UNIVERSITATEA OVIDIUS CONSTANTA

FACULTATEA DE FARMACIE
SPECIALIZAREA ASISTENȚĂ DE FARMACIE

PRODUSE COSMETICE SI PARAFARMACEUTICE

1
 PĂR –FUNCȚII
Protecţie
 componenţa sprâncenelor reţine transpiraţia şi o împiedică
să se scurgă în ochi;
 de pe cap ajută efectiv procesul de transpiraţie şi respiraţia
şi drenează apa de pe piele după ploaie şi baie;
 organ senzitiv tactil foarte fin care la atingerea genelor
declanşează un reflex de clipire a pleoapelor;
 un filtru al aerului din nas şi protejează urechea împotriva
insectelor şi a corpilor străini.

2
 CLASIFICAREA PĂRULUI

După pubertate părul se poate clasifica în trei tipuri:

 păr care există la ambele sexe a cărui creştere
aparent nu este influenţată de hormonii sexuali:
sprâncenele, genele şi vellus (păr moale, păr fin,
catifelat care creşte pe corp);
 părul a cărui creştere este stimulată la ambele sexe
de hormoni: părul axilar, părul pubian;
 părul care imprimă caracteristicile secundare
specifice: părul bărbii, părul de pe piept la bărbaţi.

3
 ASPECTE MORFOLOGICE

 Diametrul părului pielii capului variază între

40÷120 milimicroni.
Diametrul părului albilor şi al negrilor este
mai mic decât al mongoloizilor.
 Perii capilari sunt cei mai lungi, lăsaţi să
crească natural ajung la lungimi
considerabile.
 La rasele europene, la femei acestă
lungime variază între între 50÷100 cm.
4
 Firul de păr are două părţi distincte: firul de
păr propriu-zis şi foliculul pilos.
 Foliculul pilos este o producţie a epiteliului
de suprafaţă şi este implantat oblic în derm,
ajungând chiar până în ţesutul adipos.
 Foliculul pilos prezintă la suprafaţă o
deschizătură ca o pâlnie care se deschide
într-un orificiu numit ostiu folicular (por),
 Foliculul pilos este constituit din rădăcina
părului, regiunea bulbară şi tija firului de păr
(părul).
 Rădăcina firului de păr, se întinde de la
partea inferioară a părului până la o zonă
tumefiată, numită bulb pilos, care poate fi
plin sau scobit; în acest caz în scobitură se
găseşte papila, o expansiune conjunctivă
foarte bogat irigată cu vase de sânge.
5
 STRUCTURA FIRULUI DE PĂR

Cuticula protejează interiorul fiecărui fir de păr,

La un păr normal, sănătos, aceste învelişuri ale
cuticulei sunt alăturate astfel încât părul este
uniform, mătăsos, strălucitor şi uşor de pieptănat.
Părul deteriorat este rar, aspru, lipsit de strălucire,
dificil de pieptănat şi nu mai are rezistenţă impotriva
factorilor nocivi.
Cortexul reprezintă partea cea mai mare a firului
de păr (70 %-90 %).
 Pigmenţii naturali se găsesc în cortex (maro-negru
şi roşu), dând părului culoarea sa naturală.
Măduva conţine granule de grăsimi şi bule de aer.
Părul subţire nu are măduvă.

6
ANEXELE FIRULUI DE PĂR

Muşchiul erector al părului, este prins de teaca

cojunctivă fibroasă - reprezentat de fibre
musculare netede cu un traiect oblic care ajunge
până la joncţiunea dermoepidermică.
Muşchiul erector are o inervaţie
simpatică, iar contracţia lui determină ridicarea
verticală a părului.
Glandele sebacee
În vecinătatea firului de păr se găsesc 1÷2 glande
sebacee situate în unghiul format de el şi muschiul
erector,
Ele sunt de formă ovoidală, au un diametru de
0,2÷2 mm, fiind mai voluminoase la nivelul firelor
mai scurte decât a celor lungi.
Firul de păr, muşchiul erector al părului împreună
cu glanda sebacee alcătuiesc un complex denumit
folicul pilosebaceu
7
CREŞTEREA PĂRULUI

 Se estimează că pe capul unui adult sănătos se găsesc

aproximativ 120 000 fire de păr, adică 175÷300 fire / cm2
 Numărul firelor de păr este corelat şi cu culoarea:
 la persoanele blonde densitatea firelor de păr este mai mare
(150 000 fire, 180/cm2), decât la cele brunete (brune), (110 000
fire, 150/cm2), iar la cele roşcate (90 000 fire).
 Persoanelor tinere sănătoase le cad zilnic 10÷15 fire; celor
mai în vârstă 100 de fire, iar în locul lor cresc altele.
 Viaţa unui fir de păr variază în general între
2÷4 ani.
 Creşterea firului de păr reprezintă un proces ciclic, în care
fazele de activitate alternează cu fazele de repaus.
 De asemenea, nu toţi foliculii piloşi se găsesc concomitent în
aceeaşi fază, creşterea părului fiind asincronă; într-o regiune
găsim foliculi în perioada de creştere şi foliculi în perioada de
repaus. 8
 Cresterea părului are trei perioade

a. anagena – perioada de dezvoltare rapidă ;

b.catagena – perioada cu activitate
piloformatoare mai redusă şi începutul perioadei
de repaus ;
c. telogena – perioada de repaus complet şi
de eliminare a firului de păr,
În scalpul uman anagenul durează 2÷6 ani,
catagenul 2÷3 săptămâni, iar telogenul 3÷4 luni.
Fiziologic, în fiecare zi sunt expulzate câte 50 de
fire de păr,
 Într-o tricogramă normală se găsesc 85÷90%
din foliculi în anagen, 8÷14% în catagen şi 1% în
telogen.
9
 Viteza medie de creştere a părului este de
0,1÷0,4 mm/zi, ea fiind influenţată de diferiţi
factori.
 Viteza cea mai mare de creştere se
înregistrează pe cap (scalp) şi bărbie, unde
variază între 0,30÷0,40 mm/zi,
 Părul axilar creşte aproape tot atât de
repede, iar pe restul corpului este mai mică
(circa 0,2 mm/zi),
 Părul de pe barbă creşte mai repede vara
(de la 0,3 mm/zi, în ianuarie la 0,54 mm/zi în
septembrie), decât iarna, iar noaptea mai
repede decât ziua.
 Legat de sex şi vârstă, creşerea părului cea
mai rapidă se înregistrează între 15÷30 de ani,
descreşte între 50÷60 de ani, ea este mai rapidă
la femei decât la bărbaţi, 10
 INFLUENŢA HORMONILOR ASUPRA
CREŞTERII PĂRULUI

Hormonii sexuali, care influenţează sistemul

pilosebaceu:
 hormonii androgeni, acţionează ca stimulatori
ai glandelor sebacee cu tendinţă de a
produce hiperkeratoză şi seboree, iar hormonii
estrogeni, exercită un efect contrar de
diminuare a activităţii glandelor sebacee şi a
keratinizării.

11
CULOAREA PĂRULUI

caracteristicăereditară, ea se datorează celor doi

pigmenţi, melanina (eumelanina) şi feomelanina.
Melanina

se formează în melanocite, de unde prin prelungirile

dendritice ale acestora difuzează în celulele corticale
care sunt încă moi şi nekeratinizate.
Granulele de melanină iniţial existente în melanocite
sunt incolore şi conţin tirozină, care sub influenţa
tirozinazei şi a radiaţiilor UV trec în melanină.

Feomelanina
rezultă din reacţia dintre triptofan, tirozină şi tirozinază.
12
PIGMENTUL ROŞU AL PĂRULUI

 părul roşu conţine o cantitate mai mare de fier decât celelalte

nuanţe,
 Fierul în păr se găseşte sub formă de pigment organic
complex.
 pigmentul roşu al părului aşa-numit tricosiderin conţine
complecşi de fier.

13
 GRESAREA PĂRULUI

 Părul este lubrifiat de sebum, secretat de

glandele sebacee, de tip holocrin, care la
maturitate se dezintegrează complet, eliminând
secreţia care se varsă prin conductul sebaceu,
 Esterii din secreţia sebacee sunt scindaţi sub
acţiunea enzimelor lipolitice prezente în
conductul sebaceu şi la suprafaţa pielii, în
digliceride, monogliceride şi acizi graşi liberi.
14
 COMPOZIŢIA CHIMICĂ A PĂRULUI

KERATINA

65÷95% din greutatea părului, rezultată din condensarea

aminoacizilor existenţi în celulele corticale.
Părul conţine aproximatix 50 de protein.
Keratina, ca şi alte proteine este formată din aminoacizi,
care imprimă proprietăţile caracteristice părului.

15
 COMPOZIŢIA CHIMICĂ A PĂRULUI
 Aminoacizii izolaţi din păr sunt: lizina, histidina,
arginina, acidul aspartic, treonina, serina,
acidul glutamic, prolina, glicina, alanina,
cistina, valina, metionina, izoleucina, leucina,
tirozina şi fenil alanina.
 Cistina (forma stabilă a aminoacidul cisteină)
se găseşte în cantitatea cea mai mare
(17,59%), apoi acidul glutamic (14%), leucina,
izoleucina (12,2%), arginina (10%) şi cantitatea
cea mai mică metionina (0,70÷1%).
 Măduva conţine o cantitate mică de cistină şi
cantităţi mai mari din ceilalţi aminoacizi,
 în compoziţia sa chimică s-au mai pus în evidenţă
cantităţi mici de substanţe hidrosolubile cum sunt:
pentoze, fenoli, acid uric, glicogen,
16
CONSTITUIENŢII MINERALI AI PĂRULUI

 Înpăr s-au pus în evidenţă prin metode

analitice urme de metale, care pot influenţa
rezultatul unor tratamente ca vopsitul,
decolorarea: acestea sunt atribuite în
special fierului.
 În
păr s-au pus în evidenţă: Ca, Mg, Sr, B, Al,
Sn, Na, K, Zn, Mn, Fe, Ag, Au,Ti, Wo, Mo, I, P,
Se.
 Cele mai multe au provenienţă externă.

17
 CONSTITUIENŢII MINERALI AI PĂRULUI

 W. Strain şi colaboratorii arată că zincul din

păr reflectă conţinutul în zinc al ţesuturilor
organismului şi că prin circuitul sanguin ajunge
şi el ca şi alte metale în păr.
 S-a stabilit că lipsa unor elemente din păr, ar
constitui un indicator pentru anumite afecţiuni.
 O cantitate anormal de scăzută de crom în
păr, indică existenţa diabetului juvenil; o
concentraţie exagerat de ridicată de sodiu şi
în acelaşi timp foarte scăzută de calciu indică
prezenţa unor boli ereditare,
 O concentraţie anormală, scăzută de calciu şi
magneziu indică boala congenitală,
fenilcetonuria.
18
 TIPURI DE PĂR

După cantitatea de sebum

excretată de glandele sebacee
distingem urmatoarele tipuri de păr:
 păr normal;
 păr uscat;
 păr gras.

19
PĂR NORMAL

 este mlădios, strălucitor, acoperit de un strat

protector de grăsime.
 Pielea capului este suplă, hidratată normal şi
intactă.
 Condiţia unei stări normale a părului
înseamnă o alimentaţie corespunzătoare care
să aducă un aport de elemente (calciu, iod,
fier, sulf, vitamine îndeosebi B6), care se pot
asigura din legume, fructe verzi, produse
lactate şi derivate de peşte.
 Pentru sănătatea şi frumuseţea părului
trebuie menţinut în organism un echilibru hidric,
prin ingerarea a cel puţin 2 litri de lichid pe zi,
dacă nu sunt alte contraindicaţii.
20
PĂR USCAT

 nu este protejat de o secreţie sebacee suficientă,

fapt pentru care el este fragil, se rupe uşor, nu are luciu,
apare şters.
 Uscăciunea părului ca urmare a unei insuficiente
secreţii de sebum sau a unor traumatisme îl face să fie
friabil, devitalizat.
 Modificările care pot să apară în structura firului de
păr, se pot datora unor îngrijiri necorespunzătoare sau
pot fi cauzate de unele tulburări survenite în starea
generală a organismului, stări febrile, alimentaţie
necorespunzătoare, climatul, etc.
 Local se recomandă masaje cu soluţii care conţin
vitamina A, acid pantotenic, loţiuni tonice.
21
 PĂR GRAS

se datorează excesului de sebum,

are firul lucios, firele sunt lipicioase, iar
pielea capului este grasă,
 În această conjunctură apar
mătreaţa care împreună cu sebumul
formează un strat umed care aderă de
pielea capului împiedicând activitatea
fiziologică normală.
22
 METODE DE ÎNGRIJIRE COSMETICE
CURĂŢIREA PĂRULUI

Pentru a asigura o igienă corespunzătoare se va efectua un spălat la

7÷14 zile, în funcţie de natura părului,

 În cazul părului uscat, se recomandă ca înainte de spălat să se

greseze părul cu ulei de ricin sau măsline puţin călduţ, apoi se
înfăşoară capul într-un prosop înmuiat în apă caldă şi stors bine, care
se păstrează 1÷2 ore, apoi se spală,
Pentru părul uscat, se recomandă o spălare săptămânală cu săpun
sau şampon sau în locul acestora se recomandă gălbenuşul de ou, cu
care se fricţionează pielea capului cu ajutorul degetelor sau a unui
burete.
 Se preferă de asemenea şampoane pe bază de gălbenuş de ou,
muşeţel, lanolină, care curăţă bine părul şi asigură pielii grăsimea
necesară. 23
 PĂR GRAS

 se spală cel puţin o dată pe săptămână cu săpun sau de preferinţă

cu şampon, datorită faptului că se murdăreşte uşor,
 În cazul utilizării săpunului se recomandă să se facă în prealabil
un şampon din săpun, cu care se freacă apoi rădăcina părului şi
pielea capului,
 Se clăteşte apoi părul cu mai multe ape, pentru îndepărtarea
oricăror urme de săpun, care a rămas pe firul de păr, deoarece îl
subţiază şi devine uşor friabil,
 Părul gras se poate spăla şi cu un decoct de urzici,
 În apa de clătit se poate adăuga sucul de la o jumătate de lămâie
sau o lingură de oţet.
 Dacă părul este de culoare deschisă se poate clăti cu o infuzie
de muşeţel (50g la 1000g apă).
 La părul normal, pentru a evita înăsprirea, decolorarea sau
pierderea supleţei din cauza factorilor nocivi (soare, vânt
puternic, etc), se recomandă înainte de spălat o baie de ulei de
ricin sau de măsline.
24
 MASAJUL
are drept scop activarea circulaţiei sangvine, reglarea
secreţiei glandulare, dezvoltarea suportului muscular, având
drept rezultate o hrănire corespunzătoare a părului.
 Masajul se efectuează zilnic, cu degetele fără a torsiona sau
a trage firele de păr, de la frunte spre vertex şi de la ceafă
spre vertex.
 Capul trebuie să fie aplecat în jos şi nu trebuie să se facă un
exces.
Masajul se efectuează de preferinţă pe părul uscat, seara,
mai ales după o zi obositoare, având şi o acţiune calmantă.
Părul gras se masează uşor cu o loţiune special.
 Masajul pentru părul uscat, va fi realizat în profunzime, iar în
cazul căderii părului, se va renunţa la masaj, fiind suficient o
simplă aplicare a produsului utilizat în tratamentul respectiv.
25
 PERIATUL

 se face zilnic cu scopul de a-l debarasa de

praf, impurităţi, pentru aerisire şi pentru a
răspândi uniform grăsimea pe toată lungimea
părului,
 Părul uscat va fi periat cu forţă pentru a
atinge pielea capului;
 părul gras va fi periat uşor pentru a nu
provoca o excitare a secreţiei glandulare; în
seboreea accentuată, periajul nu este
recomandat.
26
PRODUSE COSMETICE PENTRU ÎNGRIJIREA PĂRULUI

 loţiunile pentru păr;

 loţiuni tonice ;
 loţiuni contra căderii părului;
 şampoane;
 şampoane detergente;
 preparate pentru aranjarea părului;
 briantine(Produs cosmetic gras, lichid sau de
consistența unei paste, care servește pentru a
da strălucire părului) ;
 fixative pentru păr;
 preparate pentru colorarea şi decolorarea
părului. 27
 LOŢIUNI PENTRU PĂR

 îngrijirea părului în sensul de a-i da un aspect normal, de a-i da vitalitate, de a-

l hrăni prin stimularea circulaţiei la nivelul scalpului, pentru a-i asigura revenirea
promptă şi pentru a împiedica căderea părului.
 un vasodilatator, care să mărească cantitatea de sânge de la nivelul papilelor
dermice şi să stimuleze mecanismul de alimentare al pielii.
 vitamine sau aminoacizi cu sulf, necesari în biosinteza keratinei.
 Antiseptice.
 Loţiunile se utilizează în scop preventiv şi estetic cu efecte tonice,
dezinfectante.
 Loţiunile pentru păr nu trebuie să aibă o acţiune degresantă puternică, fapt
pentru care se utilizează un alcool 60÷70.
 Deoarece aceste preparate se utilizează zilnic pot să producă uscarea
părului, efect care se poate preveni prin asocierea uleiului de ricin.

28
Şampoanele sunt agenţi de curăţire pentru păr şi pielea
capului, ingredientul principal fiind un detergent.
 În compoziţia lor intră surfactantul principal pentru
efectul de detergent şi spumare; surfactantul secundar
pentru condiţionare; aditivii care dau efecte speciale.
 Şampoanele pot fi găsite sub diferite forme de
prezentare: lichide, creme sau paste, aerosoli sau sub
formă de pulbere,
 Marea lor majoritate sunt lichide, transparente sau
opace (perlate).
 Calităţile şamponului nu se limitează la o simplă
curăţare: părul trebuie să fie frumos, strălucitor, moale
la atingere, suplu, uşor de coafat, fără să se electrizeze,
tonic, cu volum etc.
29
Caracterele obişnuite ale unui şampon cosmetic
normal sunt:
 lipsa alcalinităţii, necesară pentru ca părul să nu
devină spălăcit;
 să nu aibă efect degresant prea puternic;
 să nu irite pielea capului;
 să posede o reală capacitate de curăţire, chiar cu
o apă calcaroasă;
 să emulsioneze în apă impurităţile, grăsimea,
mătreaţa şi să le disperseze;
 să producă o spumă abundentă şi care să nu fie
influenţată de impurităţile care rezultă .
30
 Formularea şampoanelor

 baza de spălare este cel mai adesea o

asociere între produşi tensioactivi anionici şi
amfoteri, cu aditivi: polimeri cationici (având
afinitate pentru cheratină favorizează
descurcarea părului), polimeri anionici sau
amfoteri (pentru revigorarea părului).
31
 Şampoanele pentru copii, sunt şampoane “blânde”,

care au ca imperativ primordial calitatea de a fi

perfect tolerate de pielea fragilă a scalpului şi de

mucoasa oculară a copilului.

 Baza de spălare este mai puţin detergentă şi are în

compoziţie cel mai adesea agenţi tensioactivi

anionici foarte slabi, amfoterici sau nonionici.

32
 Şampoanele pentru părul uscat, fragil
sau deteriorat datorită decolorării, vopsirii,
permanentului produc o curăţare blândă şi
o condiţionare bună, putând conţine ulei de
ricin, ulei de avocado, acizi graşi esenţiali.
 Prin conţinutul de agenţi tensioactivi
cationici fac ca părul să poată fi pieptănat
mult mai uşor.
33
 Tip surfactanţi Clasă chimică
Anionici Laurilsulfaţi, sulfaţi laurileterici,
sarcozine, sulfosuccinaţi
Cationici Lanţuri lungi de aminoesteri,
esteri de amoniu
Non-ionici Alcooli graşi polietoxilenici,
esteri sorbitol polietoxilenici,
alcalolamide
Amfoterici Betaine, sultaine, derivaţi
imidazolidinici
Surfactanţi naturali Sarsaparilla, Saponaria
(Soapwort), Quillaja saponaria
(Soap bark), Hedera colchica
(ivy), Agave americana
(agave).
Caracteristici
curăţă în profunzime, pot
lăsa părul aspru
Putere de curăţire slabă,
slab spumanţi, conferă
moliciune şi maniabilitate
Putere de curăţire medie,
conferă maniabilitate
Neiritanţi pentru ochi,
putere de curăţare medie,
conferă maniabilitate
Putere de curăţare mică,
spumanţi excelenţi
34
FORMULA GENERALĂ A ŞAMPOANELOR

 Tensioactivi: 15-30%
 Stabilizatori de spumă: 3-4%
Agenţi de creştere a vâscozităţii : 2-10%
Aditivi
 Conservanţi

 Coloranţi

 Apă
35
STABILIZATORI DE SPUMĂ

 Una dintre cele mai importante calităţi ale unui şampon din
perspectiva consumatorului este capacitatea de spumare.
Consumatorii sunt convinşi că un şampon care are calităţi
spumante slabe, are de asemenea calităţi de curăţare slabe.
 Cele mai multe şampoane conţin agenţi de spumare pentru a
introduce bule de aer în apă.
 Spuma, este importantă, deoarece are funcţia de a împrăştia
detergentul pe păr şi pe scalp, dar nu participă la curăţire.
 Este adevărat că un şampon aplicat pe părul murdar nu va
spuma la fel de mult ca acelaşi şampon aplicate pe părul curat.
 Acest lucru se datorează faptului că sebumul inhibă formarea
bulelor.
 Astfel, un şampon va spuma mai puţin la prima şamponare şi
mai mult la şamponarea a doua. 36
STABILIZATORI DE SPUMĂ

 În prezenţa materiilor grase ca sebumul, stabilitatea spumei de

şampon se poate reduce drastic.
 Aşa numiţii superspumanţi acţionează ca stabilizanţi şi de
asemenea modifică structura spumei îmbogăţind-o, dându-i
densitate şi baloane mai mari (alcanol amidele) ,
 Cel mai important tip sunt monoetanolamidele, ce sunt obţinute
prin amidarea acizilor graşi cu monoetanolamină.
 Dietanolamidele sunt obţinute de regulă, prin amidarea acizilor
graşi metilester sau a trigliceridelor (uleiul de cocos) cu
dietanolamine.
 Monoetanolamidele sunt cei mai utilizaţi superspumanţi dar
sunt dificil de încorporat datorită punctului lor de topire ridicat
(aproximativ 800C).
 Dietanolamida bazată pe ulei de cocos este una dintre cele mai
cunoscute, dar efectul de îngroşare este redus datorită glicerolului.
Preţul este relativ scăzut şi producerea este mai uşor de realizat în
comparaţie cu amidele pure bazate pe metil ester. 37
AGENŢI DE ÎNGROŞARE

 Sunt substanţe care permit creşterea vâscozităţii

preparatului; ei previn alunecarea şamponului pe faţă şi în ochi,
în timpul spălării. Ca agenţi de îngroşare sau consistenţă, se
folosesc fie electroliţi (clorura de sodiu sau de amoniu) asociaţi
cu tensioactivi anionici, fie macromolecule geloformatoare
(alginaţi, derivaţi celulozici sau acrilici).
 Un alt tip de modificatori ai proprietăţilor reologice sunt
bentonitele inorganice, ce pot fi folosite pentru obţinerea unui
punct de randament şi stabilitate a soluţiilor. Bentonitele conferă
stabilitate particulelor din şampoane şi anume agenţii de perlare
sau chiar substanţe active (zinc piritonă) ce au tendinţa să
sedimenteze.
 Sistemele se comportă des tixotropic, şi la agitarea
recipientului, capătă proprietăţi de curgere, iar la o lipsă de
agitare devin aproape solide.
 clorură de sodiu – natrii chloridum. Clorura de sodiu conţine
cel puţin 99,5% şi cel mult 100,5% NaCl raportat la substanţă
uscată. Descriere: cristale incolore sau pulbere cristalină albă,
fără miros, cu gust sărat. Solubilitate – uşor solubilă în apă,
solubilă în glicerol, puţin solubilă în alcool.
38
FAZELE PROCESULUI TEHNOLOGIC

 livrarea materiilor prime;

 cântărire;
 dizolvare;
 filtrare;
 completare la masa prevăzută (m/m);
 stocarea intermediară (și controlul șamponului –
produs semifinit);
 condiționare primară a șamponului;
 marcare, grupare și ambalare.
39
FAZELE PROCESULUI TEHNOLOGIC

Procedeul poate fi considerat a fi făcut în patru pași:

dizolvarea surfactanților în apă cu amestecare; de notat
că ordinea adăugării este importantă; în general
stabilizatorii de spumă se adaugă ultimii.

se adaugă aromele, coloranții, conservanții, etc., și se

amestecă până la obținerea unei soluții uniforme.

se ajustează pH-ul până la aciditatea stabilită în

formula.

se adaugă agenții de îngroșare până la obținerea

vâscozității dorite. 40
 FAZELE PROCESULUI TEHNOLOGIC

 Șampoanele sunt fabricate prin amestecarea substanțelor cu

agitatoare ce se rotesc cu viteze mici datorită capacității mare de
spumare ale ingredientelor utilizate.

 De asemenea trebuie precizat că temperaturile amestecurilor sunt

de 40 ÷ 80 0C cel mult.

 Amestecarea lichidelor cu densități diferite se efectuează

adăugând lichidul cu densitate mai mare peste cel cu desitate mai
mica.

 Substanțele volatile, tincturile, extractele se adaugă de regulă la

sfârșit după filtrarea produsului de bază.

 La condiționarea primară a șampoanelor se folosește în general

metoda gravimetrică, întrucât sunt lichide vâscoase.
41
Multe balsamuri și șampoane ce conțin și balsamuri sunt emulsii ulei în apă, iar
fabricarea lor este mai complexă decât cea descrisă mai sus.

 Procesul de fabricație este cel al emulsiilor

se dizolvă ingredientele solubile în apă, prin amestecare și încălzire

(dacă este necesară) - A,
dacă este necesar, se încălzesc componentele uleioase, și se topesc în
ele toate componentele solide -B
Când se adaugă A peste B, se va încălzi A cu aproximativ 100C deasupra
punctului de topire al componentelor din B,

 Se adaugă și se amestecă,

se continua amestecarea pentru cel puțin 10÷15 minute,

se răcește amestecul și se adaugă conservanți, arome, coloranți;

se ajustează pH-ul și apoi vâscozitatea;
42
CONTROLUL FIZICO-CHIMIC

De asemenea oferă detalii privind stabilitatea şampoanelor:

 -stabilitate fizică:
 -în timp;
 -prin centrifugare (10 minute la 2000 de rotaţii/minut);
 -stabilitate chimică;
 -stabilitate microbiologică;
 -stabilitate la transport şi depozitare.

43
CONTROLUL FIZICO-CHIMIC
 Metode de analiză pentru controlul fizico-
chimic:
 -examen cu caracter macroscopic:
 -vizual: culoare – dată de coloranţi şi ingrediente
folosite;
 -aspect, consistenţă, omogenitate –sunt
omogene, transparente sau opace, perlate, etc.;
 -caracteristici tactile: tuşeul –gras, onctuos,
granulos, neted, evanescent.
 -olfactiv: mirosul este dat de regulă de
extractele de plante, sau parfumul ce se află în
compoziţie. 44
CONTROLUL FIZICO-CHIMIC

 -examen microscopic şi distribuţia

granulometrică – se plasează o picătură de
şampon între o lamă şi o lamelă şi se studiază
omogenitatea produsului,
 -analiză reologică –determinarea
vâscozităţii,
 -deteminarea pH-ului,
 -determinarea masei totale pe recipient,
 -determinarea formării de spumă şi a
stabilităţii acesteia.
45
 -dispersarea murdăriei.
 Se determină pH-ului şamponului, pentru
formulare în funcţie de necesităţi,
 Soluţiile alcaline determină deschiderea
cuticulei, se folosesc de obicei înainte de colorarea
părului, pentru a permite colorantului să penetreze
în cortexul firului de păr şi să-I coloreze,
 Soluţiile alcaline dau părului un aspect încreţit,
 Soluţiile acide închid cuticula, se utilizează ca
neutralizante după colorarea părului, dau părului
un aspect mai neted,
 Pentru un şampon obişnuit pH-ul trebuie să fie
situat între 5,5 şi 6, pentru toate vârstele.
46
 PROCENTULUI DE SUBSTANŢE SOLIDE DIN ŞAMPON

 Dacă un şampon conţine o cantitatea foarte mare

de substanţe solide va fi dificil de manipulat, de utilizat
şi de îndepărtat din păr.
 Dacă conţinutul de substanţe solide este prea mic,
şamponul va fi prea apos şi va fi îndepărtat prea rapid
din păr.
 Cantitatea optimă de substanţe solide este de 20 -
30%.

47
 VÂSCOZITATEA ŞAMPONULUI

 care este dată în bună parte de procentul de substanţe solide prezente în şampon,
 Un şampon bun nu trebuie să fie foarte vâscos pentru că se utilizează cu dificultate şi
se îndepărtează greu de pe păr, dar nici prea lichid deoarece curge, şi dificil de utilizat şi
este îndepărtat prea rapid de pe păr,

CAPACITATEA DE SPUMARE A ŞAMPONULUI ŞI STABILITATEA SPUMEI

 deoarece spuma este unul din criteriile importante de apreciere a unui şampon,
majoritatea persoanelor apreciind şampoanele care formează spumă multă şi durabilă,

 se considera ca un volum de spumă de minim 100 mI caracterizează un şampon de

calitate, iar sferele de spumă trebuie să fie mici (cu cât sunt mai mici cu atât spuma va fi
mai persistentă),

 STABILITATEA SPUMEI

 pentru un şampon de calitate trebuie să persiste spuma timp de minim 5 minute,

 DENSITATEA SPUMEI

 este cu atât mai mare cu cât diametrul bulelor de săpun este mai mic, această
determinare fiind cea care aproximează cel mai bine percepţia consumatorului referitor la
"calitatea" spumei.
48
 CAPACITATEA DE DISPERSARE A IMPURITĂŢILOR DE PE PĂR

Pentru a putea aprecia proprietatea de

curăţare a şamponului.
 Unul din testele efectuate utilizează un
colorant, pentru care se apreciază dispersarea
sa la nivelul spumei.
 Un şampon de calitate trebuie să prezinte o
cantitate minimă de colorant în spumă,
deoarece impurităţile trebuie să rămână la
nivelul soluţiei apoase.
 Impurităţile care trec în spumă sunt dificil de
îndepărtat şi se vor redepune pe păr. 49
BRIANTINE
 Preparte cosmetice utilizate pentru îngrijirea părului căruia îi
conferă luciu, îl face mai moale şi ajută la fixarea lui,
 Ele redau forma naturală sau artificială a părului, în funcţie de
consistenţa lor fluidă sau solidă,
 Ele pot fi lichide, solide sau sub formă de geluri şi pot fi
colorate şi parfumate,
 Briantinele au ca şi constituent principal uleiul mineral cu
vâscozitate mică sau asocieri de substanţe grase care imprimă o
vâscozitate corespunzătoare,
 Se utilizează frecvent uleiul de parafină, uleiul de floarea
soarelui,
 Uleiurile minerale utilizate în briantine trebuie să fie pure,
incolore, fără nici o nuanţă fluorescentă, fără miros şi fără urme
de hidrocarburi nesaturate care pot cauza iritaţii,
50
 Briantinele solide, conţin în afară de uleiuri şi agenţi de
vâscozitate potriviţi, coloranţi şi parfumuri.
 Ca agenţi de consistenţă se utilizează vaselina, parafina,
ceara sau alte ceruri sintetice.
 Coloranţii pot să fie galbenul sau culoarea verde.
 Briantinele se utilizează în special în ţările cu climat
cald.
 Briantinele grase, denumite şi ulei de păr, conţin uleiuri
minerale sau vegetale asociate cu parfumuri şi coloranţi.
51
 Briantinele alcoolice, sunt constituite din
asocieri de ulei de ricin 30% şi alcool, parfum.
 Briantinele geluri, conţin ulei mineral cu
vâscozitate scăzută (15÷20%), emulgatori
neionogeni tensioactivi polietoxilaţi (eter
polietoxilat al acoolului oleic sau alcool lauric
polietoxilat), agenţi de creşterea vâscozităţii
(sorbitol, PEG, lanolină sau alcooli de lână) şi
apă distilată 50÷70%,
 Preparatele fluide se introduc în tuburi unde
urmează a se gelifica.
52
  FIXATIVE (LACURI)

 Fixativele sunt preparate cosmetice utilizate pentru

fixarea şi menţinerea ondulaţiilor părului,
 După consistenţă pot fi creme fixative sau lichide,
 Lacurile pentru păr sau spray-urile, se folosesc după
ondulare şi au drept scop de a menţine forma părului,
fără a modifica în vreun fel forma artistică, plastică
finală.
 Fixativele sunt constituite dintr-o substanţă
formatoare de film dizolvat într-un solvent potrivit, un
plastifiant şi parfum,
 Dintre substanţele formatoare de film se utilizează
macromolecule, cum sunt: guma tragacanta, derivaţi
de celuloză, gelatină, polivinilpirolidonă, carbopoli,
rezine, etc. . 53