FIRUL DE PAR

FORMAREA FIRULUI DE PAR

Formarea firului de par incepe inca din faza prenatala. Acest process biologic este
complex si in evolutia sa , un rol important revine foliculilor pilosi, care constituie sediul
de formare si dezvoltare a firului.
Foliculul pilos, formative anatomica de dimensiuni foarte mici, in forma de
saculet, ia nastere din stratul bazal al epidermei, in faza embrionala a individului si numai
atunci, pentru ca, pe parcursul intregii vieti, nu mai apar alti foliculi pilosi, decat in cazuri
exceptionale.
In partea inferioara a folicului, orientate spre derma, se gasesc unele celule ale
pielii care alcatuiesc papilele si care au rol de a hrani o mica umflatura, numita bulb.
Acesta este format din celule vii, prin a caror multiplicare se formeaza materialul proteic
din care ia nastere firul de par. Foliculul pilos , in dezvoltarea sa favorizata de papile, se
prelungeste spre exteriorul pielii, formand un tub capilar, numit teaca epiteliala
exterioara, captusit de o pelicula tubulara, care constituie teaca epiteliala interioara.
Firul de par se formeaza in foliculul pilos, care are rol de protective si de matrita a
firului. Dupa 14-20 de zile de la inceputul formarii in faza embrionala a foliculului pilos
propriu zis incepe formarea foliculilor secundari, intr-u numar variabil, in raport cu rasa
si nivelul de selectie. Foliculii primari sunt mai grosi si implantati mai adanc decat cei
secundari.
Pe piele foliculii sunt dispusi in sisteme ordonate numite grupe de foliculi, care
formeaza o anumita configuratie.
Formatiunile anatomice accesorii ale foliculului, muschiul pulsatile, glanda
sebacee si glanda sudoripara, au un anumit rol in formarea firului de par (fig.2).

1
 Muschiul pulsabil orientat in aceiasi directive cu foliculul pilos , are proprietati de
contractie, avand rolul de a favoriza trecerea materialului proteic generat in bulb, prin
foliculul pilos, spre exteriorul acestuia, adica spre epiderma. De asemenea, prin
contractiile lui asupra glandei sebacee, determina evacuarea sebumului.
Glanda sebacee, in forma de ciorchine, este o glanda mica de origine epidermica
si este asezata inspre partea superioara a foliculului. Celulele acestei glande secreta o
substanta cu aspect gras, numita sebum, care are rolul de a unge firul inainte de iesirea lui
din folicul, raspandindu-se si pe pielea capului.
Glanda sudoripara se gaseste de-a lungul folicului pilos, avand forma unui tub, cu
partea inferioara orientata spre bulb, iar partea superioara terminate printr-un orificiu la
suprafata pielii. Prin glandele sudoripare se elimina apa, saruri minerale, uree etc,
contribuind astfel la reglarea temperaturii corpului, la indepartarea unor corpuri rezultati
din procesul de dezasimilare.
Pielea dispune de o bogata vascularizare, repartizata in 3 straturi: subepidermic,
dermic si subdermic. Foliculul este irigat de o retea capilara care se extinde de la baza lui
la punctul de cheratinizare complexa a firului, contribuind astfel la acest proces prin
substante nutritive specifice. Substantele nutritive traverseaza, prin difuzie, straturile
concentrice ale firului, pana la cortexul lui, unde se transforma in cheratina.
Daca un fir de par s-a desprins si a cazut, un altul ia nastere dintr-un mugure din
teaca interna a foliculului, avand o evolutie identic ape traseul ramas liber.

STRUCTURA FIRULUI DE PAR

Intregul complex al firului de par de la bulb pana la varf, cuprinde doua parti
distincte: tija, reprezentand firul iesit inafara si radacina continand foliculul pilos, bulbul
si anexele ( muschi, glande sebacee si sudoripare).
O sectiune transversal prin tija parului pun in evidenta trei straturi concentrice
principale: cuticular, cortical si medular.
Stratul cuticular este format dintr-un singur strat de celule aplatizate, fara
nucleu, in forma de solzi, transparente, de forma, marime si dispunere diferita pe intreaga
lungime a firului. Are rolul de a proteja firul de actiunea agentilor externi si contribuie la
gradul de luciu a firului, oferindui si aspect matasos.
La microscopul optic stratul cuticular nu apare omogen ci format din parti mai
putin ordonate, spatii goale, bastonase, peri, umflaturi, fisuri longitudinale, pachete de
forma unicelulara. Forma , dimensiunile si modul de aranjare al solzilor nu sunt identice
intre diferite tipuri de par. Formele solzilor clasificate dupa aspectul lor vizibil, au
urmatoarele denumiri: mosaic regulat, mosaic neregulat, ondulat neregulat si interrupt,
valuri in zig-zag duble, petala, petala in romb, lance. Dupa gradul lor de suprapunere,
solzii pot fi de tip: departat, invecinat si ingust, iar dupa forma marginilor lor : netezi,
dantelati, incretiti si in ghirlande.
Vazut la microscopul electronic, stratul cuticular apare din patru substraturi:
epiticula, exacuticula, endocuticula si membrane celulara sau subcuticula.
Stratul cortical (cortexul): este alcatuit din celule cheratinizate, fuziforme, cu
nucleu dar fara character metabolic, amplasate longitudinal pe axul firului de par.
Stratul cortical prezinta o structura bilaterala asimetrica. Pe intreaga lungime
sectiunea firului de par este impartita in doua zone semicilindrice unite organic:

2
ortocotexul si paracortexul. Aceste zone se infasoara una in jurul celeilalte in spirala, in
asa fel incat fiecare este amplasata pe aceiasi parte a ondulatiilor.
In timpul formarii firului de par, ortocortexul prezinta succesiv contractii mai
intense datorita depunerii mai timpurii a unei cantitati mai mari de cistina, ceea ce face ca
sa-si schimbe pozitia lui.
Celulele paracortexului au o forma mai alungita, pe cand cele din ortocortex sunt
mai ovale, fara resturi ale nucleului.
Desi prezinta unele caracteristici diferite, ambele zone au o structura fibrilara
comuna. Vazut la microscopul electronic cortexul apare ca fiind constituit din mai multe
macrofibrile. Formate dintr-un numar de microfibrile care au proprietatea de a opune o
oarecare rezistenta la socurile mecanice.
Stratul medular apare numai la firele de grosime mijlocie si mare si diametrul
lui creste cu grosimea si asprimea firelor.
Stratul medular este constituit din celule neregulate, pline cu aer si granule de
pigment. Se formeaza prin cheratinizarea incomplete a firului, ca urmare a absentei
aminoacizilor cu sulf si a patrunderii aerului. Datorita prezentei aerului in celule, maduva
are rol termoizolator, contribuind la protejarea organismului contra variatiilor excesive de
temperature din mediul ambient. In acelasi timp, firele cu maduva au o rezistenta si o
elasticitate redusa la solicitarile mecanice si nu prezinta afinitate pentru coloranti. In
procesul de filare, fibrele cu maduva nu se comporta bine, datorita fragilitatii mari si
elasticitatii reduse.

CHERATINA DIN PAR, O SUBSTANTA COMPLEXA

Compozitia chimica:
Parul contine:
- Keratina - proteina a parului ce contine o cantitate mai mica sau mai mare de
sulf care determina forma parului (buclat, cret, neted ). Keratina protejeaza
parul de factorii externi daunatori (bacterii), variatiile de temperatura si
diversi compusi chimici.
- Melanina – pigmentul care determina culoarea parului : par negru= melanina
se afla in cantitati mari, par alb= lipsa melaninei
- Lipide (colesterol), compusi minerali (fier, arsenic, siliciu etc) - au rolul de a
da rezistenta parului.
Un bulb pilos va produce cca.25 de fire de par de-a lungul vietii. In fiecare zi cad
pana la 100 fire de par.
Parul continua sa creasca si sa cada la intervale regulate. In fiecare luna parul
creste aproximativ 1 cm, deci 12 cm pe an.
Procesul cresterii poate fi impartit in 3 etape: Anagen, Catagen si Telogen.
Proteinele sunt formate din molecule uriase, alcatuite din carbon, hidrogen, oxygen, azot
si sulf si mici cantitati de fosfor, fier, cupru, clor sau iod. Se disting doua clase de
proteine: solubile si insolubile.
Proteinele solubile apar in celule in stadiu dizolvat sau sub forma de geluri
hidratate
Proteinele insolubile se gasesc in organism in stare solida si au functia de a
conferi organelor rezistenta mecanica sau protective impotriva agentilor exterior. Din

3
aceasta categorie fac parte colagenul din piele, oase si tendoane si cheratina din par,
unghii si epiderma.
Cheratina desi are o structura chimica foarte complexa, in componenta ei nu
prezinta decat elemente chimice: carbon, hidrogen, oxigen, azot si sulf.
Continutul acestor elemente variaza de la o rasa la alta, dar pot aparea variatii
chiar si in lungul firului de par. Astfel, continutul de sulf scade de la radacina la varf
datorita, probabil, actiunii agentilor atmosferici si radiatiilor solare.

NATURA PARULUI. TIPURI DE PAR

Parul era in trecut mult mai dezvoltat, pe intreaga suprafata a corpului omenesc,
jucand rol de strat izolator fata de variatiile de temperature din mediul extern. Omul
modern mai pastreaza pe intreaga suprafata a corpului foliculi pilosi, dar parul produs de
acestia pe majoritatea corpului este fin, slab pigmentat si de aceea este aproape irezistibil.
Numarul de foliculi pilosi este aproape acelasi la femei si la barbate, dar felul
firului de par este diferit. Un exemplu este parul de pe fata barbatului adult, tare si
rezistent, in timp ce pe fata femeii ramane sub forma de puf, ca la copii. Acesta se
datoreaza activitatii unei glande endocrine, care la pubertate, secreta hormone diferiti la
barbate si la femei. Aceste glande stimuleaza cresterea parului adultilor in regiuni pana
atunci imberbe.
Fiecare individ apartine unei rase, etnii, ceea ce implica si o anumita compozitie
chimica a pielii, unghiilor, parului. Astfel, in parul unui hindus se afla mai mult argint
( din apele Gangelui), parul africanilor are mult strontiu, asiaticii au in par mai mult
zirconiu, vanadiu etc.
Acest lucru explica si schimbarile suferite de par in cazul cand facem excursii in
alte tari, sau chiar ne mutam pentru o perioada mai indelungata. Parul isi va pierde
stralucirea, devine rebel, incepe sa cada etc. Cauza este data de stresul cauzat de
schimbarea locului, dar si de compozitia chimica a apei si alimentatiei noi cu care parul
nostru se obisnuieste greu. Adaptarea la noile concentratii de saruri si minerale dureaza in
medie 3,4 ani.
Perioada de viata a firului de par este de circa 3 ani, iar starea de repaus de 3-4
luni. Inlocuirea firelor de par se face treptat, inceputul fiind clasat odata cu oprirea
activitatii papilei parului. Radacina se desprinde si inainteaza spre orificiul glandei
sebacee, unde duce o viata latenta sau cade. Noul fir de par care se formeaza, va lua
aceiasi traiectorie inlocuind astfel firul de par cazut. Persoanelor tinere, sanatoase le cad
zilnic 20-30 de fire de par, celor mai in varsta le cad pana la 100 de fire dar in locul lor
cresc altele. In 24 de ore firul creste cu 0.2 – 0.3mm in regiunea capului si cu 0.4 mm in
regiunea barbii. Vara parul creste mai repede decat iarna, iar noaptea mai mult decat ziua.
Primavara si toamna parul cade in cantitati mai mari. In copilarie si la batranete parul
cade mai mult decat in tinerete.
Fiecare persoana are pe cap in jur de 120000 fire de par. Pe corpul uman exista
trei tipuri de par:
- Lanugo – parul pufos care acopera corpul chiar din perioada intrauterina,
parul nou nascutilor sau parul din zona tamplelor, a fruntii (la adulti)

4
 - Parul terminal – distribuit pe cap si in zona axilelor, zona pubiana cat si
genele si sprancenele
- Vellus – fire de par scurte, maxim 2 cm, decolorat, distribuit la unele femei pe
obraji, barbie etc.
Parul incepe sa creasca aproximativ in a treia luna a dezvoltarii fatului in
pantecele matern.
Firul de par are doua parti: cea vie, radacina parului, care se afla in piele si cea
moarta, numita tulpina firului de par. Sectiunea printr-un fir de par evidentiaza mai multe
spatii ce se afla in interiorul firului.
Numarul de fire de par de pe cap variaza de la 80.000 la 140.000 dupa culoare:
- La persoanele blonde aproximativ 150.000 fire
- La persoane brune aproximativ 110.000 fire
- La persoanele roscate aproximativ 90.000 fire
- La persoanele cu par negru aproximativ 100.000 fire
Grosimea firului de par de om variaza dupa regiunea corpului si dupa culoare.
Rezistenta firului de par este mai mare putand suporta fara sa se rupa peste 80 de
gr. De asemenea el se poate alungi la dublul lungimii originale.
Culoarea parului se datoreaza unor factori ereditari si nu este in legatura directa
cu pielea care inconjoara parul. Pigmentul care il coloreaza provine din epiteliul brun
inchis spre negru si mare care se pot amesteca. Culoarea parului depinde de cantitatea
pigmentului care predomina in amestec. O culoare cenusie a parului este datorata lipsei
de pigment, iar albirea parului este datorata bulelor de aer ce se afla in firul de par
cenusiu. Culoarea parului poate di modificata de factori naturali, de modul de ingrijire si
tratament, precum si de alte cause accidentale sau profesionale.
Exista 3 tipuri de par de baza: drept, ondulat si cret, avand respectiv sectiunea
rotunda, ovala sau aplatizata, dar exista o intreaga gradare intermediara. Cu cat sectiunea
este mai aplatizata, cu atat parul este mai cret si cu cat sectiunea este mai ovala cu atat
parul este mai drept si mai rigid.
Dupa gradul de indoire si sinuozitate, firele de par pot fi : drepte, indoite, indoite
frant, ondulate, in forma de tirbuson, de spirala, carliontate.
In functie de structura sa, exista urmatoarele tipuri de par: par fin, aspru, subtire.
Dupa calitatea si starea parului, se disting : par normal, par fin, par sticlos, par neted,
ondulat, cret, vopsit, decolorat, poros, slab.
Dupa activitatea glandei sebacee, distingem: par normal, uscat si gras.
Parul normal este mladios, stralucitor, acoperit cu un strat protector de grasime. El
trebuie spalat la un interval de 10 zile, deoarece spalarea la intervale prea scurte este
contraindicate echilibrului cutanat. Masajul si periatul parului normal se vor face cu
blandete seara si dimineata timp de 2-3 minute.
Galbenusul de ou constituie un sampon foarte indicat. Daca insa preferam un
sampon din comert putem recurge la unul destinat copiilor, care sa fie neutru si inofensiv
si are va fi folosit o singura data la un spalat. Foarte importanta este cladirea abundenta a
parului.
Parul gras este unsuros si se imbicseste repede. Firele sunt lipicioase iar pielea
capului este unsa, datorita excesului de sebum. Trebuie spalat cel putin o data pe
saptamana cu sapun, sau de preferinta sampon, frecand sapunul cu un mic burete inmuiat

5
in apa calda pana se obtine o spuma cu care vom spala radacina paruluisi pielea capului.
Parul de culoare deschisa va fi clatit cu decoct de musetel.
Parul trebuie periapt zilnic pentru raspandirea grasimii pe toata lungimea parului
si debarasarea de impuritati si pentru aerisirea lui. Parul gras trebuie periapt usor pentru a
nu provooca o excitare a secretiilor glandulare. In saboreea grava periatul nu este indicat.
Mai poate fi periapt prin introducerea degetelor de la mana stanga in par , iar cu mana
dreapta executam periatul, fara a atinge radacina.
Parul uscat este lipsit de luciu din cauza insuficientei de grasime. Pentru a-i
asigura o igiena elementara se va efectua un spalat correct la 7-14 zile. In locul sapunului
se recomanda spalatul cu galbenus de ou, cu care se frictioneaza pielea capului cu
ajutorul degetelor sau cu un burete. Se clateste apoi parul in mai multe ape; in ultima apa
de clatit, se poate adauga putin otet, pentru a da parului suplete.
Se vor prefera de asemenea , sampoanele pe baza de galbenus de ou, musetel,
lanolina, care nu numai ca il curate bine, dar asigura pielii capului grasimea necesara.
Se recomanda ca inainte de spalat, sa gresam parul cu ulei de ricin sau de masline,
putin caldut. Dupa gresare, se infasoara capul intr-un prosop inmuiat in apa calduta si
stors bine, care se pastreaza 1-2 ore, apoi se spala parul. Clatirea se face in mai multe ape.
Cea mai bine suportata este apa de ploaie. Uscaciunea parului este mai usor de remediat
decat grasimea.
Parul anemic va fi tratat cu lotiuni tonice stimulente, iar pe cale interna conform
indicatiilor medicului. Local se pot face si masaje cu solutii de vitamina A, acid
pantothenic.
Parul casant sau despicat la varf va fi ingrijit ca si cel uscat. Spalarea se
recomanda sa se faca la 2 saptamani. Un periat usor in fiecare zi este foarte indicat,
atingandu-se si pielea capului. Se vor evita sampoanele detergente, uscarea parului la
casca si orice abuzuri in ingrijirea lui.

BOLI ALE PARULUI

a) Incaruntirea parului
Odata cu inaintarea in varsta se produc modificari de culoare in sensul ca parul
datorita unui proces fiziologic normal incarunteste. Varsta la care se produce incaruntirea
difera de la om la om .
De cele mai multe ori exista o legatura intre incaruntirea si imbatranirea pielii,
parul urmand evolutia biologica a tegumentelor. Nu exista decat ipoteze asupra cauzelor
de incaruntire si anume:
- Funtionarea insuficienta a glandei tiroide, parere bazata pe faptul ca in boala
Basedow parul cade pe alocuri si incaruntesc fire izolate sau chiar suvite
intregi. Au existat cazuri cand dupa tratarea bolii hipertiroidiene bolnavii au
reusit sa-si capete culoarea normala a parului, iar parul sa creasca din nou.
- Anumite stari sufletesti pot determina schimbarea culorii. O emotie puternica
poate face sa albeasca parul cu incetul sau chiar brusc de la o zi la alta
- Incaruntirea treptata determinata de stres este un curent observat
- Lipsa vitaminelor B in special a aciduli pantotenic

6
 - Starea de boala face ca unele persoane sa fie mai putin preocupate de
ingrijirea parului, grabind astfel aparitia parului alb
- Expunerea indelungata a parului la actiunea razelor solare puternice poate
determina accelerarea incaruntirii.
Pana in prezent nu exista un tratament universal valabil pentru a impiedica
incaruntirea. O persoana tanara nu are de ce sa fie ingrijorata de aparitia parului alb,
numai sa aiba grija ca parul sa nu prezinte reflexe galbene.
Pentru parul saten care incepe sa incarunteasca se recomanda folosirea unui
decoct de frunze de nuc – 200g si 2 litri de apa. Acestea se fierb pana scade amestecul la
jumatate.

b) Alopecia seboreica sau seboreea

Hipersecretia glandelor sebacee poate produce alopecia seboreica, afectiune
datorata unei hipersecretii de sebum, care dilata canalul glandei sebacee si elibereaza
abundent sebum semifluid, care acoperind pielea capului face ca parul sa devina gras,
fiind greu de coafat. Aceasta seboree poate fi precedata de un pitiriazis simplu.
Seboreea este intovarasita de hipersecretia glandelor de la nivelul capului, mai
ales la barbati, fenomen mai rar intalnit la femei, ea evolueaza spre forma de alopecie
seboreica, urmata de consecinte estetice neplacute: parul devine gras, se murdareste cu
usurinta, capata un miros neplacut.
Cauzele seboreei sunt multiple: alimentatia necorespunzatoare, prea bogata in
zaharuri si lipide, tensiune nervoasa, dereglaj hormonal, unele intoxicatii
medicamentoase, tratament prea brutal al parului prin folosirea unor produse cosmetice
iritante.
Se pare ca apa marii si soarele pot avea o actiune favorabila asupra unor seborei,
cu conditia sa nu facem abuz de ele.

c) Matreata
In mod normal stratul superficial al epidermei se cojeste. Uneori aceasta cojire
devine anormala, se formeaza adevarate scuame uscate, fine, de culoare cenusie sau
maronie. Aceasta este pitiriazisul simplu. Boala este insotita uneori de mancarime, alteori
de roseata.
Cauzele aparitiei acestei afectiuni pot fi: alimentatia, metabolismul grasimilor,
tulburari de digestie, anumite stari nervoase, functionarea defectuoasa a glandelor
sebacee. Neingrijirea matretei prin netratarea seboreei evolueaza spre alopecie si calvitie
(caderea parului).
Matreata ia nastere pe pielea uscata si grasa a capului si se manifesta sub doua
forme: forma grasa, datorita unei secretii excesive a glandelor sebacee si forma uscata,
descuamarea fiind consecinta unei uscari excesive a pielii capului. Scuamele respective
se desprind cu usurinta si cad nealterand firul de par. Preventiv sunt necesare masuri de
igiena riguroasa a pielii capului, prin spalat, periat, masaj. Periatul trebuie efectuat cu
regularitate si cu blandete. Pitiriazisul, forma uscata, se intalneste mai mult la persoanele
cu parul des sau cret.
Matreata poate bloca secretia glandelor sebacee, sufoca parul, putand determina
caderi masive de par. Folosirea complexului de vitamina B, in special vitamina B6 are un
rol important in tratamentul matretii.

7
 d) Caderea parului
Parul de pe cap poate sa cada si fara sa apara alopecia.
Aceste fenomen este aproape constant pe terenul atins de seboree, care ataca parul
de pe cap in mod concentric, cele doua unghiuri tempero-frontale si crestetul capului,
progresand cu o viteza variabila, de obicei, inainteaza cu atat mai repede cu cat incepe
mai de timpuriu. Caderea parului care incepe tarziu nu duce niciodata la o chelie
completa.
Chelia este o boala de par a barbatilor. Femeia nu ramane niciodata fara par din
cauza seboreei, chiar si in formele grave, camd le lipseste parul pe o intindere mare din
suprafata capului, cauzele sunt de alta natura, nu seboreica.
De obicei matreata mai mult sau mai putin grasa este primul semn al viitoarei
chelii. Nu orice matreata duce insa neaparat la chelie.
Cauzele sunt numeroase si complexe:
- Boli infectioase
- Boli ale pielii
- Tulburari ale sistemului nervos central
- Tulburari de nutritie, digestie si metabolism
- Predispozitii innascute
- Imbatranire timpurie

VITAMINE PENTRU UN PAR SANATOS

B1 – De ajutor in stimularea metabolismului pielii, parului si unghiilor. Sursa cea

mai buna pentru aceste vitamine o reprezinta painea si cerealele.
B5 (calciu pantothenat) – intra in structura firului de par, fiind foarte usor
asimilata de acesta. Influenteaza cresterea si pigmentarea parului. Se gaseste in alimente
precum: ficat, rinichi, oua, creier, legume.
B6 – se gaseste in toate celule vii din alimente ( ficat, rinichi, carne, cereale,
cartofi, legume verzi). Deficitul de B6 impiedica dezvoltarea si regenerarea parului si
afecteaza structura firului de par.
B8 – stimuleaza cresterea firului de par si are actiune antiseboreica
B5 – este un tratament consacrat impotriva caderii parului
Acidul paraaminobenzoic – are un rol important in regenerarea celulara. Se
gaseste in ficat, germeni de cereale, oua.
Cisteina si metionina – sunt doi aminoacizi vitali pentru sanatatea si dezvoltarea
firului de par. Impreuna actioneaza asupra elasticitatii si rezistentei keratinei. Metionina
activeaza sinteza keratinei, iar cisteina contribuie la ingrosarea firului de par si stimuleaza
cresterea acestuia. Cele doua substante se gasesc in carne, peste, oua, lapte, soia.

ROLUL HORMONILOR IN SANATATEA PARULUI

In functie de proportia lor, hormonii impiedica sau regleaza transformarile

chimice, influenteaza vasele sanguinesi capacitatea de prelucrarea hranei de papilele
capilare.

8
 Sistemele neurovegetative ( simpatic sau parasimpatic) prin actiunea lor
reglementeaza secretiile organismului, influenta directa a hormonilor asupra cresterii si
dezvoltarii parului.
Hormonii intervin oprind modificarea cresterii parului, influentand dezvoltarea
acestuia.
Sistemul nervos vegetativ cuprinde:
- SNS – sistemul nervos simpatic
- SNP – sistemul nervos parasimpatic
Acestea permit dilatarea si micsorarea vaselor sanguine ale radacinii parului. SNS
regleaza activitatea nervoasa a papilelor, SNP regleaza activitatea nervoasa a glandelor
sebacee. Echilibrul ambelor sisteme depinde de echilibrul cresterii si regenerarii parului
si de secretia sebumului. Lipsa echilibrului face ca firul de par sa creasca greu, sa fie
subtire si lipsit de vitalitate.
Sistemul nervos in totalitatea sa are o influenta directa asupra firului de par, fiind
in acelasi timp limitat si stimulat si de cauze externe. Echilibrul fiecarui organism
reprezinta baza dezvoltarii unui par sanatos.

TRATAMENTE PENTRU PAR

Lotiunile sau apele de par

Ingrijirea parului necesita curatirea lui, precum si folosirea unor preparate care sa-
l intareasca si sa-l hraneasca prin stimularea circulatiei sangelui la nivelul pielii capului.
Dupa compozitia lor ele pot fi folosite in scop estetic, preventiv, cu efecte tonice,
dezinfectante, sau pentru o usoara degresare. Cele mai multe solutii contin alcool care are
actiune tonica dezinfectanta.
O lotiune buna nu trebuie sa incleieze parul, ci sa produca o usoara spuma, fapt
care se poate realiza printr-o proportie potrivita a alcoolului si a apei, cea mai indicata
fiind 7 parti alcool la 3 parti apa. Pentru a se evita o actiune degresanta prea puternica a
lotiunilor de par trebuie folosit alcool de 60 – 700. Pentru parul uscat, in lotiuni se poate
adauga si o substanta emolienta care sa greseze parul, ca lecitina, uleiul de masline, uleiul
de avocado etc.
Lotiunile de par cu colesterina se folosesc datorita proprietatilor hranitoare. Apa
de par cu colesterina in proportie de 1% in alcool de 95 0 sunt folosite in combaterea
caderii parului (se poate adauga in acest preparat si ulei de ricin solubil in alcool, datorita
concentratiei prea mari de alcool care s-ar putea sa produca o excesiva uscare a parului).
Aceste principii active folosite ca stimulenti pentru cresterea parului sunt
:pilocarpina, amoniacul si esenta de terbentina, B-naftolul, acidul salicilic, acidul
paraaminobenzoic si sulful. Sulful este folosit in mod excelent impotriva matretii si a
excesului de sebum.
Pentru stimularea cresterii parului se pot utiliza vitaminele F, E, A, acidul
pantotenic si sarurile sale (pantotenatul de calciu), hidrolizatele de keratina, laptisorul de
matca, polenul si hormonii estrogeni. Lotiunile cu hormoni se vor recomanda numai de
catre medic. Dintre lotiunile produse in Romania sunt foarte eficiente Bromocetul – cu
efect antiseboreic, antiseptic si dezinfectant si Gerovital H3 – pentru impiedicarea caderii
parului, regenerarea parului, impotriva unor boli ca: prurit, pelada etc.
Lotiuni tonice pentru par

9
 a) Chinina clorhidrica 0,20 gr, alcool 30ml, apa 70ml, parfum
b) Ulei de ricin 30gr, tinctura Chinae 70gr, parfum
c) Frunze de urzica 10 gr, alcool 500 90ml, alcool de 700 100ml, vitamina F 5 ml,
parfum. Se macereaza urzica in alcoolul de 500 timp de 14 zile, apoi se stoarce si
se filtreaza. Se amesteca cu 100 ml de alcool de 700 apoi se adauga vitamina F.
Aceasta lotiune previne caderea parului si mentine sanatatea lui.
Lotiune contra matretii : glicerina 4 gr, borax 2,50 gr, rezorcina 2 gr, sulf coloidal
1,5 gr, apa distilata 90 ml. Se tritureaza sulful cu glicerina, apoi se adauga apa distilata in
care s-a dizolvat boraxul si rezorcina.
Aplicarea unei solutii de tratament
Solutia de tratament sau orice lotiune tonica se va aplica pe un par curat. Trasam o
carare in cruce astfel incat sa obtinem 4 campuri egale. Ne asezam in spatele clientului si
incepem cu campul corespunzator din zona posterioara. Se aplica cantitatea necesara de
produs pe cararea trasata dupa care se frictioneaza pielea capului cu buricele degetelor. Se
separa urmatoarea suvita si se lucreaza in continuare, pana ce am terminat toata zona
posterioara. Se continua la fel pentru campurile din fata. Dupa aplicarea produsului se
recomanda un masaj capilar.

MASAJUL CAPILAR

Un par frumos si sanatos isi are originea si in echilibrul spiritului, al trupului, intr-
o ingrijire constanta si eficienta. Tehnici de masaj a capului sunt cunoscute inca din cele
mai vechi timpuri. In jurul anului 3800 i.Hr , grijulia mama a unui faraon egiptean ii
recomanda acestuia urmatorul tratament impotriva cheliei: ”Maseaza-ti capul cu un
amestec de labe de caine, curmale, si copite de magar fierte in ulei”.
Desi tehnica masajului nu a suferit modificari inseminate din acele timpuri si pana
astazi, putem spune ca preparatele pe care le avem la indemana au devenit cel putin mai
parfumate si mai eficiente.
Tehnica de executare:
Se executa dupa spalarea capului si a parului si dupa o aplicare a unei solutii de
tratament. In ultimul timp numeroase case producatoare au lansat lotiuni sau uleiuri
pentru masarea pielii capului. Cele mai multe dintre ele au la baza ingredient natural,
menite sa echilibreze, sa revitalizeze, sa hraneasca, sa exfolieze, sa hidrateze pielea
capului.
I. Masajul de relaxare a pielii capului: se incepe cu o mana de la linia de contur a
fruntii si cu cealalta mana deasupra lobului urechii. Se lucreaza cu degetele
intinse iar intre varful degetelor celor doua maini se va pastra o distanta de cca. 2
cm. Coatele vor fi ridicate in asa fel incat sa fie in linie dreapta. Pielea capului se
maseaza prin cateva miscari dus-intors pana ajungem la partea cealalta a capului.
II. Masajul pentru accelerarea sanguina: vom sta in spatele clientului si vom lucra
cu degetele usor arcuite si putin indepartate intre ele. Se lucreaza partea din fata
incepand de la linia de contur a fruntii, de la mijloc pana la calota, apoi de la
calota ne vom indrepta spre lobul urechii. Se maseaza aproximativ de 5 ori.
Pentru a cuprinde si partea laterala ne vom pozitiona cand in stanga , cand in
dreapta clientului.

10
III. Masajul de linistire: pentru a efectua aceasta etapa a masajului vom sta in partea
posterioara a capului, vom lucra cu buricele degetelor si podul palmelor, apasand
foarte fim in fata, in lateral si in spate terminand cu umerii.
Efectele masajului capilar:
- Stimularea radacinilor
- Matreata
- Seboreea
- Intarirea masei musculare a capului.
Cand masam vom evita in mod special miscarile de frictiune exagerate sau
zgarierea pielii capului cu unghiile. Acestea pot determina nu numai iritarea tegumentului
ci si ruperea firelor de par. Daca scopul urmarit este doar distribuirea samponului sau a
unui alt produs de ingrijire a parului se va efectua un masaj prin atingerea superficiala, cu
miscari usoare, circulare sau liniare.

MASAJUL DE RELAXARE SI STIMULARE A CIRCULATIEI

SANGUINE A PIELII CAPULUI

1. Despre ce este vorba?

- Pilelea capului trebuie sa fie relaxata, destinsa
- Circulatia sanguina trebuie stimulate
2. Ce notiuni preliminare sunt importante?
Cunostinte despre metode de masaj ca de exemplu:
- masajul pentru relaxare si pentru circulatia sanguina
- masajul de netezire si de frictionare
3. Ce instrumente si dotari suplimentare sunt necesare?
- substante de ingrijit parul
- protectie pentru maini
Daca nu dispuneti de model primele exercitii le puteti face pe capul de manechin.
4. Descrierea pas cu pas a activitatii
Masarea se executa dupa curatarea parului si a pielii capului si dupa aplicaera apei de
par.
1.1 Masajul efectuat cu scop preponderant de masare a pielii capului
a) asezati-va in stanga spate fata de client si aplecatii capul usor pe spate
b) incepeti masajul de la linia de contur din stanga fruntii, unde puneti
degetele intinse. Varfurile degetelor celor doua maini trebuie sa aiba intre
ele o distanta de circa 2 cm. (fig1). Ridicati coatele astfel incat ca ele sa fie
in linie dreapta aproape orizontal cu bratele

11
 Fig.1

c) relaxati pielea capului prin cateva miscari dus intors. La impingere pielea
trebuie sa se cuteze intre degete. Degetele nu au voie sa alunece pe pielea
capului in timpul masajului (fig.2).

Fig.2

d) asezati degetele circa 3 cm mai spre spatele capului (vezi sensul sagetii din
fig.3) si repetati masajul.

12
 Fig.3

e) incheiati masarea in partea dreapta a fruntii dupa ce ati actionat treptat ca in

fig.3.

1.2 Masajul facut in scopul accelerarii circulatiei sanguine

a) asezati-va in spatele clientului si incepeti masajul la insertia parului pe frunte
b) puneti varfurile degetelor ambelor maini pe pielea capului. Degetele nu vor mai fi
atat de intinse ca la metoda anterior descrisa, ci usor arcuite.
c) Indepartati putin degetele intre ele, pentru a putea cuprinde o suprafata mai intinsa
din pielea capului
d) Masati circular pielea capului de circa 5 ori in sensul indicat de sageti, fara a lua
degetele de pe piele (fig.4)

Fig.4

e) ridicati degetele unei maini si reasezati-le putin mai incolo. Trageti intr-acolo si
mana cealalta. Procedand astfel, una dintre maini va ramane permanent in contact
cu clientul. Masajul se va realiza mai cursiv decat daca ati ridica ambele maini
simultan.
f) Pentru a cuprinde bine si partile laterale asezati-va cand in stanga cand in dreapta
clientei. Realizati pe fiecare parte masajul asa cum am aratat (fig.5)

13
 Fig.5

g) Asezati-va in spatele clientului pentru a efectua masajul partii posterioare a

capului. Puneti degetul mare de la fiecare mana pe ceafa, in spatele urechii si
frectioanati circular din nou cu degetele.
1.3 Finalul masarii
Fiecare masaj al capului se incheie cu o faza de linistire. Degetele ambelor maini
vor fi asezate pe tample, lejer, printr-o apasare fina alunecand usor de la arcul urechii
spre ceafa. (fig.6-9). Acolo mainile se intorc iar degetele se indeparteaza pe gat spre
umeri cu o usoara apasare. Aceasta miscare finala trebuie sa aiba un efect linistitor si
poate fi repetata de mai multe ori.

Fig.6

14
Fig.7

Fig.8

Fig.9

15
2. Greseli ce trebuie evitate
2.1 Masajul cu actiune preponderant relaxanta
a) Degetele s-aua flat la distanta prea mare ori prea mica intre ele – pielea capului nu
se cuteaza la impins
b) Miscarea degetelor este prea timida – pielea respective musculature nu sunt
suficient relaxate
c) Varfurile degetelor aluneca pe pielea capului – nu are loc relaxarea, se trag firele
de par, masajul este dureros.
2.2 Masajul cu efect de stimulare a circulatiei sanguine
a) Degetele actioneaza prea moale – presiunea pe pielea capului este prea mica
b) Degetele au o pozitie prea verticala – clientul resimte neplacut masajul
c) Unghiile prea lungi – masajul este dureros (eventual se produc raniri ale pielii
capului)
d) Degetele aluneca pe pielea capului – se trag fire de par, masajul este dureros
3. Controlul
a) intrebati clientul daca masajul a fost placut
b) solicitati clientului propuneri de imbunatatire de la caz la caz
c) verificati starea irigarii sanguine a pielii (palid, roz usor sau roz exagerat).

16