Cotorobai Iulia, clasa a 8 a B, informatica, 30. 01. 2023.

IPLT „Mihai Viteazul”

Generarea cuprinsului și tema „Conflicte cauze și reacții„

Contents
Cauzele apariției unui conflict:....................................................................................................................
conflicte provocate de procesul activității:.................................................................................................
 conflicte provocate de particularitățile psihologice ale relațiilor umane:................................
 conflicte provocate de originalitatea personală a membrilor colectivului:..............................
Acțiuni care pot genera conflicte:...............................................................................................
Din ce cauză apar conflictele? Motivele pot fi următoarele:..........................................................
Conflictogenii sunt:........................................................................................................................
Modalităţile de comportament în situaţiile de conflict pot fi următoarele:.............................

2
 În viața cotidiană conflictele sunt omniprezente, de magnitudini și de tipuri diferite. Unele
conflicte au un rol reglator și aduc beneficii părților implicate, însă pot fi și conflicte
distructive. Înainte de a ajunge la beneficiile pe care le poate avea o persoană care
gestionează adecvat un conflict este important să îl definim. În acest sens, definiția
clasică precizează că un conflict este o neînțelegere, o ceartă, un dezacord.

În mod evident conflictele nu apar niciodată din senin. Într-un conflict pot exista puncte de
vedere diferite între opinii, interese, scopuri, credințe, convingeri, experiențe, sentimente și
valori. De cele mai multe ori, conflictul evocă imagini ale unor stări generate de lucruri
nedorite. La baza unui conflict stă îndeosebi o comunicare negativă, realizată între două sau
mai multe persoane, aceasta conținând obiecții, reproșuri, critici.

Precum vulcanii, conflictele pot fi nu doar active, ci și latente. Pe intervale lungi de timp
ele pot să mocnească pe interior agitate de o furie stăpânită. Furia izbucnește ca efect al
unor cauze imediate, mai mult sau mai puțin evidente. Dificultatea de a prevedea crizele
ține de diferența între cauzele fundamentale și cauzele

Cauzele apariției unui conflict:

conflicte provocate de procesul activității:
interdependența tehnologică și legătura reciprocă a lucrătorilor, când acțiunea unui lucrător
influențează negativ asupra eficienței acțiunii imediate.celuilalt. De ex.: când acțiunea
unuia anulează acțiunea tuturor;
transferarea rezolvării problemei de la conducător la subaltern. De ex.: lipsa instrumentelor
și tehnologiilor, duce uneori la încordarea relațiilor;
neîndeplinirea funcțiilor de serviciu în sistemul conducător-subaltern. De ex.: conducătorul
nu asigură condiții pentru desfășurarea activității subaltenilor sau subalternii nu îndeplinesc
cerințele conducătorului, fapte ce duc la cazul tipic de conflict pe axa verticală;
lipsa de ajustare a acțiunilor unui nou angajat, la normele și valorile colectivului. De ex.:
angajându-se într-un colectiv nou, omul nu poate asimila imediat normele relațiilor
interpersoanle care domină într-un colectiv, acest lucru ducând la conflict.
 conflicte provocate de particularitățile psihologice ale relațiilor umane:
o simpatia și antipatia reciprocă;
o atmosfera psihologică nefavorabilă în colectiv. De ex.: existența unui grup ce este în
contradicții permanente, deosebirile culturale și altele;
o comunicarea psihologică deteriorată. De ex.: oamenii nu apreciază necesitățile celorlalți, nu
țin cont de starea lor psihologică;

3
o încălcarea principiului teritorial. De ex.: când se încalcă zonele empirice personale stabilite.
 conflicte provocate de originalitatea personală a membrilor colectivului:
o incapacitatea de a se autocontrola;
o nivelul scăzut de autorespect;
o anxietatea ridicată;
o agresivitatea;
o lipsa comunicării;
o cineva pretinde că o anumită greșeală este comisă din vina altuia;
o una dintre părți nu își expune pe deplin necesitățile și așteptările, iar părțile sunt în opoziție;
o cineva este mereu în defensivă;
o centrarea pe rezultate și desconsiderarea membrilor colectivului;
o una dintre părți insistă asupra recunoașterii propriei puteri;
o exploatarea punctelor slabe ale celuilalt;
o se face apel la vechile reproșuri;
o se ajunge în final la evidențierea biruitorului și a învinsului.

Acțiuni care pot genera conflicte:

încălcarea eticii profesionale;
comportamente verbale agresive sau pasiv-agresive;
tactici eronate de aplicare a stimulărilor și sancțiunilor (salarii și/sau bonusuri acordate pe
criterii subiective, critici defăimătoare, atitudini excesiv de autoritare a conducătorilor față
de subalterni;
afirmația cum că cineva este suspectat de intenții negative, manifestarea neîncrederii
deschise;
întreruperea vorbitorului pentru expunerea propriei păreri;
sublinierea diferenței între parteneri și exploatarea ei în interese proprii, amenințări;
aprecierea scăzută a efortului depus de unul dintre cei angajați în activitatea echipei;
impunerea permanentă a propriului punct de vedere;
încălcarea spațiului fizic personal;
ignorarea dorinței unei persoane de a discuta, pentru a găsi variante optime de rezolvare a
problemei.

4
 În acest articol, v-am oferit câteva exemple privind cauzele și acțiunile care pot genera
conflictul. Următorul articol se va concentra pe tipurile și etapele conflictului, așa că
rămâneți la curent!
Conflictul este unul dintre cele mai răspândite fenomene în viaţa, în procesul de
comunicare al oamenilor. De-a lungul întregii istorii oamenii nu au putut trăi fără a avea
conflicte, începând cu certuri nesemnificative şi terminând cu războaie. Oare chiar sunt
conflictele un atribut necesar al societăţii umane?

Dacă analizăm caracterul contradictoriu şi diversitatea naturii umane, devine clar că viaţa
oamenilor este imposibilă fără conflicte, dar oare toate conflictele sunt necesare în viaţa
noastră? Conflictele pot fi împărţite în două categorii:
 

 reale,
 inventate (ireale).

În cazul conflictelor reale, are loc o contradicţie, o divergenţă de interese, dorinţe, tendinţe,

care împiedică interacţiunea normală a oamenilor, împiedică atingerea scopurilor şi duce la
apariţia conflictelor. Soluţionarea unui astfel de conflict este orientată spre obţinerea unui
anumit rezultat – înlăturarea divergenţelor.
În cazul  conflictelor inventate (ireale), scopul părţilor care se află în conflict este
exprimarea emoţiilor negative, clarificarea relaţiilor, dar nu înlăturarea unui obstacol real, a
divergenţelor. Conflictul, în astfel de cazuri, este doar un motiv pentru a jigni, a ofensa, a
umili interlocutorul; deseori, dacă întrebi persoanele aflate în conflict: „Ce anume vreţi să
clarificaţi, ce vreţi să obţineţi prin aceasta?”, acestea nu vor putea da un răspuns clar, adică
vor spune: „Aşa, pur şi simplu – de ce mi se bagă în suflet atunci când mă doare capul?!”

Din ce cauză apar conflictele? Motivele pot fi următoarele:

o Divergenţa de scopuri, interese, opinii, concepţii de viaţă, modalităţi de atingere a

scopurilor, particularităţi individuale ale oamenilor. De la bun început toţi suntem diferiţi.
Dar acesta nu este un motiv pentru conflict – de cele mai multe ori conflictul are loc din
cauza incapacităţii noastre de a ne înţelege cu ceilalţi, de a ajunge la un compromis.
o Conflictogenii – cuvinte sau acţiuni care pot duce la conflict, fără ca persoana să aibă o
astfel de intenţie. Nu vrei să jigneşti pe cineva, o spui fără să te gândeşti… iar el s-a simţit

5
 ofensat. Întotdeauna trebuie luată în consideraţie reacţia pe care o pot provoca cuvintele
tale, să te gândeşti dacă merită să faci sau să spui ceva.

Conflictogenii sunt:

o manifestarea superiorităţii (critica, ameninţările, învinuirile, ironia, bătaia de joc, încercările

de înşelăciune, ascunderea informaţiei, întreruperea, ignorarea interlocutorului);
o manifestarea agresivităţii;
o manifestarea egoismului (te gândeşti doar la tine).

3. Răspunsul la agresiune cu o agresiune şi mai mare. Există foarte puţine cazuri în care

trebuie să ripostezi persoanei care te-a jignit imediat şi mai agresiv – doar atunci când viaţa
ta este în pericol. În toate celelalte cazuri e bine să aplici toate modalităţile de atenuare a
conflictului (deoarece agresiunea drept răspuns nu face decât să provoace o agresiune şi
mai mare din partea celuilalt) şi doar apoi să treci la rezistenţa dură.

O mulţime de conflicte apar din cauza că vrem ceva de la cei din jur, venim cu nişte
pretenţii, iar aceştia nu se prea grăbesc să ne facă pe plac (probabil, nu vor). Comunicarea
cu un om căruia toţi îi sunt obligaţi cu ceva, nu e uşoară şi nici plăcută. Să vedem dacă nu
ai şi tu tendinţa de a deveni o astfel de persoană.

Efectuează exerciţiul următor:

Împarte o foaie în două. În stânga scrie: „Persoanele de care sunt nemulţumit” (acestea pot
fi: mamă, tată, bunică, bunel, frate (soră), cunoscuţi, colegi de clasă, prieteni, bărbaţi,
femei, etc.). În dreapta scrie: „Pretenţii”. Condiţia obligatorie este ca pretenţiile să fie
concrete şi nu o exprimare generală a unor emoţii („Fratele meu nu-mi dă casetofonul”, şi
nu „Fratele meu e zgârcit”). Pentru a accepta oamenii aşa cum sunt şi a-i ierta, trebuie să
înţelegem ce anume nu ne place la ei. Altfel, putem fi supăraţi la infinit – e mai bine să
încetăm să credem că cei din jur ne datorează ceva şi să acceptăm situaţia aşa cum este.

Important într-un conflict nu este să ieşi învingător, ci să ieşi cu pierderi

minime (demnitate, nervi, bani, forţe etc.).

Din conflict poţi ieşi în mod pasiv (evitându-l) sau activ (apărându-te sau atacând). În

primul caz, deja după conflict, poţi să te gândeşti încă mult timp că nu ai reacţionat la timp
ca să răspunzi la grosolănie sau ofensă, n-ai reuşit, n-ai observat… şi alte „nu ai”; devii

6
 prost dispus, te simţi umilit, te îndoieşti de forţele proprii, eşti nemulţumit de tine.
Prejudiciul moral este evident. În al doilea caz există pericolul serios de a suferi prejudicii
fizice (sau morale), dacă adversarul se dovedeşte a fi mai puternic. O altă traumă morală
sau fizică. Ce câştigi cu o astfel de strategie de ieşire din conflict? Nimic.

Dar există oare modalităţi mai eficiente de soluţionare a divergenţelor? S-a dovedit că orice
modalitate este eficientă, dacă este aplicată în situaţia corespunzătoare (adecvată).
Important este să determini cum vrei să închei situaţia respectivă, ce vei câştiga, ce vrei să
obţii.

Modalităţile de comportament în situaţiile de conflict pot fi următoarele:

o presiunea (insistenţa, constrângerea, agresivitatea, folosirea autorităţii, atingerea scopului

prin orice modalitate);
o retragerea (evitarea conflictului);
o supunerea (adaptarea, cedarea, refuzul de a lupta, renunţarea la interesele proprii);
o compromisul (cedări reciproce, căutarea căii de mijloc);
o colaborarea (luarea în consideraţie a intereselor reciproce şi găsirea unei soluţii reciproc
acceptabile).

E important să ştii: oricât de dificilă ar fi comunicarea cu o anumită persoană, întotdeauna

există o soluţie