Cursul nr.

ANATOMIA SI PATOLOGIA FIRULUI DE PAR

FIRUL DE PAR

Ia nastere in dermul profund, fiind alcatuit din celule cornoase, keratinizate.

Topografic , firului de par i se disting 2 portiuni: una libera- vizibila la suprafata pielii, numita
si tulpina sau tija si alta- in grosimea pielii, numita radacina.
Radacina strabate tot dermul, fiind separate de acesta prin 3 teci: 2 epiteliale(externa si
interna) si una conjunctiva, care impreuna formeaza foliculul pilos. Extremitatea profunda a
radacinii, mai bombata, se numeste bulb si prezinta in partea inferioara o infundatura numita
papila, care este organul vital al firului de par de unde iau nastere celulele folicului pilos.
Firului de par ii sunt anexate glande sebacee, terminatii nervoase si muschiul erector al
parului.
Culoarea parului: este determinata de distributia melanosomilor, sintetizati de
celulele raspunzatoare de pigmentarea structurii firului de par. Cu timpul, nr. acestor celule
scade si parul isi pierde din nuanta sa initiala pana la incaruntire.
Cresterea firului de par: reprezinta un proces ciclic in care fazele de activitate
alterneaza cu fazele de repaos. Deasemenea, nu toti foliculii pilosi se gasesc concomitent in
aceeasi faza, cresterea parului fiind asincrona.
Sunt 3 etape de crestere a firului de par:
-1- etapa anagena- perioada de dezvoltare rapida (dureaza 2-6 ani);
-2- etapa catagena- perioada cu activitate mai redusa si inceputul perioadei de repaos
(dureaza 2-3 saptamani);
-3- etapa telogena- perioada de repaos complet si de eliminare a firului de par
(dureaza 3-4 luni).
Fiziologic in fiecare zi sunt expulzate cate 50 de fire de par. Viteza de crestere a
parului este de 0,1-0,4 mm/zi, fiind mai mare la femei decat la barbati, la tineri decat la
varstnici si mai accentuate in perioada martie octombrie. Pilogeneza este influentata de
anumiti factori interni (ce tin de organism) si externi (factori fizici, chimici si alimentatie).
Componenta chimica a firului de par: substante organice, anorganice si apa. Elemente
minerale pe care le putem gasi in firul de par: Fe, Cu, Ca, Mg, P, S, Zn, Hg, Pb – majoritatea
avand o provenienta externa.
Componenta principala a tijei firului de par este o proteina –sclerokeratina- ce
reprezinta o forma intermediara intre keratina moale epidermica si keratina dura din unghii.
Componentele chimice ale parului ii confera acestuia proprietati fizice importante:
elasticitate, rezistenta la tractiune si torsiune, deformabilitate, ondulatia naturala, volum si
culoare. Decolorarea si permanentul repetat, ca si lumina solara si expunerile la UV duc la
alterarea proprietatilor elastice ale parului, prin degradare chimica si fotochimica.

MODIFICARI PATOLOGICE ALE FIRULUI DE PAR

-1- Modificari de culoare - incaruntirea – apare ca urmare a imbatranirii

organismului sau datorita faptului ca bulbul nu mai produce pigmentul care coloreaza parul
(socuri nervoase, lipsa de vitamina B din alimentatie).

-2- Modificari de structura – despicarea firului de par la extremitatea lui libera, in

axa longitudinala. Apar mici nodozitati pe traiectul firului de par care fac ca parul sa se
despice in filamente si sa se rupa. Cauze: spalari prea dese, folosirea de perii tari, vopsiri cu
oxidari repetate, uscarea la temperaturi inalte.

-3- Hipertricoza – modificari ca numar si volum a firelor de par (fire mai multe si mai
groase). Cauze: smulgerea frecventa a parului, tulburari hormonale la femei, virilismul la
barbati.

-4- Caderea parului si alopecia – Majoritatea persoanelor sanatoase pierd intre 50-
100 fire zilnic.
Cauze ale caderii excesive a parului:
- traumatisme fizice si chimice ale firelor de par ( vopsea de par, permanentul,
bigudiuri sau placi de intins parul);
- efecte secundare ale tratamentelor chimioterapice;
- febra, stresul emotional sau interventiile chirurgicale (anestezicele);
- intoxicatii cu metale grele: taliu sau arsenic;
- deficiente nutritionale: lipsa proteinelor sau a fierului din alimentatie.
Alopecia – este afectiunea soldata cu caderea completa a parului. Afecteaza in
principal barbatii si este de cauza ereditara.
Alopecia barbatului este de 5 tipuri:
I - ~ 20 ani – in zona fronto-temporala;
II - ~ 30 ani – in crestet si vertex;
III - ~ 40 ani – la nivelul fruntii;
IV - ~ 50 ani – pe aproape jumatate din regiunea fruntii pana la vertex;
V – dupa 55 ani – calvitia hipocratica (parul este prezent doar la liziera.
Ca tratament se poate face grafting sau transplant de par.

-5- Mancarimile si descuamarea scalpului

a) Matreata – reprezinta descuamarea pielii scalpului care este observata ca niste fulgi pe
par, gat si umeri.
Cauze: datorita unei eczeme care determina descuamarea excesiva ale celulelor normale ale
scalpului. Apare fie pe par uscat fie pe par gras.
Tratament: -folosirea de sampoane antimatreata; dupa ce isi pierde eficienta se alterneaza cu
un alt sampon antimatreata. Se recomanda spalarea zilnica pe cap pentru a preveni
acumularea de celule moarte pe scalp, frecarea energica a scalpului pentru dislocarea
excesului de celule, fara sa se lezeze pielea capului cu unghiile. Se clateste cu apa din
abundenta ( nu fierbinte).
b) Pediculoza – infestarea cu paduchi.
Paduchele – insecta mica de 2,5 - 3,5 mm lungime. Traiesc la nivelul pielii si se
hranesc cu sange. O femela matura depune 6-8 oua (lindini) pe zi, la baza firelor de par, care
ies in cca. 7 -10 zile de la depunerea lor. Ouale sunt maronii inainte si albe dupa ce ies
insectele. Sunt bine lipite si nu aluneca pe firul de par spre deosebire de matreata.
Localizarea – cea mai frecventa la ceafa sau dupa urechi, se intalnesc cel mai frecvent la
copii prescolari, in colectivitati. Sunt paduchi de cap, paduchi de corp si pubieni (lati).
Simptome: mancarime intensa, in urma muscaturii saliva parazitului da alergie, deci
mancarimi. La o a-2-a infestatie mancarimile apar mai repede deoarece sistemul imunitar
reactioneaza mai repede recunoscand alergenul. Gratajul frecvent poate duce la aparitia de
leziuni pe scalp care se pot infecta.
Tratament: 7-10 zile cu creme, lotiuni si sampoane care contin substante nocive pentru
paduchi. Mancarimile pot persista inca 7-10 zile dupa reusita tratamentului.
 -6- Micozele firului de par
a) Tricofitia uscata: este o boala provocata de o ciuperca (un tricofit), care paraziteaza firul
de par in interior si este localizata la nivelul pielii capului (intalnita la copii scolari si
prescolari). Este contagioasa cu tendinta spontana de vindecare la pubertate, fara cicatrice.
Apare sub forma unor placi scuoamoase, numeroase si mici (cu diametrul de 3-10 mm), perii
nerupti au o culoare albicioasa si sunt foarte fragili, iar cei rupti sunt inglobati in scuame.
b) Tricofitia inflamatorie sau supurata: este o boala produsa de un tricofit de origine
animala (de la vitei, cai, soareci) care paraziteaza parul in exterior. Are caracter inflamator, in
jurul firului de par aparand o supuratie si realizand o foliculita profunda. Firele de par sunt
eliminate spontan cu puroi, lasand o alopecie cicatriceala. Se intalneste si in barba adultului,
mustata si partile laterale ale obrajilor.
c) Microsporia: cea mai contagioasa dintre micozele pielii capului, dand epidemii ca si
tricofitia, in colectivitatile de copii. Agentul patogen se numeste -microsporum- si
paraziteaza firul la exterior. Boala este reprezentata de placi rotunde la nivelul pielii capului
cu diametrul de 1-5 cm iar firele de par apar rupte la un nivel de 4-5 mm ca si cum ar fi luate
cu masina de tuns.
d) Favusul: o polimicoza mai putin contagioasa, afecteaza copiii, nu are tendinta de
vindecare, are evolutie cronica cu cicatrici atrofice si alopecie definitiva. Firul de par este
parazitat din interior. Perii parazitati isi pierd culoarea si luciul, semanand cu firul de par de
porc.
Profilaxia acestor boli se face prin controlul periodic al copiilor din colectivitati.

-7- Inflamatiile bazei firului de par

a) Foliculita: este inflamatia foliculului pilosebaceu de natura stafolococica. Apare in urma
unor leziuni la nivelul foliculului pilos (barbierit, transpiratie, contactul cu substante chimice).
Apare ca o pustula superficiala mica, rosie, dureroasa si nu lasa cicatrice. Localizare: regiuni
cu pilozitate abundenta: barba, mustata, pielea capului, dar si in regiunile mai putin paroase:
antebrate, coapse, gambe. Daca foliculita este mai profunda si este tratata necorespunzator se
poate agrava si apare furunculul.
b) Furunculul: infectia de natura stafilococica a unui folicul pilosebaceu ce intereseaza atat
foliculul pilos cat si tesuturile din jurul acestuia. Localizare: pe fata, gat umeri, axile si fese.
Daca se formeaza la nivelul pleoapei, la firul de par se numeste orjelet sau urcior. Infectia
trece prin toate fazele specifice unui proces inflamator: creste temperatura locala, zona se
inroseste, devine dureroasa, edematiata. Treptat se formeaza o colectie locala lichidiana ce
devine purulenta in 4-7 zile. Evolutia sa este de 10-14 zile (lent si cu durere). Spre final se
sparge, apare ulceratia prin care se elimina tesutul necrozat (burbionul) si care antreneaza cu
el si firul de par, lasa cicatrice inestetica. Daca apare la mai multe fire de par se complica si
devine furuncul antracoid. Tratament: abcesul trebuie drenat la exterior si scos cu tot cu
camasa; local- antiseptice si general- antibiotice.
c) Acneea: este o boala inflamatorie a foliculului pilosebaceu ca urmare a cresterii productiei
de sebum si deficientei de eliminare a acestui sebum la suprafata pielii din sacul pilosebaceu.
Reglarea secretiei de sebum este realizata de hormoni androgeni testosteron - la barbati sau de
hormoni androgeni suprarenali – la femei.
Factori favorizanti ai acneii:
- caldura excesiva, transpiratia;
- alimente bogate in grasimi si excitanti nervosi (ciocolata, cafea, tutunul);
- perioada premenstruala la femei;
- folosirea neadecvata a produselor de ingrijire cosmetica a fetei;
- profesii cu expunere la uleiuri minerale (mecanici, mineri);
- contactul cu clorul din apa.
Acneea se poate prezenta sub mai multe forme:
- papula – leziune mica solida (sebumul nu poate iesi la suprafata pielii si se
acumuleaza sub epiderm);
- pustula – leziune fragila ce contine un amestec de celule albe, celule moarte si
bacterii;
- comedon – foliculul pilosebaceu este plin cu sebum, celule moarte si interiorul
foliculului si bacterii. Cand un comedon este deschis se numeste punct negru datorita oxidarii
continutului sau la suprafata, iar cel inchis se numeste punct alb.
- nodul – o leziune in relief ce implica inflamarea mai in adancime a pielii si poate
duce la distrugerea tesutului, deci cicatrici;
- chist – o leziune ca un sac ce contine celule albe, celule moarte si bacterii. E mai
mare decat o pustula, se inflameaza si se intinde pana in adancimea pielii.
Tratament: - local: creme, lotiuni, scoaterea comedoanelor;
- medicamentos: antialergice;
- general: alimentatie adecvata si un stil de viata sanatos, fara vicii.