Dentifricele

• Dentifricele sunt substanţe sub formă de

pastă sau pudră aplicate pe dinţi cu ajutorul
periei în scopul curăţirii suprafeţelor
gingivodentare şi a lustruirii suprafeţelor
dentare accesibile.
• 3000 – 5000 î.H. în Egiptul Antic a fost descrisă
utilzarea unor amestecuri, pentru curățirea dinților,
cu conținut de: cenușă din viscerele vitelor cornute,
piatra ponce, smirnă și praf de coajă de ou. Probabil
aceste amestec se aplica pe suprafața dinților cu
ajutorul degetelor.
• În China Antică amestecurile pentru curățirea
dinților conțineau: sare, mosc (Substanță cu miros
pătrunzător și plăcut, secretată de masculul
moscului, care se folosește în industria parfumurilor,
în cosmetică și în medicină) și alte substanțe.
• În India Antică curățirea dinților era considerată un
ritual religios, promovat pe larg de Budha. Această
procedură se efectua cu bețișoarele și praf de piatra
ponce cu acizi naturali.
• În Grecia Antică, unde o mare atenție se acorda
frumuseții fizice, pentru îngrijirea dinților se
utilizau amestecuri de cenușă, praf de piatră, praf
ars de scoici, talc, corali, sare și miere.
• Romanii au preluat obiceiurile grecilor, dar foloseau
și alte amestecuri ce conțineau: praf din coajă de
perlă, cenușă de viscere ale vitelor cornute, cenușă
din coarnele de vite și petale de trandafir sau
smirnă pentru aromă. De asemena pentru
combaterea mirosului neplacut se practicau „ape de
gură” cu lapte de capră.
• În Persia se foloseau amestecuri din praf de coarne
de cerb, coajă de melc și ghips ars. De asemenea au
fost descrise indicațiile și contraindicațiile, precum
și calitățile abrazive ale unor substanțe.
• În Evul Mediu dezvoltarea dezvoltarea metodelor și
mjlaocelor de igienizare a cavității bucale s-a stopat,
și chiar a regresat.
• De exemplu într-o perioadă, pentru curățirea
dinților, se recomanda folosirea unui praf cu
conținut de pesmeți puțin mușcați de șoareci.
• O altă rețetă din epoca medievală descria un
amestec de: oase de sepie, scoici de mare, piatra
ponce, coarne arse de cerb, sare, trestie de zahăr,
rădăcină de iris, care aduse la forma de praf.
• 1674 - analizînd sub microscop un frotiu cu conținut
din cavitatea sa bucală a depistat o multime de
bacterii, iar după clatire cu apă cu sare, numărul
bacteriilor a scazut aproape de zero.
• Praful de dinți, iar mai apoi și paste de dinți
asemănătoare cu cele contemporane apar la
începutul Epocii Moderne (sfîrșitul sec. XVIII) în
Marea Britanie. Aceste amestecuri se comercializau
în vase de ceramică sub formă de praf sau pastă.
• La început în compoziția lor intrau: praf de
caramidă, porțelan marunțit, așchi, lut, cretă și
sapun. Aceste componente duceau la o abraziune
considerabilă.
• 1824 – capătă o mare popularitate sapunul de dinți,
care conținea sapun neutru, praf de cretă și ulei de
mentă.
• În Rusia majoritatea populației utiliza cretă
marunțită sau carbune de mesteacăn.
• Pîna în a doua jumătate a secolului XIX, pastele de
dinți erau produse de farmaciști, care amestecau
praf de cretă, scorțișoară, salvie și uleiuri volatile.
• Totuși primele paste de dinți apar în a doua
jumătate a secolului XIX. În componența lor intra
praf de cretă repartizat uniform intr-o masă
gelatinoasă. Inițial în calitate de liant era folosit
amidonul în soluție de glicerină, care ulterior a
fost înlocuit cu carbonat de sodiu.
• 1873 – compania americană Colgate-Palmolive
prezintă prima din lume pastă comercializată în
borcane.
• 1890 – Colgate-Palmolive începe comercializarea
pastelor de dinți în tuburi identice celor
contemporane, aceste fiind mult mai igienice și
practice.
• 1915 – în compoziția pastelor sunt adaugate extracte de eucalipt, mentă,
capșună ș.a.
• Tot la începutul sec. XX în compoziția pastelor de dinți a fost adaugat fermentul
pepsina, care conform convingerilor producătorului asigura înalbirea dinților.
• Un pas important în producerea pastelor de dinți a fost introducerea în
compoziția lor a fluorului, în anii 50 a sec XX.
• 1955 - Procter & Gamble prezintă prima pastă de dinți cu acțiune anticarioasă -
Crest with Fluoristat, care conține fluor.
• Anii 70-80 – pe lîngă fluor în compoziția pastelor se adaugă calciu.
• 1987 – în compoziția pastelor intra componentul antibacterian – triclosanul.
• În 2006 apar primele paste de dinți care conțin hidroxiapatită sintetică.
Pe lîngă 20-42 % apă pastele de dinți pot avea în compoziția sa diverse ingridiente, dar cele
de bază sunt: abrazivele, fluorul și detergenții.
Un sistem abraziv
Constituie aproximativ 50% din volumul pastei de dinți. Sunt particule insolubile care
contribuie la înlăturarea depunerilor dentare. De cele mai dese ori în rolul de abrazive îl au
particulele de hidroxid de aluminiu (Al(OH)3), carbonat de calciu (CaCO3), diferiți hidrofosfați
de calciu, silicați și zeoliți, și mai rar hidroxiapatita sintetică (Ca5(PO4)3OH).
Pe lîngă depunerile dentare substanțele abrazive înlătură trepatat și unele porțiuni de smalț,
cement și dentină dezgolită.
Polimerii: CMC –agenți de îngroșare
Fluorurile
Fluorurile în diferite forme s-au dovedit a fi cele mai efectivă în prevenția cariei. Fluorurile
utilizate cel mai frecvent: fluorura de sodiu (NaF), fluorura de staniu (SnF2) și
monfluorofosfat de sodiu (Na2PO3F). Concentrația fluorurilor variză între 1000 și 1500 ppm.
Surfactanți
Multe paste de dinți conțin lauril sulfat de sodiu care asigură distribuția lor uniformă și marește efectul
de curățire.
Alte componente
-Agenți antibacterieni – triclosan (clorura de zinc) reduce gingivitele și are acțiune antiplacă.
-Aromatizanți – uleiuri volatile, mentol, ulei de lamaie. Au rol de a face mai placută folosirea
pastelor.
-Substanțe remineralizante – nanocristale de hidroxiapatită și fosfații de calciu.
 Abrazivii
• Abrazivul este componentul individual major al
pastelor înalt abrazive/slab umectate, de tipul II.
Dimensiunea, forma și cantitatea particulelor, dar
și împachetarea acestora influențează reologia
pastelor de dinți. Problema principală care se
pune în acest caz este menținerea în suspensie a
particulelor, deci evitarea sedimentării lor atunci
când produsul este depozitat. Particulele abrazive
sunt suspendate într-un mediu pseudoplastic
care, asesea, manifestă și prag de tensiune și de
aceea reologia unor asemenea sisteme este
complexă.
• Până în anul 1960 sistemul abraziv costituia jumătate din pasta de
dinți și era reprezentat de o sare de calciu (fosfat dicalcic dihidrat,
cretă).
• Compatibilitatea acestui abraziv cu componenta fluorurată a
pastelor cu fluor nu a fost cea dorită, deoarece abrazivul și fluorura
interacționează cauzând insolubilizarea acesteia din urmă.
Problema a fost parțial rezolvată prn folosirea monofluorfosfatului
de sodiu ca sursă de ion fluorură în locul fluorurii de sodiu sau de
staniu. O altă soluție a fost utilizarea unui abraziv mai compatibil și
mai eficace, cum ar fi silicea amorfă hidratată în concentrație relativ
mică. Această înlocuire a abrazivului cu silice a adus o serie de
avantaje în formulările de paste de dinți, ca: aspect plăcut, claritate,
compatibilitate sporită cu o gamă largă de agenți de combatere a
cariilor și de protecție a gingiei, aromă mai puternică, senzația de
prospețime și proprietăți corespunzâtoare de utilizare și cost redus
al ingredientelor.
• Produslele cu silice abrazivă au fost rapid adoptate de public și de
industrie și comercializate în două variante: transparentă și opacă. Din
acest motiv se utilizează de către consumatori și comercianți
nomenclatura de gel (tip I) pentru produsele clare, transparente și de
pastă (tip II) pentru produsele opace. Aceste denumiri, însă, sunt
improprii, având în vedere unele interferențe în compoziție și proprietăți
ale celor două tipuri de produse.
• Pastele silice- abrazive și cele convenționale sunt formulate pe principii
diferite.
• Din analiza celor două rețete rezultă că între ele există diferențe de tipul și
proporția de abraziv, tipul și proporția de polimer pentru structurare,
greutatea specifică și transparență.
• Trebuie precizat faptul că în pasta de tipul I reologia este determinată de
sistemul polimer/umectant, pe când în pasta de tipul II reologia este
puternic dependentă de proporția mare de abraziv.
• Industria de fabricare a pastelor de dinți este
considerată o sursă continuă de noi produse
care sunt introduse ocazional pe piață,
bazându-se în special pe efectul emoțional și
mai puțin pe superioritatea din punctul de
vedere terapeutic și al capacității de curățire.
 Polimerii
• Polimerii introduși în compoziția pastelor de dinți
au rolul de agenți de întărire și de îngroșare, prin
capacitatea lor de a forma structuri
tridimensionale în sisteme sărace în solvent.
Atributele speciale cerute de gumele și rășinele
precum și de la polimerii sintetici selectați pentru
formulările de paste de dinți sunt legate de
posibilitatea de a crea sisteme sărace în solvent,
care sunt pseudoplastice, tixotrope și au prag de
tensiune.
 Polimerii
• Interacțiunea dintre polimer și solvent este importantă
mai ales pentru pastele de tipul I. De exemplu, în acest
tip de produse trebuie să se utilizeze PEG pentru
realizarea structurii atunci când polimerul este NaCMC,
dar nu și în cazul când în calitate de polimer se
folosește hidroxietilceluloza.
• În formularea pastelor de dinți de tipul I- gel sunt
recomandate cinci categorii de polimeri: NaCMC,
silicele hidratate, acizi poliacrilici, gume xantan și
carrageenani, considerați capabili de structurare în
rețele tridimensionale, cu bune caracteristici
organoleptice și de stabilitate.
• Carboxilmetilceluloza de sodiu (NaCMC) este un
polimer folosit în mai multe variante, astfel încât unele
soluții de NaCMC sunt pseudoplastice și altele nu,
unele sunt tixotrope și altele nu. Tixotropia este o
funcție de gradul de substituție al celulozei precum și
de uniformitatea acestei substituții. Vâscozitatea
soluțiilor de NaCMC și de amestecuri ale NaCMC cu alți
polimeri depinde nu numai de istoria forfecării ci și de
timpul scurs între încetarea forfecării și momentul
măsurării vâscozității. Reologia produsului este
influențată și de alți factori, cum ar fi proporția de apă
în sistemul sărac în lichid, prezența sărurilor,
concentrația și compoziția amestecului de polimeri.
• Toate pastele de tipul I conțin silice hidratată
în sortimentele care cuprind de la xerogeluri la
silice pirogenice. Xerogelurile sunt preferate
datorită dimensiunilor particulelor și faptul că
acestea sunt substanțe inerte, dar și
capacității de a forma rețele tridimensionale
puternice într-un sistem sărac în solvent.
• Carbomerii (acid poliacrilic(Carbopol)) formează geluri puternice,
clare, cu apa și cu sistemele sărace în solvent, la concentrații foarte
scăzute și pH neutru. Ei dau structuri cu prag de tensiune mare,
capabile să suspende particulele abrazive și să fluidifice rapid
produsele când e depășit pragul de tensiune. Pastele de tipul I
formulate cu carbomer și alți modificatori reologici prezintă prezintă
o stabilitate excelentă, curgere lină la aplicarea unui efort și
recuperare extrem de rapidă a structurii când efortul se relaxează.
Aceste caracteristici se reflectă în bandă moale de pastă cu
întrerupere fermă după extrudare, rămânând intactă pe perie și
dispersabilitate rapidă în gură. Viteza de restructurare este atât de
mare deoarece relaxarea efortului este atât de rapidă, încât
scăderea lui sub pragul de tensiune are loc aproape instantaneu.
• Guma xantan este utilizată ca stabilizator de suspensie
în pasta de dinți, avâns avantajul unui prag de tensiune
și al unei vâscozități practic independente de
temperatură și de pH. De asemenea xantanul este
chimic inert față de ceilalți ingredienți ai pastei de dinți.
Soluțiile de gumă de xantan sunt puternic
pseudoplastice.
• În formulările pentru pastele de dinți pot fi incluse și
alte gume sau rășini, unele chiar fără prag de tensiune,
dar cu proprietăți specifice de stabilizare a spumei sau
de senzație plăcută în gură.
• Carrageenanul - tolerează solvenții miscibili cu
apa și de aceea se folosesc ca agenți de
îngroșare în pastele de dinți.
 Detergenti
• Detergenții și alți aditivi pot influența reologia pastei
de dinți.
• Detergenții, cum ar fi sarea sodică a sulfatului de lauril
utilizat în pasta de dinți, sunt fie fără efect asupra
vâscozității sistemului, fie pot micșora vâscozitatea
pastelor slab abrazive. Este dificil de prevazut efectul
detergentului deoarece el depinde de tehnica de
prelucrare, de tipul de formulare a pastei, de tipul și
concentrația polimerului, de mărimea forfecării
exercitate în amestecare etc. Se poate aprecia că
efectul asupra umectării și a solubilizării ulterioare a
polimerului reprezintă influența majora a detergentului
din sistem.
• Curățirea suprafețelor dinților, gingiilor, limbii și a spațiilor interdentare de
resturi alimentare și depuneri dentare.
• Acțiune curativ-profilactică asupra țesuturilor dure dentare și mucoasa
cavității bucale.

1. Ele trebuie să fie neutre

2. Trebuie să posede clități de lustruire și curățire
3. Să aibă un miros și gust plăcut
4. Să posede acțiune racoritoare și dezinfectantă
5. Să nu fie daunătoare și să aibă o acțiune curativ-profilactică
• Pastele de dinți se împart în dpuă grupe mari:
I. Paste igienice
II. Paste curativ-profilactice
1) Paste ce conţin substanţe biologic - active;
2) Paste cu conţinut de săruri minerale;
3) Paste ce conţin fermenţi;
4) Paste cu suplimente biologice- propolis;
5) Paste cu efect anticarios:
a) paste ce conţin calciu şi fosfat
b) paste cu conţinut de fluor.
• Acest tip de paste asigură un efect de curățare și împrospătare și nu
conține componente curativ-profilactice.
• Compoziția:
- Carbonat de calciu– 38-40 %
- Glicerină – 20-22 %
- Apă – 32,5-39,3 %
- Carboximetilceluloză de sodiu – 1-1,5 %
- Ulei volatil– 1 %
- Laurisulfat de sodiu – 0,2-2 %
- Odorizant – 0,5-1 %
• Acest tip de paste pe lîngă componentele de bază mai conține și
adjuvanți biologic activi: vitamine, extracte, infuzii de plante
medicinale, săruri, fermenți, microelemente. Pastele curativ-
profilactice sunt preconizate atât pentru ingrijirea zilnică a cavității
bucale în scop igienic și profilactic, cât și pentru profilaxia concretă a
cariei, bolilor parodontale, afecțiuni ale mucoasei.
• Pastele curativ-profilactice pentru utilizare zilnică trebuie:
- să nu conțină componente antibacteriene agresive și substanțe
active de albire (peroxid de carbamidă).
- indicele de abrazivitate sa fie nu mai mare de 100 (între 70 și 80).
- in calitate de componente antibacteriene in pastele de folosire
zilnică sa fie prezente extracte vegetale.
• Pastele ce concțin substanțe biologic active îmbunătățesc procesele
metabolice, stimulează regenerarea țesuturilor, contribuie la
scăderea gingivoragiilor, posedă calități deodorante înalte.
• Unele paste conţin hidroxiapatite, care asigură prelucrarea ţesuturilor
dentare cu ioni de calciu şi fosfat, închid microfisurile, micşorează
hipersensibilitatea ţesuturilor dentare, au efect antiinflamator local
pronunţat, acţiune locală analgezică, diminuiază creşterea şi
dezvoltarea bacteriilor, au acţiune antistatică asupra stafilococului alb
şi auriu şi streptococilor.
 – pastă de dinți, preparată
pe bază de substanțe naturale.
Preîntîmpină dezvoltarea gingivoragiilor
și inflamțiilor gingivale, are efect
bacteriostatic fără a afecta flora normală a
cavității bucale, neutralizează produșii
acizii ai dezintegrării glucidelor, contribuie
la întărirea gingiilor și a dinților, oferă
senzația de curățenie și prospețime. În
compoziție intră menta, smirna, salvie,
mușețel, bicarbonat de sodiu.
 Pastele cu conținut de săruri minerale îmbunătățesc circulația
sanguină, stimulează procesele metabolice, are acțiune
antiinflamatoare, asigură un slab efect analgezic.
Efectul este datorat conţinutului sporit de calciu la o concentraţie
optimă de componenţi magneziu-sulfaţi. Sărurile contribuie la
dizolvarea mucusului, împiedică formarea depunerilor dentare moi,
și favorizează desprinderea microorganismelor de pe suprafața
smalțului.
 Pastele ce conțin fermenți fac parte din mijloacele de igienă cu o
înaltă acțiune de curățare. Ele dizolvă depunerile dentare moi,
resturile alimentare, depunerile de nicotină, îmbunătățind astfel
igiena cavității bucale.
Anume pastele de dinți ce conțin fermenți se recomandă în
fazele acute ale bolilor parodontale și afecțiunilor mucoasei.
Componentele active sunt polivinilpirolidonua, proteaza.
dextronaza, hialuronidaza, mucinaza, twin-40.
Mecanismul de curățire pronunțat este dat de proprietatea
enzimelor de a dizolva depunerile dentare moi, neinfluențînd
smalțul dentar.
 Pastele cu suplimente biologice posedă acțiune antiinflamatoare
și regenerativă, fapt ce permite utilizarea lor în tratamentul
gingivitelor, parodontitelor și afecțiunilor mucoasei.
Pastele ce conțin 10 % gliceroborat posedă acțiune antiseptică,
bacteriostatică, fungiostatică și fungicidă. Indicațiile utilizării sunt:
candidozele acute și cronice, stomatite, glosite, gingivite,
parodontite. Pastele ce conțin vit B5 au acțiune antiinflamatorie și
de regenerare a țesuturilor moi . Se utilizează în caz de afecțiuni
inflamatorii.
 Pastele cu efect anticarie întăresc țesuturile minerale și previn
formarea depunerilor dentare. Această se realizează datorită adaosului
de fluor, fosfor și calciu.
Efective sunt pastele ce conțin 1-3 mg de fluor la 1 g de pastă.
Cercetările au arătat că folosirea pastelor cu fluor la copii scad riscul
apariției cariei cu 15 – 35 %.
Efectul anticare se explică prin faptul că fluorurile măresc rezistența
smalțului. Pătrunderea fluorului în structura smalțului crează un sistem
mult mai rezistet de fluorapatită, favorizează fixarea legaturilor dintre
calciu și fosfați, și în plus suprimă creșterea microflorei în depunerile
dentare moi.
 Cel mai activ efectul anticarie al pastelor ce conțin fluoruri se
manifestă în perioada maturării smalțului, adică în copilărie. Astfel e
necesar de a folosi aceste paste preponderent în copilărie. În țara
noastră, unde este un deficit de fluor în apă, folosirea pastelor cu
fluoruri este chiar necesară, dar aceasta nu înseamnă că ele trebuie
utilizate în masă de către toți cetățenii.
Se recomandă pastele de dinţi profilactice cu fluor:
-tuturor adulţilor, ca prevenție;
-tuturor pacienţilor, indiferent de riscul cariogen (excepţie fac copii sub 2
ani), de două ori pe zi;
-în cazul pacienţilor cu carioactivitate medie sau crescută, când se
recomandă mai mult de două periaje pe zi;
-pentru desensibilizare dentară;
-celor cu xerostomie.
 Pastele cu efect anticarie ce conțin săruri de calciu și fosfat
ameliorează structura și componența smalțului dentar, asigurînd o
carierezistență înaltă, micșorează permiabilitatea țesuturilor
dentare. Sunt eficiente în tratamentul și profilaxia cariei dentare în
stadiul de macula albă, în caz de hipersensibilitate dentară. Unele
paste au în componența s-a glicerofosfatul de calciu și antiseptice.
Glicerofosfatul de calciu contribuie la întărirea matricei și activează
procesele de mineralizarea a țesuturilor dure dentare.
 Pasta de dinți Blend-a-med conține Fluorură de sodiu,
care datorită activității biologice înalte bine se asimilează
de către țesuturile dure dentare, asigurînd protecția
împotriva cariei. Fluorul asigură retenția calciului în smalț,
menținînd astfel integritatea cristalelor de HA.
Pasta de dinți Aquafresh de asemnea conține fluorură
de natriu, care posedă activitate biologică înaltă asigurînd
țesuturilor dure dentare o cariorezistență înaltă. Pasta de
dinți gust plăcut, împrospătează și deodorează cavitatea
bucală.
Pasta Colgate conține fluorură de natriu, care asigură
protecția împotriva cariei, crește ceriorezistența. Pasta
scade hipersensibilitetea țesuturilor dure dentare,
improspătează și deodorează cavitatea bucală.
 Proprietățile fizico-chimice -reologia
• Caracteristicile fizico-chimice ale pastei de
dinți sunt de o importanță majoră în
fabricarea unui produs atractiv pentru
consumator.
• Unele dintre aceste caracteristici cum sunt:
aroma, prezența unei fluoruri eficace,
capacitatea de a inhiba formarea tartrului sau
a plăcii și costul, nu sunt legate de reologia
produsului.
 Proprietățile reologice
Condițiile cheie ale comportării pastei de dinți, care sunt dependente de proprietățile
reologice sunt:
• Formarea unei benzi continue și uniforme de pastă la extrudarea din tub;
• Lipsa curgerii pastei din tub în absența unei presiuni de extrudare;
• Efort minim pentru extrudarea pastei din tub;
• Întreruperea fermă a jetului de pastă, după ce cantitatea dorită a fost extrudată pe
peria de dinți;
• Pasta extrudată să rămână intactă pe periuță, fără a se scurge printre perii acesteia
(proprietatea de stand-up);
• Dispersia rapidă a pastei în cavitatea orală;
• Răspândirea rapidă a aromei;
• Spuma formată să fie plăcută și în volum apreciabil;
• Posibilitatea clătirii rapide și complete după periaj;
• Limpezirea ușoară a salivei;
• Stabilitatea fizică în timpul depozitării și transportului pastei ambalate;
• Compatibilitatea cu mecanismul de debitare;
 Caracteristcile reologice ale pastelor de dinți

Translarea condițiilor necesare de

comportare a pastelor de dinți în termeni
reologici conduce la următoarele caracteristici:
• Vâscozitate mare;
• Pseudoplasticitate;
• Existența pragului de tensiune;
• Tixotropie (transformarea unui gel în solid);
• Refacerea rapidă a structurii după deformare;
 Vâscozitatea
Vâscozitatea ridicată a pastei de dinți oferă asigurarea că
aceasta nu va curge afară din tub când capacul este scos și că
nu va avea loc scurgerea pastei printre perii periuței de dinți.
Dezavantajele vâscozității mari sunt:
• Extrudarea dificilă,
• Obținerea unui jet neuniform de pastă;
• Dispersarea lentă în timpul periajului;
• Producerea unei spume groase, adezive și dificil de
îndepărtat;
• Aceste calități nu afectează funcțiile pastei de dinți, dar pot
avea influență negativă asupra operației de periaj, mai ales
pentru anumite grupe de consumatori ca bătrâni,
handicapați, copii.
 Plasticitatea
Pseudoplasticitatea este o proprietate de curgere
independentă de timp. Lichidele pseudoplastice se
subțiază la forfecare și își refac instantaneu vâscozitatea
atunci când forfecarea încetează.
• Fluiditatea la forfecare este un atribut important al
pastei de dinți. La viteze mici de forfecare vâscozitatea
trebuie să fie destul de mare pentru a preveni
scurgerea ei afară din tub sau printre perii periuței de
dinți. La viteze mari de forfecare , ca cele din timpul
periajului, vâscozitatea trebuie să fie mică pentru a se
realiza o dispersie ușoară a pastei în jurul structurilor
orale.
 Pragul de tensiune
• Pragul de tensiune este definit ca efortul minim ce
trebuie aplicat pentru ca un material să înceapă să
curgă. Cu alte cuvinte pragul de tensiune reprezintă
efortul necesar pentru a transforma un sistem cu
reologie de solid în unul cu reologie de lichid.
• O valoare suficient de mare a pragului de tensiune este
importantă pentru o pastă de dinți care nu va curge
decât după aplicarea unui efort destul de mare pentru
a depăși starea de solid. De asemenea existența
pragului de tensiune ajută la menținerea în suspensie a
particulelor abrazive puternic imobilizate în starea de
repaus a produsului.
• Tixotropia este o proprietate dependentă de timp.
Sistemele tixotrope devin mai puțin vâscoase dacă sunt
solicitate la forfecare, iar când ele rămân în repaus o
perioadă de timp, apare o creștere a vâscozității
aparente. În cazul pastelor de dinți restructurarea în
repaus poate ajuta la menținerea solidului abraziv în
suspensie.
• Cu cât este mai puțină apă în pasta de dinți cu atât este
mai puternică tixotropia sistemului, deci cu atât este
mai lung, timpul necesar pentru refacerea structurii.
Comportarea tixotropă este o indicație asupra formării
unor structuri tridimensionale în polimerii conținuți de
pasta de dinți.
• Refacerea rapidă a structurii după deformația produsă
de extrudarea pastei de dinți sau de alte forțe este
foarte importantă deoarece ea restaurează starea
reologică originală pregătind-o pentru următoarea
extrudare și face ca banda de pastă extrudată să stea
pe periuță.
• În plus, viteza de relaxare a efortului imediat după
extrudare trebuie să fie destul de mare pentru ca
efortul de forfecare să scadă sub pragul de tensiune
sau sub un efort de forfecare la care curgerea este
absentă sau foarte redusă. Cu cât restructurarea este
mai rapidă cu atât sistemul va atinge mai rapid starea
de relativă imobilitate.
 Va multumesc pentru atenție!

Respectați igena cavității bucale ;)