Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
George Bacovia (născut George Andone Vasiliu) n. 17 septembrie 1881, Bacău, România[2] – d. 22 mai
1957,[3][2][4][5] București, România[6][2]) a fost un scriitor român format la școala simbolismului literar
francez. Este autorul unor volume de versuri și proză scrise în baza unei tehnici unice în literatura
română, cu vădite influențe din marii lirici moderni francezi pe care-i admira, dar și, cum spune versul
bacovian, „din Eminescu, Heine și Lenau.” La început văzut ca poet minor de critica literară, va cunoaște
treptat o receptare favorabilă, mergând până la recunoașterea sa drept cel mai important poet simbolist
român și unul dintre cei mai importanți poeți din poezia română modernă.
În 1900 se înscrie la Școala Militară din Iași, de unde se retrage în al doilea semestru, neputând suferi
disciplina cazonă. Compune poezia Plumb, o va finisa totuși abia în 1902. În 1901 se înscrie în cursul
superior al Liceului Ferdinand. Absolvă liceul din Bacău în 1903. Scrie poezia "Liceu", ca răspuns la un
chestionar adresat de minister absolvenților din acel an, în vederea reformei învățământului inițiată de
Spiru Haret. Se înscrie la Facultatea de Drept din București. Citește într-una din ședințele salonului literar
al lui Macedonski poezia Plumb, care produce o puternică impresie. Citește în 1904 la cenaclul lui
Macedonski Nervi de toamnă, obținând același succes. Colaborează la revista Arta de la Iași. Se retrage de
la Facultatea de Drept din București. Se stabilește în 1905 În București, împreună cu fratele său Eugen. Un
an mai târziu în 1906 se reîntoarce la Bacău, stabilindu-se în locuința din strada Liceului.Scrie poezia
Lacustră. În 1907 se înscrie la Facultatea de Drept din Iași și reîncepe cu anul I. Rămâne la Iași și anul
următor. Colaborează la revista lui I.M. Rașcu Versuri, mai târziu Versuri și proză.Între 1909-1910 merge
la Iași numai în perioada examenelor, restul timpului locuind la Bacău iar în 1911 obține diploma de
licență în drept și se înscrie în baroul din Bacău. Plătește zece ani cotizație, dar nu profesează.
Colaborează la Românul literar al lui Caion în 1912. Suplinitor la Școala Primară din Bacău și la Călugara,
suburbie a Bacăului. Colaborează la Flacăra. Copist la Prefectura din Bacău. Din 1913 devine ajutor
contabil la aceeași prefectură dar se îmbolnăvește și demisionează.