Managementul Sustenabil al Organizației Nonprofit

Cultura organizației: grupuri formale și informale

Grupul formal
Grupul formal într-o organizație este acel grup creat în mod conștient pentru a
îndeplini scopuri organizaționale. Într-un grup formal se interacționează pe baza poziției oficiale
pe care o au indivizii în organizație, membrii grupului sunt orientați spre îndeplinirea sarcinilor
și activitățile lor contribuie direct la scopul organizației.

Structura acestui grup definește explicit: pozițiile, rolurile, autoritatea și responsabilitatea
asociată unei poziții, relațiile de subordonare intre poziții. Grupul formal are și un lider formal,
cel investit cu autoritatea de a conduce grupul.

În grupul formal comunicarea se desfășoară pe canalele formale - bine definite - urmând
structura de autoritate. Mecanismele de control sunt regulile și regulamentele oficiale, care
spun în ce condiții poate fi sancționată sau recompensată o persoană. Aceste regulamente sunt
scrise și, se presupune, cunoscute de toți membrii grupului. Structura formală este redată cel
mai bine de organigramă.

Grupul informal
Grupul informal este acel grup în care membrii interacționează pe baza relațiilor interpersonale
și nu a poziției din cadrul organizației. Prin grupul informal membrii organizației își satisfac
nevoile sociale, de afiliere, prietenie, ca și nevoile de stimă și respect. Dacă grupurile formale
există pentru a satisface nevoile organizației, grupurile informale există pentru satisfacerea
nevoilor individului din organizație. Astfel, ambele categorii de grupuri coexistă într-o
organizație.

Structura grupului informal rezultă în urma interacțiunilor libere dintre persoane (și nu poziții,
ca în grupul formal). Structura informală este redată cel mai bine de sociogramă1. Liderul
informal al grupului este desemnat de membri pe baza caracteristicilor sale personale și nu a
autorității oficiale, de aceea liderul informal poate fi sau nu una și aceeași persoană cu liderul
formal.

Comunicarea în grupul informal este puțin structurată, nu este preferat un anumit canal de
comunicare. Conținutul comunicării informale beneficiază de interpretarea informațiilor de
către persoane cu o poziție privilegiată în ierarhia informală, aceștia fiind liderii de opinie. De
asemenea, comunicarea informală se bazează și pe așa-numitele "noduri" - persoane care fac
ca informația să circule între persoane și grupuri.

1
Graficul relațiilor de atracție/respingere între membrii grupului.

Proiect finanțat prin granturile SEE 2009 – 2014, în cadrul Fondului ONG în România. Conţinutul acestui document nu reprezintă în mod necesar poziţia oficială a granturilor SEE 2009-2014. Întreaga răspundere
asupra corectitudinii şi coerenţei informaţiilor prezentate revine iniţiatorilor. Pentru informaţii oficiale despre granturile SEE şi norvegiene accesaţi www.eeagrants.org.
 Managementul Sustenabil al Organizației Nonprofit



Mecanismele de control din grupul informal sunt sancțiunile sociale - mai puțin explicite:
excluderea de la activitățile grupului, "ocolirea" persoanei în rețeaua de comunicare etc.
Regulile grupului informal sunt cunoscute numai de membrii săi, ceilalți nu au acces la ele decât
prin reflectarea lor în activitățile cotidiene.

Dinamica grupului informal este legată de interacțiunile spontane între membrii săi, de aceea
viața sa poate fi mult mai scurtă, dar și mai tumultoasă decât a grupului formal. Prin
intermediul grupului informal indivizii se pot manifesta în organizație ca persoane umane,
implicate și emoțional în organizație și nu doar limitați la capacitatea lor de muncă. Este ceea ce
dă organizației echilibru și membrilor organizației o "supapă".

Ce legătură au grupul formal și cel informal cu cultura organizației? Cultura organizației poate fi
văzută ca un "adeziv" care leagă partea formală de cea informală a organizației.




Bibliografie selectivă:
Harold Kerzner: "Strategic Planning for Project Management Using a Project Management
Maturity Model", John Wiley & Sons, New York, 2001
Roger Harrison: "Diagnosing Organizational Culture, Trainer’s Manual", Jossey-Bass Publishers,
San Francisco, California, 1993

Proiect finanțat prin granturile SEE 2009 – 2014, în cadrul Fondului ONG în România. Conţinutul acestui document nu reprezintă în mod necesar poziţia oficială a granturilor SEE 2009-2014. Întreaga răspundere
asupra corectitudinii şi coerenţei informaţiilor prezentate revine iniţiatorilor. Pentru informaţii oficiale despre granturile SEE şi norvegiene accesaţi www.eeagrants.org.