TETANIA

HIPOCALCEMICĂ LA OAIE

Îndrumător: Șef lucrări Dr. Hrițcu Luminița Diana

Student: Petcu Teona
Grupa: 807B
DEFINIȚIE
 La oaie afecțiunea este întâlnită mai frecvent în
perioada periparturientă, fiind manifestată în
majoritatea cazurilor prin parezie și doar rareori
prin tetanie.
ETIOPATOGENEZĂ
 La oile adulte ca factori predispozanți sunt
menționați: gestația târzie, parturiția și
lactația.
 La tineretul ovin hipocalcemia acută este
cauzată, sau cel puțin corelată de cele mai multe
ori cu stările de stres care se datorează unui
efort muscular intens, înfometării, lipsei de
adăpare sau/și căldurii (toate întrunite de obicei
în timpul transporturilor vara).
 Un rol decisiv îl are și hipomagneziemia
concomitentă.
SIMPTOMATOLOGIE
 La intervale variabile după un efort fizic (4-5 zile
după transport), animalele prezintă decubit
prelungit, incoordonare în deplasare, mers
înțepenit și pareză a membrelor posterioare,
convulsii tonico-clonice sau stare
comatoasă, uneori vomitări.
 Balotarea rumenului relevă zgomote de
clapotament.
 Temperatura internă variază, de la normal până
la 42ºC în legătură, desigur, cu convulsiile.
 Odată aflate în decubit, animalele sucombă dacă
nu sunt tratate în 2-3 zile.
 Umoral, se constată la mieii bolnavi:

- hipocalcemie de 7,28 mg/dl (normal ≈ 11

mg/dl);
- hiperfosforemie până la 10,8 mg/dl (normal
≈ 7 mg/dl).
MODIFICĂRI
MORFOPATOLOGICE

 Sunt necaracteristice, exprimate prin

sufuziuni subepicardice și subendocardice,
abomazoenterită moderată, tractusul digestiv cu
conținut redus sau chiar gol.
EVOLUȚIE ȘI PROGNOSTIC

 Evoluția bolii duce la moarte în 2-3 zile, dacă nu

se intervine terapeutic.
 Prognosticul este grav deoarece, chiar în cazul
unui tratament rațional, nu se recuperează decât
50% din subiecții bolnavi.
DIAGNOSTIC

 Diagnosticul se bazează de obicei pe teste de

biochimie sangvină.
 Diagnosticul se fixează pe baza apariției
tulburărilor de excitabilitate neuromusculară la
câteva zile după efort și pe dozarea calcemiei și
fosfatemiei.
 Diagnosticul diferențial se face față de:
- enterotoxiemie (cu congestie și edem
pulmonar, stare hemoragipară generalizată,
glicozurie);
- indigestii cu acidoză, în care caz rumenul
este plin și conținutul are un ph=5;
- intoxicația cu apă (cu hemoglobinurie,
amauroză, edem cerebral);
- tetania hipomagneziemică, rară la ovine.
PROFILAXIE
 Profilaxia constă în asigurarea accesului la apă și
la furaje echilibrate și gustoase, înainte și după
transporturi.
TRATAMENT
 Tratamentul se rezumă în acest caz la
administrarea i.v. a sărurilor de calciu, în doze
adaptate taliei.
 Cazurile de recidivă după calciterapie nu sunt
rare, iar injecțiile repetate de calciu devin
ineficiente.
 Șansele de succes terapeutic sunt considerabil
sporite prin administrarea concomitent de
insulină, în doză de 20-40 U.I./animal
(Ghergariu, 1995).
CONCLUZII
 La oaie afecțiunea este întâlnită mai frecvent în
perioada periparturientă, fiind manifestată în
majoritatea cazurilor prin parezie și doar rareori
prin tetanie.
 La oile adulte ca factori predispozanți sunt
menționați: gestația târzie, parturiția și
lactația, iar la tineretul ovin hipocalcemia acută
este cauzată, sau cel puțin corelată de cele mai
multe ori cu stările de stres.
 Animalele prezintă decubit prelungit,
incoordonare în deplasare, mers înțepenit și
pareză a membrelor posterioare, convulsii
tonico-clonice sau stare comatoasă.
 Diagnosticul se bazează de obicei pe teste de
biochimie sangvină.
 Profilaxia constă în asigurarea accesului la apă și
la furaje echilibrate și gustoase, înainte și după
transporturi.
 Tratamentul se rezumă la administrarea i.v. a
sărurilor de calciu, cu mențiunea că șansele de
succes terapeutic sunt considerabil sporite prin
administrarea concomitentă de insulină, în doză
de 20-40 U.I./animal (Ghergariu, 1995).
BIBLIOGRAFIE
 Patologia nutrițională a animalelor domestice,
Luminița Diana Hrițcu
 Patologie și clinică medicală veterinară, S.
Ghergariu
 http://www.flockandherd.net.au/sheep/reader/hyp
ocalcaemia-II.html
VĂ MULȚUMESC !!!