Leucoze reprezintă afecţiuni de origine tumorală generalizată a sistemului

hematopoietic, având în calitate de manifestări proliferarea abundentă a

ţesutului hematopoietic (hiperplazie), pierderea capacităţii de diferenţiere şi
maturizare a celulelor hematopoietice (analazie) şi invadarea organelor
nehematopoietice cu celule tumorale (metaplazie).Etiologia Rolul radiaţiei
ionizante Sunt date care demonsrează creşterea numărului de bolnavi cu
leucoză după tratamentul efectuat cu raze Roentgen şi cu izotopi radioactivi,
consideraţi ca agenţi leucemogeni. Rolul factorilor chimici Rolul virusurilor
Rolul eridităţii. Patogenia leucozelor include elucidarea următoarelor
fenomene şi procese patologice: A. Atipismul tumoral;B. Originea clonala in
producerea leucozelor;C. Progresia tumorala a leucozelor.A. Atipismul
tumoral. Prima particularitate in patogenia leucozelor e transformarea
programei genetice normale a celulei in programa atipismului tumoral
determinat de schimbarile aparute in genom sub acţiunea factorilor
cancerigeni. Particularităţile esenţiale ale atipismului tumoral include:
atipismul de creştere, structural, biochimic, funcţional etc. B. Originea
clonală în producerea leucozelor reprezintă a doua paricularitate importantă
în mecanismul de producere a leucozelor care presupune că celulele
leucozice reprezintă anumite clone – adică colonii de celule provenite
dintr-o celulă mutantă cu caractere specifice ale acesteea. Formarea de
colonii determină metastazarea chiar de la începutul instalării procesului
tumoral, ceea ce nu se observă de exemplu, în caz de cancer sau sarcom,
metastazarea având loc doar în fazele tardive ale acestora.C . Progresia
tumorală este a treia particularitate necesară în patogenia leucozelor. La
baza progresiei tumorale stă variabilitatea crescută cromozomială a celulelor
leucozice, cecea ce duce la apariţia de noi clone mutante în clona tumorală
primara, determinând astfel variabilitatea capacităţilor tumorii respective.
CLASIFICAREA: A. Leucozele acute Leucozele acute sunt foarte severe
(maligne) cu predominarea în măduva osoasă a celulelor blaste atipice.
se pot subdiviza în: a) leucoze acute mieloblaste, b) leucoze acute
limfoblaste, c) leucoza acută promielocitară, d) leucoza acută monoblastă, e)
leucoza acută eritromieloblastă şi f) leucoze acute nediferenţiate morfologic
şi citochimica) Leucoza acută mieloblastă e formă cea mai frecvent întâlnită
la adulţi. Simptomul principal în leucoza acută mieloblastă e invadarea
sângelui periferic cu celule blaste (80-90%). În sângele periferic se constată
anemie, granulocitoză pronunţată şi trombocitopenie b) Leucoza acută
limfoblastă se caracterizează printr-o proliferare necontrolată a celulelor
progenitoare şi celor precursoare a seriei limfoide, însoţită de limfadenopatie,
osalgie, mărirea nodulilor limfatici şi splin Se deosebesc trei forme
morfologice de limfoleucoză acută: - leucoza microlimfoblastă acută cu
celule L1, leucoza limfoblastă acută cu celule (L2), leucoza macrolimfoblastă
acută cu celule (L3). c) Leucoza acută promielocitară. În măduva osoasă se
constată celule blaste atipice şi foarte mulţi promielociţi şi mielociţi atipici.d)
Leucoza acută monoblastăÎn sângele periferic se constată un număr mare de
granulocite tinere. e) Leucoza acută eritromieloblastă. Se caracterizează
prin hiperplazia celulelor seriei eritriode fără semne evidente de hemoliză. B.
Leucozele cronice Au o evoluţie relativ mai benignă, masa celulară fiind
constituită din celule diferenţiate din toate etapele de maturaţie, dar cu o
întârziere parţială a maturaţiei. După tipul de celule blaste depistate în
sângele periferic se deosebesc: a) leucoza cronică mieloidă, b) leucoza
cronică limfoidă, c) leucoză cronică monocitară, d) leucoză cronică
megacariocitară, e) eritromieloza cronică, f) eritremia a) Leucoza cronică
mieloidă se caracterizează printr-un proces tumoral care afectează toate
seriile măduvei osoase: granulocitară, monocitară, şi eritrocitară. În sângele
periferic se constată o leucocitoză neutrofilă pronunţată Un semn important
în leucoza cronică mieloidă e prezenţa în formula leucocitară a întregului
rând mieloid, începând cu celulele mieloblaste şi terminând cu cele
segmentate b)Leucoza cronică limfoidă are la bază proliferarea neoplazică a
celulelor limfoide din grupul limfocitelor B. Astfel, în leucoza cronică
limfoidă, celule-B î-şi pierd capacitatea de a se diferenţia în celule
plasmatice, ceea ce conduce la reprimarea funcţiei de sinteză a
imunoglobulinelor. c)leucoză cronică monocitară se caracterizează printr-
un proces tumoral cu numărul foarte mărit de celule monocitare în măduva
osoasă şi sângele periferic. În frotiul sângelui periferic alături de monocitele
mature se constată eritrocariocite şi promonocite solitare. Semnul
caracteristic al acestei forme e nivelul crescut al concentraţiei de lizozimă în
sânge şi urină, precum şi reacţia pozitivă la esteraza nespecifică. D)Leucoza
cronică eritromieloidă se caracterizează printr-un proces tumoral cu
hiperplazia măduvei roşii a oaselor, prezenţa în sângele periferic a
eritocariocitelor, uneori şi a promielociţilor, mielociţilor, eritroblaştilor şi
mieloblaştilor. Apare o anemie normocromă e)Leucoza cronică
megacariocitară reprezintă un proces tumoral predominant al seriei
megacariocitare. În sângele periferic se constată o hipertrombocitoză
bazofilie şi trombocite deformate.Uneori în ficat se poate constata infiltraţia
mieloidă şi megacariocitară. F)Leucoze cronice mieloide neidentificate.
Alături de formele clasice ale leucozelor cronice există şi un grup de leucoze
cronice care nu pot fi identificate specific. În aceste forme de leucoze se
constată o hiperplazie mieloidă polimorfocelulară în măduva osoasă şi o
bazofilie cu un mecanism încă necunoscut.
Limfoamele reprezintă un grup de tumori caracterizate prin proliferarea
blastomatoasă locală a ţesutului imfoid. Deosebim limfoame Hodgkiniene şi
limfoame nonHodgkiniene A. Limfoamele Hodgkiniene denumite şi
boala Hodgkin (Limfogranulomatoza) se caracterizează printr-o proliferarea
granulomatoasă cu prezenţa în infiltratele celulare din ganglionii limfatici a
celulelor Shternberg - celule gigante cu semne de diviziune a nucleelor
B.Limfoamele nonHodgkiniene reprezintă tumorile de origine limfoidă şi
nelimfoidă precum şi tumorile ganglionilor limfatici. Prezentăm 2 forme mai
frecvent întâlnite. Limfocitoamele – sunt tumori, constituite din limfocite
mature şi prolimfocite, provenite din populaţiile celulare B şi T. Tumoarea
are o structura identică cu cea a ganglionilor limfatici. Limfocitoamele sunt
considerate ca tumori benigne. Limfosarcoamele - sunt tumori maligne,
constituite din celule blaste ale seriei limfoide (limfobaşti şi prolimfoblaşti).