Vinovatia in dreptul penal. Savarsirea infractiunilor cu vinovatie.

Savarsirea faptei cu vinovatie.

Ce este vinovatia ? Vinovatia este o manifestare de constiinta si de vointa care insoteste in mod activ,
actiunile unei persoane si care consta in atitutindea psihica a acelei persoane fata de actiunea sau
inactiunea sa, in sensul cunoasterii imprejurarii ca fapta este prevazuta de legea penala, ca poate produce
urmari periculoase, fie ca le doreste, fie ca le accepta fie manifesta indiferenta.

Vinovatia presupune intotdeauna responsabilitatea acelei persoane (cap psiho-fizica a persoanei de a fi

constienta de actiunile sale si de urmarile acestora, adica sa aibe discernamant)

Astfel, vinovatia are 2 forme :

Intentia care este directa si indirecta

Culpa care este cu prevedere si fara prevedere

In noul cod va fi si praeterintentia

Intentia directa art 19. Cod Penal exista intentie directa atunci cand faptuitorul prevede rezultatul si il
urmareste prin savarsirea faptei. Intentia directa reprezinta cea mai grava forma de vinovatie.

Intentia indirecta exista conform Codului Penal atunci cand faptuitorul savarseste actiuni care prin
natura lor sau prin modul de exectuare sunt apte sa produca in concret mai multe urmari (unele chiar
licite), urmari fata de care faptuitorul este indiferent, in sensul ca lasa producerea lor in mort cert, dupa
cum nu actioneaza nici pentru impiedicarea producerii lor. Este posibil, in cazul acestei forme de vinovatii
ca urmarea principala avuta in vedere de faptuitor sa aiba caracter licit si numai cele subsidiare sa fie
periculoase, ilicite. Daca insa, faptuitorul este constient, prevede aceste urmari, va raspunde prin
asumarea formei de vinovatie a intentiei indirecte. Daca chiar prin inactiunea lui completa urmarile
prevazute de faptuitor, principale sau accesorii sau inevitabile se va retine forma de vinovatie directa.
Cu alte cuvinte, la vinovatia directa exista mereu un singur rezultat posibil si inevitabil si anume moartea
persoanei daca luam ca exemplu infractiunea de omor.

La intentia indirecta, exista mereu doua rezultate posibile, unde intervine hazardul. De exemplu, in cazul
infractiunii de omor intentia indirecta poate exista atunci cand cineva ii aplica lovituri multiple unei
persoane si apoi il lasa jos pe strada in speranta ca il va gasi cineva. Deci, exista doua situatii, fie moare,
fie il va gasi cineva si va supravetui.

De retinut, ca in practica, cel mai greu de facut diferenta in cazul vinovatiei, este intre intentia indirecta si
culpa cu prevedere.

Culpa cu prevedere este o forma de vinovatie prin care faptuitorul prevede rezultatul faptei sale, insa
socoteste fara temei ca acesta nu se va produce art 19. pct2. Cod Penal.

De mentionat aici, ca legiuitorul a abordat gresit problema socoteste fara temei. Ideea este ca in cazul
culpei cu prevedere, faptuitorul se bazeaza mereu pe anumiti factori, obiectivi sau subiectivi.

Majoritatea cazurilor de culpa cu prevedere se intampla pe sosele, in cazul accidentelor rutiere. De

exemplu, un sofer se angajeaza intr-o depasire periculoase si neregulamentara. Stie foarte bine ca
rezultatul actiunii sale ar putea genera un accident. Cu toate acestea, el se bazeaza pe anumiti factori
subiectivi sau obiectivi (deci nu fara temei!), cum ar fi : vizibilitate buna, frane bune, anvelope de calitate,
experienta foarte mare, situatii similare care s-au terminat cu bine.

Culpa fara prevedere faptuitorul nu prevede rezultatul faptei sale, desi trebuia si putea sa-l prevada. Se
mai numeste si neglijenta.
Praeterintentia nu este reglementata in actualul Cod Penal, fiind o forma de vinovatie retinuta in practica
si ulterior consacrata de doctrina. Este insa reglementata in Noul Cod Penal care va intra in vigoare in
februarie 2014.

Este o forma de vinovatie mixta alcatuita din intentie si culpa (strict in aceasta ordine si nu invers) si exista
atunci cand faptuitorul actioneaza cu intentia de a produce un anumit rezultat, rezultat care se amplifica
ulterior, din cauza imprejurarilor in care s-a savarsit fapta si se transforma intr-un rezultat mai grav. Acest
din urma rezultat, mai grav, ii poate fi imputat faptuitorului pe baza culpei in oaricare din modalitatile
sale. Faptuitorul este in consectina considerat vinovat pe baza intentiei pentru primul rezultat produs si
pe baza culpei pentru cel de-al doilea rezultat produs.

Exemplul tipic pentru praeterintentia este cel al faptei de loviri sau vatamari cauzatoare de moarte in care
faptuitorul ii aplica victimei o lovitura (un pumn in fata de exemplu), victima se dezechilibreaza, cade si se
loveste cu capul de ciment si moare.