MICOZELE CUTANEO - MUCOASE

Etiologie: manifestări produse de agenţi fungici (uneori sunt şi alţi agenţi etiologici).
I. Dermatofiţii = ciuperci filamentoase, organul lor vegetativ = hifă, suferă o
segmentare = filament micelian; prin separarea fragmentelor respective şi
rotunjirea lor rezultă artrospori (organ de înmulţire); în culturi se formează
şi organe genitale pentru înmulţirea asexuată a ciupercii: aleurii şi fusuri;
sunt ciuperci keratofile, parazitează părţile keratinizate ale tegumentului:
păr, unghii. Sunt trei genuri:
1) Microsporum sunt speci -antropofile
2) Trichophyton -zoofile (accidental la om)
3) Epidermophyton -geofile
II. Levuri = ciuperci unicelulare, se înmulţesc prin înmugurire; în condiţii de
patogenitate formează pseudofilamente sau filamente veritabile;
Genul Candida
Genul Torulopsis (nu formează filamente)
Genul Pityrosporum
III. Actinomicete = agenţi microbieni cu morfologie: levurică şi filamentoasă;
Genul Actinomyces
IV. Fungi dimorfi = cu dublă morfologie: levurică şi filamentoasă;
Genul Sporotrichum
Genul Coccidioides
Clasificare:
I. Micoze cutaneo-mucoase superficiale:
1. Dermatofitoze:
a) Pilomicoze = dermatofitoze ale părului (foliculare)
b) Epidermomicoze nefoliculare = dermatofitozele pielii glabre
c) Onicomicoze dermatofitice
2. Keratomicoze:
a) Pitiriazis versicolor
b) Eritrasma
3. Candidoze cutaneo-mucoase
II. Micoze cutaneo-mucoase profunde (subcutanate)
1. Actinomicoza
2. Sporotrichoza
3. Micetomul

I.1.a. Pilomicoze:
=tinea capitis, micoze foliculare, dermatofitoze ale scalpului şi bărbii, scalp
ringworm
Manifestări clinice: - tricofiţia uscată, microsporia, tricofiţia inflamatorie, favusul,

Tricofiţia uscată:
• aparţine genului Trichophyton, specii antropofile;
• afecţiune întâlnită la copil până la pubertate, atinge obişnuit zona păroasă a
scalpului;
1) tegumentul:
• leziuni cutanate sub forma unor plăci eritematoase, cu scuame foarte fine
pitiriaziforme, cu dimensiuni mici, cu diametrul de 1,5 – 2 cm, neregulate, sunt
foarte numeroase, pot conflua formând placarde.
2) firul de păr:
• părul este fragil şi se rupe uşor, la nivele diferite faţă de emergenţa lor din
tegument;
• fire de păr foarte scurte, rupte chiar la emergenţă = puncte negre;
• fire de păr cu lungime de câţiva milimetri; îşi pierd tonicitatea şi se încurbează –
pot lua aspect de Z, S, ?; sunt înglobate în scuame dând impresia unei alopecii.
3) pielea glabră: - leziuni cu aspect de herpes circinat (plăci rotunde, circinate,
bine delimitate, cu marginea mai eritematoasă şi centrul mai palid; periferia
prezintă mici vezicule sau pustule).
4) unghia: - onicomicoze dermatofitice cu debut la marginea liberă a unghiei
Formă clinică particulară: Tricofiţia cronică a adultului:
• uneori se vindecă spontan la pubertate, alteori persistă şi după
pubertate;
• leziunile de pe pielea scalpului au aspect cicatricial sau alopecic;
• există atingeri unghiale – manifestări cu evoluţie cronică.
Paraclinic:
− examenul microscopic direct: recoltare de fire de păr scurte şi examen pe lamă
– tratarea preparatului: metoda cu KOH 40% prin încălzirea la flacără (fără
fierbere); examinarea la MO - se pun în evidenţă artrosporii situaţi în interiorul
firului de păr (ca nişte nuci într-un sac);
− cultura: pe medii Sabouraud (specii antropofile);
− examenul cu lampa Wood este negativ.

Microsporia
- dermatoză foliculară tondantă (rupe firul de păr);
- afecţiune întâlnită la copil, până la pubertate, când se vindecă spontan;
- leziuni cutanate:
• plăci discret eritematoase, cu scuame foarte fine, cu dimensiuni mari
(până la câţiva cm), rotunde, sunt puţine ca număr (1 până la 5 – 6 plăci),
pe scalp;
• uneori există un aspect atipic: plăci numeroase neregulate;
- modificările firului de păr la nivelul leziunilor plăcilor: firul se rupe la nivelul
emergenţei, îşi păstrează tonicitatea – la atingere dă senzaţie de perie, colorat
alb-cenuşiu (= decolorare deoarece părul este înconjurat de microspori);
- există atingeri ale pielii glabre = aspect de herpes circinat, palid, discret (trebuie
diferenţiat de herpesul circinat dat de trichophyton);
- atingeri unghiale = nu sunt prezente;
- posibil cu atingeri sprâncenare;
- atingeri ale bărbii (excepţional, la adult);
- Diagnostic de laborator:
a) examen MO direct al firelor de păr scurte: pune în evidenţă sporii agentului
micotic, situaţi ca un manşon gros în jurul firului de păr = ectotrix (care pare
decolorat); în interiorul firului de păr se evidenţiază filamente miceliene
b) cultura pe mediu Sabouraud – arată specia (2 specii: zoofilă şi antropofilă)
 c) ex. cu lampa Wood + (firele de păr parazitate sunt fluorescente verde
strălucitor)
- Evoluţia – spre vindecare spontană la pubertate, la adult sunt cazuri rare – ţin
de starea de imunodeficienţă şi de tipul de agent etiologic (specia)

Tricofiţia inflamatorie
- micoză a scalpului la copil, până la pubertate; după pubertate contaminarea la
adult apare pe alte zone păroase (la bărbaţi: barba şi mustaţa);
- pe firul de păr parazitat apare la ostiumul folicular o pustulă înconjurată de un
discret eritem (proces inflamator), care progresează în profunzimea foliculului şi
formează un nodul inflamator dur, relativ dureros. Nodulii inflamatori
confluează, cu timpul şi rezultă o formaţiune cu diametrul de câţiva cm, rotundă
sau ovalară, congestivă, proeminentă şi cu suprafaţa acoperită de pustule
foliculare. La început formaţiunea este dură, relativ dureroasă, dar în evoluţie
se produce ramolirea (abcedare);
- părul – firele de păr parazitate, cad cu timpul; firele de păr care nu au rădăcina
complet distrusă pot fi epilate cu uşurinţă (fără durere) = semn important de
diagnostic;
- poate fi o singură formaţiune, rezultată prin confluare = kerion (supuraţie
profundă, gravă) sau pot fi mai multe formaţiuni.
- Vindecarea este cu cicatrice – alopecie definitivă;
- după pubertate, afecţiunea nu mai este întâlnită pe zona scalpului; alte atingeri
la bărbatul adult sunt: barba şi mustaţa – aici aspectul este de kerion sau
leziuni mai separate, cu oarecare tendinţă de confluare – aspect de sicozis
trichofitic.
- Evoluţia este spre supuraţie, cu căderea părului şi vindecare cu cicatrici cu
alopecie.
- atingerile pielii glabre la copil şi la adult: herpes circinat subinflamator.
- atingeri unghiale nu sunt remarcate.
- Diagnostic de laborator:
a) ex. MO direct al firelor de păr: şiraguri de spori în afara firului de păr = ectotrix
sau filamente în interiorul firului de păr + şiraguri de spori la exterior = endo-
ectotrix
b) cultura pe mediu Sabouraud – indică specia: agenţi zoofili sau agenţi geofili
c) examenul cu lampa Wood este negativ.
Aceste manifestări de tip inflamator supurativ produc o stare de sensibilizare a
organismului gazdă şi apar manifestări alergice = trichophitide, cu
aspect de erupţie lichenoidă = lichen trichophitic: erupţie pe faţă,
membre) – pentru punerea în evidenţă a stării de sensibilizare se
practică IDR cu trichophitină.
- evoluţia micozei – vindecare spontană cu preţul unor cicatrici cu alopecie.

Favusul
Clinic:
- forma obişnuită = favus cu godeuri – pe firele de păr parazitate apar iniţial
pustule, la ostiumurile foliculare, care se usucă rapid şi, în continuare, pe firele
de păr parazitate se constituie plăcuţe cu diametrul de câţiva mm, care sunt
formate din filamente miceliene, plăcuţa este uşor deprimată în centru = godeu;
- godeul favic este galben, format din filamente miceliene şi înconjură firul de păr;
- firul de păr parazitat persistă lung, în schimb devine decolorat (alb-cenuşiu),
fără luciu (ca un păr de porc) şi după ani de zile părul cade, lăsând cicatrici cu
alopecie definitivă. La periferie rămâne o coroană de păr sănătos, care nu va fi
niciodată interesat (oricât de mult se întinde parazitoza). Leziunile degajă un
miros neplăcut (cuib de şoareci).
- Forme atipice:
• pitiriaziformă: lipsesc godeurile; firele de păr sunt modificate de tip favic
• impetigoidă: leziuni tegumentare crustoase (gălbui), păr modificat
• cicatricială: formă evolutivă, cu cicatrici întinse şi alopecice
- Alte atingeri:
• pielea glabră: herpes circinat; mai rar pot fi văzute godeuri favice =
scutulă
• ganglionii regionali, în special cei suboccipitali şi laterocervicali
• unghiale: aspectul unei onicomicoze dermatofitice
- Evoluţie: afecţiune întâlnită la orice vârstă, contaminarea în copilărie duce la
evoluţia bolii după vârsta pubertăţii.
- Diagnostic de laborator:
a) ex. MO direct al firelor de păr poate pune în evidenţă agentul micotic, sub forma
unor filamente scurte = endotrix, formate din nişte segmente dreptunghiulare.
Sporii pot lipsi sau pot apare sub forma unor grămezi mici, ca oasele tarsului =
tarse favice. În interiorul firului de păr se mai găsesc bule de aer, care rezultă
din metabolismul parazitului.
b) cultura pe mediu Sabouraud indică specia: 2 din Trichophiton: zoofil şi antropofil
c) ex. cu lampa Wood + (fluorescenţă verde închis)
d) Pot apare manifestări alergice la distanţă: trichophitide => IDR pozitiv în special
în cazul agenţilor zoofili.
Epidemiologie pilomicoze:
• Microsporia: este cea mai contagioasă.
• Trichophiţia uscată: este mai puţin contagioasă (frecvenţa scade foarte
mult).
• Favusul: este mai puţin contagios – contact mai strâns – familial.
• Trichophiţia inflamatorie: se transmite de la animalele bolnave, cel mai
adesea indirect (bovidee, cabaline).
Frecvenţa pilomicozelor a scăzut.
-
Tratament + profilaxie: Diagnosticul diferenţial al pilomicozelor:
- cele două tondante: Trichophiţia uscată şi Microsporia: din punct de vedere
clinic:
• alte manifestări eritemato-scuamoase ale pielii scalpului:
⇒ Pitiriazis simplu (descuamare a pielii scalpului – mătreaţa)
⇒ Eczematide ale scalpului (firele de păr sunt normale)
⇒ Psoriazis al scalpului (leziuni eritemato-scuamoase în plăci
bine delimitate, firele de păr sunt normale)
• manifestări de tip alopecii: pelada = alopecia areata (alopecie
necicatricială, în arii rotunjite), alopecia traumatică, trichotilomanie
(afecţiune psihiatrică = părul este rupt la nivele diferite)
- diferenţierea tricofiţiei inflamatorii de alte foliculite:
 • furunculul: - perifoliculită produsă de stafilococ; sunt prinse 2 – 3 fire de
păr, inflamaţia este mult mai intensă – nodul dur, profund, foarte dureros,
cu evoluţie spre ramolire, deschidere la exterior şi vindecare fără
alopecie)
- sicozis trichophitic diferenţiat de sicozis stafilococic: inflamaţie a foliculilor piloşi
din barbă şi mustaţă – leziunile nu au tendinţă la confluare, sunt diseminate,
firul de păr nu cade; există o formă aparte în care firul de păr cade = sicozis
lupoid
- favusul trebuie diferenţiat de alte manifestări:
• pitiriazisul simplu – favusul pitiriaziform
• impetigo – favusul impetigoid
- favusul trebuie diferenţiat de afecţiunile caracterizate de alopecie cicatricială a
pielii capului = pseudopeladă (afecţiune idiopatică, unii autori o consideră
“sindrom de cauze diferite”)
favusul – diagnostic diferenţial cu LE – cu timpul apar leziuni cicatriciale.
A) Pilomicoze uscate: tondante + favus
1) tratament general cu antimicotice:
• Griseofulvina – antimicotic p.o.: sub formă de microcristale sau ultramicrolizată;
are afinitate pentru structurile keratinizate; fungistatic: impregnează foliculul pilos
din profunzime spre suprafaţă = baraj pentru agentul micotic
- durata tratamentului este de 4 – 6 – 8 săptămâni, până când părul creşte
suficient pentru ca partea parazitată să fie îndepărtată prin radere
- efectele secundare sunt minore
- doza: 10 – 25 mg/Kgc/zi
• Compuşi imidazolici: Ketoconazol: - acţiune asupra dermatofiţilor; fungistatic şi
fungicid; se administrează p.o. timp de câteva săptămâni (3 – 4); are toxicitate
hepatică (reacţie de tip idiosincrazic)
• Compuşi triazolici: Itraconazol: se administrează p.o.; este bine tolerat;
fungistatic şi fungicid; se administrează timp de câteva săptămâni
Fluconazol
• Alilamine: Terbinafina, Butenafina
2) Tratament topic: - pe durata tratamentului general:
- prima manevră este raderea părului – la începutul şi la sfârşitul tratamentului / din
10 în 10 zile – are ca efect îndepărtarea mecanică a agentului; după radere se
spală cu apă şi săpun
- se aplică medicamentul antimicotic topic
= ungvent Whitefield, cu acid salicilic şi acid benzoic: -acid salicilic 2 g
-acid benzoic 4 g
-vaselină 24 g
= alcool iodat1%
= medicaţie modernă: compuşi imidazolici, triazolici, alilamine
Controlul vindecării: ex. MO al firelor de păr, ex. cu lampa Wood (pentru
microsporie)
A) Pentru trichophiţia inflamatorie:
1) tratament general
# antimicotic:
Griseofulvina / alt compus
 - durata tratamentului: 10 – 14 zile (scurtă) – antimicoticele pătrund mai puţin
bine din cauza supuraţiei şi pentru că părul este epilat
# tratament general antimicrobian:
Peniciline de sinteză / semisinteză
# Antiinflamatorii:
- corticoterapie generală (corticosteroizii favorizează dezvoltarea agentului micotic)
– cură scurtă, doze moderate
2) tratament local:
I. manevră – epilarea cu penseta a firelor de păr parazitate
II manevră – spălarea cu apă şi săpun a scalpului
III manevră – aplicarea medicamentelor topice antimicotice:
Clasic: soluţie Lugol (iodoiodurată 1‰)
Modernă: imidazoli, alil amine – soluţie sau crčme
Profilaxia:
- tratament corect, izolarea bolnavului în spital / ambulator
- controlul în colectivităţi de copii (microsporii) şi în familii (favus)
- dezinfecţia lenjeriei şi îmbrăcăminţii – a căciulii cu formol
- antimicotice sub formă de spray sau pudre

I.1.b Dermatofitozele pielii glabre

1) HERPESUL CIRCINAT (Tinea corporis)
- dermatofitoză localizată oriunde pe suprafaţa glabră
Clinic:
- plăci rotunde / circinate / poliedrice, cu evoluţie excentrică; una sau multiple;
marginile delimitate de tegument sănătos; marginea mai activă (mai
eritematoasă) decât centrul plăcii¸ prezintă vezicule sau pustule; centrul este
mai palid, scuamos
- Formă aparte: herpes circinat subinflamator (Foliculita conglomerată): plăci
rotunjite, bine delimitate, eritematoase, toată suprafaţa este acoperită de
pustule – pustulele se dezvoltă pe firele de păr de tip velus de pe suprafaţa
glabră
Diagnostic de laborator:
a) examen MO direct al scuamelor, pustulelor – evidenţiază filamente
miceliene
b) cultura pe mediu Sabouraud – precizează genul şi specia de dermatofit
(toate cele trei genuri pot fi implicate)
c) IDR la trichophitină – pozitiv în herpes circinat subinflamator
Diagnostic diferenţial: - cu alte manifestări:
- eczema cu plăci neregulate, fărâmiţate, eritematoase, cu toată suprafaţa
acoperită ci vezicule
- psoriazis – plăci eritemato-scuamoase, bine delimitate, fără margine activă
- eczematide – manifestări alergice eritemato-scuamoase, în plăci / placarde
fărâmiţate, cu scuame subţiri / groase
- pitiriazis rozat – dermatoză eritemato-scuamoasă în plăci (iniţial – o placă mare
rotundă, ca un medalion, cu o scuamă fină la periferie)
2) EPIDERMOPHIţIA EXTREMIT|}ILOR (Tinea pedis, Tinea manum)
- frecvent întâlnită, mai multe manifestări clinice:
a) Forma intertriginoasă: interesează în special piciorul, leziunile sunt localizate
în spaţiul III – IV de la picior (umiditate crescută). În fundul pliului se remarcă
 o macerare a tegumentelor / după detaşarea porţiunii rămâne o zonă rozie
zemuindă; se asociază prurit.
b) Forma dishidroziformă: localizată la picior + mână – leziunile au aspect de
plăci eritematoase, acoperite de vezicule (în special la periferia plăcilor), ca
re se transformă în pustule (dacă se supraadaugă o infecţie); localizarea la
picior: pe părţile laterale ale degetelor şi plantar, partea dorsală a degetelor
şi piciorului – plăci bine delimitate, cu marginile circinate; la mână: faţa
laterală a degetelor, faţa dorsală a degetelor, faţa dorsală / palmară a mâinii
– aspect circinat, se poate asocia prurit.
c) Forma hiperkeratozică: localizare de predilecţie în palmă / talpă – leziuni cu
aspect eritemato-scuamos, cu scuame groase, uscate
Diagnostic de laborator:
a) examen direct la scuamelor / veziculelor: - evidenţiază filamente
miceliene
b) cultura pe mediu Sabouraud – specia şi genul dermatofitului:
Trichophyton, Epidermophyton
c) IDR intens pozitiv în special în cazul unor manifestări alergice asociate în
cazul micozelor: dishidrozis – erupţie veziculoasă a mâinii şi piciorului
3) TINEA CRURIS (Epidermophiţia inghinală)
- localizare de predilecţie la nivelul pliului inghinal
- placă cu debut la partea internă a pliului, care se extinde pe faţa externă a
coapsei
- bine delimitată, cu marginea circinată, activă, mai roşie, cu vezicule sau
pustule, centrul palid acoperit de scuame
- leziunile sunt bilaterale, dar asimetrice; se extind la OGE (bărbaţi) şi spre pliul
interfesier, spre regiunea suprapubiană
- alte pliuri: axilar, submamar
Diagnostic de laborator:
a) examen MO direct: scuame + lichid din vezicule – filamente miceliene
b) cultura pe mediu Sabouraud – precizează genul şi specia
c) IDR intens pozitiv
Diagnostic diferenţial:
- la epidermophiţia extremităţilor:
• forma dishidroziformă – dishidrozis, eczemă
• forma intertriginoasă – intertrigo candidozic (macerare a tegumentelor, în
special la mână)
– intertrigo microbian streptococic (zemuind şi
crustos)
– eczemă a pliurilor; psoriazis inversat
• forma hiperkeratozică – psoriazis palmar, eczemă palmară / plantară;
keratodermie palmară / plantară
- la tinea cruris:
• eritrasma – caracterizată prin plăci maronii, scuamoase; psoriazis
inversat; eczemă a pliurilor
Epidermomicoze nefoliculare – Tratament :
A) Tratament Topic (esenţial)
1. Medicaţia clasică antimicotică:
•Alcool iodat 1% - badijonare
 •Unguente cu acid salicilic şi acid benzoic:
Unguent DubreuilhVaselină 30g
− Acid salicilic 2g
− Acid benzoic 4g
− Vaselină 44
Unguent Whitefield
− durata tratamentului este de câteva săptămâni funcţie de tipul clinic
• Coloranţi sub formă de soluţie apoasă:
se folosesc în Intertrigo (Tinea pedis):
− Albastru de metilen 1%
− Violet de genţiană 1%
− Eosină 2%
− Verde + Violet de metil 1%
• Fenosept sub formă de soluţie sau cremă 1‰
2. Compuşi imidazolici cu aplicaţie topică:
CLOTRIMAZOL
BIFONAZOL
OXICONAZOL soluţii, emulsii, creme; durata tratamentului minim 3 – 4
săptămâni
ISOCONAZOL
ECONAZOL
KETOCONAZOL
3. Compuşi triazolici:
SAFERCONAZOL
ELECTRAZOL soluţii, unguente
TERCONAZOL
4. Alilamine:
NAFTIFINA
TERBINAFINA
BUTENAFINA
5. Derivaţi de morolfine:
AMOROLFINA
6. CICLOPIROXOLAMINA cu acţiune asupra dermatofiţilor
7. CILOFUNGIN
B) Tratament General: este rezervat cazurilor severe, extinse ce nu răspund la
medicaţia topică (ex: Tinea pedis hiperkeratozică)
Medicamente utilizate:
GRISEOFULVINA
KETOCONAZOL
VIBRACONAZOL
FLUCONAZOL
TERBINAFINA
− durata tratamentului este de minim 5 – 6 săptămâni
C) Profilaxia:
• tratamentul corect pentru a preveni recidivele
• dezinfecţia lenjeriei, îmbrăcămintei şi încălţămintei:
 − formolizare
− fierbere şi călcare
− pulverizare cu spray – uri sau pulberi antimicotice
• evitarea folosirii în comun a unor obiecte de îmbrăcăminte şi
încălţăminte
• controlul hiperhidrozei piciorului
• evitarea îmbrăcămintei şi a încălţămintei sintetice

I.1.b. Onicomicoze dermatofitice: TINEA UNGUIUM

Etiologie: poate cuprinde agenţi aparţinând tuturor celor trei genuri de dermatofiţi
mai puţin Microsporum.
Clinic:
A) ONICOMICOZA SUBUNGHIAL| DISTAL| – unghia prinsă de la extrem. liberă
• iniţial apare o hiperkeratoză pe patul unghiei, ca o reacţie la infecţiile
dermatofitice – zona devine modificată de culoare: alb-gălbuie / cenuşiu-
maroniu
• în continuare este prinsă lama unghiei de pe partea profundă a unghiei,
care devine striată, boselată, friabilă; se ajunge la onicoliză; leziunile
înaintează de la marginea liberă spre baza unghiei
• uneori avem onicoliză veritabilă, în formele severe
B) ONICOMICOZA ALBă SUPERFICIAL|
• manifestările de debut pot fi oriunde pe suprafaţa unghiei
• este interesată unghia de la haluce
• debutul este sub forma unei pete albe cu tendinţă la extensie
• lama unghială este striată şi friabilă, putând duce la onicoliză
C) ONICOMICOZA SUBUNGHIAL| PROXIMAL| (rară)
• debutează la baza unghiei
• contaminarea se face din repliul periunghial
• modificări de culoare a lamei, cu striaţii – onicoliză
• leziunile progresează de la bază către extremitatea liberă
Paraclinic:
a) ex. MO direct al fragmentelor din unghie poate evidenţia fragmentele
miceliene, identificând astfel genul şi specia
b) culturi pe mediul Sabouraud – identifică genul şi specia
c) ex. histologic –biopsie unghială, care se supune unor coloraţii speciale
d) IDR la trichophytină – arată dacă există fenomene de sensibilizare
Diagnostic diferenţial cu:
1) onicomicoza produsă de Candida (unghia este prinsă de la baza ei)
2) onicomicoza produsă de mucegaiuri (coloraţie verde – albastră)
3) atingeri unghiale din dermatoze: Psoriazis, Eczema, Pelada
4) onicopatii din afecţiuni generale
5) onicopatii din genodermatoze
Tratamentul:
A) general: GRISEOFULVINA (fungistatic):
− doze (vezi cursul anterior);
− durata tratamentului: 6 luni la mână, 12 luni la picior
 − apar efecte secundare
KETOCONAZOL (fungicid)
− administrat în doze zilnice , timp de câteva luni (3 –
4)
− toxic hepatic
Compuşi triazolici:
ITRACONAZOL:
− câteva luni, zilnic / discontinuu (1 săptămână pe
lună) – 3 – 4 luni consecutiv
FLUCONAZOL câteva luni
Alilamine: TERBINAFINA
B) topic:1. medicaţie keratolitică puternică – distruge lama unghiei + fungii:
KI 50% sub pansament ocluziv, 2 – 3 săptămâni
Uree 40%
2. medicaţia topică antimicotică clasică / modernă:
− actualmente: lacuri speciale pentru unghii (pot rezolva uneori o onicomicoză):
lac cu Amorolfină; lac cu Ciclopiroxolamină (BATRAFEN) – 1 –2 ori/săptămână
− frecvent asociate cu medicaţie generală
C) Extirparea chirurgicală a unghiei. După vindecarea plăgii se aplică medicaţie
antimicotică.

I.2. Keratomicoze
I.2.a. PITIRIAZIS VERSICOLOR
Etiologie: o levură cu evoluţie trifazică (levură rotunjită, levură ovalară, miceliu) =
Pityrosporum (saprofit al tegumentelor, care în anumite condiţii devine
patogen – trece în faza de filamente – miceliu)
- factorii favorizanţi:
• căldura şi umiditatea
• hipersudoraţia
• dermatita seboreică (levură lipofilă)
• stare de imunosupresie
Clinic: - leziuni cutanate dispuse cu predilecţie pe piept şi trunchi, la rădăcina
membrelor
• versicolor = pete de culori diferite – roz, maro, albe; de dimensiuni mici (obişnuit
ovalare) care pot conflua, dând placarde de aspect geografic; sunt acoperite de
scuame foarte fine care apar la gratajul cu unghia; rar urcă la nivelul scalpului,
coboară la nivelul OGE la bărbaţi; excepţional apare la extremităţile membrelor
• formă aparte – pitiriazis localizat la pliuri
Paraclinic:
a) MO direct al scuamelor: pitirosporum: filamente miceliene scurte şi ramificate;
rotunde sau ovalare, dispuse în ciorchine
b) cultura pe mediu Sabouraud îmbogăţit cu ulei – nu este importantă
c) examen cu lampa Wood – fluorescenţă galbenă caracteristică
Tratament:
A) topic – exclusiv
• sulf preparat sub formă de ungvent 10% - zilnic, timp de 7 zile; apoi tratament
de întreţinere – o zi pe săptămână, 10 săptămâni consecutiv
 • sulfura de seleniu: soluţie sau şampon – aplicaţie locală, zilnic, 2 – 3
săptămână
• compuşi imidazolici: zilnic, 2 – 3 săptămâni; urmat de tratament de întreţinere
• compuşi triazolici; alilamine
CICLOPIROXOLAMINă
TOLNAFTAT
B)Tratamentul general este administrat numai în formele severe care nu răspund
la tratamentul topic (ex.: SIDA).

I.2.b. ERITRASMA - afecţiune care interesează pliurile

Etiologie: a fost demonstrată actual ca fiind de origine bacteriană:
Corynebacterium minutissium (cocobacil gram negativ cu morfologie
filamentoasă)
Clinic:
- leziuni la pliuri; cu aspect de plăci relativ bine delimitate, culoare maronie,
tegumentul uşor încreţit, colorat de aceeaşi intensitate pe toată suprafaţa,
acoperit de scuame fine
- leziunile interesează pliurile: inghinale, axilare, submamare
- afecţiunea este favorizată de: DZ / umiditate / îmbrăcăminte
Diagnostic de laborator:
a) MO directă a scuamelor: - evidenţiază Corynebacterium sub formă de
filamente
b) cultura pe medii specifice îmbogăţite
c) examen cu lampa Wood: roşu coral / orange
Diagnostic diferenţial:
• epidermofiţia pliurilor
• pitiriazis localizat la pliuri
• psoriazis
• eczema pliurilor
• candidoze
• intertrigo
Tratament:
a) general: ERITROMICINă p.o. 10 zile
b) topic: ERITROMICINă cremă 2 – 4%
preparate imidazolice, triazolice, alilamine

I.3. Candidoze cutanate

Etiologie:
• levuri: Candida şi Torulopsis: diferă prin capacitatea de a forma
micelii şi pseudomicelii
• Candida – saprofit al mucoaselor; infecţiile sunt oportuniste –
atunci când rezistenţa organismului scade Candida devine
patogen
Factori favorizanţi:
• căldura, umiditatea, ocluzia, traumatismul
• generali: endocrinopatii, perturb. metabolice (DZ), afecţiuni maligne,
imunodepresie
• fiziologici: sarcina, menstra, vârstele extreme
Clinic:
a) atingeri mucoase:
• frecvent: candidoza bucală:
− cel mai frecvent tip clinic: Candidoza pseudomembranoasă acută (Muguet) –
candidoză a mucoasei bucale, însoţită de edem, eroziuni şi depozit cremos,
care se detaşează cu greutate; se prezintă sub forma unor grăunţe separate,
care pot conflua şi formează pseudomembrane; se asociază cu simptomatologie
ca usturime şi durere
− Candidoza atrofică acută: - zonă de depapilare a mucoasei limbii, cu formarea
minimă de pseudomembrane
− Candidoza atrofică cronică: întâlnită la persoane purtătoare de proteze dentare;
leziunile sunt localizate pe palat; simptomatologie subiectivă scăzută sau
absentă
− Candidoza cronică hiperplazică (leucoplazie candidozică): - pe mucoasa bucală
sunt zone de culoare albă, uşor infiltrate; diagnostic diferenţial cu leucoplazii (la
fumători, sifilis III)
− Glosita romboidală mediană (nu are întotdeauna o etiologie candidozică): - zonă
de depapilare a mucoasei limbii pe partea dorsală
− Limbă neagră piloasă (nu are întotdeauna etiologie candidozică): - caracterizată
prin hipertrofie a papilelor linguale, care devin alungite ca nişte fire de păr
(keratinizare a vârfului papilelor, care se oxidează în contact cu aerul şi devin de
culoare neagră)
• perleşul = keilosis = atingere a comisurii bucale – macerare a
semimucoasei la nivelul comisurii, în fundul pliului apare a fisură
după detaşare apare o eroziune; diagnostic diferenţial cu
eroziunea produsă de Streptococ, leziunile din sifilis III
• Keilita = inflamaţia buzei produsă de Candida: eritem, edem,
eroziune pe mucoasă şi depozite albe cremoase
• Atingeri genitale: - sunt maladii sexual transmisibile
* la femei: vulvovaginita candidozică:
− mucoasa vaginală: congestionată, edematoasă, cu eroziuni şi depozite alb-
cremoase
− scurgere vaginală cu secreţie alb-brânzoasă
− prurit
− există şi un aspect aparte cu secreţie redusă, cu atrofia mucoasei, cu depozite
reduse
− leziunile se extind la vulvă, cu eritem, edem, eroziuni şi depozite; se pot extinde
şi la pliul interfesier
* la bărbaţi: balanita sau balanopostita:
− mucoasele: eritematoase, edematoase, cu mici pustule la nivelul glandului, cu
eroziuni în şanţul balanoprepuţial, cu depozite alb-cremoase
− leziunile se extind spre pliuri – aspect eritemato-scuamos
• inflamaţia mucoasei anale – anita candidozică
b) atingeri cutanate: - localizare:
• Intertrigo candidozic: inflamaţie a pliurilor produsă de Candida – se
remarcă eritem, edem, sub formă de plăci care au la periferie
 pustule care se deschid şi formează eroziuni sau se usucă şi se
detaşează, rămânând un guleraş de descuamare; tegumentul este
macerat în fundul pliului;
− frecvent: pliurile interdigitale ale mâinii, pliul submamar la femeie; rar: pliul
inghinal;
− Dgn. diferenţial: epidermofiţia pliurilor; eczema pliurilor; eritrasma; intertrigo
streptoc.
• Paronichia = inflamaţia ţesuturilor periunghiale produsă de
Candida: manifestată prin: edem şi eritem, desprinderea cuticulei;
la apăsare de sub repliul unghiei apare o cantitate de puroi alb-
gălbui cremos
− diagnostic diferenţial: perionixis stafilococic; leziuni de psoriazis periunghiale
• Onixis candidozic = unghia este prinsă da la bază sau de la partea
laterală; urmează unui perionixis; prezintă modificare de culoare,
striaţii, lama unghială este friabilă, suferind procesul de onicoliză
− diagnostic diferenţial: onixis stafilococic; onicomicoza dermatofitică; onicomicoza
din afecţiunile generale
• Foliculita candidozică: pustule la ostiumul folicular, înconjurate de
discret eritem
• Otita externă: inflamaţia CAE; eritem şi edem; macerare în fundul
pliului
c) atingeri generalizate:
• Candidoza congenitală: apare la naştere sau la scurt timp
postpartum – infecţie a tegumentelor n.n. intrapartum
− leziuni cutanate: papule care se transformă în pustule; sunt dispuse pe trunchi,
membre; nu există atingeri mucoase;
− evoluţia este benignă
• Candidoza generalizată (diseminată) – cutanată, în cadrul unei
septicemii cu candida
− leziunile sunt: papule, papulonoduli, leziuni necrotice
− simptomatologia generală: febră, atingeri viscerale
− evoluţia este gravă
Diagnostic de laborator:
a) MO a produselor patologice: secreţii (mucoase, pliuri) sau fragmente de
unghie – evidenţiază Candida: filamente cutanate; apreciază cantitatea
pe mucoase
b) Cultura pe mediu Sabouraud – specifică specia: Candida albicans; C.
torulopsis
c) Serologie în candidoze diseminate – Ac specifici, cu evidenţierea Ag
circulante
Tratament:
A) general:
AMFOTERICINA B – anticandidozic: fungistatic şi fungicid
− i.v. (foarte toxic) – folosit în cazuri grave (septicemii cu Candida, candidoze
cronice)
− p.o. (mai puţin toxică)
 FLUCITOZINA (5 fluorocitozina): fungistatic şi fungicid
- p.o. este bine tolerată
- i.v. (mai toxică)
KETOCONAZOL - p.o. (tox. hepatică); durata trat. funcţie de manif.
clinice
FLUCONAZOL – bine tolerat
ITRACONAZOL – bine tolerat - cu efecte bune asupra Candida
TERBINAFINA (fungicide)
PIMARICINA – p.o. – lipsită de toxicitate
B) topic:
NISTATIN (antibiotic anticandidozic) – nu se poate administra p.o. –
nu se poate absorbi la nivelul tubului digestiv
− Stamicin - tablete – antibiotic anticandidozic pentru uz topic
AMFOTERICINA B - pomadă, capsule (ginecologie), soluţie pentru
badijonaj
Compuşi imidazolici, triazolici (soluţii, creme, gel vaginal), alilamine
(soluţii, creme, nu există preparate pentru mucoase)
CICLOPIROXOLAMINă – soluţie, cremă, gel vaginal
FENOSEPT – gel, soluţie, cremă
Alcool iodat – mai rar folosit
Soluţie lugol (soluţie iodoiodurată apoasă 1‰)
Lipiodol – badijonaj: mucoase şi tegumente
Coloranţi: intertrigo / candidoze mucoase
C)profilaxia: acþioneazã asupra factorilor favorizanþi

II. MICOZE SUBCUTANATE (PROFUNDE)

II.1 ACTINOMICOZA
Etiologie: agent microbian aparţinând genului Actinomyces, specia A. israeli –
comensal al amigdalelor, cariilor;
• infecţia endogenă – poarta de intrare este la nivelul soluţiilor de
continuitate de la nivelul mucoasei bucale
• pot apare infecţii date şi de A. bovis
Epidemiologie:
• răspândită în întreaga lume, este specifică mediului rural, în
special la bărbaţi;
• nu există vectori animali;
• nu este contagioasă.
Clinic:
a) forma cervicofacială:
• leziunile sunt reprezentate de noduli profunzi, subcutanaţi, cu
tendinţă la confluare, localizaţi de obicei în regiunea
submandibulară, maxilară superioară sau cervicală
• nodulii sunt iniţial duri, apoi se ramolesc şi se deschid la exterior
prin traiecte fistuloase, prin care se elimină un puroi grunjos, cu
grăunţe de culoare alb-gălbuie
• pot fi prinse ţesuturile profunde: muşchi, oase
b) forma toracică - se văd traiectele fistuloase la nivelul peretelui
toracic /
 c) forma abdominală abdominal
d) forma pelvină
e) forma cutanată primară – leziunile sunt localizate oriunde pe suprafaţa
cutanată; există noduli profunzi care confluează, se ramolesc şi se
deschid la exterior, eliminând puroi; evoluţia este trenantă
Laborator:
a) coloraţia gram – aspect filamentos al Actinomyces, cu elemente
baciliforme
b) culturi pe medii anaerobe îmbogăţite – precizează specia
c) examen histologic - biopsia cutanată
d) teste de patogenitate la animal
Diagnostic diferenţial:
• gomele TBC şi sifilitice
• fibrosarcom
• fistule dentare
• metastaze
• alte micoze profunde
Tratament:
A) medicamentos: antibiotice în doze mari şi cure prelungite:
PENICILIN|
ERITROMICIN|
TETRACICLIN|
RIFAMPICIN|
- asociate cu corticoterapie
B) chirurgical: - deschiderea leziunii şi excizia
Evoluţia este cronică, trenantă

II.2. MICETOMUL (Piciorul de Madura)

Etiologie: agent aparţinând actinomicetelor sau fungilor
• există zone endemice pe glob: Africa, Asia
• este frecvent în mediul rural, la bărbaţi
Factorii favorizanţi:
• traumatisme
• igiena deficitară
• deficite imunitare
Clinic: - frecvent interesează piciorul şi gamba
- leziunile:
• noduli profunzi, subcutanaţi, cu tendinţa la confluare, care se
ramolesc şi se deschid la exterior prin ulceraţie sau traiecte
fistuloase prin care se elimină un puroi grunjos, cu grăunţi de culori
diferite: roz, gălbui, negru
• sunt însoţite de durere, impotenţă funcţională; cu timpul sunt
prinse şi ţesuturile profunde
Evoluţia este cronică, trenantă; cu timpul se instalează elefantiazis.
Diagnostic diferenţial:
• alte micoze profunde
• osteoartrită TBC
 • osteomielită stafilococică
• angiosarcom Kaposi
Diagnostic de laborator:
a) examen MO – evidenţiază filamente miceliene
b) cultura pe mediu Sabouraud
c) examen histologic
Tratament:
A) medicamentos: antibiotice, chimioterapie funcţie de etiologie:
• pentru micetom actinomicetic – antibiotice (antimicrobiene)
• pentru micetom fungic – antifungice: GRISEOFULVINA,
5 FLUOROURACIL
B) chirurgical: - excizia unor noduli; în situaţii grave – amputaţia piciorului

II.3. SPOROTRICHOZA
Etiologie: - agent = Sporotrichum Schenkii = fung dimorf, saprofit pe sol şi cereale
Afecţiune endemică în America Latină. Agentul pătrunde prin soluţiile de
continuitate de la nivelul tegumentului; vectori sunt animalele domestice şi
şobolanii.
Clinic:
a) forma cutanată:
• localizată cu predilecţie pe părţile descoperite, perioada de
incubaţie este de câteva săptămâni; la poarta de intrare apare o
formaţiune nodulară mobilă / fixă, profundă, care se ramoleşte şi
se deschide la exterior
• leziunea de la poarta de intrare = şancru sporotrichozic
• ulterior, în apropiere de leziunea iniţială, apar noduli asemănători,
cu dispoziţie în bandă, pe traiectul unui vas limfatic, urmat de
fistulizare
b) forma diseminată: - leziuni cu aspect de plăci infiltrate, noduli, diseminate pe
tegumente
c) atingeri extracutanate: glosită, faringită, laringită, osteoarticular, pulmonar,
nervos
Diagnostic de laborator:
a) MO – evidenţiază agentul = levură cu dublă morfologie
b) Cultura pe mediu Sabouraud
c) Examen histologic
Diagnostic diferenţial:
• alte micoze profunde
• furunculul – pentru leziunile iniţiale
• gomele TBC / sifilitice
• carcinomul
Tratament:
A) medicamentos:
KI p.o. doze mari
Antimicotice: 5 FLUOROURACIL
ITRACONAZOL
B)cãldurã localã
C)chirurgical