Subiecte Rezolvate Hematologie SUUB

HEMATOLOGIE SUUB – NOIEMBRIE 2022
Hematopoieza
1. Definiți conceptele / teoriile hematopoiezei

Hematopoieza este un proces vital și continuu de-a lungul vieții prin care sunt formate celulele
sangvine. Sediul hematopoiezei este măduva osoasă hematogenă (MOH) ce la copil se găsește la
nivelul oaselor lungi iar la adult în oasele late.
Conceptele hematopoiezei
a. Conceptul celulei stem –(vezi mai jos)
b. Compartimentele hematopoiezei
 Compartimentul celulei stem hematopoietice
 Compartimentul CS unipotente (linia mieloidă/limfoidă)
 Compartimentul celulelor blastice (primele celule identificabile)
 Compartimentul de diferențiere și maturație (cel mai voluminos)
 Compartimentul celulelor mature
c. Seriile hematopoietice
d. Teoria piramidei - celula stem reprezintă elementul primordial ce sub influența diverșilor
stimuli se diferențiază către o anumită linie hematopoietică, urmând modelul piramidei
e. Teoria micromediului medular.
2. Conceptul de celulă stem

 Reprezintă celula de origine a tuturor celulelor sanguine
 Sub influența diferitor stimuli (factori de creștere, citokine etc.) se angajează în diferențiere
către o anumită linie hematopoietică (fie limfoidă fie mieloidă).
 Afectarea celulei stem determină afectarea tuturor seriilor celulare, apărând un blocaj total
al maturației și diferențierii.
3. Proprietățile celulei stem

 Nu poate fi identificată morfologic în măduva osoasă, reprezentând <0,01% din celule
 Se poate identifica prin intermediul markerilor de suprafață – CD 34 reprezentând markerul
imunologic de imaturitate, sau prin metoda culturilor.
 În timpul embriogenezei diviziunea CSH este simetrică (o celulă dă naștere la 2 celule fiice
identice) în timp ce după naștere diviziunea este asimetrică (o celulă stem dă naștere unei
celule stem și unei alte celule ce se va angaja în diferențierea celulară).
4. Ce este micromediul medular? Principalele constituente

Micromediul medular asigură mediul propice hematopoiezei în nișele medulare alcătuite din:
 Matrice extracelulară – alcătuită din fibre de colagen și fibronectină
 Componentă celulară – fixă (macrofage, adipocite, fibroblaste, endoteliu capilar) și mobilă
(limfocite, monocite)
 Factori de creștere și citokine
5. Care sunt celule din micromediul medular? Precizați cel puțin unul din rolurile lor în
hematopoieza
• Celulele micromediului medular sunt fixe (macrofage, fibroblaste, celule endoteliale) și
mobile ( limfocite, monocite)
• Macrofagele au rolul de a elimina resturile celulare rezultate în cursul hematopoiezei (ex.
nucleul eritroblaștilor) și secretă factori stimulatori ai hematopoiezei.
• Adipocitele reprezintă rezerva energetică a hematopoiezei
• Fibroblaști sintetizează colagenul ce alcătuiește matrice extracelulară a nișei medulare
6. Principalele citokine implicate în hematopoieză. Clasificare și mecanisme de acțiune

a. Acționează la nivelul CSH: SCF, IL-3, IL-6, Il1
b. Acționează la nivelul seriilor: GMCSF, MGCSF, GCSF
Pe celulele imature stimulează diviziunea și pe cele mature îmbunătățesc funcționalitatea.
7. Principalele etape în procesul granulopoezei si caracteristicile ei importante
Mieloblast Promielocit Mielocit Metamielocit nesegmentat Segmentat
 Durata granulopoezei = 10 zile

 Modificări de formă și nucleu
 Achiziția de granule primare, azurofile (din stadiul de promielocit, MPO +) și granule
specifice (din stadiul de mielocit)
8. Principalele etapei în procesul eritropoezei si caracteristicile importante
Proeritoblast Eritroblast Eritroblast Eritroblast Reticulocit Eritrocit

bazofil policromatofil acidofil
 Durata eritropoiezei: 5-7 zile

 Scăderea progresivă a volumului celulei (de la 20 μ ai proeritoblastului la 7μ ai eritrocitului)
 Modificări de formă (rotund → disc biconcav)
 Scăderea progresivă a dimensiunii nucleului până la dispariție (R și E sunt anucleate)
 Modificarea tinctorialității
9. Precizații câteva din caracteristicile seriei monocitare

 Durata de viață în circulație: 20-24 ore, ulterior se cantonează în țesuturi, unde devine
macrofag tisular → sistemul monocito-macrofagic
 Rol important în fagocitoză (conțin esteraze și lizozim)
10. Precizați cele mai importante aspecte caracteristice ale formarii trombocitelor
 Etape: magakarioblast→ magakariocit → trombocit (1megakariocit dă naștere la 4000 de
trombocite.
 Megakariocitul este o celulă gigantă cu multiplii nuclei ce formează trombocitele prin
fragmentarea citoplasmei → scuturare
 Durata megakariopoiezei = 10 zile
11. Enumerați elementele constituente ale SRH

▪ Macrofagele din ggl limfatici, din seroase, alveolare, splenice, medulare
▪ Celule mezangiale (renal)
▪ Microglia (SNC)
▪ Celulele Kupffer (hepatice)
▪ Celulele Langerhans (piele)
LEUCEMII ACUTE
12. Prezentarea clinică a leucemiei acute
În general debutul este brusc, cu evoluție rapidă cu semne și simptome caracteristice
insuficienței medulare și ale sindromului de infiltrare limfocitară a țesuturilor periferice.
a) Semnele insuficienței medulare
• Anemia – oboseală, paloare, dispnee, tahicardie
• Trombocitopenia – Sdr hemoragipar
• Neutropenia- febră și infecții recurente
b) Semne ale infiltrării țesuturilor cu celule tumorale:
• Hepatosplenomegalia și adenopatiile (mai frecvente în LAL)
• Manifestări cutanate- leukemia cutis, sarcoame mieloide (mai frecvente în LAM)
• Hipertrofia gingivală (mai ales în LAM5)
• Manifestări SNC: modificări de câmp vizual, paralizia de nervi cranieni (ramul
mentonier al facialului) – mai ales în LAL
• Mese mediastinale ce pot avea efect compresiv → Sdr venă cavă (LAL)
• Mărirea testiculară (LAL)
c) Semne ale impregnării tumorale: scădere în greutate, dureri osoase, transpirații
Debutul LA poate să fie și direct prin complicațiile bolii:
 Sdr. hemoragipar major cu CID (LAM)
 Sdr. de leucocitostază (când leucocitele >100.000) → tulburări circulatorii traduse
chiar prin AVC ischemic
 Tulburări metabolice: hiperuricemie, IRA
13. Descrieți cauzele sindromului hemoragic în leucemia acuta

Măduva osoasa este infiltrata cu blaști, proces ce afectează maturarea celorlalte linii celulare,
inclusiv pe cea trombocitară determinând trombocitopenie, cauza a sindromul hemoragipar
exprimat prin purpura trombocitopenică, echimoze, epistaxis etc.
14. Comentați diferențele de incidență ale leucemiilor acute

LAL: apare în >85% din cazuri la copii (băieți), existând o distribuție bimodală cu un peak de
incidență în jurul vârstei de 2-5 ani și la adolescență și un altul la >65 de ani. Prognosticul este
mai prost la adulți
LAM: Apare preponderent la adulți, reprezentând cea mai frecventă leucemie acută a
adultului. Vârsta medie de debut este 65 de ani și există o incidență ușor mai mare la bărbați și
caucazienei
15. Factorii de risc în LAL

▪ Factori de mediu: poluare, radiații, expunerea la benzen
▪ Infecții virale: EBV; HTVL 1
▪ Afecțiuni genetice: Sdr. Down, Neurofibromatoza, Sdr. Bloom
16. Factorii de risc în LAM

▪ Expunerea la agenți chimioterapici alchilanți sau inhibitori de topoizomerază
▪ Afecțiuni clonale ale celulei stem: sdr. mielodisplazice, anemia aplastică, sdr.
mieloproliferative cronice.
▪ Afecțiuni genetice: Sdr. Down, Sdr. Bloom, Anemia Faconi
17. Modificările hemogramei care ridica suspiciunea sau orientează spre leucemia acuta
 Leucocitoză cu bicitopenie (anemie macrocitară și trombocitopenie) SAU pancitopenie
 Prezența celulelor blastice
 Hiatusul leucemic: lipsa maturației– pe frotiul de sânge periferic se găsesc doar celule
blastice și celule mature
18. Care sunt etapele de diagnostic în leucemia acuta (enumerare):

▪ Hemograma – pune în evidență bicitopenie/pancitopenie, și prezența blaștilor >20%
pe formula leucocitară cu hiatus leucemic m,,,,,,,,
▪ FSP: orientarea diagnosticului pe baza morfologiei celulelor blastice și a colorațiilor:
─ Mieloblaștii sunt celule mari cu citoplasmă intens basofilă și nucleu cu
nucleoli evidenți. Prezența granulelor azurofile și corpilor Auer este
caracteristică
─ Limfoblaștii: au dimensiuni mai mici iar raportul N/C este supraunitar
─ Mieloblaștii sunt MPO și Negru Sudan pozitivi în timp ce limfoblaștii sunt
PAS și esteraze nespecifice pozitive.
▪ Aspiratul medular – confirmarea diagnosticului (blaști >20%)
▪ Imunofenotipare
▪ Teste citogenetice
~ Cariotipare –anomalii cromozomiale structurale de tipul t (9;22)
~ Tehnica FISH – detecția unor anomalii cromozomiale specifice folosind
sonde marcate fluorescent
▪ Tehnici moleculare (PCR) – detecția unor mutații cu rol în aprecierea prognosticului
și evoluția bolii (ex: mutația FTL3 din LAM)
19. Definiți criteriile morfologice de diagnostic în suspiciunea de leucemie acuta

 Mieloblastul:
* Citoplasma cu granule azurofile peroxidază pozitivi și corpi Auer (structuri
citoplasmatice roz/roșii cu aspect de ace sau tije, prezente în special în
leucemia promielocitară acută)
* Nucleu cu nucleoli proeminenți și cromatină fină
 Limfoblaștii: sunt mai mici, cu citoplasmă puțină și cromatină condensată
20. Colorațiile citochimice utilizate în diagnosticul LA

 LAL: PAS și esteraze nespecifice +
 LAM: Negru Sudan, MPO +
21. Ce înseamnă corpii AUER și care este rolul lor în diagnosticul LA

Corpii Auer sunt niște structuri citoplasmatice roz/roșii, cu aspect de ace sau tije granulare,
întâlnite în LAM și în special în leucemia promielocitară acută
22. Enumerați markerii celulari definitorii pentru linia mieloidă, monocitara, limfoida B si T, si
markerul de celula stem
 Celula stem: CD34
 Linia mieloidă: CD13, CD17, CD33
 Linie limfoidă B: CD20, CD19, CD10
 Linie limfoidă T: CD2-8
 Linie mieloidă: CD13, CD34, CD300
23. Care sunt factorii de risc genetici si moleculari în leucemia acuta meroblastica?
▪ Vârsta >60 ani
▪ Capacitate funcțională/ status de performanță scăzut
▪ Patologie hematologică anterioară sau LAM asociată unei terapii anterioare
▪ Fenotip MDR1 pozitiv
▪ Anomalii cariotipice t(6;9), deleția brațului q al C5, monosomia C7
▪ Anumite mutații: duplicarea în tandem intern FTL3 și IDH1 și IDH2
24. Care sunt factorii de risc genetici si moleculari în leucemia acuta meroblastica?
▪ Vârsta >35 ani
▪ Leucocitoză (>30.000 pentru LAL-B și >100.000 pentru LAL-T)
▪ Anomalii citogenetice t(9:22),
▪ Timp de răspuns îndelungat (eșecul obținerii remisiuni în 3-4S)
▪ Afectare neurologică (LCR)
25. Enumerați subtipurile de leucemie acuta limfoblastica

a. LAL-L1 forma copilului
b. LAL-L2 forma adultului
c. LAL-L3 tip Burkitt
26. Enumerați subtipurile de leucemie acuta nonlimfoblastica

1. LAM0 – LA mieloidă cu minimă diferențiere
2. LAM1 – LA mieloidă fără maturație
3. LAM2 – LA mieloidă cu maturație
4. LAM3 – LA promielocitară (LAP)
5. LAM4 – LA mielo-monocitară
6. LAM5 – LA monocitară
7. LAM6 – Eritroleucemia
8. LAM7 – LA megacarioblastică
27. Descrieți tratamentul de inducție în leucemia acuta

 LAM: standard 3+7 → 3 zile de antraciclină + 7 zile citarabină la care se poate
asocia midostaurin dacă se identifică mutația FTL3
 LAL: tratament agresiv cu cortizon, vincristin, antracilcină, ciclofosfamidă,
metrotrexat, la care se asociază inhibitori de tirozinkinază în LAL Ph-pozitive
28. Descrieți criteriile pentru remisiunea completă în LA

(1) Aspirat medular <5%blaști
(2) FSP fără blaști
(3) Normalizarea HLG
29. Descrieți tratamentul de consolidare si menținerea în leucemia acuta

Tratamentul de consolidare – are ca scop menținerea remisiunii
▪ LAM: Terapie de consolidare cu 4 cicluri de tratament cu citarabină în doze mari
administrate la interval de 3-4 săptămâni și transplantul de măduvă alogen în cazul
pacienților cu LAM cu risc nefavorabil
▪ LAL: tratamentul de consolidare presupune administrarea de doze mari a unor
medicamente noi sau chiar deja folosite în inducție + transplant medular
Tratamentul de menținere are ca scop prevenirea recăderilor la pacienții cu LAL ce nu au
beneficiat de transplant medular. Se face pe o durată de 2 ani.
30. Descrieți locul transplantului medular în leucemia acută

Atât în LAM cât și în LAL este recomandat în scop curativ pacienților din grupe de risc
nefavorabil (FLT3, cromozom Ph+), după obținerea remisiunii hematologice prin terapia de
inducție.
31. Ce este boala minimă reziduală

Prezența unui nivel foarte scăzut de celule maligne rămase în sângele pacientului post-tratament și
reprezintă cauza recăderilor. Poate să fie detectată prin citometrie în flux sau prin tehnici
moleculare.
32. Descrieți caracteristicile leucemiei acute promielocitară

 Reprezintă un tip de LAM (LAM3) caracterizată de un blocaj în diferențierea liniei
granulocitară la promielocit
 Este caracterizată de sindrom hemoragipar sever și CID→ intervenție de urgentă
 Din punct de vedere genetic este caracterizată de t(15;17) care duce la fuziunea genei
leucemiei promielocitare (PML) cu gena receptorului alfa al acidului retinoic (RARA)
 Morfologic se descriu 2 tipuri: forma hipergranulară cu mulți corpi Auer dispuși în
palisade și forma hipogranulară – cu nucleu sub formă de fundiță și puțini corpi Auer
 Răspunde foarte bine la terapia țintită cu un derivat sintetic de vitamina A – all trans
retinoic acid + trioxid de arsenic
33. Enumerați urgentele din leucemiile acute
▪ Insuficiența medulară acută
▪ Sindromul de leucostază
▪ CID
▪ Sdr. de liză tumorală
▪ Compresii prin sdr. tumoral
SINDROAME MIELOPROLIFERATIVE CRONICE

A. Leucemia mieloidă cronică
34. Care este principala anomalie genetica în patogeneza LMC si ce implicații asociaza?
La peste 90% dintre pacienți este prezentă translocația între cromozomii 8 și 22 rezultând un
cromozom 9 alungit și un cromozom 22 scurtat, cunoscut sub numele de cromozom Philadelphia.
Echivalentul molecular al acestei translocații este gena BCR-ABL, al cărei transcript este o
tirozinkinază ce reprezintă ținta terapeutică principală în tratamentul acestei patologii.
35. Care sunt fazele LMC Ph1 pozitiva si criteriile de diagnostic al fiecărei faze?
Criteriile ELN pentru faza accelerată:
▪ Blaști în sângele periferic/MO (15-29%) SAU blaști + promielocite în sânge/MO
(>30%), cu blaști (<30%)
▪ Basofile în sângele periferic <20%
▪ Trombocitopenie persistentă (<100x109)
▪ Anomalii clonale cromozomiale majore în celulele Ph+ în timpul tratamentului
Criteriile ELN pentru faza blastică:
▪ Blaști în sângele periferic sau MO >30%
▪ Tumori extramedulare, cu excepția splinei
Criteriile ELN pentru faza cronică sunt de excludere, adică nu sunt îndeplinite criteriile pentru
faza accelerată sau faza blastică
36. Elementele clinice si de laborator prezente în LMC Ph1 pozitiva – faza A (accelerată)
Clinic: paloare, echimoze și stigmate de sângerare
Splenomegalie importantă
Febră, dureri osoase
Paraclinic:
▪ HLG: leucocitoză cu basofile crescute, anemie moderat-severă și trombocitoză sau
trombocitopenie
▪ FSP: prezența mieloblaștilor și promielocitelor
▪ Examen medular: panmieloză și creșterea gradului de fibroză medulară
37. Elementele clinice si de laborator prezente în LMC Ph1 pozitiva – faza B ( blastică)
Clinic: tabloul clasic al LA (insuficiență medulară) → sdr. anemic, sdr. hemoragipar și sdr. febril
Paraclinic: >20% blaști în sângele periferic/MO, aglomerări de blaști la puncția medulară
38. Elementele clinice si de laborator prezente în LMC Ph1 pozitiva – faza C (cronică)
Clinic:
~ Pacienții pot fi asimptomatici
~ Manifestări nespecifice: fatigabilitate, scădere ponderală, diaforeză, greață, durere în
hipocondrul stâng – splenomegalie (grad III-IV)
~ Poate să apară durere sternală la percuție (semn Crayer)
Paraclinic:
~ HLG: formulă leucocitară desfășurată până la mieloblast, basofilie și eozinofilie,
anemie ușoară, trombocite normale
~ FSP: blaști <2%, promielocite, mielocite, metamielocite, segmentate
39. Enumerați manifestările cinice si riscurile existente în cazul pacienților diagnosticați cu

leucemie mieloidă cronica Ph1 pozitiva cu forme hiperleucocitatre
Manifestări respiratorii → dispnee, tahipnee, IRA, exitus
Manifestări SNC → cefalee, stupor, comă, scăderea acuității vizuale, hemoragii FO
40. Ce teste presupune diagnosticul de laborator în LMC Ph + si utilitatea fiecărui test?

Confirmarea diagnosticului de LMC se face pe baza următoarelor teste:
▪ Cariotipare → punerea în evidență a cromozomului Philadelphia
▪ Tehnica FISH → evidențierea genei de fuziune BCR-ABL
▪ RT-PCR→ evidențierea ARNm de fuziune BCR-ABL1
41. Elemente de diagnostic diferențial LMC faza cronica versus reacție leucemoida
 Leucocitoză importantă cu neutrofile (rar >50.000/mm3)
 Devierea la stânga a formulei leucocitare dar rar mieloblaști
 Basofilie absență
 Asociată infecțiilor/sepsisului sau neoplasmelor
42. Care este utilitatea biologiei moleculare (tehnica RT-PCR) în leucemia mieloidă cronica Ph1
pozitiva?
~ Studiul calitativ și cantitativ al transcriptului BCR-ABL, permițând estimarea numărului
de copii în orice moment – util în monitorizarea răspunsului la tratament și bolii minime
reziduale
~ Util în diferențierea LMC și LAL, detectând diferite puncte de ruptură
43. Atitudinea terapeutica la un pacient diagnosticat cu LMC faza cronica?

Inițiere tratament cu I de tirozinkinază – imatinib în administrare zilnică și urmărire la 3-6 L
Nilotinib sau dasatinib – sunt ITK de generația a doua cu activitate farmacodinamică mai mare
decât a imatinibului, sunt aprobate în linia 1 în faza cronică însă nu au dovedit o superioritate în
rata de supraviețuire a acestor pacienților.
44. Alegeți unul din elemente clinice menționate (splenomegalia grd. III – IV cu consistenta fermă,
mobilă cu respirația, indolora, cu margine anterioara crenelata, cu suprafața boselata,
hepatomegalie, dureri sternale la percuție ( semn Crayer), blocuri adenopatice dureroase, mai
ales la ingestia de alcool) care nu se regăsește la pacientul diagnosticat cu LMC.
45. Prezentați masurile generale terapeutice în abordarea unui pacient diagnosticat cu leucemie
mieloidă cronica cu forma hiperleucocitara
(a) Controlul numărului crescut de leucocite (leucafereză, terapie citoreductoare –
hidroxiuree)
(b) Prevenirea sindrom de liză tumorală – Allopurinol, alcalinizarea urinei, hidratare
46. Enumerați tipuri de inhibitori de tirozinkinază utilizați în tratamentul LMC

▪ Generația I: imatinib
▪ Generația II: Nilotinib, Dasatinib
▪ Generația III: Ponatinib ( singurul eficient împotriva mutației BCR-ABL T315I)
A. Sdr. mieloproliferative Ph-
47. Enumerați elementele clinice comune celor trei tipuri de SMPc Ph1 negative si posibilitatea
transformării acestora în evoluție
▪ SMPc sunt caracterizate de proliferare necontrolată a precursorilor celor trei linii
hematopoietice cu acumulare de celule mieloide mature.
▪ Trăsăturile comune sunt:
 hipercelularitatea medulară
 hiperproducție celulară independentă de acțiunea factorilor de creștere
 apariția de evenimente trombotice/hemoragice
 posibilitatea transformării leucemice
▪ Legat de evoluție, toate cele trei (MFP, TE, PV) se pot transforma în LAM, iar TE și PV
se pot transforma în MFP, și ulterior în LAM.
48. Ce include examenul clinic al unui pacient cu suspiciune de policitemia vera?

Hiperemie conjunctivală, facies pletoric (eritrozic), artrită gutoasă sau tofi gutoși, excoriații.
49. Precizați teste si modificările de laborator utile în diferențierea unei poliglobulii clonale de
una secundară.
▪ Examenul molecular – mutația JAK2V specifică PV
▪ BOM – panmieloză fără fibroză (PV) vs. proliferare nespecifică a liniei eritroide
▪ EPO serică – valori scăzute în PV vs. crescute în policitemia secundară.
50. Enumerați cele mai frecvente cauze de poliglobulie secundara

a. Condiții hipoxice – altitudine, BPOC, fumători, hemoglobinopatii ce cresc afinitatea Hb pt O2
b. Boli renale – chiste renale, hidronefroză
c. Tumori producătoare de EPO
d. Hipersecreție de EPO
e. Administrarea de androgeni
51. Enumerați cele mai frecvente complicații întâlnite în policitemia vera.

a. Tromboze – apărute în orice teritoriu însă sunt specifice tromboza de vene suprahepatice, de
venă portă, de venă splenică sau mezenterică
b. Hemoragii – cerebrale, digestive, epistaxis, gingivoragii
52. Principii terapeutice ale pacientului diagnosticat cu PV

▪ Tratamentul nu este curativ însă ameliorează simptomele și prelungește supraviețuirea,
reducând riscul trombotic și minimizând evoluția către LAM
▪ Managementul presupune
─ Flebotomii pentru a menține Ht <45%
─ Aspirină în doză cardiologică
─ Terapie citoreductivă (Hidroxiuree, Interferon)
▪ Terapia cu inhibitori JAK2v (Ruxolitinib) – este aprobată pentru cazurile de rezistentă la
hidroxiuree însă prezintă numeroase reacții adverse.
53. Ce presupune flebotomia? Indicația acesteia? Enumerații beneficiile si dezavantajele

asociate flebotomiei.
 Flebotomia presupune extragerea a aprox. 200 – 250 ml de sânge și apoi perfuzie
izovolemica (SF), astfel încât să se mențină Ht<45%.
 Frecvență cu care se realizează flebotomia depinde de intensitatea bolii
 Avantaje: nu are risc leucemogen, se poate realiza cu ușurință
 Dezavantaje: spoliere de Fier, microcitoză, hipocromie
54. Criterii de diagnostic în policitemia vera

Criterii majore:
▪ Valoarea hemoglobinei >16,5 la B / >16 la F SAU hematocrit >49% la B / >48% la F
▪ BOM: panmieloză cu megakariocite mature polimorfe și fibroză minimă/absentă
▪ Mutația JAK2v
Criteriu minor: ↓EPO
55. Care sunt elementele clinice ce pot diferenția o poliglobulie clonală de una secundara
asociată afecțiunilor cardio-pulmonare?
Prezența de splenomegalie orientează diagnosticul mai curând spre Policitemia Vera, în timp ce
prezența de zgomote cardiace supra-adăugate sau a altor semne de IC orientează mai curând
diagnosticul spre o poliglobulie secundară.
56. Care este atitudinea terapeutica în fata unui pacient tânăr 50 ani, diabetic (ADO), cu obezitate, cu
antecedente de AVC ischemic si pancitoza (Hb 22g/dl Ht 62%, PLT 1 mil/mmc, Leucocite
20.000/mmc)? Investigații necesare stabilirii unui diagnostic de certitudine?
▪ Dozare EPO
▪ Puncție biopsie medulară
▪ Testare genetică: JAC2v
57. Enumerați situații clinice asociate cu trombocitoza reactiva.

▪ Condiții hematologice nonmaligne – sângerare sau hemoliză acută, anemie feriprivă
▪ Condiții maligne – cancer metastatic, sindrom POEMS, rebound după agenți
mielosupresivi
▪ Procese inflamatorii cronice – boli reumatologice, boli inflamatorii intestinale
▪ Procese inflamatorii acute
▪ Arsuri, trauma severă, PA
▪ Medicamente: glucocorticoizii, ATRA, vincristin
58. Enumerați principalele complicații hemoragice posibile întâlnite în evoluția unui pacient
diagnosticat cu trombocitemie esențială.
Echimoze, hematoame, epistaxis, gingivoragii, hemoragie digestivă/cerebrală, hemoragii
abundente postoperator.
59. Care este abordarea terapeutica a unei tinere, fără sarcina în evoluție, diagnosticata cu
trombocitemie esențiala?
 Controlul factorilor de risc CV
 Risc scăzut: aspirină în doză mică
 Risc crescut: tratament citoreductiv (Hidroxiuree) + tratament anticoagulant și/sau
antiagregant
60. Ce tip de complicații apar mai frecvent în evoluția unui pacient diagnosticat trombocitemie
esențiala cu un număr de trombocite peste 1.5 mil/mmc?
 Manifestări hemoragice (epistaxis, gingivoragii, hemoragie digestivă, cerebrală,
hemoragii abundente post-op, echimoze/hematoame)
 fenomenele microtrombotice: eritromelalgie, AVC, AIT, ischemie periferică
 Infarcte splenice repetitive → în timp determină autosplenectomia (splenomegalia nu este
obligatoriu prezentă în tabloul clinic
61. Criterii de diagnostic în trombocitopenia esențială

Criterii majore:
➢ Trombocitoză persistentă (>450.000/mm3)
➢ BOM: proliferarea liniei megakariocitare fără fibroză
➢ Detecția mutației JAK2, CALR sau MPL
➢ Excluderea LMC, PV, MFP, SMD
Criterii minore:
➢ Prezența unui alt marker clonal
➢ Excluderea trombocitozei reactive
62. Care este abordarea unui pacient cu suspiciune de sindrom coronarian acut, 45 ani, fumător, cu
tromboza membru inferior în antecedente în urma cu 3 ani (tratament ACO 6 luni), cu
trombocitoza 700.000/mmc?
 BMO
 Mutația genei JAK2
 Excluderea cauzelor de trombocitoză reactivă
63. Care este abordarea terapeutica a unui pacient diagnosticat cu mielofibroza primara în faza
hiperproliferativă?
 Terapie citoreductoare: JAC2 inhibitors (Ruxolitinib) sau Hidroxiuree
 Splenectomie în caz de infarcte splenice recurente, anemie, trombocitopenie refractară
 Alotransplant cu celule stem
64. Ce riscuri asociaza unu pacient diagnosticat cu mielofibroza primara în faza fibrotică si
masurile terapeutice în acest caz?
• Risc crescut de tromboze (tromboza de venă portă)
• Decompensarea unei insuficiențe cardiace (anemia)
• Hipertensiune portală (ca rezultat al hematopoiezei hepatice)
• Insuficiență renală (prin precipitarea acidului uric)
• Risc infecțios (↓leucocitelor)
65. Enumerați posibilele complicații survenite în evoluția unui pacient cu mielofibroza primara. – ca
mai sus i guess
66. Criterii de diagnostic mielofibroza primară

Criterii majore
▪ BOM – proliferare megakariocitară (celulele prezintă atipii în comparație cu TE) +
fibroză
▪ Prezența anomaliilor clonale: JAC2v, CALR, MPL sau altui marker clonal
▪ Lipsa criteriilor pentru PV; TE; SMD, LMC
Criterii minore:
▪ Anemie
▪ Leucocitoză
▪ Splenomegalie palpabilă
▪ LDH
▪ Tablou leucoeritroblastic ( FSP: eritroblaști + leucocitoză cu formulă leucocitară
desfășurată la stânga până la blaști)
SINDROAME LIMFOPROLIFERATIVE CRONICE

A. Leucemia limfocitară cronică
67. Criteriile de diagnostic în sângele periferic în leucemia limfocitară cronica

 HLG:
▪ Leucocitoză cu limfocitoză cu celulă B (CD5+) persistentă cel puțin 3 luni
▪ anemie normocromă, normocitară și trombocitopenie
 FSP: limfocite mici cu nucleu tahicromatic, regulat și citoplasmă puțină – fragile, se pot
distruge atunci când se realizează frotiul→ umbre celulare
68. Stadializarea clinica Rai în leucemia limfocitară cronica

▪ Stadiul 0 – leucocitoză persistentă
▪ Stadiu I – limfocitoză + adenopatii
▪ Stadiul II – limfocitoză + adenopatii + spleno/hepatomegalie
▪ Stadiul III – limfocitoză + adenopatii + spleno/hepatomegalie + anemie <11g/dl
▪ Stadiu IV – limfocitoză + adenopatii + spleno/hepatomegalie + anemie + trombocitopenie
69. Stadializarea clinica Binet în leucemia limfocitară cronica

▪ Stadiul A – implică <3 arii limfoide
▪ Stadiul B – implică >3 arii limfoide
▪ Stadiul C – anemie și/sau trombocitopenie
70. Prezentați tratamentul cu anticorpi monoclonali în LLC

(a) Rituximabul - anticorp monoclonal ce țintește CD20, tolerat foarte bine
(b) Inhibitor de tirozinkinază Bruton: ibrutinibul, acalabrutinibul și venetolcax
(c) Alemtuzumab – indicat pacienților la care se identifică mutația p53
71. Prezentați aberațiile cromozomiale în LLC

 t(11;14) în LLC polimorfocitară
 Trisomia 12
 Deleția 11q, 13q
 Deleția 17p (mutația p53, TP53)– importantă pentru prognosticul pacienților →
alemtuzumab
72. Care este metoda obligatorie de diagnostic în LLC? Ce rol are?

Imunofenotipare prin cirtometria de flux – cu un panel de Ac anti CD5, CD19, CD20, CD23
73. Care este tratamentul gold standard în leucemia limfatica cronica?

FCR- fludarabină + ciclofosfamidă + rituximab
74. Ce opțiuni de tratament sunt pentru pacienții cu risc genetic înalt del17p/mutație p53?
Regimuri terapeutice bazate pe anticorpi monoclonali ce țintesc mutația p53 – alemtuzumab,
inhibitori de tirozinkinază Bruton – ibrutinib și transplant de celule stem
75. Descrieți complicațiile imune în LLC

(a) Anemie hemolitică autoimună – în special AHAI cu anticorpi la cald (mai frecventă la
pacienții tratați cu fludarabină sau leukeran în monoterapie )
(b) Trombocitopenie autoimună – singură sau în asociere cu AHAI (sdr. Evans)
(c) Complicații infecțioase (hipogamaglobulinemie) – infecții cu germeni intracelulari, HVS
(d) Transformarea Richteriană – în special în limfom non-Hodgkin (DLBCL)
(e) Nefropatia urică (secundară lizei tumorale)
76. Enumerați câțiva agenți terapeutici implicați în tratamentul LLC.

 Agenți alchilanți: clorambucil, bendamustina
 Analogi nucleozidici: fludarabina
 Anticorpi monoclonali
▪ CD20 – rituximab, ofatumumab
▪ Inhibitorii de tirozinkinază Bruton – ibrutinib, acalabrutinib
▪ Alemtuzumab – terapie țintită împotriva mutației p53
77. Ce este transformarea Richteriană

 Transformarea histologică a unei limfoproliferări cronice de grad mic într-o
limfoproliferare de grad mai înalt.
 LLC se poate transforma în leucemie prolimfocitară cronică, LH, LAL
 sau mai rar LLC se poate transforma în ceva indolent –leucemie cu celule păroase sau
boala Waldenstrom
B. Boala Hodgkin
78. Enumerați câteva elemente clinice de debut în BH

▪ Adenopatii periferice supradiafragmatice (cervicale sau supraclaviculare)
▪ Adenopatii mediastinale – descoperite prin Rx sau semne de compresie (tuse, dispnee)
▪ Semne generale – febră, transpirații nocturne, scădere ponderală, prurit.
79. Prezentați stadializarea Ann Arbor în limfom Hodgkin

▪ Stadiul I: implicarea unui singur grup ganglionar sau a unei structuri limfoide din sfera ORL
▪ Stadiul II: implicarea a ≥2 grupe ganglionare de aceeași parte a diafragmului SAU
implicarea unei structuri limfoide însoțită ≥1 afectări ganglionare pe aceeași parte.
▪ Stadiul III – implicare de grupe ganglionare sau structuri extraganglionare situate pe părți
diferite ale diafragmei +/- splenomegalie
▪ Stadiul IV: determinări extraganglionare difuze/diseminate
80. Care sunt metodele de stadializare imagistică în limfomul Hodgkin?

▪ Rx toracică
▪ CT toraco-abdomino-pelvin
▪ PET-CT – gold standard
▪ PET-FDG – explorare imagistică funcțională ce măsoară incorporarea glucozei
radiomarcate
81. Diagnosticul histopatologic în Boala Hodgkin

a. Limfom Hodgkin clasic (95%) → celule Reed-Sternberg caracteristice (sunt celule mari
cu nucleu multilobat cu citoplasmă abundentă și clară) dispuse în centrul unui infiltrat
reactiv cu caracteristici diferite în funcție de cele 4 subtipuri histopatologice:
─ Scleronodular (70%)
─ Celularitate mixtă
─ Predominanță limfocitară
─ Depleție limfocitară
b. Limfom Hodgkin nodular cu predominanță limfocitară → indolent, aspectul celulelor
tumorale – popcorn
82. Prezentați tabloul clinic în boala Hodgkin stadiul II A

Frecvent cu adenopatii supradiafragmatice nedureroase, de consistență fermă localizate
laterocervical. Diseminarea are loc prin contiguitate pe lanțul ganglionar.
83. Ce sunt simptomele constituționale? - Sunt simptomele B:

▪ Febră
▪ Scădere ponderală >10% neintenționată
▪ Transpirații abundente preponderent nocturne
84. Tratamentul în boala Hodgkin localizată

Tratamentul formelor localizate (st. I și II) este reprezentat de chimioterapie – 2-4 cicluri ABVD
la care se poate asocia iradierea staților ganglionare
─ Adriamicină (Doxorubicină)
─ Bleomicină
─ Vincristină (Oncovin)
─ Dacarbazină
85. Tratamentul în boala Hodgkin avansata

Tratamentul formelor diseminate (st. III și IV) presupune 6 cure BEACOPP sau 6 cicluri ABVD
sau R-BVD
▪ BEACOPP: Bleomicină, Etoposide, Adriamicină, Ciclofosfamidă, Vincristină
(Oncovin), Procarbazină, Prednisolon
▪ ABVD: Adriamicină, Bleomicină, Vinblastin, Dacarbazină
▪ R-BVD: Bretuximină + BVD
86. Descrieți rolul transplantului cu celule stem în boala Hodgkin

Este util ca terapie de salvare la pacienții cu recăderi după chimioterapie high-dose
87. Factorii de risc în boala Hodgkin avansata

─ Vârsta >45 ani
─ Sexul masculin
─ Stadiul IV
─ Hipoalbuminemie
─ Anemie
─ Hiperleucocitoză
─ Limfopenie
C. Limfoame non-Hodgkin
88. Enumerați 5 factori predispozanți pentru apariția limfoamelor

─ Agenți infecțioși (HIV, EBV, VHC, HSV-8, HTLV-1)
─ Deficiențe imune (transplant, istoric de cancer)
─ Patologii asociate: LLC, LH, boli autoimune (PAR, Lupus)
─ Factori de mediu (pesticide)
─ Medicamente (metrotrexat, antiepileptice)
89. Descrieți IPI (International Prognostic Index)

IPI reprezintă un indice de prognostic pentru limfoamele difuze cu celule mari, utilizați pentru a
ghida strategia terapeutică:
▪ Vârsta>60 ani
▪ Status de performanță >2
▪ Stadiul III-IV (din clasificarea Ann Arbor)
▪ LDH ↑
▪ Determinări extranodale >2
90. Descrieți principiile de tratament în limfoamele indolente

Limfoamele indolente (limfomul folicular), nu necesită un tratament agresiv inițiat rapid, mai ales
dacă masa tumorală este mică.
Dacă masa tumorală este de dimensiuni mari se administrează tratament chimioterapic R-CHOP:
─ Rituximab
─ Ciclofosfamidă
─ Doxorubicină
─ Oncovin
─ Prednison
91. Descrieți principiile de tratament în limfoamele agresive

Limfoamele agresive se tratează de la diagnostic cu tentă curativă: cure de inițiere cu R-CHOP 6-8
cicluri și consolidare cu auto sau allotransplant de celule stem hematopoietice
92. Stabiliți corelațiile intre următoarele limfoame si modificări genetice, si comentați:

▪ Limfom de manta, limfom folicular
▪ t(14;18), t(11;14)
Limfomul folicular – t (14;18) → formă de limfom B indolent
Limfomul de manta – t(11;14) → formă de limfom B intermediar
93. Descrieți 4 semne clinice întâlnite în limfoproliferarilor cu celula T

Limfoamele T sunt limfoame agresive (cu excepția formelor cutanate), rapid progresive și
prezentarea lor clinică este gălăgioasă:
▪ Prezența adenopatiilor ce pot determina sindrom de compresie important (edem în
pelerină, colestază, insuficiență renală obstructivă etc)
▪ Semnele constituționale ale triadei B sunt bine reprezentate
▪ Hepatosplenomegalie
▪ Se prezintă mai frecvent cu erupții cutanate
94. Stabiliți corelațiile dintre următoarele limfoame si agenții infecțioși, si comentați:

▪ HTVL-1 → limfom/leucemia cu celule T a adultului
▪ VHC → Limfom splenic marginal
▪ H.pylori → limfom MALT
95. Enumerați 5 agenți infecțioși implicate în apariția limfoamelor
HIV, EBV, HTLV-1, VHC, H.pylori, HSV-8
96. Enumerați 3 limfoame indolente

▪ Limfomul folicular
▪ Limfomul limfoplasmocitic
▪ Limfomul splenic de zonă marginală
97. Enumerați 4 limfoame agresive

▪ Limfomul difuz cu celule mari B (DLBCL)
▪ Limfomul Burkitt
▪ Leucemia/limfomul cu celule T al adultului
▪ Limfom T hepatosplenic
98. Care este cel mai frecvent limfom nonhodgkin? Încadrați-l în funcție de agresivitate
Limfomul difuz cu celule mari B (DLBCL) – limfom agresiv
99. Etapele de diagnostic în limfoame în fața unei adenopatii tumorale persistente

▪ Puncția-aspirativă cu ac fin – utilă pentru orientare: lichidul purulent orientează către o
etiologie infecțioasă sau prezența celulelor tumorale către extensia unei tumori
▪ Biopsia ganglionară + examen histopatologic + Imunofenotipare → tranșează diagnosticul
de limfom și exclude alte cauze de adenopatii tumorale persistente
100. Care sunt tablourile hematologice în LMNH
D. Mielomul multiplu
101. Manifestările clinice în mielomul multiplu

 Dureri osoase (70% din cazuri) – cel mai adesea situată la nivelul coloanei lombare
 Afectare renală (până la 60%) – IRA
 Simptome secundare insuficienței medulare: infecții, sdr. hemoragipar, astenie fizică
 Sindromul de hipervâscozitate a sângelui: complicații hemoragice sau trombotice (AVC)
 Semne ale hipercalcemiei (degradare osoasă↑): oboseală, poliurie, polidipsie, constipație,
somnolență, comă
102. Componentul monoclonal: definiție, identificare, utilitate în practica clinic

Selecția unei clone plasmocitare ce proliferează anarhic și care produce o paraproteină
monoclonală nefuncțională proteina M, reprezentată de o imunoglobulină sau numai de lanțurile
ușoare sau grele ale acesteia.
Proteina monoclonală rezultată astfel poate să fie detectată în sânge prin electroforeză →
migrează într-o bandă groasă ce se suprapune peste banda proteinelor β sau γ → aspectul
caracteristic de literă M a electroforezei (un peak corespunzător albuminei și un altul
corespunzător Ig)
Determinarea proteinei este utilă pentru diagnosticul și monitorizarea răspunsului la tratament.
103. Precizați modificările investigațiilor paraclinice necesare pentru diagnosticul de MM

▪ HLG – anemia + FSP – hematii dispuse în fișic
▪ Biochimie – dozarea creatininei serice (IR) și LDH (rol prognostic)
▪ Electroliții – hipercalcemia
▪ Proteinele totale – pot fi crescute
▪ Electroforeza proteinelor serice → evidențierea benzii corespunzătoare proteinei
monoclonale secretate aberant
▪ Dozarea proteinei Bance Jones urinară
▪ Rx, CT -evidențierea leziunilor osteolitice
104. Clasele de agenți terapeutici utilizate în tratamentul MM

~ Agenți alchilanți: ciclofosfamidă
~ Glucocorticoizi high-dose
~ Inhibitori de proteasom – Bortezomib
~ Imunomodulatoare – Talidomida. Lenalinomida
~ Anticorpi monoclonali – Daratumumab
105. Criteriile de diagnostic ale MM

Diagnosticul de MM necesită prezența unui infiltrat medular >10% plasmocite clonale împreună
cu cel puțin unul dintre criteriile de afectare de organ (CRAB):
▪ Hipercalcemie (>11 mg/dL)
▪ Insuficiență renală (creatinina >2g/dl)
▪ Anemie (<10g/dl)
▪ Afectarea osoasă (evidențierea leziunilor osteolitice la Rx, CT sau PET)
106. Principalele complicații în MM

~ Osteonecroza avasculară de mandibulă secundară medicației antiresorbtive
~ Anemia
~ Risc crescut de infecții
~ Hipervâscozitatea
~ Afectarea renală
ANEMII
A. Anemia microcitară
107. Care este proteina transportoare a fierului în organism?
Transferina – este o β-globulină sintetizată în ficat ce prezintă 2 situsuri de legare pentru fierul
feros (Fe3+). În mod normal este saturată în proporție de o treime.
Cea mai mare parte a fierului legat de transferină nu este fier absorbit intestinal ci fier rezultat
din degradarea hematiilor senescente, preluat de la macrofagele sistemului reticulo-endotelial.
108. Ce manifestări clinice sunt prezente la un pacient diagnosticat cu anemie feriprivă ?

▪ Semne generale: astenie, paloarea tegumentului și al mucoaselor, iritabilitate, dispnee,
palpitații, amețeală
▪ Splenomegalia ușoară este întâlnită în 10% din cazuri
▪ În cazurile de deficit de fier îndelungat:
─ Semne unghiale: unghii fragile, cu formă concavă (koilonichie), păr fragil
─ Atrofia papilelor linguale, stomatită angulară
─ Sdr. Plummer-Vinson (disfagie + glosită)
109. Clasificarea anemiilor după criteriul funcțional si exemplificare

 Anemii regenerative Mo compensează pierderea (anemie post-hemoragie) sau
distrugerea eritrocitelor (anemie hemolitică) prin producție crescută (↑reticulocite)
 Anemii aregenerative – anemie secundară scăderii producției de eritrocite (anemii
megaloblastice)
110. Care este rolul fierului în organism

▪ Intră în structura Hb și mioglobinei, participând la transportul oxigenului
▪ Intră în structura a numeroase enzime (citocromi)
▪ Catalizator al unor reacții de oxidare și hidroxilare
▪ Rol în metabolismul energetic prin transferul de electroni
111. Clasificarea patogenica a anemiilor hipocrome microcitare

▪ Anemia prin deficit de Fe (pierderi de sânge, capacitate limitată de absorbție, aport Fe↓)
▪ Anemia prin deficit de producție a globinei (talasemie)
▪ Anemia prin deficit de sinteză a hemului (siclemia)
▪ Anemia prin deficit de sinteză a peretelui celular (sferocitoză)
▪ Anemia din bolile inflamatorii cronice (deși în general este normocitară, procesul
inflamator cronic determină scăderea absorbției fierului și împiedicarea eliberării acestuia
din depozite datorită cantității crescute de hapcidină)
112. Sub ce forma este depozitat fierul la nivelul celulelor sistemului reticulo-endotelial
Aproximativ 2/3 din cantitatea totală de fier se află în circulație sub formă de hemoglobină, restul
cantității este păstrată în celulele reticulo-endoteliale, hepatocite și celule musculare sub formă de
hemosiderină și feritină.
Feritina este un complex hidrosolubil în care Fe este depozitat sub formă de Fe(OH)3 din care
acesta se poate mobiliza cu ușurință în vederea sintezei Hb. Hemosiderina eliberează mai greu Fe,
fiind un complex insolubil, rezultat prin pierderea conținutului proteic al feritinei.
113. Care este planul de investigații uzuale în anemia hipocromă microcitară.

(1) HLG - HB↓, MCV <80fl, HEM <27 pg
(2) FSP: anizocitoză (variație de mărime) și poikilocitoză (variație de formă), hipocromie.
(3) Sideremia (80-100 μg/dL)– valoarea sideremiei NU ajută la evaluarea statusului
metabolismului Fe. ↓anemia feriprivă și ↑talasemie și sideroblastică.
(4) Saturația transferinei (30%) – este o măsură mai precisă a încărcării cu Fe – în anemia
feriprivă <19% (Kumar)
(5) CTLF (300 μg/dL) – crește în anemia feriprivă și este normală în talasemie și sideroblastică
(6) Feritina serică – reflectă fierul din depozite, valoarea scăzută confrimă anemia feriprivă
114. Enumerați stadiile deficitului de Fier.

▪ Deficit prelatent de Fe → feritină scăzută, sideremia normală, Hb N
▪ Deficit latent de Fe → feritină scăzută, sideremia scăzută, Hb N
▪ Anemie prin deficit de Fe → feritină scăzută, sideremia scăzută, Hb scăzută
115. Enumerați cauze de anemie feriprivă.

─ Pierderi de sânge cronice – hemoroizi, ulcer, cancer colonic, boli inflamatorii intestinale
─ Creșterea necesarului (creștere, sarcină, lactație)
─ Scăderea absorbției (post gastrectomie, boală celiacă)
─ Aport Fe redus
116. Enumerați semnele si simptomele clinice în anemia feriprivă -vezi 108
117. Care sunt modificările de laborator în anemia feriprivă?

HLG: anemie hipocromă microcitară
Sideremia scăzută
Saturația transferinei <19%
CTLF crescută
Feritina serică scăzută
118. Argumentați diagnosticul diferențial dintre anemia feriprivă si anemia cronica simpla.
Anemia din bolile

Anemia feriprivă
cronice
Tipul anemiei Anemie hipocromă, microcitară
Sideremia ↓ ↓
Saturația transferinei ↓ ↓
CTLF ↑ ↓
Feritina serică ↓ ↑/N
119. Care sunt principiile terapeutice ale anemiei feriprive?

Corectarea anemiei și a rezervelor de Fe și tratarea bolii subiacente ce a generat deficitul.
a. Preparate orale cu Fe – sulfatul feros (200mg de trei ori pe zi). Acidul ascorbic crește
absorbția (se poate administra cu suc de portocale) → tratamentul se continuă 3-6 luni
b. Preparate parenterale – Fe dextran, gluconat feric, fier-sucroză
120. Primul element de laborator sugestiv pentru răspunsul favorabil al tratamentului cu Fe.
Așteptăm criza reticulocitară în primele 5-10 zile de tratament, urmată de creșterea treptata a
hemoglobinei.
121. Enumerați principalele indicații ale terapiei parenterale cu Fier?

─ Intoleranță la terapia cu Fe oral/lipsa complianței
─ Malabsorbție severă a Fe (boala celiacă)
─ Deficit sever de Fe ce necesită o corectare rapidă
─ Terapia cu eritropoetină
122. Enumerați principalele alimente/substanțe care modifica absorbția preparatelor

terapeutice cu Fe?
─ Acidul ascorbic ↑
─ Taninul din ceaiuri, oxalații și fitații ↓
B. Anemia macrocitare
123. Enumerați cele mai frecvente etiologii ale anemiilor megaloblastice
─ Deficitul de vitamina B12
─ Deficitul de acid folic
─ Deficite enzimatice congenitale în sinteza ADN-ului
─ Medicamente (hidroxiuree, azatioprină)
─ Mielodisplazia datorată diseritropoiezei
124. Tabloul clinic al pacientului cu anemie Biermer

▪ Simptome și semne generale: astenie, amețeli, dispnee, palpitații, paloare sclero-tegumentară,
pacienții pot avea o culoare galben-lămâie (combinație între paloare și icter ușor) - Kumar
▪ Gastrointestinal: anorexie, glosită, stomatită angulară, diaree
▪ Neurologic pot fi ireversibile
o caracteristic: polineuropatie ce implică progresiv nervii periferici, coarnele
posterioare și laterale ale măduvei spinării:
▪ parestezii simetrice ale degetelor mâinilor și picioarelor
▪ Pierdere a sensibilității vibratorii și proprioceptive
▪ Slăbiciune musculară progresivă
o demență, halucinații, atrofie optică
125. Ce se înțelege prin eritropoeza ineficienta?

Secundar sintezei inadecvate a ADN-ului, în cadrul hematopoiezei
seriei eritroide apar niște precursori anormali, megaloblaști cu
asincronism nucleo-citoplasmatic, ce vor fi distruși chiar la nivel
medular. Distrugere este însoțită de creșterea LDH-ului seric și BI.
126. Ce înțelegeți prin fenomenul de “capcana a fulaților”?

Deficitul de B12 îngreunează transformarea metil-tetrahidrofolatul
(1) la tetrahidrofolatul (2) ce ulterior este livrat celulei și
transformat în metilen-tetrahidrofolat (3) cofactor important al
acidului folic în sinteza deoxitimidin-monofosfatului. (4)
127. Modificări de laborator în anemia megaloblastică prin deficit

de vitamina B12
▪ Anemie macrocitară (Hb↓, VEM>110fl), hiporegenerativă
▪ FSP: macroovalocite și neutrofile hipersegmentate
▪ Aspiratul medular: hiperplazia liniei eritroide cu apariția
mieloblaștilor cu asincronism de maturație nucleo-
citoplasmatic.
▪ Bilirubina indirectă și LDH ↑ (eritropoieză ineficientă)
▪ Nivelul seric al B12 scăzut
▪ Acid metilmalonic și homocisteinemia ↑
▪ Teste specifice: dozarea anticorpilor anti celulă parietală/anti factor-intrinsec
128. Principii de tratament în anemia Biermer

▪ Se administrează hidroxicobalamină zilnic în prima săptămână, ulterior cu frecvență mai
redusă →scopul este să se administreze 2000μg în primele 6 săptămâni
▪ Tratamentul de întreținere este obligatoriu întreaga viață
▪ Se urmărește criza reticulocitară la 2-3 zile de la începutul tratamentului.
▪ Polineuropatia se poate remite în 6-12 luni
▪ Pe parcursul tratamentului pot să apară – deficit de fier (precoce), hipoK și hiperuricemie.
129. Tabloul clinic si modificări de laborator în anemia prin deficit de acid folic
Tabloul clinic este similar cu cel al anemiei megaloblastice însă lipsește afectarea neurologică
Investigații de laborator: anemie macrocitară, BD și LDH crescute, nivelul seric al acidului folic.
130. Situații clinice asociate cu risc crescut de a dezvolta deficit de folați

─ Sarcina
─ Patologie gastrointestinală (gastrectomie, boala celiacă, boala Crohn)
─ Cancere
─ Anemii hemolitice cronice
─ Medicamente (fenitoina, metrotrexat, timetoprim)
C. Anemii hemolitice
131. Cum definim anemiile regenerative si care sunt tipurile principale de anemii regenerative
Anemia regenerativă – măduva osoasă compensează pierderea sau distrugerea de hematii prin
producție crescută → creșterea numărului de eritroblaști.
Tipurile principale: AHAI cu ac la cald, la rece, sferocitoza ereditară, talasemiile, siclemia
132. Precizați tipurile de anemii hemolitice ereditare

 Defecte enzimatice (deficit de piruvat-kinază, deficit de G6P)
 Hemoglobinopatii (siclemie, talasemii)
 Anomalii membranare (sferocitoză)
133. Cum definim talasemiile si hemoglobinopatiile

Hemoglobinopatiile = anomalii structurale ale hemoglobinei rezultate în urma unor mutații în
genele ce sintetizează lanțurile de globină
Talasemia = afectarea cantitativă a sintezei lanțurilor de globină, însă au structură normală.
134. Tabloul clinic si complicații în evoluția pacienților cu sferocitoză ereditară

Sferocitoza este caracterizată de prezența unor defecte structurale datorate modificărilor
proteinelor ce alcătuiesc citoscheletul atașat membranei eritrocitare (ankirina)
Clinic: poate să fie asimptomatică sau să meargă până la anemie hemolitică fulminantă (anemie,
icter, splenomegalie)
Complicații:
─ Litiază veziculară
─ Exacerbarea anemiei asociată cu infecții, traumă, sarcină
─ Aplazia medulară secundară infecției cu parvovirus B19
135. Principalele diferențe dintre anemia feriprivă și beta-talasemie

 indicii eritrocitari sunt disproporțional scăzuți în comparație cu valoarea hemoglobinei și a
hematocritului.
 RDW este normal în comparație cu anemia feriprivă
 Hematiile în țintă sunt caracteristice pe FSP
136. Cum definim siclemia și care sunt principalele complicații ale sale?
Anemia falciformă reprezintă o boală genetică caracterizată de prezența hemoglobinei S, ce
rezultă prin substituția valinei cu acidul glutamic în structura lanțului beta al globinei.
În anumite condiții (hipoxie, infecție, febră) hematiile se deformează și agregă între ele
determinând obstrucția microcirculației sanguine.
Complicațiile:
─ Ulcere gambiere
─ Infarcte pulmonare repetitive ce pot genera HTP
─ Infarcte splenice repetate → autosplenectomie funcțională
─ Aplazie medulară (infecția cu parvovirus B19)
─ Infecții
137. Modificări de laborator în anemiile hemolitice microangiopatice

Anemie hemolitică având ca mecanism de apariție trauma mecanică suferită de eritrocite la
trecerea acestora prin rețeaua de capilare cu apariția secundară a microtrombozelor.
Modificări de laborator:
─ HLG: anemie normocromă, normocitară, trombocitopenie (prin consum)
─ FSP: schizocite
─ ↑LDH și BD, ↓haptoglobina
─ Test Coombs direct negativ
138. Tabloul clinic si modificări de laborator în AHAI cu ac la cald

Clinica: semne de anemie (astenie, dispnee),icter, hepatosplenomegalie importantă
Paraclinic:
 HLG: anemie normocromă, normocitară, regenerativă (prezența eritroblaștilor)
 FSP: sferocitoză
 Biochimie: ↑BD, LDH și ↓haptoglobina
 Test Coombs direct pozitiv pentru IgG și complement (56%), doar pentru IgG(35%)
sau doar pentru complement (9%) - Kumar
139. Tratament AHAI cu ac la cald

 Acid folic și tratamentul afecțiunii subiacente (în caz de AHAI secundară)
 Prima linie: prednison/dexametazonă
 A doua line: Rituximab, splenectomie
140. Evaluare de laborator în AHAI

─ HLG: anemie normocromă, normocitară, regenerativă (prezența eritroblaștilor)
─ FSP: sferocitoză (dacă avem AHAI cu ac la cald), schizocite (AHAI cu ac la rece)
─ Biochimie: ↑BD, LDH și ↓haptoglobina
─ Hemoglobinurie și hemosiderina urinară crescută
─ Test Coombs direct pozitiv doar pentru fracțiunea C3b a complementului - Kumar
141. Tabloul clinic în AHAI cu ac la rece

Semnele anemiei la care se asociază acrocianoza (extremități dureroase, cianotice și reci)~ similar
fenomenului Raynaud și hemoglobinurie – atunci când pacientul este expus la frig
142. Tratament AHAI cu ac la rece

─ Măsuri suportive: încălzitea pacientului și a produselor de sânge, evitarea expunerii la frig
─ Prima linie: Rituximab
─ În formele refractare: clorambucil, CYC
─ Nu se face splenectomie
HEMOFILII. CID. BvW

143. Care sunt cele mai importante si caracteristice aspecte ale sângerărilor în hemofilie?
Sângerările din hemofilii sunt profunde (interesează capsula articulară), apar după câteva ore/zile
de la traumatism și au o durată prelungită de sângerare cu posibilitate de resângerare.
144. Principalele complicații pe care le dezvolta pacientul cu hemofilie A – enumerare

─ Hematoamele apărute în spații închise au risc crescut de suprainfecție
─ Hematomul retrofaringian și cel lingual pot evolua cu compresie locală producând asfixie
─ Hemartrozele repetate produc în timp remanieri ale structurii articulare → artropatia
hemofilicului
─ Hematomul cerebral apărut după un traumatism reprezintă o urgență
─ O complicație apărută în urma tratamentului este apariția anticorpilor anti factori ai
coagulării
145. Elementele principale care trebuie luate în considerare în aprecierea riscului hemoragic
într-o intervenție chirurgicală la un pacient cu hemofilie
Dozarea nivelului factorului de coagulare deficitar (8/9) + coagulograma și fibrinogenul
146. Care sunt principalele forme de tratament ale unei hemoragii la un pacient cu hemofilie?
a. Tratament adjuvant
➢ Desmopresina (agonist de vasopresină) determină eliberarea factorului vW, și a
cofactorului său, F VIII, din granulele de depozit ale celulelor endoteliale. Este
folosită în profilaxia sângerărilor mici
➢ Acidul tranexamic (agent fibrinolitic) – utilizat în cadrul intervențiilor chirurgicale
mici din sfera ORL.
b. Tratament substitutiv
➢ Factori ai coagulării recombinați
➢ Produși de înlocuire ai factorului VIII (Emicizumab) – folosit cu succes în
cazurile în care apar inhibitori
c. Tratament profilactic = menținerea unui nivel constant de factor astfel încât să se evite
sângerările, prin administrarea în doze săptămânale de factorilor de coagulare cu T½
prelungit, obținuți prin inginerie genică.
d. Agenți de Bypass
➢ Factor VIIa recombinat (Novoseven)
➢ Concentrat de protrombină activată (FEIBA)
147. Ce se înțelege prin tratament profilactic în hemofilia A si B

Menținerea unui nivel constant de factor astfel încât să se evite sângerările, prin administrarea în
doze săptămânale de factorilor de coagulare cu T½ prelungit, obținuți prin inginerie genică.
148. Ce este terapia cu agenți de bypass în hemofilii si când se adresează ea?

Terapia de bypass asigură amorsarea hemostazei prin evitarea folosirii factorilor deficitari din
hemofilie, este de ales în caz de sângerări în cadrul tratamentului cu emicizumab.
Se administrează factor VIIa recombinat (Novoseven) sau concentrat de protrombină activată
(FEIBA)
149. Care sunt principalele avantaje si progrese în Hemofilie asociate descoperirilor geneticii
moleculare în Hemofilia A si B?
– Testare genetică a anumitor mutații cunoscute cu risc mai mare de a dezvolta inhibitori
– Testarea genetică pentru a identifica femeile purtătoare
– Diagnosticul prenatal
150. Prin ce se diferențiază boala von Willebrand de hemofilie? Enumerare

– Hemofilia A afectează în special bărbații fiind o boala X-linkată, BvW afectează în mod
egal bărbații și femeile
– În hemofilie există un deficit de factor 8/9 → afectarea căii interne a coagulării cu
prelungirea TP în timp ce în BvW deficitul interesează factorul vW, cu alungirea timpului
de sângerare.
– Hematoamele și manifestările hemoragice de tipul epistaxisului și gingivoragiile sunt
întâlnite în hemofilie nu în BvW
– Clinica bolii este variabilă de-a lungul vieții în BvW
151. Ce este Desmopressin si care sunt indicațiile lui în coagulopatiile congenitale?

Desmopresina este un analog al vasopresinei ce stimulează eliberarea factorului vW, și a
cofactorului său, F VIII, din granulele de depozit ale celulelor endoteliale. Este tratament de
elecție în boala vW ușoară și folosită ca tratament adjuvant în hemofilie pentru prevenirea
hemoragiilor în cazul unor intervenții minore în sfera ORL
152. Ce este Coagularea intravasculara diseminata?

Este un proces caracterizat într-o primă fază de o coagulare intravasculară difuză generată de
eliberarea de factori procoagulanți sau de injuria endotelială extinsă determinând un consum
excesiv de trombocite și factorilor de coagulare ce produce într-o etapă ulterioară sângerare
masivă imposibil de controlat.
153. Care sunt elementele de diagnostic de laborator în CID acut?

▪ ↑TS (consumul trombocitelor)
▪ ↑TQ (calea intrinsecă) și APTT (calea extrinsecă)
▪ Hipofibrinogenemie
▪ DDmeri +++
▪ Trombocitopenie, anemie hemolitică (cu schizocite)
154. Ce este CID cronic si care sunt elementele de diagnostic si tratament?

CID cronic se caracterizează prin: trombocitopenie, modificări de hemostază, prezența DDmeri
Tratament: LMWH (clexan) dacă trombocitopenia nu este foarte severă
155. Principii de tratament în CID- enumerare

– Nu există tratament patogenic, tratamentul bolii de bază
– Susținerea funcțiilor vitale
– Substituție de factori coagulării– plasmă proaspătă
– Corectarea hipofibrinogenemiei cu crioprecipitat
– Novoseven – în diatezele hemoragice forme severe
156. Cele mai importante asocieri etiologice în CID acut- precizare

– Cauze obstetricale
– Neoplazii: LAM3, carcinoame
– Leziuni traumatice: arsuri, postoperator
– Colagenoze, malformații vasculare
– Infecții
PTI – am așa o vagă impresie că s-a schimbat cursul față de ce a fost în online și că subiectele nu se
mai suprapun la partea asta
157. Elemente de diagnostic clinic si hematologic în PTI acut.

158. Tabloul clinic în PTI acut.
159. Enumerați mecanismele trombocitopeniei.
160. Enumerați condiții patologice în care regăsim scăderea producției trombocitare

– Boală autoimună (LES, SAFL)
– Boli limfoproliferative (LLC, LMC, LA, LH)
– Sindrom mielodisplazic
– Medicamente: chinidina, penicilina, metildopa, citoreductoare (hidroxiuree, anagrelid)
– Infecții virale, radiații, pesticide
161. Exemplificați tipurile de răspuns la tratament în PTI.

162. Enumerați liniile de tratament în PTI.
163. Indicația imunoglobulinelor IV în PTI.
164. Indicațiile splenectomiei în PTI.
Subiecte amintite la LP-ul recapitulativ
1. Hemofilie: manifestări clinice, complicații

2. Leucemia Acuta Promielocitară
3. Leucemia acuta mieloidă - factori de prognostic
4. Policitemia Vera - complicații
5. Criteriile CRAB de la Mielom
6. AHAI - diagnostic de laborator
7. CID - diagnostic de laborator
8. Anemia megaloblastică - tablou clinic, caracteristici, tratament, metode de investigare
9. Stadializarea Ann Arbor
10. LLC – criterii stadializare, agenți terapeutici, markerii iumofenotipare stadiile bolii
11. Tratament LMC
12. Anemie feriprivă - tablou clinic, caracteristici pe hemoleucograma
13. Micromediul celular
14. Limfoame - tablou clinic, tratament
15. Cauze de anemie microcitară hipocromă prin deficit de Fe
16. Diferența dintre anemia prin deficit de Fe si talasemie
17. Anemia feriprivă vs. anemia din boli cronice
18. Complicații sferocitoza ereditara
19. Ce e siclemia si ce complicații are?
20. Descrieți anemia macrocitară - hemoleucograma, frotiu de sânge periferic, aspirat medular
21. Anemia Biermer - definiție
22. Diferențe intre Policitemia vera si poliglobulia secundara
23. Mielofibroza primara - definiție, criterii de diagnostic, complicații
24. Anemii hemolitice mecanice - definiție , diagnostic
25. Fazele tratamentului în LAL
26. Tipuri de limfoame agresive si indolente
27. Mielom - definiție, criterii de diagnostic, investigații, complicații
28. Diagnostic leucemie acuta
29. Enumerați mieloproliferative cronice
30. Enumerați tipuri de SMD

Subiecte Rezolvate Hematologie SUUB

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Subiecte Rezolvate Hematologie SUUB

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

HEMATOLOGIE SUUB – NOIEMBRIE 2022

1. Definiți conceptele / teoriile hematopoiezei

2. Conceptul de celulă stem

3. Proprietățile celulei stem

4. Ce este micromediul medular? Principalele constituente

6. Principalele citokine implicate în hematopoieză. Clasificare și mecanisme de acțiune

7. Principalele etape în procesul granulopoezei si caracteristicile ei importante

Mieloblast Promielocit Mielocit Metamielocit nesegmentat Segmentat

 Durata granulopoezei = 10 zile

8. Principalele etapei în procesul eritropoezei si caracteristicile importante

Proeritoblast Eritroblast Eritroblast Eritroblast Reticulocit Eritrocit

 Durata eritropoiezei: 5-7 zile

9. Precizații câteva din caracteristicile seriei monocitare

11. Enumerați elementele constituente ale SRH

13. Descrieți cauzele sindromului hemoragic în leucemia acuta

14. Comentați diferențele de incidență ale leucemiilor acute

15. Factorii de risc în LAL

16. Factorii de risc în LAM

18. Care sunt etapele de diagnostic în leucemia acuta (enumerare):

19. Definiți criteriile morfologice de diagnostic în suspiciunea de leucemie acuta

20. Colorațiile citochimice utilizate în diagnosticul LA

21. Ce înseamnă corpii AUER și care este rolul lor în diagnosticul LA

25. Enumerați subtipurile de leucemie acuta limfoblastica

26. Enumerați subtipurile de leucemie acuta nonlimfoblastica

27. Descrieți tratamentul de inducție în leucemia acuta

28. Descrieți criteriile pentru remisiunea completă în LA

29. Descrieți tratamentul de consolidare si menținerea în leucemia acuta

30. Descrieți locul transplantului medular în leucemia acută

31. Ce este boala minimă reziduală

32. Descrieți caracteristicile leucemiei acute promielocitară

SINDROAME MIELOPROLIFERATIVE CRONICE

39. Enumerați manifestările cinice si riscurile existente în cazul pacienților diagnosticați cu

40. Ce teste presupune diagnosticul de laborator în LMC Ph + si utilitatea fiecărui test?

43. Atitudinea terapeutica la un pacient diagnosticat cu LMC faza cronica?

46. Enumerați tipuri de inhibitori de tirozinkinază utilizați în tratamentul LMC

A. Sdr. mieloproliferative Ph-

48. Ce include examenul clinic al unui pacient cu suspiciune de policitemia vera?

50. Enumerați cele mai frecvente cauze de poliglobulie secundara

51. Enumerați cele mai frecvente complicații întâlnite în policitemia vera.

52. Principii terapeutice ale pacientului diagnosticat cu PV

53. Ce presupune flebotomia? Indicația acesteia? Enumerații beneficiile si dezavantajele

54. Criterii de diagnostic în policitemia vera

57. Enumerați situații clinice asociate cu trombocitoza reactiva.

61. Criterii de diagnostic în trombocitopenia esențială

66. Criterii de diagnostic mielofibroza primară

SINDROAME LIMFOPROLIFERATIVE CRONICE

67. Criteriile de diagnostic în sângele periferic în leucemia limfocitară cronica

68. Stadializarea clinica Rai în leucemia limfocitară cronica

69. Stadializarea clinica Binet în leucemia limfocitară cronica

70. Prezentați tratamentul cu anticorpi monoclonali în LLC

71. Prezentați aberațiile cromozomiale în LLC

72. Care este metoda obligatorie de diagnostic în LLC? Ce rol are?

73. Care este tratamentul gold standard în leucemia limfatica cronica?

75. Descrieți complicațiile imune în LLC

76. Enumerați câțiva agenți terapeutici implicați în tratamentul LLC.

77. Ce este transformarea Richteriană

78. Enumerați câteva elemente clinice de debut în BH

79. Prezentați stadializarea Ann Arbor în limfom Hodgkin

80. Care sunt metodele de stadializare imagistică în limfomul Hodgkin?

81. Diagnosticul histopatologic în Boala Hodgkin

82. Prezentați tabloul clinic în boala Hodgkin stadiul II A

83. Ce sunt simptomele constituționale? - Sunt simptomele B:

84. Tratamentul în boala Hodgkin localizată