Conceptul de discriminare

 
Discriminarea reprezintă cea mai generală și frecventă formă de diferențiere
întreindivizi cu scopul de a lua decizii cu privire la aceștia, și
care
 poate să se manifeste pe bazaunor factori legitimi (de exemplu, meritul sau
performanța potențială la locul de muncă).Carta ONU, semnată în 1945, fixează ca
obiectiv al Organizaţiei ONU (Art. 1

3)

 
,,promovarea şi încurajarea respectării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale
omului pentru toţi, fără deosebire de rasă, sex, limbă sau religie”
1
. Aceeaşi formulare este reluată înart. 55, în capitolul referitor la cooperarea
internaţională economică şi socială.Începând
cu
1948, Declarația Universală a
Drepturilor Omului constituie primul
instrument internațional care detaliază drepturile și libertățile individului, și
conține 30 dearticole cu referire la integritatea individului, drepturile și politicile
(libertatea de gândire,exprimare, religie, asociere și acces la procesul pol
itic), drepturi economice (dreptul la
angajare, educație, securitate socială, participare deplină în societate).
 
Făcând trimitere laCarta Națiunilor Unite, care încurajează respectul pentru
drepturile omului și pentru libertățile
 
fundamnetale ale omului
”fără distincție între rasă, sex, limbă sau religie”, Declarația proclamă că fiecare
este purtător de drepturi și libertăți, fără distincție de nici un fel
2
.Conform Articolului 1 din
 Declaraţia Universală a Drepturilor Omului
,, Toţi
oamenii se nasc liber
i şi egali în demnitate şi în drepturi”
3
, iar în Articolul 2 se prevede că,,Orice persoană este îndreptăţită la toate drepturile
şi libertăţile prevăzute în prezentaDeclaraţie, fără nici o deosebire, în special de
rasă, culoare, sex, limbă, religie, opinie politicăsau altă opinie, origine socială,
avere, naştere sau alt statut”. Faptul că noţiunea de,,discriminare ” nu este folosită
nici în Carta ONU, nici în Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, accentul
fiind pus pe egalitatea în drepturi, obligaţia de a nu discrimina esteimplicită.
1.2.
Definiții
 
Discriminarea, ca opus al echităţii, este definită ca fiind practica ilegală de a trata
mai puţin favorabil pe unii indivizi în comparaţie cu alţii, din cauza
că sunt diferiţi c
a
sex, rasă,
religie
4
etc.
Înseamnă a trata mai puțin favorabil un grup în comparație cu altul, pe un motiv
nejustificabil.
”A discrimina înseamnă a diferenţia sau a trata diferit două persoane sau două
situaţii,atunci când nu există o distincţie relevantă între acestea sau de a trata într 
-
o manieră identicăsituaţii care sunt în fapt diferite
5
”.
 
,,Frecvent discriminarea reprezintă un comportament negativ faţă de
indivizii membri
ai unui out-
group despre care avem prejudecăţi.”
6
 Prejudiciul creat este un mix de aspecte
cognitive (stereotipe în care credem),
afect(decizia de a nu accepta, de
a agrea un anumit grup) și aspecte de comportament (acțiuni carerezultă din
neagrearea acelui grup).
 
Este interesant de remarcat că prejudiciul cauzat este provine de la un grup, de
obicei
un grup de persoane are o atitudine negativă față de un alt grup. În mod tipic,
nu este o reacție
 
a unui individ față de un alt individ
.
Comportamentul discriminatoriu se manifestă ca urmarea stereotipurilor negative
și deciziilor pe care indivizii le au și le aplică față de alte grupuri
7
.
În sensul Convenţiei Împotriva Discriminării în Educaţie, adoptată de
Conferinţagenerală a UNESCO în 1960, discriminarea include ,,orice deosebire,
excludere, limitare sau preferinţă care, fiind bazată pe rasă,
 
culoare, sex, limbă, religie, opinie politică sau altfel deopinie, origine naţională sau
socială, condiţie economică sau descendenţă, are ca scop sau caefect anularea sau
împiedicarea egalităţii de tratament în domeniul educaţiei, şi îndeosebi

 a)
 
Lipsir
ea unei persoane sau a unui grup de persoane de accesul la educaţia de
orice tip sau la orice nivel

 b)
 
Limitarea oricărei persoane sau a oricărui grup de persoane la o educaţie de
nivel inferior

 c)
 
Sub rezerva dispoziţiilor art. 2 al Convenţiei

care prevede condiţiile pentrustabilirea de sisteme sau instituţii de educaţie
separate, publice sau private, în scopurireligioase sau lingvistice, atunci când sunt
permise într 
-un stat

, stabilirea sau menţinerea desisteme sau instituţii de educaţie s
eparate pentru unele persoane sau grupuri de persoane

 d)
 
Supunerea oricărei persoane sau grup de persoane la condiţii care
suntincompatibile cu demnitatea omului”
8
 
„....p
rin
discriminare
 
se înţelege orice
 
deosebire, excludere, restricţie sau preferinţă, pe
 
 bază de rasă,
 
naţionalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex,
orientare
sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă,
 
infectare HIV sau apartenenţă la ocategorie defavorizată, care are ca
 
scop sau efect restrângerea ori înlăturarea recunoaşterii,folosinţei sau
 
exercitării, în condiţii de egalitate, a drepturilor omului şi a libertăţilor 
 
fundamentale ori a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic,
 
economic, social şicultural sau în orice alte domenii ale vieţii publice.”
 
Sursa: Art.2 alin.(1) din Ordonanţa Guvernului nr. 137 din 31 august 2000 privind
prevenireaşi sancţionarea tuturor formelor de discriminare (republicată)
 
„...S 
unt discriminatorii, potrivit prezentei ordonan
 ț 
e, prevederile, criteriile sau practicileaparent neutre care dezavantajeaz
ă
anumite persoane, pe baza criteriilor prevazute la alin.
7
Kathy Daniels, Lynda Macdonald,
 Equality, diversity and discrimination: a student text 
, London : CharteredInstitute of Personnel and Development, 2005, 2
8
Ion Diaconu,
 Discriminarea rasială,
Editura Lumina Lex
, Bucureşti, 2005, p. 25
 1), fa

 ță
de alte persoane,
î 
n afara cazului
î 
n care aceste prevederi, criterii sau practici sunt  justificate obiectiv de un scop
legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate
 ș
inecesare
”
.
Sursa: Ordonan
ț
a nr. 77/2003 pentru modificarea
ș
i completarea Ordonan
ț
ei Guvernului nr.137/2000 Ordonan
ț
a nr. 77/2003 pentru modificarea
ș
i completarea Ordonan
ț
ei Guvernuluinr. 137/2000 , art.2
alin.1 şi 2. Monitorul Oficial nr. 619 din 30 august 2003
 
.
Cauzele discriminărilor
 
Pentru a înţelege cauzele
 
discriminărilor este important să avem în vedere modul
 
încare prejudecăţile şi stereotipurile generează comportamente discriminatorii şi
măsura în care practicile şi alte acţiuni care nu sunt motivate de prejudecăţi pot
genera discriminare
11
.
Prejudecăţile se referă la un ansamblu de ipoteze negative şi / sau resentimentele
faţăde un grup de oameni. Aceste ipoteze şi opinii reprezintă de obicei defecte sau
generalizareaunor atitudini negative rigide şi inflexibile.O modalitate de descriere
a prejudecăţilor constă în a înţelege semnificaţia
stereotipurilor 
negative, a sentimentelor negative şi a modelelor comportamentale
care vizează păstrareaunei distanţe sociale faţă de membrii grupului pentru care
există prejudecăţi.
-
 
Stereotipurile negative
. Stereotipurile sunt imagini mentale standardizate deţinute î
n
comun de către membrii unui grup despre un alt grup sau fenomen.
Stereotipurilereprezintă de obicei opinii foarte simplificate şi excesiv de
generalizate.
 
Acestecaracteristici percepute sunt aplicate pentru fiecare membru al grupului.
Stereotipurilepo
t fi generate de cultură, de modul în care oamenii socializează, de unele diferenţe
inter-
grupuri (de exemplu, culturale şi socio
-
economice) precum şi de
unele prejudecăţi cognitive rezultate din procesul de diferenţiere foarte puternică în
tre
grupuri de persoane.-
 
Sentimente negative
. Sentimentele negative pot avea ca rezultat evaluări negative alestereotipurilor pe
care o persoană le realizează în legătură cu un anumit grup.
-
 
 Modele comportamentale
 
care vizează păstrarea unei distanţe sociale, concretizate înabsenţa voluntară a
contactelor cu membrii grupului faţă de care există prejudecăţi.Aceste trei
componente se consolidează reciproc formând o atitudine de prejudecăţi.Relevanţa
fiecăruia dintre aceşti factori variază de la o persoană la alta şi de la o situaţie
laalta. În general, sentimentele negative duc la distanţă socială (evitarea
contactelor), care, larândul lor creează spaţiul necesar pentru întreţinerea
stereotipurilor şi întărirea sentimentelor 
negative.
 
1.4. Efectele negative ale disc
riminării
 
Discriminarea poate avea un impact negativ semnificativ asupra victimelor
vizândstarea socială şi economică, bunăstarea şi sănătatea. Experienţele privind
actele dediscriminare au dus la concluzia că acestea pot fi asociate la nivel
individual
, prin prisma
efectelor, cu simptome legate de stres şi depresie. Discriminarea nu are un efect
ameninţărilor doar asupra victimelor, ci şi asupra întregii societăţi în general,
ducând la disfuncţionalităţieconomice, la denaturarea concurenţei între firme
 
şi la subminarea coeziunii sociale
12
.
Oamenii care au experienţa umilitoare a discriminării sunt afectaţi într 
-o multitudine
de forme şi, de regulă, nu doresc să abordeze aceste probleme în public. Chiar dacă
pentru
unele persoane discriminarea a devenit
o experienţa de zi cu zi, ele nu sunt dispuse să iaunele măsuri, cum ar fi de
exemplu să depună plângeri la organismele statului.
 
Faptul că victimele discriminării nu sunt dispuse să acţioneze în justiţie nu
înseamnăcă experienţa lor nu le va afecta comportamentul. Un comportament tipic
de răspuns ladiferite forme de discriminare constă în adoptarea unei strategii de
evitare prin care persoanaîn cauză încearcă, cu buna ştiinţa sau nu, să evite
situaţiile în care ar putea exista riscul de a fi
discrimin
aţi. De exemplu, o persoană care adoptă o astfel de strategie va solicita numai
locuride muncă pentru care există în general o concurenţă mai mică, mai prost
plătite. Acesterestricţii auto
-
impuse pot fi "eficiente" în diminuarea probabilităţii de a fi di
scriminat, dar
limitează în mod sever şansele acestora de a se realiza.
 
De asemenea, oameni care nu au experienţă în sine de discriminare, dar care
suntconştienţi de existenţa discriminării larg răspândite împotriva membrilor lor de
grup, pot deasemenea să se angajeze în astfel de strategii de evitare, devenind mai
puţin preocupaţi deobţinerea unor abilităţi sau de achiziţionarea cunoştinţelor. Din
aceste considerente,discriminarea limitează şansele de realizare, perpetuează
prejudecăţile şi susţin disparităţilesociale şi economice.
La nivel social, discriminarea generea
ză un cerc vicios în care diferite forme dediscriminare duc la acumularea de situaţii
de dezavantajare a unor grupuri de către altele, la
 
sporirea distanţei sociale între indivizi, la întărirea stereotipurilor negative, ceea ce
contribuiela creşterea pe mai departe a probabilităţii de discriminare.
 
Analiza formelor concrete de discriminare în funcţie de sfera de cuprindere
esteredată în
Tabelul 1.1.
Tabelul 1.1. Efectele
negative ale discriminării
 Sfera decuprindereForme concrete
A.La nivelindividual
•
 
Performanţe scăzute
 
•
 
Lipsa motivaţiei;•
 
Satisfacţie profesionalăscăzută
 
•
 
Neimplicarea
•
 
Sentimente de vinovăţie
 
•
 
Diminuarea încrederii în sine
 
•
 
 Neintegrarea în grupul de
lucru
•
 
Părăsirea organizaţiei
 B.La nivelulgrupului
•
 
Comunicare
deficitară şi
individualism
•
 
Apariţia situaţiilor 
conflictuale
•
 
Încurajarea stereotipurilor 
 
•
 
Competiţie neproductivă
 
•
 
Productivitate / eficienţădiminuată
 
•
 
Slabă dezvoltare şi/sau
nematurizarea grupuluiC.La nivelulcompaniei
•
 
Fluctuaţie crescută şicreşterea
costurilor de
recrutare şi integrare
 
•
 
Segregarea în interiorulorganizaţiei
 
•
 
Pierderea talentelor
•
 
Imagine negativă aorganizaţiei (stigmatul)
 
•
 
Accesul dificil la resurse decalitateD.La nivelul
comunităţii
 
•
 
 Neintegrarea pe piaţa
muncii a persoanelor cu
dizabilităţi, a persoanelor de etnie romă etc.
 
•
 
Costuri mari pentruacoperirea serviciilorsociale de suport al
 persoanelor neintegrate în•
 
Costuri mari pentruacoperirea serviciilor de
sănătate
 
•
 
Costuri mari ale proiectelor
care promovează diversitatea
 
•
 
Menţinerea atitudinilor discriminatorii şi astigmatizării
 
 
2
Capitolul I. Discriminarea
1.1. Scurt istoric
Europa este le
agănul unei mari diversități de tradiții și culturi. Prăbuș
irea "cortinei defier", care în anii '80, a c
ondus la întâlnirea dintre Est și Vest, împreună cu suprimarea aproapetotală a
controlului la graniț
ele dintre statele membre ale Uniunii Europene, vor face - cu timpul -
această
diversitate din ce în
ce mai pregnantă.
 
Prin intermediul societăț
ii deschise, animate de un
spirit tolerant, această
var 
ietate de culturi va continua să se transforme într 
-
o mare bogăție
spiritual
ă
pentru popoarele Europei.Pe parcursul istoriei sa
le, Europa a traversat experiența multor amenințări la adresacoexistenței tradițiilor
și culturilor. Persecuț
iile religioase din secolele al XVI-
lea ș
i al XVII-lea, pogromurile îndreptate împotriva evre
ilor în toată
Euro
 pa, exterminarea în lagăre de concentrarea evreilor, ț
igani
lor, a persoanelor handicapate ș
i a homosexualilor în timpul celui de-al doileaR 
ăzboi Mondial și, mai recent, ororile "purifică
rii etnice" din fosta Iugoslavie, constituie uneledintre cele mai g
rave exemple de intoleranță
.
Culoarea, misterul și infinita splendoare a vieții sunt date de faptul că grupurile
deoameni diferă între ele în privința obiceiurilor, modului de viață, credinț
ei, culorii pielii, modul
de a se îmbrăca și aș
a mai departe. Acest "alt fel
de a fi" al diverselor comunități poate să fie,desigur, acceptat cu înțelegere și
toleranță drept un lucru care îmbogățește viața, poate să fieonorat și respectat,
poate să
fie, chiar, un prilej de bucurie.
1.2. Noțiune
 
Principiul egalităţii, conform căruia toate fiinţele umane au drepturi egale şi ar
trebuitratate egal pentru că dispun de demnitate umană, stă la baza noţiunii de
drepturi ale omului şi îşigăseşte realizare în funcţie de demnitatea inerentă fiecărui
individ. Însă acest principiu natural alegalităţii nu a fost asigurat niciodată pe
deplin tuturor fiinţelor umane, nici în trecut, nici în
 prezent. Inegalitatea apare aproape în orice societate, iar discriminarea nu este un 
produs al
contemporaneităţii.