memoria grei - în casa autenticului prinţ Mihail marilor actori - ca ne-actorul Mike
- nu a ~ în nici un film: en. Alexandrovici Dimitri Oblenski Ro- Romanoff. Nu spunea Buffon că geniul
proprietarul unul restaUrant de pe manoff, frate vitreg cu ţarul Nikolai . este o lungă răbdare! Poate de aceea-
Beverly Hills. Celebrităp ca Humphrey Foştii cowboys şi fostele dactilografe cind au început să transpire unele veşti
8oprt JÎ ~ Cooper &ceau coadi alde John Gilbert - care pronunţa despre adevărata sa identitate - mari i
ca să obţină o masă proast:L Iar Spencer Tolstoa ş.i ere.dea că Immanuel Kant actori au continuat să-l frecventeze
Tracy, tocma.i irtt.on di.nu-o cillt.orie e un ampion de baseball, erau măgu ­ din admiraţie şi respect pentru meserie.
în Angl ia. unde fanii veniţi la tari si-i liţi de b.miliarita.tea şi manierele alese Recent, la inmormîntarea veteranului
intimpine au căJcat in ptdou'e: afp a.le prinţului . De accentul distins al de 78 de ani, s-a adunat tot Hollywood-
călăto ri printre care şi pe Arturo celui ce a studiat la Oxford, Eton . ul. Frank Sinatra a vorbit mişcător
Toscanini (bria.nicii pomenesc cu umor Heidelberg, Yale, Prlncetown, Harvard ş i şi-a luat un pios angajament : să

a la Richardson de «Bătălia de la gara Waterloo»); şi Cambridge.'

deci Spencer Tracy ~ bucurat ca un Prinţul care a fermecat Hollywoodu l
copil că a putut rezerva pentru fiecare se numea în realitate Harry Gergu-
• facă un film despre nobilul său prieten
Romanoff-Gerguson, prinţ de Brooklin.

vineri la Romanoff Uft separeu penuu son. a crescut într-o suburbie din
Prima ecranizare dupl «Hamlet» o clubul lui de irlandezi. c Regele» ecra- New York .şi a studiat la orfelinat . Maria ALDEA
realiza Clement Maurice cu actriţa

https://biblioteca-digitala.ro
 -
aner ama _ O nouă
„Love Story"
Recent apiirut pe ecrane, fllmul Nadi-
a, b, c ... ne! Trintlgnant, «Asta li se lntimpll
numai altora• (premiul cTriumph» al
···X, y, Z cinematografiei franceze~ . a
nou tandem cinematografic: Deneuve-
lansat un

M"5trolanni. Deveniţi apoi Uza şi Gior-

gio (eroii unui nou fllm, «Clinele Me-
lampo») Cacherine Deneuve şi Marcello
• Neda ARNERIC este o foarte tinără actrl!A Iugoslavii (19 ani) care a fost, Mastroianni au continuat colaborarea
pe rind, parte.nora lui Maurice Ronet (lntr-un film de Robert Enrico), apoi a lui
Richard Burton (ln filmul despre Mareşalul Ttto). Deci, o nouă vedelA lnternatio-
sub îndrumarea regizorului Marco Fer-
nalA la orizont
reri. care şi-a instalat echipa în silbatica
• AlekHi BATALOV turnează lntr-o coproduclie cu studiourile cehoslovace insuliţă ~valio, aflată intre Corsica şi
- o adaptare dupa cJucitorul• lui Dostolavskl. ln afara lntarprat!rll roiului prin. Sardinia, "!: -să realizeze o poeticii po-
ci pal (rol creat şi de G8rard Phlllpe), Batalov semneaza scenariul, regla şi deco- veste de dragoste (tema favorită a anu-
rurile acestei ecranizări . lui 71 a început să Invadeze ecranele Doi din cei trei eroi :
a Paulo BIELIK, pionier al studiourilor slovaca •Koliba•, semnează noul film j i în 72) într-o ambianţă insolită . Lizo Ji Melom~o
«'frai martori• - o povestire despre trei intelectuali care au luptat pentru allb&-
raraa naţionali a poporului slovac ln anul revoluţionar 1848.
• MireHI• DARC tumeazli la Nisa sub lndrumaree regizorului care a lansat-o
- Georges Lau1ner. Tttlul filmului: cCamuflajul1. O noul lncercal9 de a demasca
aclivltatea traficanţ!lor de droguri. Partener: Mlcllel CC>ltSTANTIN • difuf'.area
• Danielle DARRIEUX a salvat comedia mu~ical! de la nautragiu. Este ceea
ce se afirmi ln momentul de faţjl în presa francezi. Şi nimeni nu se reiert la suc-
cesele mal vechi (• Primul rendez-vous>) sau mal recente (•Domn işoarele din
Rochefort• ), ci la faptul ci pe o scena londonezi a cu,certt Inimile spectatorilor
Ce vom vedea în 1972
. a salvat de la eşec o operelA foarte discu1ebili - • Ambasadorii•. Faptul ci ln luna februarie se poate lui Beatrix Potter• , realizări importante

~ Alain DELON a lnceput !urnirile la un nou film semnat de Jean-Pierre

oc ky. Pelicula tnfiţişeezi activitatea nocivi a traflcanţllor de arme şie intitu-
lat.li •Şi grenada e un fruct».
vorbi despre repertoriul acestui an
este, cred, dovada unei substanţ iale
ameliorări a activităţii de documentare
ala studiourilor engleze, un desen
animat de lung metraj al studiourilor
japoneza, •Motanul lnciljal» şi •Ahl
şi Nastia astal• realizat ln studiourile
.':.~~~= ::":u~~~ F°t1':n"'u1f': =~~m:"~~:'c!'„~:ia.~la.:,e;::~
şi investigare a producţiei mondiale
! 1

neezi tn Anglia. Parteneri: debutantul MichMI JAYSTON, cirule I se prevede

de filme, activitate dusa de serviciile
da resort ala Directlal Difuzării Filme-
o carlerl strtluc111.i actorul lsraailan TOPOL, care a lnreglstrat un Imens succes lor.
lntarnajlonal ln ecranlzaree dupa povestirea lui Şalorn Aleham, cVioari pa aco- Aş spune de la bun tncaput că aten -
per i ş•. ţia noastra s-a înd reptat cu precădere
• Bekim FEHMIU . (protagonistul celebrilor «Ţigani feric~i• de Petrovic) spre depistarea ş i adu cerea pe ecrane
sovietice.
Pe de atti parte filme din producţia
mal veche a altor ţlrl, dar de o certă
valoare artistică şi tematica, au fost
Incluse acum tn repertoriu ş i vor apă­
rea pe ecrane chiar tn prima jumătate

a iutl~~e acestea:
1oaci rolul unul medic lntr-un nou film Iugoslav despre partizani, un film de su s· a acelor opere cinematografice care
dezbaţ lntr-un limbaj artistic elevat.
pisJ~~ti~~atB~~:'t~'.~ ~~\~'::~~u~~:torle. El turnează în prezent ln filmul
1
probleme majore. de o str ingentă actu - •<Marea hoinăreal ă », fil mul lui Gtlrard
«A sasinul•,unde I s-a lncredinlaf rolu~ unui apiritor al legii. 1at~0~e v:c.:tă~:':temporane. ~:z.sav!~d;;I ~~",!~[P~~t~~d~~a~i~ d~
! !~~~K:a~~:~.;v~~~~::~:!u~:;~l~~a%a;~:~;;;,~:.rin"!:~~~~:zr~
naazi in Austria, sub lndrumaree regizorului Lee H. Katzin, ln clntllnlre la Salz-
„ A ~asinii ord inii» de Marcel Carnâ
( Franţa); «Mărtu r isirile unul comisar
cea mai bună comedie cinematografică
occidentala din ultimii zece ani; 1Cel
burg•. de poliţie fă c ute procurorului repu - mai bun candidat» cu Henry Fonda ş i
• Jan KIEPURA (24 de ani) clntii melodla-refren din coproducţia sovieto- blicii• de D.amiano Damiani (Italia); Clift Robertson ln regia lui Franklin
ltaliani • Cortul Roşu„ Numele siu are o sonoritate sugestivi. Tinirul Jan este « Viaţa de familie• de Krzysztof Zanuss i Schaeffner (o virulentă dema.scare a
lntr-adevAr fiul celebrului tenor şi actor de film Jan Klepura, precum şi al nu mal (Polonia); «Eliberarea lui L.B. Jones» ma ş ini;l t iilor poli ~e prilejuite de alege-
rile prazldentlale din S.U.A).
~~:~rt::~~. c:,r:~~: ~~:e~c;rn~:.::a; :!r:.:r7~~:'t11:~ru~~~g:~~j
da Wiiiiam Wylar, (S.U.A).
p.n Dupi binemeritatul succes de ca re ln acelaŞI timp Direcţia difuzării
dintre birbat şi femelu ,constttule şi o garanţie ci aceastii peticu li va flo comedie
spumoasa. Inedite ln aceastii comedie - care-şi propune ai demaşte tarele so-
s-au bucurat tn fata spectatorilor no ş ­
tri filmele «Bitălia pentru Alger» şi :~:~~ic:~!'~~~~~~~!:t~:,:::c;:
clelAlli americane - vor fl lnsi desenele celebrului creator de filme de animatle, «Z\ Diracjla difuzării filmului şi-a con- mai pu ţ in cunoscute public ului nostru:
centrat atenţia asupra cunoaşterii ş i ţă rile arabe, lările afro-asiatice, lirile
Jl'~:O'!::~c:s~~;i:;~l~~"~~1~s:fe~rtt"~1:: ~ ~·izbu1tt o axpe-
1

ar~~~ i:i~~~atografiile
achlzili onări i unor filma plasate net
r ienlă unici, dupa cum o caracterlzeazi presa. A reuştt s6 realizeze unul din cele in categorta «filmelor politice». aceotor
mal interesante filme de anticipaţie din Istoria cinematografului. Numele eroilor: • Repertoriul acntul .,, va cu- llri a-au tl .... cit.va filme:
SEN 5241 , THX 1138, LUH 3417. El trilesc pa su~ralaja planetei Terra, au craniul prinde ...,.i„ . «Opiul şi bita• (Algeria), «Chile '71 •
ras şi poartă n işte costume de cosmonaut albe. ln decorurile reale din San Fran- 1 «Sacco ş i Vanzetti » de Riccardo (o productle italo-chilianl), • Emiliano
.Montaldo (productle italiană) pentru Zapata» (Mexic) şi «Sentinţa• (Cuba).
cisco (clidlŢi ultra-modeme. tunele şi galerii subterant; a fost creat un univers
alb. IAptos, un univers al roboţOor. , care Interpretul principal Riccardo • fn sflrş;ţ fn· studierea şi cerceta-
Liubov NEFEDOVA joaci rolul Geniei, fiica unui general, in noul fîlm Cucciola s-a văzut distins cu premiul rea producţiei de filme din diverse lări
•
pentru Interpretare masculini la Festi- s-a Impus şi Ideea unul repertoriu de
sovietic • Ti-11• de Nlkolai Moskalenko. Genii se mirltii cu muncitorul Alaksai
(Evghenl Klndlnov) dar nu rezlslA mutt timp ln locuinţa mici din cartierul munci- valul internaţional da la Cannes 1971; o lnaill tlnutA artistici bazat pe operele
toresc. fuge şi doreşle totuşi ca Aleksai ai vini s-o la înapoi. Film-confruntare, filmu l lui 8o Widerberg • Baladă pentru unor realizatori de frunte.
film cu ti-i şi d-re tineri. Joe Hill• ca şi •Noaptea Sflntului Ion• Vlttorlo Oe Sica («Gradina lui Flnzi
• Stanlalav ROSTOŢJ(I, realizatorul filmului • Si aşt~ptim .Pi ni luni„ a de Vange Sanjlnes, film tn care ni se Contini»), Gilio Pontecorvo («Quei-
lnfilişează un tablou crttlc al realităţ i ­ mada») Fellini («Clovnii• ), Rene Cle-
in1 t- J>Ut turnl.rile la « Dim i neţile sint pl6cute ~ici•, adaptare dupl romanul
lor politico-sociale din Bolivia, real i- ment (<Casa da sub arbori»), Conrad
lui Boris Vaailiev.
zare considerată dintre cele mal re- WoK (<Goya»), John Frankenhalmar
• 8 - a STltEISAND (actriţa cu cel mal mare box office in materie de prezentative pentru cinematografiile ( «Cilireţll • şi • Paraşutiştii>}, Walt
film muzicaO şi llyM O 'NEAL (cel mal cotat actor american din generatia sa latino-americana. ln acaastii zoni a Disney (cBamby»), cAklra Kurosawa
de la ouccesul repurtat ln •Lo„ Story•) au - n i t parteneri ln filmul •Ce se
repertoriului vom lnUlni de asemenea (cOodeskaden1), Jacques Tati («Tra-
aude, doctoru - ...11ut recent pe platourtle americane. -
filmele • Războ i ul minelor• , o produc- fic»), Fran~ola Truffaut («Copilul săl­
• U.O 1'08NAZZI cu• ln momentul de fa1I roedele unul succes bine-
„
meritat ln comedia «Vino ai lei ca!Mua cu noi• stl,...._cascade de rls. ln vii-
torul du film, regizorul Oino Rlol R !reniforma pe Tognazzl lntr-un poli~st
l ie a studiourilor din R.P. Chinezi
precum ş i • Lupta contlnub realizat
batic»), Stanley Kramer («Binecuvln-
taţi animalele şi copiii»), Arthur Penn
da cinaa,stil din R.P.O. Vietnameză . («Micul om mare>iHenri Colpi (•Feri-
veros. alerglnd pe urmele unul escroc, rol lntruchlpat de Vltl8rio CilASSMAN. Repertoriul cinematografic va mal
• N.ulia VAllLEI (U.R.S.S.) şi llOdiger JOMITSCH (R.O.G.) sini pr<>- cit ca Ulisa>), Richard Fleischer («Tora
cuprinde o seamă de filme destinate Toral»). Larry Paerce (•Incidentul»).
tago niştll unei noi coproducţii sovieto germane lntitulatii •Biscu~ll negrii„ care
ti neretului şi copiilor. John Sturges (• Naufragiaţii &paliu-
va fi turnata. ln atudiourikt din leningrad. Acţiunea filmului se desfl.şoari la Mos-
c.ova şi Berlin, in primii ani dupl Revoluţia din Octombrie şi se insp i ră din memo- .!,~;:,'p;:.'J':.":i ~~m: I~~~ lui»), John Torit (• Toamna Ceenllor>).
Vom urmlri de asemenea aducerea
'I de_..,,
lu!i'!:j~A°Jo~"~:r~:T:::n?z:!'~~ai piese satirice clasice - cNun- sub mare», ambete producţii akt stu-
dioului Watt Disney din Statele Unite.;
operativi pe ecrane'8 noastre a filme-
IOr din producţia curentA care se vor
ta•
KO~(• debutâ
• •
„
w~nokl . Roturtle principate vor ft l...,_tnţ&tt ectortlor Maya
eV""" de fwnlU.1) fi Dmtlel OLllllYCHSKL
W~ Romeo din -.lunea z.tllNlll •lui - - fi Julieta•,
«Abai şi fratele sliur, o alti producţi a
a studiourilor poloneze, «Aleargă re-
remarca tn cursul acestul an.
Mihai DUTA
pede şi aleargi liber» şi • Povestirile
vaa.,..
„
lntr- rolfomtt~celui 1n1arp.-de reg-..t ectorfrancaz
64rlllOI Pllffip9 cfant.n i. Tulti-„ E vort. de filmul ci.a rlzbol at i. rtzbol•
e.m.n1
pe care-l tumeezl, le Viena. Bonlerte, autorul «Angelicilor•.
Şef de serviciu la D.R.C.DJ.

R uti r1ca CINERAMA - red.H:l.tl.1 Oe l aur<1 l. OS ,-1 N

54

https://biblioteca-digitala.ro
 Doriţi ai petreceţi ctteva zile de recreere, într-un decor pitoresc?
Numeroase hanuri, moteluri •i. cabane ale cooperaţiei de consum, si·
tuate pe principalele trasee turistice, vi stau la dtspozlţle ,1 tn acest
sezon.
Ele vi asiguri camere confortabile, cu incllzire centrali, restaurante
cu delicioue oreoarate culinare, produse de cofetlrie •i băuturi.
Daci iubiţi natura, confortul, daci doriţi ai faceţi sporturi de iarni,
vi invitim la:
Hanut RUCAR-Argeş; Hanul VALEA URSULUI -Arge,; Hanul
BRAN - a,_.ov; Hanul CHEIA - Prahova; Complexul turistic SLA-
llllC; Cabaoa BUCIN - Harghita; Hanul URSU NEGRU - Sovata Mu·
re,; Hanul BUCURA-HAŢEG - Hunedoara; Motelul ILl!!5E$Tl-Suceava

CINEMA
Redacţia şi adllllnlst,..ţia'.
Rrezentarea art\stfrl: ANAMARIA SHIGHELSCHI pre zentarea grafică: CORNEL DANELIUC
Plata Sdnteii nr. 1~RJli

Pentru cititorii din străinătate, abonamentele se fac I~

Intreprinderea de comerj exterior clibri», Bucureşt~omAnla
Exemplarul S lei Tiparul executat la ~
telex \"225, CaiŞa Victoriei 126, Căsuţa poştal.li 134-131i. Combinatul poll.,..nc _
~, 0!7 cOua Sclnteib - Bucur-.d _
https://biblioteca-digitala.ro
 2
lun ar A

„„,„„ffi
ma
c i n e m 1 t o Q r • I 1 c I

https://biblioteca-digitala.ro