Pierre Corneille - Cidul (Canto del Mio Cid)

Pierre Corneille (n. 6 iunie 1606, d. 1 octombrie 1684) a fost un scriitor francez, unul dintre cei trei mari dramaturgi francezi ai secolului al XVII-lea, alturi de Molire i Racine. Supranumit fondatorul tragediei fanceze, Corneille a produs piese timp de aproape 40 de ani.

Biografie
Corneille s-a nscut la 6 iunie 1606 in Rouen, Frana i a nceput s studieze dreptul la 18 ani. n 1629 va scrie prima sa comedie, Mlite. Piesa a avut mare succes la Paris, drept urmare Corneille a nceput s scrie piese n mod regulat. n 1634 atenia s-a concentrat asupra lui Corneille, cnd acesta a fost ales sa scrie versuri cu prilejul vizitei Cardinalului Richelieu la Rouen. Cardinalul l-a observat pe Corneille i l-a ales s se numere printre Cei cinci poeti, alturi de Guillaume Colletet, Boisrobert, Jean Rotrou, i Claude de Lestoile.

Imi place Corneille pentru ca si lui ii placea teatrul. Si punea in scena piese dupa bunul plac si inspiratie, chestie destul de periculoasa pe la inceputul anilor 1600, mai ales daca alegeai sa-l superi pe atotputernicul Richelieu. Rigidul cardinal il inclusese pe Corneille in gasca celor cei cinci poeti pe care-i dirija sa scrie scenarii dupa indicatiile sale. O vreme, colaborarea a mers ok, insa cand dramaturgul a decis sa nu mai faca niciun compromis artistic, cruntul cardinal nu la uitat pana la sfarsitul vietii, pe care i-a facut-o cat de dificila a putut.

Corneille a creat intr-o societate controlata de Ludovic al XIII-lea, prin cardinalul de Richelieu si de succesorul la tron, Ludovic al XIV-lea. Si acesta din urma a continuat politica lui Richelieu in sensul centralizarii puterii si a cenzurarii presei. Richelieu era temut pentru interdictiile puse asupra libertatii discursului si nu putini au fost cei care-au fost executati pentru ca nu s-au abtinut de la a-si exprima opiniile politice in public. Richelieu a fost numit de unii istorici drept parintele sistemului modern de putere centralizata si de organizare a retelei de informatii secrete. La antipod, pe Corneille, oamenii de cultura il numesc parintele tragediei franceze. Ok, nu vreau sa te plictisesc cu detaliile astea social-politice, insa vreau sa intelegi in ce conjunctura s-a dezvoltat dramaturgia lui Pierre Corneille si de ce scriitura sa contine miezul clasicismului. Clasicismul, curent artistic inspirat de creatiile antice, a erupt in Franta secolului al XVI-lea si-a cuprins toate domeniile artistice care aspirau la perfectionarea formei si a continutului: arhitectura, sculptura, pictura, literatura. Expresia antica a frumosului era considerata de catre Corneille si contemporanii sai intruchiparea perfectiunii si, ca atare, toate constructiile artistice tindeau spre acest ideal. Dar, ca orice forma de expresie, si clasicismul a fost direct influentat de ceea ce se petrecea la nivel social, in general de formele de ierarhizare si in special de relatiile interumane. Pe acest fond apar lucrarile epice in literatura, care urmaresc, de obicei, figuri legendare, eroi mult iubiti si desavarsiti din puncte de vedere precum moralitatea, dragostea pentru semeni, curajul in lupta, principiile solide si devotamentul pentru valorile umane. Si o ultima idee, ca sa poti deosebi clasicismul in literatura: intotdeauna este vorba despre specii ample (poate iti mai aduci aminte din scoala), precum tragediile, epopeele, odele, lucrarile

istorice, in care personajele lupta pentru binele celorlalti, aspirand continuu la deplinatatea curateniei sufletesti. Pe aceasta structura este construit si poemul Cidul. Avem eroul principal, pe numele sau Rodrigo Diaz de Bivar, caruia i se mai spune si Cid Campeador, un cavaler curajos, in slujba casei regale, care lupta cu fidelitate pentru rege, iar mai apoi pentru dreptate si care este devotat familiei; la polul opus moralitatii ii avem pe nobilii de la palat si pe ginerii celor doua fiice ale Cidului, infantii de Carion, portretizati in asa fel incat sa fie dati drept exemplu negativ spectatorilor si cititorilor lui Corneille. De-a lungul celor trei parti ale poemului epic avem ocazia sa-l cunoastem pe erou in diferite ipostaze de-a lungul existentei sale sociale si familiale. Pentru ca acestea sunt aspectele pe care Corneille a pus pret: desfasurarea eroului in social si lupta lui pentru onoare, dreptate si reabilitarea numelui. In permanenta, autorul arata foarte clar conflictul dintre structura morala si vitejeasca a Cidului si cea a personajelor negative: nobilimea evului mediu din Spania secolului al XII-lea si in special viata de la curte, dominata de intrigi si de goana dupa averi nemeritate. Am scris deja mai mult decat mi-am propus despre acest subiect. Ma gandeam la cate filme epice a scos Hollywood-ul in ultimii ani si cati eroi din diferite perioade ale istoriei am urmarit pe ecran, atinsi fireste, mai mult sau mai putin, de romantismul regizorilor. Cidul n-are multe pagini (editura Gramar, 2008, 120 pag.), dar iti garantez un efect vizual la fel de interesant precum cel al filmelor istorice. Si posibilitatea de-a arunca o privire asupra unei perioade din timp pe care nu poti decat sa ti-o imaginezi.