PLANTE MEDICINALE ŞI

AROMATICE
 GENERALITĂŢI
IMPORTANŢA

Orientările actuale în medicină sunt grefate tot mai

mult pe utilizarea fitoterapiei (tratamentul cu produse
farmaceutice obţinute din plante).
Peste jumătate din produsele farmaceutice au la bază
plante medicinale, sau au în compoziţia lor principii active
extrase din plante (alcaloizi, glicozizi, uleiuri volatile etc.).
Plantele medicinale şi aromatice cultivate reprezintă
surse inepuizabile de materii prime pt. ind. farmaceutică,
alimentară, cosmetică, a săpunurilor, coloranţilor etc.
Unele plante (coriandrul, levănţica etc.) au utilizare
mixtă (medicinală şi aromatică), altele au numai utilizări
terapeutice (degeţelul, mătrăguna etc.).
UTILIZAREA PLANTELOR MEDICINALE

Avantaje:
- efectul plantelor medicinale este mai
complex, acţionând asupra mai multor organe sau
sisteme concomitent;
- acţiunea plantelor med. este mai puţin
“riscantă” (produc mai puţine şi mai reduse efecte
secundare).

Dezavantaje:
- efectul este mai lent şi uneori, prepararea lor
necesită o anumită perioadă de timp;
 POSIBILITĂŢI DE UTILIZARE
A MATERIEI PRIME VEGETALE
Suc proaspăt - se poate obţine cu ajutorul storcătoarelor
care mărunţesc şi presează m.p.v.
Terci de plante - se obţine prin zdrobirea m.p.v.
Comprese cu aburi din plante - se fierbe apă într-un
vas, se pune deasupra lui o sită în care se introduce m.p.v.
proaspătă sau uscată şi se acoperă. După 5 - 10 minute se
iau plantele calde, se pun într-o pânză cu ţesătură rară şi se
aplică pe locul suferind.
Pulbere - se obţine prin măcinarea fină, a m.p.v. uscate.
Extractul apos rece (macerat) - unele pl. med. n-au
voie să fie opărite, pt. că şi-ar pierde efectul curativ.
Ceaiul - peste m.p.v. se introduce apă clocotită într-un
vas şi se lasă acoperit cca. 15 - 20 minute, după care se
filtrează.
 Infuzia - peste m.p.v. se introduce apă clocotită într-un
vas şi se lasă acoperit cca. 2 minute, după care se filtrează.
Infuzia trebuie să aibă o culoare deschisă (galben sau verde
deschis).
Infuzia combinată - combinarea extractului rece cu
infuzia. Astfel, m.p.v. se lasă peste noapte în apă rece, în
jumătate din apa indicată, iar dimineaţa se strecoară. Apoi
plantele rămase se opăresc (ca la infuzie) cu cealaltă
jumătate a cantităţii de apă necesară şi se strecoară din nou.
După răcirea infuziei, se amestecă extractul rece cu infuzia
şi se consumă. Astfel sunt extrase atât principiile active
solubile în apa rece, cât şi cele în apa fierbinte.
Decoctul - se obţine prin fierberea m.p.v. la foc mic.
 Ulei - m.p.v. se introduce într-un vas şi se toarnă
deasupra ulei de bună calitate. Se închide ermetic şi se lasă
cca. 2 săptămâni la soare sau la căldură (ex. în apropierea
unei sobe).
Tinctura (esenţa sau extractul alcoolic) - m.p.v. se
introduce într-un vas peste care se toarnă alcool de 38 - 40º.
Vasul se aşează în apropierea unei surse de caldură sau la
soare (20 - 25 ºC), cca. 2 săptămâni cu agitare zilnică.
Vin - m.p.v. se introduce într-un vas peste care se toarnă
vin natural şi se lasă la macerat 3 săptămâni, după care se
strecoară.
Maceratele glicerinate gemoterapice - se prepară din
părţile tinere ale plantelor (muguri, mlădiţe, radicele,
uneori seva) prin extracţie hidro-glicero-alcoolică.
 Alifie - se înfierbântă untură de porc (proaspătă şi
nesărată), peste care se pune m.p.v. Se amestecă timp de 10
minute la foc mic, apoi se opreşte focul şi se lasă să stea
aşa până a doua zi când se încălzeşte din nou amestecul şi
se filtrează printr-un tifon.
Cataplasma (prişniţa) - se folosesc seminţe măcinate şi
amestecate cu apă călduţă, 30 - 37 °C.
Spălăturile şi gargara - se fac în general cu extracte
apoase la temperatura camerei, după o uşoară încălzire la
temperatura corpului (35 - 37 °C).
Perna de flori - se realizează din flori (sau de conuri de
hamei) culese şi puse la uscat, la umbră timp de 24 ore,
după care se introduc într-un săculeţ de pânză.
Baie de plante - plantele se pun peste noapte la macerat
în apă rece. A doua zi se încălzeşte amestecul şi se toarnă
în apa de baie. O altă metodă constă în punerea m.p.v. într-
un săculeţ de pânză, care se introduce direct în apa băii.
 RECOLTAREA ŞI CONDIŢIONAREA
PRODUCŢIEI

RECOLTAREA
Un moment hotărâtor în stabilirea volumului producţiei
şi calităţii m.p.v. este recoltarea (perioada şi tehnica
recoltării), precum şi condiţionarea produsului obţinut.
De la plantele medicinale se recoltează unul sau mai
multe organe de la suprafaţa solului (frunze, flori,
inflorescenţe, seminţe sau planta întreagă în diferite faze
de vegetaţie) şi organe subterane (rizomi, rădăcini,
tuberculi, bulbi), care constituie m.p.v. ce conţine principii
active (uleiuri volatile, glicozizi, alcaloizi etc.).
 Momentele prielnice pt. recoltarea m.p.v.
la plantele medicinale şi aromatice
Partea care se Perioada recoltării
recoltează
Organele subterane - perioada de repaus din primăvară
şi toamnă
Frunzele - de la apariţie şi până la
înflorirea plantelor
Planta - la începutul înfloritului
întreagă“herba”
Florile şi - de la începutul până în toiul
inflorescenţele înfloritului
Fructele şi - aproape de maturitatea deplină
seminţele (la cele care se scutură) sau la
maturitate (la cele care nu se scutură)
 USCAREA
La m.p.v. care nu se prelucrează imediat după recoltare
se face uscarea. Se poate face pe cale naturală:
- la soare (pt. plantele ce conţin alcaloizi şi materii
tanante),
- la umbră (pt. cele mai multe plante). Pt. uscarea la
umbră se folosesc încăperi curate şi bine aerisite.
Uscarea artificială se face la diferite temperaturi în
funcţie de produs şi compuşii activi (cele cu uleiuri
volatile la cca. 30 °C, cu glicozide la 35 - 40 °C, cu
alcaloizi la 40 - 60 °C etc.). Temperatura şi condiţiile de
uscare influenţează puternic conţinutul în principii active.
După uscare produsul se sortează pe calităţi, se
ambalează, se etichetează şi se păstrează până la livrare.
 AMBALAREA ŞI PĂSTRAREA
Ambalarea m.p.v. se face diferenţiat, în funcţie de
specie şi organul folosit, utilizându-se, în acest scop, saci
de pânză sau de polietilenă, lăzi, cutii de tablă etc. (în
funcţie şi de solicitările beneficiarului).
Păstrarea m.p.v. până la livrare se face în încăperi
uscate şi aerisite, ferite de lumina soarelui şi de mirosuri
străine.
 FAMILIA APIACEAE (UMBELLIFERAE)
Coriandrul (Coriandrum sativum L.)
Este o plantă ierboasă, anuală.
Materia primă: fructele (Coriandri
fructus), care conţin ulei volatil. Se
utilizează la aromatizarea sau corectarea
gustului unor medicamente, în ind.
alimentară drept condiment la fabricarea
mezelurilor şi la prepararea unor băuturi
alcoolice etc. Fructele intră în compoziţia
ceaiurilor contra colicilor pt. copii, în
ceaiurile gastric, tonic şi aperitiv.
Coriandrul are şi proprietăţi bactericide.
Turtele, după extragerea uleiului, se
folosesc ca furaj concentrat.
Coriandrul este şi o bună plantă
meliferă.
 Chimionul (Carum carvi L.)
Este o plantă ierboasă, bienală.
Se cultivă pt. fructe (Carvi fructus), care
conţin ulei volatil, uneori pt. “herba”
proaspătă (Carvi herba).
Uleiul volatil stimulează secreţiile
gastrointestinale, calmează colicile
intestinale şi fluidifică secreţiile bronhice.
Se foloseşte şi ca aromatizant în ind.
alimentară, la prepararea diferitelor
băuturi alcoolice, în parfumerie, la
fabricarea săpunurilor etc. Fructele se
folosesc la prepararea supelor, a
lichiorurilor, prăjiturilor etc. Turtele
constituie un furaj concentrat.
Este şi o bună plantă meliferă.
 Feniculul (Foeniculum vulgare Mill.)
Este o plantă ierboasă, bienală sau
perenă. În zone favorabile, cultura se
poate menţine 5 ani, în zone cu ierni
aspre se poate cultiva ca plantă
anuală.
Feniculul conţine ulei volatil şi se
cultivă pt. fructe (Foeniculi fructus)
sau pt. întreaga parte aeriană a
plantei (F. herba).
Are acţiune antispastică, stimulează
secreţia lactică, fluidifică secreţiile
bronhice, are proprietăţi sedative etc.
Se foloseşte şi în ind. alimentară la
aromatizarea băuturilor, bomboanelor
etc. Fructele intră în compoziţia
ceaiurilor contra colicilor, a
afecţiunilor pectorale etc.
 Anasonul (Pimpinella anisum L.)

Este o plantă ierboasă, anuală.

Anasonul se cultivă pt. fructe
(Anisi fructus), care conţin ulei
volatil, proteine etc.
Are acţiune expectorantă,
intensifică secreţia salivară,
gastrică, intestinală şi pancreatică.
Se folosesc şi în ind. alimentară,
la prepararea unor băuturi etc.
Anasonul este o bună plantă
meliferă.
 Angelica (Angelica archangelica L.)
Este o plantă ierboasă,
bienală sau perenă.
Angelica se cultivă pt.
rădăcini şi rizomi în anul I de
vegetaţie (Angelicae radix),
uneori şi pt. organele aeriene
în anul II de vegetaţie.
Fructele, rizomii şi rădăcinile
conţin ulei volatil.

Uleiul de angelică, în doze mici, este un excitant cerebral;

în doze mari este depresiv cerebral şi are acţiune paralizantă.
Are acţiune tonic amară, stomahică şi antibiotică.
Toate organele plantei au utilizări în ind. alimentară, la
prepararea unor lichioruri etc.
 FAMILIA LAMIACEAE (LABIATAE)
Menta (Mentha piperita L.)
şi Menta creaţă (M. crispa L.)
Sunt plante ierboase, perene.
Se recomandă cultivarea ca
plante anuale, însă, uneori,
cultura se menţine 2 - 3 ani.
Materia primă: frunzele sau
planta întreagă (Menthae
folium, sau M. herba), care
conţin ulei volatil, cu largi
utilizări în ind. medico-
farmaceutică, alimentară şi
cosmetică etc.
Intră în componenţa diferitelor
ceaiuri.
 Lavanda (Lavandula angustifolia Mill.)
şi lavandinul (L. hibrida R.)
Sunt semiarbuşti vivace, în formă de tufă.
Lavanda conţine ulei volatil şi se cultivă pt.
inflorescenţe (Lavandulae flos) utilizate în stare
proaspătă sau uscată. În cultură mai există şi
lavandinul de la care se utilizează
inflorescenţele proaspete (L. hibridae flos).
Uleiul volatil de lavandă este un aromatizant
puternic, folosit în parfumerie şi cosmetică,
însă are şi utilizări medicinale (are acţiune
sedativă şi cicatrizantă).
Se foloseşte în ind. parfumurilor, săpunurilor
şi a porţelanurilor (uleiul fiind un valoros
dizolvant şi fixator de vopsele). Este o
importantă plantă decorativă, meliferă şi
fitoameliorativă (valorificând terenurile
erodate, de pe pante abrupte, însorite).
 Roiniţa (Melissa officinalis Mill.)
Este o plantă perenă, care se
menţine în cultură 5 - 7 ani.
Roiniţa se cultivă pt. frunze
(Melissae folium) sau toată planta
(M. herba), care conţin ulei volatil.
Se utilizează în tulburări digestive
şi stări de vomă, spasme, colici,
nevroze intestinale şi stomacale,
dischinezii biliare şi colite cronice.
Frunzele intră în compoziţia
ceaiurilor: anticolitic, aromat,
laxativ.
Uleiul are o largă utilizare în ind.
parfumurilor şi a lichiorurilor.
Roiniţa este o bună plantă
meliferă, fiind mult căutată de
albine.
 Jaleşul (Salvia officinalis L.)

Este un subarbust vivace.

Jaleşul se cultivă pt. frunze (Salviae
folium) sau partea aeriană (S. herba),
care conţin ulei volatil.
Au efect anti­spastic, uşor
hipoglicemiant, astringent şi acţiune
antisudorifică pronunţată. Frunzele se
folosesc în compoziţia ceaiului
antiasmatic, antiseptic, tonic,
stimulativ.
Uleiul volatil de jaleş are
numeroase utilizări în parfumerie.
Jaleşul este o valoroasă plantă
condimentară şi meliferă.
 Şerlaiul (Salvia sclarea L.)

Este o plantă ierboasă bienală rar

perenă. Însă în cultură s-au extins
soiuri care înfloresc în primul an.
Şerlaiul se cultivă pt. inflorescenţe
(Salvie sclareae-flos), care conţin ulei
volatil.
Uleiul volatil este întrebuinţat în ind.
parfumurilor. El este apreciat pt.
calităţile sale odorante, dar şi ca
excelent fixator al aromei altor uleiuri
volatile.
Se foloseşte şi la fabricarea
vermuturilor. Şerlaiul este cunoscută
şi ca plantă meliferă.
 Mătăciunea (Dracocephalum moldavica L.)
Este o plantă anuală, ierboasă.
Mătăciunea se cultivă pt. partea
aeriană (Dracocephali herba), care
conţine ulei volatil.
Uleiul volatil din mătăciune este
antiseptic, fiind utilizat similar cu cel de
roiniţă.
Mătăciunea intră în compoziţia unor
ceaiuri medicinale utilizate în bolile
aparatului digestiv şi al sistemului nervos.
Uleiul volatil are utilizări în ind.
parfumurilor şi în cea alimentară, la
prepararea siropurilor, aromatizarea
băuturilor, bomboanelor, pt. obţinerea
vitaminei A.
Mătăciunea este o bună plantă meliferă.
 Isopul (Hyssopus officinalis L.)

Este o plantă perenă care se menţine

în cultură 10 - 25 ani.
Isopul se cultivă pt. partea aeriană
(Hyssopi herba) în stare uscată sau
proaspătă, care conţine ulei volatil. Are
acţiune expectorantă, antiseptică, efect
tonic­amar şi uşor astringent.
Se utilizează în compoziţia ceaiurilor,
pt. rolul antiasmatic, pectoral şi
sudorific.
Isopul este apreciat şi ca plantă
condimentară, meliferă şi ornamentală.
Se poate folosi şi în lucrările
antierozionale şi de fixare a nisipurilor
mobile.
 Măghiranul (Majorana hortensis Mnch.)
Este o plantă ierboasă, anuală sau
bienală, iar în zona mediteraneană este
un subarbust peren. La noi în ţară se
cultivă ca plantă anuală.
Măghiranul se cultivă pt. partea
aeriană (Majoranae herba), care
conţine ulei volatil.
Are efect antispastic, carminativ,
fiind utilizate în dispepsii stomacale.
Ceaiul de măghiran stimulează
digestia, măreşte pofta de mâncare şi
calmează colicile stomacale. Se
recomandă şi în combaterea stărilor
nervoase şi a insomniilor.
Are utilizare largă în ind. alimentară
drept condiment şi în ind. parfumurilor.
 Cimbrul de cultură (Thymus vulgaris L.)
Este un semiarbust.
Cimbrul de cultură (c. de câmp)
este o plantă de la care se utilizează
partea aeriană (Thymi herba), care
conţine ulei volatil.
Are efect expectorant, diuretic,
coleretic - colagog (principiul amar),
antihelmintic şi antiseptic.
Ceaiul are proprietăţi expectorante,
calmând spasmele căilor respiratorii,
fiind folosit în tratarea tusei
convulsive, bronşitei, astmului şi
răguşelii.
Uleiul volatil se foloseşte în
parfumerie şi în cosmetică; “herba”
se foloseşte la prepararea conservelor,
drept condiment.
 Cimbrul de grădină (Satureja hortensis L.)
Este o plantă anuală, ierboasă.
Cimbrul de grădină se cultivă pt.
partea aeriană (Saturejae herba), care
conţine ulei volatil, tanin şi alţi produşi.
Uleiul volatil are un miros aromatic şi
gust iute, iar principiile active au
acţiune carminativă, expectorantă şi
astringentă.
Cimbrul se utilizează ca stomahic, în
tulburări gastrice şi anorexie, ca
antidiareic şi în bronşite cronice.
Este mult folosit în ind. alimentară
drept condiment.
 Busuiocul (Ocimum basilicum L.)
Este o plantă erbacee anuală, cu
perioada de vegetaţie scurtă.
Busuiocul este cultivat pt. partea
aeriană (Basilici herba), care
conţine ulei volatil.
Are efect antiseptic intestinal,
carminativ, stimulent al digestiei şi
expectorant.
Busuiocul este apreciat în
medicina populară, având variate
utilizări tradiţionale.
Uleiul volatil are utilizări în ind.
alimentară, a parfumurilor şi în
cosmetică.
 FAMILIA ASTERACEAE (COMPOSITAE)
Muşeţelul (Matricaria chamomilla L.)
Este o specie ierboasă, anuală sau
hibernantă.
Muşeţelul conţine ulei volatil, se
cultivă pt. flori (Chamomillae flos), sau
partea aeriană în faza de înflorire (C.
herba).
Infuzia de muşeţel se recomandă în
toate afecţiunile stomacale şi
intestinale, în inflamaţii diverse,
dermatoze etc.
Muşeţelul intră în compoziţia
ceaiurilor cu rol gastric, contra
colicilor, sudorific etc.
Muşeţelul are variate utilizări şi în
ind. cosmetică.
 Coada şoricelului (Achillea millefolium L.)
Este o plantă ierboasă, perenă, o
cultură menţinându-se cca. 5 ani.
Coada şoricelului se cultivă pt.
partea aeriană – la înflorire (Millefolii
herba) sau inflorescenţe (M. flos), care
conţin ulei volatil.
Are efecte antiinflamatoare,
epitelizante, antimicotice şi
antibacteriene etc. Substanţa amară
din plantă are proprietăţi tonice şi
stimulatoare asupra apetitului şi
măreşte secreţia bilei.
Intră în compoziţia ceaiurilor:
antiasmatic, gastric, hepatic, contra
colicilor, diuretic şi laxativ.
Piretrul (Chrysanthemum cirnerariifolium Trev] Vis.)
Este o plantă perenă.
Piretrul se cultivă pt. flori
(Pyrethri flos). Pulberea de flori de
piretru sau preparatele care conţin
piretrine (extracte cu solvenţi
organici) au acţiune paraziticidă (la
animalele cu sânge rece şi insecte),
fiind nevătămătoare pt. om şi
animalele cu sânge cald.
Se foloseşte în combaterea
paraziţilor intestinali şi este un
insecticid (de contact şi ingestie)
inofensiv pt. om.
Se poate folosi şi în protejarea
plantelor (legume, fructe), contra
dăunătorilor animali, fără a dăuna
consumatorilor.
 Pelinul (Artemisia absinthium L.)

Este o plantă perenă.

Pelinul se cultivă pt. partea
aeriană (Absinthii herba),
care conţine ulei volatil.
Se foloseşte ca tonic amar,
stomahic şi vermifug. Se
recomandă în inapetenţă, boli
ale aparatului digestiv,
afecţiuni biliare etc.
Se foloseşte şi în ind.
alimentară, la prepararea unor
băuturi amare (vermuturilor).
 Lemnul-domnului (Artemisia abrotanum L.)

Este un subarbust vivace.

Lemnul domnului se cultivă
pt. partea aeriană (Abrotani
herba) ce conţine ulei volatil.
Se recomandă în afecţiuni
hepato-biliare, în bolile de
stomac, ca vermifug, stomahic,
diuretic, emenagog, coleretic
etc.
 Tarhonul (Artemisia dracunculus L.)
Este o plantă perenă.
Tarhonul se cultivă pt.
partea aeriană (Dracunculi
herba) care conţine ulei
volatil.
Se foloseşte în mod
empiric ca stimulent al
secreţiilor gastrice, în
afecţiuni hepatice, renale
etc.
Are utilizări în ind.
alimentară în scop
condimentar, ca adaos la
mâncăruri sau salate.
Uleiul volatil extras din
“herba” proaspătă sau
uscată se utilizează în ind.
parfumurilor.
 Schinelul (Cnicus benedictus L.)
Este o plantă, anuală.
Schinelul este cultivat pt.
partea aeriană a plantei (Cnici
herba), care conţine substanţe
amare, ulei volatil, tanin etc.
Se utilizează ca tonic-amar
în boli hepatice, în caz de
arsuri de stomac, ulceraţii. Se
foloseşte în ind. alimentară la
fabricarea băuturilor aperitive.
Principiile active produc o
secreţie înceată şi de lungă
durată a sucului gastric,
mărind pofta de mâncare. A
fost recomandat şi în bolile
stomacului, ficatului, căilor
respiratorii etc.
Nu se recomandă bolnavilor
cu, afecţiuni renale.
 Anghinarea (Cynara scolymus L.)
Este o plantă bienală sau
perenă. În scop medicinal se
cultivă ca plantă anuală.
Anghinarea se cultivă pt.
frunze (Cynarae folium), care
conţin glicozide, pectine etc.
Compuşii din frunze au
efect asupra bolilor de ficat şi
rinichi. Au acţiune coleretică,
măresc reziduul uscat al bilei,
stimulează excreţia biliară,
scad hipercolesterolemia,
stimulează diureza şi funcţia
antitoxică a ficatului. Planta
se foloseşte în compoziţia
produsului Anghirol.
Anghinarea este utilizată şi
ca legumă.
 Gălbenelele (Calendula officinalis L.)
Este o specie anuală, rar bienală.
Gălbenelele se cultivă pt. flori
(Calendulae flos), sau întreaga
parte aeriană a plantei (C. herba).
Se utilizează ca cicatrizant în
ulcerul gastric şi duodenal, în
bolile de ficat, în tratamentul
plăgilor, ulceraţiilor, arsurilor etc.
Principiile active din gălbenele
activează circulaţia sângelui,
favorizând cicatrizarea rănilor.
Intră în compoziţia ceaiurilor
gastrice; are un rol ameliorator în
cazul unor forme de cancer, fiind
folosită în compoziţia unor
produse utilizate în acest scop.
Este şi o cunoscută plantă
ornamentală.
 Armurariul (Silybum marianum [L.] Gärtn.)

Armurariul se cultivă pt. fructe

(Cardui mariae-fructus), care conţin
diferite principii active, între care mai
importante sunt: silibina şi silimarina.
Extractele din fructe sunt folosite la
prepararea unor prod. farmaceutice cu
acţiune hepatoprotectoare în tratarea
unor leziuni ale ficatului după hepatite
etc.
Părţile aeriene s-au folosit în trecut
ca tonic amar.
 Crăiţele (Tagetes patula L.)

Sunt plante anuale.

Crăiţele se cultivă pt. flori fără
receptacul (Tagetes flos sine
receptaculis), care conţin ulei
volatil, helenienă, flavonoizi etc.
Heleniena măreşte capacitatea
de adaptare a ochiului la diferite
intensităţi de lumină.
Se pot cultiva în toate zonele
agricole ale ţării, atât în scop
ornamental cât şi în scop
medicinal.
 Echinacea (Echinacea pallida Nutt)
şi E. purpurie (Echinacea purpurea [L.] Moench)
Speciile medicinale din genul
Echinacea, se cultivă pt. rădăcini
(E. pallida radix, E. purpurea
radix) şi partea aeriană (herba)
care conţin, în proporţii diferite,
în funcţie de specie şi organ:
polizaharide, ulei volatil etc.
Principiile active determină
creşterea sistemului de
autoapărare a organismului (prin
mobilizarea leucocitelor şi
mărirea activităţii fagocitozei),
inhibă multiplicarea virusurilor.
Se folosesc la obţinerea unor
preparate antivirale, antitumorale,
imunostimulente, cicatrizante,
antiinflamatoare, diuretice etc.
 FAMILIA VALERIANACEAE
Valeriana (Valeriana officinalis L.)
Este o plantă perenă, dar se
cultivă ca plantă anuală.
Valeriana se cultivă pt. partea
subterană (rizom şi rădăcină
Valerianae rhizoma et radicibus ),
care conţine ulei volatil etc.
Principiile active au acţiune
sedativă asupra sistemului nervos
şi cardiac, antispastică etc.
Se foloseşte ca sedativ nervos,
calmant cardiac, hipotensiv, în
insomnii, nevroze cardiace etc.
Intră în compoziţia
Extraveralului şi a altor produse
precum şi a ceaiurilor: calmant
gastric, sedativ şi calmant
împotriva tulburărilor cardiace.
 FAMILIA HYPERICACEAE
Sunătoarea (Hypericum perforatum L.)
Este o plantă perenă ierboasă.
Sunătoarea este cultivată pt.
părţile terminale ale plantei la
înflorire (Hyperici herba), care
conţin: ulei volatil, tanin etc.
Principiile active au efect
cicatrizant şi antiseptic,
astringent şi spasmolitic.
Sunătoarea se indică în caz de
plăgi şi arsuri, precum şi în
colite, colecistopatii etc. Planta
intră în compoziţia ceaiurilor:
hepatic, anticolitic, gastric.
Sunătoarea produce
fotosensibilitate; persoanele
care o consumă nu trebuie să se
expună la soare.
 FAMILIA IRIDACEAE
Stânjenelul albastru (Iris germanica L.)
şi Stânjenelul alb (Iris florentina L.)

Sunt specii - perene, ierboase.

Stânjenelul albastru şi cel alb se
cultivă pr. rizomi (Iridis rhizoma),
care conţine ulei volatil, flavone,
aldehide etc.
Uleiul volatil are utilizări în ind.
cosmetică (ind. parfumurilor) şi la
prepararea unor lichioruri. În scop
medicinal se foloseşte ca
expectorant etc.
 FAMILIA ARACEAE
Obligeana (Acorus calamus L.)
Este o plantă perenă, erbacee.
Obligeana se cultivă pt. rizomi
(Calami rhizoma), care conţine ulei
volatil, tanin etc.
Principiile active au acţiune tonic –
aperitivă, sedativă, analgezică. Se
foloseşte ca stimulent al poftei de
mâncare şi în compoziţia unor
medicamente împotriva unor
afecţiuni gastrointestinale şi ale
sistemului nervos central.
Are însuşiri antibacteriene şi
insecticide; intră în compoziţia
ceaiului tonic – aperitiv şi al
produsului Ulcerotrat.
Planta se foloseşte şi în ind.
lichiorurilor şi în cosmetică.
 FAMILIA RANUNCULACEAE
Negrilica (Nigella sativa L.)
Este o plantă anuală, ierboasă.
Negrilica se cultivă pt. seminţe
(Nigellae semen), care conţin ulei
volatil.
Are proprietăţi diuretice,
antihistaminice în spasmele
bronhiale. Se recomandă în colici
intestinale, lipsa poftei de mâncare,
bronşite; de asemenea ca diuretic,
afrodisiac etc.
Seminţele au o mai largă utilizare
în ind. alimentară (condiment), la
prepararea brânzeturilor etc.
 Omagul (Aconitum sp. sect. Napellus DC)
Sunt plante erbacee, perene.
Omagul s-a luat în cultură în
scop medicinal pt. tuberi
(Aconiti tuber), uneori şi pt.
vârfurile tulpinale (A. herba) sau
a frunzelor, care conţin alcaloizi.
Tuberii de omag se folosesc în
prepararea unei tincturi (toxice),
folosită în doze foarte mici.
Tinctura intră în compoziţia
produselor româneşti Sirogal,
Tusomag etc.
Este cunoscută şi ca plantă
ornamentală, prin grădini, în
zona de deal.
 FAMILIA MALVACEAE
Nalba mare (Althaea officinalis L.)
Este o plantă perenă.
Nalba mare se cultivă pt.
frunze (Althaeae folium), flori
(A. flos) şi rădăcini (A. radix),
care conţin mucilagii, amidon,
ulei volatil, flavonoide etc.
Nalba se foloseşte în
tratamentul inflamaţiilor căilor
respiratorii şi în tulburări
gastrointestinale.
Frunzele se folosesc intern
(ca infuzii) şi extern; ca decoct
(în gargară, spălături etc.), ele
intră în compoziţia ceaiului
pectoral şi pt. gargară etc.
Nalba de grădină (Althaea rosea [L.] Cav. var. nigra)
Este o plantă perenă.
Nalba de grădină se cultivă pt.
flori (Malvae arboreae-flos),
care conţin mucilagii, pigmenţi
antocianici.
Florile au acţiune emolientă şi
se folosesc în bronşite şi alte
afecţiuni ale aparatului
respirator, intră în compoziţia
ceaiului pectoral etc.
Se folosesc la prepararea
oţetului aromatic. Florile sunt
lipsite de toxicitate, fiind
folosite în ind. alimentară drept
coloranţi.
Este o cunoscută plantă
ornamentală.
Nalba de cultură (n. de câmp) (Malva glabra Desv.)

Este o plantă ierboasă, bienală sau

perenă; în condiţiile ţării noastre se
cultivă ca plantă anuală.
De la nalba de cultură se folosesc
florile (Malvae glabrae-flos) şi
frunzele (M. g.-folium), care conţin
mucilagii.
Are acţiune emolientă, slab
astringentă şi uşurează expectoraţia.
Intră în compoziţia ceaiului
pectoral şi a siropului expectorant,
iar extern (ca emolient) se
întrebuinţează în inflamaţiile
mucoaselor (bucală, oculară etc.).
 FAMILIA FABACEAE
Lemnul dulce (Glycyrrhiza glabra L.)

Este o plantă perenă

(subarbust) vivace.
Lemnul dulce se cultivă pt.
rădăcini (Glycyrrhizae
radix), care conţin saponine
triterpenice, flavonoide, ulei
volatil, tanin etc.
Are acţiune expectorantă
prin fluidificarea secreţiei
traheobronhice şi faringiene;
flavonele au o acţiune
diuretică şi antispasmodică.
Se foloseşte ca: laxativ, diuretic, expectorant etc. Se
foloseşte şi în patiserie, ind. băuturilor etc.
 FAMILIA CARYOPHYLLACEAE
Ipcărigea (Gypsophila paniculata L.)
Este o plantă perenă, erbacee.
Ipcărigea se cultivă pt. rizomi
şi rădăcini (Gypsophilae
paniculatae-radix). Conţine
saponine şi alţi produşi (ulei
volatil, glucide etc.).
Are acţiune puternic iritantă a
ţesuturilor, măresc secreţiile
digestive (biliare etc.).
Se folosesc ca expectorant şi
în farmacie ca emulgator sau
adjuvant (accelerând absorbţia
unor medicamente), în ind.
alimentară, ca spumant, în ind.
textilă şi cosmetică etc.
 Săpunariţa (Saponaria officinalis L.)
Este o plantă erbacee, perenă.
Săpunariţa se cultivă pt.
rizomi şi rădăcini (Saponariae
rubrae-radix), care conţin
saponine. Şi herba conţine
saponine, mai bogate fiind
vârfurile înflorite, apoi frunzele
şi tulpinile.
Utilizările medicinale sunt
similare cu cele prezentate la
ipcărige. Planta se foloseşte ca
expectorant, stimularea diurezei
şi secreţiilor digestive (biliară
etc.), eliminarea toxinelor din
organism etc.
Este şi plantă ornamentală.
 FAMILIA PLANTAGINACEAE
Pătlagina îngustă (Plantago lanceolata L.)
Este o plantă perenă, ierboasă.
Pătlagina îngustă se cultivă pt.
frunze (Plantaginis lanceolatae-
folium) care conţin: mucilagii,
pectine, taninuri etc.
Planta are efect antibacterian,
cicatrizant, astringent, emolient,
laxativ şi hemostatic. Are şi acţiune
de calmare a tusei, de fluidificare a
secreţiilor bronhice.
Frunzele proaspete se folosesc la
obţinerea unui suc utilizat în
tratarea ulceraţiilor gastrointestinale
şi a unor unguente.
 FAMILIA SCROPHULARIACEAE
Degeţelul lânos (Digitalis lanata Ehrh.)

Este o plantă bienală sau

perenă.
Degeţelul lânos se cultivă pt.
frunze (Digitalis lanatae-
folium), care conţin glicozizi
cardiotonici, cu acţiune
cardiotonică.
Frunzele se utilizează la
prepararea unor medicamente
cardio-active, în insuficienţe
cardiace etc.
 Degeţelul roşu (Digitalis purpurea L.)

Este o plantă bienală.

Degeţelul roşu se cultivă pt.
frunze (Digitalis purpureae -
folium), care conţin glicozide
cardiotonice etc.
Planta se utilizează în insuficienţa
cardiacă cronică, intrând în
compoziţia diferitelor produse
româneşti şi străine. Menţionăm
produsul românesc „Digitalis”,
comprimate cu acţiune cardiotonică
şi produsul românesc „Digitaliana”,
care este un tonic cardiac, cu
instalare lentă, prelungită, indicat în
insuficienţe cardiace.
 FAMILIA PAPAVERACEAE
Macul (Papaver somniferum L.)
Este o plantă anuală, ierboasă.
Macul (m. de grădină) se
cultivă pt. capsule (Papaveris
fructus), care conţin alcaloizi
(morfina şi codeina), papaverina
etc. Opiul este latexul obţinut
prin incizia capsulelor verzi.
Alcaloizi conţine şi planta verde (P. herba), în proporţii
mai reduse. De la mac se valorifică şi seminţele (P. semen),
care sunt bogate în ulei de bună calitate.
Morfina este unul din cei mai puternici calmanţi ai
durerilor, au acţiune euforică (în doze mici), hipnotică (în
doze mari), fiind inclusă pe lista stupefiantelor.
 Codeina are efect sedativ asupra centrului tusei
(intră în compoziţia produselor Codenal,
Tusomag), iar papaverina este un spasmolitic
valoros (intră în compoziţia produsului Lizadon).
Capsulele de mac, precis dozate, intră în
compoziţia ceaiurilor contra colicilor, sedative etc.
Seminţele se folosesc la prepararea unor produse de
cofetărie şi patiserie, iar turtele (după extragerea
uleiului) constituie furaj concentrat cu mare valoare
nutritivă. Macul este o bună plantă meliferă, iar
unele varietăţi sunt apreciate ca plante ornamentale.
S-a constatat că, în zone mai calde şi nu prea
umede, se acumulează mai multă morfină şi
papaverină, iar în zone mai reci este favorizează
sinteza codeinei.
 Macul iranian (Papaver bracteatum Lindl.)

Este o plantă perenă ierboasă.

Macul iranian a fost luat în
cultură pt. fructe (Papaveris
bracteati-fructus), iar la
desfiinţarea culturii se pot utiliza
şi rădăcinile (P. b.-radix), care
conţin alcaloizi (tebaină).
Planta se foloseşte în
tratamentul unor boli grave,
având efect asemănător morfinei.
Din tebaină se obţine codeina, cu
utilizările terapeutice cunoscute.
Planta se utilizează şi în scop
ornamental.
 Macul galben (Glaucium flavum Cr.)

Este o plantă ierboasă, cu forme

anuale, bienale sau perene.
Macul galben se cultivă pt. partea
aeriană a plantei în faza de înflorire -
începutul formării fructelor (Glaucii
herba). Întreaga plantă conţine
alcaloizi, un conţinut mai ridicat
având fructele, urmate de frunze.
Principiile active au acţiune
antitusivă, spas­molitică şi diuretică.
Ea prezintă acţiune terapeutică
similară cu cea a codeinei.
 Rostopasca (Chelidonium majus L.)

Este o plantă perenă, erbacee.

Rostopasca (negelariţă) s-a luat în
cultură pt. partea aeriană (Chelidonii
herba), putându-se folosi întreaga
plantă şi partea subterană.
Are acţiune narcotică, sedativă,
spasmolitică, coleretică, antibiotică.
Rostopasca intră în compoziţia
ceaiului hepatic, în produsele
farmaceutice Nervocalm şi Pasinal.
Fiind o plantă toxică se foloseşte cu
precauţie, deoarece poate produce
intoxicaţii.
Se foloseşte şi la tratarea negilor.
Nu se aplică pe plăgi deschise.
 FAMILIA SOLANACEAE
Mătrăguna (Atropa belladonna L.)
Este o plantă perenă.
Mătrăguna se cultivă pt. frunze
(Belladonnae folium); pt.
rădăcini sau întreaga parte
aeriană a plantei, care conţine
alcaloizi precum şi alţi compuşi.
Are acţiune antiseptică,
accelerează ritmul cardiac,
diminuează secreţiile, dilată
pupila. Se recomandă în spasme
ale musculaturii netede, în
enterocolite spastice,
hipersecreţii digestive şi bronşice
etc.
Intră în compoziţia diferitelor
produse farmaceutice româneşti:
Distonocalm, Bergonal etc.
 Laurul păros (Datura innoxia Mill.)

Este o plantă anuală.

Laurul păros se cultivă pt. partea
aeriană a plantei (Datura innoxiae
herba), care conţine alcaloizi.
Are efect calmant al excitaţiilor
psihomotorii, medicamente
spasmolitice în ulcer, colică nefritică
şi biliară, parkinsonism, rău de mare
şi altitudine, în oftalmologie etc.
Planta intră în compoziţia
diferitelor produse farmaceutice
româneşti: Scobutil şi Scobutil
compus.
 Măselariţa (Hyoscyamus niger L.)

Este o plantă ierboasă, cu forme

anuale sau bienale.
Măselariţa se cultivă pt. frunze
(Hyoscyami folium) sau partea
aeriană a plantei (H. herba), care
conţin alcaloizi.
Acţiunea farmacodinamică şi
utilizările terapeutice sunt
similare cu cele prezentate la
mătrăgună (care, însă, este mai
bogată în alcaloizi decât
măselariţa).
 Zârna australiană (Solanum laciniatum Ait.)

Este o specie perenă.

Zârna australiană (z.
laciniată) a fost luată în
cultură pt. partea
aeriană a plantei
(Solani laciniati herba),
care conţine
glicoalcaloizi.
Principiile active din această plantă se pot transforma pe
cale industrială în hormoni steroizi: cortizon (cu acţiune
antiinflamatoare şi antialergică etc.), progesteron (hormon
sexual feminin) şi testosteron (hormon androgen) etc., cu
multiple utilizări în terapeutică.
 Ardeiul iute de Cayenne
(Capsicum annuum L. var. cayenne)
Este o plantă anuală.
Ardeiul iute de Cayenne se
cultivă pt. fructe ­(Capsici
Cayenne fructus), care conţine
capsicină, ce dă gustul iute-
arzător şi alţi compuşi
(pigmenţi, vitamina C etc.).
Capsicina se utilizează sub
formă de tinctură în frecţii,
dureri reumatice, nevralgii etc.
Boiaua de ardei este un foarte
răspândit condiment.
În cantităţi mici, capsicina
măreşte pofta de mâncare,
stimulează secreţiile gastrice,
însă în exces este nocivă,
producând gastrite, afecţiuni
hepatice şi renale.
 FAMILIA APOCYNACEAE
Saschiul (Vinca minor L.)
Este o plantă perenă (subarbust
mic).
Saschiul se cultivă pt. partea
aeriană a plantei (Vincae minoris
herba), care conţine alcaloizi.
Principiile active au acţiune
simpatolitică, spasmolitică şi
hipotensivă. Se utilizează ca
medicament pt. tratamentul bolii
hipertensive şi ateroscleroză etc.
Saschiul este şi o cunoscută plantă
ornamentală, în zone mai umbrite.
 FAMILIA HYPOCREACEAE
Cornul secarei (Claviceps purpurea [Fr.] Tul.)
Este o ciupercă
parazită pe secară şi pe
alte gramince (ex.
triticale).
Scleroţii de cornul
secarei (Secale
cornutum) conţin
alcaloizi, ulei, pigmenţi,
amine etc.
Alcaloizii sunt utilizaţi
în obstetrică, având
proprietăţi ocitocice şi
antihemoragice.
De asemenea, intră în componenţa unor medicamente
reactivatoare ale circulaţiei cerebrale, periferice etc. Sunt
componenţi ai produselor româneşti: Ergomet, Bergonal,
Cofedol, Distonocalm etc.