Psihologia judiciară

Seminarul nr.4.
Personalitatea infractorului

A elaborat : Studentul grupei academice

182 Croitoru Sergiu

A verificat : A.Bivol

Chișinău 2021
1. Identificați asemănările și deosebirile psihocomportamentale dintre persoana
delincventă și cea nondelincventă
Delincvența prezintă o serie de manifestări antisociale care are un grad de periculozitate și
gravitate din punctul de vedere al consecințelor comportamentelor delincvente ale adolescenților,
afectând valorile, normele sociale protejate de normele juridice penale. Termenul desemnează conduite
inadecvate ale tinerilor care n-au împlinit vârsta majoratului, fiind aplicat celor care transgresează legea,
dar și celor care se integrează în anturaje potențial delincvente. Delincvența în rândul adolescenților este
manifestată prin incapacitatea acestor minori de a se adapta la normele de conduită din societate,
incapacitate datorată unor cauze de ordin bio-psiho-social. Făcând referire la multe studii s-au identificat
anumite cauze ale delincvenței, acestea fiind: creșterea după situaților de abandon școlar, lipsa unei
activități utile, lipsa de supraveghere permanentă de către părinți, supraveghetori, tutori, familiile
dezorganizate din rândul cărora provin minori infractori, necunoașterea din timp a anturajului, consumul
de către unii minori de substanțe halucinogene și alcool pentru creșterea unor stări euforice.

Asemănări psihocomportamentale Deosebiri psihocomportamentale

 Ambii pot manifesta momente
agresivitate și tulburență emoțională.
 De asemenea, tulburările de comportament
reprezintă una din cauzele de natură
biopsihică ale delincvenței. Aceste tulburări
comportamentale se pot manifesta prin fuga
de acasă, comportamente suicidale sau
agresive. Delincvența juvenilă este
determinată de imaturitatea afectivă,
dorința de nou și de a experimenta lucruri
riscante. Eșecurile în anumite domenii ale
vieții lasă adolescenților sentimentul lipsei
de valoare, scăderea stimei de sine,
confuzie de identitate, astfel iscându-le
conflicte interioare destul de puternice care
pot duce la dezechilibre emoționale și în
cele din urmă la un comportament deviant.
În societatea contemporană tendința
adolescenților de a se afilia unor grupuri de
referință are un impact destul de mare
asupra comportamentului lor, deoarece pe
de-o parte le poate permite afirmarea de
sine, conștientizarea dorinței de a se
delimita de autoritatea familiei și a școlii,
dar pe de altă parte nu toate grupurile pot
avea efecte benefice asupra lor. Existența a
numeroase grupuri care se ocupă de fapte
ilicite, grupuri cu recidiviști sau cu
antecedente penale reprezintă o sursă de
atracție pentru adolescenții cu carențe de
socializare, conducându-i să se antreneze
spre fapte deviante și apoi delincvente care
au un grad mare de periculozitate pentru
societate (violuri, furturi, tâlhării).
 Ambii dispun de abilități de gândire și
previzualizare a împrejurărilor și
consecințele efectuării oricăror acțiuni, însă
de  Diferenţele de IQ dintre delincvenţi
şi nondelincvenţi nu au dispărut
niciodată şi ele par să se stabilească
la aproximativ 8 puncte ale
potenţialului de inteligenţă.
Persoanele cu un coeficient de
inteligenţă mai mic devin mai
frecvent infractori, decât cei cu un
coeficient mai mare. Este evident că
acei copii care în procesul de studii
şcolare au demonstrat un nivel
intelectual redus sunt predispuşi
mai des de a fi vagabonzi, care apoi
s-ar implica şi în acte criminale. În
acest context trebuie de specificat
că printre diferite tipuri de
infractorii, îndeosebi, ”gulerele
albe”, liderii de grupuri criminale,
escrocii, falsificatorii se pot depista
şi persoane cu abilitate intelectuală
destul de pronunţată.
 Delincvența de grup este
caracteristică delincvenței juvenile,
principalele fapte fiind
huliganismul, violul, violențele,
furtul de vehicule. Majoritatea
conduitelor de delincvență juvenilă
pot fi încadrate în patru mari
categorii: furt, violență pentru a
obține un avantaj material,
încălcarea legilor de statut (abandon
școlar, absenteism),
comportamentul de grup sau de
bandă receptat de ceilalți ca o
amenințare din cauza activităților
fizice implicate.
 lipsa de supraveghere permanentă de către
 unii admit și acceptă aceste consecințe
negative , iar alții încearcă să nu treacă pe
calea cea rea , ci să le diminueze în măsura
posibilităților.
2. Identificați asemănările și deosebirile psihocomportamentale dintre infractorul
Tâlhar şi Jafuitor
Asemănări psihocomportamentale
 Ambii comportă o conduită agresivă
însoțită de violență periculoasă pentru
sanatatea si viata persoanei
 Ambii sunt însotiti de instabilitate
emotionala
 gradul de conştientizarea şi dirijare psihică a
comportamentului este avansat , in sens ca
inteleg actiunile sale si le admit
 persoanele dezadaptate social, cu o
percepţie şi evaluare eronată a
ambianţei.
 crima este mijlocul principal de asigurare
materială, din această cauză fiind
orientaţi predominant spre infracţiuni cu
caracter material, recurgând la violenţă
fizică doar în unele situaţii extremale;
 sunt conştienţi de perspectiva privării de
libertate, acolo continuând să-şi
perfecţioneze deprinderile criminale;
3. Identificați asemănările și deosebirile psihocomportamentale dintre infractorul
Intelectual şi Psihopatul
părinţi, supraveghetori, tutori etc.;
- familiile dezorganizate din rândul cărora
provin unii minori infractori ai căror părinţi
sunt cunoscuţi cu antecedente penale;
- Intermitență în educaţia minorilor de
către şcoală, unităţi de ocrotire (case de
copii, şcoli de reeducare, şcoli speciale)
alte instituţii cu atribuţii în acest sens;
- lipsa unei legături permanente între
familie şi şcoală;
- influenţa unor infractori majori aflaţi în
anturajul minorilor prin determinarea
acestora de a comite fapte antisociale;
Deosebiri psihocomportamentale
Tâlharul – activează dovedind agresivitate
însoţită de violenţă, motricitate sporită,
hotărâre şi îndrăzneală, cruzime. La baza
comportamentului tălhar se află acţiuni
impulsive, insuficient conştientizate cu
contopire a motivului şi scopului. Gradul redus
de adaptabilitate în situaţii conflictogene cu
nivel majorat de incultură generează
instabilitate emoţională datorită furiei, mâniei,
dezagreabilităţii personale.
Jafuitorul-activează în mod deschis, deci știe
concret ce face , e responsabil pe acțiunile sale,
este însoțit de violență , poate manifesta grad
sporit de periculozitate în cazul în care
persoana se opune.Jafuitorii dupa statistica
sunt mai recidivisti.
Crima este mijlocul principal de
asigurare materială, din această cauză
fiind orientaţi predominant spre
infracţiuni cu caracter material,
recurgând la violenţă fizică doar în unele
situaţii extremale;
Asemănări psihocomportamentale Deosebiri psihocomportamentale
 Psihopatul caută să uimească și să seducă Infractorul intelectual – escrocul, falsificatorul,
şantajistul. Se caracterizează prin potenţial
persoana din fața sa. De obicei, face impresii bune
intelectual înalt. Aspectul fizic pentru ei trece
asupra celorlalți, pentru care folosește diferite
strategii: simularea emoțiilor pe care nu le are,
pe planul doi. Comit acţiuni infracţionale bine
povestirea care îl lasă într-un loc bun și găsirea
gândite, planificate, având aptitudini
unor scuze ușoare pentru a-și justifica comunicaţionale dezvoltate. De aici rezultă
comportamentul.Asemenea comportament il particularităţile esenţiale, fiind debitul verbal
putem identifica si in cazul infractoruluiadaptat rolului şi adecvat scopului urmărit,
intelectual, cand prin orisice metoda castiga
accesibil victimei. Principala armă de atac este
increderea si empatia persoanei. minciuna. Escrocii şi şantajiştii posedă
 Absența vinovăției, absența empatiei și flexibilitate în gândire, oferindu-le posibilitatea
neacceptarea responsabilității pentru ceea de a descoperi rapid slăbiciunile victimei.
ce face
 psihopații si intelectualii sunt descriși în mod Infractori cu dereglări psihice – psihopaţi,
obișnuit ca „reci”, deoarece par a fi sociopaţi, paranoici, nevrotici . Dispun de
deconectați de emoțiile pe care ar trebui să le tulburări emoţionale, anxietate, manifestă
poată simți. Fără emoții reale de empatie, violenţă şi sunt egocentrici. Actele
dragoste, fericire sau tristețe, nu este posibil infracţionale sunt săvârşite în baza pulsiunilor
neurotice. Percep lumea şi propria persoană în
să te legezi cu nimeni într-un mod sincer și,
mod distorsionat prin suspiciune şi tensiune,
prin urmare, nu este posibil să ai nici
îngrijorare şi teamă nemotivată. Psihopaţii sunt
sentimentul de vinovăție. des dominaţi de euforie şi furie.
 Capacitatea de violență, de a ocoli legile și de
a comite infracțiuni este a patra trăsătură
obișnuită în psihopat si intelectual. O altă
fațetă a micului lor simț comun se regăsește
în cât de repede mulți dintre ei
reacționează.S-ar putea ca eii să nu fie
criminali, dar printre infractori, aceștia sunt
cei mai dăunători, infractorii repetanți și
violenți.
 Infractorii psihotici. Psihopatia este o
stare psihică care duce la dezordini
globale în structura psihică şi socială a
personalităţii, la o distorsionare a
percepţiei ambianţei. Ea e determinată de
particularităţile sistemului psihic - lipsă
de flexibilitate, forţă şi echilibru, dereglări
în alianţa dintre procesele care decurg în
secţiunile superioare şi inferioare ale
cortexului.Sunt cazuri exceptionale cand
persoane psihotice demonstreaza o
inteligenta deosebita , genii malefici ,
care organizeaza si executa infractiuni in
serie , putand greu a fi depistati.
4. Evidențiați asemănările și deosebirile psihocomportamentale dintre: coleric și
sangvinic; sangvinic și flegmatic; flegmatic și melancolic; coleric și melancolic
Coleric și sangvinic
Asemănări psihocomportamentale Deosebiri psihocomportamentale
Fiecare din acestea doua tipurile de activitate
superioara se manifesta în activitatea psihica si
în conduita ca tip de temperament, care ambele
desfasoara conduita si gradul de precizare a
comportamentului persoanei. Fiecare in parte
constituie in sine diferente deosebite,insa
asemanarea cea mai mare este ca pun
dezvoltarea nauitrica a persoanei, bineinteles
sub diferite aspecte. Sangvinicul si colericul se
spoate de spus ca: * ambii sunt activi insa
colericul isi schimba repede starea, *ambele au
caracterul spre sentimente insa la coleric este
prea puternica si durabila, *ambii sunt receptivi
la noi actiuni de viata, *daca o persoana nu
poseda ambele temperamente atunci e difcil sa
faci fata imprejurarilor dificile din viata
personala, de serviuciu,etc.
Flegmatic și sangvinic
Asemănări psihocomportamentale Deosebiri psihocomportamentale
Fiecare din acestea doua tipurile de activitate
superioara se manifesta în activitatea psihica si
în conduita ca tip de temperament, care ambele
desfasoara conduita si gradul de precizare a
comportamentului persoanei. Fiecare in parte
constituie in sine diferente deosebite insa
asemanarea cea mai mare este ca pun
dezvoltarea nauitrica a persoanei, bineinteles
sub diferite aspecte
SANGVINICUL - mobil, cu o mare capacitate
de adaptare la orice fel de împrejurari, aproape
întotdeauna bine dispus; stabileste cu usurinta
relatii cu cei din jur; este vesel, energic, cu
posibilitati de pastrare a calmului, are o vorbire
clara, curgatoare, cu intonatii; se adapteaza
usor la conditiile noi de viata, receptiv la nou;
poate deveni repede indiferent fata de o
activitate migaloasa si neinteresanta;
sentimentele apar si se substituie cu
repeziciune, nefiind înclinat spre sentimente
puternice si stabile; se poate stapâni cu usurinta
daca este educat în acest sens
COLERICUL - nelinistit, impetuos, uneori
impulsiv, miscari rapide, limbaj cu intonatii
oscilante; trairi afective intense, dar inegale,
reactii explozive; adesea manifesta momente de
încordare si o stare de alanna interna, dar
ambele nejustificate; stapânirea de sine Iasa de
dorit; conduita privita în ansamblu este inegala
(când foarte activ, agitat, când foarte pasiv,
cuprins de stari depresive); doanne agitat;
întâmpina dificultati în realizarea unei actiuni
sistematice; se supune greu la disciplina;
capabil de sentimente puternice si durabile
FLEGMATICUL - linistit, de un calm aproape
impertubabil; lent în miscari, nu are reactii
emotionale vii si rapide, pare deseori
indiferent, se impresioneaza mai greu; vorbirea
este monotona, dar egala; necesita mai multe
repetitii pentru a învata un material, este
ordonat; starile afective se desfasoara lent, dar
sunt stabile; îsi pastreaza calmul chiar în
situatii dificile; rezervat: în activitate se
concentreaza puternic si nu este distras cu
usurinta; are un somn linistit, chiar înainte sau
dupa unele solicitari mai intense
SANGVINICUL - mobil, cu o mare capacitate
de adaptare la orice fel de împrejurari, aproape
întotdeauna bine dispus; stabileste cu usurinta
relatii cu cei din jur; este vesel, energic, cu
posibilitati de pastrare a calmului, are o vorbire

Flegmatic și melancolic
Asemănări psihocomportamentale Deosebiri psihocomportamentale
Ambii în conditii de liniste, sunt capabili de
actiuni analitice, migaloase, de mare finete care
cer multa rabdare si grija pentru detalii, ; îsi
pastreaza calmul chiar în situatii diferite; sunt
Într-o oarecere măsură rezervați.
Coleric și melancolic
Asemănări psihocomportamentale Deosebiri psihocomportamentale
Temperamentele nu pot fi apreciate ,,în sine"
ca fiind bune sau rele, acceptabile sau
neacceptabile, izolate de continutul persoanei a
carei dinamica exprima. Fiecare prezinta
calitati, dar si riscul unor însusiri negative. In
viata, tipurile temperamenta1e pure apar foarte
rar. Cel mai fi-ecventîntâlnim temperamentele
combinate în care domina trasaturile unui
anumittip, In detenninarea temperamentului,
rolul fundamental îl are situatia concreta pe
care o traieste persoana (situatie care poate fi
obisnuita, inedita, criti<;asau limitata).
Indiferent de situatia în care se afla persoana l-
a un moment dat, exista mecanisme de
compensare învatate în cursul vietii care pot
completa sau chiar masca un anumit tip de
temperament
clara, curgatoare, cu intonatii; se adapteaza
usor la conditiile noi de viata, receptiv la nou;
poate deveni repede indiferent fata de o
activitate migaloasa si neinteresanta;
sentimentele apar si se substituie cu
repeziciune, nefiind înclinat spre
sentimente puternice si stabile; se poate stapâni
cu usurinta daca este educat în acest sens
MELANCOLICUL - sensibil, afectiv, timid,
închis, nehotarât; tonus slab al conduitei;
rezistenta scazuta la eforturile intelectuale; o
slaba capacitate de concentrare, cu înclinatii
spre reverie; se adapteaza greu la situatii noi,
mai putin prietenos; nu rezista la starile de
încordare si suprasolicitare, dar în conditii de
liniste, este capabil de actiuni analitice,
migaloase, de mare finete care cer multa
rabdare si grija pentru detalii
FLEGMATICUL - linistit, de un calm aproape
impertubabil; lent în miscari, nu are reactii
emotionale vii si rapide, pare deseori
indiferent, se impresioneaza mai greu; vorbirea
este monotona, dar egala; necesita mai multe
repetitii pentru a învata un material, este
ordonat; starile afective se desfasoara lent, dar
sunt stabile; îsi pastreaza calmul chiar în
situatii dificile; rezervat: în activitate se
concentreaza puternic si nu este distras cu
usurinta; are un somn linistit, chiar înainte sau
dupa unele solicitari mai intense
COLERICUL - nelinistit, impetuos, uneori
impulsiv, miscari rapide, limbaj cu intonatii
oscilante; trairi afective intense, dar inegale,
reactii explozive; adesea manifesta momente de
încordare si o stare de alanna interna, dar
ambele nejustificate; stapânirea de sine Iasa de
dorit; conduita privita în ansamblu este inegala
(când foarte activ, agitat, când foarte pasiv,
cuprins de stari depresive); doanne agitat;
întâmpina dificultati în realizarea unei actiuni
sistematice; se supune greu la disciplina;
capabil de sentimente puternice si durabil
MELANCOLICUL - sensibil, afectiv, timid,
închis, nehotarât; tonus slab al conduitei;
rezistenta scazuta la eforturile intelectuale; o
slaba capacitate de concentrare, cu înclinatii
spre reverie; se adapteaza greu la situatii noi,
mai putin prietenos; nu rezista la starile de
încordare si suprasolicitare, dar în conditii de
liniste, este capabil de actiuni analitice,
migaloase, de mare finete care cer multa
rabdare si grija pentru detalii.
 5.Bibliografie:
1.Clasificarea si tipologia infractorilor
Faigher Anatolie ,doctor in drept,doctor conferentiar universitar
interimar ,Universitatea “” Alecu Russo din Balti
2. Buş I. Psihologia judiciară – Cluj, 1997
3. tema 3,4 psihologie.pdf (police.md)

4. Tipologii psihologice ale infractorilor - Biblioteca Digitala Online de Administratie si Management

(administrare.info)

5. PSIHOPATIE: CARACTERISTICILE PSIHOPATULUI ȘI MODUL DE IDENTIFICARE A ACESTUIA - ŞTIINŢĂ

(warbletoncouncil.org)