APĂRAREA NAŢIONALĂ
Ct^mxntfiRirtcri;n£teu:iKu:iEl£i£tEU!t£unEi£tEiEtEu:i£!UC!E!LK!iietEi£!rtEieiru:i£!Ki raeieieraimnRinKieunnetEunetKiEtieisieuiiEtEiELEiriEucLcucLciCLKiLSLEiKiuiEU!
C r ă c i u n u l
» P entrucă nac est an oraşele in special au denaturat caracterul tradiţional naţ
şF
n alist şi creştin al Crăciunului rom ânesc, publicăm acest studiu, apărut şi]n rev ista
„Izvoraşul” a părintelui D um itrescu dela M ehedinţi, care fix ea ză odată m ai m ult co­
m andam entele acestei sărbători naţionale, cari ar trebui im puse prin opera de Stat —
Dintre sărbătorile noastre religioa­
se, C r ă c iu n u l pare a fi cea mai în­
semnată. Şi aceasta nu numai decât
pentru semnificaţiunea lui relig'oasă,
ia care ne vom opri un moment, cât
mai cu deosebire pentru c e a la ltă s p e ­
c ific ă (e tn o g r a fic ă -fo lc lo r ic ă ) — ade­
vărata ţintă a cercetării de faţă. Din
-acest punct de privire sunt îndrep­
tăţit să afirm că sufletul românesc
care are atâtea comuniuni cu sufletul
european şi universal (până la înăl­
ţimile nebănuite ale căruia s’a ridicat
în aşa de scurtă vreme, în toate di­
recţiunile) — se separă, aici, cu to­
tul, ocupând un loc aparte, prin ma­
nifestările bogate, pline de demnitate
şi de strălucire, multiple şi caracte­
ristice — în care îmbracă această
sărbătoare a întregei ‘creştinătăţi.
Concluzie: tot acest complex de
manifestări constitueşte un fragment
al fiinţei noastre etnice (indiferent
de unde le vom fi luat sau moştenit)
o frântură însemnată a specificului
românesc.
Dar mai întâi cari sunt notele
(constitutive ale acestui caracteristic:
ce vede şi cum înfăţişează sufletul
poporului (căci, neîndoios, acesta este
singurul şi adevăratul suflet româ­
nesc) această sărbătoare, cum se cir­
cumscrie C r ă c iu n u l r o m â n e s c ?
1. Fără îndoială: o să r b ă to a re :
Astăzi avem o zi m a r e
şi •
I n c e a stă se a r ă sfântă
S e a r ă mare-a lu i A j u n
Şi, în fin e:
Ce s a r ă -l a c e a stă s a r ă ?
S a r a - i mare-a lu i A ju n ...
o ri:
Mare-) s a r a d e a s tă sa ră
Aşa dar: ajunul — o z mare, tar
tCrăciunul — o sărbătoare sfântă —
anunţată cu multă veselie şi voe
bu n ă:
O ce v e s te m in u n a tă :
sau:
S c u la ţi, s c u la ţi, b o e r i m a r i
ori, înfine:
Fă-te vesele, domnii bunu.
,
Această anunţare se face d e cu
p-oaptea — oa un adevărat eveniment:
Hsau:
Ia s c u la ţi
B o e ri, s c u la ţi
Ia sc u la ţi,
B o e ri, b o g a ţi
b) apoi în pezentarea continuă (ca
S c u la ţi, s c u la ţi, b o e r i m a ri,
un adevăat refren), — în unele co­
S c u la ţi v o i, r o m â n i p lu g a r i,
linde a „florilor dalbe“ — a neştir­
V ă s c u la ţi ş i s lu g ile . bitului simbol al naiviităţii. Să adaog
ori, în fine : ideia preţioasă că — in cântecele fă­
Ş i te sco a lă , c e s t d o m n b u n ră acest leit-motiv intercalat, ca ace­
S c o a lă şi p e f e ţ i i tă i. la de mai sus — cuvântul dalb (sau
F e ţii tă i şi fe te le . alb) vine să ne ţie trează aceiaş idee
Cam astfel încep o întreagă cate­ morală a bunătăţii?
gorie de colinde — manifestări poeti­ c) Dar lucrurile prezintă încă un
ce poporane ocazionale provocate de aspect: epitetul de bun vine să se a-
acest eveniment.
Dar caracterul de măreţie al aces­
tei zile reese şi din p r e g ă tir ile pe cari
colindătorii le insinuiază: sculaţi, bo­
eri, zic ei.
Că n u - i v r e m e a d e d o r m it,
C i-i v r e m e a d e ’m p o d o b it
Sau:
V r e m e a e să v ă g ă tiţi,
C asa să v ’o m ă tu r a ţi,
M a sa să v ’o în c ă r c a ţi
Ori:
Ş i fă fo c u l m a r e , m a r e
Ş i a p r in d e -o lu m â n a r e ,
Ş i- o lip e ş te ’n tr é ic o a n e
’N tin d e m a s a
'N to a tă ca sa .
P e s te m a să
G râ u reva rsă
înfine, ca mai multă atenţiune pen­
tru sfinţenia acestei zile:
S c o a lă s lu jn ic ile
S ă m ă tu r e c u r ţile
C u v â r f u l c o s iţe lo r
C u c ă lc â iu l c is m e lo r
Aşa dar — o primă caracteristică
aceea de să r b ă to a r e d e fr u n te .
2. Mai departe cântecul se grăbeşte
să precizeze c a r a c te r u l sa c r u — reli-
gios-creştinesc — al sărbătorii, a n u n ­
ţa te prin steaua, luceafărul „de ’m-
părat“.
S te a c o m a tă , s tr ă lu c ită
P e n tr u fe r ic ir i m e n ită
care s’a arătat pe cer şi despre care
4— în altă cântare — se spune că
mergea înaintea crailor, călăuzindu-i
spre Noul născut — adică exact cum
povesteşte relaţiunea biblică.
Care-i acest eveniment ?
A z i e z iu a d e C ră c iu n
D e c â n d D o m n u l s ’a n ă s c u t
sa u :
S ’a n ă s c u t D o m n u l p re a S fâ n t,
D u m n e z e u p e -a c e s t P ă m â n t.
3. Şi dac’ar fi numai atât, dar a-
ceastă întâmplare găseşte un răsunet
profund în perfecta religiozitate po­
porană care vede în Naşterea Mân­
tuitorului, nu numai un eveniment
strimt, al unei comunităţi (fie ea vas­
tă ca aceia creştină) — ci o binefa­
cere a întregii omeniri. Intr’adevăr,
cercetând mai departe producţiunile
amintite — ne va suprinde legătura
nouă şi nebănuită pe care o face a-
eest suflet anonim între amintitul e-
venhnont religios şi r e n a ş te r e a n a ­
tu r ii.
C ă D u m n e z e u s ’a n ă s c u t
Ş i p ă m â n tu l l- a fă c u t
Ş i c e r u l l- a rid ic a t
sa u :
Ia tă lu m e a că ’n flo r e ş te
P ă m â n tu l că 'n n tin e r e ş te
C â n tă ’n lu n c ă p ă s ă r e le
S
L a fe r e a s tr ă r â n d u n e le .
-astă credinţă atât de adâncă în-
;:nată, unită cu sentimentul de
rie iniţial, ca potenţându-se, a-
uneori, la admiraţiune accen-
surprinzător: regăsim aceeaş stărui­
toare imaginaţie naturală care, înce­
pând să se precizeze în c o m p a r a ţiile
din p r o v e r b e şi m e ta fo r e le -a le g o r ii
din g h ic ito r i, oapătă amplitudine a-
devărat artistică în a le g o ria m o r ţii şi
p o r t r e tu l C io b a n u lu i M o ld o v e a n , p e r ­
s o n ific a r e a M o r ţii sau s im b o liz a r e a
n u n ţi i prin acea vânătoare crăiască.
4. La acestea vine să se adaoge o
nouă idee: aceia a s a c r ific iu lu i s u p r e m
ca rezultat imediat al altruismului
măreţ de care a dat cea mai sublimă
dovadă personalitatea dumnezeiască
a Mântuitorului:
D u m n e z e u f i in d d in fir e ,
A i lu a t c h ip d e -o m e n ir e
C a să n e sc a p i d e p ie ire .
şi mai preds :
F iin d , T u , îm p ă r a t m a re .
T e - a i lă s a t la m u n c i a m a re
Ş i te - a i d a t la c h in u ir e
D e a ta b u n ă v o ir e
Ş i te - a i d a t la r ă s tig n ir e
C a să n e d a i n e m u r ir e .
5. De aici: ideia etic ă , sentimentul
de m ilă şi de b u n ă ta te al Mântuito­
rului:
C ă m ila T a , o p re a B u n e ,
C in e o v a p u te a s p u n e ?
care s’a sacrificat pentru omenire,
spre a o scăpa de păcatul originar:
O, Iis u s e , n u m e d u l c e !
N e - a i sc ă p a t p r in s fâ n ta C ru ce,
D in o sâ n d a s tră m o şe a sc ă
Ş i d in m â n a d ia v o le a sc ă
Natural că în faţa acestei bunătăţi
divine — nici omul nu poate rămâne
indiferent:
Tot aşa cum în Naşterea Mântuito­
rului, poetul anonim vede schimba­
rea naturii — în această bunătate
vede un început de îmbunare a su-
flutului omenesc. De aci, pedeoparte,
acea frequentă înmugurire de ele­
mente etice, pe de alta — semnifica­
tivele urări finale — toate în măsură
să dea pe fondul sănătos şi perfect
moral al sufletului poporan.
Iată câteva:
a) In însăşi înfăţişarea noului năs­
cut :
N ă s c u tu - m i- a u n d o m n tâ n ă r
D o m n tâ n ă r ca D u m n e z e u
T in e r e l şi fr ă g e ţe l,
Ş i m i- ş i fa c e - u n sc u tic e l,
S c u tic e l d e b u m b a cel,
F a şă d a lb ă d e m ă ta s e .
Pluguşorul lăncierilor din Capitală
Lăncierii sectorului I Galben
căpitănia „Octavian Goga” de
sub conducerea d-lui avocat Luca
Sindile a organizat de Anul Nou
colindul cu pluguşorul, făcând
urări fruntaşilor partidului nos­
tru din Capitală şi bunilor ro­
m âni.
Grupul de colindători a fost
compus din douăzeci de lăncieri
conduşi de studentul Petre B âr-
zu, şi anum e : Popovici Grigore,
Vlezek C-tin, B odca C-tin, Pâu-
şescu I., Petrescu Mihai, Perde-
IueaD -tru, Nicoară D., Cuţic L.,
Neacşu Al., Anghel Chirilă, Şer-
ban Petrache, Păunescu I., Matei
mm f i ii I iii« a t e r i i Soli
Lănclerii partidului National­
er estin din Dolj au aranjat şi anul
acesta tradiţionalul Pom de Cră­
ciun. Cu această ocazie localul lăn­
cierilor din cart. Madona Dudu era
plin până la refuz de mulţimea ve­
nită la această sărbătoare prezi­
dată de însuşi d. PUIU PLESIA,
preşedintele organ t.aţiei locale.
Serbarea a început prin intonarea
rugăciunii după care S. Sa pr. paroh
Theodor Mirescu a oficiat sfânta
slujbă, răspunsurile fiind date de
corul lăncierilor.
După oficierea slujbei, pr. MI­
RESCU ia cuvântul arătând însem­
nătatea gestului frumos făcut de
lăncierii oare s’au gândit la lumea,
nevoiaşe a mahalalelor locale.
D. avocat FRUMUŞEANU vorbeş­
te despre însemnătatea tradiţiilor
In numele organizatorilor şi al
lănaoH or eorbeete . ja n m n ia r* 1’!,.
% Pagina săteanului şi a muncitorului creştin
r o m â n e $ c
dauge fără greş lângă diferitele de­
nominative. Astfel, domnul nou năsr
realităţi: o listă de cântece cu carac­
ter patriotic sau erotic (uneori chiar
S s ito a pomu’ui de Crăciun
cut e sau: „Domn bun“ sau „O, prea
b u n !“, gazda este „bună“ şi colindă­
exotic în care) M o ş - A ju n u l (sărbă­
toritul) ocupă abia A din numărul
La Fa^is
torii au exact aceeaş calificaţie etică: bucăţilor.
S c o a lă , scoală, g a zd ă bună, Să mai adaog că unii dintre cei Din iniţiativa doamnei láncul es- |
C ă buni o a s p e ţi că v ă v in , mari duc desconsiderarea şi interna­ cu directoarea şcoaiei prim are R o- j
O a s p e ţi b u n i c o lin d ă to r i ţionalizarea creştinismului atât de m âne de la Issy-les-M oulineaux I
sau: departe, încât apelează chiar la... cân­
F ă - te v e s e l, D o m n u l b u n . tece străine, de multe ori cu chiar şi a A rhim andritului Laiu, sups-
C ă v ă v i n ju n ii buni, cuvintele limbii respective. korul Capelei Române dim Pariss
J u n i i buni c o lin d ă to r i Să mai amintesc faimosul pom d e s’a organizat — sub patronajul
d) Aceeaşi, preocupare generoasă înC r ă c iu n care fără să aibă nimic tra­ M inisterului, — în localul Bise-
urmările negative: diţional românesc — a cucerit totuşi ricei o serbare a pomului de Cră­
S ă iasă r ă u l d in casă pătura orăşenească a sufletului nos­ ciun pentru a face să trăiască in
sau pozitive: tru, în timp ce S te a u a a ajuns să re sufletul coloniei şi mal ales al
S ă n ă ta te a In tr e ’n casă, cânte la fereastră, în ploaie, iar Vi­
cleimul e pe c a le d e d is p a r iţie ? copiilor datinile şi obiceiurile ;
B o g ă ţia p r e j u r casă.
ori în : Şi, în schimb, toată cinstea p o m u ­ ' străm oşeşti. |
C a re b u c u r ie lu i d e C r ă c iu n — K r is tb a u m — pe Un brad Înalt, bogat Împodo­
Ş i aici să fie care copiii noştri îl primesc cântân- bit, lum inat feeric şi încărcat cu
D e la tin e r e ţe du-i într’un perfect accent: daruri, domina m ulţim ea creşti­
P â n ’la b ă tr â n e ţe O, T a n n e n b a u m ... nilor adunaţi în acest cadru so­
ori în fin e: sau recitându-i: lem n şi im presionant.
Ş i - u n p o r u m b fr u m o s , le it
Stile N a c h t ! H e ilig e N a c h t !
o ri: ^"Vv>— - După care Corul Biserlcei ad­
D in s p r e A p u s a v e n it
F lo a re d a lb ă a a d u s O, d u fr ö h lic h e , 6, d u s e lig e !... m irabil condus de m aestrul Con-
E l la c ă p â tâ iu s ’a p u s Un întreg repertoriu adequat şi va­ stantinescu a executat cu caldă,
Ş i v ă z i c e : S ă tr ă iţi, riat, strein cu totul nu numai de su­ n u a n ţa re şl multă duioşie fru­
I n t r u m u l ţ i a n i fe r ic iţi, fletul românesc, dar adesea chiar de moasele cântece de Crăciun. Apoi
Ş i ca p o m ii să ’n flo r iţi, o bună parte a asistenţei — vine să elevele şi elevii şcoaiei primaa-e
Ş i ca e i să ’m b ă t r â n i ţ i ! întunece partea aceea frumoasă şi de la Îssy-Ies-Mouimeax au cân­
Rezumat: după concepţiunea sufle­ morală pe care o numim C r ă c iu n u l
ta t colinde cu glas prospât şi a r­
tului poporan, C r ă c iu n u l r o m â n e s c se ro m â n e sc . gintiu impresionând puternic a»
deosebeşte cu totul de acelea ale altor Apoi altă tentativă: serbărilor de !
sistenţa.
popoare reprezentând, nu numai o Crăciun, aranjate de şcoalele catolice !
dar (şi uneori chiar de cele româneşti) | Doam na N. Săveanu, care se a -
s ă r b ă to a r e re lig io a să m ă r e a ţă ,
mai cu seamă m o m e n t u l r e n a ş te r ii stârnesc, prin felul de organizare a- ■ fia de faţă, a fost rugată de di- ;
n a tu r ii ş i al r e fa c e r ii în s p r e b in e a celor mistere moderne, un sentiment j rectoarea şcoaiei ca împreună să,
o m u lu i. puternic de admiraţiune în sufletele distribuie copiilor darurile aduse
La această simbolizare contribue asistenţilor, în mare parte ortodoxi
de Moş Crăciun. i
personalitatea Mântuitorului care — ajunşi sau rătăciţi. E o nouă lovitură A fost o frum oasă, creştinească,
năseându-se ca om — a renăscut o- pe care, graţie liberalităţii noastre,
menirea şi — primind sacrificiul su­ aceste şcoale, care merg, uneori, şi şi rom ânească serbare pentru
M & m H & T m E A SEMEN ÖVSäiV DäN MÖSÖOVA care organizatorii m erită toate
prem — a dovedit cea mai înaltă mai departe, o dau sufletului româ­
blândeţe şi bunătate. nesc. DISTRUSA DE BCLŞEVSCII RUŞI felicitările.
In fine o nouă tentativă — aceea a
Cum putem încheia ?
1. îndemnând pe următorii Celui tinerilor donjuani de a demoraliza
sacrificat de bună voie să nu uite în­ Crăciunul, înlocuind cântecele oca­ Iubiţi n e lisus
semnătatea morală a Crăciunului şi zionale religioase prin romanţe sen­
să nu se bucure de darurile acestei timentale sau cuplete deadreptul por­
sărbători până nu vor fi bucurat — nografice.
la rându-le, pe cei lipsiţi de mijloa­ Toate aceste consideraţiuni (şi de­
ce să-i îndemne să traducă în fapt sigur atâtea altele) ne impun, mai
bunătatea supremă de care a dat do­ ales nouă, părinţilor şi dascălilor, o-
vadă Mântuitorul făcându-se om şi bUgaţiuhea „de a ne întări prin edu-
primind sacrificiul pentru omenire. caţiunea patriotismului pozitiv păs-
2. De aici însă o a doua obligaţi­ trându-ne intactă individualitatea
une: aceea de a cultiva cât mai in­ noastră etnică“, adică: de a căuta
Predica Sf. loan Botezătorul
tens obiceiurile de Crăciun — deasu­ „prietenia altor naţiuni numai în mă­ In lumina semnslor şi urgiilor vremitor noastre —
pra cărora se pare că viaţa modernă sura în care ne recunosc şi ne res­
a târgurilor încearcă să treacă un pectă individualitatea“ naţională. Sf. loan Botezătorul a păşit în vă căci se apropie îm părăţia lui ne El va sta In fa ţa voastră ca
văl de spoială anticreştină şi ântifo- Şi aceasta nu o vom putea face lume cu o predică cutrem urătoa­ Dumnezeu“* se apropie venirea Judecător.
mânească. Un caz: o anchetă ele­ fără a începe prin afirmarea şi con­ re: El zicea: „pocăiţi-vă, căci îm ­ Domnului... se apropie „securea“ Vremile noastre trebue să fie
mentară întreprinsă printre cei 65 de firmarea sufletului românesc, prin părăţia cerurilor este aproape,... cea m are şi „secera“ cea mare, vremi de spaimă, de înfricoşare,?
elevi ai unei si-ngipre clasa ,interioare cultivarea şi înţelegerea binevoitoare şi purta loan o h ain ă de păr de care va secera secerişul păm ân-
, de întoarcere la Dumnezeu. Ca
din Bucureşti, având ca mobil ches­ a ceeaee am numit Crăciunul româ­ căm ilă şi Ia mijloc era încins cu tului (Apoc. 14, 14). I pe tim pul lui loan, oamenii a r
tiunea : „Ce-aţi cântat la Moş Ajun“ nesc.
un brâu de curea. El se h răn ea Semnele şi urgiile vremurilor trebui să se întrebe înfricoşaţi:
— m’a nus în faţa unei dureroase PAUL I. PAPADOPOL cu lăcuste şi miere sălbatecă. Lo­ noastre sunt strigarea din urm ă „ce să facem ca să ne m ântuim ?“
LCinr CITLPtriririri Pirirî l-l«rin-iFIPl n-ur-1f
cuitorii din Ierusalim şi din to a ­ a iui loan Botezătorul: pocăiţi- Dar oamenii de azi se în treab ă: ;.
tă Iudeia veniau la el... d ar când vă căci se apropie îm părăţia lui unde să bem şi să chefuim? De ,
a văzut pe m ulţi din Farisei şi Dumnezeu... pocăiţi-vă până m ai aceea, ca pe tim pul lui Noe şi Lot,
Saduchei, le-a zis: pui de n ă ­ este timp... căutaţi-L pe Dumne- j vor pieri cu toţii în focul şi urgia
pârci... faceţi roduri vrednice de zeu, câtă vreme se poate afla j zilei de mâine.
pocăinţă... căci iată securea stă (Xsata 55, 6)... Prim iţi-L pe Mielul I Ferice de cei ce î-L caută şi H
înfiptă la rădăcina pomilor“ lui Dumnezeu până mai stă în află pe Mielul lui Dumnezeu.
'■■■HI- -------
(Matei 3, 1—12). fa ţa voastră ca Miel, căci, ca m âi- t
Ilie, Văduva I., Cazacu Grigore, I Galben, a felicitat călduros pe Predica lui loan cutrem ura su ­
David Al., Stanciu P., lorgu Mlcu lănc'eri şi a adus elogii coman­ fletele.
şî Mocanu Gh, dantului lor şi iniţiatorului a- Predica lui înfricoşa sufletele j
Mareşalul Tuhacevski
Un plug de m ărime natu rală cestei opere creştineşti. L ä n d e ­ şi le făcea să caute m ântuirea, i
tras de şase boi împodobiţi cu rn i-au răspuns p rin tr’o frum oa­ „Şi noroadele spăim ântate î l 1
cetină şi fanioane tricolore cu să m anifestaţie de sim patie. Re- întrebau pe loan: ce trebue să
facem? (Luca 3, 19).
Şi au venit şi nişte vameşi şi
i-au zis lui: ce trebue să facem?
(Luca 3, 12). „Şi îl întrebau şi os­
despre „puterea” arastei ro i
taşii: ce trebue să facem ?“ (Luca
3, 14). „Democraţii“ de tot solul şi ch'ar ritul internaţionalismului. Acest
Aceste întrebări ale m ântuirii cei din emigraţia rusă, făcând re­ fapt este izvorul pui erei ei. Despre
erau şi ele o dovadă că pred'ca lui clama „páterei” armatei roşii vor aceasta vor afla cândva burghezii
loan răscolise sufletele. Trezise prezenta această armată în ochii din toate ţările, fiindcă ei vor ve­
în suflete căutarea m ântuirii şi opiniei publice mondiale drept o
armată .naţională” pusă fără nici
dea că armata noastră roşie, edu­
cată în spiritul intemaţlonailizmu-
aflarea el. Predica lui lo an tr e ­ un caracter internaţional. lui, are pe nenumăraţi amici şi a-
zise în lume şi în suflete a şte p ta ­ Insă, desmlnţirea vine chiar din liaţi în toate părţile ale lumea de
rea că se va petrece ceva deose­ rândurile conducătorilor armatei Ia Şangai până la New-York, de la
bit.., aşteptarea că s’apropîe îm ­ roşii sovietice. Londra până Ia Kalcutta”.
p ărăţia lui Dumnezeu... că vine Iată ce scrie mareşalul Tuha- Aşa dar conducătorii armatei roşii ’
îm p ăratu l acestei îm părăţii... că cevskî, vice-comisarul războiului în sunt convinşi, că peste tei proleta­
vine Domnul Isus. U. R. S. S., în articolul său publicat riatul, în lupta armatei roşii cit *
Sf. lo an Botezătorul a p regătit în ziarul „Pravda” din 21.11.33. duşmanii ei, nu va susţine proprS '■
calea şi venirea Domnului în tr’un „Particularitatea armatei noastre Iui ţară, ci armata roşie, care esws ■*
chip m inunat, răscolind şi trezind roşii constă în faptul că ea este o armata proletariatului mondial. ,
sufletele. arm ată a fraternităţii între po­ In concepţia bolşevică „puterea®
Ia r pe urm ă, în fa ţa celor cu­ poare, armata eliberatoare a popoa­ armatei roşii nu constă în tancuri
trem uraţi, în fa ţa celor ce cău­ relor oprimate. şi avioane, ci în soTdaritatea pro- 1
ta u m ântuirea, sf. loan Pa pus Armata roşie este educată în spi­ letariatuiui internaţional.
pe Mielul Iui Dumnezeu. Şi v ă­
svastici, buhai, flucr, harapnice, velionuî s’a serbat în localul nou­ zând lo an pe Isus venind către
etc. şi lăncierii îm brăcaţi în splen­ lui sediu din Făgădău (Rom ană dânsul, a zis: „iată Mielul lui
dide costume naţionale, au răs­ 156, colţ cu V. Lascăr) ; au p a r­ Dumnezeu, care ridică păcatele
colit Capitala, stârnind adm ira­ ticipat d-nii: Í. Dum’trescu, vice­ lum ii“ (loan 1, 29).
ţia bucureşfcenilor. preşedintele culorii, Stefân Savu, loan Botezătorul era trecerea
Pluguşorul lăncierilor a reîn ­ casierul culorii, Gh. Firănescu, I. dintre Vechiul şi Noul T estam ent
viat şFn Bucureşti, trad iţia fru ­ Popescu, N. Roşea, preşedinţi de ; dintre lege şi dar. loan aducea
moaselor noastei: datine străm o­ circum scripţii, Antoniu, Dudlci, cu el „securea“ şi „urgia“ din Ve­
şeşti. chiul Testam ent; urgia şi pe­
Râdulea, etc., şi un m are num ăr deapsa lui Dumnezeu pentru p ă­
Seara la revelion, d. Em. Fro- de membrii cu familiile.
cate. El ridică înc’odată am enin­
topopescu-Pake, preşedintele sect ţăto r, „securea“ şi „urgia“ Ve­
chiului T estam ent pentruca în
clipa urm ătoare — când se iveşte
I s u s — să le arunce jos şi să s tri­
ge: „iată Mielul lui Dumnezeu,
cel ce ridică păcatul lum ii“. Bu-
curaţi-vă pierduţilor căci iată a
sorit cel ce ridică păcatele voas­
tre... M’aţi în treb at ce să faceţi
ŞTEFAN SOCEANU care mulţumeş­ guvernează nu au urechea la du­ ca să scăpaţi de urgia viitoare?
te tuturor celor care au contribuit rerile neamului, apoi noi toţi lup­ Răspunsul meu lată-1 stă în faţa
cu bani şi daruri, relevă l i mai ales tătorii lui Cuza şi Goga ştim să ne voastră.. Ia tă Mielul lui Dum ne­
gestul mărinimos al d-lui preşe­ facem oricând datoria ajutând pe zeu care a venit anum e pentru
dinte. Apoi şefa de echipă Cons- cei nevoiaş şi ducând o rază de m ântuirea voastră... prim iţi-L pe
tmntinescu Lucia, vorbeşte relevând bucurie în casele sărăcăcioase ale El, căci num ai el vă poate scă­
gestul frumos al organizatei locale creştinilor.
care a venit în ajutorul lumii ne­ Termină cu credinţa că anul care pa...
voiaşe. vine va aduce isbânda mult dorită. Dela predica şi chem area lui
Ultimul vorbeşte d. PUIU PLEŞEA După aceasta corul a cântat câteva an Botezătorul, iată au tre c u t
care este primit cu orale şi aplauze. bucăţi apoi comandantul Ştefan So- proape 2000 de ani. Dar în acesi
Domnia sa începe prin a mulţumi ceanu începe distribuirea darurilor. I tim p, lum ea nu L-a prim it pc
prin manifestaţia făcută, mulţu­ 42 de copi săraci primesc îmbrăcă­ I Mielul lui Dumnezeu, cel ce ridică
mind în aceiaş timp şi organizato­ minte şi încălţăminte împreună cu păcatele lumii. Lumea e plină üt
rilor. Apoi in cuvinte frumoase a- dulciuri, iar lăncierii ce s’au re­ i păcat pentruca oamenii nu L-au
rată că aşa după cum Ism Hriştos marcat în cursul anului primesc j prim it pe Cel ce ridică păcatul
s’a născut şi a crescut înfrângând sau de îmbrăcăminte, Í De aceea, acum la vrem ea sfâr-
toate piedicile puse în cale, tot aşa băşti şi alte diferite obiecte casnice i şitului, s’a ivit în lume iarăş
şi neamul românesc atât de necăjit La sfârşit a avut loc o licitaţie a-
şi oropsit astăzi care naşte la o nouă mericană din beneficiul căreia s’a graiul lui lo an Botezătorul.
Urgiile şi arătările vremuriloi
viaţă cu un duh nou în care va venit în ajutorul unui lămeier bol­
domni cinstea şi onoarea. nav şi se va construi o cruce la mor- noastre sunt şi ele un lo an Bote­ 0 MĂNĂSTIRE PIN SPANIA DISTRUSA DjŞ SgLgJg&SŞ"
Â'rii» a stf^ «ei gm©.vremelnic JW. ,- m ânjii i ş a i lăncte« zătorul care ne strigă: pocăiţi-
*