Unități de conținut:

•1. Consideraţiuni generale cu privire la comportamentul

deviant al minorilor
•2. Tipologia comportamentului deviant al minorilor
TEMA 6
•2.1. Vagabondajul. Cerșetoria
FORMELE
•2.2. Adicțiile
ORTAMENTULUI DEVIANT
AL MINORILOR •2.3. Comportamentul autodistructiv
•3. Delincvenţa individuală
•4. Delincvenţa în grup
• 4.1. Consideraţii generale privind delincvenţa în
grup
• 4.2. Tipologia delincvenţei în grup
 OBIECTIVE:

• să identifice formele comportamentului deviant al minorului;

• să determine tipologia comportamentului deviant al minorilor;
• să evalueze diferite forme de comportament deviant (vagabondaj, suicid, cerșetorie,
adicții)
• să distingă bullyingul ca formă de devianță/delincvență între copii;
• să distingă cadrul normativ normativ relevant aplicabil copiilor în conflict cu
legea/cu comportament deviant;
• să compare delincvenţa individuală cu cea de grup;
• să stabilească factorii ce determină crearea grupelor deviante de minori;
• să demonstreze influenţa unei subculturi asupra transformării delincvente a
minorului;
• să analizeze tipologia delincvenţei în grup.
 CONSIDERAŢIUNI GENERALE CU PRIVIRE LA
C O M P O RTA M E N T U L D E V I A N T A L M I N O R I L O R

Comportamentul social. Asocial. Deviant.

Devianță pozitivă. Devianță negativă

EXERCIȚIU
Determinați trăsăturile devianței negative printr-un cuvânt.
Comportamentul deviant al minorilor reprezintă ansamblul de acţiuni materiale sau
simbolice săvârşite persistent, repetat sau continuu de către minor, de cele mai dese ori
fiind considerate răspunsuri la frustrările pe care trebuie să le facă faţă la interacţiunea
cu mediul şi care provoacă daune valorilor sociale.
Semnele comportamentului deviant al minorilor sunt:
- un comportament deviant provoacă daune reale individului însuşi sau altor indivizi ai
societăţii;
- comportamentul deviant poate fi caracterizat ca fiind persistent, repetat sau prelungit;
- comportamentul deviant este însoţit de fenomene de dezadaptaţie socială;
- comportamentul deviant se manifestă cauzând evaluarea negativă de către alţii, adică prin
sancţionarea minorului.
 TRĂSĂTURI DE PERSONALITATE A
MINORULUI CU COMPORTAMENT DEVIANT

perturbarea
modificări la nivelul modificări la nivelul scăderea pragului de
sentimentelor de
structurilor morale relaţiilor afective toleranţă la frustraţie
culpabilitate

existenţa contrarietaţilor Eu-lui: slabă consistenţă

puternice sentimente puternice sentimente şi echilibru intern; alterarea relaţionării cu
de devalorizare de injustiţie persoanele iubite ; tulburări de cunoaştere,
perturbările de apărare; deformarea conceptului
de libertate denigrarea sentimentelor umanitare.
2.TIPOLOGIA COMPORTAMENTULUI
DEVIANT AL MINORILOR

Diagnosticarea conduitei deviante depinde de

natura normelor sociale, de gradul de toleranţă al
societăţii respective, precum şi de pericolul
actual sau potenţial pe care îl prezintă devianţa
faţă de stabilitatea vieţii sociale.
În psihopedagogie, autorul D.Ozunu determină că conduita
deviantă este privită în următoarele trepte evolutive:

de la comportament deviant (abateri de la norme) la

comportament aberant (aspecte medico-legale şi
psihopatologice), comportament predilectual, comportament
delictual propriu-zis şi, respectiv, ultima treaptă comportamentul
infracţional.
Formele de comportament problematic pot fi clasificate în
patru categorii mari:
a) comportamentul opozant: copiii au probleme în a accepta
autoritatea (părinţi, profesori) şi au reacţii nepotrivite de supărare
sau furie când nu-şi pot impune propriile interese. Aceasta se
întâmplă cu o frecvenţă de 2-3 ori mai mare în cazul categoriei de
vârstă 3-6 ani decât la copiii mai mici sau mai mari;
b) comportamentul agresiv: comportament menit să producă
pagube sau să rănească pe cineva; dorinţa de a distruge este de
obicei prezentă. Acest comportament se produce de cele mai
multe ori în „adolescenţa clasică”.
c) comportamentul delincvent: comportament deviant în
adolescenţă (conform OMS, se manifestă între 10 şi 18 de
ani), prin care se încalcă norme, dar nu este neapărat de
natură penală (de exemplu, absenteismul de la ore, consumul
de alcool şi de alte substanţe, frauda şi furtul comise înainte
de vârsta răspunderii penale);
d) comportamentul infracţional: încălcarea unor norme legale
valide (legi), de obicei într-o manieră foarte gravă, care
declanşează proceduri legale (de exemplu, furt, distrugere de
bunuri, vătămări corporale, jaf). Acest tip de comportament
apare de obicei în adolescenţa târzie.
În funcţie de caracterul comportamentului şi raportul acestuia cu
normativitatea socială şi juridică, putem distinge mai multe categorii de
comportament deviant:
1. comportament asocial, minori afectaţi de diverse vicii (alcoolism,
narcomanie, toxicomanie), frecvent neşcolarizaţi sau neangajaţi în
câmpul muncii, lipsiţi de posibilitatea, iar uneori şi de dorinţa de
autorealizare, autoafirmare, atraşi de grup, cu tendinţe de a fi dominaţi
sau de a domina. Cercetarea stării psihice a acestor minori a stabilit
afectarea lor de stări de frontieră - accentuări de caracter (mai frecvent
hipertimie), nevroze, frustrare, infantilism, dezvoltare psihică întârziată.
2. comportament delincvent. Se caracterizează prin
socializare afectuoasă sau chiar inadaptare socială, abateri
grave de la sistemul valoric-normativ al societăţii. Mai
frecvent aceste stări de frontieră sunt un produs al
ambianţei în care s-a format personalitatea minorului, cu
precădere al climatului familial nefavorabil.
În conformitate cu caracterul de periculozitate (după gravitate) al
comportamentului deviant, sunt:
a) comportamente deviante ocazionale, nestructurate, cu un grad
scăzut de periculozitate socială. În această categorie includem
minorii care au intrat sub influenţa unor anturaje nefaste, fiind
scăpaţi de sub supravegherea părinţilor şi a şcolii sau care au
participat întâmplător la acţiuni antisociale, fie din teribilism, fie
din bravadă sau o solidaritate de grup specific adolescentină.
Cum îi sancționăm???
b) comportamente deviante structurate, cu un grad ridicat de
periculozitate socială, caracterizând minorii cu un grad scăzut
de integrare şcolară şi profesională care prezintă dificultăţi de
adaptare şi tulburări de comportament. Aceştia au comis acte
predelincvente la o vârstă fragedă. Deşi au fost sancţionaţi,
aceasta nu a constituit un factor favorizant al recuperării;
c) comportamente deviante recurente, cu o deosebită
periculozitate socială, concretizate în delicte de omor şi loviri
cauzatoare de moarte, violuri, tâlhării şi vătămări corporale
grave, pentru care sancţiunea închisorii reprezintă „ultima
soluţie” în vederea prevenirii comiterii de noi delicte.
Formele comportamentului deviant de gen pot fi structurate
în:
1. comportamente agresive şi violente, cu lipsă de stăpânire
în vorbe sau în fapte, caracterizându-se prin accese de
furie, înverșunare; acțiunile lor sunt caracterizate prin
emotivitate puternică, însoţită de descărcări reactive ce se
manifestă prin acte de violenţă, iar minorul are tendinţe
spre cruzime şi duritate;
2. comportamente achizitive, caracterizate prin tendinţa
minorilor de a dobândi (lua, strânge, achiziţiona) bunuri şi
valori materiale prin diferite modalităţi imorale şi ilegale,
în scop personal: de câştig, de întreţinere, de îmbogăţire;
3. comportamente perverse, care îşi poate extinde
activitatea de la forme uşoare (plânsul artificial, simularea)
până la formele cele mai grave (violul, acţiunile perverse
cu caracter sexual); se caracterizează prin indisciplină, lipsă
de afecţiune pentru oameni, lipsă de milă, prezenţa urii şi a
cruzimii;
4. comportamente auto-vătămătoare, care îşi îndreaptă
activitatea violatoare spre propria persoană;
5. comportamente neconștientizate, săvârșite de minorii
care posedă dereglări psihice de diversă natură, patologii ce
nu le permit o conștientizare deplină şi adecvată a
acţiunilor, conduitei.
VAGABONDAJUL ȘI CERȘETORIA CA FORMĂ DE
MANIFESTARE
 NOȚIUNI
Cerșitul sau cerșetoria este
strângerea de pomeni ca
mijloc de existență. O
persoană care practică
cerșitul în mod regulat se
numește cerșetor.
Vagabondajul se referă în
mod obișnuit la stilul de
viață al cuiva care trăiește
permanent fără o adresă sau
un loc de muncă fix,
voluntar sau nu.
 Sărăcia.
Conflictele familiale.
Lipsa familiei și a surselor de existență
“...părinții mei au murit..., menționează
I., în vârstă de 13 ani care cerșește în
piața centrală….”.
CAUZE
Reconstituirea familiei și consumul de
alcool al membrilor familiei „Tata a
murit când eu avem 12 ani, mama
trăiește cu unu și o mai făcut un copil
cu el. Bărbatul ista al mamei bea
(alcool) și mama a început cu dânsul să
bea (alcool)”, susține B.
dorința de a fi independent…
 Articolul 302. Organizarea cerșetoriei
Organizarea cerșetoriei cu scopul de a obține pentru sine sau pentru altul
foloase materiale injuste, dacă fapta nu întrunește elementele traficului de ființe
PREVEDERI LEGALE umane,
RELEVANTE Articolul 63. Cod Contravențional Neîndeplinirea obligaţiilor de întreţinere,
de educare şi de instruire a copilului
Neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare de către părinţi sau de către
persoanele care îi înlocuiesc a obligaţiilor de întreţinere, de educare şi de
instruire a copilului.
(2) Acţiunile specificate la alin.(1), dacă au avut ca urmare lipsa de
supraveghere a copilului, vagabondajul, cerşitul ori săvîrşirea de către
acesta a unei fapte socialmente periculoase…
Urmare a activităților de prevenire secundară și anume de verificare a locurilor de concertare a
copiilor sau locurilor disponibile de aflare a acestora (cartiere/blocuri locative; locuri de
agreement; locuri/localuri abandonate/fără stăpân/ subsoluri; încăperile gării auto/feroviare și în
preajma acestora; parcuri/alei; fâșii forestiere/păduri; internet-café, în anul 2022, de către
poliție au fost depistați 169 copii, dintre care:
- 85 copii care au fugit de la domiciliu/alte forme de plasament; - 38 copii pentru practicarea
vagabondajului; - 7 copii pentru practicarea cerșitului; - 39 copii care aveau un comportament
deviant.
Totodată, au fost depistați 27 copii sub influența produselor interzise, după cum urmează: - 20
copii au fost depistați și documentați în stare de ebrietate alcoolică; - 4 copii au fost depistați și
documentați pentru consumul de substanțe stupefiante; - 3 copii - altele.
SOLUȚII????
 ADICȚIILE

• Dr. Gabor Mate, expert în

dependenţe: Nimeni nu alege să
aibă atât de multă durere,
nimeni nu alege să fie plictisit şi
lipsit de entuziasm, nimeni nu
alege să fie stresat, nimeni nu
alege să nu mai aibă nicio
plăcere. Acestea nu sunt alegeri.
Şi nici dependenţa.
 Adicția de
Adicția de Adicția de Adicția de jocuri internet/calculator/
substanțe muncă (work de noroc sindromul
aholismul) „selfie”/viața
„online”

Adicția de televizor. Adicția de pornografie

Adicția de
Autism virtual cumpărături

Adicția alimentară
 CUM TRATĂM ADICȚIILE?

 Adicția este un efect și nu cauza principală a problemelor persoanei dependente, prin

urmare adicțiile vin insoțite de alte afecțiuni precum depresie, anxietate, tulburări de
personalitate, etc Pentru a înțelege ce sunt adicțiile este necesar să privim în istoricul
persoanei dependente
 Dependența este o afecțiune cronică, progresivă, incurabilă și poate fi chiar fatală în
cazul în care nu este tratată. Din aceste motive, nu putem vorbi despre vindecare.
Aceasta nu înseamnă că o persoană dependentă este condamnată la o viață al cărei
unic scop este satisfacerea dependenței. Caa în cazul oricărei alte afecțiuni cronice,
este important să vorbim despre recuperare.
 PROCESUL RECUPERĂRII PRESUPUNE
PARCURGEREA UNOR STADII PROGRESIVE CU
OBIECTIVE ȘI SARCINI CLARE.
 Articolul 2175 CP RM Consumul ilegal public sau organizarea consumului
ilegal de droguri, etnobotanice sau analogii acestora
(1) Consumul ilegal de droguri, etnobotanice sau analogii acestora, săvîrşit în mod
public sau pe teritoriul instituţiilor de învăţămînt, instituţiilor de reabilitare socială,
penitenciarelor, unităţilor militare, în locurile de agrement, în locurile de desfăşurare
a acţiunilor de educaţie, instruire a minorilor sau tineretului, a altor acţiuni culturale
sau sportive ori în imediata apropiere a acestora,
(2) Organizarea consumului ilegal de droguri sau etnobotanice….
Articolul 208. Atragerea minorilor la activitate criminală sau determinarea lor
PREVEDERI la săvârşirea unor fapte imorale
LEGALE (1) Atragerea minorilor la activitatea criminală sau instigarea lor la săvîrşirea
infracţiunilor, precum şi determinarea minorilor la săvîrşirea unor fapte imorale
(cerşetorie, jocuri de noroc, desfrîu), săvîrşite de o persoană care a atins vîrsta de 18
ani,
(2) Aceleaşi acţiuni săvîrşite de părinţi sau de alţi ocrotitori legali ai copilului,
precum şi de pedagogii acestuia se pedepsesc …
Faptele prevăzute la alin.(1) sau (2), săvîrşite: a) cu aplicarea violenţei sau cu
ameninţarea aplicării ei; b) prin atragerea minorilor într-un grup criminal organizat
sau într-o organizaţie criminală,c) prin atragerea minorului la săvîrşirea unei
infracţiuni cu caracter terorist,
Articolul 85. CC Procurarea ori păstrarea ilegală de droguri, precursori, etnobotanice şi a analogilor acestora
în cantităţi mici sau consumul de droguri fără prescripţia medicului
(1) Procurarea ori păstrarea ilegală, fără scop de înstrăinare, a drogurilor, precursorilor, etnobotanicelor şi a analogilor
acestora în cantităţi mici, precum şi consumul de droguri fără prescripţia medicului se sancţionează cu amendă de
la 30 la 60 de unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de pînă la 72 de ore.
(2) În cazul persoanei care a predat benevol drogurile, precursorii, etnobotanicele şi analogii acestora, deţinute ilegal,
sau care s-a adresat ori acceptă să se adreseze benevol la o instituţie medicală pentru a i se acorda asistenţa necesară în
legătură cu consumul ilegal al acestora, este înlăturată răspunderea contravenţională pentru faptele prevăzute de
prezentul articol
Articolul 91. CC Consumul băuturilor alcoolice în locuri în care acesta este interzis şi comercializarea
băuturilor alcoolice către minori
(1) Consumul băuturilor alcoolice în locuri în care acesta este interzis
se sancţionează cu amendă de la 18 la 30 de unităţi convenţionale.
(2) Comercializarea băuturilor alcoolice către minori
se sancţionează cu amendă de la 48 la 72 de unităţi convenţionale aplicată persoanei fizice, cu amendă de la 120 la
210 de unităţi convenţionale aplicată persoanei juridice cu privarea, în ambele cazuri, de dreptul de a exercita o astfel
de activitate pe un termen de la 3 luni la un an.
COMPORTAMENTUL DEVIANT
AUTODISTRUCTIV. SUICIDUL
 - egoism, laşitate, păcat - ???
- curaj, eroism, probă superioară a
COMPORTAMENTUL SUICIDAR libertăţii – de a hotărî de sine de a
S u i c i d u l e s t e o c r i m ă c a re n u p a re s ă a d m i t ă , î n m o d hotărî de sinestătător în legătură cu
c o re s p u n z ă t o r v re o p e d e a p s ă , d i n m o m e n t c e a c e a s t ă p e d e a p s ă n u propria viaţă sau moarte - ???
poate fi aplicată unui nevinovat
sau unui cadavru insensibil. În primul caz, ea este injustă şi - încălcare a poruncii divine - ?
t i r a n i c ă , d e o a re c e a t u n c i c â n d p e d e p s e l e n u s u n t p u r p e r s o n a l e ,
l i b e r t a t e a n u a re n i c i u n s e n s ; î n c e l d e - a l d o i l e a c a z , e a a re - patologie – ?
acelaşi efect ca b i c i u i re a unei statui”.
C. Beccaria - infracțiune – ?
IDEAŢIA SUICIDARĂ, TENTATIVA DE
SUICID ŞI SUICIDUL FINALIZAT .
Rezoluția Parlamentului European adoptată la 19 februarie 2009 privind
sănătatea mintală subliniază că „sinuciderea rămîne o cauză majoră a morții
premature pe continent, numărul deceselor în UE ridicându-se la peste 59.000
pe an. Caracteristicele majore demografice care corelează cu riscul înalt de
suicid sunt statutul marital, vîrsta, sexul, orientarea sexuală și rasa”.
Fiecare sinucidere este o tragedie personală, care prematur ia viața unei
persoane și are un efect de undă continua, care afectează în mod dramatic viața
de familii, prieteni și comunități.
∗ În fiecare an, mai mult de 800 000 de oameni mor prin suicid: o
persoană la fiecare 40 de secunde.
Este o problemă de sănătate publică, care afectează comunitățile, regiuni și țări
întregi.
 POTRIVIT DATELOR ORGANIZAŢIEI
MONDIALE A SĂNĂTĂŢII

• o încercare de sinucidere apare aproximativ la fiecare trei secunde;

• un act de sinucidere – aproximativ în fiecare minut… ;
• ceea ce ar însemna că, mai multe persoane decedează ca urmare a actului de
sinucidere, decât din cauza participării la conflictele armate;
În consecinţă, problema suicidului şi necesitatea stringentă de reacţionare în vederea
reducerii cazurilor de astfel de gen, a devenit un obiectiv important de sănătate la nivel
internaţional.
 PREVALENȚA ȘI LETALITATEA SINUCIDERII
DIFERĂ PE GRUPE DE VÂRSTĂ

∗ Printre tinerii adulți cu

vârsta cuprinsă între 15 și 24
Deși tentativele de sinucidere
ani, sinuciderea este pe locul
sunt mult mai dese la
trei din top cauze a morții,
persoanele de vârsta 15-34 ani,
însumând circa 12% din toate
letalitatea este mult mai înaltă
cauzele de deces în acest grup
la populația mai în vârstă.
per an, și este pe locul doi
pentru adulți de 25-34 ani.
 CURIOZITĂȚI

În Republica Moldova, de
La bărbaţi sinuciderile
exemplu, în 2019, din cele 398 de Femeile comit de zece ori mai
realizate sunt de 3-4 ori
cazuri de suicid, 328 au fost multe tentative de sinucidere
mai numeroase decât la
bărbaţi şi 70 de femei. 185 de fapte decât bărbaţii
femei.
au fost comise de persoane singure.

Riscul creşte cu vârsta

Bărbaţii folosesc metode violente După vârsta de 75 de ani, rata
(bărbaţi după vârsta de
mai frecvent decât femeile (de ex., sinuciderilor creşte la ambele
45 de ani; la femei
arme de foc, şi nu medicamente) sexe.
după 65 de ani)
EXERCIȚIU. Care pot fi cauzele şi factorii de risc care predispun un minor să se
sinucidă?
„Cum se explică anularea instinctului de conservare al unei persoane care de multe ori
nici măcar nu a atins maturitatea unui consimţământ ??”
 Articolul 150. Determinarea sau înlesnirea sinuciderii
Determinarea sau înlesnirea intenţionată a sinuciderii, inclusiv prin
intermediul reţelelor de comunicaţii electronice, soldată cu
sinuciderea
(2) Acţiunile prevăzute la alin.(1), săvîrşite: a) cu bună ştiinţă asupra
unui minor; b) asupra unei persoane care se află într-o dependenţă
materială sau altă dependenţă faţă de făptuitor, (3) Acţiunile
prevăzute la alin.(1), săvîrşite asupra:
PREVEDERI a) unei persoane minore în vîrstă de pînă la 14 ani; b) două sau mai
multor persoane, se pedepsesc cu închisoare de la 9 la 12 ani.
LEGALE
(4) Dacă acţiunile prevăzute la alin.(1)–(3) s-au soldat cu încercarea
de sinucidere, limita minimă a pedepsei se reduce pînă la jumătate.
Articolul 1501. Justificarea publică a sinuciderii
Justificarea publică a sinuciderii, adică distribuirea sau punerea în alt
mod la dispoziţia publicului a unui mesaj privind recunoaşterea
sinuciderii ca fiind justă, ca fiind demnă de urmat sau care necesită a
fi susţinută,
BULLYINGUL
Bullying – formă de agresivitate care se manifestă în mod
intenționat, repetat și prin dezechilibru de putere în
relațiile dintre copii, elevi sau studenți și care se referă la
acele comportamente prin care un copil, un elev, un
student ori un grup rănește, dăunează, provoacă suferință,
neputință sau aduce prejudicii demnității umane.

Art. 3 din Codul educației nr. 152/2014, Legea nr.

36/2022 pentru modificarea Codului educației al RM
nr.152/2014.
METODOLOGIA CU PRIVIRE LA PREVENIREA
ȘI COMBATEREA BULLYING-ULUI, APROBATĂ
PRIN ORDINUL MINISTRULUI EDUCAȚIEI ȘI
CERCETĂRII NR. 1024 DIN 13.10.2022 .

(BULLYING, CYBERBULLYING,
VICTIMĂ/AUTOR/MARTOR A ACȚIUNILOR DE
BULLYING)
Bullуing – fоrmă de agresivitate care se manifestă în mod intenționat, repetat și prin
dezechilibru de putere în relațiile dintre copii, elevi sau studenți și саrе se rеfеră la acele
comportamente prin care un copil, un elev, un student ori un grup rănește, dăunează, рrovoacă
suferință, neputință sau aduce prejudicii demnității umane. Acest tip de agresivitate se
desfășoară, în principal, în instituțiile de învățământ în spațiile destinate educației și fоrmării
profesionale.
Cyberbullying (bullying cibernetic) prin intermediul telefonului mobil, poștei еlесtrоniсе,
internetului, rețelelor sociale, blogurilor, chaturilor. Distribuirea de postări, mesaje, imagini,
poze, filme a datelor cu caracter personal, informațiilor confidențiale, bârfelor.
Victimă/țintă a acțiunilor de bullying - copil sau elev expus în mod sistematic și afectat de
de acțiunile de bullying realizate la adresa sa de сătre alt copil/elev sau grup de copii/elevi;
Autor al асlțunilоr de bullуing - copil sau еlеv саге inițiază, planifică, realizează și/sau
participă la dеsfășurаrеа, în mod sistematic, а acțiunilor de bullying fаță de alt copil/elev sau
grup de copii/elevi;
Martor al siluației de bullying - copil sau elev саrе asisti la actiuni de bullying în mod direct
sau virtual, în cazul cyberbullyingului.
 Potrivit unui studiu realizat de UNICEF, fiecare al 3-
lea adolescent (participant la studiu) în diferite
situații, a fost și victimă, și martor, și agresor
(34,3%).
Această categorie de adolescenți este mai frecventă
în mun. Chișinău.

STATISTICĂ Fiecare al 4-lea elev (26,2%) este victimă a bullying-

ului și a asistat la situații de bullying asupra altor
copii. Situațiile date sunt mai frecvente în rândul
fetelor și al elevilor din clasele gimnaziale.
Ponderea elevilor, care se află doar într-o singură
ipostază, în cazurile de bullying, este redusă: 11,0%
sunt doar martori, 8,5% sunt doar victime și 0,9%
doar agresori.
 De cele mai multe ori, victimele agresorilor sunt elevii care au
următoarele caracteristici:

Supraponderali sau subponderali, au abilități sociale scăzute,

au puțini prieteni sau nu au prieteni, sunt săraci sau bogați, au
religie sau rasă diferită, sunt scunzi sau prea înalți, au slabe
PORTRETUL abilități sportive, sunt inteligenți, talentați, au dizabilități fizice,
VICTIMEI sunt persoane noi din grup, au părinți divorțați sau sunt pur și
simplu „diferiți” de ceilalți

Acest fenomen vizează aspecte clare de discriminare și

excludere socială care pot fi legate de apartenența la o anumită
rasă ,naționalitate, etnie, religie, categorie socială sau o
categorie defavorizată.
 STUDIU DE CAZ

Problema: Eleva Alexandra Ionescu din clasa a IX-a prezintă un comportament neadecvat fața de unii colegi de
clasă, respectiv gesturi de intimidare realizate doar alături de un grup de 4-5 colegi.
Una din victimele sale, eleva Catalina Popescu, a reclamat dirigintelui următoarele comportamente deranjante:
Aproape de fiecare dată când răspunde corect la ora este numită „tocilară” de către Alexandra și grupul său de
susținători.
Este ridiculizată pentru faptul că nu fumează în recreație, fiind adesea numită „o tocilară care nu știe să se
distreze”.

Este ridiculizată pentru că refuză să chiulească de la ore alături de unii colegi;

Este ridiculizată pentru faptul că nu are un prieten;
Părinții Catalinei Popescu au spus ca aceasta suferă foarte mult din cauza acestor ridiculizări repetate și plânge
zilnic din aceasta cauza;mai mult, are zile în care refuză să mearga la școală din cauza intimidărilor la care este
supusă. A fost sesizată și atitudinea ignorantă a cadrelor didactice fața de acest fenomen, care nu se implică
absolut deloc când un episod de genul se petrece în preajma lor.
 SARCINI

Propuneți strategii de acțiune față de autor și victimă

 copiii care au săvârșit o faptă
prevăzută de legea penală, dar
care nu sunt pasibili de
LEGEA PRIVIND MĂSURILE ȘI
S E RV I C I I L E
răspundere penală.
D E S T I N AT E C O P I I L O R C U
C O M P O RTA M E N T D E V I A N T
N R . 2 9 9 d i n 3 0 - 11 - 2 0 1 8 ,
copiii care au săvârșit o faptă
ÎN VIGOARE 01.01.20
prevăzută de legea
contravențională, dar care nu
sînt pasibili de răspundere
contravențională.
a) supravegherea specializată;
b) plasamentul în serviciul de MĂSURILE
tutelă/curatelă sau în serviciul de tip DESTINATE
familial;
COPIILOR CU
c) plasamentul în serviciul de tip COMPORTAMENT
rezidențial;
DEVIANT
d) plasamentul în serviciul de tip
rezidențial cu specializare înaltă.
 SCOPUL MĂSURILOR ȘI SERVICIILOR
DESTINATE C OPIILOR CU C OMPORTAMENT DEVIANT

a) acordarea unei asistenţe calificate sociale, pedagogice, psihologice, informaționale sau de alt tip copiilor cu
comportament deviant în vederea realizării schimbărilor pozitive în comportamentul acestora;
b) crearea unor condiţii favorabile pentru socializarea, resocializarea şi dezvoltarea (autodezvoltarea) copiilor cu
comportament deviant;
c) deprinderea copiilor cu comportament deviant cu valorile general umane, educarea la aceștia a sentimentelor de
egalitate, de responsabilitate pentru propriile fapte, de respect faţă de drepturile şi libertăţile omului, încurajarea
dorinței de integrare socială a acestora;
d) consolidarea raporturilor copiilor cu comportament deviant cu un mediu favorabil dezvoltării acestora.
 CONCEPTE

Supravegherea specializată – menţinerea copilului cu comportament deviant în familie sub condiţia respectării,
după caz, de către acesta și de către părinții lui/reprezentantul lui legal ori persoana în grija căreia acesta se
află a uneia sau mai multor obligaţii, cum ar fi: a) urmarea cursurilor învățămîntului obligatoriu; b) utilizarea
unor servicii sociale specializate de zi; c) urmarea unor tratamente medicale, programe de consiliere sau de
psihoterapie; d) interdicţia de a frecventa anumite locuri sau de a avea legături cu anumite persoane; e)
obligaţia de a nu săvîrși în continuare fapte prevăzute de legea penală și/sau legea contravențională.
Plasamentul în serviciul de tutelă/curatelă sau în serviciul de tip familial
Plasamentul în serviciul de tip rezidențial
Plasamentul în serviciul de tip rezidențial cu specializare înaltă - în cazul în care fapta prevăzută de legea
penală, săvârşită de un copil care nu este pasibil de răspundere penală, prezintă un grad sporit de pericol social,
precum şi în cazul în care copilul în privința căruia a fost stabilită una dintre măsurile specificate anterior
continuă să săvârşească fapte prevăzute de legea penală și/sau manifestă un comportament violent ce nu poate
fi influențat de părinți, de reprezentantul legal ori de persoana în grija căreia acesta se află, autoritatea
responsabilă poate dispune plasamentul copilului cu comportament deviant într-un serviciu de tip rezidenţial
cu specializare înaltă, cu îndeplinirea obligatorie de către copil a obligaţiilor stabilite la art. 6 alin. (1).
 serviciul social de zi;

serviciul de tutelă/curatelă;
S E RV I C I I L E S O C I A L E
S P E C I A L I Z AT E Ș I C E L E C U
S P E C I A L I Z A R E Î N A LT Ă
D E S T I N AT E C O P I I L O R C U
C O M P O R TA M E N T D E V I A N T
serviciul de tip familial;

serviciul de tip rezidențial;

serviciul de tip rezidențial cu

specializare înaltă.
Serviciul social de zi este un serviciu social specializat prin care se asigură desfășurarea unor activități pentru
orientarea, supravegherea şi sprijinirea integrării sociale armonioase a copilului cu comportament deviant în cadrul
unui centru specializat, public sau privat. De serviciul social de zi pot beneficia copiii în privința cărora a fost
stabilită măsura de supraveghere specializată sau măsura plasamentului în serviciul de tutelă/curatelă ori în serviciul
de tip familial.
Serviciul de tutelă/curatelă este un serviciu social specializat prin care se oferă îngrijire familială substitutivă în
familia tutorelui/curatorului ca urmare a stabilirii, în condițiile prezentei legi, a măsurii plasamentului în serviciul de
tutelă/curatelă.
Serviciul de tip familial este un serviciu social specializat prin care, ca urmare a stabilirii a măsurii de plasament în
serviciul de tip familial, copilului i se oferă îngrijire familială substitutivă în familia unui asistent parental
profesionist/părinte educator specializat în îngrijirea și educația copiilor cu comportament deviant.
Serviciul de tip rezidențial este un serviciu social specializat care poate fi o instituţie publică sau privată de
asistenţă socială ce prestează, pe o perioadă determinată, servicii sociale specializate de îngrijire copiilor cu
comportament deviant ca urmare a stabilirii a măsurii de plasament într-un serviciu de tip rezidențial.
Serviciul de tip rezidențial cu specializare înaltă asigură asistența calificată socială, juridică, pedagogică, precum
și reabilitarea medicală, psihologică, creșterea și îngrijirea copiilor ce cad sub incidența art. 9, în funcție de
necesitățile acestora.
 INSTRUCȚIUNEA PRIVIND MECANISMUL
I N T E R S E C TO R I A L D E C O O PE R A R E P E N T R U P R O T E C Ț I A C O P I I L O R
E X P U ȘI R I S C U L U I D E A C O M I T E I N FR A C Ț I U N I Ș I A C O P I I L O R Î N
CONFLICT CU LEGEA

Copil – persoană care nu a împlinit vârsta de 18 ani şi nu are capacitatea de exerciţiu deplină

Art. 26. Cod civil. Capacitatea deplină de exerciţiu începe la data cînd persoana fizică devine majoră, adică la împlinirea
vârstei de 18 ani.
(2) Minorul dobîndeşte prin căsătorie capacitate deplină de exerciţiu. Desfacerea căsătoriei nu afectează capacitatea deplină de
exerciţiu a minorului. În cazul declarării nulităţii căsătoriei, instanţa de judecată îl poate lipsi pe soţul minor de capacitatea
deplină de exerciţiu din momentul stabilit de ea.
(3) Minorul care a atins vîrsta de 16 ani poate fi recunoscut ca având capacitate de exerciţiu deplină dacă lucrează în baza unui
contract de muncă sau, cu încuviinţarea părinţilor sau a reprezentantului legal, practică activitate de întreprinzător. Atribuirea
capacităţii depline de exerciţiu unui minor (emancipare) se efectuează prin hotărțre a autorităţii tutelare, cu încuviinţarea
ambilor părinţi sau a reprezentantului legal, iar în lipsa unei astfel de încuviinţări, prin hotărâre judecătorească .
Copil expus riscului de a comite infracțiuni – copil cu comportament ce
manifestă un risc social, care atentează la valorile sociale ocrotite de lege, ce
se încadrează în cel puțin una dintre următoarele categorii: a) copil care
manifestă acțiuni și/sau inacțiuni care îi afectează bunăstarea; b) copil care
manifestă comportament contrar normelor sociale; c) copil cu tulburării
emoționale și de comportament, care prezintă risc pentru sine și pentru
societate;
Copil în conflict cu legea - copil care poate fi încadrat în una din următoarele
situații: a) copil care a săvârșit o faptă prevăzută de legislația penală sau
contravențională, dar care, din cauza vârstei nu este pasibil de răspundere
penală/ contravențională; b) copil care a săvârșit o faptă care cade sub
incidența legislației penale, liberat de răspundere/pedeapsă penală și căruia îi
sunt aplicate măsuri de pedeapsă neprivative de libertate; c) copil liberat
condiționat de pedeapsă înainte de termen.
Plasament de urgenţă în:
a) familia rudelor sau a altor persoane cu care a stabilit relaţii
apropiate (vecini, prieteni de familie etc.) și care doresc să
primească/să ţină copilul pentru a-l creşte şi educa în familia
lor, în baza cererii scrise a acestora, pornind de la necesitatea
asigurării stabilităţii şi continuităţii în îngrijirea, creşterea şi
educația copilului, ţinînd cont de identitatea sa etnică,
MĂSURI
religioasă, culturală şi lingvistică;
b) servicii de plasament de tip familial (casă de copii de tip
APLICABILE
familial, asistență parentală profesionistă);
c) servicii de plasament de tip rezidenţial.
COPIILOR
(3) Copilul separat de părinţi poate fi plasat de urgenţă pe un
termen de pînă la 72 de ore, cu posibilitatea prelungirii
AFLAȚI ÎN
termenului de plasament pînă la 45 de zile, perioadă în care
se efectuează evaluarea complexă a situaţiei copilului și se
emite dispoziția cu privire la (re)integrarea copilului în
SITUAȚII DE
familie sau cu privire la plasamentul planificat al acestuia.
RISC

LEGEA PRIVIND PROTECŢIA SPECIALĂ
A COPIILOR AFLAŢI ÎN
SITUAŢIE DE RISC ŞI A COPIILOR
S E PA R A Ţ I D E P Ă R I N Ţ I ,
NR.140 DIN 14.06.2013
Copiii aflați în situaţie de risc:
a)copiii sunt supuși violenței;
b)copiii sînt neglijaţi;
c)copiii practică vagabondajul, cerşitul, prostituţia;
d)copiii sînt lipsiţi de îngrijire şi supraveghere din partea părinţilor din cauza
absenţei acestora de la domiciliu din motive necunoscute;
e)părinţii copiilor au decedat;
f)copiii trăiesc în stradă, au fugit ori au fost alungaţi de acasă;
g)părinţii copiilor refuză să-şi exercite obligaţiile părinteşti privind creşterea şi
îngrijirea copilului;
h)copiii au fost abandonaţi de părinţi;
i) în privința unuia dintre părinții copilului este instituită o măsură de ocrotire
judiciară (ocrotire provizorie, curatelă sau tutelă);
j) copiii sînt victime ale infracţiunilor, dacă se află în una sau mai multe situații
indicate la lit. a)–i).
k) copiii sunt expuși riscului de a comite infracțiuni sau se află în conflict cu
legea.
 Plasamentul planificat al copilului se efectuează conform
dispoziţiei autorităţii tutelare teritoriale, cu avizul
autorităţii tutelare locale şi numai în baza avizului pozitiv
al Comisiei pentru protecţia copilului aflat în dificultate,
modul de organizare și funcționare a căreia este aprobat
PLASAMENTUL de Guvern.
PLANIFICAT Copiii pot fi plasaţi în:
b)serviciul de plasament de tip familial
(tutelă/curatelă, casă de copii de tip familial, asistenţă
parentală profesionistă);
c)serviciul de plasament de tip rezidenţial (casă
comunitară, centru de plasament temporar, alt tip de
serviciu).
 CENTRE DE PLASAMENT DE
TIP REZIDENȚIAL

Centrul de asistență socială de zi și plasament pentru copii și familii în

situație de risc „Nufărul Alb“, s.Glinjeni;
Centrul de asistență specializată și formare continuă „Casa Speranței“,
or. Fălești;
Centrul de asistență socială de zi și plasament pentru copii și familii în
situație de risc „ProSperare“, s.Bocșa.
Centrul de Asistenţă Socială de Zi şi Plasament pentru Copii şi Familii în
Situaţii de Risc „Împreună” – c. Ciolacul Nou
Centrul de plasament a copiilor în situaţie de risc ”Drumul spre casă”, or
Bălți
Centrul de plasament temporar și reabilitare a copiilor de vîrstă fragedă
– adresa: mun.Chișinău, bd.Cuza-Vodă 29/4
Complexul de servicii sociale pentru copii în situație de stradă
https://fabricadefericire.md/centre-copii/
 3 . DE L I NC V E NŢ A I N D I VI D U A L Ă

Prin delincvenţă individuală se înţelege totalitatea

încălcărilor de lege (cu caracter penal şi nepenal) săvârşite
de către o singură persoană care nu a atins vârsta de 18
ani.
Factorii şi cauzele delincvenţei individuale în
structura personalităţii sunt mai puţin generali, ei
fiind întotdeauna concreţi şi legaţi de condiţiile
şi evenimentele existenţiale, de procesul
educaţional, de modul specific în care individul
interacţionează cu colectivitatea.
Repartizarea procentuală a subiecţilor în cazul faptelor comise individual şi al
faptelor comise în grup în diferite state:
State Individual În grup
Belgia 23,7% 67,8%
Regatul Unit al Marii Britanii 19,3 % 70,5%
Finlanda 44,5 % 36,9%
Olanda 41,7 % 49,4%
Irlanda de Nord 20,9 % 56,8%
Portugalia 27,2 % 59,1%
Spania 40,3 % 51,0%
SUA 26,0 % 60,3%
Elveţia 27,8 % 67,3%
În medie 29% 60%
(11% revin delincvenţei comise individual în comun cu grupul)
 4. DELINCVENŢA ÎN GRUP

4.1. CONSIDERAŢII GENERALE PRIVIND

DELNCVENŢA ÎN GRUP

Delincvenţa în grup reprezintă totalitatea încălcărilor de lege (cu

caracter penal şi nepenal) săvârşite de către o reuniune (un grup)
de persoane care nu au atins vârsta de 18 ani.
Condiţiile care favorizează aderarea minorului la grupul delincvent:
• instabilitatea socială,
• schimbarea în centrele aglomerate,
• diferențele mari culturale între familie şi restul societăţii,
• atitudini sociale negative în familie,
• familii retrograde care refuză încadrarea socială,
• izolarea socială legată de prejudecăţi naţionale, religioase, rasiale, etc.
În grupul de minori delincvenţi sunt apreciate: insistenţa, hotărârea în comiterea
infracţiunilor, violenţa fizică, verbală, agresivitatea faţă de alte persoane
necunoscute şi respectul faţă de prieteni.
În psihologie sunt evidenţiate următoarele caracteristici ale
grupului delincvenţial:
• este o adunare de indivizi ale căror sentimente şi idei sunt
orientate în aceeaşi direcţie;
• în grup are loc dispariţia personalităţii, aceasta aflându-se
sub imperativul unor emoţii colective sau sentimente
violente;
• grupul posedă un „suflet comun” ce-i face pe indivizi să
gândească şi să acţioneze într-un mod cu totul diferit de
cel care le este caracteristic individual.
Caracteristicile generale ale acestor grupuri s-ar prezenta
astfel:
• număr restrâns de membri care împărtăşesc aceleaşi emoţii
negative sau pozitive în raport cu anumite evenimente,
fenomene, obiecte etc.;
• subordonarea nevoilor individuale celor colective;
• fiecare din ei își asumă rolul pe care i l-a atribuit grupul,
nedepăşind cadrul strict reglementat de acesta;
• caracterul dinamic în ceea ce privesc funcţiile grupului;
• rolul securizant al grupului.
 4.2. TIPOLOGIA DELINCVENŢEI ÎN GRUP

Conform autorilor A.Cohen şi M.Gordon, există trei tipuri dominante de

subcultură delincventă:
- modelul delincvent, care se bazează pe valori de tip delincvent, tinerii încercând
prin fraudă, furt, şantaj să obţină câştiguri materiale;
- modelul conflictual, care are ca normă de bază violenţa, forţa sau ameninţarea cu
forţa în rezolvarea oricăror probleme;
- modelul evazionist sau de izolare, prin care tânărul se retrage într-un univers
propriu, guvernat de senzaţiile aduse de narcotice.
L.Ohlin identifică trei tipuri de subculturi delictuale:
- subculturi de conflict şi de violenţă în calitate de expresie
a necesităţii de afirmare şi de achiziţie în grupuri având
oportunităţi slabe;
- subculturi criminale care se organizează pentru a obţine
cu uşurinţă bunurile convertite;
- subculturi retretiste în care abuzul drogurilor şi
satisfacerea plăcerii imediate fără a depune eforturi sunt
principalele motivaţii.
Grupurile delincvente de minori pot fi de diverse tipuri:

Grup situativ implicat într-o acţiune delincventă în virtutea

unor circumstanţe criminogene, cărora adolescenţii nu li se
pot opune;

Grup agresiv cu o ierarhie cât de cât stabilită a

statusurilor, dominaţie strictă, orientat spre comiterea
infracţiunilor.
Delincvenţa în grup include grupurile spontane şi cele organizate:
1)Grupuri spontane de tineri nu constituie un fenomen permanent şi
stabil, pentru care nu pot fi identificate anumite caracteristici. Acest tip
de delincvenţă este ocazional la săvârşirea anumitor infracţiuni (furt
calificat sau viol în grup) şi este favorizat de mai mulţi factori, printre
care: slaba preocupare a familiei, consumul de alcool, anturajul.
2)Grupurile organizate (bandele) reprezintă acea formă de delincvenţă
organizată, colectivă, în cadrul căreia membrii constitutivi duc un mod
de viaţă antisocial, majoritatea acţiunilor fiind caracterizate de
încălcarea legii. Fenomenul bandelor are forme incipiente în perioada
interbelică în SUA.
Grupurile pot fi clasificate după mai multe tipuri, în funcţie de criteriul folosit:
după natura atitudinilor: infracţionale şi preinfracţionale;
după durata existenţei: cu durată mică – până la o lună (27%), medie – între 1
şi 6 luni (18%), mare – peste 7 luni (55%);
după gradul de organizare: slab organizate (78%), bine organizate (13%);
după modul de luare a deciziilor: le ia conducătorul (8%), se discută în
subgrup, apoi aderă tot grupul (14%), le iau toţi membrii grupului (78%);
după antecedentele penale ale membrilor grupului: fără antecedente penale
(20%), numai cu antecedente penale (51,1%), structură mixtă (28,9%);
după vârstă: numai minori (64%), minori alături de majori (36%).
VĂ MULȚUMESC
DE ATENȚIE
ȘI FIȚI CÎT
MAI....
FERICIȚI ȘI
ZÂMBĂREȚI