Săptămâna Mare!

Sfintele Paşti!
 Originea

• Cuvântul ”Paști” provine în limba română din forma bizantino-latină Pastihae a

cuvântului de origine ebraică Pasah („a trecut”), poate moștenit de evrei de la
egipteni. Evreii numesc Pesah (Paște) — sărbătoarea libertății sau a azimilor, —
sărbătoarea lor anuală în amintirea evenimentelor relatate în biblie ale trecerii
prin Marea Roșie și a eliberării lor din robia Egiptului (Ieșirea XII, 27), care se
prăznuiește la 14 Nisan și coincide cu prima lună plină de după echinocțiul de
primăvară.
• În unele limbi germanice numesc această sărbătoare după zeița Eostre:
– germană Ostern(das), germana superioară medievală: ōsteren din vechea
germană superioară: ōstarun, ōstarūn (formă la plural);
– engleză Easter, dialect northumbrian: Eostre (În engleza
medievală: ester, estredin engleza veche: ēaster, ēastre. Alte denumiri ale Zeiței
Mame a fertilității, reînvierii și zorilor: Ostare, Ostara, Ostern, Eostra, Eostre,
Eostur, Eastra, Eastur, Austron and Ausos). La greci, zeița era numită Eos iar la
romani Aurora.
• Ambele denumiri, germană și engleză, provin din rădăcina indo-europeană aus — a străluci
 SEMNIFICAŢII PASCALE
  Paştele se încadrează în modelul preistoric de renaştere
simbolică a timpului şi spaţiului prin jertfa divinitaţii
adorate, substituită de o efigie, un om, un animal, o
păsăre sau un ou pasăre, un arbore sau o plantă
alimentară. Însă puţini se mai gândesc acum la faptul
că, în diverse forme, sărbătoarea a preexistat
creştinismului. 
Deosebirea fundamentală între creştinism şi alte tradiţii
religioase constă în faptul că jertfa – prin substituţie –
a zeului precreştin a fost înlocuită cu jertfa Domnului
Iisus, săvârşită o singură dată, pe Golgota, în numele
tuturor oamenilor şi reactualizată ritual, la aceeaşi
dată şi în fiecare an, de credincioşi.
 Pe Drumul Crucii

• Bucuria Paştelui este precedată de

Săptămâna Mare, timp contractat în
care se sublimează, în denii, tot ce a
făcut Mântuitorul pe Pământ. După
cele 40 de zile de post, reculegere şi
rugăciune, credincioşii încep
să „urce” cele şapte trepte ale
ultimelor zile ale lui Hristos-Omul.
Fiecare zi din Săptămâna Patimilor
înseamnă un pas pe drumul lui Iisus
spre Răstignire şi Înviere.

Luni este pomenit Iosif
Patriarhul şi este
prezentată pilda
smochinului neroditor pe
care Iisus l-a uscat într-o
clipă.
Pe Drumul Crucii
Marţi, când Hristos a
ţinut predica de pe Muntele
Măslinilor, prevestind
distrugerea Templului din
Ierusalim, evenimentele
lumii viitoare şi propria sa
Înviere, ne aducem aminte
de cele zece fecioare, cinci
nebune şi cinci înţelepte.
 Pe Drumul Crucii

•  Miercuri denia îl pomeneșt • Joia Mare este ziua în care

e pe Iuda, apostolul devenit a avut loc Cina cea de
vânzător, care se gândește Taină şi vânzarea lui Isus
să-l trădeze pe Învățător, de către Iuda.
dar și pe femeia desfrânată
devenită mărturisitoare,
care-i spală picioarele lui
Iisus cu lacrimile ei pline de
căință și îl unge cu mir.
 Pe Drumul Crucii

•   În Vinerea Mare, numită

și Vinerea Neagră, cea mai
tristă dintre tristele zile ale
pătimirii Domnului,
rememorăm aducerea la
judecată, batjocorirea,
schingiuirea, răstignirea,
moartea și îngroparea lui
Iisus.
 Sâmbăta Paştelui este zi de odihnă. Trupul
lui Hristos a stat în mormânt întreaga zi. În
această zi se ţine post cu mâncare uscată iar
bătrânii şi cei bolnavi au dezlegare la pâine şi
apă după apusul soarelui. În toate bisericile
se aprind luminile, pentru că vine vremea ca
toţi credincioşii să se pregătească pentru
veghea din noaptea Învierii. Piatra
mormântului lui Iisus a fost dată de-o parte,
iar Hristos a Înviat din morţi şi s-a arătat viu
ucenicilor şi Mariei.
Sărbători Fericite!

Prof. Turea Gabriela Raluca

Liceul Tehnologic “Toma Socolescu”, Ploiesti