LEUCOZA ENZOOTICĂ BOVINĂ

ÎN EUROPA ȘI ROMÂNIA ÎN
PERIOADA 2006-2018
Disciplină: Epidemiologie II
Studenți: Iosub Nicoleta- Simona, grupa 813 B
Nicula Elena, grupa 814 B
 Considerații generale
Definiție

Leucoza enzootică bovină (LEB) este o

boală neoplazică malignă a sistemului
reticuloendotelial, caracteristică animalelor
adulte, manifestată printr-un tablou
simptomatic extrem de complex, indus de
localizările variate ale agregărilor neoplazice
limfocitare B și reprezintă cea mai
importantă dintre leucozele bovinelor.
https://www.agweb.com
 Etiologie

• Familia Retroviridae
• Subfamilia Orthoretovirinae
• Gen Deltaretrovirus,tipul C
bovin
este agentul cauzal a două boli
ce apar la bovine:
1. Forma adultă de limfosarcom
Fig. 1.1. Structura Virusului
2. Limfocitoza persistentă http://www.viralzone.expasy.org
 Patogeneză

• 1. virusul pătrunde în organism;

• 2. rămâne în stare de latenţă până la
intervenţia factorilor favorizanţi
• 3. proliferarea malignă a celulelor
infectate:
• a. alterarea structurii citomorfologice
a celulei tumorale;
• b. modificarea structurii citogenetice
prin aparaţia la nivelul cromozomilor de
mutaţii ireversibile, modificări citochimice
şi citoenzimatice.
Fig. 1.2. Transmiterea verticală și orizontală a L.E.B
https://www.semanticscholar.org
 Caractere epidemiologice
Receptivitate:
• bovinele de toate vârstele, mai frecvent la vârsta de 4-8ani;
• mai receptive sunt rasele bune producătoare de lapte.
Surse de infecţie:
• animalele infectate;
• insectele hematofage;
Transmitere:
• verticală
• orizontală
Dinamică:
• sporadic
• sub formă de enzootii staţionare.
 Tabloul clinic
Tabel 1. Stadializarea clinică a leucozei bovine (Barna, 1994)

Stadiul Extensia leziunilor Durata

1.Purtător asimptomatic de Leucocitoză, limfocitoză, eozinofilie, 3-6 luni

virus monocitoză pasageră, anticorpi,
precipitanți antivirali

2.Limfadenopatie Hipertrofia unilaterală sau bilaterală a 1-2 ani

limfonodurilor palpabili

3.Leucemie Alterarea tabloului sangvin, dominant 3-6 luni

pe seria limfoidă

4.Limfosarcom generalizat Tumori sarcomatoase dominante în 2-3 luni

țesuturi și organe Fig. 1.3. EXOFTALMIE (Stadiul II)
 Stadiul I : modificări ale seriei albe:
leucocitoză, limfocitoză;
Stadiul II (Limfadenopatia persistentă)
• hipertrofie ganglionară;
• apatie, anemie, inapetenţă;
• hiperplazia limfonodulilor prescapulari,
precrurali, poplitei, retromamari,
submaxilari, cervicali →mobili, nedureroşi
 duri – reticulosarcom
 cu consistenţă scăzută – limfosarcom Fig. 1.4. Hipertrofia limfonodurilor
• exoftalmie, strabism convergent, www.vetmed.ucdavis.edu
conjunctivită,cheratită, cataractă.
 Stadiul III - se caracterizează prin modificări calitative și cantitative ale
leucocitelor și limfocitelor
Acută • cu celule sterm
• hemocitoblastică
• paralimfoblastică
• limfoblastică

Leucoza leucemică Cronică • monocitară

• limfocitară
• plasmocitară

Leucoza aleucemică • reticulosarcomul

• Limfosarcomul
• Boala Hodgkin
• Limfomul
gigantofolicular
• Mielomul multiplu
 Stadiul IV (Limfomul malign limfocitar)
• prezenţa de leziuni tumorale;
• disfuncţii ale aparatului digestiv:
 ocluzia esofagului
 meteorism cronic
• disfuncţii ale aparatului respirator:
• disfuncţii ale aparatului circulator:  insuficienţă respiratorie
 insuficienţă cardiacă  emfizem pulmonar
 ectazia venelor • disfuncţii ale aparatului renal:
• disfuncţii ale aparatului genital:  insuficienţă renală, hematurie
 sterilitate • disfuncţii ale sistemului nervos:
 călduri anovulatorii  paralizii parţiale sau totale
 anestru
 Tabloul anatomopatologic

Fig. 1.5. Leziuni cardiace (www.vet.uga.edu) Fig. 1.6. Aspirat limfonodal (www.vet.uga.edu)
 Fig. 1.8. Hiperplazie tumorala în
limfonodulii pulmonari
Fig. 1.9. Limfonodul cu hiperplazii
Fig. 1.7.Aspectul alb al
tumorale şi focare necrotice
măduvei
osoase cu focar de
hiperplazie tumorală

Fig. 1.10. Limfonodul cu strii de

sânge pe secţiune
 Fig. 1.11. Aspectul alb - cenuşiu al măduvei osoase cu focar de hiperplazie tumorală

Fig. 1.13.
Fig. 1.12.
Infiltraţie
Zone
tumorală a
infiltrativ
sacului
e
pericardic,
albicioas
transformân
e de
d
natură
ţesutul
tumorală
normal într-
în
o cavitate
miocard
 Fig. 1.14. Hiperplazie tumorală a peretelui uterin

Fig. 1.15. Hiperplazie tumorală a musculaturii

scheletice
Fig. 1.16. și Fig. 1.17. Hemoragii vizibile la suprafaţa rinichilor
 Fig. 1.19. Prezenţa de formaţiuni
tumorale în camera anterioară a
ochiului

Fig. 1.18. Infiltraţie tumorală a corneei

 Diagnostic
1. Examenul serologic
Testul de imunodifuzie în gel de agar

Testul imunoenzimatic ELISA

 2. Examenul hematologic
a) Determinarea numărului de leucocite
• animalele cu valoare leucocitelor între 4000 şi 9000/mm2 se consideră neinfectate.
b) Efectuarea formulei leucocitare
• se face doar pentru animalele cu valoarea leucocitelor sub 4000 sau peste 9000/mm2, iar dacă
limfocitele depăşesc 74% şi se observă un grad mare de proliferare a celulelor limfoblastice –
limfocitare, se consideră că animalele sunt infectate cu BLV.

c) Determinarea numărului absolut de limfocite

• Efectuarea examenului citologic
• Efectuarea testelor citochimice şi citoenzimatice
3. Tehnici de biologie moleculară
• PCR (reacţia de polimerizare în lanţ)

4. Examenul virusologic
• izolarea virusului prin inocularea materialului patologic suspect pe culturi celulare primare
• renale, pulmonare, splenice şi leucocite de viţel.
• particulele virale pot fi detectate prin testul
• sinciţiilor între celule apropiate, ca indicator celular.
 Profilaxia
1. Măsuri pentru prevenirea introducerii bolii:
• efectivul din care provin animalele să fie îndemn de leucoză,
lipsit în ultimii 5 ani de cazuri de leucoză sau suspiciuni;
• carantina profilactică
• în perioada de carantină animalele se supun la examene complexe de laborator, în paralel cu alte
examene efectuate pentru depistarea tuberculozei,burucelozei, compylobacteriozei, leptospirozei;
• dacă în perioada de carantină nu se constată cazuri de leucoză, lotul se menţine în continuare sub
supraveghere anuală pentru leucoza enzootică bovină
• întregul efectiv de bovine în vârstă de peste 6 luni se examinează serologic o dată pe an, iar taurii de
reproducţie de două ori pe an, prin imunodifuzie şi/sau ELISA.
2. Măsuri pentru depistarea leucozei bovine

• efectuarea de examene clinice periodice la toate taurinele din ferme;

• examene necropsice la toate animalele sacrificate sau moarte indiferent de loc;
• sterilizarea prin fierbere a instrumentarului folosit în
• intervenţii
• sângeroase saunesângeroase;
• Utilizarea unică a acelor de seringă (animalul şi acul).
 Combaterea
În unităţile contaminate se aplică următoarele măsuri :
• Supravegherea efectivelor prin examinarea serologică repetată la intervale de 3-5 luni;
• Administrarea la viţei numai a laptelui provenit de la vaci sănătoase sau inactivarea laptelui
prin procedee termice;
• Întreruperea lanţului infecţiei prin identificarea, marcarea,izolarea şi eliminarea bovinelor cu
semne clinice şi reagente;
• Curăţenia riguroasă şi dezinfecţia locului în care au fost cazate animalele bolnave;
• Sterilizarea şi dezinfectarea acelor şi instrumentarului chirurgical sau obstetrical
• Restricţii comerciale pentru animalele infectate şi protejarea celor indemne.
 În funcţie de numărul animalelor diagnosticate bolnave, bovinele dintr-o unitate pot fi supuse:
a) Asanarea prin extracţie (asanarea parţială) se aplică în unităţile cu până la 15% infecţie şi constă
în :
• examinarea serologică din 3 în 3 luni, a efectivului condiţionat sănătos;
• eliminarea reagenţilor în termen de 3 zile şi sacrificarea în abator,indiferent de starea fiziologică;
• recoltarea de probe pentru examenul de laborator (amprente,limfonoduri, ficat, cord, rinichi, pulmon,
tumori, executarea de frotiuri);
• aplicarea dezinfecţiei după fiecare eliminare de animale din efectiv;
• unitatea se consideră asanată, când toate animalele au reacţionat
• negativ la trei controale serologice succesive, la intervale de 3 luni,ultimul completat cu examen
hematologic.
b) Asanarea prin depopulare totală se aplică unităţilor cu peste 15% infecţie şi
constă în:
• se întrerup montele cu cel puţin un an şi jumătate
• înainte de lichidarea efectivului;
• depopularea se va face în mod eşalonat, în funcţie destarea fiziologică şi starea de
întreţinere a animalelor,prin livrări la abator;
• lunar, se identifică şi se trimit la abator, animalele cuforme clinice, indiferent de
starea fiziologică.
 Analiza epidemiologică a
Leucozei enzootice bovine în
Europa și România în
perioada 2006-2018
 Evoluția bolii în Europa
12000

10000

8000

6000

4000

2000

0
2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018
 Graficul tuturor focarelor din Europa pe țări în perioada
2006-2018

total
12000

10000

8000

6000

4000

2000

0
 Harta de distribuție a LEB în în anul 2018

Fig. 2.1.Harta de distribuție a LEB în Fig.2.2. Harta de distribuție a LEB în

Europa în perioada ian.-iun 2018 Europa în perioada iul.- dec. 2018
 Evoluția bolii în România

2097
683
659

601

542
493
410

410

332
270

223
206

177

2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018
 Graficul cu orașele reprezentative și numărul total de focare pe județe pentru anii 2006-2018

1400 2000
1269 1762
1800
1200
1600

1000 1400

1200
800
1000

600 800

419 600 470

400 346
256 400
233 202
160 147 160 145
200 137 121 200 102 60 88
86 88 48 35 16
75 75
13 26 34 21 0
0
 Hărți de distribuție a LEB în Romania în anul 2018

Fig. 2.3. Harta de distribuție a LEB Fig. 2.4. Harta de distribuție a LEB în
în România în perioada ian.-iun România în perioada iul.- dec. 2018
2018
 STUDIU DE CAZ: EPIDEMIOLOGIA LA NIVEL MONDIAL
A PESTEI PORCINE CLASICE ȘI AFRICANĂ

Pesta porcină clasică sau pneumoenterita clasică a porcului, cunoscută și sub denumirea de "pesta
porcină europeană" este o boală infecțioasă și contagioasă, specifică suideelor, caracterizată prin tulburări
cardiovasculare, respiratorii, digestive și prin leziuni de tip hemoragic.
Pesta porcină africană este o entitate infecțioasă specifică suideelor caracterizată prin febră, tulburări
generale grave și leziuni de septicemie.
Agentul cauzal al PPC este Virusul pestei porcine clasice, încadrat în genul Pestivirus, familia
Flaviviridae; are afinitate pentru țesutul reticuloendotelial.
Agentul etiologic al PPA este un virus pantrop African swine feaver încadrat în genul Asfivirus,
familia Asfaviridae.
Din punct de vedere imunologic, între virusul pestei porcine africane și viusul pestei porcine europene
nu există nici o relație de înrudire. Animalele imunizate contra pestei porcine clasice (prin vaccin sau ser)
nu rezistă la infecția cu virusul pestei porcine africane. În sângele animalelor infectate iau naștere anticorpi
fixatori de complement și precipitanți, dar nu anticorpi imunizanți.
 Pesta porcină clasică evoluează mai mult subacut, fără febră premergătoare celorlalte semne
clinice; mortalitatea nu este de 100%; lipsește splenomegalia, iar hemoragiile sunt mai puțin
pronunțate. Precizarea diagnosticului se face numai prin examen de laborator (bioprobă).
Pesta porcină africană este o boală mai gravă de tip hemoragic mai accentuat cu splenomegalie
în formele acute, la începutul epizootiei.
Prognosticul clinic și epidemiologic în pesta porcină clasică este grav, deoarece animalele
bolnave se sacrifică datorită gravității evoluției și a lipsei unui tratament. După epizootii de pestă
porcii rămân purtători și eliminatori de virus, boala putând reapărea oricând. În pesta porcină
africană prognosticul este întotdeauna grav datorită evoluției rapide a bolii și lipsei unor mijloace
eficiente de combatere și profilaxie.
Întrucât în România pe de o parte nu s-au mai înregistrat cazuri de pestă porcină clasică, iar pe
de altă parte vaccinarea este interzisă, monitorizarea și supravegherea permanentă a virusului, a
circulației virusului în efectivele de porcine se realizează prin supravegherea clinică, serologică și
virusologică (Ordinul 48 din 10 octombrie 2011 al ANSVSA).
Nici un tratament nu este posibil şi admisibil în pesta porcină africană. Porcii afectaţi trebuie
sacrificaţi, iar carcaselor lor trebuie neutralizate (procesate, incinerate sau îngropate) în condiţii de
maximă siguranţă, pentru a preveni răspândirea bolii.
 Pesta porcină africană
Numărul total de focare de PPA în Europa
5000
4570
4500
4000
3438
3500
3000 2803

2500
1861
2000
1500
1000
496
500
0
2014 2015 2016 2017 2018

Tendința grafică ne indică o sporire a numărului de focare de la un an la altul,

2017 fiind anul cu cele mai multe declarații de boală. În jumătate din anul 2018 s-
au înregistrat focare într-un număr destul de mare la nivelul Europei, acesta fiind
puțin mai scăzut decât totalul focarelor care au fost declarate în întreg anul 2015.
 Total
250 238

211
200 188
176

150

100

50 34

0
2014 2015 2016 2017 2018
Numărul focarelor de PPA în Africa

Totalul focarelor de PPA înregistrate în Africa în intervalul ianuarie 2014 – iunie

2018 este de 847, în anul 2017 consemnându-se cele mai multe focare, 238. În prima
jumătate a anul curent, pe site-ul OIE nu au fost actualizate date cu privire la evoluția
bolii pentru toate țările Africii.
În Africa, în intervalul 2014-2017 pesta porcină africană a evoluat într-o mărime
relativ apropiată de la un an la altul. Dintre cei 4 ani, 2015 reprezintă minima în ceea
ce privește evoluția focarelor, iar 2017 maxima, aici înregistrându-se 238 de focare.
La momentul actual, conform Numărul de focare de PPA în România în 2018
datelor declarate de ANSVSA, în Județ Porci domestici Județ Porci domestici
România pesta porcină africană a
fost identificată atât la porcii Argeș 1 Maramureș 3

domestici, cât și la porcii mistreți. Bihor 39 Ialomița 136

Totalul focarelor este de oridinul Brăila 125 Ilfov 10

Buzău 7 Satu Mare 37

miilor în cazul porcilor domestici,
Călărași 117 Sălaj 4
pe când pentru cei mistreți de Constanța 83 Olt 7
ordinul sutelor. În fruntea ierarhiei Dolj 1 Vrancea 2

se află județul Tulcea, cu un total de Dâmbovița 2 Teleorman 37

623 focare, la polul opus clasându- Galați 21 Tulcea 353

se Dâmbovița cu doar 1 focar, date Giurgiu 40 Total 436

relevate în tabelul 3.
 Pesta porcină clasică

Pe continentul european pesta porcină clasică evoluează în intervalul 2014-2018

doar în Letonia, Rusia și Ucraina cu un număr total de focare de 44. În 2014 se
înregistrează cifra maxima a focarelor pentru cele 3 țări, în prezent neexistând date
declarate pe site-ul OIE cu privire la evoluția bolii.

Graficul Focarelor de PPC în Europa în perioada

2014- 2018
35

30

25

20

15

10

0
2014 2015 2016 2017 2018

Evoluția descrescătoare a PPC în perioada 2014-2018

 Graficul focarelor PPC în America în perioada
2014- 2018
450
400
350
300
250
200
150
100
50
0
2014 2015 2016 2017 2018

Numărul focarelor de PPC în America

Din graficul de mai sus se poate deduce că anul

2015 a înregistrat numărul maxim de focare, 389, din
perioada luată în studiou pentru pesta porcină clasică în
America. Începând din acest an, 2015, valorile au inceput
să scadă treptat, ajungându-se la 29 de focare în 2018,
acestea declarate toate din aceeași țară, Peru, cum se
poate vedea în graficul de mai sus.
 Se poate observa o scădere a focarelor de pestă porcină clasică din 2014 în
2015 de la 220 la 148, apoi o ușoară creștere, în 2016 ajungându-se la 162 de
focare. În 2017 și jumătate din 2018 valorile sunt cele mai scăzute comparativ cu
ceilalți ani lauți în calcul.

250

200

150

100

50

0
2014 2015 2016 2017 2018

Evoluția PPC în Asia

VĂ MULȚUMIM !!!