DEZVOLTAREA SOCIO-MORALĂ SI EDUCAȚIA

Conform dicționarului explicativ al limbii române, morala reprezintă ansamblul

convingerilor, atitudinilor, deprinderilor reflectate și fixate în principii, norme, reguli,
determinate istoric și social, care reglementează comportarea și raporturile indivizilor între ei,
precum și dintre aceștia și colectivitate și a căror respectare se întemeiază pe conștiință și pe
opinia publică.
Cuvântul morală provine din latinescul morālis , derivat din termenul latin mos,
moris care înseamnă „obicei”.
Desele modificări ce au loc în societate, dezvoltarea rapidă a stiinței și a progresului
tehnologic la care asistăm și care este din ce în ce mai avansat, au pus în fața procesului
pedagogic o serie de aspecte importante, a căror soluționare este necesară în cursul educației.
Educația morală a individului este scopul principal al educației, dar neacordând suficientă
atenție acestei direcții, riscăm ca în societate să avem o generație de indivizi cu comportament
robotic, care pentru a-și atinge scopul nu vor ține seama de neajunsurile pe care le produc
celor din jurul lor.
Unul dintre cele mai importante obiective ale educației este formarea valorilor morale
de personalitate prin dezvoltarea comportamentului, sentimentelor și abilităților morale ale
copiilor.
În societatea actuală se vorbește mult despre moralitate, dar acest lucru nu este
suficient mai ales când vorbim despre copii. Copiii învață de la adulți ceea ce este corect și
ceea ce nu este corect, de aceea impactul este mult mai mare atunci când cei care îi înconjoară
dovedesc acest comportament. În acest caz se realizeză cu mai multă ușurință trecerea
conceptelor morale în credințe. Realizând acest lucru avem principalul indicator al dezvoltării
morale a copilului. Interiorizarea de către copii a ceea ce este și ceea ce nu este moral,
capacitatea de a empatiza cu ceilalți, îi ajută pe aceștia să treacă cu bine peste barierele și
crizele de dezvoltare. Acest lucru constituind un indicator în dezvoltarea corectă a generației
mai tinere.
Putem spune că la realizarea acestui obiectiv (formarea valorilor morale de
personalitate prin dezvoltarea comportamentului, sentimentelor și abilităților morale ale
copiilor) nu se ajunge studiind o anumită disciplină, deși în sistemul de învățământ se
regăsesc discipline care au ca scop educația morală. Putem aminti în acest sens discipline ca:
educația civică, educația pentru societate, etica și alte discipline înrudite. De fapt, impactul
efectiv asupra individului va fi totalitatea întregului proces pedagogic, al cărui rol principal
este atribuit aspectelor de moralitate. Așa cum am spus mai sus, impactul este cu mult mai
mare când copilul este înconjurat de oameni morali și de exemple de comportamente morale.
Acest lucru începe să fie învățat încă din fragedă pruncie în mediul familial. Familia fiind
primul model de moralitate unde copilul învață ceea ce este corect și ceea ce nu este corect,
ceea ce este bine și ceea ce este rău, învață să empatizeze cu membrii acesteia și să discearnă
între bine și rău. Pe parcursul dezvoltării sale copilul ia contact cu diferite situații. Școala, la
rândul ei, prin programele sale și prin menirea ei de a educa, oferă copilului mediul propice
dezvoltării sale în acest sens. Educația morală în școala se realizeză în echipă prin diverse
forme și reflectă interacțiunea dintre elev și educator. Modul de abordare a diferitelor situații
și teme discutate cu elevii este legat de fiecare situație în parte, de nivelul de dezvoltare și de
înțelegere al acesora, de priceperea cadrului didactic, de metodele folosite. Efectele pot fi
date și în funcție de numărul de copii, astfel se disting efectele frontale, de grup și individuale.
În ceea ce privește metodele, acestea pot fi diverse și nu pot fi limitate. Știința pedagogică
funcționează cu multe forme și mijloace diferite, care sunt folosite în procesul educației
morale. Totuși, aceste metode sunt principalele instrumente ce stau la îndemâna dascălilor
pentru a putea influența conștiința copilului/elevului.
Făcând trecerea de la perioada copilăriei mici la cea de a doua copilarie, copilul sau
mai bine zis preșcolarul ia contact cu mediul educațional organizat, cu grădinița sau școala.
La intrarea sa în grădiniță, copilul are deja achiziționate unele obișnuițe de relaționare învățate
în familie, cauză pentru care grupa sau grupul de preșcolari constituie formațiuni grupale
extrem de eterogene și fragile din punct de vedere structural. De altfel, se configureaza ca
fiind primele colectivitati care îl formeaza pe copil ca om organizational.
Adaptarea prescolarului sau a școlarului la mediul din grădiniță sau școală presupune
elaborarea unor modele de comportament noi:
 Familiarizarea copilului cu reguli generale și impersonale referitoare la comportament
(reguli legate de morală, de conduită).
 Participarea la procese și fenomene sociale specifice unui grup. Copilul
experimentează primele sale relații cu caracter formal în cadrul grupului alături de
ceilalți copii ca parteneri egali, dar și de întrecere pentru a dobândi un statut privilegiat
în interiorul acestuia.
 Se dezvoltă un întreg repertoriu de trăirii emoționale legate de integrarea sa în
colectivitate.
 Familiarizarea sa cu reguli de subordonare, de supunere, de conducere.

Cu alte cuvinte se consideră ca inteligența, simțul moral se pot dezvolta prin educație,
disciplină și voință. Luând în calcul importanța moralității putem afirma că este cu mult mai
importantă chiar și decât inteligența. Dacă simțul moral dispare, societatea respectivă are
foarte mult de suferit.

Educația are un rol semnificativ în formarea personalității individului, dar și pentru

progresul societății. Cadrelor didactice le revine o mare responsabilitate, aceea de a construi
omul ce va acționa într-o societate democratică. Modelarea comportamentului socio-afectiv al
copiilor reprezintă un obiectiv important al acestor insitutii. Succesul este dobândit prin
multă răbdare, prin aplicarea celor mai bune strategii didactice și prin implicarea tuturor
actorilor educaționali inclusiv familia și membrii societății unde trăiesc și se dezvoltă.
Bibliografie:

 Cosmovici, (1998), Psihologie , Editura Polirom, Iași.

 A.Cosmovici, (1996), Psihologie generală, Editura Polirom, Iași.
 https://www.academia.edu/31659080/PSIHOLOGIA_EDUCATIEI
 https://materiale.pvgazeta.info/utilizator-166/educatia-individului-prin-dezvoltarea-
morala-si.html
 https://www.scrigroup.com/didactica-pedagogie/gradinita/CONCEPTUL-DE-
EDUCATIE-MORALA-D51269.php
 https://www.google.ro/search?q=DEZVOLTAREA+PSIHICA+SI+EDUCATIA