Sunteți pe pagina 1din 145

Dr.

I.

OGRADA

BOLllE $I DANNATOWll ALBllEbOP

Edijia a Ill-a (revizuifii ~i

actualizatii)

Asociafia Creadtorilor de Albine din Repnblica Socialist4 Romlnia

BUCUREqTI,

1986

CUVfNT INAINTE

Orientarea ciitre o apiculturd intensivbi, in milsurd sti asigure

produse apicole in cantitiiti tot mi mari, impune degrevarea farniliilor

tot ce le impiedicd sd se dezvolte 9 sii lucreze la capacitatea Faptul cd pi la aceste vietuitoare se intilnesc o serie de boli

care le redztc potentialul productiv a obligat speciali~tii sd-gi indrepte mai mult atentia spre problemele de patologie apicolii. Pe aceastd linie tara noastrii ~i-aadus o contributie importantti, atit direct, prin reali- zdrile laboriosului Institut de cercetiiri pentru opiculturii, cit gi indirect, prin simpozioanele (la Merelbeke pentru nosemozii, la Sofia gi Lunz am See pentru varroozd) organizate de pregedintele APIMONDIEI. Aceste progrese se cer ins6 valorificate cit mai deplin, in care scop este necesar ca ele sii fie popularizate in masa apicultorilor, sd fie imbriicate intr-un limbaj care sii le confere o cit mai largd accesibilitate, sd fie transpuse in recomandiiri utile.

Lucrarea de fa@ indeplinegte aceste deziderate gi nu numai atit.

de albine de lor maximd.

Om de ~tiintd.yi apicultor totodatii, autorul reu$e$te sd aduci? o valoroasbi contributie la actualizarea literaturii autohtone de specialitate, trecind

prin filtrul experientei proprii cele mai

apiirute in publicafiile de peste hotare $i adaptZnd principiile generale terapeutico-profilactice atit la conditiile - cu totul speciale - ale api- culturii moderne, cit gi la cele ale familiei de albine, ca organism social cu razd mare de deplasare. Datoriffi acestei contribufii, descrierea diver- selor boli ale albinelor ciftigli in continut, tematica se imbogdtegte cu unele capitole de mare actualitate (intiirirea rezistentei naturale a mate- rialului biologic apicol, utilizarea rational6 a medicamentelor, folosirea

I plantelor medicinale in combaterea bolilor la albine, legislatia apicold etc.), intregul ansamblu de elemente ce concurii la asigurarea sdnfitdtii albinelor fiind prezentat de o manier6 practicd $i realists. Este deci o lucrare vastd, scrisd pentru omul iscoditor a1 tainelor albinelor, in care atit eel ce vrea mai mult cit gi eel ce vrea sll riirninti

dour cu esentialul giise~tece-i trebuie. De aceea apreciez cil ea va con- stitui un ajutor pretios in activitatea medicilor veterinari, inginerilor tootehni.yti 8i tuturor celor care se ocupii cu apicultura in tara noastrd.

importante ~i rnai noi rnateriale

.-k/-

Dr. GAVRILA POPA

Prorector a1 Institutului Wonomie Bucuregti

INTRODUCERE

Apicultura actual5 se practicii Pn conditiuni diferite gi, de ce n-am spune-o, rnai dificile decit fn trecut. Nurniirul familiilor de albine a crescut, stupinele mici cedeazii locul stupinelor mari de tip industrial, flora spontan5 a fost inlocuit2 prin masive melifere distantate fntre ele in timp ~i spatiu, notiunea de rentabilitate apicoI3 este din zi in zi rnai strins legat5 de stupiiritul pastoral, f2rA s5 rnai vorbim de chirnizarea

agriculturii, care qi ea igi pune

arnprenta asupra stupilritului de azi.

De notat ins2, c2 noile conditii fn care se practicil apicultura au produs mutatii importante $i Pn patologia apicolh, ultimii 15 ani fiind caracterizati prin cea rnai accentuatg evolutie din acest punct de vedere. Pozitiv a fost faptul cil prin utilizarea antibioticelor cu spectru larg de actiune bolile bacteriene gi virotice au retrocedat mult b ierarhia gra- vititii, combaterea lor nemaifiind o problem5. Ca mare, unele din acestea au fost scoase din grupa bolilor supuse restrictiilor sanitar-vete- rinare (puietul Sn sac), iar la altele - loca americanil, loca europeaniI- perioada de carantinil s-a redus de la un an la 60 gi, respectiv, la 30 de zile. In schimb, tot fn ultimul timp s-a inregistrat o exacerbare a bolilor micotice qi parazitare. Cantonat5 mult tirnp in apusul Europei, ascosferoza (puietul vAros) s-a exths de o maniera spectaculoas2, atlt fn riishitul acestui continent, cf t $i pe continentul american, semnalhdu-$i pre- zenta h toate stupinele din zonele nou afectate. Nosemoza, deqi tinut5 fn gah ca manifessri clinice cu ajutorul furnagilinei, a fost depistat5 sub form5 latent3 h toate tirile cu apiculturii dezvoltat3 fntr-un pro- cent deosebit de mare (80Ol0 din stupine qi 4O0I0 din stupi) ; procent care ar atlnge probabil lirnita maxirni dad diagnosticul ar fi stabilt eu o aparaturg rnai perfectionat5 (microscop electronic de ex., care sB surprinda nu numai sporii ci ~i fazele intermediare de dezvoltare ale

, parazitului). Din Orientul Extrem varrooza a rnigrat pin% fn mijlocul

Europei, fricfnd $i salturi pin2 in continentele african ~i sud-american. PIng In prezent, principalele intrebgri care se puneau htr-o at-

, fel de situatie erau : ,,ce a determinat a2aritia ~i ce a favorizat extin-

derea acestor boli", qtiut fiind ci elucidarea acestor chestiuni oferea gi

de distrugere a

agentului cauzal prin tratament medicamentos $ide impledicare a rrispln- dirii lui prin suprimarea tuturor posibilitatilor de care dispune In acest sens.

In noua conjuncturri ce caracterizeazg apicultura actualil ~iIn care evolueazii fenomenul patologic, o asifel de optid nu rnai satisface. Este

, I premizele stabilirii metodologiei de combatere, respectiv

cert c5 marile aglomergri apicole (mii de familii de albine, fiecare for- mat5 din zeci de mii de indivizi, care zboara pin5 la zece km dep5rtare ~i sug nectarul aceloraqi flori) favorizeaza aparitia uneia sau alteia din bolile transmisibile ; ins5 stupinele industriale sTnt formatiuni necesare, incadrate organic in ansamblul agriculturii socialiste. Este de asemenea neindoielnic c5 stupiritul pastoral, antrenind vehicularea pe sute de km a zeci de miliarde de albine (numai in tara noastrfi), reprezint5 principalul mijloc de difuzare a bolilor, fns5 acest mod de stupgrit este o practicg inevitabilg, pentru o mare stupinti. Este adev5rat c5 agentii patogeni ai nosemozei si puietului v5ros sint cunoscuti, ins5 omniprezenta acestor agenti, in natur5 si in stupi, precum yi invulnerabilitatea fat5 de medicamente a formelor lor de rezistent5 minimalizeazii eficacitatea tratamentelor sau, in cel mai fe- ricit caz, obligg la medicatii permanente, cu toate consecintele negative. Ie$irea din impasul acestor realittiti, de naturi s5-i pun5 in incurcgtur5 nu numai pe apicultori ci $i pe specialisti (mai ales cind stupina este afectat5 concomitent de mai multe boli care toate reclams tratament general), este posibilg numai prin adoptarea unei noi linii de conduit5 in combaterea bolilor la albine $i anume axarea activitatii de- puse in acest sens pe intgrirea rezistentei naturale a familiei de albine qi restringerea actualei tendinte prioritare de distrugere, cu mijloace tera- peutice, a agentului patogen numai la bolile cu un caracter net de invazie. Far5 a fi a$a de categoric ca dr. Rousseau (regretatul condu- c5tor a1 comisiei de patologie a APIMONDIEI) care obisnuia s5 spun5 c5 ,,agentul patogen nu inseamn5 nimic, terenul este totul", m5rturi- sesc c5 rezistenta natural5 a familiei de albine, m5 impresioneaz5, asa cum numai un fenomen uimitor, aproape miraculos, ar putea sG o fa&. Este motivul pentru care capitolul de profilaxie din prezenta lucrare se ocup5 in principal cu studiul factorilor care au asigurat pe vremuri aceast5 rezistenti, urmirind ca din confruntarea trecutului cu prezentul s5 rezulte m5surile ce ar putea apropia aceast5 insusire de valoarea ei initial&

striduit s5 ofer cititorilor indicatii cit rnai practice

privind diagnosticul $i combaterea bolilor pe deplin cunoscute, iar in privinta bolilor despre care vtiinta nu $i-a spus ultimul cuvint am cgu-

tat s5 expun cit mai pe larg rezultatul cercetgrilor intreprinse pin5 in prezent, supozitiile emise in leg5tur5 cu originea acestor boli $i apre-

cierile asupra tratamentelor

perienta pe care o au $i prin observatiile permanente pe care le fac, s5 poas verifica, confirma sau infirma aceste rezultate sau teorii. De ase- menea, am incercat s5 sistematizez $i s5 dimensionez cuprinsul In func- tie de importanta practic5 a capitolului sau bolii respective (chiar dacs pe alocuri am venit in conflict cu tradiva) $i tot In scopul unei cit mai depline utilit5ti am adaugat $i prevederile legale ce reglementead ap8- rarea sanitgtii familiilor de albine. Tin sg multurnesc in incheiere dr. doc. M. Marin, rjeful laboratorului de patologie apicol5 din I.C.P.A. Bucurqti $i dr. P. Agachi, din cadrul aceluia~laborator, pentru contributia adusii la ridicarea nivelului tehnic yi, respectiv, la ilustrarea acestei cgrti.

In rest, m-am

incercate, in scopul ca apicultorii, cu

ex-

1

NOTIUNI SUMARE DE PATOLOGIE GENERALA

Majoritatea bolilor la albine sint determinate, ca qi la celelalte specii de animale, de diverse minuscule vietuitoare, ce se inmultesc in interiorul sau la exteriorul organismului si se hrinesc pe seama aces- tuia, provocind leziuni anatomo-patologice si dereglgri functionale, care

adesea

titi sint denumite agenti patogeni, agenti etiologici sau agenti cauzali. Astfel, loca americani, loca europeani, paratifoza ~i septicemia sint produse de o bacterie (boli bacteriene) ; puietul in sac, paralizia, boala neagri au la origine un virus (boli virotice) ; puietul viros, puietul

pietrificat, melanoza sht cauzate de o ciuperci (boli micotice) ; iar no- semoza, amibiaza, acarapioza, varrooza ~ibrauloza au drcpt cauzi deter- minanta un parazit (boli parazitare). Unele dintre microorganismele patogene triiesc in mod curent in corpul albinei si numai in anumite Pmprejursri devin vitimitoare. Al- tele patrund din afar& datoriti contactului - direct sau indirect - cu alte albine qi iqi incep imediat ac$iunea invadatoare, sau a~teapti,pen- tru a se inmulti, o scadere a fortelor organice de apirare. In ce pri- ve~tefortele organice de aparare ale albinei, unele din ele sint functii ale unor organe specializate in acest sens, mogtenite ca atare, altele sint elaborate In cursul vietii la contactul cu agentii patogeni, iar al- tele sint imprumutate din afarA, din arsenalul plantelor. Cunoaqterea, in linii mari, atft a agentilor patogeni, c'lt si a mij- loacelor organice de apgrare se impune ca o necesitate, tinind seama ci este vorba de principalii factori aflati in conflict ~i ci bolile pe care ne-am propus sB le studiem nu sint dectt o rezu1tant.A a acestui conflict.

antreneazi moartea individului. In hbaj medical aceste vie-

Bacteriite

AQBm PATOGENI

sfnb organisme microscopice

formate

dintr-o

singur8

celul8, f5rA nucleu distinct @rin metode speciale de colorare au fost ' puse in evidenv formafii cromatice, care ar putea fi considerate drept audeu). Din punct de vedere a1 formei ele pot fi sferice-coci, cilin-

'gpeq-a+pyuoyqla-qeq~n~ugnesg!ds-ap~rdsnes~$aLpoqds'Bg)1('

alaunasa!eq'aye~ozqalalleqqsaqedn.18pnopaq53enop-'poao~d~p

!x!8unlaqeursc~doqo~dnaq~adseapa~eoS!.rg'aqelnpuo!Bun151y!$qns

spun$qs'al!qour~alalleaspaS~urnapotnfesolgpnes'aol!1a8elj-a~d

g~aeqoldp'-nqedalpnqed-'po3u.rqaqape-rqat'-gu~zarue~8-

poao~!~e$s-nesuj!,m$rre~-po3oqdaqs'Bg)'(z

alrpapeaas3sa$pmqTJ~aunrz!a!pp!1.a331'(aqe?!.red!zps)1nd.ro3

$!haaaqupeyinlosqax3yqeoqaI!paqoaqgu~~~droae~gseaeaaea)

-a$aeaawmasa3ejrq~d'yzomsouawouajq.?daw3ala)uaura-[a-p$na

ealeaa~ol+utqsqnsaa!mZ~oue:q!ox!pap'uoq~e~!mrgs'a@.Iarquiyde

pugAeeaqe$grq!sod15-psazazgeaaopa~timpp8.10psaaauqd-npd

ezgqsaaealmqsqnsadsumas~olas'aa78~oueaIa$pqqs'ajoqoqne

?mmu4uqsqns'aaw%ouypBmea?anunaeaqqpedwapes!uqa- 'aF)equauialaunuqalasqs'a~oqoxajaqnpadsa~pazggne3pt?~y

pzeapupalapzepgauaqap~ueqFBe~rqe~adaraq'c.xvsa2auea-qe

a$!uuade3UJeAa$pames!aa-ra~beuruy!apj!!u$a'a~eo?yuguxaseUJ

eaqsaae!Sen!q'enopqdej33

.IOTas-npu!$q?duqguenop'~$eggnmf

aul)uoaem0/008(vdeuydeue.xqwaur'~1~qeauxad~umep!alua.xaj!p

nu??muyaas~od!sdy[apla'ppm'q1nt.unuas,qod~$lonzapqqpap

aqhanl~d'~fieqdsaxalaunnealoaauapuamomysq),'(aqo~aealqp

ea!qr!lpl?p!umwsao&poqaTaapmdnleagqodq'~ol~~qcmqqa3

a1n.xnuas~od'~qapapun.asaleoda8e.qsplauo~er,qdnl-odq

apaun~saade;rolaamop'aplqonnpzaxpappaosdnrade-aqasq

eluasqePIluawq).(aqo~aeue

spori, formatiuni robunde sau ovale, situate la capgtul sau la mij~ocul celulei bacteriene (fig. 3). Rezistenta sporilor la acvunea agentilor fi- zici sau chimici este foarte mare, unii dintre ei p3strindu-si viabihtatea timp de zed de ani (ex. sporii R. larvae, agentul cauzal a1 locei arne- ricane). Cind conditiile redevin favorabile, sporii germineazg $i dau nastere la noi corpuri bacte- riene, care fncep s5 se Tnrnul- teasc5 si s5-$i exercite acpunea v5.t5m5toare asupra organismului gazd5. Datoritg functiei pe care o indeplinesc, forma sporulatg a bacteriei este denurnit5 formil de rezistent5, iar cea nesporulat5 se numeqte form5 vegetativi, de in- multire. BacteriiIe pot fi ~ultivate in laborator prin crearea pentru fie- care specie in parte a celor mai favorabile conditii, sub raportul hranei si respiratiei (mediu de

culturil). Culturile bacteriene

necesare pentru studierea cauze-

lor care favorizeaz5 sau inhib2 c - sgor subterrrbnel; d - sporterminal dezvoltarea bacteriei respective,

testarea unor medicarnente noi, prepararea de sere gi vaccinuri, sta- bilirea diagnosticului bolii (diagnostic cultural, pus pe baza aspectului, mirosului ete., a1 cultwii bacteriene, sau diagnostic experimental, sta- bilit prin incercarea de a reproduce boala la animale din aceeqi specie) Virusurile sht cele rnai mici si mai simple forme de via@. Dace bacteriile se mAsoar5 h microni (a mia parte dintr-un milimetm), vi- rusurile se m8soar5 in milimicroni (a rnia parte dintr-un micron). Elc sint asa de mici Pncft nu pot fi vlizute la microscopul obi~nuitci nun?& la microscopul electronic, care mgregte imaginea pfnIi la 208 000 de ori.

sfnt

Fig.

3. -14

baekrienl : a - sporcen-

tral nedeforrmnt ; b - epor defmmant :

Se mai numesc

nilor reduse, trec prin filtrele care retin bacteriile. h ce prlvgte con- formatia, virusul nu este format dinti--o celul6 cu protopiasm5, mem- bran5 si eventual cu nucleu, ci nurnai dink-un grup de molecule de acizi nucleici, fnconjurat de un oarecare Envelis proteic; fapt ce aratli:

intre altele, c?i viata 'incepe dincolo de cetul5, ~espectivEn forme pre- celulare. El este lipsit de asemenea $i de fernenti, fiind nevoit sP fa-

loseasc5 echipamentul enzimatic a1 gmdei pentru a-qi sintetPza sub- stantele nutritive. Multiplicarea virusului En organism produce perturbhi rnai mul4 sau mai putin grave, ins5 specifice. Faptul cii fieeare virue produoe simptome ~i leziuni anatomo-patolo ice caradmistice usureazP diag- nosticul virozei pe care o provoad. !fn celula infectat& fn jmul sau !n 1nterio:-111 nucleului ei, apar de regul5 niste formatiuni de asemenea

~i virusuri filtrabile, prin faptul c2, datoritd dimensiu-

caracteristice, numite incluzii celulare, care ajuti la identificarea viru- surilor. DUN distrugerea unei celule, particulele virale se fixeaz5 pe o alt5 celulii din tesutul pentru care are preferint8, tabloul patologic am- plificindu-se proportional cu multiplicarea acestor particule. Agentii fizici $i chimici exercit5 o actiune nociv5 asupra virusu- rilor. Astfel, c5ldura urned5 de 55-60°C omoar5 majoritatea virusuri- lor in 10-30 minute. Cind particulele virale sint inglobate in materii uscate este necesar5 o temperatur5 de 100°C pentru a le distruge. Lu- mina solar: le omoar5 in 1-6 zile vara qi intr-un timp de zece ori mai mare iarna. Sub actiunea solutiei de soda caustic5 sau de form01 Z0I0 majoritatea virusurilor nu rezistii mai mult de 10 minute. Parazipi sint fiinte animale sau vegetale care tr5iesc pe seama altor vietuitoare, cirora le provoac5 daune, boli sau chiar moartea. In organismul animal ei pot s5 se hrbeasc5 cu substantele digerate din intestin, cu singele sau cu substantele rezultate din tesuturile distruse. Dup5 locul unde paraziteazg, se impart in dou5 categorii : ectoparaziti, care se dezvolti la exteriorul organismului (Braula coeca, Varroa jacobsoni) si endoparaziti, care se dezvolt5 in interiorul organismului (Nosema apis, Malpighamoeba mellifica). Unii dintre ei sint paraziti per-

manenti, petrecindu-~i intreaga viati4 in aceeaqi gazd5, sau

cind paraziteaz5 nurnai intr-o anumit5 faz5 a metamorfozei lor. Fixarea $i dezvoltarea parazitilor in organismul gazdii constituie procesul de invazie. Se numegte invazie intensiv5 gradul de acumulare a1 parazitului in farnilia de .albine $i extensivii gradul de r2spbdire a1 parazitilor la farniliile de albine dintr-un anurnit teritoriu. Intensivita- tea poate fi slabg, medie sau masiv5, in timp ce extensivitatea se ex- prima in procente de familii contaminate. Invadarea organismului cu paraziti animali se nurne~teinfesta- tie, in timp ce invadarea organismului cu bacterii patogene, precurn gi reactia organic2 la aceasti agresiune poart5 numele de infeqie. Actiu- nea parazitilor poate fi : spoliatorie - de sustragere din hrana, shgele sau wsuturile gazdei -, mecanic5 - de obstructie, compresie, perfo- rare sau traurnatizare ,-, iritativi - de iritare qi consecutiv de infla- mare -, toxic5 - de intoxicare, datorit5 exotoxinelor eliminate de paraziti h timpul vietii $i a endotoxinelor eliberate de ei dup5 ce mor, prin descompunerea corpului lor.

temporari,

Ciupercile, numite $i fungi sau micete, reprezintg un grup de

viewtoare foarte diferite ca inf5ti~are(se cunosc pin5 in prezent cca. 200 000 specii), dar care au o structur5 organic5 tipic5, format5 din-

vegetativ $i un aparat de reproducere. Unele ciuperci sht

folosite ca alirnente, din altele se extrag antibioticele. Pe noi ne inte-

rest?& acele ciuperci microscopice care actioneaz5 nociv asupra oame- nilor sau animalelor. Denumirea de micete se datoreaz5 faptului cil aparatul lor vegetativ se compune dintr-un miceliu sau tal. Privit la microscop miceliul apare format din numeroase firigoare (filamente) nurnite hife, fmpletite htre ele ca o @siturii. 0 astfel de hif5 este con- stituitA dintr-o membran5 in form5 de tub, avind in interior o ma& protoplasmatid, fragmentat5 prin pere@ transversali (septe) fntr-o se-

tr-un aparat

rie de portiuni previzute fiecare cu mai multi nuclei, ceea ce consti- tuie o caracteristicii pentru ciuperci. fnmultirea micetelor se face pe cale asexuat3 sau sexuati. In primul caz aparitia unor noi indivizi se realizeazfi fie prin inmugurire, fie prin spori. In cazul inmultirii sexuate, oul din care va lua naStere o noui fiinti rezulta din contopirea a dou3 elemente de sex diferit. Avind ~i rol de multiplicare, sporul micetelor se deosebeqte de sporul bacterian, care, dupi cum am viizut, este numai un element de rezis- tenti. El se formeaza din miceliu, fie direct, fie pe organe separate nu- mite bazidii sau conidiofori. Ciupercile cu miceliul pluricelular $i cu corpuri de fructificare (asce) fac parte din clasa Ascomycetes, iar cele la care sporii se formeazi pe organe speciale fac parte din clasa Basi- diomycetes.

Nutritia micetelor se face pe bazil de chimiosintezfi, respectiv pe bazi de substante organice, spre deosebire de celelalte plank, care, avind clorofili i$i sintetizeazi substantele nutritive din substante anor- ganice, cu ajutorul luminii. DupA modul cum se hrilnesc, ciupercile se

in saprofite, care folosesc substante organice provenite din corpul

fiintelor moarte, $i parazite, care se dezvolta pe seama fiintelor vii, fo-

losind substanta organic2 a acestora. Unele sint parazite sau saprofite obligatorii (toati viata), altele sint parazite sau saprofite facultativ (intimplitor).

impart

MIJLOACE ORGANICE DE APWE

Imunitatea este starea de rezistenw specific5 a unui organism fati de actiunea microbilor patogeni sau a produqilor toxici ai acestora. Este mijlocul cel mai important de apirare a1 animalelor ~i chiar a1 plantelor, realizat prin adaptarea speciei - de-a lungul vremurilor - sau a individului - in timpul vietii -, la factorii nocivi ce-i ameninti

existents.

Imunitatea este de mai multe feluri : imunitate natural& sau re- zistenw natural5 ~i imunitate dobinditi sau rezistentg specifici. Prima apartine in mod natural fiecilrui individ a1 speciei, cea' dobindit5 o prezintii numai unii indivizi.

Exist3 stilri de imunitate natural3 datorate tegurnentului qi mu- coaselor, care reprezintii pentru agentii patogeni bariere ce nu pot fi

trecute decit prin distrugerea lor. Exist5 alte st&i

ral;

menii patogeni $i toxinele infiltrate in tesuturile vii prin fenomenul de fagocitozi. Celulele fagocitare (leucocite, limfocite etc.) sint atrase de microbii pAtrun$i in organism, pe care ii fnglobead qi apoi !i digerfi. In unele cazwi, toxinele eliberate de microorganisme pot ucide fago- citele, a ciror aglomerare formeazg puroiul. Se poate Pntlmpla ca fago- citele si inglobeze microbii dar sA nu-i distrug8 ; acesta constituie un fenomen de microbism latent, care se poate acutiza in situatia cfnd or- ganismul se giseqte in conditii deficitare. Se mai poate lnthpla ca fa- gocitele s5 inglobeze microbii, sii-i fac5 nevittimiltori pentru insectele

de imunitate natu-

care distrug ger-

datorate unor elemente

humorale

sau celulare,

rdulte dar sii existe posibilitatea transmiterii lor la larve, asupra ciirora acqtia sri actioneze nociv. Imunitatea dobindit5 reprezint8 starea de rezistenti civtigatg de un organism In cursul vietii fat8 de un anurnit microb, datorit8 con- iLictului ce a survenit la un moment dat intre el qi acest microb. In cadrul acestui conflict, microbul sau toxinele lui provoacg elaborarea de citre organismul gazd8 a unor substante specifice numite anticorpi, care actioneazg prin neutralizarea agentului patogen (nurnit Pn acest caz antigen"). Un organism poate deveni rezistent fa@ de o anurnit8 specie bac- terianii in douA moduri :

a) prin contact direct intre organism qi microbul patogen sau pro- dusele sale de excretie. Acest gen de imunitate se nurneqte activii, deoarece rezultZl dintr-un conflict activ fntre macroorganism $i micro- organismul patogen ; b) primind anticorpi specifici, care au fost fabricati de un alt or- ganism fn cursul unui conflict activ cu agentul patogen, caz in eare rrnunitatea se nurneqte pasivi. Imunitatea activB este cu mult mai eficace qi mai durabil2 decit cea pasiv8, persistfnd uneori toat5 viata. La albine rezistenta naturalg, respectiv imunitatea, joacti un mare :-01 Pn p8strarea stgrii de silniltate. In organismul lor existB Pn mod gbignuit o serie de gerrneni patogeni (ai paratifozei, ai septicemiei, ai nosemozd etc.), care fnsa nu-@ pot manifesta patogenitatea decft in ca- zuri cu totul exceptionale. In c-1 altor boli mai grave, ca loca sau as- cosferoza, un mare numar de farnilii de albine rezist5 la imbolnilvire, rezistenta care este transmisil ereditar gi farniliilor fiice. Mai mult, In- cerchd s5 se provoace bolile rnai sus amintite prin introducerea in hrana familiilor de albine a culturilor microbiene respective, fn foarte multe cazuri aceste infectii experimentale nu reuvesc. Dr. Rousseau, regretatul director a1 laboratorului apicol din Nice, a relatat c-3 infes- thdu-se experimental 29 colonii de albine cu nosemti $i loca europeana, nu s-au putut frnbolnBvi dedt 14 dintre ele, care erau cele mai slabe. De asemenea, el a menwonat faptul (constatat de foarte rnulti apicul- tori) cH familiile de albine aduse din alte regiuni se hboln8vesc foarte tryor, Pmbolnivfndu-le gi pe cele locale. h afara imcmit6tii naturale gi dobfndite, albinele rnai beneficiaza de o armd antibacterianil, fmprumutats din arsenalul plantelor. Este vorba de .fitoncide, antibiotice cu proprietiti bactericide ~i fungicide pe

rare albinele le iau de la anumite plante odat5 cu polenul $i nectarul recoltat. Identificate nu numai in corpul ~i pe corpul albinei ci si in mate produsele ei (in miere, p8stur5, cearg, lgptigor $i propolis), aceste antibiotice conferli, produseior apicole o certi valoare terapeutic5, de care beneficiaza nu numai familia de albine ci $i ornul. Dup5 cerceti- brul elvetian P. Zimmermann, albinele produc ele hsele antibiotice (prin glanda faringiang), fn cantitate rnai mare in timpul sezonului ac- tiv, precurn qi cu ocazia bolilor. Faptul c3 s-au gasit antibiotice pe te- glumentul dbinelor la 24 ore de la na$tere a fost considerat ca o dovadii in acest sens.

BOLILE BACTERIENE

LOCA AMERICANA

atacS

obiqnuit

dup5 c5pgcire. Ea este rispinditG in toate t5rile crescgtoare de albine, fiind cu- noscut8 sub diferite denumiri ca : loca maligni, loca viscoasi sau puie- tul putred. Aparitia ei pe 8p5mint este semnalati inc5 din sec. I e.n. de c5trc scriitorul roman Calurnella, ins5 numai la inceputul see. a1 Xslea s-a facut o diferentiere precis5 Pntre ea qi celelalte maladii ale puietului.

puietul

Loca

american5

este

o

maladie

acestuia

infecto-contagioas8

producindu-se

In

,

.

care

albinelor,

moartea

mod

Etiologic. De foarte mult timp numeroqi autori $i

apicultori

au

bsnuit c5 exist5 mai multe forme de loci. fn anul 1904, propunindu-$i sZi clarifice acest lucru, cercetitorul american White a descoperit in lar- vele moarte un bacil care se deosebea de germenii lntilniti fn loca eu-

ropeans, in primul rind prin modificsrile morfologice

zenta fn perioada de formare a sporilor. Era agentul patogen

americane, care a primit numele de Baeillus larvae, White. Acesta se prezintii ca un bastonq, lung de 2 pin5 la 5 rnicroni qi lat de 0,7 pin& la 0,8 rnicroni, previzut de-jur-imprejur cu cili lungi care il ajutil la miqcare (fig. 4).

pe care le pre-

a1 locii

capetele

acestuia. Ei apar sub form5 de elemente ovoide, avfnd marginile cslo-

rate qi ceritrul limpede, str8lucitor, dimensiunile lor fiind de 1,l-

S.porii bacilului larvae sint situati la mijlocul sau spre

1.9 microni lungime ~i 0,6-0,7

microni lqime.

In perioada de formare a sporilor bacilul se scurteaz8, devine fu- ziform, apoi protoplasma qi membrana degenereaz5 $i dispar, punM in libertate sporii qi smocuri de cili sau cili izolati. 0 alt.5 caracteristica a acestui bacil este ci in cadavrele larvelor moarte de loca americani el se g8seqte aproape in cultur8 puri, dato- ritb propriet5tii pe care o are de a produce o substang antibiotic5 ce ^mpiedic8 dezvoltarea altor microbi.

Pentru studierea sau punerea in evident5 in scop de diagnostic a unui germen, una din metodele utilizate frecvent in microbiologie este cea a culturilor de laborator.

 

Din

acest punct

de vedere

bacilul

larvae prezintii

multe dificul-

tati,

el cultivindu-se

foarte greu

pe

mediile

folosite

in

mod

obisnuit.

Fig. 4. Bacillus larvae : a - forma veqetativ8 ; b - forma sporulati ; c - forma ciliat8

Cresterea ~i multiplicarea lili este posibilii nurnai pe medii speciale, care contin extract de larve, extract glandular, extract de levuri sau de

morcov, gglbenu~de ou, creier, ficat, ser de iepure, de oaie, de cal etc.

V. Bica si Al. Popa (1957) au folosit in acest scop

agarul ~i bulionul cu ser de cal lo'),',,. Rezultate foarte bune de cultivare a B. larvae au fost ob- tinute folosind un mediu de culturii stabilit de Institutul de cercet8ri pentru apicultur5, format din lapte, galbenus de ou, agar ~i extract de larve. Pe fondul de culoare crem a1 acestui rnediu apar, dup8 24 ore

de incubatie la 37"C, colonii punctiforrne de culoare gri-perle, care pot sB conflueze, formind zone compacte.

se face prin colorarea

acestora cu albastru de metilen, fuxinii diluat5, violet de gentians sau

colorantul Gram. Rezistenta bacilului. In stare vegetativii (de bastona~) B.

larvae este destul de fragil fati de actiunea agentilor fizici ~i chimici.

rnoare in circa 10 minute,

iar sub actiunea sodei caustice sau a formolului in concentratie de 2% el este distrus in 5 minute. Dup5 cercetiirile ficute de Rothe in 1962, acest germen prezinti in cultur8 o mare sensibilitate la unele antibiotice ca : teramicin8, eri- tromicin5, penicilins $i o sensibilitate mijlocie fat5 de streptomicing $i cloramphenicol. Dup5 Nasaroff, furazolidona administrat3 in hran5 ar exercita o actiune bactericidg in concentratie de 1 la 200 000 $i o ac- fiune bacteriostatic2 in concentratie de 1 la 400 000. Sensibilitatea la bactericide a diferitelor suSe cultivate este variabilg.

In apa incilzitg la temperatura

La noi in tar&

Punerea in evident5 a bacilului ~i sporilor

de 60°C el

Rezistenta sporilor. Insu~irea B. larvae de a sporula, res- pectiv de a da na~terela forme de rezistenti atunci cind el nu mai gil-

se$te conditii prielnice de viat5, reprezinti factorul princi,pal care ex- plica gravitates locii americane. Rezistenw mare a acestor spori fa* de agentii fizici, chimici sau biologici, constituie un alt factor de gravi- tate. De regul5, bacilul se transform5 in spori dupil moartea larvei. Sub aceast5 form5 el rezistii multi ani far3 hrani, diferiti autori (Maassen, Hasemann, Morgenthaler) cithd cazuri in care boala a putut fi provo- cat5 prin cruste uscate de larve vechi de 20-40 ani. In p5mht sporii' rezist5 peste 200 zile, la soare 1-6 s8ptiimini, iar in miere peste un an. La c5ldura uscati de 100°C, sporii de loca americani mor abia dup5 8 ore. In api ei pier dupi 30 minute la 100°@, in miere sint distru~ila 105-107°C dupi 20-40 minute, iar in cear8 abia la 120°C dupti 30 minute. Fa@ de agentii chimici, sporii de B. larvae s-au dovedit, de asemenea, foarte rezistenti. Ei suport5 actiunea acidului fenic 5% timp de luni de zile, a alcoolului de 96" timp de 40 zile, a clorarninei 10%

de

form01 50/0 si timp de 6 ore $i respectiv o or5. Solutia caldi de sod5 caustici 5% distruge sporii dupi 6 ore de contact, efectul putfnd fi accelerat prin expunerea la soare a obiectelor dezinfectate. Atit antibioticele cft ~i sulfatiazolul nu exercita nici o actiune asupra acestor spori. htr-o solutie de sulfatiazol lolo ei isi p8streaz5 virulenta timp de peste 15 luni. Znfecfia naturald. Imbolnivirea puietului se realizeazi prin sporii adu~ide albinele doici odati cu hrana. Sporii se g8sesc mai ales In larvele bolnave sau moarte aflate in celulele cspacite sau descipicite de albine. Albinele incearcs sB elimine din stupi aceste larve qi s8 curete celulele respective, luind in felul acesta sporii pe picioruse, pe corp si mai ales pe piesele bucale. In cursul ingrijirilor date puietului ele ii transmit qi sporii de loca americani, odata cu liptiqorul destinat larvelor tinere sau cu amestecul de 15ptisor $i polen ce serveste ca hranii larvelor rnai virstnice. Totodati, albinele lucritoare riispindesc sporii in tot interiorul stupului, pe faguri, in miere $i polen, pe peretii $i in crsp5turile stupilor, unde ei pot sii riming ascunqi tirnp de ani de zile. Proviziile de miere din cuibul familiei bolnave reprezint3 o sursfl de infecfie suplimentar5. Observatiile au ar5tat ci o infecfie atenuat2 s-a reactivat prin hr5nirea puietului cu miere contaminat8 ; eliminind aceasti miere, curba pierderilor a devenit normal&. Polenul este, de asemenea, contaminat, intrucit tinerele albine puratoare de spori par- ticip3 qi la inmagazinarea polenului in celule. In faguri, sporii se gssesc nu numai in larve ci qi in afara acestora, infaqurati fntre cele douB pe- licule nimfale. Ei r5min in cAmii$utele ce Sngroa~g peretii celulelor chiar si dup5 ce acestea au fost curstate de albine, fiind o sursi de in- fectie atunci cind ceara provenit5 din ace~tifaguri va fi folosit5 la producerea de faguri artificiali, fir5 a fi sterilizati. Difuzarea maladiei de la o familie bolnavi la alta sgn5toas5, pre- cum qi de la o stupinfi la alta, se face prin intermediul albinelor hoate, care ataci qi fur8 mierea farniliilor sllbite .de boali, prin trfntori, prin adspiltoare, prin uneltele din stupin5, prin schimbarea fagurilor de la

si a sublimatului coroziv 0,5-1%

timp de citeva zile, a solufilor

un stup la altul, prin hranirea cu miere infeetata, prin diferlti paraziti ai stupului (i primul rind prin molia de cearl) qi, in sfirqit, prin cum- p3rarea de material biologic apicol - familii, roiuri, mltci - din stu-

pine contaninate.

Introducfnd un fag~e infectat intr-o familie s8nltoas8, sau dhdu-i in hranl un triturat de larve bolnave, se reu~eqte aproape cu regularitate sfi se hboln5veasc8 puietul acestei familii. Acela~irezul- tat se obtine atunci cfnd se hrPneqte o familie sh5toasl cu rnierea hat5 dintr-o familie bolnav8.

Patogenie. Transmi~iodatA cu hrana, sporii pritrund in intestinul Iarvelor, unde gerrninead gi dupl 24 ore de la ingerare se transform5 in bacili. Se pare ins3 c5 mediul intestinal nu este prielnic pentru in- multirea acestor gerrneni, fie datoritl aciditstii 15ptiqorului, fie din cauza continutului de zahar qi c& multiplicarea masivl are loc in hemo- iimfi, dup8 ce microbul a strlbutut peretele intestinal. Faptul cl ba- cilii efectued aceasti4 trecere de regull in stadiul de nirnfA (stadiu ce coincide $i cu sclderea cantitstii de zahlr din intestin) explic5 morta- iitatea prin septicemie a puietului abia dupi clp8cire. Organismul larvei se aprira prin fenomenul de fagocitozl, Pns8 foeele ei de apl- rare sint diminuate prin toxina eliminat6 de B. larvae in mo- mentul distrugerii lui de clitre fagocite. S-a constatat cl toxina este ter- rnostabiu. Hr8drea puietului de albine cu o culturl de B. lar- vae tncllzitii o or& la 60°C provoaca moartea larvelor prin intoxicare. In aceastti situatie larvele bolnave Tqi schimb6 culoarea $i pozitia, Ins8 nu cap5tl oonsistenw vlscoas~. Familia de albine se apW de boa15 prin eliminarea larvelor bol- nave, ceea ce reuqeqte in general nurnai fnainte de moartea acestora.

S-a demonstrat

sA-gi poat5 da searna de ea $i prin actiunea de curltenie pe care o fac, mentin farnilia htr-o stare de slnltate aparentl sau de infectie latent& 0 astfel de infectie nu diluneaz3 productivitatii familiflor de albine respective, fnsg ea reprezinta un pericol pentru celelalte farnilii, pen- tru ca, de Indata ee conditiile de viatfi devin neprielnice, sau activita- tea de curgtenie diminueaza, hbolniivirea larvelor shltoase se ac- centueaza ~i rgul, p£n&atunci ascuns, devine aparent.

Evolutia locii arnericane depinde de o serie de factori. De~iexpe- yimental ea poate fi reprodusl in orice anotimp a1 anului - cu conditia ca i'n stup s5 se gliseascA puiet -, in conditii naturale boala apare de regull mai tfrziu decPt loca european8, atingind apogeul fn a doua ju- miitate a verii. Se pare ~a boala, de~imai putin conditionat5 de factorii de mediu decit celelalte boli ale puietului si albinelor adulte, este to- tugi favorizats de clldurile mari din timpul verii. Ea poate apirea $i la familiile puternice, acestea molipsindu-se de obicei odat2 cu mierea furat5 din familiile bolnave si slgbite. Loca arnericanri nu se vindecri de la sine. Dac5 nu se iau m6suri imediate .de combatere, numtirul larvelor moarte sporeste neincetat. Consistenta lor cleioasi contribuie la contaminarea albinelor qi -difu-

cl albinele sesizeaza imbolngvirea inainte ca omul

zarea infecgei la puiet, iar aderenw mare la pere* celulelor perma- nentizeaz3 sursa de infeetie. In urma unei contaminsri puternice fa- milfile de albine pier pin3 la sfir~itqverii. Cele slab infectate pot re- zista ptnd iarna, Cnsd din cauza lipsei de albine tinere ele pier de re- gula primsvara timpuriu sau, ceea ce este qi mai rgu, reincep ciclul patelogic odat3 cu noua generave de puiet. Sinaptome. In loca arnericans simptomele se refer2 la aspectul fagurilor cu puiet bolnav qi la modific5rile pe care le suferZi larvele contaminate. Dup2 ce larvele mor fn celulele c%p8cite, se produc modificiri caracteristice la nivelul cdp2celelor; acestea cap5t5 o culoare mai in- chisi, la inceput gslbuie, devenind mai tirziu galben-brund qi brund. Din plate! sau usor bombate, cum erau in stare normald, ele se esca- veazs, se perforeaza sau se deqird. La inceputul bolii aceste celule s4nt putine ~i se observg greu. Ele devin En scurt timp din ce in ce mai nu- meroase, sfPrqind prin a ocupa in cele din urmd rarna h totalitate (fig. 5 color). Albinele nu pot curd@ sau cur5t5 greu celulele cu puiet mort, qa hc~tmatcile nu pot oua En ,,, aceste celule, fapt ce duce la apa- ritia unui puiet dispuo neuniform, ,,impr8qtiatU, spre deosebire de cel din farnillile sin%toase, care este qezat compact. Larvele

moarte

rea, se Pncretesc qi se ingglbenesc, devenind apoi crem qi 4n cele din urn3 brune. In acemi timp con- tinutul lor se transform3 htr-o mas%vfscoas5, care se fntinde sub form3 de filament atunci cind se introduce Pn ea un b5t de chi- brit gi se scoate dup3 aceea. Des- compunerea larvei moarte justi- fic5 denumirea de ,,puiet putred", intrucit ea pare sti fi suferit un proces de putrefaeie. In cazuri recente, acest puiet degaj2 un mi- ros caracteristic, ce nu se fntil-

qi

nqte in nici

anume de clei de timpldrie fncal- zit sau de mucegai. Pe m5sura trecerii timpului larvele se usuc8, masa vfscoasti se reduce progresiv' ,

iyi pierd forma gi culoa-

o

alt5 maladie

ce se trans

orm5

intr-o cojitd

Fig. '6

azure

de ia~n.EinfechtCIA locg

ail~eri~nfc

dispusa Eil lungul peretelui infe-

rior a1 celulei, de care' este strins lipit5, in asa fel incit albinele nu o mai pot desface. Extremitatea cefalic5 a larvei apare dupA uscare ca

r2m5~it5,se

un mic tubercul dur,' situat ia intrarea in.celul5. Aceasti3 conserv5 mult timp qi permite recunoa~tereabolii (fig. 6).

Ca

aspect

general, familiile

de albine

bolnave

par demoralizate,

manifestind apatie si inactivitate, atitudine asem5nBtoare cu cea care

insote~tede obicei lipsa mitcii. Acest aspect are o mare importanw In perioada primelor observatii de primivari, cind deschiderea stupilor nu este recomandabilg.

Diagnosticul. La inceputul bolii diagnosticul locii americane, bazat numai pe aspectul puietului ~i fagurilor, este adesea greu de stabilit avind in vedere ci celulele infectate sint putin modificate, iar resturile de larve moarte sint reduse ca numir si abia vizibile. In cazul unei in- fectii masive, in care albinele lucritoare nu mai pot face fati indepir- tirii larvelor imbolnivite, simptomele bolii devin aparente ~i diagnos- ticul clinic este posibil. In aceast.5 situatie loca americani se recunoagte clinic dupi :

- aspectul ,,impr5stiatC'a1 puietului pe fagure ;

- moartea larvelor dupi c5pGcire ;

- consistenta viscoasi qi filant: a larvelor moarte ;

- mirosul de clei de timplgrie incins ; - prezenta cojilor uscate qi a butonilor cefalici in cazurile vechi ;

larvelor moarte, atit fnainte, cit

~i dupa uscarea acestora (fig. 7 v. plan@ color).

Avind in vedere ci modificari asemantitoare ale capscelelor sau larvelor moarte se pot uneori intilni ~i in alte boli ale puietului, ca de exemplu in loca europeani, puietul in sac, puietul intoxicat, puietul ricit etc., este necesar si se recurgs, pentru precizarea diagnosticului,

la examenul microscopic. Pentru efectuarea acestui examen se va tri-

mite la laborator o portiune de 15/20 cm dintr-un fagure cu larve moarte, ambalat in asa fel incit si nu fie deforrnat in timpul transpor- tului. Proba trebuie si fie Insotiti neaparat de o serie de date privi-

toare la adresa proprietarului stupinei, numarul de familii din stupini, numarul de familii bolnave, numirul matricol a1 familiei din care s-a

recoltat

zultatul acestora etc. Prognostic. Loca americani este o boa15 grav:,

datoritc" factorilo*

mai sus aritati si anume : capacitatea agentului patogen de a sporula, rezistenta mare a sporilor, aderenta larvelor moarte la peretii celulei qi

participarea largi a albinelor - prin incercirile lor de a elimina masa viscoasi si crustele In care s-au transformat larvele moarte - la r5s- pindirea infectiei, atit in stupi, cit si in exterior. Tratament. fn combaterea locii americane trebuie, mai mult de- cit in orice alti boali, si se urmireasci obtinerea imei vindecsri com-

plete si durabile, in locul alteia Pndoielnice si de moment. Limitarea actiunii de combatere numai la tratamentul medicamentos este o prac- tic5 invechits, ne~tiintific: $i diunitoare, care nu lichideaza boala, ci

pentru

stupii ~i stupinele din jur, capabili s5 se activeze imediat ce rnedica-

mentele nu mai sint prezente in stup. 0 astfel de practici impune re-

- aderenta

la

peretii celulei a

proba, data

cind

a

apsrut boala, tratamentele

aplicate qi

re-

o preschimb5

in

formi latenti, sursG permanents

de infectie

petarea tratarnentului la nesfirqit, se soldeazi cu un consum mare de medicamente, fir5 s5 contribuie la reducerea frecventei bolii. Trebuie avut in vedere ci medicamentele, oricare ar fi ele, nu actioneaza decit asupra formelor vegetative ale agentilor patogeni qi numai asupra ace- lora care se giisesc 'n organismul larvelor (sau albinelor Pn cazul bolilor acestora). Ele nu au efect asupra sporilor qi nici asupra germenilor care se g5sesc pe faguri, in miere, in polen, pe peretii stupului sau pe corpul albinelor. La fel de greqiti este qi practica de a se trata numai farniliile re- cunoscute ca bolnave, stiut fiind c5 in specificul familiei de albine, format5 din zeci de mii de indivizi, in momentul cind semnele de boa15

contaminate, sau

au devenit vizibile deja in jur

care se vor contarnina in perioada imediat urm5toare.

In sfir~it,in actiunea de combatere trebuie si se mai tini seama

ci familiile de albine slabe nu sint in m3sur5 s3

tul, intrucit acesta, oricit de eficace ar fi, nu poate s5 compenseze in- capacitatea acestor familii de a elimina materialul infectat, de a inlo- cui - prin inmultire - larvele moarte, de a produce in cuib cgldura

de care depinde o bun5 rezistenti organic5 si, in acela~itimp, de a-si

exist5 si alte familii

valorifice

tratamen-

aduna ~i hrana necesari.

Tinind cont de aceste principii unanim recunoscute ca valabile,

misurile care se iau intr-o

si vizeze dou5 obiective ~i anume :

a. Inactivarea formei bacilaie a agentului patogen si crearea in

sinul familiilor de albine a unor condifii impsoprii pentru germinarea

sporilor.

stuy'n5 bolnavi de loca americani trebuie

b. Asanarea stupilor prin distrugerea sporilor.

Primul obiectiv se realizeazii prin tratamentul medicamentos qi are ca rezultat incetarea mortalitifii la puiet qi restabilirea capacitiitii productive a familiilor bolnave. A1 doilea obiectiv poate fi atins prin distrugerea materialului in- fectat, prin transvazarea albinelor si prin dezinfectie, el urmind s5 im- piedice reaparitia bolii in stupinii dup5 incetarea tratamentului medi- camentos.

In

tratamentul

locei americane sulfamido-krapia

qi

antibio-tera-

pia au dat rezultate satisfiiciitoare, ele omorind sau impiedicind inmul- tirea B. larvae, f5ri ins5 a avea vreo influent5 asupra sporilor. Din grupa sulfamidelor se remarc3 polisulfamida (plurisulfanul sau suzotrilul) si sulfatiazolul, iar din grupa antibioticelor oxitetraciclina

(teramicina), si, intr-o oarecare misur5, tetraciclina, eritromicina si cloramfenicolul. De mentionat c5 in S.U.A. sulfatiazolul nu este apro- bat pentru combaterea bolilor la albine, din cauz5 c5 este greu degra- dabil, iar rezidiile pot s5 contamineze mierea.

pentru tratamentul unei fa-

Cantitstile necesare de medicament

milii de putere medie sint in general de 3 g substant5

activi

pentru

sulfamide qi de 1,5 g pentru

antibiotice.

In ce priveste

doza folositi,

aceasta consti

din

1 g substant5 activi,

repetati de trei ori la

interval

de 7 zile - pentru sulfamide - si de 0,5 g, repetatti tot de trei ori din 7 ln 7 zile, pentru antibiotice. Dintre medkamentele mai sus-amintite, sulfatiazolul $i terami- cina se bucur5 de aprecieri unanime in ceea ce prive~teeficacitatea ?n tratamentul lomi americane ~i,in consecintii, sint folosite cel mai frec- vent Pn acest scop. Sulfatiazolul se g5se~tein comert sub form5 de solutie 20"/", o fiolzi de 10 ml continind 2 g substant5 activ5. Terarnicina este un antibiotic cu spectru lag antibacterian, avind avantajul fat5 de sulfatiazol c3 este eficace si in loca. europeang, care Pnsotegte sau se confundi uneori cu loca americanii. Se prezinti ca o pulbere galbenii gi necesitB conditii de p5strare deosebite - la rece qi intuneric - pentru conservarea proprietifilor terapeutice. Ambele medicamente se administreazi3 la farnilia de albine fie sub form5 de solutie sau suspensie In sirop de zahBr, fie in past5 de zahgr sau ln zahiir pudrzi. Indiferent de forma de administrare, este necesar ca substanta medicamentoasli sii fie bine omogenizatfi fnmasa preparatului respectiv, in aqa fel hcPt sA respecte cu rigurozitate doza stabilia pentru fiecare farniLie de albine. Prepararea siropului medicamentos se face h felul urm5tor :

cantitate

mic5

- se amestecg solutia obtinuti in cantitatea de sirop calculatg

pentru nurnlirul familiilor ce vor h tratate, cunoschd cg pentru sul- famide se recornand5 o concentratie medicamentoasil de 1°h (o fiol5 de 10 ml sulfatiazol 20% la 2 litri sirop), administrindu-se pentru fie- care familie cite un litru, de trei ori, la 7 zile interval iar pentru anti- biotice (In spetg pentru teramicin5) amestecul const5 din 1 g la un litru sirop, adrninistrfndu-se cite 0,5 1 de 3 ori la 7 zile interval. Solutia de teramicin5 in sirop de zah5r poate fi administrat5 nu numai in hrhitor ci si prin stropirea fagurilor, puietului gi albinelor. Se vor respecta concentratiile, dozele qi intervalele dintre administrzri aritate mai sus, iar stropirea se va face cu un pulverizator, in aqa fel

incit siropul sg nu curga de pe faguri sau

Se va avea de asemenea grijii sii se evite furtigagul, in care scop tra- tamentul se va face seara, iar urdinigele la stupi vor fi reduse.

Institutul de cercetare qi productie pentru apiculturg din R. S. Romhia a realizat produsul Locamicin, care contine 2,5%0 teramicin6 in zahgr pudri gi se administreazii in 5-6 doze a cfte 100 g la inter- val de 5 zile.

- se dizolvii cantitatea necesarzi de medicament intr-o

de

apii

fiartA

qi

r5citA ;

albine, cidoar s5 le umecteze.

.

In

aplicarea tratarnentului

toarele reguli :

medicamentos trebuie respectate urm5-

a. Farniliile

de albine

tratate

vor

primi

doza total5 de medica-

ment, fiind contraindicatA sistarea adrninistriirilor prescrise in .momen-

tul dispariti-kisemnelor de boalg

b. Tratarnentd

se aplicii nu nurnai familiilor bolnave, ci htre-

gului efectiv de-albine din stupina respectivli. Familiile slabe dar active

vor fi unite inainte de tratament, iar cele slabe $i totodatit bolnave sau iipsite de dinamism vor fi distruse. c. Protectia asigurau prin tratamentul medicamentos trebuie sl se extindii pe o perioadl suficientl de timp, pentru a permlte efec- tuarea in acest interval a lucr5rilor de asanare a stupilor bolnavi prin distrugerea sporilor. Este necesar deci ca tratamentul 65 fie continuat qi in anul urmiitor, htrucft pentru schimbarea tuturor fagurilor, atunci

faguri

cfnd in stupin5 sint multe familii bolnave qi nu se pot jimprurnuta

de la familiile s&n5toase, este nevoie de o perioadl de cel putin 2 ani.

Tratamentul trebuie terminat cu 15 zile fnainte de culesurile principale.

Ca linie de conduit& distrugerea (sacrificarea)

urm5toarele cazuri :

va

fi

aplicats

in

- la toG fagurii cu puiet bolnav ;

- la familiile slabe atinse de boa15 ;

- ill cazurile sporadice de boal5, care apar intr-un teritoriu con- siderat pfni atunci ca indemn ; Ea trebuie s5 fie insotit5 neaplirat de tratamentul medicamentos a1 tuturcr farniliilor din stupin5 ~i eventual de transvazare. Sacrificarea se execug grin asfixiere cu bioxid de sulf (realizat prin arderea sulfu- hi), in momentul in care toate albinele sint in interiorul stupului.

Prin lege se prevede acordarea de despigubiri pentru sacrificarea familiilor de albine ordonatti de rnedicul veterinar, cu conditia ca im- bolniivirea s5 fi fost anuntatg in temen de 48 ore de la data cind a fost constatat& iar proprietarii si5 fi luat toate m5surile necesare pen- tru prehtlmpinarea frnboln5virii Transvazarea albinelor, cunoscut5 ~i sub denumirea de metoda roiurilor artificiale, constti din eliminarea puietului bolnav $i plstrarea albinelor, printr-un procedeu ce amintegte roirea natural& Ea poate fi simp12 sau dubl5. Transvazarea simpla se practicl de regulii fn modul urm5tor : cind albinele sint toate in stup, de preferinti! seara, sint pe- riate (tmgreunii cu matca) htr-o 18digi goal5 (sau roinitg), prevAzut8 cu un cistern de aeratie. Acest roi artificial se duce undeva la rece $i htu-

de

sl5bite de

2-3

foame. La sffrqitul zilei a treia, sau cel rnai curind dup5 48 ore, roiul este mutab htr-un stug curat qi clezinfectat, prev5zut nurnai cu faguri artificiali. Aici albinele primesc hranA din bebug (miere neinfectatg, sirog de zahk), Xu care se administreas 1 g de sulfatiazol. Metoda este aplicaba insti numai- prim5vara $1 vara, pentru ca albinele sg aib2 timp sP creascri fagurii $i generatiile de puiet necesare unei bune ier-

nAri. Pentru acelqi motiv ea nu se recornand5 dedt la familiile puter- nice, sau devenite puternice prin unire, precum $i la farniliile realizate prin adunarea faguriior cu puiet de la familii infectate. DupE transva- zare, intreg echipamentul de faguri din stupii infectati va fi reformat

neric (2ntr-o pivnita

zile,

de exemplu), unde se tine

s5 cad3

far8

hrang

tirnp

phi3 ce albinele hcep

pe fundul lsditei,

gerrnenilor existenti In

miere $i ceara), iar stupii $i tot. echipamentul care a venit In contad

aSa fel fncit s5 nu ocazioneze raspindirea

ca ei vw fi dezinfectati.

Dezinfectia trebuie ficuti la intreg materialul care a venit In contact cu sporii B. larvae : stupii, hrinitoarele, uneltele si echi- pamentul de lucru, vatra stupinei etc. Operatiunile de dezinfectie tre- buie ficute cu cea rnai mare grij5.

 

Stupii impreuni cu caturile,

corpurile,

podisoarele

si

celelalte

p5rti

lemnoase se dezinfecteaza

cu

o solutie

de

soda

caustic5 4°/0

in

doui reprize. Mai intii se face o Pmbiiere de suprafatti

ierea

dirie etc. Se curit5 apoi aceste resturi printr-o rizuire minutioasi, in- sistindu-se rnai mult la cr5ptituri $i incheieturi. Se spa15 apoi cu aceeasi

solutie si se lasi la soare timp de cel putin 6 ore, dup5 care se inde- psrteazi soda pin cl5tire cu multti ap5, se usuc5 si se revopseste exte- r-iorul stupilor. Dezinfectia stupilor se rnai poate face si cu solutie de formol 4",!", in care caz echipamentul trebuie tinut sub actiunea dezin- fectantului timp de 6 ore, sau cu o concentratie de 10"/0, in care caz este necesar: o expunere de nurnai o or5.

pentru

inmu-

~i degresarea

resturilor

de

ceari, propolis,

pete

de diaree, mur-

Uneltele

si utilajele

metalice

se dezinfecteazi

prin

flambare,

iar

echipamentul

de

pinzti

prin

fierbere

timp

de

30

minute.

 

Se distrug prin

foc in

aer

liber : albinele care

au fost

asfixiate,

albinele moarte si resturile care au fost in stup, stupii vechi care nu rnai merit5 si fie dezinfectati, obiectele din paie sau trestie etc.

Mierea provenit5 din stupii infectati se sterilizeaza prin diluare

cu o cantitate egali de apti ~i prin fierbere pin5 cind revine la volumul initial, neputind sti fie ins5 comercializati sau data in hrana albinelor. Fagurii nu pot fi dezinfectati in conditii de stupin5 $i nici nu me- rit: cheltuiala si volumul mare de munc5 necesitat de aceasti3 operatie, ei putind fi valorificati in mod mult rnai eficient prin ceara rezultati5. Imbiierea lor prin lichide antiseptice nu di rezultate, intrucit dezin- fectantul nu p5trunde in celule si nici in larvele uscate. Nici sterili- zarea cerii nu se poate face de ctitre apicultor, ea necesitind mentinerea acesteia la o temperaturs umed5 de 120'0 timp de cel putin 30 minute, ceea ce nu se realizeazi in topitorul solar sau prin fierbere in ap5, ci numai in autoclave cu vapori sub presiune. Pe de altti parte, motive de ordin igienic se opun ca apicultorul s5 se ocupe de fagurii contaminati,

din

fagurii

in cauzi s5 fie ambalati cu grijti qi predati la centrele de colectare, cu mentiunea express c5 provin din familii de albine bolnave de locti

pentru

c5 el intirzie

in

felul acesta eliminarea

agentului

patogen

stupins. In

aceastg situatie, procedeul

cel rnai indicat

este ca

american5.

In cazul unui mare numtir de faguri noi, infectati, aceqtia vor fi dezinfectati (exceptindu-se cei cu semne de boala) cu vapori de for- mol, depozitindu-se fagurii in dulapuri sau in camere bine inchise, fn care se supune la inc5lzire (pe un reqou de ex.) o cantitate de formol comercial. Specialisti ai Laboratorului veterinar din Nice-Franta consideri cti cel rnai eficace ~i rnai economic dezinfectant pentru apiculturti este hipocloritul de sodiu, el dovedind o mare putere sporocid8. Dupti o in- muiere a fagurilor infectati timp de 30 minute intr-o solutie uzuali de

hipoclorit de sodiu, s-a constatat c5 sporii de B. larvae iqi pierd capa- citatea de germinare. Dezinfectantul in cauza nu este toxic pentru albine, iar fagurii dezinfectati sint bine acceptati de catre acestea. fn mod practic, combaterea locei americane intr-o stupin5 bol- nav5 se va desfasura dup5 urmZtorul protocol :

identificarea fa-

- controlul tuturor

familiilor de albine, pentru

miliilor

bolnave, a celor slabe, precum

si

a

fagurilor cu

mult

puiet

bolnav ;

- distrugerea familiilor bolnave, in cazul cind sint slabe, precum $i a fagurilor cu mult puiet bolnav din familiile cu populatie normal5 ;

- unirea familiilor slabe ;

- aplicarea tratamentului medicamentos la toate familiile din

stupins.

dup5 disparitia sem-

- mutarea

farniliilor

in

stupi dezinfectati,

nelor

- in cazul cind sint putine familii bolnave se recornand5 trans- vazarea albinelor $i reformarea intregului echipament de faguri, pen- tru lichidarea focarului de infectie $i de asemenea pentru scurtarea perioadei de carantini. Transvazarea se va face pe foi de faguri artifi- ciali, cind ea are loc in prima jumitate a anului, sau pe faguri goi, proveniti din farnilii sinitoase, cind operatia are loc in a1 doilea se- mestru al anului. In acest ultim caz, dupa ce albinele au consumat

doza de medicament (0,5 g teramicin5 sau 1 g sulfatiazol intr-un

sirop), cuibul familiei va putea fi completat cu faguri cu miere si po-

de

boa18 ;

litru

len, proveniti de asemenea de la familii siin5toase ;

tarea

- dezinfectia

familiilor

sau

stupilor

infectati ~i a

echipamentului lor, dup5 mu-

transvazarea

albinelor ;

- dezinfectia profilactic3 a tuturor stupilor cu ocazia punerii la iernat, cPnd se va scoate $i reforma un numzr cit mai mare de fa- guri de cuib din fostele familii bolnave. In cazul cind m3rimea stupi- nei permite, se vor reforma toti fagurii acestor familii, ei fiind inlo- cuiti cu faguri cu miere qi polen proveniti din familii shitoase ;

- in anul urmHtor stupina va fi tratat5 chiar dacH nu au ap5rut semne de boal3.

Prevenirea. Pentru a preintimpina aparitia locei americane se re- comandii respectarea cu strictete a regulilor de profilaxie general3 - descrise pe larg la capitolul respectiv -, avind ca scop de a evita pi- trunderea sporilor in stupin5 sau, chd acest lucru nu a reuqit, de a opri riisptndirea lor la celelalte familii de albine. Fortificarea farniliilor - realizats prin metodele cunoscute - are ca rezultat sporirea rezistentei naturale si a fortelor proprii de apirare, ea constituind un auxiliar pretios Pn lupta bpotriva bolilor in general qi a celor contagioase In special. Loca americanfi este o boa15 declarabili, supusa restrictiilor sani- tare veterinare. Ea atrage carantinarea stupinei pe o perioadii de 60 zile de la disparitiasemnelor de boa18 $i dupa executarea -dezinfectiei finale.

LOCA EUROPEANA

Lo~aeuropezn5 este o boali

infecto-contagioas8

a

puietului

de

dbine, dar, spre deosebire de loca american5, a c8rei etiologic este !qii~estabilitg, la aparitia ei participg (intr-o m5sur5 care nu a putut fi precizat5 pin5 In prezent) mai multe specii bacteriene.

Denumirea bolii ar putea face s5 se mead5 c51 aceastg maladie nu exist8 deeit in Europa. Ea este IntPlnitB 4nsB pe toate continentelc qi in toate @rile cresciitoare de albine, fiind cunoscutti pi sub denumirea de loca benign5 sau loca urit mirositoare. De altfel, pPn5 fn 1906 cele dou3 loci nu erau diferentiate, ele fiind cunoscute numai sub numele

de .,foulbrood"

(pniet infectios sau

loc5).

Phillips

a fost

acela

care,

scriind introducerea

la lucrarea lui White (1906) despre bacteriile

din

stupini, a klosit pentru prima datii termenii de ,,europeanU $i ,+me- rican" pentru a accentua deosebirile dintre cele dou3 forme de loc5. Etiologia locei europene este complex5, datoritrl faptului cZi fn in- testinul larvelor bolnave sau moarte de aceastii boa13 se IntPlnesc mi- crobi diferiv qi anurne : Bacillus (Streptococcus) pluton, Bacillus alvei, Bacterium eurydice, Bacillus orpheus (laterosporus) qi Streptococcus

apis (fig. 8).

Nu s-a ajuns Pnc5 la o unanimitate de pkeri fn ceea ce prive~te

adevaratul agent cauzal. Unii

siders c5 bacteria care provoac3 boala este Bacillus pluton, iar celelalte

sint bacterii secundare, de asociatie, care fqi exercitg

miltoare numai dup5 ce infecva principal2 s-a

Autorii germani (Borchert, Morgenthaler) socotesc ins8 c5 toti mi- crobii mai sus amintiti pot reproduce - unii singuri, altii asociati fntre ei - forrne independente de boal8, scindfnd ceea ce este in general cu- noscut sub denumirea de ,,loca europeanGU En trei maladii distincte si anume :

autori (White, Wille, Alexandrova) con-

produs.

influenta

v8t5-

- loca european5 provocat5 de Bacillus pluton ;

- loca benign& avind ca agenti gracilesporus ~i apidarium ;

- pnietul acru (otetit), determinat de Streptococus apis. Totu~i,pentru a nu crea eonfuzii in mintea apicultorilor, mzii ales c5 evolutia $i sirnptornatologia formelor de boa15 mai sus amintite sint foarte asem8niltoare iar tratamentul este acelagi, vom descrie in con- tinuare acest sindrom sub denumirea generics de loca europeang. Speciile ba.cteriene intilnite in lo~aeuropeang prezint5 - men- tionate pe seurt - m5toarele caractere :

cel maj adesea prezentindu-se

rotund, cu dimensiuni cuprinse intre 0,5

;ub form3 de elemente izolate, in l8nti~oaresau in gr5mezi. El este

imobil, nu sporuleaz5 si poate fi colorat cu metoda Gram. Numele de

Streptococcus (in 1ocul.celui de Bacillus), i-a fost dat de Bailey in anul

cauzali B. alvei,

laterosporus,

- Streptococcus pluton este un microb polimorf,

si

1 micron,

1956, data cind s-a

reugit cre~terealui In cultur8, pe medii

spwiale.

In ceea ce priveste rezistenta, Streptococcus pluton

poate fi p5s-

trat

zile, in sirop de zahir 16-20 zile, iar in cadavrele larvelor pin5 la un

an. Sub actiunea

sodei caustice 2OiO si fenolului 3(',6, microbul este distrus dupi 5 minute.

- Bacillus alvei are forma unui bastonas lung de 2,7 microni $i lat de 0,8-1,2 microni. El este n~obil,Gram-pozitiv si produce spori. Rezistenta sporilor este destul de mare. Ei rezistii la fierbere timp de 36 minute, in timp ce forma vegetativii moare dupi 5 minute. Per- rnanganatul de potasiu 2-4°/0 ii distruge dupa 2-7 ore, iar in concen- tratie de 5°jo dupii o orii.

(Achromobacter) eurydice se prezinti sub form5 de

bastonase izolate sau perechi, cu estremititile rotunjite si cu dimen-

siunile cuprinse intre

negativ

drept,

cu

din partile laterale ale bacilului, la mijlocul lungimii lui.

- Streptococcus apis, numit altidati Str.eptococcusfaecalis, este o bacterie oval5 cu dimensiuni de 0,7-0,9 rnicroni. Are aptitudinea de a produce acizi, ceea ce face ca mediile de laborator pe care este culti- vat, sau puietul de albine omorit de acest gerrnerl si exale un miros acru, de otet.

in suspensie apoasi la

formolului

temperatura

laboratorului

de

timp

de 7-10

lo,',),perrnanganatului

potasiu

0,5OlO,

- Bacterium

~i nu

extremititile

1,2-1,5

microni.

El este

usor

cultivabil, Gram-

pe

una

sporuleazi.

- Bacillus orpheus (Laterosporus) are forma unui baston+

rotunjite.

El sporuleazii, sporul luind

naStere

Dupi

F. E. Moeller

(,,La sant4 de l'abeille"

martie-aprilie

1980),

la inceputul bolii frotiurile provenind din larve infectate cu locii euro-

peani, colorate cu safranini sau alti coloranti potriviti, prezinti la examenul microscopic aproape nurnai S. pluton. Pe misuri ce trece tirnpul, imbolnivirea afecteazi mai putin larvele tinere si mai mult larvele virstnice sau prenimfele. Dup5 cca. trei siptimini aproape tot puietul mort este de tip prenimfal. Cind acesta a fost examinat mi- croscopic, nu s-a mai giisit S. pluton ci numai B. alvei. In aceasti fazii colonia rispunde foarte bine la tratament iar puietul redevine normal. In cazul chd coloniile respective supravietuiesc peste iarn5, ele vor rimine in general sinitoase in sezonul urmitor, dar alte colonii din stupina in cauz5 pot sli traverseze ciclul descris mai sus.

Patogenie,

evolufie, transmitere.

Odati cu hrana

primitii

din par-

tea albinelor

pe

seama hranei existente in intestinul larvei, ceea ce duce la slabirea acesteia. Pe de alti parte, toxinele pitrund prin peretele intestinului in tot organismul, producind grave perturbiri fiziologice, imbolniivirea

si, in cele din urns, moartea larvelor.

ei se inmultesc

doici, microbii sint introdusi in intestinul

si elimini

toxine.

Inmultirea

larvelor, unde

se

face

microbilor

Declansarea, agravarea si extinderea bolii sht favorizate de o se-

rie de factori, care actioneaza fie prin slibirea

familiei de albine, fie prin exaltarea virulenpi germenilor microbieni.

Printre aceqtia, sezonul qi puterea farniliei

mai important,

rezistentei

naturale

rolul

a

oel

de albine joac3

loca europeang fiind mult mai frecvent.3

primtivara $i

la familiile slabe, impachetate necorespunz5tor, avind hran5 insilfi- cient5 sau de slab5 calitate. Boala apare, de obicei, in lunile aprilie- mai si se manifest5 in rnod diferit - uneori cu intermitente, alteori continuu - pin5 toanma tirziu, cind cre~tereapuietului inceteaz5. (251- dura din timpul verii sau aparitia unui bun cules fac boala sB regre- seze, uneori intilnindu-se chiar vindec5ri spontane. In cazul cind clup5 un cules principal nu se asigur5 albinelor un cules de intretinere, se creeaz5 in farniliile de albine respective conditii pentru reaparitia bolii.

fa-

milie puternic5 albinele elimin5 din vreme aceste larve, iar conditiile bune de hran5 ~i cildur5 de care beneficiaz5 puietul ii permit sri re- ziste la contaminare.

albinele lu-

Larvele bolnave constituie principala

sursi de infectie.

fntr-o

Transmiterea bolii

in interiorul stupului se face prin

crstoare, care Pndep5rteazii larvele bolnave sau moarte

doici, care hrinesc atit larvele recent infectate cft si pe cele sin5toase.

pluton a fost intilnil frecvcnt in glancli,lc s:I 1'I\ LI:.~

ale albinelor doici. Poltev si Alexandrova au intilnit deseori Stre~to- coccus pluton in ovarele matcilor provenite din pris5ci infectate' cu loca european5. Aceiasi autori au stabilit c5 cel rnai periculos rezervol- de conservare a1 acestui germen sfnt fagurii cu piisturfi. Transmiterea maladiei in interiorul stupinei se produce prin pridarea (furtisagul) familiilor sl5bite de boal5, prin r5t5cirea albine- lor in timpul culesului, prin trintori (care piitrund in orice stup), prin diferiti paraziti sau pridgtori (molia de cear5, viespea), prin apicultol-ii care schimb5 fagurii si albinele din stupii infectati in stupi s5n5to~i sau care lucreazi fir5 s5-~idezinfecteze mfinile, uneltele sau echipa- mentul de protectie. Transmiterea infectiei in toat5 regiunea sau dintr-o regiune in alta se realizeazii prin furti~ag,prin erori de zbor, prin trintori, prin stup5rit pastoral ~i prin cumpiir5ri de material biologic apicol din stu- pine infectate.

$i prin

albinele

Streptococcus

Sirnptomatologie. La inceputul bolii sau in formele uyoarc de boa15 familiile de albine atinse de loca europeanii se deosebesc greu de cele s5nitoase, intrucit activitatea lor se p5streaz5 nemodificat.5, iar m5tcile reuSesc s5 inlocuiasc5 larvele bolnave eliminate de catre al- bine. Abia dup5 trecerea unei perioade de timp boala devine aparent5, prin depopularea familiei de albine ~i prin mirosul acru sau de putre- factie ce se degaj5 la deschiderea stupului. Unul din semnele caracte- ristice consti in faptul c5 boala atinge de obicei larvele tinere de 3-4 zile, care mor fnainte de a fi c5pAcite. Nurnai in cazuri rare ~i intr-o proportie redusii se constat5 imboln5viri la larve mai virstnice ~i res- pectiv mortalitiiti la puietul c5pGcit.

La

inceput

aspectul

fagurilor

este normal.

Cind maladia

s-a

de-

clarat, se constati o depunere neuniformii a puietului, apare aspectul de puiet fmprg~tiat,datoritii faptului cZi miitcile au instimintat celulele cu puiet bolnav mai tirziu, dup5 ce albinele au reu~its5 elimine acest puiet.

fn prima faza a imbolngvirii larva devine mai transparent: si mai turgesccntri' (cu inveli~ulintins), ceea ce face ca traheele qi tubul ei di- gefitiv s5 fie vizibile. Dups putin timp ea i~ipierde turgescenta, corpul devlne flasc (se inmoaie) ~i se segrnenteazj (se increte~te).Ca urmare a mi.sc5rilor agonice, corpul is schimb5 pozitia normals, se r5suce~tesi poatp apgrea cu partea dorsal5 sau ventral5 spre dcschiderea celulei (fig. 9). Pe mjsurj ce procesul patologic avanseazg, larvele bolnave sau

n1c:;rte Ir;i sc!limbfi culoarea, care din alb-sidefie

mals, se ingslbeneste, devine apoi galben-cafenie :i in ce1.e din i:r.mi r-:?are inchis, chiar ncgricoas5. Continutul corpului se descnmpune si t.m:+n5 uneori un miros de putrefactie, alteori acru sau arornnl. SF pare cj, mirosul variazs In functie de specia germenilor care predominli In prxesul de descompunere a! larvelor. Cind organismnl este invadat in mai mare ingsurg de R. alvei mirosul este de putrefactie, iar cind pre- domin5 Stre~tococcus a~issau Bacterium e&ydice, larveie erna- n5 un miros acru sau aromat.

cum este in stare nor-

De reguli, corpul larvei nu se transform5 Intr-o mas5 vis- coas5 sau filant5 si nici nu aderci la pcretii celulei, in asa fel incit scoaterea si eliminarea larvelor de catre albine sint uyor de realizat. Prin deshidratare, corpul larvei se transform5 cu timpul intr-o cojits cenuqie sau brun5, usor detaqabili. Aceasta este forma clasici de Inca european5, in care morta- litatea puietului dup5 cipacire se intilne$te foarte rar si in nurniir mic.

Exists ins5 ~i unele forme atipice cle loc5 europeanii, care se diferentiazs de fonna clasicg prin unele mici caractere qi in special prin virsta larvelor atinse. In acest sens, pe teren pot fi intil- nite 'Lrei cazuri si anume :

a. Larveie atinse sint foarte tinere $imgr cu mult Pnaintv de cSp5cire ; cadavrele sirlt negre, lucitoare, f5ra miros, de ccnsis-

europeana

kla.

9.

FRZU~~.!cu puiet bolnav da

loca euro;;lea.nd

tezjii mucoas5. Aceast5 formi poate s5 fie asociata

cu loca

clasic5.

b. Larvele atinse sint in celule cZp5cite ; culoa~ealor ests cenu- SIC,co~sistentamoale, mirosul lipseste.

c. Larvele atinse slnt in celule dp5cite ; culoarea lor este casta- nie, ele sint putin deformate, contiutul p5stos, uneori uqor vfscos. filant. NLirosul gretos poate s5 existe sau nu, Pn funeie de germenii prezenfi. Gip5eelele pot fi scobite, perforate $i de culoare mai incnisi. Aceast5 form5 poate sP fie confundat3 cu loca americani ~i de aseme- nea cu paraloca. Se citeaz5 cazul unor familii foarte puternice la care puietul a inceput s5 devinl bnpriiqtiat ca $i cum calitatea m5tcilor ar fi lfisat de dorit. 35nuindu-se c5 ele aveau loc5 european5 dar c5 larvele boinave erau scoase din stup inainte ca omul s5 poat5 constata imbolngvirea, aceste colonii au fost supuse unui tratarnent cu streptomicin5 (trei ad- ministrgri de cite 0,5 g la patru zile interval). In urma acestui trata- ment puietul a redevenit normal, sin5tos qi compact, dovedindu-se ast- fel cfi era intr-adev5r vorba de loc5 europeang.

Paraloca. Se deosebe~tede loca european5, fiind tipic5 prin faptul ca atac5 larvele fnainte qi dup5 c5p5icire. Agentul patogen se consider5 a fi Bacillus paraalvei, inrudit cu Bacillus alvei. La puietul nec5piicit semnele sint aceleqi ca In loca european5, iar la puietul c8pScit lar- vele devin vfscoase qi degaj5 un miros de putrefactie. Euloarea lor este g5lbuie uneori brun ro~iatic2.

Diagnostic. Loca europeanil clasid se recunoqte clinic dupii mortalitatea puietului inainte de dpiicire, dupii culoarea galbenB a larvelor, dup5 consistenta nevfscoas5 qi nefilana a acestora $i dup2 neaderenta la peretii celulelor. Situatia este rnai dificil5 in cazul fonnelor atipice de locri europeanii. Exist2 astfel de cazuri, provocate de regulfi de B. alvei, care pot fi confundate cu loca arnericana, deoarece puietul moare dup5 ciipiicirc, c5p5celele sint fnchise la culoare qi perforate, larvele moarte sfnt de culoare ciocolatie, iar continutul lor este viscos ~i filant. Se considers c5 ele pot fi totuqi deosebite dup2 urmtitoarele trei semne :

1. Cind se Pncearcii extragerea larvei moarte cu un beti~or con-

tinutul ei se poate intinde, ins5 filarnentul este mult mai scurt decit in loca arnerican5 (1,5 cm !n loca europeanfi, fat5 de cca. 3 cm in loca

american5).

2. Gojiple Pn care se transform2 larvele moarte nu sfnt lipite de peretii celulelor. 3. Mirosul nu este puternic, de putrefacge sau de clei de timpl5- rie, ci este uneori acru sau in cele mai multe cazuri lipseqte cu totul. Un diagnostic precis poate fi stabilit in laborator prin metode bac- teriologice.

Prognostic. Mai putin gravli d&t loca americanli, exist5 cazwi in care loca europeang poate sH dispar5 spontan. Cel rnai adesea ea persist5 de o manierg ascunsfi, compromitfnd recolta prin slabirea familiilor Alteori ea provoac5 chiar inoartea coloniilor de albine. Prognosticul este favorabil in cwul formelor uqoare, clnd boala este descoperia din vreme $i tratarnentul se aplicii la prirnele semne. El este fnsg nefavorabil

atunci cind familiile de albine sint slabe sau cind conditiile naturale sint neprielnice pentru apiculturii.

Tratament. In tratamentul locei europene sulfamidele sint f5ri efect. Singurele care au o eficienti recunoscutii sint antibioticele, dintre care cele rnai bune rezultate au fost obfinute prin intrebuintarea tera- micinei ~i streptomicinei. Teramicina prezintii avantajul cii are o sfer8 antibacterianil rnai mare, in care intri multe specii bacteriene conditionat patogene, unele virusuri si, ceea ce este rnai important, intr5 si Bacillus larvae, agentul locei americane. Rezultate bune s-au obtinut, de asemenea, ~i cu ajutorul altor anti- biotice, cum ar fi eritromicina, tetraciclina, aureomicina si biomicina. In cazurile de locii europeani atipici (in special a celor care riscii sB se confunde cu loca americanii) cele rnai bune rezultnt~s-au obtinut cu ajutorul tcramicinei si Itanamicinei. In linii mari, recomandiirile privind tratamentul in loca arnericang sint valabile si pentru loca europeanii, atit in ce priveste terapia pro- priu-zis5, cit si tehnologia combaterii in ansamblu. In aplicarea tratamentului trebuie sii se tins seama de urm5toarea linie de conduit5 :

a. Tratamentele medicamentoase nu actioneaz5 decit asupra agen-

filor patogeni care se giisesc in organismul larvei si numai asupra for-

melor

de

inmultire.

Nu

trebuie

pierdutii

deci

din

vedere

impo~tanta

m5surilor de

profilaxie

sanitari,

rnai

ales

in

ce priveste

dezinfectia

materialului apicol.

b. In stupina in care s-a constatat boala trebuie tratate toate fami-

liile de albine, nu numai cele bolnave. Familiile slabe vor fi unite fnainte de tratament, iar cele slabe si in acela~itimp bolnave vor fi distrust.

c) Antibioticele se folosesc in dozi de 0,5 g pentru o familie de albine, repetatii de trei ori la interval de 7 zile. Administrarea 101- se poate face in sirop de zahiir sau prin puclraj, dozele trebuind s5 fie riguros respectate, fiind contraindicata suspendarea trata~nrntuluiin rno- mentul disparitiei semnelor de boalii. Practic, un flacon de streptomicinii, care contine 1 g substant5 activi, se dizolv5 rnai intii in cca. 50 ml api fiarti $i riicitii, dupii care

se amestecii intr-un

litru de

sirop

1 : 1 (in

timpul

verii) sau

2

: 1

(pri-

mgvara), obtinindu-se

douii doze

a

0,5 1 de sirop medicamentos.

Tra-

tamentul complet a1 unei familii de albine necesitii trei doze (1,5 litri) sirop medicamentos, continind 1,5 g streptomicinii, aplicate la interval de o siiptiirninii. ltn cazul apliciri medicamentului in stare uscat5, con-

tinutul flaconului de streptomicinii se amestecii treptat (mai intii intr-o cantitate mica si apoi in cantitatea totalil) cu 200 g zahiir pudri, rezul- tind doui doze de preparat medicamentos. Tratamentul respectiv necesitii trei doze de cite 100 g preparat, aplicate prin prifuire deasu- pra ramelor de cuib, din 7 in 7 zile. Terarnicina se foloseste in acelasi mod. Pentru a obtine de exemplu 10 doze de preparat, este necesari o cantitate de 5 grame antibiotic,

ce urmeazi s5 se amestece in

10 litri

sirop sau

1 kg zahir

pudr8.

Temperatura lichidelor in care se introduc antibioticele nu trebuie sB dep5seasc5 40°C. d. Protectia asigurat5 prin tratamentul medicamentos trebuie s5 se extindg pe o perioada suficient5 de timp, pentru a permite efectuarea

in acest interval a lucriirilor de asanare a stupilor bolnavi, prin distru-

existente in afara

larvelor, acolo unde medicamentele nu ajung sB actioneze asupra lor.

gerea sporilor

sau

a

formelor vegetative microbiene

In ceea ce priveste tehnica de combatere a unui focar de loc5 eu- ropean5, aceasta const5 din urm5toarele m5suri aplicate cronologic :

-

controlul tuturor

familiilor

de albine,

pentru

identificarea

fa-

miliilor

bolnave,

a

celor

slabe,

precum

si

a

fagurilor

cu

mult

puiet

bolnav ;

- distrugerea familiilor bolnave in cazul cfnd sfnt &be,

precum

si a fagurilor cu mult puiet bolnav din familiile cu populatie nomalg ;

- unirea familiilor slabe ;

- aplicarea tratamentului medicamentos la toate familiile din stu-

pin5 ;

sem-

nelor de boa15 ;

- dezinfectia stupilor infectati si a anexelor acest.ora, imediat dup5 mutarea familiilor ;

a tuturor stupilor cu ocazia punerii fa-

- dezinfectia profilacticg miliilor de albine la iernat.

aparitia locei europene, trebuie

- mutarea

familiilor

in

stupi

dezinfectati,

dupg

disparitia

Prevenire. Pentru

a

preintimpina

si se evite orice contact., direct sau indirect, cu stupinele infectate. Tre- buie avute permanent in vedere c5ile de transmitere a germenilor pato- geni de la o stupin5 la alta sau de la un stup la altul si luate m8su-

rile pentru bararea acestor c5i. In acest sens se va urm5ri :

stupine

decft dupg ce s-au controlat toate familiile acestora ~i,in caz de dubiu, dup5 examenul de laborator ;

- in practicarea stup5ritului pastoral sB se aleag5 vetre cit mai departate de cele ale altor stupine si in afara razei de zbor a albinelor acestora, s5 se aSeze stupii cit mai distantafi unii de alfii si de o manierg neregulat5, pentru ca albinele s5 se poaa orienta ;

- s5

nu

se introduca

material

biologic

apicol

din

alte

- s5 se evite furtiqagul ;

- sB se previn5 aparip parazitilor

in stupine (g5selnit5, p5duchi

etc.), sB se ia misuri impotriva acestora atunci cind au ap5rut;

- s5 se limiteze la maximum posibil schimbul de faguri si albine

de la un

- s5 se dezinfecteze uneltele de lucru dupi fiecare manipulare, iar stupii qi echipamentul acestora in fiecare an. Controlul si lucrsrile in stupin5 s5 inceap5 la familiile puternice si siingtoase, 15sfndu-se la urm5 familile slabe sau bolnave ;

stup la altul ;

- s5 se inlocuiasc2 echipamentul de faguri cit mai des posibil;

- s5

este

.necunoscut5 ;

- s5 se psstreze o permanent5 cur5tenie in stupi qi in stupin5. Mentinerea intregului efectiv a1 stupinei in starea de familii pu- ternice, asigurarea unui cules continuu, stimularea m5tcilor de a depune puiet qi a albinelor de a cre~tefaguri, constituie cel de a1 doilea capitol de m5suri preventive, orientate in directia valorificsrii la maximum a rezistentei naturale qi a fortelor proprii de ap5rare ale familiei de albine. Atingerea acestui obiectiv este rezultatul aplic5rii Pntregului complex de inrisuri privitoare la cre~tereasi intretinerea rentabil5 a familiilor de albine.

se

evite

hr5nirile

cu miere

cind

originea

acesteia

INFECT11 MIXTE

Loca ameriaang - Loca europeanz

farnilie de albine pot fi intilnite atit

loca american5, cit; ~i cea europeanti. In alte cazuri, cele dou5 loci pot fi intilnite in stupi diferiti, ins5 in aceea~istupin5. h aceste situafii, precurn $i in cazul formelor atipice de loc5 euro- pean5, este greu pentru un apicultor sau chiar pentru un specialist s5 stabileasa5 un diagnostic precis pe baza semnelor clinice. Pe de alt5 parte, timpul lung pe care-1 necesita trimiterea unor probe la laborator in vederea preciz5rii diagnosticului, efectuarea examenului necesar rji primirea rezultatului constituie adeseori un mare risc, el permitltnd bolii si se agraveze sau s5 difuzeze ~i la familiile din jur. In asemenea cazuri, concomitent cu trimiterea probelor la labora- tor, se indic5 folosirea unui antibiotic cu eficacitate impotriva ambelor ioci (terarnicina, de exemplu) sau a unei combinatii medicamentoase, streptomicin5-sulfatiazol. De rewut ins5 cil folosirea unei asemenea combinatii impune curnularea dozelor complete pentru fiecare boa13 in parte, respectiv 1 g sulfamid5 plus 0,5 g antibiotic, repetate de trei ori la interval de 7 zile.

Exist5 cazuri cind in aceea$

PAR.4TPFOZA SAU SALMONELOZA

adulte, a

:.iirei aparitie, evolutie qi putere de difuzare depinde in mare m5sur5

de conditiile de via@ ale farniliilor de albine. A fost descris5 pentru prima dat2 de Bahr, in anul 1917, care a descoperit-o intr-o stupin2 din Danemarca. htre anii 1936 $i 1937 ea a fost studit5 qi in Franta de Tournanoff, iar in anul 1964 boala a fost semnalatii in mai multe regiuni din U.R.S.S.

Etiologie. Agentul patogen este Bacillus paratyphi alvei Bahr. fn- tilnit frecvent in tubul digestiv a1 albinelor sZnZtoase, el devine V5t5- rn5tor in special atunci cind rezistenta natural5 a familiei scade datarit5

Paratifoza

este

o boa15 infecto-contagioas5

a

albinelor

unor factori neprielnici. Este un microb mic, de form5 oval5, cu dimen-

siuni de 1-2 microni in lungime $i de 0,3-0,5

v5zut cu cili de jur imprejur. Nu sporuleaz5 ~i nu se coloreaz5 prin metoda Gram. Administrat in hrana albinelor in scop experimental, el nu reu~e~tes5 provoace imboln5virea acestora decit in cazul familiilor

slabe.

microni in Istime, pre-

Patogenie. Cind imprejurgrile I

sint favorabile, microbul isi exalt;

virulenta +i produce imboln5virea albinelor. Transmiterea susei micro- biene cu virulenp exaltat5 de la o albin5 la alta se face pe cale bucal5. In intestinul acestora, bacilul se inmulte~teintens, p5trunde in hemo- iimf5 qi determin5 moartea prin septicemie. De la o familie la alta el se transmite pe c5ile comune tuturor maladiilor contagioase ~i anume :

prin albinele hoate sau care se r5Gcesc Pn alv stupi, prin trintori, prin sursele de ap5 folosite in comun, prin interrnediul apicultorului care nu respect5 regulile de profilaxie atunci cind a apgrut boala in stupina, prin materialele utilizate de la un stup la altul far5 a fi dezinfectate etc.

Evolutie. Salmoneloza apare de obicei prim5vara qi numai in rare cazuri in timpul verii, In special atunci cind survin perioade de ploi reci si prelungite. In majoritatea cazurilor evolutia ei este usoarti, vindecarea producindu-se cel mai adesea spontan, odat5 cu imbungtatirea conditiilor de via@ ale familiilor de albine. Sint ins5 cazuri cind boala poate s5 apar5 sub o form5 acut5 ~i s5 produc5 pierderi importante.

Simptome. Boala provoac5 moartea albinelor si depopularea fami- liilor. Manifestgrile patologice nu sint ins5 specifice, ele putind fi in- tflnite si in alte maladii ale albinelor, cum ar fi nosemoza sau acarioza. Albinele bolnave nu mai pot zbura, au abdomenul balonat, prezint5 diaree, paralizeaz5 si mor. Farniliile de albine in care boala evolueaz5 sub o form5 acutii se depopuleaz5, sl5besc $i devin inactive. fn fata stupului apar zilnic nu- meroase albine moarte $i bolnave. Diagnosticul nu poate fi pus decit prin examenul de laborator. Con- tinutul intestinal sau hemolimfa albinelor bolnave se ins5minteaz5 pe medii de cultura $i dup5 1-2 zile se examineaz5 la microscop. Diag- nosticul se pune atit pe baza prezentei in cimpul microscopic a1 baci- lului paratyphi alvei, cit ~i pe sspectul coloniilor pe care le formeaz5 acest rmicrob in culturi : mici, rotunde, albsstrui si semitransparente la inceput, ele conflueaz5 dupi 48 ore, dind culturii o inf5tiqare opac5 ~i o consistent5 viscoas5.

Tratument. Combaterea paratifozei se face prin m5suri de igien5,

prin imputernicirea familiilor bolnave si prin tratament medicamentos. Se dezinfecteaz5 uneltele ~i 'echipamentul de lucru, se unesc ~i se sti- muleazg familiile bolnave. In ce priveste tratamentul medicamentos,

paratifozei. Teramicina sau

antibioticele s-au dovedit ef icace impotriva

streptomicina, utilizate la fel ca in cazul locei europene, reusesc s5

vindece aceast5 maladie in decurs de 10-20 zile de la aplicarea lor.

SEPTICEMIA

Este o boali infectioasi a albinelor adulte, care apare ~i evolueaz5 in strict5 dependent5 de factorii de mediu. A fost descrisi pentru prima datA in anul 1928 de Burnside, care considera c3 ea poate fi recunoscutii prin aceea cii dupa moarte albinele se descompun $i articulatiile lor se desprind la cea mai micA atingere. Etiologie. Agentul acestei maladii este un bacil mic (0,7-1,l mi- croni), nesporulat, Gram negativ, numit Bacillus apisepticus. Rezistenta lui fa@ de agentii fizici sau chimici este redus&. In albinele moarte el tr&ie$te cca, o lung, in timp ce sub actiunea razelor solare nu rezistii rnai mult de 7 ore. fnctilzit la temperatura de 73OC este distrus In 30 minute, iar la 100°C in 3 minute. Dezinfectantele folosite in mod curent (soda causticii, formolul) I1 distrug instantaneu fn concentratiile obi~nuite. Sub actiunea vaporilor de formaldehida el i$i pierde virulenta dup5 7 ore. Bacillus apisepticus este foarte raspindit in naturii, el putind fi blilnit frecvent in interiorul stupilor. In anumite Pmprejurtiri, in care rezistenta natural3 a albinelor este diminuata, germenul i$i exa1t.i vi- nrlenta, p&trunde fn aparatul respirator al insectei $i de aici in hemo- lirnf5, unde se inmulte$te $i provoac3 moartea prin septicemie. Conta- minarea pe cale intestinal& se realizeaza foarte greu, Pntrucit sucurile digestive constituie un mediu neprielnic pentru dezvoltarea bacilului. Septicemia poate aparea in orice perioad3 a anului, fndeosebi atunci cPnd conditiile de intretinere ale farniliilor sfnt deficitare : umiditate crescutA In stupi datoritA a$ezirii stupinei In locuri mli$tinoase sau unor ploi reci qi de lungs durati, lipsa de cules etc. Evolutia bolii este insa benigni, inregistrfndu-se cel mai adesea vindeciiri spontane, atunci cfnd cauzele care i-au favorieat aparitia dispar sau se amelioreazti.

I

Fig. 10. Fragilitstea oadavrelor in septicemie

Contagiwitatea

este de asemenea

- redus8, boala ap5rind In mod rAz- let, far5 a se extinde la un nu- m5r foarte mare de farnilii. Simptome - diagnostic. Septicemia albinelor nu poate fi diagnosticat5 in mod precis decit prin examen de laborator, dupa caracterele morf ologice si cultu- rale ale agentului patogen. Ea poate fi insti b5nuita atunci cind se constat5 o activitate redus5 a unor farnilii (mai ales in ~erioa- dele de culesj, o dispropofiie in- tre cantitatea de albine $i de pu- iet, imboln3virea albinelor, pier-

derea capacitiitii de zbor a aces- tora, aspectul l5ptos a1 hemolimfei, contractii abdominale fnainte de moarte gi mai ales fragilitatea cadavrelor (fig. 10). Combaterea acestei boli se realizeaza prin fmbunatitirea conditiilor de fntrevnere ale familiilor de albine, prin fmputernicirea $i stimularea

a!la~l38lsoj~$!soloj'eu!3!moldaqsBSUJB!$!JB~EJounaimsap-opnasd

seuouropnasdexldas!de.aap!sumge3'?uatuela.qaII!M(2961)~78~8pgn

nsle~j!sepa~snIIpeg'snq$das!depuyappuoaFaujqqgeaalaaqsa

aseommnu~~UIS!U€?~JOOJ~!UI83'a!%o~ogauyJapue7S!uoqauqex(6~61)

a!alsa'1!qe~n~s!pqpnlluja!msapunmoqdw!sa2a)eod!jqezneaap

ap.!JrgJap!suosaJnu!!!.Iolneas~om)(y.~lujsapa~a.r?d~2!4asujalaumu

aa'laj~leeruraxqdaseaaqel!quaep!qlowp!j!3adsalsa~l!q!qda~sns

'!a!pu~ewpu~!pa!dwje!$!.x~da.rounalenluaha'!!les!ldmo~ ~l~qelseu!duj.luaza.rdala~!lo!q!lwezea$uan~ju!l!qeJroAeja~lnlo~a

'e.rolsa3edr.!uea.reqw!rps"~o~plyruunluaruE$eJlagpadsnuelsoj

ssuoruas!ldas!dea$uals!za.re$eq!wqea~ez!~!qnm$saae-qo!q!~ue

BOLILE VIROTICE

Pin5 la mijlocul deceniului 70 se cuno$teau putine boli virotice la albine, lucririle de specialitate descriind ca atare doar puietul in sac, paralizia $i boala neagri. Ulterior, dr. L. Bailey de la Rothamsted Expe- rimental Station din Anglia, care este o autoritate absolut5 in acest do- meniu, a identificat ~i descris in total 18 virusuri, capabile s5 determine

albine : puietul In

sac, paralizia

norate", virusurile Y ~iX, virusul botcilor negre, virusul filamentos, boala din insula Wight, virusul din Egipt, virusul din Arkansas, puietul viros Thai, virusul din Kasmir si virusul apis iridescent. In afara ultimilor 5. toate celelalte virusuri au fost identificate in Anglia.

- singure sau in

asociatie - urmatoarele viroze

la

(acut.5, lenti, cronici, cronicii asociat5), virusul ,,aripi in-

PUIETUL IN SAC

Este o boa15 infecto-contagioas5 a puietului, mai putin gravZ si mai putin rispindita decit locile, in care larvele iau dup5 moarte aspectul caracteristic a1 unui sac plin cu lichid.

Etiopatogenie.

Agentul

cauzal

a

fost descoperit in

anul

1917 de

citre White. Este un virus de form5 sferic5 sau ovala, cu dimensiuni foarte mici (28 milimicroni), cc-i permit sii treac5 prin filtrele destinate si retini bacteriile. Esperientele f5cute au dovedit ci un lichid infectat, trecut prin aceste filtre, este in masurii sZi producii boala, in cazul cind este amestecat in hrana puietului. Rezistenta virusului nu este prea

mare. in apa inc5lzit5 la temperatura de 50°C el i~ipierde virulenta dup5 10 minute, iar in miere el devine inactiv tot in acela~iinterval de timp prin incilzirea la 70°C. Razele solare il distrug dup5 4-7 ore. Procesul de descompunere ce are loc in larvele moarte il inactiveazi dupi 3-5 zile. In conditiile unei camere rezisti 20 zile, iar in fagurii cu miere circa o lun5. Albinele vin in contact cu virusul atunci cind incearci sB scoati din celule puietul mort sau bolnav. Ele il rispindesc apoi in tot stupul ~i I1 transmit puietului sinitos odat5 cu hrana. In organismul larvelor contaminate, celulele epidermice reactioneaz5 printr-o secretie abun- dentti, ce se acumuleazti in interiorul corpului, transformindu-1 intr-un

fel de pungi cu lichid. Din limpede, cum era la inceput, acest lichid se

tulburi cu timpul, datoriti

si schimbkile de culoare ale larvei. Pe m5suri ce Lichidul se evaporri, tegumentul se sclerozeazi, larva incepe si se usuce, capul ei se ridic5 si

se-incovoaie spre partea ventral5. Evolutie. Boala poate ap5rea in tot timpul sezonului activ, ins5 este mai frec- vent5 in timpul verii. htr-o stupin2 in- fectati ea ataci doar una sau cfteva fa- milii, pe care ins5 nu le omoari decit daci survin conditii neprielnice de via@. Din contrti, aparitia unor factori favorizanti, cum ar fi un bun cules de esemplu, poate s5 determine vindecarea, f5ri nici o inter- ventie din partea apicultorului. Evolutia ei depinde mult de puterea familiei in A

descompunerii tesuturilor, ceeace antreneaz5

11

care a apgrut, respectiv de misura in care larvele moarte sint eliminate $i inlocuite. Simptome. Puietul moare de regula

dup5 cip5cire. Pe fagure, acest puiet seam5115 cu cel intilnit in loca american5 : puiet irnprsstiat, celule cu cip5cele infundate, perforate, mai inchise la culoare, adesea ilescip5- cite (fig. 12). ModificArile pe care le sufer5 larvele ofer5 semnele cele mai importante pentru recunoa~tereabolii. Din albe sidefii cum elm ini- tial, acestea devin treptat galbene, cenu~iisi apol brune, capul avind o culoare rnai inchis5 decit restul corpului. in prima faz5 larva are ;~spectul unei pungi pline cu lichid, continutul ei sc5zind odat5 cu trec9ereatimpu-

lui (fig. 11). Acest continui nu cste

*ig.

de

ll. Larve de d,-,ina

puiet

in

recenti ; b

sac :

-

a

-

atacak

iniectie

infectie veche

viscos sau filant si nu are miros. Lar-

Fig. 12. Fagure cu ,,puiet in sac"

vele moartc nu ader5 la peretii celulei, asa incit albinelc !e pot scoate si indep5rta din stup. Ele sfnt a~ezatepe planseul celulei, cu partea ventral5 in sus. Prin uscare, corpul se transform5 intr-o cojit: neaderent5 la pe- retii celulei, cu partea cefalic5 mai inchis5 la culoare si curbat5 in sus, luind astfel forma unei b5rci sau a unui ,,papuc chinezesc". Diagnostic. Pe teren, diagnosticul poate fi pus dup5 forma pe care o iau larvele infectate ; de sac plin cu lichid la inceput, de cojite inco- voiate intr-o faz5 mai avansat5. Aceste aspecte deosebesc puietul sarci- form de loca americanti (singura boa15 cu care s-ar putea confunda), alte deosebiri fiind neaderenta la celul5, lipsa de miros si de viscozitate a continutului larvar, precum si evolutia mai usoar5 a maladiei (in cadrul farniliei de albine sau in stupinti). In caz de dubiu, diagnosticul poate fi stabilit prin examenul micro- scopic a1 larvelor bolnave sau moarte de curind. Semnul caracteristic este (atunci cind se lucreazii cu microscoape obisnuite) lipsa oriciiror ger- meni, spre deosebire de ceca ce se constatti in cazul locilor, unde acest examen evidentiaz5 numeroase bacterii specifice sau de asociatie.

Tratament. Pin5 in prezent nu au fost stabilite tratamente speciiice in maladiile virotice ale albinelor. In cazul puietului in sac a fost incer- cat5, cu rezultate satisfdc5toarr. tetraciclina. Se recornand5 de aseme- nea un hatarnent cu sulfatiazol combinat cu streptomicinti, sau numai cu teramicin5, in dublul scop al anihiltirii germenilor secundari si totodata pentru a preveni consecintele unei confuzii intre aceastti boa15 si una din cele dou5 loci. In majoritatea cazurilor slnt suficiente, pentru combatrerea puietului in sac, asigurarea unui bun cules si aplicarea unor m5suri de igien5, cum ar fi topirea fagurilor cu puiet bolnav, int5rirea familiilor bolnave prin unirea lor, stimularea activititii de cur5tenie a albinelor prin rrstrin- gerea cuibului, schimbarea mtitcii etc.

transvazarea albinelor, tratamcntul

In cazurile grave sc recornand:

medicamentos, dezinfectia cu ap5 fiarts sau e5ldur5 uscat3 (cu lampa de henzing) a materialului lemnos, topirea tuturor fagurilor, incilzirea mierii extrase din acesti faguri timp de 30 minute la temperatura de 75'C (se interzice ins5 folosirea mierii pentru hr5nirea albinelor). Farniliile slabe, puternic infectate, trebuie distruse. Spre deosebire de tara noastr5, unde puietul Tn sac este practic inexistent, in India aceast5 boa15 imbracfi forme alarmante, constituind unu! din principalii du~mani ai albinei (Apis cerana). Ca simptome, se ~nentioneazri moartca puietului in faza de larvti nec5pticit5, precum si psrasirea frecventi a stupilor de c5tre familiile atinse de boal5. Pentru combatere, se recornand5 distrugerea ~uietuluiinfectat impreun5 cu a1 binele adulte si dezinfectia stupilor cu clorur5 de var.

PARALIZIA ALEINELOR

Paralizia este o boa15 infecto-contagioasii, a c5rei etiopatogenie nu este complet l5murit8. Ea a fost descris5 pentru prima data de Morisson in anul 1936. Dup5 acest autor, maladia se manifest5 in perioada mai-

iunie, ea putind sti dureze uneori numai citeva zile qi sB se vindece de

la

luni, provocind stupinelor

pagube importante prin mortalitatea mare pe care o produce in rindul

albinelor adulte.

sine sau s5 persiste

timp

de mai

multe

Etiologie. Agentul cauzal a1 paraliziei sgniitoase, .contaminate experimental

zile,

prezentind

este un virus filtrabil. Fami-

cu

acest

simptome

virus,

se

imbolni-

asem5nAtoare celor

liile

vesc in decurs de 2-5

din infectia natural5. Prezenta virusului in organismul albinelor este Into- virii$it5 in mod frecvent de formarea in celulele epiteliale ale intestinu- lui gros a unor corpusculi rotunzi sau ovali, m3surind intre 1 si 5 microni.

Simptome. Albinele bolnave par cuprinse de o agitatie continua, care se traduce prin tremuraturi ale antenelor, aripilor $i picioare!or. Ele incearci sii zboare $i nu reu$esc. Abdomenul este dilatat qi prezintil misc5ri respiratorii accelerate, iar acul este scos afar& Tegumentul este acoperit cu o substant5 ce degajii un miros de peqte, fapt ce determinii albinele ssnitoase sii le scoaM afar2 din stup pe cele bolnave. Cu aceast.3 ocazie, perisorii de pe corpul aceslkh-a sPnt smulqi, iar in urma depilatiei tegumentul cap5tA un aspect negru strilucitor. fn cele din urma aibinele nu-qi rnai coordoneaz3 migciirile, paralizeazg ~i mor cu aripile deviate In liituri qi in jos (sub form5 de acoperi~).

Tratamentul paraliziei nu a fost incti pus la punct. Antibioticele nu au dat rezultate, ba, din contrii, se consider5 c5 foloslrea lor complicti boala (Merdjianov). Presupunind cti aceast5 maladie ar putea fi de naturii criptogamic5, s-a ineercat tratamentul ei cu sulfat de cupru (piatr5 vingtg), rezultatele fiind contradictorii. Efectul favorabil pe care 1-a avut uneori piatra vin5ti a fost explicat de diver@ autori prin faptul cii in cazurile respective nu era vorba de paralizie, ci de melanozri. S-a emis ipoteza c5 virusul ar fi prezent si la albinele silnatoase, iar matca ar transmite descendentilor predispozitia la fmboln5vire. S-a dovedit ins5 ulterior cii fnliturarea m5tcilor din familia de albine afectatii nu este un mijloc sigur de vindecare. Singurele mssuri care pot fi recornandate la ora actual5 i~npotriva acestei maladii sint acelea care vizeaz5 in6rirea rezistentei naturale a familiilor de albine: unirea celor sliibite de boala, restringerea cuibului, asigurarea unui cules continuu. 0 usoar5 arneliorare a fost obtinut5 prin administrarea zilnicg, timp de 10-15 zile, a unor ratii mici de sirop ciildut, in care s-a amestecat vitarnina C, un comprimat la un litru de sirop.

BOALA NEAGRA

Aceasti denurnire se refers nu la o boali bine precizats, ci !a mai multe complexe de manifestan patologice, care au ca simptome comune depilatia si culoarea neagrii a albinelor bolnave. Exist5 deci mai multe forme de boa15 neagrti, a caror etiologie este putin 15murit.5 qi fa@ de care familiile de albine react.ioneaz5 diferit.

arunur?:.Ieleo(6y.18eau.q~e~!uaBuonsuan!8o-[olt.d-rl>a.xaan

~dnanu!!!.rolne(l.raqn.108)g$s!xagnopadn.13apqeoqy.rSeauri

'a.1124aJe3tpcoi\oadauaurouajw!uvlaur

TalsaaeIJalsaj!ueuran!801oledalsa$!pahopu!.id~nldej:

Fu!ur!Iauipdnlsaluyeulnesur[ndurq'!!.ryuo!zoIaaIn.ralneJe3Jel!paJaIe

yse!!~n8u!suyp'alnlaaJet~dnpeaasee!qeaslod(e3S!wISalau!qle!I

el!.roluj.rlIS.re!ya121.FnlerurrI'suld!!.rolur.illugsg!qcIAaunu)lodes

alpaa!ueIaurlod!jalelulsuo3nu!emnuela1aurqle'a.101y.ranla!S!

@analn.xeurnu.iopu!qIeale$IoAzap'~eur~ouu1alsaae'!!I!Lu~J-ysaj!ueur

puyv~nlnadss.roun.!r,!u.rnjInJFurnN.xo[;u!q~ealeru.roueaisaIlqlsuas

Jounau!qIea~8auS!'aseopnla~!sdqap'!.ladTInLil!em!3!~i$pap'aylelalan

eur!.rdylupsp'.raya.raezasgsaj!ueulu!~de!l!.redu!ualaun!II!UPJc

gsl?aJV?UI.IOJ31)Fie::q~.13t?au12lsojelt'I;;:llsisgs!~r,sapn;r$uad

-lnl.rode.rn!.raurnua-rlugalasBnopadn~8apau!qIeasau!luaur

-qeoqnuas~Budo.1~1lealnliwejapauiqluu!p.rn!!

a-[pp,qa~nu!)qoUJInIaj'elsasealeSpn~3u~n3!~olu~r$!$!ua~o.rdp!u

Tn.rEurnu'~01a~eoly3nlJol!Jolur-rlS!Jo1!qeuraleuo!zo.[naem.leurJoue

p!ueq!ruejyleqaaje!Su-1TnnsaJagupnlae-s$e$e~suo3~33a$e$eumCu!p

eaJeolFurJn:ylua!~adxauTen1$a!ndap'a.reoly.13nlapJO~UJJI1sapEalem

JayaJael!paAoprpgseaseaun!laajealsaapau!8!~oen!$aua8uyd

-[eBa!

-ea.requr!yss!ynl~~u~zeaua-rluee!l!.reds!p.rolauuras.aIeurJoue

al!!i!urej'aseol~ugsnelepa~a~keuJoun!~$e~ndodaqeurJojp!u!z!~!pu!

alJeojg!q!suase-['~zoL~~soL~JE!ureaaaa3aqSaa!~d'ea~eq!yqanpo~dea

~~!lanpe!a!l!urejapau!q-[e!uaJesas.elelsuosFlseanvaq!urezalsa

qeoay.18eaugel!ua8uoayzeanu!ur!pu)uals!za~S!ealelpedea-o.rd

y!r.z!n?!napIaa'solyu:s '1eyqsuo3ap'sauaurase~3lnla!nd~eur~oueeuo!zo-[aaeuneaploqug!cur '!$!.raj!pa~elprn!uypa!n3yaadse~eunouS!aqelpn!~le~aua8ape-s

a8apapanazi.10!curullndliaapoa!I!ruq'g-[eurJou

ag!zodsip'g.rel!paJa'[ajls~gualaunauldnlsura.1~3qeoq@eauea~yde

s!.InsapalaunrJBlsaj!ueruaa!801olecIadnc-a[leagdxao-gu!~d-a~d

UJF.Iejcapyseaxpur~ojapgeoq'ylel!ua8uo3!l!~aj!ppolnene

!"1"""!?J"ru!T!!' !r!l,1?!1!urr?3g~tzu~oyo-.r$ugag!uejyseoltugselenoao.rdeaJ!Aguioqur! !j3BInAr!nn~najae!l!.reds!pJolauurasapyeoqea.raaaq!~~$yur

a$["!![!!ur?jIS!arug$!nq!.qepun!~ien!xolu!nn.ua[odea.requr!yDg-$p [.rn$g.rnura.liai\!s[nAuonale.!n~nd.rose:r?oae-u$nlnd!jgs!ursue.rlel nr?apyaad'a$edsneaaelnuauropqelcljurnS!ne$uaza.rda]u!euiapa.reoLu

'lun.13a.r~e-s$eA.rasqooa$el!lel.xoruq!qes!ldxau!elaiau!qIe'a-raugaJe3

!.rg~ssj!u~?ursn!801oled1LJapy!qr.!z!!!$eqnza.rul~d!.rgSpn~auge~d~l;~!

r.!-n~.~.m.:ap$3unppu!ur[nlper,~Sera~asr?i~uqlugs~ewaI!q!suasellapseap

e-5Jelelsuor,gulsa3csuas~r,al!!l!Luejapau!qlealnasa.13u?.rd-adur!

a.reolnesa-~lugpopl!u!!.a~n~oun~

1.1a3alsa!au~lajlseap~mzeaeslewpea!un1.01'quel~odur!Je!

ea~el!u!a8uesuo;,nualsaap.$!.rop

Boala neagriir sau boala de p&dure

Uni'l autori descriu aceast5 entitate morbid5 numai sub nurrlele de boala de pidure, intrucit in majoritatea cazurilor se constat5 la familiile amplasate in zona psdurilor de munte. Aparitia ei este pus5 in leg5turs cu recolta de mans, aceast5 supozitie fiind bazat5 pe frecventa crescut5

a bolii in anii in care culesul de man5 este abundent, pe faptul c5 ea

apare yi dispare oclat3 cu inceputul si respectiv terminareaa cestui cules

qi mai ales c5 ea survine dup5 o perioadii rece, care tine timp de citeva

zile albinele in stare de neactivitate. Totuyi explicarea originii bolii numai prin culesul de maria nu este intrutotul satisfiictitor, avind Pn vedere c5 desi familiile de albine culeg la acela~imasiv, mare parte dintre ele nu se imboln5vesc, iar la cele afectate pierderile variazii in limite foarte largi. Pe de alt5 parte, manifestiiri pato-

logice asem5n5toare se constat2 nu numai in zona de munte si de p5- dure, ci qi in alte regiuni unde culesul de man5 lipse~te. Au fost emise numeroase ipoteze pentru a liimuri originea acestei afectiuni. Unii autori (Poltev, Maurizio, Miiller) consider5 cii in realitate este vorba de toxicoze alimentare, provocate fie de mierea de manii, fie de polen sau nectar devenit toxic sub influen@ unor factori climatici ocazionali, fie de polenul toxic pe care-1 produc in mod obiynuit anumite plante (cele din familia Ranunculacee, de exemplu). Aceastii ipotez5 este ins5 infirmat5 in mare m5surii de faptul cii in boala neagr5 de natur5

negeneticii, atit puietul, cit si albinele recent eclozionate nu sint atacate. Alti autori (Kuntzsch, Morgenthaler) considera cii simptomele ce caracterizeazii aceastii afectiune se datoresc unei carente proteice, con- secutivii unui cules slab de polen ; ipotez5 sustinutii intre altele prin faptul cii in rectumul albinelor bolnave nu se g5seqte aproape niciodat5 polen, ci numai un lichid apos. Inginerul Vladimir Zaplata din R. S. Cehoslovac5 sustine cii boala neagr5 se datoreazB m5tcii. Dinsul afirm5 c5 dac5 se inlocuieste matca familiei bolnave cu o matc5 tin5r5, Pn 9 din 10 cazuri simptomele ince-

teaz5, iar in anul urm5tor

schimba-o noi - continu5 dinsul -, matca unei familii bolnave este schimbat5 de albine qi, in orice caz, ea nu supravietuieyte peste iarn5. In sflr~it,cea mai acreditatii teorie este c5 boala neagrii este pro- dus5 de un virus. Vecchi si Zambonelli au facut experiente in acest sens, reusind s5 reproduc5 boala la familiile s5n5toase. prin introducerea in hrana acestora a unui filtrat dintr-un broiaj de albine bolnave. Faptul c5 semnele de boa15 s-au manifestat dup5 dou5 zile de la ingerarea hranei infectate - ceea ce ar constitui perioada de incubatie a agentului patogen - infirm2 posibilitatea unei imboln2viri cu eventuale substante toxice pe care le-ar contine filtratul respectiv, caz in care simptomele ar apZrea imediat

boala nu mai apare. Chiar dac5 nu am

Simptomele observate cel

,,boala neagrSi sint urmstoarele :

a. Depilarea qi fnnegrirea albinelor. Pierderea peri~rilorsi gradul

mai

de

frecvent

in diversele

mailifestilri

patologice cunoscute

sub numele

de pigrnentatie a1 corpului, precum si num5rul

albinelor

care prezint5

acest fenomen variazi in functie de forma - mai u~oar2sau mai gravi - sub care evolueaz5 boala. In formele usoare, familiile prezint2 un numar redus de albine afectate, iar aspectul corpului este putin modificat, in sensul c5 periqorii sint numai uzati sau partial cazuti, aSa cum se intimp15 de obicei la albinele bdtrine. In formele grave, boala poate s2 cuprind2 intreg efectivul adult din stup, inclusiv trintorii si matca ; albinele sint depilate complet, corpul negru, lueios cu aspect unsuros, ceva mai mic decit la cele sin2toase.

b. Prezenta

in fata stupilor

a unui numdr

mare de albine vizibil

bolnave, care incearcti sd zboare si nu reusesc, care sint cuprinse de un

fel de excitatie, tradusii prin miscdri dezordonate ale corpului si care mor cu aripile tinute sub form2 de acoperis, dep8rtate si in jos.

c. Agitatia familiei bolnave ~i aspectul dramatic pe care aceasta il

prezint5. In interiorul stupului exists, de asemenea, numeroase albine moarte sau bolnave. Acestea din urmd se refugiaz2 deasupra ramelor sau la capatul stupului opus urdinisului, de unde sint culese si tirite afar3

de catre albinele sgndtoase. Eliminarea acestor albine bolnave nu are aspectul unei lupte propriu-zise, intrucit albinele care executd aceastii operatie nu folosesc acul, iar albinele eliminate nu se opun, au un com- portament pasiv, resemnat. La urdinis exist5 Pn permanents un num5r mare de aibine, care le impiedica pe cele bolnave sfi intre in stup.

d. Stagnarea productiei, albinele consumind tot ce aduc.

Diagnosticul se pune dupfi simptomele descrise mai sus ~i,de ase- menea, prin examen histologic. Dup5 Morisson, in celulele epiteliale ale intestinului mijlociu apar, la albinele bolnave, ni~teincluziuni protoplas- matice, sub forma unor noduli sferici sau ovali de 1-8 microni. Desi alti autori sustin cB aceast5 formatiune poate exista si la albinele s8n2toase, totu~iprezenta lor in toate secfiunile histologice prelevate de la albinele cu semne de boala neagra indrept5t;este stabilirea acestui diagnostic.

Tratamentul in aceast5 boala nu a fost elaborat. Pentru combatere au fost incercate numeroase medicamente, far5 s2 se obtin2 ins2 o efica- citate notabilfi. In aceast2 situatie, mdsurile care pot fi recomandate sint cele de zooigiend ~i anume : adunarea si arderea albinelor moarte, strim-

torarea urdini~urilorpentru evitarea furti~ag,ului,precum ~i reducerea qi incdlzirea cuiburilor pentru a evita r5cirea puietului in urma depopul2rii. Mergind pe Linia ipotezelor care au fost emise in legiiturd cu etiolo- gia acestei afectiuni, se indicii schimbarea m5tcilor la familiile bolnave, mfisurs eficientd in eventualitatea unei origini sau predispozitii ereditare. De asemenea, se recornand5 administrarea unor cantitiiti zilnice (cca.

250 ml) de sirop caldut, cu adaos de lapte fiert, in procent de (100 ml

lapte la 900 ml sirop de zah5r 1 : I), terapie care vizeaza stimularea fami- liilor ~i concomitent, combaterea unor eventuale intoxicatii sau carente proteice. Considerind c2 albinele se epuizeazii si mor in urma cantitstilor mari de acid (gluconic) cu care trebuie sB intervin5 pentru a apropia pH-ul manei (5,9-7,9) de cel a1 mierii (3,8-4,8), autorii cehoslovaci recornand2 in tratamentul bolii de p5dure fie vitarnina C (acid ascorbic)

250 mg la un 1 sirop, fie sucul de la o limiie in 4 1 sirop, fie acid citric cristalizat 1 g la un 1 sirop ; iar preventiv, introducerea vitaminei C In rezervele de iarnii $i a acidului citric (0,50/00)in apa de b5ut. Faptul c6 paralizia, boala de pildure qi boala neagrl au o simptoma- tologie asem5nstoare $i o etiologie identic6 (respectiv virall, dup5 cei rnai multi autori), i-a determinat pe specialiqtii francezi A. Brizard si J. Albisetti s5 le descrie impreunl. Un alt punct comun este considerat faptul cii manifestarea lor este legat5 de numeroase cauze secundare (miere de mans fir5 acizi, obturarea traheelor toracice din cauza mierii de mans, lipsa proteinelor sau vitaminelor, lipsa apei, dezechilibru nervos, ridicarea temperaturii din stup, predispozitie ereditar6 etc.), dintre care tulburgrile metabolice provocate de dezechilibrul dintre consurnul de polen $i mierea de man5 par sA fie cele rnai frecvente. In ce priveyte tratamentul, autorii sus-citati recrlnosc c6 pentru aceste boli (la fel ca $i pentru septicemie sau paratifozs) nu existil actualmente o medicatie specifid, singurele m5suri recomandabile fiind cele menite s5 atenueze . simptomele qi s5 previns eventualele complicatii.

ALTE VIRUSURI

*-."'-' -

-'

Virusul

,,aripi

innor~te"~)

-.

Acest virus, unul din cei rnai mici cunoscuti actualmente, a fost descoperit in Marea Britanie, Egipt $i Australia. De~iaripile albinelor puternic infestate i~ipit.1.d adeseori transparenta, acesta nu este totu~i un simptom sigur, fiind necesar un examen serologic pentru stabilirea diagnosticului. Viri~sul,,aripi innorate" sau ,,aripi opace" formeaza mase cristaline in citoplasma celule!or musculare, in special a celor din lungul traheei. De~is-a dovedit c4 transmiterea se face prin intermediul aerului, el isi poate pierde rapid putere;+infectant5, dovad5 imposibilitatea infec- tsrii experimentale a albinelor pin aerosoli (incerc8ri facute de Roth). Albinele bolnave mor rapid iar familiile puternic contaminate devin inactive qi se depopuleaz5 masiv. Moartea acestor familii survine cel rnai adesea In perioada de iarn5.

Virusul

Y

si X

."-,

Mult timp, virusul Y a fost confundat cu virusul X, ambii fiind localizati numai pe traiectul digestiv a1 albinelor adulte, avind aceeasi talie si forma. Pe ling5 micilc diferente de densitate $i relatii serologjce, d~osebirileprincipale apar in e\ 3lutia lor natural&

descoperit numai iarna, virusul Y se

gase$te frecvent in luna rnai sau iu:iie. fn plus, virusul Y apare de regul5

la albine in asociere cu Nosema Api.7 ci, in testele de laborator, el infec- teaz5 albinele mult rnai usor cind est~ingerat cu spori de Nosema Apis decit singur. Virusul Y este rnai r5spin,?it decPt virusul X ins5 rnai putin

In timp ce virusul X poate

dsiun2tor. De~iel contribuie la pierderile cauzate de nosemozfi in timpul iernii, totusi contributia I.ui la scurtarea vietii albinei este mult rnai rnicfi decft a Nosemozei. Spre deosebire, virusul X este rnai periculos, el putind sB .ornoare albina mult mai repede decit microorganismul rnai sus amintit.

Virusul

bdtcilor

negre

Virusul botcilor negre a fost confuridat mult timp cu virusul para- liziei acute. Mai fntii el a fost identificat drept cauza mortii larvelor sau prenimfelor de matcfi, rnai ales primavara sau la fnceputul verii. Descom- punindu-se, nimfele de matcri se fnchid la culoare iar peretii celulei se piiteazri adesea cu negru. In primele stadii de boali, nimfele seamrinfi cu cele atinse de puiet in sac Pnsa, contrar virusului acestei boli, virusul botcilor negre atacfi rareori larvele de lucrfitoare. Totu~i,el se hmulteste mult la adultele atinse de Nosema apis .rji contribuie la scurtarea vietii albinelor fmpreunii cu aceasts n~icrosporidie. Boala isi manifest5 prezenta cu prec5dere in cresc5toriile de matci, respectiv in familiile orfanizate pentru obtinerea de material reprodu- cfitor.

Virusul

filamentos

Acest virus are forma unei tulpini flexibile continind acid dezosi- ribonucleic, infg~uratin cerc in interiorul unei membrane, formfnd impre-

Aceste particule

pot fi detectate la microscopul luminos ~i uneori ele sht destul de nume- roase in sfngele limpede a1 albinelor, pentru a-i da acestuia un aspect

1:ptos.

un8 cu aceasta particule ovoide de 450 X 150 milimicroni.

Experimental, virusul infecteazri albinele mult rnai repede cind se administreaz: impreun5 cu sporii de Nosema apis qi este strfns asociat in natur5 cu acest parazit, la fel ca qi virusul Y si cel a1 botcilor negre. El este cel rnai putin patogen dintre viru~iidescri~iin acest capitol ~i totodata cel mai rzspindit, prezenta lui fiind semnalatfi in Marea Rritanie, America de Nord, Japonia si U.R.S.S.

Roala

din

insula

Wight

Simptomele acestei boli seaman2 cu cele ale paraliziei, care a apzrut cu mult timp inainte si cu care a putut deci s2 fie confundat:.

Frecventa paraliziei cronice in Marea Britanie a diminuat de la 8O/0 din probele aduse la diagnostic de apicultori in 1947 la rnai putin de 2O/o in 1963. Aceastfi scadere este in corelatie cu numrirul familiilor de albine din aceasti tar& numfir care a sc5zut ~i el de la circa 500 000 in perioada 1947-1950 la rnai putin de 200 000 la mijlocul deceniului 60. Ea este de asemenea in corelatie cu infectia produsri de Acarapis Woodi care, detectat5 in circa 50°/o din probele aduse la laborator in 1925, a scazut

la 20°/o in 1947 qi la 10°/o in

Aceste date permit sfi se creads c5 acutizarea masivii la inceputul

1965.

secolului a acariozei -

boalfi in general u~oarfi$i care nu se manifest5

decit cu mortalitatea familiilor puternic infestate la sfir~ituliernii - s-a datorat paraliziei ~i maladiei din Insula Wight. 0 alt5 concluzie a fost aceea c5 suprapopularea cu albine a unei zone sau a unei tiiri favorizeaz5 riispindirea bolilor si mai ales a viroze- lor in sectorul apicol, ca efect a1 faptului c5 nezvind ce culege albinele stau in stup mai mult decit de obicei, iar acest sedentarism favorizeazs multiplicarea microorganismelor patogene.

Vir2isuL

din

Egipt

il fost detectat in 1979 in probe de albine moarte trimise clin Egipt. Nu seaman5 cu nici un alt virus cunoscut $i nu se cunoaste nimic asupra raporturilor dintre el $i albine.

Virusul din Arkansas

Descoperit initial la albine aparent sgn5toase in Arkansas (U.S.A.),

in

California.

ultimul timp el a fost gasit

din

Virus~~lpuiet

abundentg la albinele bolnave

in suc Thai

din

A fost descoperit in larvele moarte de Apis cerana din Thailanda in 1982. Seam5n5, fgr5 s5 fie ins5 identic, cu virusul puietului in sac de la Apis mellifera. h India $i Nepal el a provocat in ultimii ani exacer- barea serioas5 a puietului sacciform.

Virusul

din

ICa~rnir

Prima data a fost gasit la Apis cerana in Kasmir si India, iar dup5 aceea la Apis mellifera in Australia. Albinele bolnave prezintg o morta- litate anorma15 in toate stadiile de dezvoltare, boala putind fi confundat5 cu loca, puietul in sac $i paralizia. Prezenta acestui virus in Australia, unde Apis cerana este inexistent& face s5 se cread5 c5 el a venit de la alte insecte comune in Australia ~i Asia de Sud-Est. Totu~i,cercet5rile intreprinse in acest sens nu au dat rezultate pin5 in prezent. Virusul din Kqmir poate fi usor depistat, c5ci el se Pnmultestc enorm cind este inoculat la albine sau frecat de corpul lor si le omoari in urm5toarele 2-3 zile. Avfnd in vedere u~urintacu care pitrunde prin cuticul8, transmiterea lui se face cu sigurant5 prin contactul direct intre albinele vii, ca ~i in cazul virusului paraliziei cronice.

Virusul

Apis

iridescent

Seamani cu virusurile iridescente gisite la diferite specii de insecte, de care ins5 se deosebeste prin esamen serologic. El formeaz5 cristale atit in tesuturi (unde se hmulte~te)cit ~i in laborator cfnd este purificat. Cristalele capat5 o culoare albastru-violet sau verde str5lucitor cind tesuturile sfnt luminate sau cind sint privite cu lupa la lumina naturali.

Virusul provoac5 ,,boala ghemului" la Apis cerana din India qi Kaqmir, boa15 caracterizatg prin formarea unor rnici gr5mezi de albine care nu mai pot zbura (ca si in paralizia cronicg), urmatii de moartea familiilor.

CONCLUZII

Familiile de albine sint infectate In mod curent de un mare num5r de virusuri, f5rii ca ele sil prezinte semne de infectie decit in cazul in care

unei alte boli. Este cazul virusurilor X, Y, a1 botcilor

negre ~i filamentos, toate patru asociate cu Nosema apis ; a1 virusului paraliziei acute, care poate fi transmis de Varroa Jacobsoni ; a1 virusurilor

paraliziei

rapis Woodi. Existents acestor virusuri explic5 aspectele cu totul deose- bite pe care le imbracg uneori parazitozele mai sus pomenite, aspecte

dificil de explicat numai

acestor boli. h infectiile virale chimioterapia este in general ineficace din cauzii c5 inmultirea virusului se face En celule $i ea este +a de strins legats de procesele de creqtere ale acestora incit nu poti s-o stgvileyti f5rA a v5tiima $i celulele gazdg. Din fericire, exist3 boli ce pot fi st5pi- nite si, concomitent pot fi stiipinite ~i virozele de asociere, aSa cum este cazul nosernozei de exemplu. Pentru prevenirea virozelor, urmgtoarele recornandhi sint consi- derate ca judicioase :

atit de bine cunoscute, ale

viroza se suprapune

cronice $i paraliziei din Insula Wight, care se asociad cu Aca-

prin

caracterele,

- sA nu se transporte albine dintr-o tar2 in alta, intrucit se rise5 propagarea unor agenti patogeni exotici, potential periculo~isi greu de depistat ;

- numArul familiilor de albine sii fie in corelatie cu resursele

melifere. Unii apicultori sint tentati s5 pgstreze prea multe familii dup5 un sezon cu totul exceptional. Urmeazii ins2 ani apicoli slabi sau medii si ei vor trebui sii hr5neascii cu zahiir, iar albinele s5-si petreacii o mare parte din timp in stupi. In aceste condivi, infectiile endemice vor creqte, dato- ritg atit virusurilor cit $i celorlalti agenti patogeni, care se transmit numai cind albinele sint in contact strins intre ele.

f

BOLI MICOTICE

Micozele sint boli infecto-contagioase produse de ciuperci micre- scopice. In stupi pot exista multe specii de ciuperci, hsii numai trei din acestea s-au dovedit periculoase pentru puietul albinelor : Ascosphaera apis, Aspergillus flavus $i Aspergillus niger. Ele se caracterizeazi3 prin aceea c5 dup5 moarte puietul i$i p5streaz8 forma - se murnificg - $i se intsrevte. In urmg cu citeva decenii aceste boli erau aproape necunoscute. In ultimul timp ele au inceput s5 se rispindeascii in mod hgrijorAtor, dato- ria unor cauze ce n-au putut fi lamurite pe deplin, una din teoriile emise in acest sens considerind c5 progresul lor a fost favorizat de utilizarea antibioticelor fn patologia apicols. De~ievolueazi rnai putin grav decit celelalte maladii contagioase ale puietului qi in rare cazuri antreneaza moartea farniliei de albine, totusi importanta micozelor nu trebuie desconsideratil, fntrucit acestea sint in stare sB produc5 mari pagube stupinelor, punindu-le uneori in situatia s5 nu rnai poat5 valorifica culesurile.

Ascosferoza este o micozii care afecteaza exclusiv puietul albinelor. Ping in anul 1955 ea a fost descriss sub numele de ,,pericystirnicozii", dup5 denumirea agentului cauzal : Pericystis apis. h anul 1973 duperca a fost clasats de catre Olive $i Spiltoire in familia Ascosphaeracee, schim- bindu-i-se numele in Ascosphaera apis, ceea ce a antrenat $i schimbarea denumirii bolii. In mod curent maladia este cunoscut2 sub numele de ,,puiet v8ros6', dupi culoarea $i duritatea larvelor moarte. Pfnii in 1945 cazurile de puiet varos erau foarte rare, iar in ce pri- veqte S.U.A. ~i Canada, aceast5 boala era necunoscutii inainte de 1968. Gonform datelor publicate de Hitchcock (1972),ea a fost semnalata pentru prima dat5 in 1913 in Germania, Pn 1932 fn Anglia, in 1933 in U.R.S.S., in 1934 in Scotia, in 1937 in Cehoslovacia, in 1957 in Noua Zeelands, Pn 1971 in Norvegia. DupA a1 doilea razboi mondial boala s-a r3spindit din ce in ce mai mult qi infe*a a devenit rnai sever& in Elvetia, Franta, Belgia $i Scova. fn America, primul caz de boa12 a fost observat Pn 1968

in California, de unde s-a rispindit apoi in mai multe state ale Arnericii de Nord ~i in Canada. fn 1970 C. Mraz o observi $i in Mexic, el emitind teoria ci extinderea acestei micoze este in strinsi legzturi cu hrinirea intensivs a familiilor de albine cu antibiotice in scop preventiv. La noi in tar& inainte de 1971 puietul viros apsrea cu totul sporadic, fiind ne- cunoscut de marea majoritate a apicultorilor. Dupi aceasta dati boala s-a extins de o manierg ingrijor5toare. cuprinzind pe rind Transilvania, Ranatul, Muntenia, Dobrogea si Moldova. Interesant este cB in ultimii ani ea a regresat substantial, una din cauze fiind ~i folosirea de catre majoritatea apicultorilor a medicamen- tului Micocidin, realizat de Institutul de cercetare qi productie pentru apiculturg din Bucuresti.

Etiopatogenie. Ascosphaera apis este o ciuperci heterotalicg, com- ~1~s:din micelii mascul si femel5. h momentul in care doua micelii de sex opus se intilnesc ele adera unul la altul $i dau na~terela hife laterale pe care vor lua nqtere elementele sexuate : oogonii ~i anteridii. Prin fecundarea de citre anteridie, oogonia - numit5 ~i corp fructificator -, va produce nigte formatiuni capsulare numite asce, care cuprind sporii - sfiminta qi forma de rezistentj. a ciupercii (fig. 13). Viabilitatea sporilor este foarte mare. Ei rezisti la actiunea vapori- lor cie form01 si a anhidridei sulfuroase, iar in larvele mumifiate ~i-au

7:"

13. Ascosphncra apis : a -

3liceliu cu corpi fructificatori ; b -

corp

fructificaLor cu asce continind syori

dovcdit puterea cle germinare chiar ~i dup5 15 ani. Ajun~ipe corpul sau in intestinul larvelor, sporii dau nastere unui miceliu, ce pitrunde si se ramifies in tesuturi, invadind intregul organism ~i pl-ovocind moartea !arvei dupi cipscirea acesteia.

a!$ya!aqsagqez~.roaejapepazaump!u'dnqsage3ylseaaeqeazawn

u!3apqgs@am~1npapqaFJ:~e!$ua~aqq.mln~oqpqdeu~'le~aua8-ede

a!unlS!aqha~asap83a)eq!suaqu!u~'qsn8ne-a!ln!yoasapeal!gpej-~apnd

qeogamdeapoq!3a:qal!unl'~w-alpdepeanloaaa!sa.x8oJduj

exa'amopeuma!$enprsa3empaJea~ednaoa~dmln~oppqdegu$sax

JopulqleS!q'a.xavaqsaappepdapPeer,eleoqgsg~ede!mg4!q-eur!~d

pqtn&eureasaplnqdej1x5!!~odsezeaula!ujInugsalu!npolC!urle

'a~ganpo~daualapugqndauFP-ysaunpeu!peueqg.xesamunguad.alr?uJa!

aapa!dea~~pqdsylp~adnpad3eSm.!!n3'lamdalsaavIgpxejuyap

a1aCeque~eaqqtp?FUI'snsasa?$as@qqq!.xoyaju!14nuapeodps-uq

e)sa3.eeaqeqpedea.y~ganpold0aqyuej'cqalsa~e3nugzepgauaqap

eaaneaqepq!q!sod~s~asspnoluglnla~ndsnqs!ps'1!S-asaza.qsgdqInlaj

pup~pe!peleuIpsg8untselunqe3!p!n!pe)sap-alt'qg!q!znj!pqepolo~,

aqkajnqz!psaunuy[aujuq!~$nu!lsnsalaaJe1aneqoqnes'aqnour-a!duq

nuezealuanlju:'e!$pedep!eurnue!lnloaa-1azoa!ur0a!l!urejpseolaurnu

luapunqeapellnsalnaap'urplesaTjapesdyap.a!$eppuaaeamlnd!ag!urej eqsojesnpoadq~daJeqsEurpeap~ue~qea~d'eqenppagaplnwqsu

uozasnquadsamquqaJolameaa2gzeazy.xoaej.eaqqu[oquq

qSa~dse61as'aq6aqqujIUlnm!JO~ela~apkeuo~zujdeqleap'!e8a~nw

alaueqaqeqaay!as'3s<