Sunteți pe pagina 1din 2

Principii de semnalizare intracelulară

Viața este considerată la momentul actual drept un schimb informational. Trebuie sudiat astfel cum se face
acest schimb, iar unitatea de bază la nivelul careia trebuie sa privim este celula.
În toată realitate care ne inconjoară se aplică un principiu universal- principiul hermeneuticii (tot ce este
deasupra este la fel cu ce este dedesupt pentru a forma un singur lucru, tradus, tot ceea ce este valabil la
nivel macro este valabil si la nivel microscopic)- Ex. așa cum noi avem organe de simț și celula are organele
sale de simț= receptorii. (Principiul corespondenței)

Receptorii
 sunt niște structuri capabile să transforme o anumită energie în alta, transformare însoțită de
transmitere de informație.
 Pot fi legati de membrana citoplasmatică, in mb organitelor sau liberi in citoplasmă.
 Tehnica de vizualizare- Cristalografie cu raze X
 Toți receptorii sunt de natură proteică (glicoproteine)

Principii de semnalizare:

1. Orice receptor are structură SIMETRICĂ (având structura proteică) și ordonată


Receptorul are o structură helicoidală (structurile secundare, terțiare, cuaternare ale
proteinelor) și o formă caracteristica (rezultată in urma proceselor de împachetare proteică)

2. Între orice receptor și ligand există COMPLEMENTARITATE care poate să fie


a) Geometrică= modelul lacăt-cheie
b) Chimică= ce are la bază 4 factori : efectul hidrofob, legăturile de H, complementaritatea
electrostatică și participarea apei.

Într-un studiu s-a demonstrat că 99% dintre moleculele unei E.colii sunt reprezentate de
moleculele de apă. S-a constatat ca datorita caracteristicii ei de dipol electric, aceasta poate
forma niste agregate cu grosimea de pana la 4 strături in jurul tuturor celorlalte molecule.
Agregatele au durată de viață efemeră, moleculele de apă trecând dintr-un agregat intr-altul
foarte rapid.
Se consideră chiar că apa este cea care impune structura si funcția pentru toate celelalte
componente.

3. Orice ligand și orice receptor sunt structuri vibraționale.


In structura unei proteine - aa- C, H, N, S- electroni, neutroni, protoni- particule- “corzi” de
energie vibrantă (string theory).
Comform acestei teorii, energiile particulelor confluând formeaz o vibrație. Astfel lungimea de
undă a vibrației receptorului trebuie să fie in rezonanță ce cea a ligandului.
Legarea ligandului la receptor produce o modificare a vibrațiilor receptorului și îl destabilizează

4. Fixarea ligand receptor produce o modificare a simetriei.

Prin legarea acestuia la receptor, se impune transmiterea oscilatiei ligandului catre receptor, in
continuare spre membrana astfel:
a) Încep sa se realizeze niste ondulatii ale membranei care pun in miscare plutele lipidice. Prin aceste
miscari sunt adusi receptori de acelasi fel in proximitate. Rezultatul este amplificarea informatiei spre
celula.
b) In paralel cu transmiterea informatiei spre segmentului intracelular, membrana informeaza citoscheletul
si acesta deja incepe sa activeze anumite proteine care vor crea conditii optime
c) In jurul segmentului intracelular se fixeaza proteine adaptoare (PA) –
- pot fi activatoare/stimulatoare sau inhibitoare
- optimizeaza transferul de informatie de la receptor la enzime intracelulare, pozitioneaza
optim enzimele intracelulare
- oscilatia ajunsa aici are rol de amplificare a semnalului
- PA devin vizibile pentru enzime
d) In jurul PA se ataseaza enzime care
- au receptori in zona membranei – adenilat ciclaza, guanilat ciclaza, fosfolipaze membranare
- activeaza kinaze citosolice
e) Fosforilare in cascade – cuprind cat mai multe semnale in cat mai multe locuri din citosol, ajungand la
fosforilarea factorilor de transcriptie
f) Factorul de transcriptie este situat in profunzime si are nevoie de un semnal mai amplificat, foate
puternic pentru a fi activat, acesta constituind o masura de precautie, fiind ultimul mesager care pleaca
la genom.
g) Fixare factor de transcriptie pe promotorii genelor, citirea lor si transcriptia ADN -> RASPUNS CELULAR =
sinteza proteica, oricare ar fi stimulul din mediul extracelular.
Aceste proteine rezultate din raspunsul celular au 3 cai pe care le pot urma:
a) Raman in interior ca ENZIME CITOSOLICE (raspuns intern la ligand)
b) Raman in membrana ca RECEPTORI (apar receptori noi, apar canale ionice)
c) Migreaza spre exterior ca PROTEINE DE EXPORT (modifica mediu extracelular), creandu-se o
semnalizare.

5. Orice receptor decodifică sau tranforma semnale chimice si electromagnetice

Din punct de vedere fizic în reactiile biochimice (fofolirare/ defosfolirare) apar schimburi de energie si
molecule care primesc energia de reactie, ce este transmisa electronilor de valețnă de pe ultimele straturii.
Tendința electronilor excitați este aceea de a pierde această energie sub formă de emisie de fotoni.
O parte din fotoni sunt absorbiti de structurile de care se lovesc formand căldură. Cealaltă parte se izbesc de
PROTEINE transformându-se în lumina laser. Lumina laser ajunge in afara celulei și către ADN, putând realiza
asfel o transmitere de informație electromagentică

6. Orice receptor este un amplificator energoinformațional

S-ar putea să vă placă și