• Partea 1 Caracteristicile genului literar - Romantismul.

*
1. Cand a aparut romantismul si in ce context.
2. Ce a sustinut.
3. Cele 3 forme de manifestare in literatura romana.
4. Surse de inspiratie
5. Ce se promoveaza
6. Ratiunea si luciditatea
7. Se acorda importanta....
8. Universul compensatoriu
9. Elemente lirice si epice si dramatice (imnului,odei,pastelului,elegiei)
10. Procedee artistice
10.
11.. Cuvinte si expresii , elemente ale oralitatii
11
12.. Personaje exceptionale in situatii exceptionale
12
Partea 2 Pe langa plopii fara sot
13..
13 In ce etapa a creatiei eminesciene apartine si ce exprima. (dezamagirea, iubirea pierduta,
amaraciunea , incapacitatea )
14.
14. Cand si unde a aparut.
15..
15 Geneza poeziei, Veronica si Cleopatra, ,,Viata lui Eminescu"
16..
16 Generalizand, poezia cuprinde....
17..
17 Tema
18..
18 Titlul
-idea poetica
-sentimentul dominant
-simbolistica substantivului plopii
-ce afirma ibraileanu in legatura cu epitetul ,,fara sotii"
-stare de suflet in concordanta cu...
-ce simbolizeaza plopul si cu ce e asociat
-mitologia greaca
19..
19 Secventa 1 (primele 2 strofe)
-antitezele ,,eu-tu" ,,afirmativ-negativ" prin care eul liric exprima deziluzia
-tonul jalnic de romanta indurerata
-repros voalat si tardiv
-motive literare plopul si geamul:
~ce ilustreaza fereastra (deschiderea spre cer si lumina) , ce simbolizeaza (receptivitatea terestra)
opozitie cu cerul
~plopul fiind un copac spectaculos cu un set foarte puternic de radacini (valoare simbolica)
totodata arbore inalt cu ramuri subtiri indreptate spre cer renumit pentru frunzele lui care tremura
la cea mai mica adiere de vant.
simbol al fricii si nehotararii
simbolismul crestin : lamentatia si rusinea
20.. Secventa 2 (strofele 38
20
-ce ilustreaza (elogiul)
-gradatie ascendenta (a atitudinii si a sentimentelor) pornind cu simpla prezenta a soaptei de
raspuns si a unui scurt moment de intimitate.
-eul liric confera puteri magice iubirii, prin care da farmec dragostei, eternizand-o.
-dorinta eului liric ca fiinta adorata sa i se alature in vis, sa se transforme intr-un simbol. intr-o
zeitate protectoare asemeni zanelor din vechime.
-verbele la conditional optativ ,,AR FI aprins" ,,ai fi trait".
-motive literare specifice romantismului: ochii, timpul , steaua.
21.. Secventa 3 (strofele 911
21
-antiteza intre trecut si prezent (prin formele verbale la conditional optativ versus formele verbale
la indicativ prezent)
 -gradatia descendenta a starilor
-eul liric devine indiferent, distant si manifesta o atitudine de superioara si definitiva izolare
-constata ca cea pe care o considera unica nu este decat o fiinta comuna
Este reliefata constiinta geniului , izolarea orgolioasa tipic romantica.
Intensitatea sentimentului scade, farmecul iubirii paleste si isi face loc deziluzia si raceala
sufleteasca.
22.. Ultima secventa (strofa finala)
22
-idea esecului in iubire
-femeii iubite i se reproseaza incapacitatea de a face din iubire ceva sacru, divin si atotcuprinzator.
Romantismul a aparut la sfarsitul secolului al 18-lea ca o reactie impotriva clasicismului. Aceasta a
sustinut manifestarea fanteziei si exprimarea sentimentelor, originalitatea si spontaneitatea, promovarea
libertatii de exprimare. In literatura romana incepe sa se manifeste la inceputul anilor 1830 si cunoaste 3
forme de manifestare: preromantismul in epoca pasoptista, romantismul propriu-zis reprezentat de
creatia poetului Mihai Eminescu numit si ,,ultimul mare romantic universal", postromantismul in lirica de
inspiratie eminesciana a lui Alexandru Macedonski, Octavian Goga, Stefan Octavian Iosif. Sursele de
inspiratie sunt: traditia, folclorul si trecutul istoric considerate a fi opuse realitatii contemporane dar mai
ales natura cu motivele sale vegetale sau acvatice. Se promoveaza sensibilitatea, imaginatia si fantezia
creatoare. Ratiunea si luciditatea sunt minimalizate. Se acorda importanta trairilor interioare intense,
fanteziei debordante si pasiunii inflacarate. Este prezent universul compensatoriu, evadarea din lumea
reala facandu-se prin vis si somn. Elementele lirice se fuzioneaza cu cele epice si dramatice. Procedeele
artistice sunt vaste si complexe, se remarca folosirea antitezei care este aplicata planurilor, ideilor,
personajelor si situatilor. Personajele sunt exceptionale in situatii exceptionale. Se folosesc cuvinte si
expresii populare, regionalisme, arhaisme si elemente specifice oralitatii.
Pe langa plopii fara sot apartine ultimei etape a creatiei eminesciene si exprima dezamagirea poetului
pentru iubirea pierduta, amaraciune lui fiind determinata de incapacitatea fiintei iubite de a raspunde
unei iubiri ideale, profunde. A aparut in revista ,,Familia" in 1883 si in ,,Convorbiri Literare" in 1883.
Geneza poeziei este legata de anumite date din biografia poetului, pornind fie de la marea pasiune
pentru Veronica Micle, fie de la atractia fata de Cleopatra Micle asa cum a fost precizat in ,,Viata lui
Eminescu".
Generalizand, Garbet Ibraileanu afirma ca poezia cuprinde povestea tanarului singuratic, timid si mai
intotdeauna sarac.
Tema este reprezentata de binomul tematic natura-iubire.
Titlul ilustreaza idea poetica, sentimentul dominant de insingurare, tristete, mai ales prin simbolistica
substantivului ,,plopii". Ibraileanu afirca ca ,,fara soti" este un epitet concret si moral, evocand ceva
stingher, neimplinit. Adica o stare de suflet in concordanta cu economia intregii poezii. Plopul
simbolizeaza singuratatea, este asociat infernului, durerii, sacrificiului, lacrimilor, amintiri timpului trecut,
toate acestea regasindu-se in mitologia greaca.
Secventa 1 cuprinde primele 2 strofe. Se remarca antitezele ,,eu-tu", ,,afirmativ-negativ" prin care eul
liric isi exprima deziluzia pentru faptul ca fiinta iubita nu i-a putut intelege si impartasii imensa iubire pe
care i-o purta. Se observa tonul jalnic de romanta indurerata din care razbate un repros voalat si tardiv.
Sunt prezente motive literare romantice precum plopul si geanul. Fereastra ilustreaza deschiderea spre
cer si lumina, simbolizand receptivitatea terestra in opozitie cu cerul.
Plopii sunt copaci spectaculosi cu un set foarte puternic de radacini care le confera o valoare simbolica
a inpamantarii, securitatii si rezistentei. Totodata plopul este un arbore inalt cu ramuri subtiri indreptate
in sus, fiind renumit pentru frunzele lui care tremura la cea mai mica adiere de vant. Astfel el este un
simbol al fricii si a nehotararii. In simbolismul crestin, plopul simbolizeaza lamentatia sau rusinea,
conflictele puternice in interiorul fiintei umane cauzate de imprejurarile exterioare potrivnice.
Secventa a 2-a cuprinde strofele 38 si ilustreaza elogiul iubirii ideale si al iubitei. Se realizeaza o
gradatie ascendenta a atitudinii si a sentimentelor incepand cu simpla prezenta a ,,soaptei de raspuns"
si a unui scurt moment de intimitate. Eul liric ii confera iubirii puteri magice prin care da farmec
dragostei adevarate, eternizand-o. Se remarca dorinta eului liric ca fiinta adorata sa i se alature in acest
vis, sa se transforme intr-un simbol, sa devina o zeitate protectoare asemeni zanelor din vechime.
In acest sens sunt revelatoare verbele la conditional optativ ,,AR FI aprins" ,,ai fi trait". Se observa
motive literare specifice romantismului: ochii, timpul , steaua ce ilustreaza dorinta eului liric de a se
implini pe plan emotional.
Secventa a 3-a cuprinde strofele 911 si pune in evidenta antiteza dintre ceea ce a fost si ceea ce e
dintre trecut si prezent prin formele verbale la conditional optativ versus formele verbale la indicativ
prezent. Se observa gradatia descendenta a starilor, faptul ca eul liric devine indiferent, distant si
manifesta o atitudine de superioara si definitiva izolare, intrucat constata ca cea pe care o considera
unica, nu este decat o fiinta comuna. Este reliefata constiinta geniului , izolarea orgolioasa tipic
romantica. Intensitatea sentimentului scade, farmecul iubirii paleste si isi face loc deziluzia si raceala
sufleteasca.
Ultima secventa consta in strofa finala si contine idea esecului in iubire. Femeii iubite i se reproseaza
incapacitatea de a face din iubire ceva sacru, divin, atotcuprinzator.