Sunteți pe pagina 1din 12

Potasiul – Element indispensabil

pentru producţia și calitatea


recoltei de floarea soarelui
Importanţa și condiţii pedoclimatice de cultură
În România floarea soarelui este cea mai importantă plantă producătoare de
ulei. Hibrizii cultivaţi în prezent conţin în fructe (achene) între 43-52% ulei.
Totodată, este și plantă meliferă, putându-se obţine 30-35% kg miere/ha.
În funcţie de condiţiile pedoclimatice, cerinţele plantei și însușirile soiurilor
(hibrizilor) de dată recentă s-a conturat o zonare ecologică cuprinzând
următoarele zone:
• zona I, foarte favorabilă, care include regiuni din vestul, sudul și sud-estul
ţării, cu precipitaţii de peste 300 mm/an sau amenajate pentru irigare, cu solu-
ri profunde, cernoziomice, soluri brune roșcate, aluviuni. Suma gradelor de
temperatură în această zonă este în jur de 2600 °C;
• zona II, favorabilă, care cuprinde, îndeosebi, silvostepa Olteniei, Munteniei,
precum și centrul Transilvaniei cu cernoziomuri cambice și soluri brune. Suma
gradelor de temperatură în această zonă este în jur de 1800-2000 °C;
• zona III, favorabilă, care se extinde în partea centrală și nord-estică a
Moldovei. Suma gradelor de temperatură în această zonă este în jur de 1800-
1900 °C.
Suprafaţa cultivată cu floarea soarelui a ajuns în unii ani la peste 450 mii ha,
însă, în interiorul zonelor menţionate se poate cultiva pe suprafeţe mult mai
mari.
Solurile favorabile pentru cultura floarei soarelui sunt cele lutoase, luto-nisipo-
ase și luto-argiloase profunde care favorizează pătrunderea adăncă a rădăcini-
lor. Cele mai potrivite sunt cernoziomurile, cernoziomurile cambice, solurile
brune roșcate cu orizont superior profund, solurile aluviale permeabile și ferti-
le. Mai puţin favorabile sunt solurile brune cu orizont superior superficial, toate
tipurile de sol grele, argiloase, luvisolurile acide și psamosolurile.
Cerinţele faţă de nutrienţi
Floarea soarelui este mare consumatoare de elemente nutritive. La 100 kg
seminţe (achene) plus recolta secundară de 300 kg tulpini și frunze se consumă
în medie 3.65 kg N, 1.75 kg P2O5, 5 kg K2O și 1.8 MgO.
În funcţie de recoltele scontate 1.5-3.0 t/ha, consumurile de elemente nutritive
reprezintă între 54.75-109.5 kg/ha N, 26.25-52.50 kg P2O5, 75-150 kg K2O și
27-54 kg MgO (tabelul 1).

Tabelul 1. Consumurile medii de elemente nutritive din sol pe tona de recoltă


scontată (recolta principală și cantitatea corespunzătoare de recoltă secundară)
Recolta scontată, t/ha*) Elemente nutritive (substanţe active) consumate
N P2O5 K2O MgO
1.5 54.75 26.25 75.0 27.0
2.0 73.00 35.00 100.0 36.7
2.5 91.25 43.75 125.0 45.0
3.0 109.50 52.50 150.0 54.0
*) Raportul consumului de elemente între recolta principală și recolta secundară este egal cu 1:3.

O caracteristică a florii soarelui este capacitatea de absorbţie mare a siste-


mului radicular faţă de substanţele minerale greu solubile. Ca urmare, cultu-
ra pe solurile fertile realizează consumul de elemente pe seama rezervelor
nutrienţilor din sol și manifestă o exigenţă redusă pentru îngrășăminte, iar la
cultura pe solurile care necesită fertilizări se pot utiliza și îngrășăminte greu
solubile.
Consumul elementelor nutritive la floarea soarelui se caracterizează prin
absorbţia lentă, intensitatea maximă având loc în fazele de formare a inflores-
cenţelor, de înflorit și formarea fructului (tabelul 2). Această însușire atrage
necesitatea încorporării îngrășămintelor în sol la fertilizarea de bază cu arătura
pentru a se găsi în zona activă a rădăcinilor.

Tabelul 2. Cantitatea de substanţă uscată acumulată și cantităţile de elemente


NPK absorbite pe parcursul diferitelor faze de vegetaţie
Fazele de vegetaţie Cantitatea de Cantitatea de elemente nutritive
substanţă uscată absorbite, %
% N P2O5 K2O
Formarea capitulelor 39 60 42 56
(calathidiilor)
Sfârșitul înfloririi 67 92 54 88
Formarea achenelor 75 100 71 56
(seminţelor)

După ritmul de absorbţie a elementelor se constată că azotul este absorbit pe


tot parcursul vegetaţiei, consumul cel mai mare fiind în fazele de creștere inten-
sivă de la începutul formării inflorescenţelor până la sfârșitul înfloritului.
Insuficienţa azotului în aceste faze determină tulburări grave în procesul de
creștere. Excesul de azot influenţează puternic dezvoltarea organelor vegeta-
tive în dauna fructificării, precum și prelungirea perioadei de vegetaţie.
Fosforul este asimilat în toată perioada de vegetaţie, însă cu intensitate mai mare
în fazele de formare a calathidiilor și de fructificare. Fosforul grăbește maturarea
achenelor și creșterea conţinutului de ulei. Insuficienţa fosforului frânează
creșterea normală a achenelor și determină scăderea conţinutului de ulei.
Potasiul este asimilat de floarea soarelui ca și fosforul pe tot parcursul perioa-
dei de vegetaţie cu intensitate mai mare de la apariţia inflorescenţelor și până
la maturitatea achenelor. Potasiul determină asimilarea mai intensă a celorlalte
elemente, contribuie la sporirea producţiei de achene (seminţe) prin fecunda-
rea la un grad mai înalt al florilor din centrul inflorescenţelor (calathiadiilor) și
prin creșterea conţinutului de ulei. Insuficienţa potasiului, care apare la recolte
mai mari de 1500 achene/ha, se manifestă prin grad mai redus de fecundare și
conţinut mai mic de ulei. Cele mai bune rezultate în experienţe s-au constatat
la fertilizarea echilibrată cu NPK (N+P2O5+K2O), raportul între aceste elemente
situându-se în jur de 1.
Magneziul este necesar în procesul de creștere și dezvoltarea a florii soarelui
prin participarea la reacţii specifice legate de formarea enzimelor și activitatea
lor.
Rolul potasiului în plantele de floare a soarelui
Conţinutul de potasiu determinat în plante este mai mare decât cele de azot,
fosfor, sulf, magneziu, însă, spre deosebire de acestea nu este inclus în con-
stituţia substanţelor organice. Importanţa sa esenţială este determinată de rolul
pe care îl are în desfășurarea diferitelor procese fiziologice:
Potasiul este absorbit rapid prin sistemului radicular a florii soarelui și reglează
regimului hidric al plantelor. Celulele rădăcinilor bine aprovizionate cu potasiu
absorb ușor apa din sol și o transferă spre cilindrul central al rădăcinii asi-
gurănd un regim hidric optim al plantelor. De asemenea reglează deshidratarea
stomatelor frunzelor asigurând diminuarea coeficentului de transpiraţie. Ca
urmare, plantele bine asigurate cu potasiu sunt mai rezistente la ofilire în perio-
adele de secetă și procesul de asimilare este mai ridicat pe vreme caldă și
uscată. Turgescenţa ţesuturilor vegetale și presiunea internă din celule, strâns
legate de prezenţa potasiului, sunt esenţiale pentru alungirea celulelor și
creșterea plantelor.
Ionul de potasiu activează un număr mare de sisteme enzimatice prin care
influenţează dinamica diferitelor ergoni și intensifică sinteza proteinelor, gluci-
delor și uleiului.

Nutriţia florii soarelui în raport cu dinamica


potasiului în sol
Conţinutul total de potasiu în solurile României este cuprins între 0.5-2% și se
distribuie în următoarele categorii (Chiriac, 1976):
• 90-95%, ca element de constituţie în reţeaua cristalină a mineralelor prima-
re și secundare;
• 0.5-8% (mai frecvent 5-7%) în spaţiul dintre foiţele elementare ale minerale-
lor argiloase sub formă absorbită convenţional fără schimb cu ionii din soluţia
solului;
• 0.5-2.5% adsorbit cu schimb la suprafaţa particulelor coloidale (participând
la compensarea sarcinilor electrice negative a micelelor de minerale argiloase
și a funcţiilor acidoide de substanţe humice disociate).
În toate solurile, între potasiu din reţeaua cristalină a mineralelor primare și
secundare, formele absorbite convenţional fără schimb, potasiul adsorbit cu
schimb și cel din soluţia solului au loc treceri în ambele sensuri care asigură
stabilirea unui echilibru dinamic. Absorbţia ionilor de potasiu în plante stimu-
lează desorbţia de pe coloizi și trecerea ionilor de potasiu în soluţie, în timp ce
aplicarea îngrășămintelor cu potasiu activează parţial și trecerile în sens invers,
din soluţie spre formele adsorbite și în continuare spre reţeaua cristalină a
mineralelor.
Datorită capacităţii mineralelor argiloase de fixare a potasiului în forme inacce-
sibile plantelor este necesar ca pe solurile cu textură argilo-nisipoase, luto-
argiloase, argilo-lutoase să se aplice o cantitate mai mare de îngrășăminte
potasice decât cea necesară asimilării plantelor pentru a satisface și capacita-
tea de fixare.
Stabilirea nivelului de aprovizionare a solului cu potasiu asimilabil de către
plante se face în funcţie de potasiu mobil extractabil prin echilibrarea solului cu
o soluţie acidă (pH 3.7) de acetat lactat de amoniu în raport sol:soluţie (1:20) la
temperatura de 20 °C timp de 2 ore. Gradul de asigurare cu potasiu se apre-
ciază după valorile înscrise în tabelul 3.

Tabelul 3. Gradul de asigurare a solurilor cu potasiu și magneziu asimilabile


determinate în acetat lactat de amoniu (după Borlan și col., 1997)
Gradul de Soluri ușoare* Soluri medii ** Soluri grele ***
asigurare nisipoase și lutoase argilo-nisipoase și lutoase argilo-lutoase și argiloase
K-AL Mg-AL K-AL Mg-AL K-AL Mg-AL
ppm ppm ppm ppm ppm ppm
Foarte scăzut < 50 < 60 < 66 < 75 < 80 < 90
Scăzut 50-100 60-120 66-132 75-150 80-160 90-180
Mijlociu 100-150 120-180 132-200 150-225 160-240 180-270
Ridicat 150-200 180-240 200-265 225-300 240-320 270-360
Foarte ridicat > 200 > 240 > 265 > 300 > 320 > 360
*) valori minime pentru soluri nisipoase, cele superioare pentru soluri luto-nisipoase
**) valori minime pentru soluri argilo-nisipoase, cele superioare pentru soluri lutoase
***) valori minime pentru argilo-lutoase, cele superioare pentru soluri argiloase

Întucât magneziu este necesar în nutriţia florii soarelui ca element cu multiple


funcţiuni: element de constituţie, participant în reacţii enzimatice inclusiv pen-
tru prevenirea dereglării raportului nitraţi-magneziu-molibden cu influenţă deo-
sebită asupra formării recoltei și creșterii plantelor, s-au prezentat în tabelul 3
și valorile magneziului asimilabil. La un conţinut mai mic de 150 ppm Mg este
necesară fertilizarea cu acest element.

Simtomele carenţei potasiului asupra producţiei și


calităţii recoltei de floarea soarelui
Manifestarea carenţei potasice la floarea soarelui are loc cu deosebire pe solu-
rile cu conţinut scăzut de potasiu. Fiind o plantă mare consumatoare de pota-
siu, fenomene de carenţe pot să apară și pe unele soluri cu grad de asigurare
mijlocie, îndeosebi, pe cele bogate în minerale argiloase care au capacitate
mare de fixare a potasiului.
Din punct de vedere morfologic fenomenul de carenţă potasică se manifestă
prin ritm lent de creștere a plantelor, brunificare marginală a frunzelor și pătarea
frunzelor crescânde de la frunzele mature spre vârfurile de creștere, grad ridi-
cat de ofilire a plantelor în zilele cu temperaturi ridicate și perioade de secetă,
formarea de capitole (calathidii) mici și grad ridicat de sterilitate (flori nefecun-
date la centru capitulelor), achene mici și în mare parte seci (cu conţinut redus
de miez și ulei).
Din punct de vedere fiziologic se constată o slabă asimilare radiculară a ele-
mentelor și dereglarea raporturilor dintre elemente, o reducere a activităţii enzi-
matice cu repercursiuni asupra fotosintezei. Slaba asimilare a potasiului con-
duce la reducerea turgescenţei ţesuturilor vegetale cu implicaţii negative asu-
pra desfășurării reacţiilor enzimatice, transportul intercelular al ionilor și proce-
sului de creștere. Cele câteva aspecte prezentate arată că potasiul este un ele-
ment indispensabil în nutriţia florii soarelui.

Experienţă în vase în timpul perioadei de creștere timpurie


Rezultatele unor experienţe cu îngrășăminte
aplicate la floarea soarelui
Floarea soarelui consumă cantitatăţi mari de elemente nutritive inclusiv pota-
siu. Datorită, însă, faptului că posedă capacitate de asimilare din rezervele de
nutrienţi ale solurilor fertile pe care se cultivă în mod obișnuit, sporurile de pro-
ducţie obţinute la fertilizarea cu îngrășăminte potasice nu sunt foarte mari.
În tabelul 4 se prezintă rezultatele fetilizării pe solurile cernoziomice din sudul
ţării. Sporurile obţinute în variantele fertilizate cu N-P2O5-K2O au fost mai mari
cu 5.6-8.8% faţă de variantele fertilizate numai cu N-P2O5.

NP NPK
Efectul cel mai bun asupra creșterii florii soarelui îl are combinaţia NP+K
K-

Simptome tipice ale deficienţei de potasiu la floarea soarelui

Tabelul 4. Influenţa îngrășămintelor minerale cu potasiu asupra producţiei de


floarea soarelui pe diferite tipuri de cernoziom din sudul ţării, după Coculescu
și col. 1969
Tipurile de sol și durata experimentărilpr
Variantele Cernoziom Cernoziom Cernoziom Cernoziom
de fertilizare vermic Brăila vermic Mărculești cambic Fundulea cambic Caracal
3 ani 5 ani 9 ani 4 ani
kg/ha % kg/ha % kg/ha % kg/ha %
Nefertilizat 1710 100.0 2720 100.0 2420 100.0 2170 100.0
N-96 2260 132.2 2900 106.7 2490 102.3 2260 104.1
N-96, P2O5-96 2530 147.9 3130 115.0 2780 114.9 2430 111.9
N-96, P2O5-96, 2680 156.7 3290 120.9 2910 120.3 2550 117.5
K2O-80
DL 5 % 120 - 130 - 120 - 120 -

Pe solul cernoziomic din vestul ţării, tabelul 5, sporurile înregistrate în variante-


le fertilizate cu N-P2O5-K2O au depășit cu 15.2-21.3% pe cel înregistrat în vari-
anta nefertilizată, iar pe cernoziomul cambic din centrul Moldovei mai sărac în
potasiu mobil, sporurile au fost semnificativ mai mari depășind cu 69.8-78.3%
pe cel obţinut în varianta martor nefertilizată, tabelul 6.
Din datele obţinute rezultă că, deși floarea soarelui consumă mult potasiu, apli-
carea îngrășămintelor cu acest element pe solurile cernoziomice, în general
bine asigurate cu forme mobile de potasiu, este eficace la nivele ale recoltelor
mai mari de 1500 kg seminţe/ha.
Cele mai bune rezultate s-au constatat la fertilizarea echilibrată cu N-P2O5-K2O
în raporturi apropiate de 1.
Tabelul 5. Înfluenţa îngrășămintelor Tabelul 6. Înfluenţa îngrășămintelor
minerale cu potasiu asupra producţiei minerale cu potasiu asupra producţiei
de floarea soarelui pe sol cernoziomic de floarea soarelui pe cernoziom
de fâneaţă Lovrin-Timiș, după D. cambic Podu-Iloaei, după C. Rusu,
Davidescu și col. 1963 2000
Variantele de Producţia medie Variantele de Producţia medie
fertilizare pe 3 ani fertilizare pe 3 ani
kg/ha % kg/ha %
Nefertilizat 3289 100.0 Nefertilizat 1060 100.0
N-96,P2O5-96 3781 115.2 N-96,P2O5-96 1600 169.8
N-96,P2O5-96,K2O-80 3990 121.3 N-96,P2O5-96,K2O-80 1890 178.3
DL 5% 246 - DL 5% 213 -

În ceea ce privește eficacitatea diferitelor tipuri de săruri potasice s-au consta-


tat preferinţe ale florii soarelui pentru anionii însoţitori, clor și sulfat. În experi-
mentări efectuate pe o perioadă de 3 ani în lizimetre pe sol nisipos, sporurile
cele mai mari de producţie s-au obţinuit în variantele cu sulfat de potasiu și
magneziu (Patentkali), cu sulfat de potasiu și clorură de potasiu, tabelul 7.
Tabelul 7. Eficacitatea diferitelor săruri potasice aplicate la floarea soarelui cul-
tivată în lizimetre cu 48 kg sol nisipos
Norma de fertilizare: N-150, P2O5-100, K2O-100 mg/kg sol
Nr.var. Tipul de îngrășământ potasic Producţia medie pe 3 ani Sporul
de seminţe (achene)
g/vas g/vas %
1 Nefertilizat 20.0 - 100.0
2 Azotat de potasiu*) 62.0 42.0 310.0
3 Sulfat de potasiu*) 68.0 48.0 340.0
4 Clorura de potasiu*) 67.8 47.8 339.0
5 Carbonat de potasiu*) 58.9 38.9 294.5
6 Sulfat de potasiu și magneziu*) 74.0 54.0 370.0
7 Complex 16-16-16 + uree 64.8 44.8 324.0
8 Complex 22-11-11 63.5 43.5 317.5
DL 5% - 4.3 -
*) Completarea normei de fertilizare cu azot s-a făcut cu uree, iar de fosfor cu superfosfat concentrat
Și această experienţă evidenţiază necesitatea fertilizării cu magneziu care se
justifică a fi aplicat pe toate solurile cu un conţinut mai mic de 150 ppm Mg-
AL.

Recomandările privind fertilizarea florii soarelui cu


potasiu și magneziu
Datele privind consumurile de elemente în plantele de floarea soarelui și pre-
zenţa în sol a formelor asimilabile de potasiu și magneziu conduc la reco-
mandările înscrise în tabelul 8.

Tabelul 8. Recomandările de aplicare a îngrășămintelor la floarea soarelui


Recolta scontată kg de substanţă activă/ha/an
kg/ha N P2O5 K2O MgO
1500-2000 50-70 45-65 90-110 25-35
2500-3000 90-110 90-100 140-170 45-55

Îngrășămintele potasice se aplică prin încorporare în sol cu arătura sau lucrările


de pregătire a terenului de semănat.

Autor:
Dr. Dorneanu Aurel
Research Institute for Soil Science and Agrochemistry,
București, Romania

International Potash Institute,


Coordinator Central/Eastern Europe
CH-4001 Basel/Switzerland
P.O. Box 1609
Phone (41) 612612922/24, Telefax (41) 612612925
E-mail: ipi@iprolink.ch, website: www.ipipotash.org