Sunteți pe pagina 1din 27

Structura oului

In conditii normale de activitate , in formarea unui ou complet , se disting doua etape principale
prima etapa ; cresterea si maturarea foliculului si care se termina cu eliminarea sa din ovar ;
etapa a doua ; trecerea prin oviduct , unde ovula este fecundata ,se depun albusul ,membranele , si coaja oului si
se incheie cu depunerea oului .
Elementele constitutive ale oului sunt:
1. discul germinativ
2. vitelusul .
Unitatea fecundabila a oului de pasare este discul germinativ care se afla in centrul ovulei mici ,dar pe masura ce
se dezvolta ovula aceasta , aceasta migreaza la periferie ramanand in legatura cu centrul ovului printr-un cordon
de galbenus auriu numit latebra . Ovula este inconjurata de membrana vitelina , secretata de suprafata interna a
foliculului , care se formeaza in ultima faza de dezvoltare a ovului .
In afara de cresterea in volum si greutate pe seama acumularii de vitelus, ovulele sufera si un proces de maturatie
activ mai ales in ultimele ore, inainte de ovulatie, la nivelul disculului germinativ .
Cand ovula este matura si a atins dimensiunile maxime, sub influenta hormonului progesteron, produs,de ovar se
produce ovulatia .
Ovula eliberata de membrana foliculara, cade in trompa oviductului care in mod normal se amplaseaza cu
marginile sale deschise in forma de cupa sub aceasta ovula .
Ovula parcurge mai multe etape ;
- fecundarea
- formarea oului
- formarea camerei de aer
Dezvoltarea embrionara cunoaste doua etape ;
1 dezvoltarea embrionara inainte de depunerea oului .
2 dezvoltarea embrionara dupa depunerea oului
Fazele dezvoltarii embrionare le vom discuta odata cu prezantarea procesului de incubatie .

Oul de incubatie
Pentru ca un ou sa indeplineasca conditiile de ou bun de incubatie, din care sa se obtina un pui de calitate, acesta
trebuie mai intai sa fie un ou fecundat si normal constituit din punct de vedere morfologic, sa aibe compoztia
chimica corespunzatoare pe parti componente si sa provina din pasari sanatoase si cu potential genetic ridicat .

Factorii care influeteaza calitatea oului inainte de a fi produs


- calitatea pasarilor
- sanatatea pasarilor
- raportul dintre sexe
- asigurarea conditiilor de intretinere
- exploatarea a loturilor de reproductie
- medicamentatia

Factorii care influenteaza calitatea oului de incubatie dupa producerea lui

- calitatea asternutului din cuibare


- obisnuirea pasarilor sa oua in cuibare
- colectarea oualor de incubatie
- sanitizarea oualor de incubatie
- transportul oualor de incubatie
- depozitarea oualor
Marimea si forma standard a oului de incubat

- greutatea 60 gr
- greutate specifica 1,09
- circumferinta scurta (cm) 13,7
- suprafata oului (cm ) 68,0
- volum ( cm ) 63,0
- circumferinta lunga (cm ) 15,7
- indice de format 74,0

Statia de incubatie

Statia de incubatie se imparte in doua parti ;


 parte denumita partea curata a statiei de incubatie sau partea oualor
 parte denumita partea murdara , care cuprinde sala de ecloziune si depozitul de pui .

Compartimentarea statiei de incubatie

Partea curata a statiei de incubatie cuprinde urmatoarele camere ;


- camera de primire a oualor
- camera de fumigare a oualor la primire
- depozit de oua
- camera de fumigare a oualor pentru introducere
- sala incubatoarelor
Partea murdara a statiei de incubatie cuprinde urmatoarele camere ;
- camera eclozionatoarelor
- depozitul de pui
- camera de livrare a puilor .
- camera de spalare a sitelor de ecloziune

Factorii de incubatie
In timpul incubatiei, ouale sunt supuse unor conditii favorabile de:
 temperatura
 umiditate
 ventilatie
 intoarcere
care stimuleaza procesele dezvoltarii embrionare, procese care se inchie cu ecloziunea puilor .
Este uimitor ce se intampla in incubator cu un ou de gaina pe parcursul a 21 de zile de incubatie .
De la un ou fertil se ajunge la un pui sanatos si vioi cu conditia ca oul sa dispuna de substantele nutritive
corespunzatoare, o coaja de buna calitate si sa se foloseasca un bun management al incubatiei .
Pentru a se obtine pui sau boboci de cea mai buna calitate, care sa-si exprime intregul potential genetic, cu bune
rezultate economice, este necesar a se asigura toti factorii de incubatie la nivel optim, corelat cu particularitatile
speciei .

Temperatura optima in timpul incubatiei

Temperatura optima de incubatie nu este aceeasi pentru toate ouale, ci variaza in functie de urmatorii factori:
 marimea oualor ;
 calitatea cojii oualor;
 specia, rasa, linia, hibridul;
 umiditatea aerului in timpul incubatiei
In timpul primelor 19 zile de incubatie , temperatura va fi aproximativ de 37,5-37,7 ºC;
In timpul ultimelor doua zile de incubatie –in zilele 20-21 –cand ouale se gasesc in eclozionator, temperatura va
fi cuprinsa intre 37,2-37,4 ºC

Umiditatea in timpul perioadei de incubatie

Oul contine aproximativ 68 pana la 71% apa.In timpul perioadei de incubatie, cand embrionul utilizeaza
substante nutritive din continutul oului, principalele sub produse rezultate sunt CO2 si apa.Embrionul trebuie sa
elimine aceasta apa metabolica pentru a supravietui. S-a demonstrat ca puiul de cea mai buna calitate prezinta o
greutate corporala pe ansamblu echivalenta cu cea a unui ou proaspat depus (cca 67 %).

Ventilatia in timpul perioadei de incubatie

Principalele componente ale aerului sunt:oxigenul, dixidul de carbon, si vaporii de apa. Circulatia libera a
acestor gaze intre mediul ambiant si interiorul oului, prin strabaterea porilor cojiioului si a membranelor interne
este foarte importanta in dezvoltarea embrionului.
Ventilatia incubatorului are doua functii:
1) reglarea cantitatiide aer proaspat introdusa in incubator, pentru asigurarea unei cantitati corespunzatoare de
oxigen si eliminarea dioxidului de carbon din aparat.
2) mentinerea unei circulatii interne corespunzatoare a aerului,pentru prevenirea temperaturilor dereglate si
acumularilor de gaze in jurul tuturor oualor din aparat.

Pozitia si intoarcerea oualor in timpul incubatiei

Este necesar ca ouale sa fie tinute intr-o pozitie corecta in timpul incubatiei si sa fie intoarse ritmic in perioada
de incubatie (1-19zile )
Unghiul de intoarcere in incubatoarele de volum este la majoritatea incubatoarelor realizat prin inclinarea oualor
cu cca 45º de o parte si de alta a verticalei, astfel incat axul lung al oului sa descrie un unghi de 90º .
Pentru ouale de gasca, pozitia orizontala a oualor in timpul incubatiei este obligatorie, iar intoarcerea se face in
unghi de 180 º.
Intervalul de intoarcere. In timpul perioadei de incubatie (la gaini 19 zile )ouale sunt intoarse ritmic si des
Intoarcerease face automat la un interval de 1-3 ore.

Pozitia oualor in eclozionator


Majoritatea eclozionatoarelor recomanda pozitia orizontala a oualor in ultimele doua zile de dezvoltare
embrionara la gaini,rate si gaste.

Controlul biologic al incubatiei

Punerea in evidenta si stabilirea cauzelor privind mortalitatea embrionilor, modificarile fiziologice si


anatomofiziologice, aberatiile genetice –genele letale sau subletale –cat si a unui regim de incubatie
necorespunzator, se realizeaza prin controlul biologic al incubatiei.
Mirajul, constituie examinarea oului la ovoscop in timpul incubatiei.
Primul miraj se efectueaza la 5-7 zile la gaini, in functie de intensitatea pigmentului cojii, si la 8-10 zile la
celelalte specii.
Al doilea miraj se practica de regula o data cu trecerea oualor la ecloziune.
Incubatoare si eclozionatoare

Numeroase firme din tara sau de peste hotare ofera echipamente de incubatie de diferite capacitati, iar
prezentarea celor mai cunoscute dintre acestea, multe cu reprezentante in Romania, ne va da o imagine a
complexitatii fenomenului-incubatiei industriale.
 Incubatoarele Buckey(Anglia)
 Incubatoarele IV60M(Romania)
 Incubatoarele Petersime (Belgia)
 Incubatoarele Bekoto au fost utilizate pentru incubarea oualor de gasca.

Principii de functionare a incubatoarelor

Pentru ca majoritatea componentelor de incubatie au principii de functionare asemanatoare, vom face o descriere
mai amanuntita a aparatelor de incubatie I V –60, fabricate de Azoma Arad in colaborare cu Buckey.
Incubatoarele IV 60 au fost proiectate, dimensionate si construite pentru a lucra cu mai multe serii de oua, in
incubator existand oua in diferite stadii de incubatie.Acest lucru a permis o dimensionare optima a sistemelor de
incalzire, racire, umidifieresi ventilatie cu consum energetic cat mai constant si cat mai economic, folosind la
maximum caldura biologica cedata de oua.
Termometrele folosite pentru incubatoare:
temperatura:
-pentru oua de gaina = 37,6 - 37,7 - 37,9 ºC
-pentru oua de curca, rata, gasca = 37,5-37,6 - 37,9 ºC
umiditate
-pentr u oua de gaina, rata, gasca=27,77-28,88-30 ºC
Termometrul folosit
la agregatul de preparataer (PEP)=23,3-24,3 - 25,5 ºC

Caracteristici tehnice ale incubatorului IV-60

Incubatorul IV-60 este un utilaj modern, cu un grad ridicat de automatizare, care este utilizat pentru incubarea
oualor de gaina, curca, rata si gasca. Trecerea functionarii incubatorului la ciclul de incubatie pentru oua de
gaina, rata sau gasca se poate face foarte usor prin inlocuirea termometrelor cu contact si prin inlocuirea
carucioarelor cu tavi.
Caracteristici tehnice ale incubatorului IV-60
 capacitatea incubatoru lui –gaina-57024 oua curca si rata –36000 oua.,gasca-14400 oua
 numarul carucioarelor –12 bucati
 numarulde nivelurila carucior –18 pentru gaini si 15 pentru rata.
 numarul total al sertarelor (sitelor) pentru oua-432 bucati pentru gaina si 360 bucati pentru palmipede
 capacitatea sitei pentru oua 132 oua gaina,100 oua curca, rata 40 oua gasca
 termometru pentru temperatura :gaina:37,64ºC; 37,77C-3buc palmipede:37,3ºC 37,5ºC, 37,8ºC-1buc
 termometru pentru umiditate ;gaina:27,77ºC 28,88ºC 30ºC .palmipede ; 30ºC 31ºC 32ºC
tensiunea de alimentare : 3 380V/Hz
puterea instalata 19,4kw-gaina 22 kw –palmipede
unghiul de inclinare a tavilor cu oua 45
dimensiunile de gabarit (L l h ) 5112 3211 3108 .
Caracteristici tehnice ale eclozinatoarelor E V 60 M

Eclozionatorul E V 60 este construit pentru ecloziunea oualor de gaina, curca, rata, gasca, dupa ce au fost
incubate in incubatorul IV60. Prin constructie, eclozionatorul poate fi montat si in baterii de eclozionatoare,
fiecare corp de eclozionator functionand separat unul de altul. Eclozionatorul se compune din corpul
eclozionatorului, din panouri din lemn, cadru suport ventilare, racire, incalzire, tava pentru apa sub ventilator,
instalatie auxiliara de ventilare, intinzator pentru motor, placa cu electrovalve, carucior dublu, cutia de comanda
si cutia de derivatie.
Caracteristici tehnice ale eclozionatorului EV-60
 capacitatea eclozionatorului 11880 oua gaina 9000oua rata
 numarul carucioarelor duble 4 buc.
 numarul carucioarelor simple 2 buc.
 numarulde tavi la un carucior simplu 15 buc.
 capacitatea unei tavi 132 oua gaina 100 oua rata
 numarul total de tavi la un eclozionator 90
 termometru de temperatura 37,22-37,36 C

Incubarea oualor de gaina

Avand in vedere echiparea majoritatii statiilor de incubatie cu incubatoare Buckeye sau I V –60 M vom vorbi
despre tehnologia de incubatie la gaini pe utilizarea acestui tip de incubator.

Functionarea incubatorului IV- 60

Incubatorul IV –60 asigura pentru incubarea oualor urmatorii parametri:


 temperatura constanta;
 umiditate constanta;
 un aport constant de aer proaspat si omogenizare a acestuia cu aerul din incubator din punct de vedere
termic prin ventilatie.
 intoarcerea oualor din ora in ora.
Pentru asigurarea acestor parametri, incubatorul are sisteme de incalzire, racire, umidifiere, ventilatie si
intoarcere,sisteme care se conditioneaza unele pe altele, existand posibilitateaca atunci cand incubatorul nu le
mai poate asigura, din cauza unor defectiuni, a lipsei de apa, de energie electrica sau oprirea unui ventilator, sa
semnalizeze acustic si optic prin alarma iesirea din parametrii optimi de incubatie.
Pentru intelegerea mai usoara a functionarii incubatorului se va prezenta functionarea separata a fiecarui sistem,
inca o data mentionand ca aceste sisteme se conditioneaza intre ele.

Sistemul de pastrare constanta a temperaturii

Pentru asigurarea unei temperaturi cat mai constante in tot volumul incubatorului, aerul este omogenizat printr-o
ventilatie foarte puternica, cu cele patru ventilatoare din interior. De asemenea, incubatorul a fost impartit in
doua sectiuni, avand sisteme propii de masura si comanda, cu termometre cu trei conctacte electrice, doua
rezistente pentru incalzire, a 1200 wati pe bucata, un sistem de racire cu apa cu doua serpetine si unul comun
pentru ambele sectiuni, un sistem de alarma la oprirea unui ventilator sau la cresterea temperaturii peste cea
optima.
Functionarea sistemului de temperatura constanta
a)Temperarura de 37,5 ºC sau 37,64 ºC
Sub aceasta valoare de temperatura functionand rezistentele din ambele sectiuni pentru incalzire, functionarea
fiid semnalizata de cele doua becuri galbene de pe tabloul electric.
La atingerea valorii de 37,5ºC sau 37,64ºC pe termometrul unei sectiuni se comanda oprirea incalzirii si deci a
functionariirezistentelor din sectiunea respectiva, aceasta fiind semnalata prin stingerea becului galben al
sectiunii respective.
ATENTIE!
Daca termometrul este scos din priza sau spart, sistemul de incalzire functionaza continu nemaiprimind comanda
de oprire, existand astfel pericolul de supraincalzire.
b) Temperatura de 37,61ºC sau 37,77ºC
La atingerea temperaturiide 37,61 ºC,la una din sectiuni se pune in functiune sistemul de racire cu apa a sectiunii
respective (curge apa rece prin serpentine) si a ventilatorului auxiliar pentru racire cu aer. Functionarea
serpetinelor este indicata de becul albastru pentru sectiunea care functioneaza si becul verde pentru ventilatorul
auxiliar. Debitul de apa pe o pereche de serpetine trebuie sa fie minimum 4 litri /minut.
c) Temperatura de 37,94ºC.
Daca temperatura creste si atinge valoarea de 37,94 ºC, indiferent de sectiune, se pune in functiune alarma
sonora si optica, pe tablou aprinzandu-se becul rosu de alarma.
Alarma sonora a incubatorului se poate opri cu ajutorul unui comutator pana la redresarea temperaturii sub
valoarea de 37,94 ºC, cand din nou suna pentru a trece sistemul de alarma sonora pe pozitia de urmarire a
parametrilor.
Lantul de automatizare pentru sistemul de temperatura constanta, pentru fiecare valoare de comanda a
termometrului de temperatura este urmatorul:
1)Termometrul - releul termometrului de temperatura-contactor-rezistenta si becul de semnalizare galbena;
2)Termometre - releul termometrului de racire- electrovalvaserpentinelor, ventilatorul auxiliar si becurile de
semnalizare albastru si verde;
3)Termometre - releul termometrului de alarma, sonerie si becul de semnalizare rosu.

Defectiuni la sistemul de pastrare constanta a temperaturii


Denumirea defectiunii Cauze si remedieri

Incubatorul -lipsa tensiunii la releul de incalzire;se vor verifica sigurantele


nu se -releul cu contacte defecte; se va inlocui;
incalzeste -conctatorul nu functioneaza; se verifica bobina
-conctatorul functioneaza insa nu apare tensiune la rezistenta;
se vor verifica conctatele conctatorului sau continuitatea
legaturilor pana la rezistenta
-rezistentele nu incalzesc, avand tensiune de functionare;
inseamna ca sunt arse si trebuie inlocuite
-electrovalvele la sistemul de racire blocate pe deschis
producand racirea in acelasi timp cu incalzirea.
Incubatorul se -termometrul scos din priza
Incalzeste -termometrul spart; se va inlocui
-mercurul termometrului sectionat;seva remedia sau inlocui
termometrul
-releul de temperatura are contactele lipite,neoprind rezistentele
se va inlocui
-lipsa apei din retea sau debite de apa mici ce trec prin
serpentine;se va verifica
-electrovalvele defecte, nealimentand cu apa serpentinele
(blocate pe inchis);se va remedia
-serpentine infundate; se va curata
-releu de racire defect ;se va inlocui
-ventilatorul auxiliar nu functioneaza(condesatori strapunsi,
motorul ars, lipsa tensiune); se vor remedia defectiunilesau
schimbacomponentele defecte

Sistemul de umiditate constant


Incubatorul I V 60 – are pentru asigurarea umiditatii necesare – are un agregat de preparat aer,
APA(PEP), care umidifica aerul introdus in incubator.
Acest agregat functioneaza independent de incubator, pentru parametrii medii de umezire a aerului introdus,
primind insa si comenzi de la termometrul umed din incubator, pentru marirea sau reducerea umectariiaerului.
Agregatul de preparat aer are un bazin cu apa cu nivel constant asigurat de un robinet cu flotor, doua rezistente
submersibile care incalzesc apa pentru cresterea evaporarii si umezirii aerului introdus, doua duze de pulverizare
a apei, ventilatorul auxiliar folosit si la racirea cu aer, o clapeta care are rolul de a micsora sau a mari viteza
aerului ce trece prin bazin pe deasupra apei calde, marind sau micsorand posibilitatea de incarcare cu vapori a
aerului, un sistem propiu de automatizare cu termometru umed, releu si conctator pentru pornirea sau oprirea
rezistentelor de incalzire a apei. Cand lucreaza independent,termometrul agregatului, in functie de necesarul de
vapori pentru umezire, comanda sau opreste incalzirea apei. Termometrul are trei posibilitati de comanda: 23,3-
24,4 –25,5ºC,din care se foloseste numai valoarea medie; cresterea sau scaderea valorii se poate face prin
schimbarea legaturilor in priza termometrului.
Cand umiditatea aerului introdus este mica, sub valoarea de temperatura a termometrului umed de pe agregat, se
comanda functionarea rezistentelor de incalzit apa, functionare indicata de becul de culoare galbena de pe
agregat si de ampermetru care indica cate rezistente functioneaza (4,5 A pentru rezistenta, 8,9 A pentru ambele
rezistente)
Cum coopereaza agregatul cu termometrul de umiditate din incubator si cu sistemul de mentinere constanta
a temperaturii?
- Daca in incubator nu sunt atinsi parametriide temperatura (nu sunt oprite rezistentele de la ambele
sectiuni ), termometrul umed din incubator nu poate comanda cresterea sau scaderea umiditatii, din cauza
interdictiei date de sistemul de temperatura, sistemul de umidificare a aerului nefunctionand.
- Daca rezistentele din incubator sunt oprite la ambele sectiuni, comanda termometrului umed se transmite
agregatului de preparat aer. Trebuie aratat ca termometrul umed din incubator are trei posibilitati de comanda, in
tabloul electric fiind un comutator (selector), avand posibilitatea de a alege ca sistemul de umiditate sa lucreze cu
una din aceste valori, in functie de ouale pe care le incubam (proaspete sau vechi, provenite de la gaini tinere sau
batrane, diferite specii de pasari ).

Functionarea sistemului de umiditate constanta:


a)umiditatea este sub valoarea selectata(ex.sub temperatura de 30 ºC )
Termometrul umed din incubator, prin selector si releul termometrului de umiditate, comanda inchiderea clapetei
care va micsora viteza de trecere aerului din agregat, permitand o umezire mai pronuntata a aerului
introdus.Clapeta parcurge cursa de la deschis complet la inchis complet in circa 15 minute, clapeta este
selectionata, permitand intrarea debitului minim de aer pentru aportul de oxigen si are un rol de reglaj fin al
umiditatii si de temporizare a comenzilor date de termometrul umed din incubator. Daca sistemul de
temperatura constanta comanda racirea, termometrul umed din incubator comanda si functionarea duzelor, cand
umiditatea este mica. Prin pulverizarea apei, pe langa umezirea aerului, se produce si o racire a aerului introdus.
La racire functioneaza si ventilatorul auxiliar, aerul preluand intens particulele de apa pulverizata. In aceasta
situatie, pe agregat se aprinde becul verde care indica functionarea duzelor.
b)umiditatea este peste valoarea selectata(ex.peste temperaturade 30 ºC In aceasta situatie, termometrul umed
din incubator, prin selector si releul termometrului de umiditate, comanda deschiderea clapetei pentru marirea
vitezei de trecere a aerului peste apa care degaja vapori in bazinul agregatului, introducand aer mai putin umezit
in incubator.
Defectiuni la agregatul de preparat aer

Denumirea defectiunii Cauze si remedieri


Umiditatea nu creste in incubator -Termometrul are fitilul uscat; se va inlocui fitilul
-Releul termometrului defect; se va inlocui
-Contactorul defect (bobina arsa sau contactori
perlati) ; se va inlocui
-Sarite prizele de pe rezistente; se vor reconecta
-Rezistente arse
Umiditatea este crescuta in incubator Termometrul sectionat sau spart, agregatul
functionand continuu
Releul are contactele lipite; se va inlocui
Contactorul are contactele lipite; se va inlocui

Defectiuni in sistemul de umiditate


Denumirea defectiunii Cauze si remedieri
Umiditatea nu creste in incubator -Termometrul din incubator are fitilul uscat; se va
inlocui
-Releul de umiditate defect; se va inlocui
-Clapeta nu se inchide, servomotor ars sau nu se
transmite miscarea de la acesta la clapeta; se
verifica, inlocuindu-se piesele defecte
-Termostatul nu permite trecerea comenzii la
submersibile, fiind reglat necorespunzator
-Restul defectiunilor de la APA
-Electrovalva duzelor blocata pe pozitia inchis; se
va remedia
Umiditate mare in incubator -Termometrul din incubator sectionat sau spart; se
va inlocui
-Releul de umiditate are contactele blocate; se va
inlocui
-Clapeta nu se deschide; se va verifica si repara
-Nu functioneaza ventilatorul auxiliar; se va
verifica si repara
-Exista surse de apa in incubator, serpentine sau
racorduri sparte
-Electrovalva duzelor blocata pe pozitia deschis

Sistemul de ventilatie

Are dublu rol, de a produce omogenizarea aerului din punct de vedere termic si de a introduce necesarul de
oxigen si aevacua aerul viciat.
Cele patru ventilatoare monofazate sunt specializate, avand fiecare cate un contactor centrifugal.
Acesti contactori sunt inseriati, permitand ca la functionarea celor patru ventilatoaresa puna in functiune sistemul
de automatizare, iar in situatia opririi unui ventilator, sa sune alarma si sascoata tot sistemul de automatizare din
functiune.Acest lucru este foarte important, prin aceasta asigurandu-se o protectie p.c.i a incubatorului. Daca la
oprirea unui ventilator nu s-ar scoate din functiune rezistenta, aceasta poate atinge temperaturi de 800-900 ºC,
aprinzand partile combustibile ale incubatorului.
Deci, ATENTIE, a nu se scoate din functiune bucla de contacte a ventilatoarelor!

Defectiuni in sistemul de ventilatie


Denumirea defectiunii Cauze si remedieri
Temperatura neuniforma in incubator -Ventilatoare cu palete incomplete; se vor completa
-Rotorul cu palete al ventilatorului montate gresit,
in loc sa sufle aer, absorb aer
-Turatia ventilatoarelor necorespunzatoare; se vor
inlocuicele defecte

Temperaturi diferite intre sectoarele din stanga si -Panourile cu ventilatoare nu sunt pozitionate
din dreapta corect, curentul de aer fiind directionat spre
sectiunea cu temperatura mai mica; se vor regla
panourile din dispozitivele de prindere pana la
egalizarea temperaturilor
Cresterea procentului de CO peste 0,5mie -Sunt obturate gurile de admisie a aerului proaspat;
acestea se vor curata

Oprirea unui ventilator -Electromotorul s-a ars sau condesatorul acestuia


strapuns; se vor inlocui cele defecte
-Lipsa tensiunii; se vor verifica contactorii si releul
termic

Sistemul de intoarcere

Intoarcerea oualor are ca scop mentinerea embrionului in centrul oului si inlaturarea lipirii lui de membrana,
dincare motiv poate sa moara.
Intoarcerea oualor se face prin inclinarea sitei longitudinala un unghi de 42ºC pentru oua de gaina, curca si rata
si de 50 grade pentru oua de gasca.
Reducerea unghiului de intoarcere datorita unei proaste reglari sau defectiuni, determina cresterea numarului de
embrioni morti in diferite faze de incubatie.
Intoarcerea se face din ora in ora, mecanismul avand in componenta un ceas de programare, un releu de
schimbare a sensului de rotire a electromotorului de intoarcere, un conctator si un releu termic de protectie, un
grup moto-reductor si un mecanism biela-manivela care transmite miscarea la site.
Pe acest mecanism sunt limitatori de oprire pentru ungiurilede 42 grade si limitatori de oprire a sitelor pe
orizontala in vederea introducerii sau scoaterii oualor .
Cu ajutorul unui comutator de pe tabloul electric, sistemul de intoarcere trece de pe pozitia orizontala (pozitie in
care sitele stau cat timp avem nevoie pentru a efectua lucrarile de introducere sau transferul oualor) pe pozitia
automata, cand sistemul primeste comenzi de la ceasul de programare.
Cand sistemul de intoarcere se gaseste pe pozitie orizontala se aprinde un bec rosu de atentionare, alarma optica
pentru a se evita pericolul ramanerii sitelor in aceasta pozitie.

Defectiuni in sistemul de intoarcere a oualor


Denumirea defectiunii Cauze si remedieri

Mecanismul de intoarcere a oualor -Lipsa tensiunii; se va verifica siguranta


-Comutatorul defect, tensiunea nemaiajunangand la
ceasul programator; se va inlocui
-Ceasul de programaredefect (servomotorul ars; se
va inlocui) sau nu se transmite miscarea la axul cu
came, fiind slabite suruburile cuplajului,
microintrerupatoarele camelor defecte; se vor
inlatura defectiunile
-releul de intoarcere defect; se va inlocui
-limitatori de cursa blocati;se vor inlocui
-Electromotorul mecanismului ars; se va inlocui
-Cuplajul electromotor-reductor slabit; se va
remedia
-Cuplajul reductor, mecanism de intoarcere nu are
suruburi; se vor monta altele si se va urmari cauza
-pana bielei de pe ax sarita; se va monta alta
-Daca se executa intoarcerea numai la jumatate din
incubator, in partea in care nu se misca este sarita
pana; se va pune alta
Mecanismul nu aduce ouale pe orizontala -Lipsa tensiunii si a celorlalte defecte prezentate,
inclusiv blocarea limitatorilor centrali; se vor
remedia
Sitele nu revin la orizontala perfect -Actiunea opririi mecanismului, de limitatorul
central, necorespunzatoare
Intre diferite coloane, la aducerea pe orizontala sunt -Un montaj gresit al sitelor; se va reface montajul
diferente
Diferenta la aducerea pe orizontalaa celor doua -Un reglaj incorect din piesele speciale ale
jumatati de incubator mecanismului axului central si pozitionarea
incorecta a rulmentilor acestuia; se va regla

Sistemul de alarma
Din cele prezentate reiese ca alarma intra in functiune cand:
- temperatura din incubator este prea mare, devenind prea periculoasa pentru embrioni;
- se opreste un ventilator, existand pericolul de neomogenizare a temperaturii;
- lipsa tensiunii din retea
Functionarea sistemului de alarma are o importanta deosebita, in dialogul om-masina, fiind mai important decat
functionarea corecta a celorlalte sisteme. Daca nu se intervine rapid la aparitia semnalului de alarma, este
suficient, de exemplu , o crestere a temperaturii peste limitele admise pentru ca sa fie omorati toti embrionii.
Alarma sonora se poate opri de la un comutator aflat pe tabloul electric al incubatorului, ramanand totusi aprins
becul rosu pana la remedierea cauzelor careau condus la aparitia alarmei.Pentru a nu se uita alarma sonora in
pozitia oprit , dupa remedierea defectului, aceasta avertizeaza sonor pentru comutarea pe pozitia automata.
Sistemul de inregistrare a parametrilor
Un inregistrator care functioneaza independent de incubator poate inregistra valoarea temperaturii, umiditatii si
intoarcerea oualor.
Inregistratorul Zeall are doua termometre manometrice ce comanda penitele ce inregistreaza temperatura si
umiditatea si un electromagnet cu penita pentru intoarcere. Din cauza ruperii capilarelor cu mercur, acestea se
defecteaza nemai realizand inregistrarea.
Diagrama saptamanala este actionata de un servomotor cu turatie pe saptamana.
Inregistratorul F E A – electronic, foarte pretentios, are doua termorezistente de platina pentru temperaturi si
umiditate, iar pentru intoarcere, un convector de semnal.
Inregistrarea se face pe sulul de hartie, pe perioade mari de timp.

Functionarea eclozionatorului EV-60

Separarea ecloziunii s-a impus la incubatoarele care lucreaza cu mai multe serii, pentru a separa aceasta faza cu
degajare de puf si murdarie. Acest lucru permite functionarea incubatorului timp indelungat fara sa fie spalat si
curatat.
Eclozionatorul, in principiu, este un incubator fara sistem de intoarcere, dimensionat la capacitatea seriei din
incubator, avand posibilitatea ca pe aceasta perioada de ecloziune sa se foloseasca temperaturi mai mici de
incubatie si niveluri ale umiditatii mai mari sau mai mici.

Sistemul de pastrare constanta a temperaturii

Sistemul are in componenta un ventilator de omogenizare a aerului, o rezistenta de 1500 w, o placa de racire care
poate fi inlocuita cu o serpentina si doua termometre, unul de alarma la temperatura mica si mare si altul care
porneste sau opreste incalzirea sau racirea.

Functionarea sistemului de temperatura constanta


a)Temperatura de 35,5 grade ºC ( termometrul de alarma ).Sub aceasta temperatura, suna alarma, iar la atingerea
temperaturii se opreste semnalul de alarma optic si sonor.
In practica,pana la atingerea parametrilor, dupa introducerea oualor, se opreste semnalul sonor, iar la depasirea
temperaturii de 35,5 ºC suna alarma pentru a fi trecuta pe pozitia de lucru prin intermediul comutatorului de pe
tabloul electric;
b)Temperatura de 37,2 sau 36,6 ºC . Sub aceasta valoare functioneaza rezistenta de incalzire, iar peste aceasta
valoare se opreste;
c)Temperatura de 37,6 ºC sau 36,8 ºC. La aceasta temperatura se pune in functiune sistemul de racire mixt, aer
si apa rece;
d)Temperatura de 38,3 ºC . La atingerea acestei temperaturi suna alarma pentru temperatura mare periculoasa.

Sistemul de mentinere constanta a umiditatii

Eclozionatorul este dotat cu acelasi agregat de preparare a aerului ca si incubatorul, functionand tot independent
ca la incubator, iar defectiunile si remedierile sunt similare.
Termometrul umed care masoara umiditatea din eclozionator are trei valori de comanda, dar, spre deosebire de
incubator, selectorul este dublat cu un ceas de programare care poate comanda automat, pe diferite perioade de
timp, functionarea sistemului cu toate cele trei valori de umiditate
Pentru oua de gaina si curca, sistemul lucreaza cu selectorul manual pe pozitia automat, programatorul
functionand in primele 8 ore cu temperatura cea mai mica de pe termometrul umed, in urmatoarele 8 ore cu
temperatura medie si in restul perioadei cu temperatura maxima. Selectorul manual are posibilitatea de a trece
sistemul de umiditate sa lucreze cu temperatura medie sau mica, facand posibila actiunea de uscare a puilor in
faza finala de ecloziune
Functionarea sistemului de umiditate.
Spre deosebire de incubator, acesta nu mai este conditionat de sistemul de temperatura, caldura biologica fiind
mare, se atinge mai usor temperatura optima.
Dupa introducerea oualor de gaina, sistemul este trecut in pozitie automat, se porneste ceasul de programare cu
cheia pentru functionarea programarii; sistemul lucreaza cu temperatura scazuta atermometrului umed.
Scaderea umiditatii in primele faze de ecloziune (8+8) s-a facut pentru ca embrionul sa absoarba in intregime
vitelusul.
Indiferent pe ce valoare de temperatura este conectat termometrul, acesta, prin intermediul releului de umiditate,
comanda inchiderea clapetei,cand umiditatea este mica, sau deschiderea clapetei, cand umiditatea este mare.
Pentru a nu se inchide complet orificiul de evacuare aer, la montaj, clapeta se monteaza usor intredeschisa, fata
de orizontala, deschidereafiind de 1,5-2cm.
In sezonul rece, cand temperatura din statie coboara sub 18-20 ºC, prin pulverizarea apei, s-ar crea pericolul ca
in eclozionator sa se introduca aer foarte rece peste pui, periclitand calitatea acestora; sub aceasta valoare,
termostatul de ambianta trebuie sa opreasca functionarea duzelor.

Defectuni ale sistemului de umiditate

Denumirea defectiunii Cauze si remedieri


Ceas de programare incorect reglat -ceasul efectuand o rotatie la 24 de ore, inseamna ca
1/3 rotatii reprezinta 8 ore.
daca cama 1, nu are deschidere de o treime pentru
intrerupatorul 1, iar intrerupatoarele 2si 3 nu sunt
ridicate, sistemul nu lucreaza pe umiditate mica.
-idem, pentru intrerupatorul 2, deschiderea camei 2,
trebuie sa aiba deschiderea 1/3
cama 3 opreste ceasul dupa 24 de ore de
functionare. La oprire, cei doi intrerupatori de
umiditate trebuie sa fie in pozitie ridicata, in caz
contrar, sistemul lucreaza cu temperatura a carui
intrerupator este coborat.

Lipsa umiditatii in eclozionator - clapeta nu este inchisa suficient din cauza


neprimirii comenzii, releu defect, selector sau ceas
de programare defect, servomotorul clapetei ars sau
partea mecanica defecta; se vor remedia
-defect agregatul de preparat aer
Umiditate excesiva in eclozionator -clapeta nu este deschisa complet, din acelasi
motive ca mai sus

Sistemul de ventilatie

Ventilatorul este monofazat si specializat, avand un contactor centrifugal cu aceeasi functionalitate ca


cea de la incubator.

ATENTIE! La ecloziune, oprirea ventilatorului este foarte periculoasa, functionarea alarmei fiind mult mai
necesara decat la incubator. Din lipsa de ventilatie, puii se asfixiaza usor sau sunt supusi la temperaturi ridicate,
in special la partea superioara.
Sistemul de alarma

La eclozionator alarma suna cand avem;


- o temperatura mica;
- o temperatura mare;
- o oprire a ventilatorului;
- lipsa alimentarii cu energie electrica.
Se va da o atentie deosebita verificarii alarmei, in special la oprirea ventilatorului, actiunea de depistare a
cauzelor care au produs alarma fiind urgenta.

Intretinerea si repararea incubatoarelor si eclozionatoarelor

Pentru mentinerea si functionarea pe o perioada indelungata si pentru reducerea la minimum a cheltuielilor de


reparatii necesare, incubatoarele si eclozionatoarele se vor intretine in felul urmator.
Operatiuni zilnice
- -functionarea corecta a incubatoarelor si eclozionatoarelor, remedierea imediata a defectiunilor
- alimentarea cu tensiune normala de 220 V, deoarece o tensiune mai mica suprasolicita partea de
automatizare si o poate arde, iar o tensiune mai mare duce la strapungerea izolatiilor, distrugand
aparatura, arzand rezistentele si becurile lampilor de semnalizare
- existenta permanenta a apei. Lipsa acesteia poate duce la supraincalzirea rezistentelor din PEP,
producandu-se arderea lor,suprasolicitarea termocupelor de protectie, ajungandu-se in caz de
nefunctionare a acestora la aprinderea PEP-ului.
- -sa nu existe nici o scurgere de apa pe aparate.
Pentru spalarea eclozionatorului se vor lua urmatoarele masuri:
- se scoate complet de sub tensiune din priza de pe perete
- se desface si se scoate afara grupul ventilator-rezistenta, punand capacul pentru etansarea prizei;
- se scoate placa de racire, se spala si apoi se sterge si se monteaza;
- se scot termometrele si tubulatura lor se astupa cu dopuri rosii;
- se scot sinele de ghidare acarucioarelor;
- se spala atent eclozionatorul numai in interior pe toti peretii si imediat se sterge cu o carpa uscata;
- la exterior se sterge eclozionatorul cu o carpa umeda si apoi cu una uscata
Este interzis a se spala cu furtunul.
Termometrele se vor sterge cu o carpa uda numai pe tubulatura bazinului cu mercur si se vor usca foarte bine; la
introducere se va urmari ca tubulatura sa fie fara nici o picatura de apa. Daca apa este foarte dura, se va spala
bazinul P.E.P.-ului, dupa cum urmeaza:
- se scoate cu grija termometrul;
- se deschide capacul P.E.P.-ului;
- se demonteaza gura de vizitare a bazinului;
- cu un furtun se scoate cu mare grija apa din bazin, care este foarte incarcata cu saruri din cauza evaporarii
continue a apei.
Pe aceasta perioada se lasa sa se scurga continuu apa din retea pana curge apa curata, de asemenea, se agita apa
din bazin cu mana, se opreste apa de la retea si se curata de piatra si de reziduuri bazinul si, in special,
rezistentele. Calcarul depus face o izolare care, cu timpul, prin neracire duce la arderea rezistentei.Dupa
stergerea eventualilor stropi de apa de pe ventilator, se sterge cu o carpa uscata si restul
P.E.P.-ului.Se fac verificarile sistemului de automatizare.
Operatiuni saptamanale
La incubatoare, intretinerea periodica se face dupa 168 ore de functionare, iar la eclozionatoare, de doua ori pe
saptamana dupa fiecare ecloziune.
Se vor executa lucrarile mentionate in continuare;
Se vor schimba fitilele. Cele scoase se vor introduce fie in acid formic’ concentratie 50%, fie in otet si se vor tine
24 ore, dupa care se vor usca si pastra pentru o noua folosinta.
Se vor sterge peretii incubatoarelor cu o carpa umectata in apa cu detergenti si apoi cu o carpa uscata.Se
atentioneaza ca soda ataca aluminiul si partilr vopsite; se interzice folosirea solutiilor cu soda.
La incubatoarele care au sub site covoare PVC, acestea se vor scoate si se vor curata.
Pardoseala salii se va sterge cu carpa uda.

Revizia tehnica
Se executa obligatoriu dupa 2180 ore de functionare (91 zile ) la incubatoare si 1870 ore functionare (91 zile ) la
eclozionatoare.
Pe langa operatiile ce se executa la intretinerea periodica se mai executa:
- verificarea etanseitatii panourilor cutiei incubatorului si a eclozionatorului, in special la pardoseala;
- se greseaza motoarele ventilatoarelor, rulmentii sistemului de intoarcere;
- se curata foarte bine bazinele de umezire a fitilelor si se verifica robinetii cu flotor ai acestora;
- se verifica furtunele de cauciuc ce leaga instalatia de apa de la retea si la canal.
- se verifica toate sistemele de automatizare, partile uzate se scot pentru reconditionare, iar cele defecte se
inlocuiesc;
- se verifica sistemul de intoarcere, daca a aparut joc in plus la ventilator intre rotorul cu paleta si axul
motorului, lagare ;
- se remediaza suportiide sita dezlipiti si se indreapta sitele indoite;
- se greseaza rolele carucioarelor de la eclozionator;
- se verifica etanseitatea usilor, balamalele daca sunt fortate la inchidere, clantele; se ung balama lele cu
ulei, iar suruburile sau holsuruburile cu inceput de rugina se grunduiesc si se vopsesc cu vopsea bronz
alb.
Intr-un an se efectueaza 3-4 revizii tehnice.

Reparatia curenta 1
Se executa ori de cate ori este nevoie, pentru remedierea unor defectiuni.

Reparatia curenta 2
Se eecuta dupa 8720 ore de functionare (234 zile) la incubator si 7480 ore de functionare (334 zile )la
eclozionator.
Pentru executarea reparatiei incubatorului sunt necesare 8 zile in care se executa:
- inlocuirea prizelor uzate;
- inlocuirea unor panouri;
- vopsiri interioare si exterioare;
- se curata instalatia de apa;
- se executa etanseitatea.

Reparatia capitala
Se executa dupa 34880 ore functionare la incubator, la 29920 ore de functionare la eclozionator
(1458 zile sau 4 ani de exploatare); timpulde imobilizare este de 14 zile.In scopul executiei cat mai rapide si
eficiente a reparatiilor stabilite in fiecare statie de incubatie trebuie sa existe:
- registrul cu evidenta de functionare a incubatoarelor si eclozionatoarelor, in care se consemneaza toate
reviziile tehnice,reparatiile curente si capitale, pe aparate;
- program cu data cand se executa reviziile si reparatiile;
- necesarul de piese pentru reparatii.

Indentificarea raselor de gaini de productie

Rase de gaini usoare

Sunt gainile a caror greutate corporala este mica, femelele adulte realizand in medie greutatea de 1,8-2,0 kg, dar
productia de oua este ridicata.
Rasa Leghorn – este cea mai raspandita la noi in tara si se prezinta peste 10 varietati de culoare (alba, neagra,
potarnichie, galbena, bruna etc.), dar cea mai raspandita este varietatea alba. Gainile din rasa Laghorn –
varietatea alba – sunt cele mai performante, realizand greutatea de 1,8 – 2,0 kg la femelele adulte, iar la cocoseii
adulti 2,6 -2,8 kg.
Productia de oua realizata este de 220 -230 bucati in medie pe an, iar greutaea medie a oului intre 55-65 gr,
avand o culoare alba cretoasa.
Matoritatea sexuala se realizeaza la varsta de 140-150 de zile, intensitatea ouatului ajugand la 30% din capacitate
inaintea inplinirii varstei de 25-26 saptamani de viata. In Romania s-au format prin incrucisari de hibridare
hibrizii proprii, cu productie foarte buna de oua. Denumirea comerciala a acestor hibrizii romananesti de gaini
Leghorrn, este ,,ALBO”, realizand productii de 220-260 oua, cu greutatea medie de cca 55 grame. Greutatea
corporala a gainilor adulte este de 1,5-1,7 kg/cap.

Rase de gaini mixte

Sunt gaini cu productie mixta carne-oua. Greutatea corporala medie de 3,5 kg la femelele adulte si 4,5 kg/cap la
cocosii adulti. Pasarile din rasele mixte se folosesc la incrucisari, pentru obtinerea puilor broilar, pentru carne.
Rasa Rhode-Island – exista doua varietati de culoare (alba si rosie), la noi in tara se cunoaste doar varietatea
rosie, care a fost adusa din Olanda, in jurul anilor 1950. A contribuit la ameliorarea raselor locale si pentru
obtinerea hibridului comercial ,, Roso” pentru productia de carne.
Greutatea gainilor adulte ajunge la 2,8-3,0 kg/cap, iar cocosilor adulti la 3,6-4,0 kg/cap. Viteza de crestere este
destul de mare, la varsta de 2 luni puicutele realizeaza 6000 gr, iar cocosii 700 gr. La 3 luni puicutele ajung la 1
kg/cap, iar cocoseii la 1.2 kg.
Productia medie de oua este de 210 buc/an, cu greutatea medie a oualor intre 55-65 gr.
Rasa Sussex – prezinta mai multe varietati de culoare, dar in Romania cea mai raspandita este varietatea
herminata (fond alb, cu penele cozii si un inel in jurul gatului de culoare neagra inchisa). Gainile adulte ajung la
greutatea de 2,8-3,0 kg/cap, iar cocoseii la 3,8-4,4 kg/cap. Viteza de crestere este destul de mare, realizand la 3
luni 1,0 kg/cap la puicute si 1,2 kg/cap la cocosei.
Productia de oua incepe la varsta de 180 de zile, realizand o productie medie de 200 bucati/an. Greutatea oualor
variaza intre 55-60 gr/ou.
Gainile din rasa Sussex realizeaza un procent mare de ouat in lunile de iarna, pretandu-se in sistemul de crestere
gospodaresc. Sunt folosite pentru incrucisarile industriale cu cocosi din rasa rhode-Island, Playmouth-Rock sau
Cornish, in scopul de obtinere de pui broiler, la care fenomenul de heterozis este foarte pronuntat, ducand la
obtinerea de carne de calitate deosebita si cu sporuri de crestere in greutate foarte bune.
Rasa Playmouth-Rock – este o rasa cu o rezistenta organica, o constitutie si o stare de sanatate deosebita. Are
mai multe varietati de culoare (porumbaca, alba, albastra, caramizie, potarnichie si herminata), dar la noi in tara
cea mai raspandita varietate este cea barata (porumbaca sau pestrita)
Gainile adulte inregistreaza greutati corporale intre 2,5-3,0 kg/cap, iar cocosii pot ajunge la 3,7-4,o kg/cap.
Productia de oua variaza intre 1756-215 oua/an, iar greutatea oualor variaza intre 60-62 gr/buc cu coaja oualor
pigmenta.S-a importat din Olanda rasa Playmouth-Rock, varietatea alba, care a fost folosita la incrucisare cu
cocosi din rasa Cornish, obtinandu-se hibridul ,, Robro”, cu excelente calitati pentru carne.
Rasa Wyandotte – este o rasa amelioratoare in directia productiei de carne, obtinandu-se hibrizi cu o musculatura
pectorala foarte dezvoltata. Penajul este de culoare alba.
Rasa Gat Golas de Transilvania – sunt pasari rezistente, rustice, cu un penaj diversificat (alb, negu sau barat).
Greutatea gainilor variaza intre 2,2 -2,5 kg/cap, iar a cocosilor intre 2,7-3,0 kg/cap. Productia de oua la
exemplarele selectionate este de 120-170 bucati/an, cu o greutate de 65-80 grame/ou. Coaja oualor este alba, iar
ouatul in lunile de toamna este multumitor.

Rase de Gaini Grele

Gainile ajung la greutatea de 3,5 – 4,0 kg, iar cocosi la 4,5-5,5 kg/cap, producand o carne de calitate, dar nu sunt
crescute in rasa curata deoarece au un ritm de crestere lent, o productie de oua scazuta si un consum specific de
nutreturi ridicat pe unitatea de produs. In productia zootehnica mondiala sunt folosite la hibridari, pentru
productia de carne.
Cele mai importate gaini din rasele grele sunt: Brahma, Conchinchina, Faverola, Dorking.

RASE DE CURCI

Sut pasari de tali mare, care pot ajunge la greutati de 22-25 kg/cap, cu productii de oua, intre 45-75 de oua/an, cu
o greutate intre 70-100 gr

Rase de curci bronzate – sunt cele mai raspandite rase de curci crescute in sistem gospodaresc, extensiv si in
sistem semiintensiv-industrial.
Rasa Bronzata Ameliorata – A fost creata in America, iar greutatea corporala a curcilor este de 8-13 kg, iar a
curcanilor de 21 -24 kg/cap. Intensitatea de crestere a puilor de curca este deosebit de ridicat, putand ajunge la
varsta de 6-7 luni la greutatea de 6-6,5 kg curcile si 10-11 kg curcanii.
Curcile realizeaza o productie de 60-70 de oua annual, iar prin masuri de selectie sa creasca la 100-110 oua/an.
Ouatul incepe in jurul varstei de 275 de zile, cu variatii de la 260-300 de zile.
Rasa Bronzata cu Pieptul Lat – Mai este cunoscuta sub denumirea de Mamouth, fiind creata prin selectie in
cadrul rasei, a curcilor Bronzate. Musculatura pieptului este deosebit de dezvoltata, pana la 18-20% din greutatea
corporala, care la curca ajunge la varsta de 7 luni, la 7-8 Kg, iar la curcni la 11-12 Kg.

Rase de curci negre

Sunt rase care s-au format prin lucrari de selectie din curi bronzate, pentru obtinerea unei carni cu calitati
gustative deosebite, dar cu un consum specific de furaje scazut.
Curca Neagra de Sologne- A fost creata in Franta, din curca Neagra Mexicana, fiind o rasa foarte precoce,
curcile realizand greutatea de 7-8 kg/cap, iar curcanii 10-12 kg/cap. Masa corporala este mai redusa comparativ
cu curcile bronzatesi cu picioarele mai scurte. Productia de oua este in medie 55-70 de oua/cp/an.
Curca Neagra de Norfolk –Este creata in Anglia, curcile realizeaza 4-6 kg/cap, iar curcanii 9-10 kg/cap.
Productia de oua este medie, la nivelul a 60-85 oua/an/cap. Pasarile din aceasta rasa prezinta o caracteristica,
culoarea pielii de un alb perfect si aspect matasos, apreciata de consumatori.

Rase de curci albe

Rasa Alba de Olanda sau Rasa Alba de Virginia realizeaza o greutate corporala la femele 6,5-8,0 kg, iar
masculi 11-14 kg. Productia de oua este, in medie de 60-80 de oua/cap/an, iar variantele selectionate ajungand la
100 oua/an.
RASE DE GASTE

Gastele se clasifica astfel:


gaste din rase grele peste 8 kg
gaste din rase semigrele (5-8 kg)
gaste din rase usoare (sub 5 kg)
Au importanta ca mari producatoare de carne, pentru realizarea de ficat gras, la gastele indopate, dar si pentru
realizarea de hibrizi comerciali, pentru ameliorarea raselor locale.

Rasa Emden – penajul are culoare alba, pe toata suprafata corpului, cu ciocul si picioarele de culoare portocalie.
Gastele din aceasta categorie sunt de greutate mare , de 7-9 kg si de 9-12 kg la gascan, iar supuse la ingrasat pot
atinge 15 kg.
Productia de oua este de 35-50 oua/an, cu greutate intre 160-200 gr. Pe langa productia de carne si oua, este
foarte apreciata productia de puf de 200 gr/cap, la taiere si 300-400 gr prin jumulire repetata de 2-3 ori pe an.
Gastele emden, nu sut bune mame, iar bobocii sunt sensibili si dificil de crescut in primele 10-12 zile de viata.
Viteza de crestere este destul de ridicata, realizand la 2 luni, o greutate de 4 kg/cap. Aceasta se poate realiza prin
cresterea lor pe pasuni, care au o compozitie floristica valoroasa (leguminoase perene)

Rasa de Toulouse – s-a creat in Franta, pretandu-se pentru cresterea in complexe industriale, pretadu-se pentru
cresterea intensiva de carne, avand un schelet fin si o carne de calitate superioara. Se preteaza pentru productia
de ficat gras, atingand greutatea medie de 1 kg, iar la plus variante de 2-2,5 kg.
Greutatea corporala la femele este de 7-8 kg/cap, iar la gascani de 7-10 kg/cap, dar prin ingrasare se poate ajunge
la 15-16 kg.
Productia anuala de oua este de 35-55 oua, iar greutatea fiind de 180-220gr/ou. Datorita greutatii corporale mari
aceste gaste nu sunt closti si mame bune.
Rasa Holmogor – au greutati de 7-8 Kg/cap la femele si 9-10 kg/cap la gascani. Este o rasa robusta, rezistenta, la
varsta de 28 de saptamani bobocii realizeaza greutati asemanatoare pasarilor adulte.
Productia de oua este de 20-30 buc./an, cu o greutate a oualor de 180-190 gr./ou. Gastele sunt bune closti si bune
mame, productia de carne este mare, valorificand foarte bine pasunea.

Rase de gaste semigrele

Rasa Pomerana- Penajul prezinta doua varietati de culoare: cenusie si alba, dar cea mai raspandita este cea alba.
Greutatea corporala este de 5-6 kg/cap la femele si 7-8 kg masculi. Prin ingrasare fortata se pot realiza greutati
de 10-12 kg/cap. Productia de oua este scazuta, realizand 15-20 oua/sezon, cu o greutate medie a oualelor de
170-g/cap. O caracteristica acestei rase este ca are doua sezoane de ouat, cea dea doua perioada realizandu-se
dupa naparlirea fortata. Oualele au un procent ridicat de ecloziune. Valorifica excelent pasunile, bobocii pot fi
crescuti si ingrasati direct pe pasune. Productia de pene este destul de ridicata.
Rasa de Rin – este formata in Germania, pe valea Rinului. Gastele au o greutate mijlocie, femelele realizand 5-6
kg/cap, iar gascanii 6-7 kg/cap.
Musculatarura pectorala este dezvoltata, avand o carne deosebit de apreciata. Productia de oua sete de 50-60
buc/an, cu o greutate de 170-190 grame/ bucata.
Sunt foarte adaptabile in sistemul de crestere in sistemul gospodareasc- semiintensiv, valorificand foarte bine
pasunile, este o pasare ,,sociala”, adaptanduse usor la cresterea in efective mari de 4000-5000 capete. Viteza de
crestere este buna, bobocii realizand la varsta de 2 luni greutatea de 4 kg, cu un consum specific redus de 2,5-3
kg nutret/kg spor de crestere in greutate.

Rase de gaste usoare

Gasca Frizata de Dunare – Prezinta importanta in vederea hibridarii, in scopul obtinerii de parinti care pot
produce boboci broiler, necesari pentru cresterea in sistem intensiv. Greutatea corporala variaza la femele intre
3,5-4,5 kg, iar la gascani intre 4,5-5,5 kg. Prin ingrasare se pot realiza greutati de 6-7 kg/cap. Productia medie de
oua este de 15-25 buc./cap/an, dar cu un procent ridicat de fecunditate si de ecloziune. Gastele sunt foarte bune
mame, cu un grad ridicat de rezistenta organica. Se preteaza la cresterile semiintensiva, valorificand superior
resursele existente de hrana.
Rasa Chinezeasca Leseasca – este o gasca de talie inalta, avand gatul alungit asemanator cu al lebedei. Greutatea
corporala a femelelor adulte variaza intre 4,5-5,0 kg. Productia de oua este in X de 65-70 de oua/an, cu o
greutate de 150-180 gr/ou. Are doua sezoane de ouat, primavara cand produc 30-40 oua si toamna, al doilea
sezon cu 20-30 oua. Fecunditatea pualor poate ajunge la 90%, cu o ecloziune de 80-85%. Gascanii Lesesti
manifesta frecvent monogamia, de accea trebuie urmarita foarte atent imperecherea, iar masculii care manifesta
monogamia trebuiesc exclusi de la reproductie. Sunt pasari nepretentioase la conditiile de adapostire si hrana,
avand un caracter prietenos si bland, pretanu-se la cresterea in carduri de 2000-3000 capete, unde consuma
cantitati mari de nutreturi verzi.

RASE DE RATE

Sunt pasari domestice mari iubitoare de apa. Clasifiarea in functie de productieeste:


rate spec ialzate pentru productia de carne
rate specializate pentru productia de oua
rate decorative

Rase de rate grele

Rasa PEKIN – au un penaj alb, pretanu-se foarte bine la cresterea in sistem semiintensiv si intensiv-industrial. In
practica se face cresterea in hale puiernite pe asternut permanent, prin folosirea de furaje concentrate de mare
valoare biologica echilibrate vitamino-mineral. Greutatea corporala este de 3,5 kg la rasele adulte si de 3,5-4 kg
la ratoi. Dupa indopare, ratoi pot realiza 5 kg/cap. Productia de oua ete de 85-115 buc/ cap/ an, cu greutatea oului
intre 75-90 grame, avand o coaja de culoare alba. Ouatul incepe la varsta de 8-9 luni, la sfarsitul lunii ianuarie,
pana in lunile iulie-august. Ratele din rasa Pekin, incrucisate cu rasa Leseasca dau nastere la un produs infecund,
numit MULARD, cu indici apreciati pentru productia de carne, dar si pentru productia de ficat gras.
Rasa ROUEN – au un penaj asemanator cu a ratelor salbatice, cu un caracter linistit, adaptadu-se la cresterea pe
uscat, in lipsa suprafetelor de apa, producand o carne de foarte buna calitate. Greutatea corporala ajunge la
femelele adulte la 3 kg, iar la ratoi la 3,5-4 kg, iar prin ingrasare se poate realiza pana la 5-6 kg. Bobocii au un
ritm de crestere ridicat, realizand la varsta de 60 de zile, greutatea de 2-2,5 kg.
Ratele produc annual un numar de 85-95 de oua, cu o greutate medie a oului de 70-85 gr/buc., coaja este de
culoare verzuie cu noante diferite.
Rata LESEASCA – sunt numite si ,,rate mute”, cu un diformism sexual foarte pronuntat, femelele avand
greutatea de 2-3 kg, iar masculi au o greutate dubla de 5-6 kg, incadrandu-se in categoria raselor grele.
Importanta economica a acetei rase rezida din calitatea deosebita a carnii care se obtine prin incrucisarea ratelor
Lesesti cu alte rase (Pekin, Rouen). Produsii rezultati au o greutate mai mare decat a raselor din care provin,
manifestandu-se fenomenul de heterozis, se ingrasa foparte usor, producand un ficat de 750-800 gr. Ratele
produc un numar de 65-80 oua/an, greutatea de 70-85 grame/bucata, culoarea cojii este galben-galbuie. Ratele
clocesc foare bine si isi cresc bine bobocii. Durata de incubatie a oualor este de 33-35 zile, cu 6-7 zile mai mult
decat a celorlante rase de rate. Cresterea ratelor lesesti nu necesita prezenta luciului de apa, avand un grad de
rusticitate destul de mare.
TEHNOLOGIA DE CRESTERE, EXPLOATARE A
GAINILOR

Cresterea puilor de gaina


In sistem semiintensiv de crestere a puilor de gaina in hale se face la varsta de 1 zi, dupa uscarea
completa in statia de incubatie.
Hala unde se introduc pui de 1 zi trebuie dezinfectata, spalata, flambata si varuita. Introducerea
asternutului permanent de paie tocate, rumegus sau coji de floarea soarelui.
Transportul puilor de o zi de la statia de incubatie la ferma se face cu mijloace auto specializate unde este
mentinuta temperatura si umiditatea relativa a aerului, conform cerintelor fiziologice a puilor. Transportul puilor
se face in cutii speciale cu fante de aerisire, asezate pe randuri cu spatiul intre ele pentru circulatia aerului.
Principiul de baza al popularii halepor cu pui de o zi este ,,Totul plin Totul gol”, cu asigurarea timpului necesar
pentru vidul sanitar si dezinfectie.
Pentru fiecare categorie de pui, in functie de varsta si destinatie (reproductie, productie de oua sau de
carne) se vor respecta, inca din prima zi, ratii furajere bine echilibrate proteino-vitamino-mineral, temperatura si
umiditatea, viteza curentilor de aer.
Hranirea se face cu retete furajere specifice varstei, asigurandu-se frontul de furajare necesar ca si cel de
adapare.
In cazul popularii cu puicute destinate reproductiei, frontul de furajare trebuie sa asigure, de la inceput, 6 cm
pentru fiecare pasare. Incepand de la varsta de 3-4 saptamani, este necesar amenajarea de stingii de lamn pentru
dormit.

Cresterea puicutelor pentru productia de oua

Alimentatia puicutelor destinate productiei de oua, din categoria de varsta 0-8 saptamani, trebuie sa
asigure ratii echilibrate, cu un aport proteic de 20-21% proteina bruta, folosind un furaj de tip ,,prestarter”. La
varsta de 4-8 zile, in zilele insorite pui pot fi scosi in padocuri, iar dupa varsta de 10-12 zile, puii incep sa
ciuguleasca iarba.
Temperatura in halele pentru cresterea puilor destinati reproductiei in varsta de o zi va fi de 32-33ºC, acesta
scazand in continuare treptat, in asa fel incat la varsta de 18 saptamani sa ajunga la 15ºC.
Densitatea puicutelor de o zi, in halele de crestere la sol pe asternut permanent, este de
18-20 cap/mp- in cazul raselor usoare
16-18 cap/mp – la rasele mixte
14 – 16 cap/mp – la rasle grele
Pe masura ce puicutele cresc in varsta si greutate, se face rarirea lor. Cele mai bune performante asupra
performantelor de ouat sau obtinut atunci cand ratiile furajere au un continut de 17% P.B.D, scazand la fiecare
15 zile cate 1% proteina din ratie, astfel incat, in a 20-a saptamanade viata, ratia sa contina maximum 12%
proteina.
Pasarile au tubul digestiv foarte scurt, nutreturile concentrate eliminandu-se sub forma de dejectii in 4-5 ore,
rezultand ca pasarea consuma nutreturi pentru 4-5 ore ,,cicluri de digestie” pe parcursul de lumina al unei zile, in
functie de luminozitatea zilei. Cu cat luminozitatea zilei este mai mare, cu atat consumul de nutreturi este mai
ridicat, cuprizand mai multe cicluri de digestie. Acesta trebuie inteles pentru prelungirea programului de lumina,
folosind iluminatul artificial, in scopul determinarii unui consum mai mare de nutreturi cu un aport nutritiv mai
ridicat. Folosirea programului de lumina duce la realizarea unei viteze de crestere in greutate mai mare, a unei
productii de oua crescute, atunci cand puicutele ajung la varsta inceperii ouatului. Pentru puicutele destinate
productiei de oua stimularea luminoasa incepe la varsta de 19 saptamani de viata, prin marirea programului de
lumina. In momentul cand pasarile percep stimulul acesta incep ouatul, iar reteta de furaj combinat se va
schimba cu nutret concentrat specific perioadei de ouat, care incepe in jurul varstei de 22 saptamani.
Programul de lumina in vederea stimularii productiei de oua, va creste cu cate 20 minute in fiecare saptamana,
astfel ca la varsta de 42 saptamani sa se ajunga la o perioada de luminozitate de 16 ore, varsta dupa care ramane
constanta. Este recomandat ca in timpul noptii, la jumatatea perioadei de intuneric de 8 ore (deci la 4 ore), sa se
asigure o ora de lumina.
Dinamica dezvoltarii si cresterii greutatii corporale a tineretului aviar, in functie de varsta in zile a acestuia
trebuie urmarita atent, pentru a se putea interveni in cazul cand intre varsta si greutatea corporala apar nepotriviri
Continutul nutretului concentrat in proteina bruta digestibila trebuie sa fie astfel:
21,5% P.B.D – in primele 8 saptamani de viata
18,5 -19% P.B.D in perioada 8 -14 saptamani
15,6 – 16,5 P.B.D de la 14 -22 de saptamani

Dinamica greutatii corporale la tineretul aviar


Destinat productiei de oua
Rasa Sexul Varsta Greutatea corporala
(zile) (grame)
Leghorn Cocosei 90 895
130 1.536
Puicute 90 722
130 1.238
Rhode-Island Cocosei 90 1.025
130 2.200
puicute 90 1.025
130 1.595
Playmouth-Rock Cocosei 90 1.540
130 2.530
puicute 90 1.298
130 1.768

Ingrijirea tineretului aviar destinat productiei de oua

Puicutele destinate productiei de oua se cresc in hale, numite puiernite, pe asternut permanent, la sol. Incalzirea
se face cu eleveuze, ventilatia este controlata, iar hranirea se face cu furaje specifice fiecarei categorii de varsta
si productie. Principiul de baza pentru intensivizarea cresterii pasarilor, alaturi de folosirea de rase de pasari
ameliorate, ramane folosirea de nutreturi combinate, bine echilibrate proteino-vitamino-minerale. Pana la varsta
de 18 saptamani, puicutele destinate productiei de oua sunt crescute in hale de tineret, iar dupa aceasta varsta
sunt transferate in hale de gaini outoare. Popularea acestor hale se face intr-o singura zi, dupa ce au fost curatate
mecanic, dezinfectate si dotate cu adapatori automate, hranitori, stinghii de odihna si cuibare pentru ouat.
Perioada de acomodare se caracterizeaza prin:
Creterea treptata a perioadei de lumina, care stimuleaza ouatul
Puicutele continua sa creasca in greutate cu 7-8 grame/zi, concomitent cu declansarea ouatului, cea ce reprezinta
pentru organism o dubla solicitare, trebuind corelata cu o hranire foarte bine echilibrata proteino-vitamino-
mineral.
Inceperea ouatului este un moment fiziologic de mare tehnicitate, tinandu-se cont de varsta si greutatea corporala
a pasarilor, atat prin influenta furajului cat si a programului de lumina. Conditiile de microclimat care trebuiesc
asigurate gainilor are o influenta covarsitoare pentru realizarea unor productii de oua performante. Temperatura
optima pentru halele de gaini outoare este de 14-24ºC. In timpul verii cand temperaturile exterioare cresc la 24-
28ºC, pasarile sunt supuse unui usor disconfort, la temperaturi intre 28-29ºC, productia de oua incepe sa scada,
iar oualele prezinta fragilitate a cojii;
La temperaturi exterioare de 29-30ºC, greutatea corporala incepe sa scada, iar la teperaturii de 34-35ºC si peste,
situatia pasarilor devine critica, fiind afectate grav.
In timpul iernii, temperaturile intre 2-12 ºC – sunt neconfortabile, mai ales cand aceste sunt asociate cu cresterea
umiditatii din adapostori. Intre 2 si -7ºC, pasarile sunt solicitate maxima, critica, iar sub -8ºC si -10ºC productia
de oua iceteaza complet.
Vara pentru scaderea temperaturilor in halele de pasari se asperseaza apa rece, cu ajutorul unor dispozitive de
pulverizare, sau se stropeste pardoseala cu apa rece.
Iarna halele de gaini outoare nu se incalzesc, temperatura reglandu-se prin sistemul de ventilatie si prin
asigurarea unei densitati a pasarilor in adapost, fiind capabila sa asigure ,,caldura biologica”, mentine o
temperatura optima, de peste 12ºC.
Noxele maxime admise in halele de gaini outoare, trebuie sa se incadreze in urmatoarele limite:
Amoniac 0,02‰
Hidrogen sulfurat 0,01‰
Bioxid de carbon 0,5-0,6%
Umiditatea relativa a aerului in halele de gaini outoarer nu trebuie sa depaseasca 75%, iar curenti de aer din hale
sunt cu atat mai nocivi cu cat temperatura este mai scazuta.

Hranirea gainilor outoare

Nivelul proteic pentru gainile outoare trebuie sa asigure un nivel de 17% P.B.D, fiind in stare sa sustina o
productie de oua de 90-93% din potential, dar si realizarea unui spor de crestere in greutate corespunzator la
gailnile tinere. Intre 18-77 de saptamani, gainile cresc de la 1.250 grame la 1.700-1.900 grame. Cu 2-3 saptamani
inaite de inceperea ouatului si pe toata perioada ouatului gainile trebuie sa primeasca in hrana un supliment de
saruri minerale – respectiv calciu (faina de scoci sau creta granulata).
Structura unei ratii furajere, este astfael:
Cereale – 60-70%
Sroturi oleaginoase – 10-15% (nutreturi proteice vegetale)
Faina de carne, peste sau sange – 5-10% (nutreturi proteice animale)
Drojdie furajera – 3-5%
Nutreturi verzi sau suculente - 10-20%
Fan de lucerna iarna – 4 -5%
Aplicarea programului de lumina, la gainile outoare, pentru stimularea ouatului, incepe de la varsta de 18
saptamani. In momentul cand pasarile percep stimulul luminos si incep ouatul, se va schimba si ratia nutritriva,
in jurul varstei de 22 saptamani. Durata acestui program de lumina, va creste cu cate 20 de minute pe saptamana,
in asa fel incat la varsta de 42 de saptamani sa ajunga la o durata de 16 ore, dupa care ramane constant.
Consumul total de furaje pe perioada de la 19 la 24 de saptamani este de 4,2 kg nutret combinat pentru numai 2,8
oua, iar in perioada de la 24 la 76 de saptamani este de 41,4 kg nutret concentrat, pentru 230 de oua.
Pasarile ouatoare au o sensibilitate deosabita la programul de iluminare, mai exact la durata si variatiile acestuia.
Cresterea duratei zilei, in sistemele de crestere intensiv sau semiintensiv, are rol stimulator in dezvoltarea
aparatului genital ooformator si accelereaza aparitia maturitatii corporale.
Puicutele imature la varsta de 18 saptamani si vor incepe ouatul dupa 2-3 saptamani (la varsta de 20-21
saptamani), daca se incepe perioada de iluminat sa creasca duce la aparitia maturitatii sexuale, ducand la aparitia
ouatului.
Pe perioada ouatului, gainile trebuie sa aiba conditii incat perioada de lumina sa asigure o durata de 16 ore din
24. gainile realizeaza ouatul in serii consecutive, productia numerica de oua fiind discontinua, ele facand ouale
dimineatasi niciodata noaptea. Exceptie fac palmipedele, rata si gasca din rasele comune.
Factorul lumina nu este si cel mai important in ceea ce priveste lungimea ciclurilor de ouat, factorul determinant
fiind cel ereditar, care are un rol determinant in ameliorarea efectivelor de pasari destinat productiei de oua.
Productia de oua la gainile ouatoare este intre 340-350 bucati/an, fiind influentata de urmatorii factori:
Hranirea pasarilor
Factorii de microclimat
Durata primului sezon de ouat
Varsta producerii primului ou
Naparlirea

Dezvoltarea instictului de clocit


Durata primului sezon de ouat se incadreaza intre momentul producerii primului ou de catre puica, pana la
producerea ultimului ou pana la naparlire, in medie primul sezon de ouat dureaza 350-360 de zile, cu variatii de
la 100 la 450 de zile (in special la rasa Rhode-Island). Productia anuala de oua la gaina este direct proportionala
cu marime acestui sezon de ouat, fiind un criteriu esential de urmarit in procesul de ameliorare si selectie a
gainilor outoare.
Naparlirea este un proces fiziologic prin care pasarile isi schimba, periodic, intregul penaj. Gainile si curcile
naparlesc o singura data pe an, in a doua parte a anului. Acest proces dureaza intre 8 si 12 saptamani. In timpul
naparlirii ouatul se intrerupe complet, deoarece substantele nutritive consumate prin ratia furajera sunt folosite
pentru ,,productia de pene”, respectiv refacerea penajului.
Varsta la care incepe naparlirea in primul an de productie are influenta asupra sezonului de ouat. Gainile
care incep naparirea mai devreme de 260-270 de zile, de la producerea primului ou realizeaza cu minim 55-65
de oua mai putin. Gainile care realizeaza cel mai bun procent de ouat sunt cele care incep naparlirea in lunile
octombrie-noiembrie, iar cele mai slab productive sunt cele care incep naparlirea in lunile august-septembrie.
Nendeplinirea factorilor de microclimat (microclimat, temperatura), carente de alimentatie sunt factori stresanti
care determina o naparlire precoce. Durata naparlirii este cu atat mai scurta cu cat starea de intretinere a gainilor
outoare este mai buna si invers.
Intensitatea ouatului scade in timpul iernii, pe o perioada de 10-15 zile. Pauza de ouat de iarna poate fi
continua sau reprezentata de un ritm de ouat total neregulat, cu serii mici de oua si pauze lungi de timp intre
acestea. Instictul de clocit si declansarea clocitului determina intreruperea ouatului. Clocitul apare cu intensitate
mai mare in lunile aprilie-iunie. Durata acestuia variaza, in functie de rasa:
Rasa Leghorn intre 22-28 zile
Rasa Rhode-Island intre 48-50 zile
Rasa Playmouth-Rock intre 65-75 zile.
Daca nu se intervine pentru ,,desclocire”, gainile se desclocesc singure dupa circa 25-30 zile. In cresterea
pasarilor in sistem intensiv sau semiintensiv, intensitatea ouatului se exprima in %, respectiv numarul de oua
produs de 100 gaini.
Valorile varfului de ouat, la diverse specii si rase de pasari de ferma, reprezinta, productivitatea fermei si modul
in care acesta este dirijata din punct de vedere tehnologic.
La pasari se inregistreaza urmatoarele varfuri de ouat:
90-95% la gaini de oua
82-85% la gainile pentru productia de carne
70% la curca
50%la gasca
80%la rata
80-85% la bibilica
Analiza acestor curbe ajuta crescatorul de pasari sa exploateze pasarile cu destinatie productie de oua, atata timp
cat realizeaza eficienta economica.
Frontul de furajare pentru gainile outoare trebuie sa asigure 15-18 cm pentru fiecare pasare, pentru a permite
hranirea stimulativa a tuturor pasarilor. Hranitorile se umplu numai 2/3 din capacitate, pentru a evita risipa de
furaje. Inaltime la care se monteaza jgheaburile, trebuie sa fie la inaltimea spinarii gainilor.
Necesarul de apa pentru gaini se situeaza la nivelul a 250-280 ml/cap de pasare. Apa trebuie sa fie in permanenta
la temperatura de 12-15 ºC sa fie mereu proaspata si curata.

Naparlirea pasarilor

Este un proces fiziologic, caracterizat printr-o stare deosebita de stres a pasarii, care pierde penajul (naparleste),
dupa care se dezvolta un nou penaj, viu colorat. In mod normal naparlirea pasarilor se produce la inceputul
toamnei, cand luminozitatea diurna scade si ziua se micsoreaza. In cazul cand alimentatia pasarilor este grav
perturbata, se poate produce naparlirea indiferent de anotimp.
In timpul naparlirii, metabolismul pasarii creste, toate functiile vitale se intensifica, in scopul realizarii unui nou
penaj, fapt ce necesita un aport marit de substante hranitoare. Nivelul proteinei din hrana trebuie sa fie intre 17-
18% P.B.D, si aminoacizi bogati in sulf, substanta care intra in procent ridicat in compozitia chimica a penelor,
ca si azotul. In aceasta perioada se recomanda folosirea in alimentatia pasarilor: sroturile de in, faina de carne
sau sange, boabe de mazare, frunze verzi de varza, leguminoase verzi (lucerna si trifoi), fiind bogate in sulf,
deasemeni trebuie administrate cantitati crescute de vitamine din grupele A,B,F.
Daca naparlirea nu este ajutata sa se termine intr-un timp scurt, prin comiterea unor greseli de hranire a pasarilor,
durata acesteia se prelungeste foarte mult, reluarea unui nou ciclu de ouat este intarziata, iar pagumele
economice vor fi considerabile.
In anumite situatii de natura economica se recomanda naparlirea fortata, prin restrictionarea furajarii si un
program special de lumina.
Timp de 21 de zile se reduce programul de lumina la 8 ore pe zi, dupa care incepe restrictionarea hranei si a apei.
In a 22-a zi, se opreste complet adaparea si furajarea.
Dupa 48 de ore se reincepe adaparea, iar dupa 72 de ore se reia si furajarea. In primele zi8le de la reluarea
furajarii, se administreaza doar 3 Kg nutret concentrat la 100 de pasari, pana ce ouatul scade sub 1%, moment in
care se reia furajarea normala a pasarilor. In acelasi timp se reia si programul de lumina, care va reveni la normal
in 28 de zile de la momentul suspendarii furajarii. La naparlirea fortata a pasarilor se va administra suplimentar
drojdie de bere, care stimuleaza caderea penelor, iar in momentul cand incepe refacerea penajului se va
administra nutreturile bogate in sulf organic, vitaminele A,B si F.

TEHNOLOGIA DE CRESTERE A PUILOR DE CARNE

Puii de carne se cresc pe asternut permanent sau in baterii. Pentru hibrizii ,,ROBRO”, densitatea la populare
recomandata este de 14-17 cap/mp. Firma producatoare a unor hibrizi comerciali de gaina pentru productia de
carne superperformanti, are in vedere la stabilirea densitatii la populare urmatorii factori:
Varsta
Greutatea la sacrificare a puilor
Conditiile de clima din zona in care acestia sunt crescuti
Anotimpul de crestere
Tipul de adapost folosit
La popularea halelor cu pui de carne ,,ROSS” se tine cont numai de greutatea programata a se realiza la varsta de
sacrilicare, densitatea fiind corelata cu aceasta:

Densitatea la popularea halelor cu hibrizi comerciali de


Gaina pentru carne ,,ROSS”

Nr. Greutatea corporala la varsta Nr.pui de o Nr. Greutatea corporala la varsta Nr.pui de o
Crt. de sacrificare-Kg zi/mp crt de sacrificare-Kg zi/mp
1 1.0 34,2 8 2,4 14,3
2 1,2 28,5 9 2,6 13,2
3 1,4 24,4 10 2,8 12,2
4 1,6 21,4 11 3,0 11,4
5 1,8 19,0 12 3,2 10,7
6 2,0 17,1 13 3,4 10,0
7 2,2 15,6 14 3,6 9,5

Cand densitatea la populare este exagerata se constata urmatoarele neajunsuri:


reducerea ratei de crestere, mai ales in perioada dinaintea sacrificarii
lipsa uniformitatii
cresterea mortalitatii
deprecierea calitatii asternutului, cu consecinta cresterii ratei imbolnavirilor
defecte ale scheletului picioarelor
deprecierea calitatii carnii (culoare, textura, miros, gust, aroma) si a pielii (zgarieturi, textura necorespunzatoare)
acoperire slaba cu penaj

Firma ,,COBB” utilizeaza niveluri de densitate la populare apropriate de cele practicate de firma ,,ROSS”

Densitate la popularea halelor cu hibrizi comerciali


de gaina pentru carne ,,COBB”

Nr. Greutatea corporala la varsta Nr.pui de o Nr. Greutatea corporala la Nr.pui de o


Crt. de sacrificare-Kg zi/mp crt varsta de sacrificare-Kg zi/mp
1 1,25 27,2 6 2,50 13,6
2 1,50 22,7 7 2,75 12,4
3 1,75 19,4 8 3,00 11,3
4 2,00 17,0 9 3,50 9,7
5 2,25 15,10 -

Firma ,, ARBOR ACRES”, recomanda urmatoarele norme de densitate la populare a halelor cu pui de gaina
pentru carne de o zi astfel:

Densitatea la popularea halelor cu hibrizi comerciali de gaina


Pentru carne ,,ARBOR ACRES”
Nr. Greutatea corporala la varsta de sacrificare - Kg Nr pui de o zi/mp
Crt.
1 1,0 32
2 1,5 21
3 1,8 18
4 2,0 16
5 2,5 13
6 3,0 11
7 3,5 9

Succesul in cresterea puilor de carne depinde, in mare masura, de modul de realizare a lucrarilor de sanitatie
intre ciclurile de productie, precum si de conditiile de pregatire a halelor pentru populare.
Perioada de vid sanitar are o durata de 3 saptamani. In aceasta perioada se efectueaza in ordine, urmatoarele
lucrari:
depopularea haleelor, cu destinatia abatorizare.
Evacuarea asrernutului, decuplandu-se sistemul de ventilatie de la reteaua electrica. Preinmuierea asternutului cu
o solutie dezinfectanta, iar echipamentul tehnologic se ridica la o anumita inaltime de la sol. Asternutul se
transporta la cel putin 1,5 km de ferma, iar hala se spala in interior si exterior cu un jet de apa sub presiune, in
apa introducandu-se un detergent nespumant.
Echipamentul tehnologic se repara si se fac lucrarile de intretinere care se impun.
Hala se varuieste, operatiune urmata de o dezinfectie a ei, prin pulverizare sub presiune.
Fumigatia halei ermetizata la o temperatura de + 21 ºC, iar dupa fumigatie hala ramane ermetizata timp de 24
ore. In tot acest timp se face dezinfectia incintei fermei si a cailor de acces.
In hala aerisita se intoduce asternut gros de 10-20 cm, care trebuie sa fie curat, neinfestat cu mucegai sau
germeni patogeni. Asrternutul poate sa fie rumegus de lemn, paie tocate, coji de seminte de cereale.
Dupa intoducerea asternutului este readus echipamentul in stare de functionare.
Toate acestea aste recomandat sa se efectueze in prima saptamana de dezinfectie, iar pentru saptamana a doua si
a treia sa se asigure odihna halei. In perioada de odihna a halei usile de acces in hala raman inchise, iar orificiile
de admisie- evacuare ale sistemului de ventilatie si oricare alt loc de comunicare cu exteriorul se blocheaza.
Dupa espirarea timpului de odihna al halei se face prelevarea de probe de sanitatie si examinarea accestora in
laboratoarele de specialitate.
Numarul de colonii bacteriene nu trebuie sa depaseasca 500 pe 100 cm pentru pereti si stalpi de sustinere si 5000
pe 100 cm pentru pardoseala. In cazul cand testele de sanitatie nu sunt bune, lucrarile de dezinfectie se repeta,
amanandu-se popularea halei.
Personalul care asigura dezinfectia halei trebuie sa poarte un echipament spalat si dezinfectat cu care nu trebuie
sa mai intre in alte hale.
Cu aproximativ 12-14 ore inainte de populare, se incepe incalzirea halei astfel incat, la introducerea puilor sa fie
temperatura de + 32 ºC. Se spala coloanele de apa de dezifectant si se umplu copoanele de apa cu apa curata cu
3-6 ore inainte de populare. Apa prea rece provoaca indigestii, iar cea prea calda permite dezvoltarea germenilor
patogeni. O apa potrivit de rece are un efect benefic asupra puilor, stimuland miscarile peristaltice
gastrointestinale.
Hrana se administreaza dupa introducerea puilor in hala,pentru evitarea alterarii ei datorita caldurii, cat si pentru
a obliga puii sa bea, mai intai apa si apoi sa manance.
In hala daca nu este asistata de calculator, trebuie sa fie amplasate termometre, direct pe asternut pentru
urmaritrea atenta a temperaturii. Prin iluminarea puternica, puii vor recunoaste mai usor adapatorile si tavitele cu
mancare, adaptandu-se fara eforturi la conditiile de hala.
Se recomanda ca popularea halei sa se faca in ziua ecloziunii; temperatura din cutiile de transport trebuie sa nu
scada sub + 30 ºC.

Microclimatul din halele de pui de carne

Temperatura in halele de pui de carne este urmatoarea:


 +32 ºC – in saptamana 1
 +31 – 26 ºC – in saptamana a 2-a
 +25 ºC – in saptamana a 3-a
 +24 Cº - in saptamana a 4-a
 +23 ºC – in saptamana a 5-a
 +22 ºC – in saptamana a 6-a
 +21 ºC – in saptamana a 7-a
Hibrizii ,,ROSS”, solicita in perioada de demaraj temperaturi mai scazuta, comparativ cu cele recomandate
pentru hibrizii ,, ROBRO”, iar hibrizii ,,ARBOR ACRES” necesita o dinamica a temperaturii din halele de
crestere aproape similara cu cea specifica hibrizilor ,,ROSS”. Daca temperatura este corecta puii se distribuie
uniform in toata hala si scot un murmur specific, iar cand temperatura este prea ridicata se deplaseaza spre
perete, fiind apatici si molatici. La o temperatura prea scazuta, puii se inghesuie si piuie ascutit, in cazul cand
este curent ei se deplaseaza intr-o parte unde nu exista curenti de aer si piuie ascutit ca si atunci cand temperatura
este prea scazuta.
Umiditatea relativa a aerului trebuie sa fie de 65-70%, in primele 10 zile de viata a puilor, dupa care se considera
ca valori de 55-70%, permit o buna intretinere a asternutului, previn deshidratarea mucoasei respiratorii si
diminueaza aparitia bolilor pulmonare si cardiace. Reducerea temperaturii din hala sub + 20 ºC, dupa perioada
de demaraj, asociat cu o umiditate crescuta, determina puii sa consume mai multa hrana pentru termoreglare,
ceea ce conduce la diminuarea sporului mediu zilnic de crestere in greutate si realizarea unui indice de conversie
a hranei necorespunzator.
Ventilatia. Printr-o buna ventilatie se imbunatateste calitatea aerului din hala si se uniformizeaza temperaatura si
umidatea relativa.Daca se constata o tendinta de acumulare in hala a gazelor toxice, peste limitele admise, se
folosesc ventilatoarele suplimentare care sa optimizeaza calitatea aerului la nivelul puilor.
Regimul de lumina. Aplicarea unui program de lumina adecvat garanteaza realizarea unei curbe de crestere in
greutate optime, daca si ceilalti factori de influenta ai productiei de carne sunt la nivelul dorit.
In general,la puiul de carne se practica un program de lumina de 23-24 ore lumina zilnic, dar si un progam de 23
ore poate da rezultate bune, daca acesta se face controlat.
Hranirea broilerului de gaina

In cresterea intensiva a puilor broileri se practica hranirea ,,ad libitum”, cu nutreturi combinate, ale caror conditii
de calitate se adapteaza varstei.
De la 0- 7 zile se administreaza furaj combinat brizurat, care sa nu degaje praf, in tavite sau pe cofraje. Daca puii
au acces in tota hala din prima zi de viata, este recomandat sa fie obisnuiti cu hranirea si adaparea din
echipamente automate din dotare, chiar dupa prima saptamana de la populare. Ideal este ca puii sa fie furajati pe
sexe, cea ce reduce competitia si mentine uniformitatea loturilor.
Intre 7-28 de zile se asigura trecerea, in mod treptat, de la furajarea cu brizura la cea granulata, iar de la 28 de
zile si pana la sacrificarese administreaza numai hrana granulata.
Hrana reprezinta segmentul cel mai important din cheltuielile de productie, fiind indinspensabila ca ea sa fie
echilibrata in energie, proteina, aminoacizi esentiali, vitamine si minerale pentru a determina un spor de crestere
in greutate mare si o buna conversie in productia obtinuta.
Folosirea enzimelor permite valorificarea superioara a unor materii prime mai putin agreate de pasari, cum sunt:
orzul, ovazul.
Contaminarea cu mucegaiuri a nutreturilor combinate folosite la broileri determina aparitia
micotoxinelor, care redur rata de crestere si maresc consumul de furaje, putand cauza moartea. Din aceste
considerente toate materiile prime din structura ratiilor vor fi analizate cu atentie si sub aspectul incarcaturii
microbiene, de aceiasi atentie trebuie sa aiba parte si nutreturile de origine animala, care daca nu sunt pastrate
corespunzator, comporta degradari oxidative ale grasimilor componente, cu formare de aldehide si cetone,
precum si alte modificari nedorite. Faina de soia cu un continut redus de proteine, dar bogata in potasiu, sa fie
consumata cu precautie, deoarece consumata in exces, determina producerea de dejectii lichide, care degradeaza
asternutul si depreciaza calitatea carcaselor obtinute in urma abatorizarii puilor.
Folosirea fainii de carne in exces conduce la depuneri de grasime in carcasa, peste limitele admise,
datorita continutului de acizii grasi saturati.
Grasimile de origine animala sau vegetala trebuiesc folosite in cantitati limitate in hrana broilerilor,
pentru a asigura suportul energetic, dar avand un aport sporit de acizii grasi saturati sunt greu digerabile de catre
pui.
Performantele puilor sporesc daca hrana se administreaza brichetata, exceptand primele zile de viata,
cand aceasta se administreaza sub forma de brizura.
Tratamentul termic al nutreturilor combinate destinate hibrizilor de gaina pentru carne le mareste
digestibilitatea si le reduce gradul de contaminate microbiana. Textura si marimea recomandata ca pana la varsta
de 7-10 zile a puilor se administreaza sub forma de brizura, iar de la aceasta varsta si pana la sacrificare, brichete
cu diametrul de 2-3 mm, pana la 28 de zile si de 3 mm, in continuare.
Daca in retetele de nutreturi combinate pentru broilar se foloseste grau, acesta nu se introduce in retetele
starter, ci numai in cele grower si finisher, in mod graduat (pana la 15% in retetele grower si pana la 20% in cele
de finisher). Inainte cu doua zile de sacrificare, graul se scoate din hrana, deoarece este posibil ca puii sa elimine
dejectii lichide, care afecteaza calitatea carcasei.
Cu 8-10 ore inaintea sacrificarii, puii nu se mai hranesc, dar apa se administreaza in continuu. Cu 5 zile
inaintea sacrificarii nu se mai administreaza anticoccidiostatice, iar din retetele furajere se scoate faina de peste.

Adaparea broilerului de gaina


Rata de crestere a puilor este influentata semnificativ de calitatea si cantitatea apei administrate. Aceasta
este uniform distribuita pe toata suparafata halei, incat nici un pui sa nu se deplaseze mai mult de 2 m pana la
sursa de apa, asigurandu-se frontul de adapare pentru fiecare categorie de varsta. Cresterile sau descresterile
bruste ale consumului de apa sunt indici ale aparitiei unor boli sau ale unor probleme de nutritie.
Puii de gaina au nevoie de aproximativ 4 litri de apa pentru fiecare Kg spor de crestere in greutate; din
aceasta 75% provine din apa de baut si 25% din hrana digerata.
Temperatura optima a apei de baut este considerata a fi de + 10 - + 12 º. Apa rece sau foarte calda reduce
consumul de hrana, fiind afectata rata de crestere.

Necesarul de apa la broilerul de gaina


,,ROSS”

Nr. Varsta in zile Consum/1.000 capete/zi (litri)


crt
1 7 60
2 14 120
3 21 175
4 28 220
5 35 255
6 42 280
7 49 300
8 56 320
9 63 335
10 70 350