Referat la obiectul: Dreptul Concurenţei

Tema referatului: Abuzul de poziţie dominantă

Student:
Moldovan Denisa Mădălina

Anul IV
Specializare: Drept IFR

1
 CUPRINS

CAPITOLUL I : Sediul materiei

CAPITOLUL II: Definiți poziția dominantă si abuzul de poziție dominant

CAPITOLUL III : Practicile abuzive prevăzute de art 6 lg. 21/1996

CAPITOLUL IV : Criteriile generale de calificare a abuzului de poziție dominantă

CAPITOLUL V : Controlul abuzului de poziție dominantă

CAPITOLUL VI : Sancțiunile aplicabile în cazul abuzului de poziție dominant

CAPITOLUL VII: Cauzele de nepedepsire(impunitate)

2
 INTRODUCERE
COORDONATELE JURIDICE ALE DOMINAŢIEI

Normele de drept intern referitoare la abuzul de poziţie dominantă sunt de dublă inspiraţie –
comunitară şi franceză.
Sancţionarea comportamentelor abuzuve constituie una din cheile de reglare atât a
mecanismelor economice ale pieţei, cât şi a acţiunii universale a principiilor echităţii şi bunei-
credinţe. Aceasta, deoarece obiectivului de ordin concurenţial, vizând protecţia pieţei libere, i se
adaugă încă unul: controlul echilibrului comercial, prin protecţia părtii mai slabe, chiar dacă, astfel, ar
fi pusă în discuţie securitatea juridică civilă bazată pe respectul datorat contractului.
Deşi într-o manieră imperfectă, reglementarea romană vizează sancţionarea utilizării abuzive
a avantajului rezultat din inegalitatea raportului de forţe, în ambele sale forme de manifestare: abuzul
de poziţie dominantă şi abuzul de dependenţă economică1.
Articolul 6 din L. 21/1996, interzice folosirea abuzivă a unei poziţii dominante, deţinută de unul sau
mai mulţi agenţi economici pe piaţa romanească sau pe o parte substanţială a acesteia, prin recurgerea
la fapte anticoncurenţiale, care au ca obiect sau pot avea ca efect afectarea activităţii economice ori
prejudicierea consumatorilor.
Textul reproduce, uşor adaptat, conţinutul art. 86 al tratatului de la Roma (devenit art. 82 prin
Tratatul de la Amsterdam), prin care se declară incompatibilitatea cu piaţa comună şi interzisă, în
măsura în care comerţul intracomunitar este susceptibil de a fi afectat, fapta uneia sau al mai multor
întreprinderi de a exploata în maniera abuzivă o poziţie dominantă pe piaţa comună sau pe o parte
substanţială a acesteia2.

CAPITOLUL I
Sediul materiei

Principalul sediul al materiei îl constituie articolul 102 din Tratatul de Funcționare al Uniunii
Europene, orice referință la conținutul acestuia, indiferent de forma în care se află la momentul la
care se referă se va face sub aceasta denumire.
Pentru aceste motive, potrivit articolului 102 este incompatibila cu piața internă și interzisă, în
măsura în care poate afecta comerțul dintre statele membre, folosirea în mod abuziv de către una sau
mai multe întreprinderi a unei poziții dominante deținute pe piața internă sau pe o parte semnificativă
a acesteia.
Aceste practici abuzive pot consta în special în: Impunerea, direct sau indirect, a prețurilor de
vânzare sau de cumpărare sau a altor condiții de tranzacționare inechitabile; Limitează producția,
comercializarea sau dezvoltarea tehnică în dezavantajul consumatorilor; Aplicarea în raporturi cu
partenerii comerciali a unor condiții inegale la prestații echivalente, creând astfel acestora un

3
dezavantaj concurențial; Condiționarea încheierii contractelor de acceptarea de către parteneri a unor
prestații suplimentare care, prin natura lor sau în conformitate cu uzanțele comerciale, nu au legătură
cu obiectul acestor contracte.
Din redactarea articolului 102 TFUE, deducem că dreptul comunitar nu interzice deținerea
unei poziții dominante, ci doar abuzul de o asemenea poziție pe o piață determinată și când abuzul
este susceptibil de a afecta comerțul intracomunitar.
Pentru a deveni aplicabil acest text necesită împlinirea a 5 condiții cumulative, ce constituie
elemente acestui articol.
- Existența uneia sau a mai multor întreprinderi
- Situația întreprinderii dea se afla pe o poziție dominantă
- Deținerea poziției dominante pe piața comună sau pe o parte substanțială a acesteia
- Existența unui abuz de poziție dominantă
- Efectul asupra comerțului dintre statele membre

O observație notabilă este că art. 102 este direct aplicabil, deci poate fi invocat în fața unei
instanțe primare a dreptului intern. Acțiunile bazate pe prevederile art. 102 pot avea ca obiect fie
repararea unui prejudiciu cauzat de comportamentul abuziv al întreprinderii aflate pe poziție
dominantă, fie pe declararea unor clauze contractuale impuse în mod abuziv, ca fiind nule și deci nu
trebuie îndeplinite.
Pentru a stabili dacă suntem sau nu în situația unei încălcări a art. 102 deci pentru a stabili
caracterul abuziv al unei întreprinderi trebuie să verificăm îndeplinirea tuturor condițiilor prevăzute
de articol.

CAPITOLUL II
Poziția dominantă si abuzul de poziție dominantă

Definiţia poziţiei dominante este o creaţie a jurisprudenţei comunitare 3, preluată şi asimilată

de legea romană4, având ca reper central dominaţia ca stare de fapt. Întelegem asadar prin poziţie
dominantă acea situaţie de fortă economică detinută de o întreprindere, care îi conferă posibilitatea
unor componente independente faţă de concurenţii săi ( inclusiv cei potentiali), fată de clienţi şi faţă
de consumatori, implicit, putinţa de a denatura concurenţa efectivă pe piaţa în cauză.
Poziţia dominantă poate aparţine unui singur operator economic sau mai multora. Distingem
asadar între o dominaţie exclusivă (individuală) şi una colectivă.
Dominaţia exclusivă apartine unui singur operator economic, aflat de regulă, în situaţia de
monopol, această situaţie fiind cel mai des intalnită.
Poziţia dominantă colectivă presupune ca operatorii vizaţi să constituie o entitate colectivă în
raport cu competitorii lor. Aceasta poate fi dedusă din similaritatea structurii costurilor agenţilor
economici dominanţi, transparenţa pieţei, preţuri fixe, bariere înalte la intrare, putere redusă de
negociere din partea consumatorilor.

4
 În ceea ce privește criteriile de apreciere a dominaţiei studiul practicii probează ca nu există
un criteriu absolut pentru determinarea poziţiei dominante, dupa cum nu exista nici macar o lista, însă
Hotararea Curtii de Justitie a Comunitatilor Europene, din 14.02.1978, United Brands , cauza 27/76,
Culegere de jurisprudenţă 1978, pg. 2074 Art. 2 alin. (3) al Regulamentului din 16 aprilie 2004 pentru
aplicarea prevederilor art. 5 si 6 din Legea concurentei nr. 21/1996 concretă cu asemenea criterii.
Astfel, dominaţia este o stare de fapt, a cărei aprecieri se face contextual. Dintre criteriile
determinării stării de dominaţie, mai simplu şi de cele mai multe ori, este criteriul statistic, al părtilor
de piaţă. Este însă posibil însă ca acest criteriu sa nu fie decisiv.
O intreprindere poate sa fie “leader” pe piaţă fără să “zdrobească” procentual 5. Se presupune
asadar o analiza mai subtilă, care să releve rolul proeminent al unei întreprinderi dincolo de cifrele de
afaceri realizate. De pildă, Consiliul Concurenţei a considerat că un agent economic deţinea poziţie
dominantă, chiar daca acesta avea o cotă de numai 18% pe piaţa relevantă. Pentru a ajunge la această
concluzie, organul de poliţie a pieţei a întreprins o analiza structurală a pieţei de referintă, având în
vedere efectele posibile ale practicii imputate agentului economic respectiv6.
Prin urmare, se pot lua în considerare şi combina şi alţi factori, pe care putem să îi clasificăm
după urmatoarele criterii:
- Criterii interne privind întreprinderea – capacitatea de producţie, rentabilitatea şi avansul
tehnologic, puterea financiară sau comercială, deţinerea unor infrastructuri, instalatii sau
sisteme de distribuţie care îi conferă supremaţie
- Criterii externe privind structura pieţei – concurenta potentială, în funcţie de gradul de
deschidre a pieţei;
Cu privire la definiţia noţiunii de abuz de poziţie dominantă arătăm faptul că având în vedere
dispoziţiile legii române, dar şi elementele de referinţă din jurisprudenta comunitară 8, putem defini
abuzul de poziţie dominantă ca fiind acea noţiune care desemnează conduita unei întreprinderi aflate
în poziţie dominantă, indiferent de atitudinea subiectivă a acesteia, de natură să prejudicieze
interesele consumatorilor şi/sau să obstrucţioneze competiţia normală pe piaţa relevantă, în condiţiile
în care concurenţa este deja slabilită ca urmare a prezenţei inseşi a întreprinderii în cauză9.
În consecinţă, noţiunea de abuz de poziţie dominantă implică urmatoarele elemente:
Caracterul “obiectiv” al abuzului – pentru a fi reţinut, abuzul de poziţie dominantă nu necesită proba
unei anumite atitudini subiective: intenţie sau culpă, deşi evident, poate fi săvârşit cu vinovăţie
Denaturarea concurenţei – abuzul trebuie să falsifice concurenţa şi prin aceasta, să afecteze activitatea
economică.
Afectarea intereselor consumatorilor – textul art. 6 din legea concurenţei precizează că
practicile abuzive ale operatorului aflat în poziţie dominantă au ca obiect sau pot avea ca efect,
totodată cu afectarea comerţului şi prejudicierea consumatorilor.
Obligaţie specială de diligenţă în ceea ce priveşte structura concurenţei – agentul economic
aflat în poziţie dominantă, leader pe piaţă, are o responsabilitate particulară, pe măsura puterii sale:
aceea de a nu aduce atingere concurenţei efective pe piaţa de referinţă.
Din moment ce structura concurenţială este deja slabită prin însuşi faptul prezenţei sale, orice
restricţionare suplimentară a acestei structuri este susceptibilă să constituie o exploatare abuzivă a
poziţiei dominante.

5
 Exploatarea abuziva a pozitiei dominante este o notiune obiectiva privitoare la
comportamentele unei intreprinderi aflata intr-o pozitie dominanta, care sunt de natura sa influenteze
structura pietei unde, datorita prezentei intreprinderii respective, nivelul de concurenta este deja
scazut, astfel de comportamente putand sa impiedice, prin mijloace diferite de cele ale unei
concurente obisnuite, mentinerea nivelului de concurenta care poate sa fie inca evidentiat pe piata sau
dezvoltarea acestei concurente dupa cum se poate observa, in cuprinsul definitiei Curtii de Bustitie,
accentul este pus pe modificarea situatiei de pe piata, datorata comportamentelor neconforme
conditiilor firesti de concurenta ale intreprinderii care devine o pozitie dominanta. spre deosebire de
definitia Curtii de Bustitie, in cadrul art. 5', se tine seama, cu prioritate, de actiunile intreprinderii care
se gaseste intr-o pozitie dominanta, de scopurile urmarite si de rezultatele pe care ea le-a obtinut.
Definitia Curtii de Bustitie are avantajul de a sublinia caracterul obiectiv al notiunii de
exploatare abuziva a pozitiei dominante. Ea se intemeiaza, in esenta, pe prevederile art. & lit. g din
Tratatul C.E., conform carora, activitatea Comunitatii comporta un regim care sa creeze siguranta ca,
in cadrul pietei interne, concurenta nu este denaturata.
Aspectele de ordin subiectiv, precum intentia de a sanctiona, din punct de vedere comercial,
intreprinderile care nu isi desfasoara activitatea pe baza regulilor din domeniul concurentei sau
dorinta de a inlatura concurentii care, corespunzator aprecierilor intreprinderii in cauza, vand produse
periculoase, nu justifica abuzul de pozitie dominanta.

CAPITOLUL III :
Practicile abuzive prevăzute de art. 6 lg. 21/1996

Specificări ale practicilor abuzive11. art. 5' cuprinde patru categorii de practici considerate
abuzive, care sunt, cu o exceptie, similare categoriilor de intelegeri monopoliste intre intreprinderi de
la art. 51.
Repartizarea pietelor sau a surselor de aprovizionare nu a fost reiterata in cadrul art. 5',
apreciindu-se ca acestea se pot realiza doar pe baza unor intelegeri orizontale sau verticale intre
intreprinderi. In practica s-a constatat, totusi, ca astfel de efecte sunt generate, in anumite situatii, si
de exploatarea abuziva a unei pozitii dominante, chiar daca intreprinderea in cauza nu le-a avut in
vedere cu prilejul aplicarii strategicei pe piata. De exemplu, interdictia impusa de catre intreprinderea
aflata pe o pozitie dominanta, partenerilor ei comerciali, referitoare la revanzarea unui bun, poate sa
conduca la fixarea acestora pe piata locala.
Omisiunea de la art. 5' nu are insa inconveniente deosebite, pentru ca enumerarea practicilor
abuzive nu este limitativa. Cu toate ca la incheierea Tratatului C.E.E. pare sa fi fost luat in
considerare, in cuprinsul art. 5', numai ,,abuzul de comportamentD si ,,de rezultat, invocarea
articolului mentionat este posibila, deopotriva, in cazul ,,abuzului de structura.
Practicile abuzive pot sa constea, in special, in urmatoarele:
Impunerea, in mod direct sau indirect, a preturilor de vanzare sau de cumparare sau a
altor conditii inechitabile ale tranzactiilor.

6
 Pretul impus poate sa fie excesiv in ipoteza in care nu e#ista un raport rezonabil intre acesta si
valoarea economica a prestatiei intreprinderii.
De exemplu, diferentele substantiale de preturi practicate de o intreprindere pe piata unde
conditiile de concurenta sunt omogene constituie un abuz de pozitie dominanta. %ependenta
clientilor de produsele sau serviciile intreprinderii care detine o pozitie dominanta poate sa determine
impunerea, de catre aceasta, a unor preturi excesive.
Practicilor abuzive de la art. 5' lit. le poate fi asimilata si situatia in care o intreprindere aflata
intr-o pozitie dominanta stabileste preturi foarte reduse, in scopul inlaturarii concurentilor de pe piata.
Procedeul aratat poate sa fie, eventual, subsecvent unui acord intre intreprinderi, care urmareste
inlaturarea de pe piata a concurentilor care nu participa la respectiva intelegere.
Conditiile discriminatorii pot sa priveasca, de asemenea, rabaturile comerciale sau termenele
de livrare care sunt consimtite de intreprinderea care detine o pozitie dominanta.+rt. 5' lit. a interzice
stabilirea unilaterala a unor preturi inecxitabile, in timp ce art. 51 par. 1 lit. a, care este formulat in
termeni apropiati, prohiba restrangerea libertatii partilor la intelegerea monopolista in fixarea
preturilor. aplicarea ambelor articole nu este totusi exclusa, in eventualitatea in care o intreprindere
aflata intr-o pozitie dominanta se prevaleaza de aceasta pentru a incheia cu unii concurenti o
intelegere monopolista, iar pe ceilalti incearca sa-i inlature de pe piata prin folosirea unor mijloace
incompatibile cu cerintele unei concurente obisnuite.
Limitarea productiei, a distributiei sau a dezvoltarii tehnice, in dauna consumatorilor.
%e cele mai multe ori aceasta se realizeaza prin limitarile impuse furnizorilor sau cumparatorilor de
catre intreprinderea care are o pozitie dominanta.
De pilda, Curtea de Bustitie a *otarat, intr-o afacere, ca refuzul unei intreprinderi de a livra
materii prime unui client cu care se afla in concurenta privitor la produsele obtinute cu ajutorul acelor
materii prime, reprezinta un abuz de pozitie dominanta, daca apare riscul inlaturarii intreprinderii
concurente de pe piata.
Așadar, o intreprindere poate sa fie obligata sa incheie un contract pentru vanzarea unor
bunuri sau prestarea unor servicii, in eventualitatea in care nu exista nici un substitut real ori potential
al acestora, poate sa fie evidentiata pe piata o cerere specifica potentiala, constanta si regulata a
consumatorilor, iar intreprinderea in cauza are capacitatea necesara in vederea satisfacerii comenzilor
pe care le-a primit.
Tot astfel a fost calificata, in jurisprudenta, folosirea de catre un producator a unor rabaturi de
fidelitate care ii impiedicau pe concurentii din alte state membre sa comercializeze propriile lor
produse similare pe piata.
In circumstantele in care intreprinderea poate livra cantitati limitate de marfuri, ea trebuie sa
isi stabileasca prioritatile pe temeiul unor criterii obiective, nediscriminatorii13!
Aplicarea unor conditii inegale la prestatii echivalente partenerilor comerciali, creandu-
le astfel un dezavantaj concurential.
Aceste prevederi nu sunt esential diferite de cele de la lit. a si b ale art. 5', intrucat conditiile
discriminatorii pot sa se refere la preturi, rabaturi comerciale, cantitatile de marfuri livrate etc.
In cuprinsul art. 5' lit. c se accentueaza insa ca orice conditii discriminatorii aplicate de o
intreprindere care devine o pozitie dominanta constituie un abuz.

7
 Motivarea practicilor abuzive este, in general, similara celei a intelegerilor monopoliste,
supuse dispozitiilor art. 51 par. 1 lit. d. In contextul analizarii practicilor abuzive se remarca insa,
adesea, si livrarea cu intaietate a produselor catre comerciantii care vand numai marfurile
producatorului, fiind dezavantajati cei care instraineaza, alaturi de acestea, bunuri concurente
importate!
Conditionarea incheierii contractelor de acceptarea, de catre parteneri, a unor prestatii
suplimentare, care nu au legatura, prin natura lor sau conform uzantelor comerciale, cu
obiectul respectivelor contracte.
Prin asemenea practici, intreprinderea isi consolideaza pozitia dominanta si poate sa inlature
anumiti concurenti de pe piata, deoarece aceasta subordoneaza vanzarea unui bun a carui desfacere o
controleaza de instrainarea altor produse supuse concurentei.
In situatia in care o intreprindere cupleaza, din proprie initiativa, independent de vreun acord
in acest sens, contractul principal cu o prestatie suplimentara, se aplica prevederile art. 5' lit. d! daca
inlantuirea este determinata de o intelegere intre intreprinderi la care este parte vanzatorul, se iau in
considerare dispozitiile art. 51 par. 1 lit. e.
Subliniem totodata ca, potrivit unei hotarari a Tribunalului de prima instanta, conditionarea
incheierii contractelor de acceptarea, de catre parteneri, a unor prestatii suplimentare, nu poate sa fie
admisa cand produsele in cauza sunt disociabile de pilda, utilajele si cartoanele folosite pentru
ambalarea lichidelor alimentare. In plus, contractele cuplate nu ar putea sa fie justificate prin
existenta uzantelor comerciale, pe o piata unde concurenta este de a afectata datorita pozitiei
dominante a unei intreprinderi.
Ultima afirmatie este insa susceptibila de rezerve, intrucat reglementarile de la art. 5' lit. d se
iau in considerare tocmai in situatia in care o intreprindere detine o pozitie dominanta pe piata.
Apoi, punerea in practica a unor uzante comerciale larg cunoscute si in mod obisnuit
respectate de catre partile la contracte de acelasi tip in ramura comerciala avuta in vedere, nu credem
ca reprezinta un mijloc diferit de cel al unei concurente obisnuite14.

CAPITOLUL IV : Criteriile generale de calificare a abuzului de poziție

dominantă
Criteriile generale de identificare a abuzului de poziţie dominantă

Pe baza exemplelor legale analizate şi a definiţei noţiunii de abuz de poziţie dominantă, se

poate determina numitorul comun al tuturor practicilor anticoncurenţiale de acest tip. Considerăm
asadar că ne aflăm în prezenţa unui exerciţiu abuziv al poziţiei dominante, când se întalnesc
urmatoarele elemente: conduita întreprinderii dominante vizează eliminarea unuia sau unora dintre
concurenţi, sau a întregii concurenţe, ori poate avea un asemenea efect; prin aceasta conduita,
întreprinderea profită de poziţia sa dominantă pentru a-şi procura, în detrimentul altor concurenţi
si/sau al consumatorilor, un avantaj nefiresc, pe care jocul normal al concurenţei nu i-ar fi permis să-l
obţină. Avantajul este anormal

8
 CAPITOLUL V : Controlul abuzului de poziție dominantă

Controlul a prioriNu este reglementat expres prin lege ci este organizat în conformitate cu art.
3 si 4 din Regulamentul pentru aplicarea legii. El presupune o procedură de certificare prealabilă de
către Consiliul Concurentei că nu există temei pentru interventie în baza art.6 din lege.
Astfel, înainte de a realiza o pozitie dominantă pe piată, agentii economici pot solicita
Consiliului o certificare prealabilă că nu există temei de interventie în baza art. 6 cu privire la
comportamentul concurential preconizat.
Controlul a posteriori.Acest tip de control este instituit prin art. 27 lit a) din Legea
concurentei, iar procedura corespunzătoare lui prin art. 5 si 6 din Regulament. Momentele
procedurale ale investigatiei – solicitarea informatiilor, inspectiile la fata locului, raportul, audierile –
sunt aceleasi ca si în cazul antantelor.
După cercetări, Consiliul, în plen, poate lua următoarele decizii: Decizie de închidere a
investigatiei, intrucât nu sunt dovezi suficiente ca s-ar fi încălcat legea; Decizie prin care: o Să ordone
încetarea practicilor anticoncurentiale constatate; o Să formuleze recomandări si să impună părtilor
conditii speciale si alte obligatii, precum si să le aplice amenzi contraventionale pentru încalcarea art.
6.
Investigatia se poate finaliza si cu confiscări ale profiturilor sau veniturilor suplimentare
realizate de întreprinderi prin activitătile lor anticoncurentiale.
Regimul sanctionator: Întregul sistem de sanctiuni civile, administrative si penale din materia
antantelor se regăseste si aici.
Dacă prin măsurile luate si prin sanctiunile aplicate de Consiliul Concurentei unui agent economic ce
a abuzat de pozitia da dominantă, nu se obtine restabilirea situatiei si prevenirea repetării abuzului,
Consiliul, pentru motiv de afectare gravă a unui interes public major, poate cere în justitie ordonarea
unor măsuri adecvate pentru lichidarea pozitiei dominante de piată a agentului economic.
Instanta astfel sesizată poate dispune:Invalidarea unor contracte sau clauze contractuale prin
intermediul cărora se exploatează abuziv pozitia dominantă; Invalidarea actului sau actelor de
realizare a unei concentrări creatoare de pozitie dominantă, chiar atunci când prin actul sau actele în
cauză s-ar fi constituit o nouă persoană juridică; Limitarea sau interdictia accesului pe piată;
Vânzarea de active; Restructurare prin divizare a agentului economic.

CAPITOLUL VI : Sancțiunile aplicabile în cazul abuzului de poziție dominant

Consiliul Concurenţei va putea, după epuizarea procedurilor prevăzute, să decidă încetarea

practicilor anticoncurenţiale constatate, să impună parţilor condiţii speciale şi alte obligaţii, să aplice
agenţilor economici amenzi (art. 50 si 51 din Legea 21/1996 şi art. 12 din Regulamentul din 9 iunie
1997).
Potrivit art. 47 alin 2 din Legea concurenţei, măsurile de suspendare sau de interdicţie a
practicilor anticoncurenţiale constatate, precum şi dispoziţiile obligatorii date agenţilor economici de

9
a reveni la situaţia anterioară vor fi dispuse de Consiliul Concurenţei, numai la constatarea unor fapte
manifest ilicite, constitutive de practici anticoncurenţiale prohibite expres de lege şi care trebuie
eliminate fără întârziere pentru a preveni sau opri producerea unui prejudiciu grav şi cert.
Individualizarea sancţiunii se face, potrivit art. 52 din lege, în funcţie de gravitatea, durata
faptei şi a consecinţelor sale asupra concurenţei, cu luarea în considerare a cifrei de afaceri şi a cotei
de piaţă a contravenientului.
Atunci cînd la săvârşirea contravenţiei participă mai mulţi agenţi economici, la sancţionarea
fiecaruia se respectă principiul proporţionalităţii, consacrat prin art. 2 alin. 2 din legea nr 21/1996.
Prin decizie, Consiliul Concurenţei, poate obliga agenţii economici, similar cu prevederile dreptului
comunitar, la plata unor amenzi cominatorii pentru fiecare zi de întarziere, pentru a-i determina să
furnizeze corect şi complet informaţiile şi documentele ce le-au fost cerute şi să respecte dispoziţiile
art. 6 din lege, altfel spus, să înceteze exercitarea practicilor abuzive.
Corolar al regimului sancţionator în materie de abuz de poziţie dominantă, dar şi sursa de
confuzii, art. 7 din lege prevede că dacă, prin măsurile luate şi prin sancţiunile aplicate de Consiliul
Concurenţei unui agent economic care a abuzat de poziţia sa dominantă, nu se obtine nominalizarea
raporturilor competiţionale şi prevenirea repetării abuzului, Consiliul Concurenţei poate cere în
justiţie ordonarea unor măsuri, mergând pană la lichidarea poziţiei dominante pe piaţă a agentului
economic respectiv.
Este de remarcat că severitatea legii nu este decât aparentă deoarece intervenţia justiţiei este
conditionată de probarea de către Consiliul Concurenţei a gravei afectări a unui interes public major,
definit de alin. 4 al art. 7 prin termeni mult prea generici ca să poată constitui un mijloc obiectiv de
lucru: securitatea publică, pluralitatea de agenţi economici independenţi, bunăstarea consumatorilor şi
regulile prudenţiale11. În absenţa unor criterii certe de determinare a conţinutului acestor sintagme, la
adapostul oricareia dintre ele se poate adopta orice soluţie şi se poate manifesta orice arbitrariu

CAPITOLUL VII: Cauzele de nepedepsire(impunitate)

Cauze de impunitate. Potrivit art. 8 alin. (1) din lege, prevederile art. 6 nu se aplică în cazul agenţilor
economici a căror cifră de afaceri, pentru exerciţiul financiar precedent recurgerii la comportamentele
anticoncurenţiale, nu depăşeşte un plafon stabilit anual de către Consiliul Concurenţei iar cota de
piaţă nu depăşeşte 5 procente. Două sunt raţiunile care au fundamentat această exceptare legală: pe de
o parte, considerentele de politică economică vizând protejarea întreprinderilor mici şi mijlocii, pe de
altă parte, luarea în considerare a lipsei de impact asupra concurenţei a practicilor abuzive exercitate
de întreprinderile de talie mică.
Alineatul 2 al aceluiaşi articol prevede că această cauză de impunitate nu se aplică atunci când
practicile anticoncurenţiale privesc “preţuri, tarife, acorduri de partajare a pieţei sau licitaţii.”

10