Mihai Eminescu

Unul dintre cei mai cunoscuți autori canonici, Mihai Eminescu a fost poet,
prozator și jurnalist român, care apare în litera europeană drept ultimul mare poet
romantic.

1866 este anul primelor manifestări literare ale lui Eminescu. În luna
ianuarie moare profesorul de limba română Aron Pumnul, iar elevii scot o broșură
denumită „Lăcrămioarele învățăceilor gimnaziști”, acolo unde apare și poezia „La
mormântul lui Aron Pumnul”, semnată de M. Eminoviciu. Pe 25 februarie
debutează în revista „Familia”, din Pesta, a lui Iosif Vulcan, cu poezia „De-aș
avea”. Atunci Iosif Vulcan îi schimbă numele în Mihai Eminescu. Între anii 1869
și 1872, Eminescu este student la Viena, acolo unde urmează Facultatea de
Filosofie și Drept, unde activează în rândul societăților studențești și se
împrietenește cu Ioan Slavici și o cunoaște pe Veronica Micle. Începe colaborarea
la „Convorbiri literare” și debutează ca publicist în ziarul „Albina” din Pesta.

În perioada 1872-1874 este student la Berlin, iar între 1874 și 1877 este
director al Bibliotecii Centrale, profesor suplinitor, revizor școlar pentru județele
Iași și Vaslui, redactor la ziarul „Curierul” de Iași. A continuat să scrie în
„Convorbiri literare”, l-a cunoscut și s-a împrietenit cu Ion Creangă, pe care l-a
convins și ulterior l-a introdus în „Junimea”. În anul 1877 s-a mutat la București,
acolo unde până în 1883 este redactor, apoi redactor-șef la ziarul „Timpul”. În
această perioadă scrie marile sale poeme: „Luceafărul” și „Scrisorile”, dar în ciuda
activității publicistice excepționale, sănătatea i se deteriorează, iar Eminescu se
îmbolnăvește grav și este internat la spitalul doctorului Șuțu. În decembrie 1883
apare volumul de poezii cu texte selectate de Titu Maiorescu.

Mihai Eminescu moare la data de 15 iunie 1889 în casa de sănătate a

doctorului Șuțu și este înmormântat la București, la Cimitirul Bellu. Ziarul
Românul a anunțat ziua morții la știri astfel: „Eminescu nu mai este”.