CURS - FITOTERAPIE STIINTIFICA

- TERAPIA CU PLANTE
MEDICINALE -

Farm.Oana Pop
lector ANATECOR

1
 Bibliografie
Valeriu Rusu – „Dictionar medical”, Ed. Medicala, București, 2007
Ovidiu Bojor, Octavian Popescu – ”Fitoterapia traditională și modernă”, Ed. Fiat lux,
ed.5, București, 2009
Ovidiu Bojor, Maria Pop – ”Fitoterapia în folosul tuturor”, Ed. Medicală, București,
2010
Maria Pop, Elisabeta Olos – ”Remedii din farmacia naturii”, Ed. Fiat Lux, ed.2,
București, 2004
Oana Pop, Maria Pop – “Cunoasterea plantelor medicinale”, Ed. Medicala, Bucuresti,
2018
Maria Pop, Oana Pop, - “Valoarea medicinala a plantelor tinctoriale”, Ed. Universitatii
de Nord, Baia Mare, 2007
Maria Pop, Oana Pop, Andreea Pop, Octavian Pop, - “Terapia cu plante medicinale si
suplimente alimentare”, Ed. Napoca Star, Cluj _Napoca, 2016
Claudia Crina Toma – ”Farmacognozie”, Ed. Mirton, Timișoara, 2008
Constantin Milică – ”Tratamentele naturiste in serviciul sănătății”, Ed. Doxologia, Iași,
2010
Mircea Rădulescu – ”Hipertensiunea arterială”, București, 2012
Jacques Martel – ”Cauzele subtile ale îmbolnăvirii”, Ed. Ascendent, București, 2012
2
Capitol 1. Introducere în Terapia cu plante
Terapia cu plante este terapeutica cu ajutorul
substanţelor active biosintetizate de celula
vegetală. Terapia cu plante s-a extins de la bine
cunoscutele ceaiuri medicinale la toate produsele
fitofarmaceutice în formula cărora intră plante
medicinale sub formă de extracte naturale totale
sau substanţe active pure obţinute din regnul
vegetal. Dezvoltarea Terapiei cu plante ca ştiinţă a
fost posibilă numai pe măsura dezvoltării altor
ştiinţe, cum ar fi: chimia organică, biochimia,
farmacodinamica, microbiologia, virusologia,
farmacologia, genetica, etc. 3
 Fitoterapia modernă apare ca o continuare a
Terapiei tradiţionale cu plante, aşa cum astronomia a
urmat astrologiei, chimia alchimiei. Progresele chimiei
au îmbogăţit, bineînţeles, conținutul terapeutic în
special în folosirea substanţelor bioactive extrase din
plante, prin modificarea acestora şi prin crearea
medicamentelor de sinteză care au înregistrat mari
succese în medicina secolelor XIX şi XX. În acest context
Terapia cu plante a fost marginalizată de unele școli
medicale. Cu toate acestea plantele medicinale au
pătruns într-un număr tot mai mare atât în laboratoare
pentru a fi cercetate și descoperite noi substanţe
active, cât şi în casele oamenilor, ca daruri divine create
pentru om.
4
Terapia cu plante ca metoda de folosire pentru sănătate
datează din cele mai vechi timpuri. Primul tratat despre
plante se crede că a fost scris în timpul domniei
împăratului chinez Chi’en Nung, în urma cu aproape
5000 de ani. Denumirea tratatului este „Pen Tsao” și
cuprindea descrierea modului de folosire a peste 300
de plante medicinale.
Omul a utilizat plante medicinale pentru hrană și
sănătate chiar de la creație, când plantele au fost
dăruite de Dumnezeu, în ziua a șasea spre hrană și
sănătate: „Iată, vă dau vouă toată iarba dătătoare de
sămânţă pe faţa-ntregului pământ, şi tot pomul
purtător de sămânţă de pom într-nsul: acestea vă vor fi
vouă spre hrană.” (V.T. Facerea, 1:29, pag. 23). 5
Se mai știe că egiptenii, grecii și romanii foloseau
plante pentru îmbălsămare și pentru înfrumusețare
încă cu 2000 de ani înaintea Lui Hristos. S-a aflat
despre studiile lor mai târziu în scrierile lui
Hipocrate din secolul al V-lea înaintea Lui Hristos –
„Corpus Hippocraticum”, unde descrie 236 plante
medicinale, din cărțile lui Dioscoride „De Materia
Medica” si a lui Plinius cel Bătrân „Naturalis
Historia” , secolul I după Hristos.

6
Primele cercetări despre plante erau empirice, acestea se faceau prin
încercări repetate pe baza cărora diferențiau plantele care fac bine și
plantele care fac rău; deci după efectul direct asupra sănătății
organismului. O altă concepție este „Doctrina semnăturilor”. Primul
savant care a făcut legătura de asemănare dintre forma plantelor sau
a unor părți din plante cu forma unui organ omenesc a fost
Dioscoride. Ideea a fost reluată de medicul alchimist Paracelsus mai
târziu care arăta că „natura își marchează fiecare operă în funcție de
puterea ei vindecătoare”. Wilian Coles a făcut legătura dintre formă
și creator în sensul că Dumnezeu „a însemnat” această formă tocmai
ca noi să ne dăm seama în ce scop să o folosim. Mai târziu științele
moderne au susținut legea rezonanței dintre asemănarea plantelor
cu organele umane, confirmând că acele plante sunt benefice pentru
sănătate. Ca și exemple ne putem gândi la asemănarea dintre
endocarpul de nucă și creier. Dacă analizăm din punct de vedere
farmacologic deducem continutul în uleiuri naturale de tip Omega 3
din nucă și rolul acestora în susținerea memoriei și învățării. 7
Rădăcina de Ginseng se aseamănă cu corpul omului, fapt
pentru care chinezii foloseau această plantă pentru
menținerea tinereții, eliminarea stresului. Petalele de Silur
sunt așezate în forma unei pleoape de ochi; ori știm că
silurul prin componența în eufrasidă si aucubină este
principalul remediu din plante pentru vedere. Morcovul pe
secțiune transversală seamănă cu irisul ochiului.
Componența morcovului în provitamina A și beta caroten
ne arată importanța pentru vedere. Legătura de formă
dintre roșii și inimă, fasole și rinichi, ceapă și celulă, toate
ne arată asemănarea plantelor cu organele corpului
omenesc.
Paracelsus în perioada Renașterii a emis „teoria signaturii”,
adică „teoria sufletului vegetal” potrivit căreia sufletul
plantei poate fi solubilizat în alcool. Deci se inițiază folosirea
8
În Antichitate și Evul Mediu singurele tratamente pentru
sănătate erau pe bază de plante. Mult mai târziu după
apariția primelor medicamentelor de sinteză care au copiat
în laborator compoziția chimică naturală a plantelor, s-a
crezut ca nu mai este nevoie de plante. Însă așteptarea n-a
durat mult pentru că au început să apară reacțiile adverse,
secundare ale produselor de sinteză chimică, reacții care
erau foarte nocive în comparație cu cele ale produsele
naturale. S-au folosit, practic, plantele pentru izolarea unor
substanțe active cu rol precis care au format ulterior unele
medicamente. În schimb substanțele bioactive naturale din
plantă sunt mult mai multe, putând ajunge până la 20-30 la
număr intr-o singura planta și acționează sinergic,
corectându-se una pe alta, potențându-se și completându-
și acțiunea biologică.
9
Cercetări naturale asupra plantelor au fost făcute si de
călugări în grădinile mănăstirești, iar primele cercetări
științifice datează din Londra în secolul al XIII-lea.
Mai târziu prin secolele XVI – XVII apar grădinile
botanice cu plante medicinale.
Primele grădini botanice au fost înfințate la Pisa (1543)
si Padova (1545).
Botanistul suedez Carl Linnaeus (1707- 1778) si
chimistul Carl Wilhelm au deschis calea spre medicina
conventionala.
Primul alcaloid a fost extras din capsule de mac la
sfârșitul secolului XVIII și care a dus spre industria
farmaceutică.
10
În România sunt peste 3600 plante dintre care în jur de
800 sunt medicinale și asupra lor s-au făcut diverse
cercetări. Plantele sunt grupate sub diferite denumiri:
medicinale, alimentare, aromatice, carminative, amare.
În ţara noastră preocuparea pentru vindecarea bolilor
cu ajutorul plantelor medicinale are o veche şi bogată
tradiţie. Vechile triburi geto-dacice care au locuit pe
teritoriul ţării noastre foloseau din plin plantele
medicinale pentru tratarea diferitelor boli. Dacii şi sciţii
cunoşteau multe plante medicinale confirmate de
Herodot care vorbea despre iscusinţa dacilor în
cunoasterea plantelor medicinale pentru calmarea
durerilor şi vindecarea unor boli. El a descris cum
foloseau geto-dacii fumigaţiile de cânepă pentru
11
calmarea durerilor.
Plinius cel Bătrân (24-29 e.n.) introduce plantele în
lucrarea sa Historia Naturalis. În spaţiul Carpato-
Danubiano-Pontic, adică pe teritoriul ţării noastre,
cunoaşterea şi utilizarea plantelor medicinale era o
preocupare de seamă încă de la formarea poporului
român şi până în prezent.Traian Săvulescu (1924)
menţiona că “botanica populară s-a născut odată cu
poporul şi a evoluat împreună cu el, alături de istoria,
îndeletnicirile, suferinţele şi bucuriile acestuia”.
Romulus Vulcănescu a vorbit de plante magice la
români care se recoltau conform unor ritualuri.
Zamolxis, zeul tracilor era considerat un zeu vindecător,
iar preoţii săi făceau diverse legaturi intre părţile
bolnave şi intregul organism, si intre acestea si plante
12
vindecatoare.
În 1758 apare la Cluj una din primele lucrări numite
Herbarium, apoi Pravila lui Matei Basarab, Psaltirea
Scheiană. În 1846 apare la Bucureşti lucrarea Practica
doctorului de casă.
Toate aceste dovezi ne arată preocuparea oamenilor, încă
de la formarea primele comunităţi, pentru vindecarea cu
plante, într-o evoluţie de la empiric la ştiinţific pana în
zilele noastre. În prezent Terapia cu plante= FITOTERAPIA
a devenit o ştiinţă modernă, o ramură a ştiinţelor
medicale, ca urmare a dezvoltării altor ştiinţe. Fitoterapia
dar si Terapia Naturală în general, vin să completeze
metodele preventive şi curative. Mai mult, unele
substanţe active din plante sunt considerate tratamente
de bază şi nu adjuvante. « Medicul tratează, Natura
vindecă » (Hippocrate). 13
 1. Ce am invatat in acest capitol ?
• Definitia Fitoterapiei - Terapia
cu plante este terapeutica cu
ajutorul substanţelor active
biosintetizate de celula
vegetală.
• Fitoterapia modernă apare ca
o continuare a Terapiei
tradiţionale cu plante
• Terapia cu plante ca mod de
folosire pentru sănătate
datează din cele mai vechi
timpuri
• Primele cercetări despre
plante erau empirice, este o
evoluţie de la empiric la
ştiinţific pana în zilele noastre
• Primul tratat despre plante se
crede că a fost scris în timpul
domniei împăratului chinez
Chi’en Nung, în urma cu
aproape 5000 de ani.
Denumirea tratatului este
„Pen Tsao”
• egiptenii, grecii și romanii
• scrierile lui Hipocrate din
secolul al V-lea înaintea Lui
Hristos
• cărțile lui Dioscoride „De
Materia Medica” si a lui Plinius
cel Bătrân „Naturalis Historia”,
secolul I după Hristos.
 1. Ce am invatat in acest capitol ?
• Primul savant care a făcut legătura de
asemănare dintre forma plantelor sau
a unor părți din plante cu forma unui
organ omenesc a fost Dioscoride
• Paracelsus
• Wilian Coles
• Antichitate și Evul Mediu
• călugări în grădinile mănăstirești
• primele cercetări științifice datează
din Londra în secolul al XIII-lea.
• Botanistul suedez Carl Linnaeus
(1707- 1778) si chimistul Carl
Wilhelm au deschis calea spre
medicina conventionala.
• Primul alcaloid a fost extras din
capsule de mac la sfârșitul secolului
XVIII și care a dus spre industria
farmaceutică.
• În România sunt peste 3600 plante
dintre care în jur de 800 sunt
medicinale
• Vechile triburi geto-dacice
• Dacii şi sciţii, Zamolxis, zeul tracilor
• Romulus Vulcănescu a vorbit de
plante magice
• 1758 apare la Cluj una din primele
lucrări numite Herbarium, apoi
Pravila lui Matei Basarab, Psaltirea
Scheiană.
• 1846 apare la Bucureşti lucrarea
Practica doctorului de casă.
• În prezent Terapia cu plante=
FITOTERAPIA a devenit o ştiinţă
modernă, o ramură a ştiinţelor
medicale