Sunteți pe pagina 1din 9

TUBERCULOZA AVIARA

Tuberculoza aviara (T.A.) a fost in trecut una dintre cele mai raspandite si pagubitoare boli dar, in ultimele decenii, incidenta TA a scazut foarte mult in toate tarile cu avicultura dezvoltata, inclusiv in tara noastra, insa continua sa produca pierderi importante in multe tari in care cresterea pasarilor a ramas preponderent de tip gospodaresc. Avicultura intensiva este total defavorabila mentinerii si difuzarii T.A., deoarece puii de o zi provin intotdeauna din ferme de parinti libere de T.A. iar ulterior, patrunderea T.A. in complexele avicole este foarte improbabila, datorita masurilor de profilaxie generala care se iau. In cresterea gospodareasca insa, eradicarea TA. este problematica, din cauza caracterului sau de boala cu focalitate naturala. La mentinerea focarelor de T.A. contribuie pasarile salbatice si rezistenta exceptionaIa a agentului etiologic in sol, de pana la 4 ani.

Etiologie
In mod obisnuit T.A. este produsa la pasari de M. avium subsp. Avium serovarietatile 1 si 2, la care in Europa se adauga si serovarietatea 3. La papagali si canari a fost descrisa si tuberculoza cu M .tuberculosis. Alte serovarietati de M. avium (4-25). Care se pot izola de la diverse specii de mamifere si mai ales de la om, nu se izoleaza de regula de la pasari. Serovarietatile 5-20 de M. Avium au fost izolate aproape exclusiv de la oamemi Pentru identificarea serovarietatile , in ultima vreme tehnica de aglutinare in tub a fost lnlocuita cu o micrometoda care permite economie de timp si materiale.

Caractere epidemiologic
Cele mai receptive la TA. sunt galinaceele, intre care fazanii par cei mai receptivi. urmatii de gaina, bibilica, pauni si in mai mica masura de curci. Porumbeii sunt receptivi. Palmipedele sunt putin receptive TA. a fost descrisa la foarte multe pasari salbatice: vrabii, randunele, ciori, bufnite, grauri, prepelite etc. Tineretul este mai receptiv decat pasarile adulte, dar cazurile clinic exprimate sunt mai numeroase la adulte. Pasarile salbatice tinute in captivitate sunt mai receptive decat cele in stare de libertate si chiar decat pasarile domestice. Porcii, si intr-o mai mica masura iepurii, se imbolnavesc cu M. Avium , dar circuitul epidemiologic al micobacteriilor intre pasari si porci este discutabil, avand in vedere lipsa de coincidenta dintre serovarietatile identificate pana in prezent la cele doua categorii de animale. Pasarile domestice, ca si cele salbatice, bolnave de tuberculoza. elimina mari cantitati de germeni prin fecale, proveniti din leziunile cu localizare hepatica sau intestinala, contaminand mediul ambiant, pentru o lunga perioada de timp, durata de supravietuire a germenilor in sol fiind de pana la 4 ani . De aici rezulta si dificultatile in eradicarea TA., avand in vedere diversitatea speciilor de pasari salbatice care pot constitui rezervorul primar de infectie, datorita carui fapt T.A. poate fi socotita boala cu focalitate naturala. Tinand cont de rezistenta deosebit de mare a germenilor in mediul ambiant, in T.A. mediile contaminate (furajele, apa, adapatorile. gunoiul terenul) au o mare importanta, ca surse de infectie secundara. Observatiile epidemiologice au aratat ca T.A. se poate transmite prin ou , dar eficienta practica a transmiterii verticale este cu mult mai redusa decat a transmiterii orizontale. Dinamica TA. este tipic enzootica, cu caracter stational. Difuzarea In efectiv este insidioasa in primul an, cuprinzand sub 10% din efectiv dar devine ceva mai rapida in urmatoarele 6 luni ajungand sa depaseasca 20% si chiar mai mult, In perioada urmatoare.

Patogeneza
In conditii naturale, germenii patrund in organism pe cale digestiva , mai rar aerogena sau transcutanata . In cazul infectiei digestive , germenii ajung in peretele intestinal , unde are loc reactia generalizarii infectiei . Bacilii sunt transportati prin circuitul limfactic si sanguin in intreg organismul (diseminare) dupa care are loc localizarea lor in unele organe (ficat,splina maduva osoasa). In cazul infectiei intraembrionare , germenii se localizeaza in aceleasi organe , producand o infectie latenta de durata (10-12 luni),mai lunga decat in urma patrunderii germenilor in organism pe cale digestiva . Prezenta agentului etiologic in organe este urmata de o reactie inflamatorie specifica cu participarea unor elemente celulare (epitelioide , limfoide). Exprimarea exudativa initiala a procesului inflamator este rapid acoperita de componenta alterativa (necroza de cazeificare) si productiva , avand ca urmare constituirea folicului tuberculos. Leziunile microscopice si apoi cele macroscopice se constituie si castiga treptat in volum, paralel cu inaintarea in varsta , incepand in genere o data cu productia de oua. Procesele de vindecare prin calcificare si fibrozare nu se constata in tuberculoza aviara. In tot timpul bolii au loc frecvente diseminari hematogene ale germenilor , cu constatarea prezentei lor in toate tesuturile. Sinergic , marea virulenta a bacilului tuberculozei aviare si mijloacele imperfecte de aparare ale organismului duc la o extindere rapida si grava a modificarilor morfologice, care devin incompatibile cu functionarea normala a unor organe esentiale. Toxinele germenilor produc casectizarea treptata si diminuarea mai accentuata a rezistentei pasarilor tuberculoase.

Tablou clinic
Perioada de incubatie in infectia naturala nu este cunoscuta. In cazul transmiterii infectiei prin ou , simptomele apar dupa 4-5 luni ,iar in infectia posteclozionala dupa 2-12 luni. Tuberculoza aviara evolueaza in general asimtomatic sau cu un tablou clinic necaracteristic. In general pasarile bolnave slabesc , iar mucoasele aparente , creasta si barbitele sunt pa;ide uneori subicterice. La gaini se inregistreaza scaderea ouatului. Unele pasari pot prezenta diaree. Simtomele locale depind de localizarea procesului infectios . astfel se deosebesc urmatoarele localizari: - Localizarea interna (viscerala) obisnuita, evoluiaza ca o infectie generalizata , tradusa clinic prin slabire si anemie progresiva , cu apetitul conservat , oprire in desvoltarea tineretului , diaree intermitenta sau persistenta , uneori striata cu sange. In unele cazuri se constat si ascita, ptoza abdominala si pozitie de pinguin . Boala sfarseste letal , prin epuizare sau hemoragie interna. - Localizare osteoarticulara se prezinta sub forma de artrite sau osteoperiostite deformante , ce antreneaza diferite tulburari functionale . localizarea procesului infectios la nivelul maduvei osoase antreneaza adeseori schiopaturi unilaterale , fara nici un substrat anatomic evident. - Localizarea cutanata , intalnita uneori la gaina , este mai fregventa la porumbel ,sub forma de procese nodulare intradermice. Nodulii apar in diferite regiuni ale corpului , dar mai ales in regiunea capului si a extrimitatilor membrelor , sunt netezi sau rugosi, in numar variabil , de diferite marimi, de culoare alba cenusie sau galbuie roscata, slaninosi sau cazeosi sectiune . Uneori pornind de la mici noduli , se formeaza veritabile tumori cutanate asa numitii corni tuberculosi. Uneori , nodulii cutanati ulcereaza si permit eliminarea unui lichid filant sau cremos urat mirositor , in care abunda germenii acido-alcoolo-rezistenti. - Localizarea pe mucoase (bucala,nazala ,laringiana,faringiana conjunctivala) este intalnita fregvent la porumbel , dar mai ales la papagal si se caracterizeaza prin prezenta de noduli de diferite dimensiuni , rar sau numerosi ,confluenti uneori intr-o masa rugoasa amorfa.Uneori ,nodulii se pot deschide si dau nastere la ulcere acoperite cu membrane asemanatoare ca aspect cu cele din difterovariola. - Localizare pulmonara este rareori observata si de obicei constituie o surpriza de necropsie . Clinic , pasarea presinta respiratie dispneica , raluri ,oboseal, etc. Este fregventa la palmipede.

Tablou anatomopatologic
Tabloul morfopatologic este mai putin diversificat decat la mamifere. Se constata noduli tuberculosi, de diverse dimensiuni, mai ales in ficat, splina, peretele intestinal si maduva osoasa. Urmare a prezentei numerosilor noduli, ficatul si splina apar marite in volum. Formatiunile nodulare mai mari au un aspect destul de caracteristic, cu suprafata granulata, lasand impresia unei formatiuni multifocale, muriforme. Nodulii pot fi sectionati cu usurinta, evidentiind centrul cazeos si o capsula periferica a carei grosime se coreleaza cu vechimea si dimensiunile nodulului. Se crede ca nodulii de dimensiuni mai mici sunt o consecinta a reiinfectiilor cu germeni proveniti din leziunile mai vechi, chiar din acelasi organ. Foarte importante sunt leziunile localizate in peretele intestinal, cuprinzand atat mucoasa cat si

submucoasa, proeminand sub seroasa. Pe masura ce cresc in volum, acestia au tendinta permanenta de deschidere spre lumenul intestinal, prin erodarea capsulei in directia lumenului, si formarea unui ulcer prin care se disipeaza masa cazeoasa bogata in germeni virulenti.

Ficat de pasare , granuloame tuberculoase

Splina pasare ,granuloame tuberculoase

Intestin pasare , granuloame tuberculoase

Leziuni nodulare la nivelul pielii, regiune oculara(gasca salbatica)

Ficat rata salbatica,granuloame tuberculoase

Granuloame pulmonare si hepatice - gasca

Leziuni pulmonare, aspect nodular-gasca

Diagnostic
Pe baza simptomatologiei poate fi emisa doar suspiciunea de tuberculoza. Tabloul morfopatologic este destul de caracteristic si permite diagnosticul, cu oarecare siguranta, diagnosticul diferential facandu-se fata de coligranulomatoza. yersinioza, micoze si salmoneloze. Confirmarea diagnosticului nu intampina nici un fel de dificultati. Un frotiu executat prin strivirea intre doua lame a continutului cazeos a unui nodul colorat ZiehlNeelsen, permite evidentierea in campul microscopic a unui mare numar de germeni acidorezistenti, cu morfologia caracteristica. Cultivarea este necesara numai daca intereseaza si serovarietatea infectanta. Diagnosticlll T.A. la pasari In viata este mai problematic. Se poate face examen alergic, prin inocularea a 0,05-0,1 ml PPD strict intradermic in barbita la gaini, in margele la curci, in spatiul intermandibular la palmipede si in pleoapa la alte specii. Citirea se face la 48 ore si se interpreteaza ca pozitiva aparitia unei tumefactii evidente la locul de inoculare, care apoi dispare in decurs de 4-5 zile. Din pacate testul alergic la pasare are specificitate si sensibilitate cu mult mai reduse decat la mamifere. Proportia reactiilor fals pozitive si fals negative, prin insumare, poate fi la fel de mare ca a reactiilor specifice. Din aceasta cauza in prezent nu se mai apeleaza la testul alergic. In cadrul programelor de supraveghere epidemiologica a efectivelor sau a programelor de asanare testul poate fi folosit totusi, in situatii deosebite, pe un numar limitat de indivizi, in cazul pasarilor de agrement, in gradinile zoologice etc. Rezultate ceva mai bune au fost obtinute prin testul de hemaglutinare rapida pe lama si, mai recent prin ELISA. In cadrul programelor de supraveghere a efectivelor de reproduqie, testul ELISA poate fi efectuat pe probele de ser recoltate pentru tifo-puloroza, evitandu-se maniplllarile suplimentare.

Prognosticul
Este defavorabil , atatpentru pasare a carui sfarsit este intotdeauna letal, cat si pentru efectiv, in special in conditiile cresterii intensive sau semiintensive datorita extinderii treptate a bolii la toate pasarile.

Profilaxia
Prevenirea tuberculozei in unitatile indemne se realizeaza prin respectarea urmatoarelor masuri:popularea fermelor avicole sa se faca numai cu pasari din unitati indemne de tuberculoza, ouale destinate pentru incubatie sa provina de asemenea , numai din unitati indemne , respectarea principiului totul plin totul gol, respectarea tehnologiei de crestere si exploatare , aplicarea deziinfectiilor curente prin folosirea solutiilor alcaline de formol. Imunoprofilaxia nu se practica in practica desi au fost incercate vaccinuri omorate, preparate cu tulpini de Mycobacterium avium subsp. Avium si Mycobacterium avium subsp. Intracellulare ,ca si vaccinuri vii preparate din Mycobacterium avium subsp. Intracellulare si Darden , dar cu rezultate nesadisfacatoare.

Combaterea
Se bazeaza pe depistarea indivizilor infectati, urmata de asanarea efectivului prin aplicarea unor masuri generale sanitar-veterinare . Astfel , efectivele in care s-a diagnosticat tuberculoza se vor sacrifica prin abator, iar carnea , daca corespunde organoleptic , se da in consum prin prelucrare termica , asternutul dupa depopulare se scoate si se depoziteaza in

conditii care sa previna difuzarea bolii si se aplica dezinefctii riguroase conform normelor pentru tuberculoza. Repopularea unitatilor asanate se poate face dupa minimum 21 zile de la lichidarea efectivelor si dupa dezinfectia finala. Unitatea ramane in continuare sub supraveghere inca 2 luni , perioada in care se vor examina toate cadavrele.

Bibliografie :

1. Boli infectioase ale animalelor , bacterioze vol. I, Tudor Perianu , editura Venus ,Iasi2003 2. Boli infectioase ale animalelor, bacterioze , Radu Moga Manzat , editura Brumar 3. http://www.scribd.com/doc/29552705/Tuberculoza-Aviara-Lp2-sem-II 4. http://www.scribd.com/doc/33193626/Curs-Tuberculoza-Aviara-Net