EVAUARE FINALĂ

(Istoria literaturii române. Perioada interbelică)

I. Citește versurile și rezolvă itemii:

1) Amurg de toamnă pustiu, de humă,
Pe câmp sinistre şoapte trec pe vânt -
Departe plopii s-apleacă la pământ
În larg balans lenevos, de gumă.

Pustiu adânc.. şi-ncepe a-nnopta,

Şi-aud gemând amorul meu defunct,
Ascult atent privind un singur punct
Şi gem, şi plâng, şi râd în hî, în ha..
(G. Bacovia, Amurg de toamnă)

a) Găsește o imagine auditivă şi o imagine vizuală (2 puncte)

Răspuns:
 Auditivă: sinistre șoapte, aud gemând, ascult atent, și gem, şi plâng, şi râd
 Vizuală: amurg de toamnă, pe câmp, plopii s-apleacă la pământ, pustiuadânc,
începe a-nnopta, privind un singur punct
b) Menționează 2 motive literare prezente în poezie și spicuiți cuvinte care desemnează
câmpul semantic al acestora (4 puncte)
Răspuns:
Motivul toamnei: Acest motiv este sugerat prin descrierea peisajului și a atmosferei care
indică trecerea în anotimpul toamnei. Cuvinte specifice care desemnează câmpul
semantic al acestui motiv sunt: "amurg", "toamnă", "crepuscul", "frunze", "iarbă uscată",
"melancolie".
Motivul melancoliei și al tristeții: Poezia este caracterizată de o atmosferă melancolică și
de tristețe, reflectată în tonul și imagistica utilizate. Cuvinte specifice care desemnează
câmpul semantic al acestui motiv sunt: "trist", "singurătate", "mohorât", "melancolie",
"fără rost".
c) Precizează două trăsături ale poeziei simboliste care se regăsesc în acest text (4 puncte).
Răspuns:
În poezia "Amurg de toamnă" a lui Bacovia, se regăsesc două trăsături ale poeziei simboliste:
Utilizarea simbolurilor și a imaginilor sugestive: Poezia abundă în imagini poetice și simboluri,
care sunt folosite pentru a transmite mai degrabă stări interioare și emoții decât descrieri
concrete. De exemplu, imaginea "s-a sfârșit vremea cea mare / a soarelui blajin și dulce"
sugerează trecerea de la căldura și lumina verii la melancolia și întunericul toamnei. Aceste
simboluri sunt utilizate pentru a evoca senzații și emoții profunde în loc să transmită informații
obiective.
Explorarea subiectivă a realității: În poezia simbolistă, accentul este pus pe subiectivitatea și pe
percepția individuală a realității. În "Amurg de toamnă", Bacovia explorează stările sufletești și
emoțiile personajului, precum tristețea, singurătatea și melancolia, într-un mod profund și
subiectiv. Prin intermediul simbolurilor și al imaginilor poetice, el transmite experiențele
interioare și reflexiile emoționale ale personajului, oferind cititorului o perspectivă profundă și
subtilă asupra lumii interioare a acestuia.

2) Frumoaso,
ţi-s ochii-aşa de negri încât seara
când stau culcat cu capu-n poala ta
îmi pare
că ochii tăi, adânci, sunt izvorul
 din care tainic curge noaptea peste văi
şi peste munţi şi peste seşuri
acoperind pământul
c-o mare de-ntuneric.
Aşa-s de negri ochii tăi,
lumina mea.
(L. Blaga, Izvorul nopții)

a) Identificați perechea de antonime pe care se bazeaza constructia poeziei (2 puncte)

Răspuns:
lumină-întuneric

b) Invocati 2 argumente privind încadrarea poeziei în expresionism (4 puncte)

Răspuns:
Tonul intens și emotiv: În poezia "Izvorul nopții", Blaga folosește un ton intens și emotiv,
care transmite o stare de neliniște și anxietate. Versurile reflectă o profunzime emoțională
și o obsesie cu teme precum singurătatea, neliniștea interioară și conștiința tragică a
existenței umane. Această expresie intensă a sentimentelor și a stărilor interioare este
caracteristică expresionismului.

Imagistica înspăimântătoare și abstractă: Blaga folosește imagini poetice care evocă o

atmosferă întunecată și amenințătoare. El descrie nopțea ca un izvor, sugerând o imagine
misterioasă și enigmatică a acesteia. De asemenea, folosește imagini abstracte și uneori
grotesce pentru a transmite starea de neliniște și destrămare interioară a personajului.
Această utilizare a imaginilor înspăimântătoare și alegorice este tipică expresionismului,
care caută să exprime stările interioare ale individului într-un mod subiectiv și simbolic.

c) Găsiți o figură de stil și comentați-o (4 puncte)

Răspuns:
În acest fragment de poezie, găsim o metaforă puternică care subliniază în mod poetic și
expresiv frumusețea ochilor femeii iubite. Metafora este reprezentată de comparația
ochilor negri cu un izvor din care curge tainic noaptea peste întregul peisaj, acoperind
pământul cu o mare de întuneric. Astfel, ochii negri ai femeii sunt asimilați unui izvor din
care emană noaptea, sugerând profunzimea și întunericul adânc al privirii ei.
Această metaforă exprimă nu doar frumusețea ochilor negri, ci și impactul lor emoțional
asupra poetului. Prin comparația cu un izvor al nopții, poetul subliniază caracterul
profund și misterios al privirii iubitei sale. De asemenea, imaginea noptii care curge din
ochii ei sugerează puterea lor de a transforma și de a înveli lumea în întuneric, ilustrând
astfel puterea și influența ei asupra lui.
În ansamblu, această metaforă oferă o imagine poetică și emoționantă a frumuseții
ochilor negri ai femeii iubite, sugerând profunzimea și puterea lor emoțională și
spirituală.

3) Le-am scris cu unghia pe tencuială

Pe un părete de firidă goală,
Pe întuneric, în singurătate,
Cu puterile neajutate
Nici de taurul, nici de leul, nici de vulturul
Care au lucrat împrejurul
Lui Luca, lui Marcu şi lui Ioan.
Sunt stihuri fără an,
Stihuri de groapă,
 De sete de apă
Şi de foame de scrum,
Stihurile de acum.
Când mi s-a tocit unghia îngerească
Am lăsat-o să crească
Şi nu mi-a crescut -
Sau nu o mai am cunoscut.

Era întuneric. Ploaia bătea departe, afară.

Şi mă durea mâna ca o ghiară
Neputincioasă să se strângă
Şi m-am silit să scriu cu unghiile de la mâna stângă.

(T. Arghezi, Flori de mucigai)

a) Determinați tema și ideea centrală a poeziei (4 puncte)

Răspuns:
 Tema principală este dezumanizarea individului în fața societății și a propriilor sale
neputințe, se pune accentul pe suferința și mizeria umană, prezentând o lume în care eroii
sunt marginalizați, expuși la violență și nedreptate.
 Motivul central este introspecția și reflectarea asupra propriei vieți, este reprezentat de
imaginea "florilor de mucigai", care simbolizează oamenii nevoiași și respinși de
societate, dar care, în același timp, își păstrează demnitatea și speranța .

b) Comentați titlul poeziei (2 puncte)

Răspuns:
Titlul poeziei "Flori de mucigai" este un oximoron, in care florile sugereaza frumusetea,
puritatea, lumina, iar mucigaiul semnifica uratul, raul, descompunerea si intunericul. Oximoronul
creeaza o imagine contradictorie a lumii, in care valorile umane sunt degradate, alterate, lumea
inchisorilor, in care viata oamenilor este supusa reprimarilor, restrictiilor rigide. Asocierea celor
doua categorii estetice contradictorii, frumosul - reprezentat de floare - si uratul - sugerat de
mucigai - ofera titlului o expresivitate socanta si fascinanta totodata prin efectele estetice. Uratul
are rolul de a evidentia imperfectiunile vietii, senzatiile de aversiune si oroare care capata valori
noi, ele facand parte din existenta umana.

c) Comentați metaforele: unghia îngerească și unghiile de la mâna stângă (4 puncte)

Răspuns:
Metafora "unghia îngerească" este o expresie poetică ce sugerează fragilitate, delicatețe și
puritate. În mod tradițional, îngerii sunt considerați ființe cerești și divine, asociate cu virtuți
precum inocența și perfecțiunea. Prin folosirea metaforei "unghia îngerească", se face aluzie la
ceva atât de subțire și de delicat încât pare aproape ireal sau de neînțeles în lumea noastră
materială.
Această metaforă poate fi interpretată în mai multe moduri, în funcție de contextul în care este
folosită. Poate sugera vulnerabilitatea, dar și frumusețea sau divinitatea unei ființe sau a unei
experiențe. În același timp, poate evoca și fragilitatea, ceea ce ar putea sugera că ceva este atât de
delicat încât trebuie tratat cu cea mai mare grijă și atenție.
În concluzie, metafora "unghia îngerească" este o imagine poetică puternică și sugestivă, care
poate aduce o notă de mister, subtilitate și frumusețe într-o descriere sau o exprimare artistică.

"Unghiile de la mâna stângă" este o metaforă care poate fi interpretată în mai multe moduri, în
funcție de contextul în care este folosită și de sensurile asociate cu mâna stângă în diferite culturi
și tradiții.
În multe culturi și credințe, mâna stângă este asociată cu lucruri precum ghinionul,
neîndemânarea sau chiar maleficul. Astfel, metafora "unghiile de la mâna stângă" ar putea evoca
ceva nefericit, greșit sau neplăcut. Poate sugera că ceva sau cineva este asociat cu energii
negative sau cu o stare de neîncredere.
Pe de altă parte, în contextul cultural al stângacilor sau al persoanelor care utilizează
predominant mâna stângă, această metaforă ar putea fi interpretată ca o referire la ceva
neobișnuit sau la persoane care sunt percepute ca diferite sau non-conformiste.
În general, metafora "unghiile de la mâna stângă" poate fi folosită pentru a transmite o gamă
largă de semnificații, de la ceva negativ sau nefericit la ceva neobișnuit sau neconvențional. Este
important să se ia în considerare contextul și interpretările culturale specifice atunci când se
folosește această metaforă pentru a evita orice confuzii sau interpretări greșite.

II. Răspundeți/ explicați/ comentați:

a) Determinați specia literară a scrierii „Hanu Ancuței” de M. Sadoveanu și enumerați 3

caracteristici ale acesteia (4 puncte)

Răspuns:
Scrierea "Hanu Ancuței" de Mihail Sadoveanu este o nuvelă, o specie literară în proză de
dimensiuni medii, care prezintă un conflict sau o situație tensionată și își dezvoltă acțiunea și
personajele într-un cadru relativ restrâns. Iată trei caracteristici ale acestei specii literare evidente
în "Hanu Ancuței":
Conciziunea narativă: Nuvelele sunt cunoscute pentru concentrarea lor asupra unui singur
eveniment sau conflict și pentru faptul că prezintă o poveste într-un număr relativ mic de pagini.
În "Hanu Ancuței", acțiunea se desfășoară în principal în jurul întâmplărilor din hanul Ancuței,
iar narativul este centrat pe conflictele și interacțiunile personajelor principale.
Profunditatea psihologică a personajelor: O altă caracteristică a nuvelei este preocuparea
pentru explorarea caracterelor și a motivelor lor interioare. În "Hanu Ancuței", personajele sunt
conturate cu profunzime și sunt prezentate într-un mod care arată nu doar acțiunile lor exterioare,
ci și gândurile, sentimentele și motivațiile lor interne.
Finalul surprinzător sau cu impact emoțional: Nuvelele adesea au un final puternic sau
surprinzător, care lasă o impresie durabilă asupra cititorului. "Hanu Ancuței" nu face excepție,
având un final care subliniază temele principale ale operei și poate să ofere o revelație sau o
înțelegere profundă a mesajului autorului.
Aceste caracteristici contribuie la crearea unei opere literare compacte, dar bogate în
semnificații și înțelesuri, specifică genului nuvelei.

b) Specificați câte 3 asemănări și deosebiri dintre romanul „Baltagul” de M. Sadoveanu și

balada populară „Miorița” (6 puncte)

Răspuns:

Asemănări:
Elemente folclorice și tradiționale: Atât în "Baltagul", cât și în "Miorița", putem observa
prezența elementelor folclorice și tradiționale românești. "Baltagul" explorează viața și
miturile dintr-un sat moldovenesc, în timp ce "Miorița" este o baladă populară transmisă
oral și răspândită în toate regiunile României.
Temă a morții și a pierderii: Ambele lucrări explorează tema morții și a pierderii. În
"Baltagul", Vitoria Lipan dispare misterios, iar soțul ei, Nechifor Lipan, pornește într-o
căutare disperată pentru a o găsi. În "Miorița", tema pierderii este exprimată prin
povestea unui cioban care își vede moartea apropiindu-se și își pregătește pașnic moartea,
lăsând o mioriță și doi prieteni să îl îngroape.
 Elemente de suspans și mister: Atât "Baltagul", cât și "Miorița" păstrează un anumit grad
de suspans și mister pe parcursul desfășurării lor. În "Baltagul", misterul dispariției
Vitoriei Lipan și incertitudinea soțului său fac ca cititorul să fie captivat de poveste.
"Miorița" conține și ea elemente de suspans, deoarece ascunde o poveste cu tâlc profund
sub aparența simplă a unei povești de ciobani.

Deosebiri:
Forma literară și lungimea: "Baltagul" este un roman, având o lungime considerabilă și o
structură complexă, în timp ce "Miorița" este o baladă populară, caracterizată de concizie
și ritm, având de obicei doar câteva strofe sau versuri.
Narațiune narativă vs. lirică: "Baltagul" este o narațiune în proză care prezintă o poveste
dintr-un anumit unghi de vedere, cu o succesiune de evenimente și dezvoltare a
personajelor, în timp ce "Miorița" este o baladă lirică, care exprimă emoții și gânduri într-
o formă poetică.
Tonul și stilul: "Baltagul" are un ton mai dramatic și mai realist, în timp ce "Miorița" este
caracterizată de un ton mai melancolic și poetic, specific literaturii populare.

c) Care este geneza romanului sadovenian „Frații Jderi” (2 puncte)

Răspuns:
Romanul "Frații Jderi" este inspirat dintr-o legendă populară despre frații Jderi,
personaje legendare din Moldova medievală. Această legendă a circulat oral în diverse
variante și a fost transmisă din generație în generație în diferite regiuni ale României.
Mihail Sadoveanu a preluat această legendă și a transformat-o într-o operă literară
semnificativă, adaptând-o și conturând-o într-un roman epic.
Sadoveanu era cunoscut pentru capacitatea sa de a aduce la viață tradițiile și
legendele poporului român în operele sale. Astfel, el a transformat această legendă într-o
poveste complexă, plină de acțiune și aventură, în care personajele se confruntă cu
diferitele provocări și conflicte ale vremii medievale.
În "Frații Jderi", Mihail Sadoveanu prezintă viața și aventurile fraților Jderi într-
un cadru istoric al Moldovei medievale, punând accent pe lupta lor pentru dreptate și
libertate în fața opresiunii și a tiraniei. Prin această lucrare, autorul a reușit să creeze o
operă remarcabilă, care îmbină elemente de mit, istorie și ficțiune într-un mod captivant
și memorabil.

d) Cum influențează factorii socio-economici asupra trăsăturilor de caracter ale personajului

Ion din romanul omonim al lui L. Rebreanu? (4 puncte)

Răspuns:
Mediul social și economic sărac: Ion provine dintr-un mediu social sărac, trăind într-un
sat izolat și lipsit de resurse. Lipsa de posibilități și oportunități în mediul său îl
determină pe Ion să devină un om cinic și pragmatic. El își dezvoltă o atitudine dură față
de viață și devine încrezut în puterea banilor și a influenței politice ca mijloace de a
obține succesul și respectul în societate.
Condițiile de trai dificile și munca grea: Ion este obișnuit cu munca grea și traiul în
condiții dificile, ceea ce îi formează un caracter puternic și hotărât. El devine un om
pragmatic, dispus să facă orice sacrificiu pentru a-și asigura supraviețuirea și a-și
îmbunătăți condițiile de viață.
Inechitățile sociale și corupția: În satul în care trăiește Ion, există inechități sociale
evidente și corupție la nivelul autorităților locale. Aceste realități îl influențează pe Ion să
devină cinic și să nu mai aibă încredere în niciun fel de autoritate sau de sistemul de
 justiție. El devine un om mânios și revoluționar, care se opune sistemului existent și caută
să-și obțină drepturile și libertatea prin orice mijloace.

e) Explicați semnificația a 3 elemente-simbol din romanul „Pădurea spânzuraților” de Liviu

Rebreanu (4 puncte)

Răspuns:
Pădurea: Pădurea este un simbol central în roman, reprezentând spațiul natural și sălbatic,
dar și locul unde are loc executarea și înhumarea prizonierilor politici. Ea simbolizează
opresiunea și cruzimea regimului austro-ungar asupra națiunii române, dar și frumusețea
naturală care contrastează cu atrocitățile comise acolo. De asemenea, pădurea sugerează
și ideea de izolare și lipsă de speranță pentru cei care sunt condamnați să-și petreacă
ultimele momente acolo.

Crucifixul: În roman, crucifixul este un simbol al religiei și al credinței, dar și un simbol

al suferinței și al sacrificiului. El apare în mod repetat în contextul execuțiilor din pădurea
spânzuraților, fiind prezent atât în imaginația personajelor, cât și în descrierea scenei de
execuție. Crucifixul sugerează ideea că suferința și sacrificiul fac parte din condiția
umană, dar și că credința poate oferi alinare și speranță în cele mai întunecate momente.

Stejarul: Simbol al puterii și stabilității: Stejarul este descris ca fiind un simbol al puterii
și stabilității, fiind o prezență impunătoare și rezistentă în pădurea spânzuraților. El
sugerează ideea că, în ciuda tuturor atrocităților și nedreptăților, natura rămâne neclintită
și puternică. Prezența sa în pădurea spânzuraților subliniază legătura strânsă dintre popor
și pământul său, dar și rezistența și determinarea românilor în fața asupririi străine.

f) Cum se reflectă caracterul balzacian în structura narativă a romanului „Enigma Otiliei”

de G. Călinescu? (4 puncte)

Răspuns:
Caracterul balzacian se reflectă în structura narativă a romanului "Enigma Otiliei" de
către George Călinescu prin mai multe aspecte:

Complexitatea și diversitatea personajelor: În stilul balzacian, romanul prezintă o gamă

largă de personaje, fiecare cu trăsături și motivații distincte. De la Otilia, tânăra
încântătoare și misterioasă, la Titi, tânărul idealist și confuz, și până la Felix, bătrânul
bogat și manipulator, toate personajele sunt conturate cu profunzime și sunt implicate
într-o rețea complexă de relații și interacțiuni.

Descrierea detaliată a societății și a mediului social: Într-un mod tipic balzacian, romanul
explorează în detaliu societatea bucureșteană din perioada sa, evidențiind diferențele
sociale, lupta pentru putere și prestigiu și influența banilor în viața oamenilor. Călinescu
prezintă cu atenție cadrele sociale diverse, de la burghezia înstărită la clasa mijlocie și la
cea săracă, creând astfel un tablou complex al societății.

Intriga și suspansul: "Enigma Otiliei" este construită într-un mod care amintește de
structura poveștilor și romanelor balzaciene. Intriga romanului se desfășoară încet,
dezvăluind treptat secretele și motivațiile personajelor. Suspansul este menținut prin
 numeroasele întorsături de situație și prin interacțiunile tensionate dintre personaje,
oferind cititorului o lectură captivantă și plină de surprize.

Prin aceste elemente, romanul "Enigma Otiliei" de George Călinescu împrumută trăsături
specifice stilului balzacian, contribuind la crearea unei opere literare complexe și
captivante, care explorează teme precum dragostea, ambiția, puterea și corupția într-o
societate în transformare.

g) Elucidați succint cele două experiențe existențiale prin care trece Ștefan Gheorghidiu din
romanul „Ultima noapte de dragoste...” de C. Petrescu (4 puncte)
Răspuns:
În romanul „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război” de Camil Petrescu,
Ștefan Gheorghidiu trece prin două experiențe existențiale distincte:
Experiența dragostei și a decepției: În prima parte a romanului, Ștefan trăiește o intensă
poveste de dragoste cu Maria, soția sa, pe care o idealizează și o consideră perfectă. El se
confruntă cu sentimente puternice de pasiune și devotament, dar și cu momente de
incertitudine și gelozie. Experiența dragostei lui Ștefan este marcată de idealuri romantice
și de dorința de a fi alături de femeia pe care o iubește. Cu toate acestea, descoperirea
infidelității Mariei îl confruntă cu o profundă decepție și suferință emoțională,
schimbându-i complet perspectiva asupra relației lor și a propriei identități.
Experiența războiului și a maturizării: După declarația de război și mobilizarea în armată,
Ștefan se confruntă cu realitățile dure ale frontului și cu provocările psihologice și fizice
ale războiului. În timpul experienței sale în tranșee, el se maturizează rapid și învață să se
adapteze la condițiile aspre ale războiului. Confruntat cu moartea și distrugerea, Ștefan se
întreabă despre sensul vieții și al iubirii într-o lume marcată de violență și haos. Această
experiență a războiului îl schimbă pe Ștefan profund și îl determină să reflecteze asupra
propriilor valori și alegeri de viață.
Aceste două experiențe existențiale, dragostea și războiul, sunt fundamentale pentru
dezvoltarea personajului Ștefan Gheorghidiu în romanul „Ultima noapte de dragoste,
întâia noapte de război”, marcând tranziția sa de la o inocență idealistă la o înțelegere mai
profundă și mai complexă a lumii și a propriei sale identități.

h) Demonstrați că romanul camilpetrescian „Patul lui Procust” este unul modern (4 puncte)
Răspuns:
Romanul „Patul lui Procust” de Camil Petrescu poate fi considerat un roman modern din
mai multe puncte de vedere:
Structura narativă neconvențională: Romanul adoptă o structură narativă neobișnuită,
bazată pe intercalarea monologurilor interioare, a dialogurilor și a fragmentelor de jurnal.
Această tehnica narativă non-lineară și experimentală este caracteristică literaturii
moderne, sugerând o preocupare pentru explorarea și experimentarea formei artistice.
Tematizarea alienării și fragmentării umane: În „Patul lui Procust”, Petrescu explorează
teme precum alienarea, izolarea și fragmentarea umană într-o societate modernă
impersonală și lipsită de sens. Personajul principal, Anton, se simte desprins de realitate
și își trăiește viața ca și cum ar fi captiv într-un pat al lui Procust, metaforă pentru
 condiția umană de a fi constrânsă să se conformeze normelor și idealurilor impuse de
societate.
Experimentarea cu timpul și spațiul: Romanul prezintă o abordare non-liniară a timpului
și spațiului, cu salturi temporale și perspective multiple. Această tehnică reflectă
preocupările moderne cu privire la subiectivitatea realității și la relativitatea timpului și
spațiului în conștiința umană.
Abordarea psihologică și introspectivă: „Patul lui Procust” se concentrează asupra
analizei psihologice a personajelor și asupra explorării proceselor mentale și emoționale.
Petrescu investighează motivele și conflictele interioare ale personajelor sale într-un mod
profund și introspectiv, reflectând preocupațiile moderne cu privire la natura umană și la
complexitatea psihicului uman.

Prin aceste caracteristici, „Patul lui Procust” se încadrează în tipologia romanului

modern, contribuind la evoluția și diversificarea formelor literare în literatura română.

i) Demonstrați prin 3 argumente autenticitatea „Romanului adolescentului miop” de M.

Eliade (4 puncte)

Răspuns:
Demonstrarea autenticității „Romanului adolescentului miop” de Mircea Eliade poate fi
realizată prin următoarele argumente:

Elemente autobiografice: Romanul este puternic influențat de experiențele personale ale

lui Mircea Eliade din adolescență. Personajul principal, Tolea, este o reflectare a
autorului însuși în tinerețe. Eliade prezintă în mod sincer și realist trăirile și confuziile
tipice adolescenței, inclusiv descoperirea sexualității, lupta cu propriile sentimente și
gânduri, precum și căutarea identității și a sinelui într-o lume în schimbare.

Atmosfera și detaliile realiste: Descrierile mediului în care se petrec evenimentele sunt

bogate în detalii realiste și autentice. Eliade surprinde atmosfera Bucureștiului interbelic
și a mediului școlar cu precizie și autenticitate, oferind cititorului o imagine vividă și
plină de viață a perioadei și locului în care se desfășoară acțiunea romanului.

Profundimea psihologică și sensibilitatea emoțională: Personajele sunt conturate cu

profunzime și sensibilitate, iar procesele lor psihologice și emoționale sunt prezentate
într-un mod autentic și credibil. Eliade explorează conflictele interioare ale adolescenților
și revelațiile lor personale cu o sensibilitate și o perspicacitate care denotă o înțelegere
profundă a condiției umane în această perioadă tumultoasă a vieții.

Prin aceste elemente, „Romanul adolescentului miop” oferă o imagine autentică și

veridică a experienței adolescenței, reflectând trăirile și dilemele specifice acestei
perioade cu o sinceritate și o profunzime care confirmă autenticitatea și valoarea operei
lui Mircea Eliade.

j) Explicați esența celor 2 conflicte prezentate în romanul „Maitreyi” de Mircea Eliade (4

puncte)
Răspuns:
 În romanul „Maitreyi” de Mircea Eliade, sunt prezentate două conflicte majore care
definesc în mare măsură povestea și evoluția personajelor:
Conflictul intercultural și intergenerațional: Unul dintre principalele conflicte din roman
este cel între cultura occidentală și cea orientală, precum și între generațiile diferite.
Personajele principale, Allan și Maitreyi, reprezintă două lumi culturale complet diferite:
el este un european occidental, iar ea este o indiancă, crescând într-o societate și o cultură
complet diferită. Această discrepanță culturală și generatională creează tensiuni și
dificultăți în relația lor, afectând în cele din urmă evoluția și rezultatul acestei relații.
Conflictul interior al lui Allan cu el însuși: Pe lângă conflictul extern dintre culturi și
generații, Allan se confruntă și cu un conflict interior profund. El se luptă cu propriile
sale emoții și convingeri, fiind atras de frumusețea și exotismul culturii indiene, dar
conștientizând în același timp că această atracție este în contradicție cu valorile și
standardele sale europene. Lupta interioară a lui Allan între iubirea pentru Maitreyi și
conștiința că această iubire este interzisă și inacceptabilă din punct de vedere cultural și
moral reprezintă un aspect esențial al conflictului din roman.

Aceste conflicte esențiale nu numai că conduc la dezvoltarea intrigii și a personajelor în

„Maitreyi”, dar și subliniază diferențele culturale și sociale, precum și complexitatea
relațiilor umane într-o lume în care tradițiile și valorile se ciocnesc și interacționează.

Barem de notare:

31 – 37 puncte – nota 5 53 – 59 puncte – nota 8

38 – 45 puncte – nota 6 60 – 66 puncte – nota 9
46 – 52 puncte – nota 7 67 – 70 puncte – nota 10