36.

Esenţa şi misiunile controlului In organele APC

Potrivit Profesorului Alexandru Negoiţă, „ca orice sistem organizat, administraţia publică realizează ea înseşi o vastă activitate de
control asupra felului cum sunt îndeplinite sarcinile ce revin diferitelor organe ale administraţiei publice".
în administraţia publică pot fi utilizate câteva metode ale controlului:
• Controlul preventiv - constă în începerea procedurii de control înainte de începerea activităţii de bază.
• Controlul curent (concomitent) - constă în desfăşurarea activităţii de control concomitent cu activitatea de
bază.
• Controlul posterior (ulterior) - cel care începe după activitatea de bază.
Controlul mai poate fi prevăzut, când nu se urmăreşte atât descoperirea erorilor din activitatea unui organ al administraţiei publice,
cât analiza aprofundată a activităţii lui. Opusul său este numit control inopinat, care urmăreşte scopul să scoată în relief deficienţele
organului verificat.
în dependenţă de faptul cine înfăptuieşte controlul se distinge controlul extern efectuat de un organ din afara sistemului administraţiei
publice şi controlul intern efectuat- în interiorul sistemului dat, în care un organ al administraţiei publice situat ierarhic superior
controlează un organ ierarhic inferior. Putem menţiona şi controlul unilateral (fară participarea celui controlat în vederea expunerii
propriei sale poziţii) sau în contradictoriu-, controlul individual (efectuat de un singur controlor) şi colegial (efectuat de o echipă).'
în sistemul de control al Republicii Moldova se utilizează toate aceste metode de control.

Misiunile principale şi cerinţele înaintate faţă de control

Potrivit autorului Mihai T. Oroveanu „Misiunea principală a controlului constă în verificarea nemijlocită dacă şi cum se
îndeplinesc deciziile administrative."2 Totodată, autorul în cauză evidenţiază şi alte misiuni ale controlului, pe care le expunem în
continuare.
Prima misiune a controlului administrativ constă în a verifica dacă sunt utilizate toate mijloacele juridico- organizatorice de care
dispun organele administraţiei publice pentru îndeplinirea funcţiilor exercitate şi dacă sarcinile îndeplinite se realizează într-un cadru
democratic. în legătură cu aceasta, controlul realizează descoperirea şi scoaterea în evidenţă a celor mai adecvate metode de lucru utilizate
în organele administraţiei publice, spre a fi generalizate, precum şi de a stabili cauzele care frânează activitatea lor şi a propune măsuri
pentru înlăturarea acestora.
A doua misiune a controlului administrativ constă în a colabora la procesul decizional. în acest scop controlul contribuie la
verificarea nemijlocită a îndeplinirii deciziilor organelor administraţiei publice. în caz de necesitate, controlul mai urmăreşte şi corectarea
deciziilor organelor administraţiei publice, aducerea lor în concordanţă cu realităţile sociale care se află în continuă mişcare.
A treia misiune a controlului administrativ constă în a cunoaşte exact calitatea personalului ce activează în organele administraţiei
publice în scopul aprecierii aptitudinilor şi posibilităţilor acestuia şi a unei optime plasări a funcţionarilor publici în câmpul muncii. în
temeiul constatărilor controlului, conducerea poate proceda la o altă organizare a activităţii personalului, la promovarea funcţionarilor de
valoare, întreprinde măsuri adecvate faţă de aceia care nu-şi îndeplinesc sarcinile ce stau în faţa lor.
în ceea ce priveşte cerinţele faţă de control, majoritatea autorilor le menţionează pe următoarele:
1. Participarea înseşi a conducătorilor organelor administraţiei publice şi subdiviziunilor lor la procesul de
control.
2. Efectuarea operativă a controlului de către un personal temeinic pregătit profesional.
3. Propunerea de soluţii de corectare a situaţiei în caz de descoperire a deficienţelor. Nu trebuie să limităm rolul controlului
la constatarea unor eventuale erori sau abuzuri.
4. Efectuarea sistematică a controlului. Un astfel de control oferă posibilitate conducerii organelor administraţiei publice să
ia măsurile de rigoare înainte ca deficienţele să se amplifice, generând efecte negative.
5. Efectuarea controlului în mod organizat. Aceasta presupune, că înainte de începerea controlului este necesar să se
examineze toate materialele referitoare ia activitatea ce urmează a fi verificată, inclusiv actele normative în vigoare.
6. Coordonarea acţiunilor organelor care exercită controlul, astfel încât să se controleze în acelaşi timp mai multe sectoare de
activitate.
7. Implementarea concretă a recomandărilor celui ce controlează.

Sistemul organelor speciale de control, funcţiile lor în sfera autorităţilor

administraţiei publice centrale
Controlul extern se efectuează atît de organele centrale de specialitate din cadrul administraţiei
publice, cît si de organe înfiinţate special pentru a efectua controlul în anumite domenii sau probleme,
adică este vorba de un control specializat.
Pentru exercitarea controlului specializat statul antrenează organele sale centrale de specialitate,
şi anume:
 - controlul sanitar este efectuat de serviciile şi subdiviziunile organului central de
specialitate în medicină;
- controlul veterinar se exercită prin intermediul organelor centrale de specialitate ale
administraţiei publice în domeniul medicinii veterinare, ale serviciilor teritoriale ale
acestor organe, precum şi prin intermediul persoanelor fizice şi juridice investite cu acest
drept;
- controlul ecologic este efectuat de organele centrale de specialitate ale
administraţiei publice, prin secţiile şi subdiviziunile teritoriale ale acestora, precum şi
prin intermediul organizaţiilor obşteşti;
- controlul financiar este efectuat de organele centrale de specialitate în domeniul
finanţelor;
- controlul protecţiei muncii este efectuat de organele respective ale administraţiei
publice centrale de specialitate şi de subdiviziunile acestora;
- controlul antiincendiar este exercitat de serviciile de pompieri la toate nivelele;
- controlul vamal ţine de resortul organelor vamale la intrarea şi ieşirea din ţară.
Un rol deosebit în realizarea controlului specializat îi revine Parlamentului, prin
intermediul comisiilor sale specializate sau prin intermediul Curţii de Conturi.
Curtea de Conturi este un organ suprem de control specializat, înfiinţat de Parlament. Ea este
autonomă în activitatea sa, exercită controlul tuturor organelor de control din ţară şi coordonează
activitatea acestora în caz de necesitate.
 45. Controlul obştesc, rolul şi locul lui în sistemul de control al activităţii autorităţilor
administraţiei publice centrale.
O parte componentă a controlului exterior a autorităţilor administraţiei publice îl constituie şi
controlul obştesc.
In conformitate cu art. 39 al Constituţiei Republicii Moldova cetăţenii au dreptul să participe la
administrarea treburilor publice nemijlocit, precum şi prin reprezentanţii lor. Atît teoretic cît şi practic
aceasta presupune controlul obştesc asupra organelor administraţiei publice şi funcţionarilor publici.
Subiecţii controlului obştesc sînt: partidele politice, uniunile profesionale, organizaţiile
cooperatiste şi de tineret, colectivele de muncă cît şi cetăţenii ca persoane particulare.
Toţi aceşti subiecţi de control reprezintă organizaţiile obşteşti, dar nu statul. Deci, competenţele
lor de control nu sînt împuterniciri de autoritate a puterii, dar au doar o influenţă obştească, exprimată
prin luarea anumitor măsuri de influenţă asupra activităţii autorităţilor administraţiei publice.
In efectuarea controlului obştesc un rol deosebit le revine sindicatelor. Ele controlează
respectarea de către autorităţile administraţiei publice, de către administraţiile organizaţiilor şi
întreprinderilor a legislaţiei muncii şi sînt în drept să ceară înlăturarea neajunsurilor depistate.
Sindicatele pot apăra interesele membrilor lor chiar şi în şedinţa de judecată.
In aceiaşi mod sînt exercitate funcţiile de control şi de celelalte organizaţii obşteşti.
 8. Controlul extern al autorităţilor administraţiei publice centrale
Controlul extern al autorităţilor administraţiei publice centrale se efectuează din partea organului legislativ - Parlamentului, din
partea Preşedintelui Republicii Moldova şi din partea organelor judiciare. Din aceeaşi categorie de control face parte şi controlul
obştesc.
Scopurile controlului extern al autorităţilor administraţiei publice centrale constă în verificarea respectării legilor de către
aceste autorităţi şi de funcţionarii publici angajaţi. El se bazează pe principiile: legalităţii, obiectivităţii, independenţei, publicităţii,
nedivulgării tainelor.
Să examinăm în continuare formele exercitării controlului parlamentar asupra executivului şi administraţiei publice
centrale.
Controlul parlamentar asupra Guvernului şi administraţiei publice este un control atotcuprinzător, în sensul că el are influenţă
asupra tuturor actelor şi faptelor săvîrşite, de la învestitură şi pînă la demitere.
Acest control este preponderent politic şi sursa de legitimitate este însuşi sistemul democratic al societăţii.
Controlul parlamentar în raport cu Guvernul şi administraţia publică cunoaşte mai multe modalităţi.
Informarea deputaţilor reprezintă o modalitate a exercitării controlului parlamentar. Informarea poate fi prezentată întregului
Parlament, comisiilor parlamentare sau unor deputaţi aparte. în faţa întregului Parlament se prezintă aşa informaţii ca rapoarte şi
declaraţii cu privire la programul de activitate a Guvernului,' informaţii cu privire la proiecţie de legi propuse spre examinare
Parlamentului de către Guvern.
Comisiile parlamentare pot fi informate de membrii Guvernului oricînd prin participarea lor sau a reprezentanţilor
administraţiei publice la lucrările acestor comisii.
întrebările adresate de Parlament Guvernului şi fiecărui membru al acestuia e prevăzut de art. 105(1) al Constituţiei care
constată obligaţia acestora de a răspunde întrebărilor formulate de deputaţi.
Interpelarea reprezintă o cerere adresată Guvernului de un grup parlamentar, de unul sau mai mulţi deputaţi prin care se solicită
explicaţii asupra politicii Guvernului în probleme importante ale activităţii sale.
Anchetele parlamentare de asemenea sînt o modalitate de control parlamentar a Guvernului şi a administraţiei publice.
Comisiile de anchetă sînt înfiinţate de Parlament pentru, examinarea unor probleme care apar pe parcursul activităţii Parlamentului.
Controlul din partea Preşedintelui Republicii Moldova este o parte componentă a controlului extern al autorităţilor administraţiei
publice.
Competenţele de control ale Preşedintelui Republicii Moldova în sfera autorităţilor administraţiei publice sînt exprimate, în
primul rînd, prin faptul că, fiind şef al statului, Preşedintele Republicii Moldova participă la determinarea direcţiilor principale ale
politicii interne şi externe, a cărei traducere în viaţă se pune pe seama autorităţilor administraţiei publice.
în al doilea rînd, Preşedintele Republicii Moldova îndeplineşte funcţii de control participînd la formarea Guvernului, la
numirea în diferite funcţii publice.
în ai treilea rînd, Preşedintele Republicii Moldova are posibilitate să efectueze controlul curent prin dreptul de a consulta
Guvernul cît şi prin dreptul de participare la şedinţele Guvernului şi de prezidare a lor.
în al patrulea rînd, Preşedintele Republicii Moldova efectuează controlul permanent al legalităţii actelor emise de organele
administraţiei publice folosindu-se de dreptul suspendării actelor Guvernului, ce contravin legislaţiei pînă la adoptarea hotărîrii
definitive a Curţii Constituţionale.
încă o parte componentă a controlului exterior al autorităţilor administraţiei publice îl constituie controlul judiciar.
Puterea judecătorească este un element important al statului bazat pe drept. Fiind puternică şi independentă ea este garantul
activităţii celorlalte ramuri ale puterii - legislativă şi executivă.
Să analizăm în continuare care sînt formele controlului judiciar în sfera puterii executive şi autorităţilor administraţiei publice.
Atribuţiile de control ale Curţii Constituţionale în această sferă reies din art. 125 al Constituţiei, care prevede, de rînd cu altele,
şi exercitarea controlului constituţionalităţii decretelor Preşedintelui Republicii Moldova, hotărîrilor şi dispoziţiilor Guvernului.
A doua modalitate de exercitare a controlului de Curtea Constituţională în sfera puterii executive şi administraţiei publice
constă în faptul că în conformitate cu art.9 al Legii cu privire la Curtea Constituţională autorităţile publice, deci şi autorităţile
administraţiei publice sînt obligate să prezinte în termen de 15 zile documentele şi actele pe care le deţin, cerute de Curtea
Constituţională pentru exercitarea atribuţiilor sale.
Efectuarea controlului din partea organelor judiciare de competenţă generală îşi are particularităţile sale. Sarcina principală a
acestor judecătorii este examinarea dosarelor penale, administrative, civile şi altele. Funcţia de control se înfăptuieşte de ele nu aparte,
dar în cadrul examinării acestor dosare.
O parte componentă ă controlului exterior a autorităţilor administraţiei publice îl constituie şi controlul obştesc.
în conformitate cu art. 39 al Constituţiei Republicii Moldova cetăţenii au dreptul să participe la administrarea treburilor publice
nemijlocit, precum şi prin reprezentanţii lor. Atît teoretic cît şi practic aceasta presupune controlul obştesc asupra organelor
administraţiei publice şi funcţionarilor publici.
Subiecţii controlului obştesc sînt: partidele politice, uniunile profesionale, organizaţiile cooperatiste şi de tineret, colectivele de
muncă cît şi cetăţenii ca persoane particulare.
în efectuarea controlului obştesc un rol deosebit le revine sindicatelor. Ele controlează respectarea de către autorităţi le
administraţiei publice, de către administraţiile organizaţiilor şi întreprinderilor a legislaţiei muncii şi sînt în drept să ceară înlăturarea
neajunsurilor depistate. Sindicatele pot apăra interesele membrilor lor chiar şi în şedinţa de judecată.
Forme şi metode de control în sfera administraţiei publice centrale.
Orice segment al activităţii organelor administraţiei publice face obiectul unei aprecieri a controlului. Controlul
poate fi efectuat asupra organizării resurselor umane, materiale, financiare a organelor administraţiei publice, cît şi asupra
activităţii generale a lor.
 In ştiinţa administraţiei sînt cunoscute trei forme principale de control: controlul politic, controlul administrativ şi
controlul jurisdicţional. Toate aceste forme de control constituie controlul de stat şi sînt realizate de organele legislative,
administrative şi judecătoreşti.
Controlul politic este realizat de organul legislativ al statului şi după natura lui este extern, suprem şi general
asupra activităţii organelor administraţiei publice. Acest control este exercitat asupra tuturor organelor administraţiei
publice, a întregii activităţi, a lor în problemele legalităţii si oportunităţii actelor normative emise.
Controlul administrativ este realizat de organele administraţiei publice în conformitate cu subordonarea ierarhică
şi se exercită asupra actelor şi faptelor administrative efectuate de subordonaţi, analizîndu-se legalitatea şi oportunitatea
deciziilor şi măsurilor luate de aceştia prin examinarea dărilor de seamă despre activitatea organului (funcţionarului)
respectiv, verificarea îndeplinirii obligaţiilor funcţionale; expertiza anumitor direcţii de activitate, supravegherea activităţii
organului controlat, studierea candidaturilor pentru ocuparea posturilor vacante; examinarea plîngerilor şi cererilor
cetăţenilor ş.a.
Controlul judecătoresc este realizat de organele judiciare şi constă în verificarea legalităţii actelor emise de
organele administraţiei publice, dar nu şi a oportunităţii lor.
In afară de controlul de stat mai există şi controlul obştesc, care este realizat de organizaţiile şi formaţiunile social-
politice, profesionale cît şi de cetăţeni.
într-o strînsă legătură cu formele de control sînt şi metodele de realizare a lui. în dependenţă de faptul la care etapă
se desfăşoară controlul se disting mai multe metode de control: preventiv (prealabil), curent (concomitent), ulterior
(posterior).
Controlul mai poate fi prevăzut, cînd nu se urmăreşte atît descoperirea erorilor din activitatea unui organ al
administraţiei publice, cît analiza aprofundată a activităţii lui, şi inopinat, care urmăreşte scopul să scoată în relief
deficienţele organului verificat.
In dependenţă de faptul cine înfăptuieşte controlul se distinge controlul extern efectuat de un organ din afara
sistemului (în cazul de faţă din afara organelor administraţiei publice) şi controlul intern efectuat înăuntrul sistemului,
adică de către un organ al administraţiei publice situat ierarhic superior faţă de un organ ai administraţiei publice situat
ierarhic inferior.
Prin hotărîrea nr.l89-XIII din 19 iulie 1994 Parlamentul Republicii Moldova a adoptat Concepţia controlului de
stat în Republica Moldova. Conform ei principalele obiective ale controlului de stat sînt:
• controlul asupra respectării legilor Republicii Moldova, hotărîrilor Parlamentului, decretelor Preşedintelui
Republicii Moldova, hotărîrilor şi dispoziţiilor Guvernului, altor acte normative ce ţin de reglementarea relaţiilor
social-economice.
• controlul asupra executării bugetului de stat, plăţii impozitelor, activităţii economico-financiare, formării
şi stingerii datoriilor publice.
Controlul de stat se exercită de următorii subiecţi:
1. Parlament - prin intermediul Curţii de Conturi, care a fost instituită în baza Departamentului controlului de stat;
2. Guvern - prin intermediul: Departamentului Controlului Financiar şi de Revizie, Serviciului fiscal de stat de pe
lîngă Ministerul finanţelor; Departamentului controlului vamal;
3. Firme de audit care se creează în baza unor legi respective..
Organul suprem al controlului de stat este Curtea de Conturi, instituită de către Parlament şi care, în conformitate cu
Constituţia, îşi exercită funcţiile independent.
Obiecte ale controlului de stat pot fi organele puterii de stat şi administraţiei de stat (centrale), organele
administraţiei publice locale, persoane fizice şi juridice care desfăşoară activitate economico-financiară pe teritoriul ţării
precum şi unităţile de stat ale Republicii Moldova ce funcţionează în străinătate. După cum vedem, autorităţile
administraţiei publice centrale şi locale sînt obiecte ale controlului de stat. Aceasta înseamnă că întreaga activitate
organizatorică, economică şi financiară a lor sînt supuse controlului.