MIHAI EMINESCU

Mihai Eminescu este cel mai mare poet roman, apartinand perioadei

marilorclasici.Mihai Eminescu s-a nascut la Botosani la 15 ianuarie 1850. Este al sapte
lea din cei 11 copii ai caminarului Gheorge Eminovici, provenit dintr-o
familie de tarani romani din nordulMoldovei şi al Ralucai Eminovici. Debuteaza in
1866, cu poezia “ Lamormantul lui Aron Pumnul”, scrisa la moartea profesorului sau
de limba romana. La 25 februarie 1866 publica prima poezie semnata Eminescu:“De-
as avea…" aparuta in revista “Familia” de la Oradea,editata de Iosif Vulcan.Aceiasi
persoana i-a schimbat numele din Eminovici in Eminescu pentru a fi considerat
patriot si roman.Între 1862 şi 1869 este student la Viena.
Urmează Facultatea de Filozofie şi Drept, dar practica şi alte cursuri la alte facultăți.
Se împrieteneşte cu Ioan Slavici, o cunoaşte la Viena pe Veronica Micle și începe
colaborarea la ,,Convorbiri Literare”. Debutează ca publicist în ziarul ,,Albina” din
Pesta. Apar primele semne ala bolii lui. Între 1872 şi 1874 este student ordinar la
Berlin. Junimea îi acordă o bursă cu condiţia să-şi ia doctoratul în filozofie. Urmeazăcu
regularitate două semestre, dar nu se prezintă la examene. Se întoarce în ţară, trăind
la Iaşi între 1874-1877 . E directoral Bibliotecii Centrale, profesor suplinitor , revizor
şcolar pentru judeţele Iaşi şi Vaslui si redactor la ziarul ,, Curierul de Iaşi “.Continuă să
publice în ,, Convorbiri Literare”. Devine bun prieten cu Ion Creangă pe care îl
introduce la Junimea. Situaţia lui materială este nesigură, are necazuri în familie si
este îndrăgostit de Veronica Micle.
În 1877 se mută la Bucureşti, unde până în 1883 este redactor, apoi redactor-şef la
ziarul ,, Timpul “ . Desfăşoară o activitate publicistică excepţională, care-
i ruinează sănătatea. Acum scrie marile lui poeme ( Scrisorile, Luceafăruletc.). În iunie
1883, poetul se îmbolnaveste grav, fiind internat la spitalul doctorului Şuţu, apoi la un
institut pe langa Viena. În decembrie îi apare primul si singurul volum intitulat,,
Poezii” , cu o prefaţa şi cu texte selectate de Titu Maiorescu ( e singurul volum tiparit
în timpul vietii lui Eminescu). Anii dintre 1883-1889 sunt ani de boala, cu reveniri şi
caderi din ce în ce mai dese. Mihai Eminescu se stinge din viata la 15 iunie 1889 în
casa de sanatate al doctorului Şuţu.E înmormântat la Bucuresti, în cimitirul Bellu.
Sicriul e dus pe umeri de patru elevi de la Scoala Normala de
Institutori. Teme predilecte in poezia sa sunt: natura, dragostea si istoria
nationala.Poezia eminesciana se defineste ca o expresie specifica
modului de creatie, tipic ultimului mare scriitor romantic european. Este adevarat ca
odata cu opera sa, romantismul intra in faza sa finala si in sud-estul Europei.
Semnificativ ramane insa faptul ca poezia eminesciana nu are nimic din arsenalul
artistic caracteristic unei arte
epigonice.Evolutia enuntului poetic eminescian este de asa natura incat opera sa, fara
a iesi din cadrul general al romantismului, are aceeasi puritate a versului, aceeasi
rezonanta muzicala interioara,aceeasi capacitate de plasticizare a unei viziuni
coerente despre lume, pe care o intalnim la unii dintre contemporanii sai,
considerate ca niste foarte novatoare de prima
importanta.Eminescu nu submineaza arata romantic prin parodie, el revitalizeaza
discursul literar romantic, dându-i anumite valente eterne, care sa nu fie de
șuetă, indiferent cu care dintre contemporanii sai ar fi comparat.Una din poeziile lui
Mihai Eminescu este “Freamat de codru”.
Aceasta poezie are ca tema predilecta natura in care este descrisa padurea in
splendoarea ei si dragostea in care este descris dorul pădurii si al autorului pentru
„Craiasa Visurilor”.
"Tresarind scanteie lacul.
Si se leagana sub soare
Eu, privindu-l din padure,
Las aleanul sa ma fure
Si ascult de la racoare Pitpalacul.
Din izvoare si din garle
Apa suna somnoroasa
Unde soarele patrunde
Printre ramuri a ei unde,
Ea in valuri sperioase Se azvirle.”