DEFINIŢIE

 Reprezintă înregistrarea la suprafaţa

corpului a variaţiilor de potenţial ale
câmpului electric cardiac, produse de
depolarizarea şi repolarizarea
celulelor miocardice
Standardizarea ECG
 implică:
 pe verticală:
○ 1mm = 0,1mV,
permiţând aprecierea
amplitudinii undelor
 pe orizontală:
○ 1mm = 0,04 secunde (la
viteza de 25 mm/sec),
permiţând aprecierea
duratei undelor şi
intervalelor
PRINCIPIU

 Inima poate fi considerată o baterie, un

generator de curent electric inclus într-un
volum conductor (corp)

 Inima generează un câmp electric ce poate fi

evidenţiat la suprafaţa corpului, prin
electrozi plasaţi pe tegument
 Impulsul electric (unda de depolarizare) este inregistrata de
electrozii plasati pe tegumentul pacientului

 Modificarile de voltaj sunt inregistrate masurand variatile

electrice dintre 2 electrozi : unul pozitiv si altul negativ
 Daca impulsul electric este in directia electrodului pozitiv atunci
rezulta o deflexiune pozitiva
 Daca impulsul electric este in directie opusa electrodului pozitiv
atunci rezulta o deflexiune negativa
Potenţialul de acţiune
Depolarizare

Repolarizare:

a. Repolarizarea incepe de unde a

inceput depolarizarea( unda negativa)

b. Repolarizarea incepe de unde s-a

terminat depolariarea (unda pozitiva)
Conducerea impulsului electric în inimă

 Este realizată de către

ţesutul nodal al inimii
format din:

 Nodul sino-atrial

 Nodul atrio-ventricular

 Fasciculul Hiss

 Reţeaua Purkinje
 REPOLARIZAREA
ATRIALA
Repolarizarea atriala incepe de unde a inceput
depolarizarea atriala!
 Repolarizarea ventriculara

a. lenta: segmentul ST
- aparitia mai multor vectori in toate directiile a caror
rezultanta este un punct

b. Rapida
- Repolarizarea ventriculara incepe de unde s-a terminat
depolarizarea ventriculara!
- Unda T

Exista si unda U – repolarizare tardiva in timpul relaxarii

ventriculare – postpotential. Are amplitudine mult mai
mica ca unda T
ELECTROZI ŞI DERIVAŢII
 O derivaţie este formată din doi
electrozi care culeg variaţiile de
potenţial electric produse în cursul
ciclului cardiac

1. BIPOLARE
○ Derivaţiile standard ale membrelor: DI, DII, DIII
2. UNIPOLARE
○ Derivaţiile unipolare ale membrelor: aVR, aVL,
aVF
○ Derivaţiile unipolare precordiale:V1-V6
Derivaţiile standard ale membrelor
 DI, DII şi DIII

 înregistrează direcţia, amplitudinea şi

durata variaţilor de voltaj în plan frontal

 Rezultă prin combinarea a trei electrozi:

○ R (plasat pe braţul drept)
○ L (plasat pe braţul stâng)
○ F (plasat pe gamba stângă)
Derivaţiile standard ale membrelor

 DI
 electrodul + e plasat
pe membrul superior
stâng
 electrodul – e plasat
pe membrul superior
drept
Derivaţiile standard ale membrelor

 DII
 electrodul – e plasat
pe membrul superior
drept
 electrodul + e plasat
pe membrul inferior
stâng
Derivaţiile standard ale membrelor

 DIII
○ electrodul – e plasat
pe membrul superior
stâng
○ electrodul + e plasat
pe membrul inferior
stâng
Triunghiul lui Einthoven
Derivaţiile unipolare ale membrelor

 aVR, aVL şi aVF

 explorează planul frontal al inimii
 electrodul explorator (pozitiv) se plasează pe R, L sau F, iar
ceilalţi doi electrozi se leagă împreună, reprezentând
electrodul de referinţă (negativ)
Derivaţiile unipolare ale membrelor
 aVR
 perpendiculară pe
DIII
 culege diferenţa de
potenţial dintre R
(electrodul pozitiv) şi
L şi F legaţi împreună
(electrodul negativ)
Derivaţiile unipolare ale membrelor
 aVL
 perpendiculară pe DII
 culege diferenţa de
potenţial dintre L
(electrodul pozitiv) şi
R şi F legaţi
împreună (electrodul
negativ)
Derivaţiile unipolare ale membrelor
 aVF
 perpendiculară pe DI
 culege diferenţa de
potenţial dintre F
(electrodul pozitiv) şi
R şi L legaţi
împreună (electrodul
negativ)
Derivaţiile unipolare precordiale
Derivaţiile unipolare precordiale
 V1, V2, V3, V4, V5, V6
 electrodul explorator (pozitiv) este plasat succesiv
pe torace în diferite zone precordiale, iar electrodul
de referinţă (negativ, electrodul central Wilson) se
realizează prin unirea electrozilor R, L şi F
 explorează planul orizontal al inimii
 electrodul explorator este plasat pentru:
○ V1, în spaţiul 4 intercostal, pe marginea dreaptă a sternului
○ V2, în spaţiul 4 intercostal, pe marginea stângă a sternului
○ V3, între V2 şi V4
○ V4, în spaţiul 5 intercostal, pe linia medioclaviculară
○ V5, în spaţiul 5 intercostal, pe linia axilară anterioară
○ V6, în spaţiul 5 intercostal, pe linia medioaxilară
Derivaţiile unipolare precordiale
 Pot fi aplicate şi derivaţii suplimentare
stângi:
○ V7, în spaţiul 5 intercostal, pe linia axilară
posterioară stângă
○ V8, tot în spaţiul 5 intercostal, pe linia scapulară
medie stângă
○ V9, pe linia paravertebrală stângă, la jumătatea
distanţei dintre V8 şi coloana vertebrală.

 De asemenea pot fi utile pentru

diagnosticul unui infarct miocardic de
ventricul drept şi precordialele drepte:
V3R, V4R, V5R cu localizare simetrică
cu cea a precordialelor stângi
Sistemul hexaxial

 Prin suprapunerea
derivaţiilor
unipolare şi
bipolare ale
membrelor într-un
singur punct,
rezultă sistemul
hexaxial
Sistemul hexaxial
 După cum se observă
din sistemul hexaxial:
○ derivaţiile DII, DIII şi aVF
sunt derivaţiile inferioare
(electrodul pozitiv la F)
○ derivaţiile DI şi aVL
(electrodul pozitiv la L)
(dar şi V5, V6) sunt
derivaţiile laterale
○ aVR este de sens opus
faţă de celelalte derivaţii,
ceea ce explică aspectul
său ECG; explorează
interiorul cavităţii
ventriculare
Sistemul hexaxial
 în plus:
○ V1 şi V2 explorează
ventriculul drept, fiind
denumite precordiale
drepte
○ V3 şi V4 explorează
septul interventricular,
fiind denumite derivaţii
intermediare, septale sau
tranziţionale
○ Derivaţiile V4, V5
investighează peretele
anterior al ventriculului
stâng
○ V5 şi V6 explorează
ventriculul stâng, fiind
denumite precordiale
stângi
Derivaţiile pe scurt

Derivaţiile Derivaţiile
membrelor precordiale
Bipolare I, II, III -
(derivaţiile standard ale
membrelor)
Unipolare aVR, aVL, aVF V1-V6
Standardizarea ECG
 implică:
 pe verticală:
○ 1mm = 0,1mV,
permiţând aprecierea
amplitudinii undelor
 pe orizontală:
○ 1mm = 0,04 secunde (la
viteza de 25 mm/sec),
permiţând aprecierea
duratei undelor şi
intervalelor
Unda P

 reprezintă depolarizarea atrială şi este:

○ rotunjită, simetrică,
○ pozitivă în DII, DIII şi aVF şi negativă în aVR
○ cu durata: 0,08-0,12 sec
○ amplitudinea maximă în DII (0,25 mV)
○ defineşte RITMUL SINUSAL
Intervalul PR (PQ)

○ cuprinde depolarizarea atrială şi conducerea intraatrială şi

atrioventriculară
○ are durata normală: 0,12-0,20 sec
○ se scurtează cu creşterea frecvenţei cardiace (FC)
○ durata sa creşte odată cu tonusul vagal
Complexul QRS

 semnifică depolarizarea ventriculară şi este format

din:
○ unda Q, prima undă negativă, reprezintă depolarizarea septului
interventricular
○ unda R, prima undă pozitivă, reprezintă depolarizarea simultană a
ventriculului drept şi a regiunii apicale şi centrale a ventriculului stâng
○ unda S, a doua undă negativă, este dată de depolarizarea regiunii
posterobazale a ventriculului stâng
Complexul QRS

○ în cazul prezenţei mai multor unde pozitive, prima dintre ele

se notează R, iar următoarele unde pozitive: R΄, R΄΄ etc.
○ dacă complexul depolarizării ventriculare este format doar
dintr-o deflexiune negativă, se numeşte QS
○ durata: 0,08-0,10 sec
Complexul QRS

○ amplitudinea: minimum 5 mm in derivaţiile standard şi

minimum 10 mm în precordiale. Sub aceste valori se
consideră microvoltaj şi peste aceste valori macrovoltaj.
Deflexiunile de peste 3 mm sunt notate cu litere mari (Q; R;
S), iar cele sub 3 mm cu litere mici (q, r, s)
Segmentul ST

 reprezintă porţiunea iniţială, lentă a repolarizării

ventriculare
○ începe la punctul J (“junction”), situat la limita dintre unda S şi
segmentul ST, trebuie să fie situat pe linia izoelectrică sau la
1mm deasupra sau dedesubt de aceasta
○ este orizontal şi izoelectric
Unda T

 reprezintă porţiunea terminală, rapidă a repolarizării

ventriculare
○ este rotunjită, asimetrică, cu panta ascendentă mai lentă şi cea
descendentă mai rapidă
○ concordantă ca sens cu complexul QRS
○ amplitudinea de aproximativ 1/3 din cea a complexului QRS
Intervalul QT

 defineşte durata totală a depolarizării şi

repolarizării ventriculare
○ variază invers proporţional cu frecvenţa cardiacă
○ valorile sale se pot corecta în funcţie de frecvenţa
cardiacă (QTc), conform formulei Bazett: QTc = QT/√RR,
unde RR este intervalul RR în ms
○ limita superioară a intervalului QTc este de 0,45 sec
 ANALIZA ECG

1. Analiza ECG dpdv tehnic (viteza,amplitudine)

2. Analiza ritmului
3. Determinarea frecventei cardiace
4. Determinarea axului electric al inimii
5. Analiza morfologica a undelor,
segmentelor,intervalelor (durata,latime,aspect)
 2. Analiza ritmului :
Este ritm sinusal sau nu?
- Exista unda P? (DI, DII)
- Este pozitiva in toate derivatiile (mai putin
aVR)
- Intotdeauna antepusa complexului QRS
- PP’ = ct
- RR’ = ct
- PQ = ct
Frecv card N: 60-90 bat/min
Tahicardie > 90 bat/min
Bradicardie < 60 bat/min
 3. Frecventa cardiaca

Frecventa card N: 60-90 bat/min

Tahicardie > 90 bat/min
Bradicardie < 60 bat/min

Se ţine seama de următoarele principii:

viteza standard de derulare a hârtiei este de
25 mm/sec
FC se exprimă în cicluri/minut
se verifică dacă frecvenţa atrială este egală
cu cea ventriculară
Determinarea frecvenţei cardiace
 FC poate fi determinată cu ajutorul
ecuaţiei:

1 secundă................25mm
60 secunde..............x
(1 minut)

x = 60x25 = 1500mm/minut.
FC = 1500/intervalul R-R în mm
Determinarea rapidă a frecvenţei cardiace

 Se poate face pe baza următoarelor

principii:

○ hârtia ECG este marcată prin linii subţiri în

pătrate mici cu latura de 1mm şi linii
groase în pătrate mari cu latura de 5 mm
○ la viteza de 25 mm/sec, la 1 minut (60
secunde) corespund 1500 mm
Determinarea rapidă a frecvenţei cardiace

 se caută pe ECG o undă R suprapusă peste o linie

groasă şi se numără liniile groase după care apare
următoarea undă R pentru a aprecia FC astfel:
300, 150, 100, 75, 60, 50
Determinarea axului electric al inimii

 Axul electric
○ reprezintă direcţia procesului de activare
cardiacă proiectat în derivaţiile membrelor
○ rezultă din sumarea în plan frontal a
vectorilor electrici generaţi în cursul
depolarizării şi repolarizării atriilor şi
ventriculilor şi se reprezintă sub forma
unui vector în sistemul de referinţă
hexaxial
De obicei, se determină axul depolarizării
ventriculare (AQRS) care poate fi:
normal: între 0 şi +90 grade
* ax N orizontalizat: 0-30 grade
* ax N verticalizat : 60-90 grade

Deviatie axiala stanga: între 0 şi –90 grade

Deviatie axiala dreapta: între +90 şi +180 grade
Deviatie dreapta maximala : -180 si -90
Determinarea axului electric al inimii

 Pentru a calcula AQRS in sistemul

hexaxial:
○ se determină suma algebrică a deflexiunii
maxime pozitive cu deflexiunea maximă
negativă, în două din derivaţiile planului
frontal
○ valoarea obţinută se reprezintă ca vector în
sistemul hexaxial, ţinând seama de
polaritate
○ se trasează perpendiculare din vârful
vectorilor reprezentaţi
○ se uneşte centrul sistemului hexaxial cu
punctual de intersecţie a celor două
perpendiculare, rezultând AQRS
Ax electric la aprox +60o
Calcularea A QRS in sistemul triaxial

Calcularea A QRS prin metoda triunghiului Einthoven

 Determinarea axului electric al inimii
LAD = -30 to -90
 Ax normal orizontalizat: No Man’s Land Axis
= -90 to +- 180
- Inspir
- Gravide
- Obezi
- Picnici

Ax normal verticalizat:
- Slabi
- Longilini

Normal Axis = -30 to +120

RAD =+120 to +180
Metode de calculare rapida a axului electric al
inimii
 Daca intr-o derivatie a memebrelor avem
QRS maximal atunci axul electric al inimii
va fi paralel la axa derivatiei.
 Daca in derivatiile membrelor QRS este
maximal in 2 astfel de derivatii atunci axul
electric al inimii va fi pe bisectoarea
unghiului format de cele 2 derivatii (sensul
va fi in sensul celor 2 derivatii)
 Daca intr-o derivatie a membrelor avem
un complex echidifazic/punctiform atunci
axul electric al inimii se va gasi
perpendicular pe directia derivatiei
 Daca in derivatiile membrelor avem
complexe echidifazice/punctiforme atunci
axul electric al inimii va fi pe bisectoarea
unghiului format de cele doua
perpendiculare
Vă mulţumesc !