Categoriile semantice exprimă proprietățile și relațiilor esențiale care apar între sensurile cuvintelor.

În
funcție de posibilitățile cuvintelor de a avea unul sau mai multe sensuri și de modul în care formele
cuvintelor și sensurile acestora se grupează, se pot distinge următoarele categorii semantice
(semasiologice): monosemia, polisemia (polisemantism), sinonimia, omonimia, antonimia și paronimia.

Monosemia (monosemantismul) este însușirea unor cuvinte de a avea un singur sens. Cuvintele care au
această însușire se numesc cuvinte monosemantice.

Polisemia (polisemantism) este însușirea unor cuvinte de a avea mai multe sensuri. Cuvintele cu această
însușire se numesc cuvinte polisemantice.

Sinonimia este relația de echivalență între sensurile a două sau mai multe cuvinte care au formă
diferită. Cuvintele a căror sensuri se află în acest tip de relație se numesc sinonime.

Omonimia este relația de nonechivalență între sensurile a două sau mai multe cuvinte care se pronunță
în același fel. Cuvintele care se află în această relație se numesc omonime.

Antonimia este relația de opoziție între sensurile a două cuvinte care aparțin aceleiași clase lexico-
gramaticale și care se referă la aspecte opuse din realitate. Cuvintele cu acest tip de relație se
numesc antonime.

Paronimia este relația între două cuvinte cu formă aparent identică, dar cu sensuri diferite, motiv
pentru care acele cuvinte pot fi ușor confundate. Cuvintele care pot fi confundate datorită formei
cvasiidentice se numesc paronime.