Categoriile semantice

Categoriile semantice exprimă proprietățile și relațiilor esențiale care apar între

sensurile cuvintelor. În funcție de posibilitățile cuvintelor de a avea unul sau mai
multe sensuri și de modul în care formele cuvintelor și sensurile acestora se
grupează, se pot distinge următoarele categorii semantice (semasiologice):
monosemia, polisemia (polisemantism), sinonimia, omonimia, antonimia și
paronimia.
Monosemia (monosemantismul) este însușirea unor cuvinte de a avea un singur
sens. Cuvintele care au această însușire se numesc cuvinte monosemantice.
Polisemia (polisemantism) este însușirea unor cuvinte de a avea mai multe sensuri.
Cuvintele cu această însușire se numesc cuvinte polisemantice.
Sinonimia este relația de echivalență între sensurile a două sau mai multe cuvinte
care au formă diferită. Cuvintele a căror sensuri se află în acest tip de relație se
numesc sinonime.
Omonimia este relația de nonechivalență între sensurile a două sau mai multe
cuvinte care se pronunță în același fel. Cuvintele care se află în această relație se
numesc omonime.
 Omofonele sunt cuvinte care se rostesc la fel, dar se scriu diferit. Acestea
sunt folosite pentru exerciţii de dicţie ori în jocurile de cuvinte.
 Omografele sunt cuvinte care se scriu la fel, dar se deosebesc în rostire prin
accent.
Antonimia este relația de opoziție între sensurile a două cuvinte care aparțin
aceleiași clase lexico-gramaticale și care se referă la aspecte opuse din realitate.
Cuvintele cu acest tip de relație se numesc antonime.
Paronimia este relația între două cuvinte cu formă aparent identică, dar cu sensuri
diferite, motiv pentru care acele cuvinte pot fi ușor confundate. Cuvintele care pot
fi confundate datorită formei cvasiidentice se numesc paronime.