NORME DE BUNĂ PRACTICĂ ÎN LABORATOARELE DE

ANALIZĂ A PRODUSELOR FARMACEUTICE

Proiect realizat de: Coșman Bogdan-Paul

Materie: Asigurarea calității prin GMP și GLP

Master: Biotehnologii medicale și biomateriale avansate, An I

Facultatea de BIOINGINERIE MEDICALĂ

2019
Cuprins

I. Introducere......................................................................................................................... 4

II. Norme de bună practică în laboratoarele de analiză ........................................................... 5

II.1. Norme de redactare a unui buletin de analiză ............................................................. 6

III. Organizarea și personalul unităților de testare a medicamentelor ................................... 11

III.1. Responsabilitățile managementului facilității de testare .......................................... 11

III.2. Responsabilitățile directorului de studiu.................................................................. 13

III.3. Responsabilitățile principalului investigator: ........................................................... 14

III.3.1. Responsabilitățile personalului ce efectueză un studiu: ..................................... 14

III.3.2. Programul de asigurare a calității ..................................................................... 14

III.4. Instalațiile ............................................................................................................... 16

III.4.1. Generalități ...................................................................................................... 16

III.4.2. Instalarea sistemelor de testare: ........................................................................ 16

III.4.3. Facilități pentru manipularea elementelor de testare și de referință ................... 16

III.4.4. Sălile arhivelor ................................................................................................. 17

III.4.5. Eliminarea deșeurilor ....................................................................................... 17

III.5. Dispozitive, materiale și reactivi ............................................................................. 17

III.6 Sisteme de testare .................................................................................................... 18

III.6.1. Fizice și chimice .............................................................................................. 18

III.6.2. Biologice ......................................................................................................... 18

 III.7. Elemente de testare și de referință ........................................................................... 19

III.7.1. Recepție, manipulare, prelevare de probe și stocare .......................................... 19

III.7.2. Caracterizare .................................................................................................... 19

IV. Norme de acreditare a laboratoarelor de analiză și control ............................................. 20

IV.1. Aspecte generale .................................................................................................... 20

IV.2. Acreditarea laboratoarelor de analize în Europa ...................................................... 21

Concluzii............................................................................................................................. 24

Bibliografie: ........................................................................................................................ 26
I. Introducere

Importanța analizei și controlului medicamentului în toate etapele producerii,

existenței și utilizării sale (cercetare-dezvoltare, producție, distribuție, eliberare, acțiune,
metabolizare, eliminare etc.) este bine cunoscută.

Tendințele și orientările actuale în domeniul analizei și controlului de medicamente

(inclusiv în privința abuzului de medicamente și a efectelor toxice și secundare) fac obiectul
unor reuniuni speciale în simpozioane, conferințe și congrese naționale și internaționale, în
care se expun cele mai acute și mai importante aspecte și probleme ale momentului, de către
cele mai autorizate personalități în domeniu, care formulează opinii, idei și poziții critice,
obiective, prezentând soluții și sinteze științifice, contribuind astfel la orientarea corectă a
sarcinilor și activității de cercetare.

În aceste condiții se lucrează pentru armonizarea și punerea în acord, prin sinteze, ale
celor mai înalte și autorizate foruri care elaborează documente-program și directive științifice,
care trebuie să fie însușite și aplicate în toate țările, ale căror necesități și programe de
dezvoltare în domeniul medicamentului și al asistenței farmaceutice și medicale trebuie să
țină pasul cu cerințele europene și mondiale.

Așa se explică preocuparea oamenilor de știință din aceste domenii pentru elaborarea
de strategii de analiză și control, în conformitate cu tendințele de optimizare continuă a
metodologiilor de analiză și control și în concordanță cu strategiile analitice generale, pentru
asigurarea bazelor științifice și practice ale analizei și controlului de medicamente.

În context, se acordă în prezent o mare atenție optimizării și eficientizării metodelor

de analiză și control a purității materiilor prime, a apei, solvenților, produșilor intermediari,
produselor finite etc., precum și a stabilității pe raft (inclusiv la conservare), toate acestea
concurând la ,,siguranța medicamentului”, a încrederii în compoziția și puritatea lui și
implicit în virtuțiilor sale terapeutice.

Toate aceste aspecte impun cu necesitate obiectivă utilizarea unor metode și

metodologii de analiză și control, validate în conformitate cu legislația internă și
internațională în acest domeniu, deci verificate pe baza unor standarde și cu utilizarea unor
teste și analize statistice obiective și sigure, care pot asigura calitatea medicamentului.
 De aceea în următoarele capitole vor fi prezentate princiile de bază pentru o practică
optimă în laboratoarele ce au ca obiectiv: producerea, analiza sau cercetarea-dezvoltarea unor
produse farmaceutice.

II. Norme de bună practică în laboratoarele de analiză

Toate deciziile care se iau în privința preparării medicamentelor, a materiilor prime și

adjuvanților, ca și în privința stabilirii produselor finite, se iau pe baza rezultatelor analitice
obținute în laboratoarele de analiză și control, în care se și face validarea metodelor de
analiză.

De aceea, laboratoarele de analiză și control lucrează în conformitate cu ”Normele de

bună practică în laboratoarele de analiză (GLP)” care trebuie să garanteze prin aplicarea și
respectarea lor, calitatea rezultatelor analitice. Din farmaciile de spital sau publice, ca și
calitatea rezultatelor ce se obțin în laboratoarele de biochimie clinică și de toxicologie.

GLP sau BUNELE PRACTICI DE LABORATOR sunt definite în principiile OECD

(Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică) ca: ,,un sistem de calitate referitor
la procesul organizațional și condițiile în care se planifică, se efectuează, se monitorizează,
se înregistrează, se arhivează și se raportează studii non-clinice privind sănătatea și mediul
înconjurător". Principiile bunei practici de laborator sunt de a promova dezvoltarea datelor de
testare a calității și de a oferi un instrument care să asigure o abordare solidă a gestionării
studiilor de laborator, incluzând comportamentul, raportarea și arhivarea. Principiile pot fi
considerate ca un set de standarde pentru asigurarea calității, fiabilității și integrității studiilor,
raportarea concluziilor verificabile și trasabilitatea datelor.

Funcția de control de calitate, o caracteristică esențială întâlnită în setul de standarde

GLP, se asigură printr-o organizare potrivită, judicioasă, în baza unei metodologii scrise,
validată tehnic, datată și aprobată, ceea ce asigură calitatea rezultatelor analitice. Tehnicile și
metodele de analiză utilizate în laboratoarele de analiză și control se adaptează continuu
evoluției cunoștințelor teoretice și progreselor tehnice în contrucția intrumentelor de analiză,
inclusiv în ceea ce privește calculatoarele și bazele de date. Și în acest caz, tehnicile înlocuite
se arhivează de fiecare dată conform normelor și intrucțiunilor în vigoare.
 Pe de altă parte, pentru efectuarea unei determinări (operațiuni) se pot folosi procedee
mai generale; un procedeu descrie lista și succesiunea cronologică a etapelor necesare
determinării. Toate datele experimentale se înscriu într-un protocol, care este de fapt
redactarea validării buletinelor de analiză fizico-chimică.

În figura 1 este prezentat un model de redactare și validare a buletinelor de analiză,

întocmite într-un laborator de analize intrumentale aparținând unui spital (figura 2)

Laborator de analiză intrumentală

Metoda

Protocolul conține ”n” pagini.

Data publicării: 05.04.2019

Verificare textului: ss farmacist

Text acceptat înaintea difuzării de către:

-farmacist șef de spital: AB;

-farmacist de spital: MN și HG

Protocolul este destinat următoarelor persoane:

-XY și OZ secretari

-MN și HG: farmaciști

-AB: farmacist șef

II.1. Norme de redactare a unui buletin de analiză

1) Buletinele se redactează de către farmaciștii sau chimiștii de laborator.

2) Odată redactat buletinul, este dactilografiat astfel:

Buletin de analiză Dispoziția:

Farmacia Centrală a Spitalului........................................................................................

Str. ..............................................................................................................................

Laborator de analize instrumentale

Figură 1. Redactarea și validarea buletinelor de analiză

BULETIN DE ANALIZĂ

Farmacia Centrală a Spitalului.....................................................................................................

Str. .............................................................................................................................................

Laboratorul de analize intrumentale.............................................................................................

Produsul: Oligoelemente pentru copii, diluate la 1/15 – 1 litru

Număr de lot: 175-80 Număr de control: 175-SDC

Specificații: Norme de referință Rezultate:

ETICHETE: Clasor FIP p.....

CARACTERE:

-aspect lichid limpede, incolor

-prezentare flacon de 1000 ml din sticlă albă cu bușon + capsulă tip

injectabilă

IDENTITĂȚI: Prezenți

Na, Zn, Mn, Cu, Cr, Fe, Se, F, I, Cl, SO4 2-

ESEU:
Volum: 1000 ml

Ph: în curs de determinare

Osmolalitate

DOZAJE: în mg/L

Sodiu: Tt = 25,98 24,68 la 27,28 mg/l mg/l %

Cupru Tt = 13,33 12,66 la 14,00 mg/l mg/l %

Mangan Tt = 6,67 6,34 la 7,00 mg/l mg/l %

Zinc: Tt = 66,66 63,33 la 70,00 mg/l mg/l %

Fier: Tt = 66,67 63,34 la 70,00 mg/l mg/l %

Selen: Tt = 2,00 2,01 la 2,02 mg/l mg/l %

Crom: Tt = 1,33 1,32 la 1,36 mg/l mg/l %

Fluor: Tt = 20,00 19,86 la 20,05 mg/l mg/l %

Tt = conținutul teoretic VIZA TEHNICIANULUI: ER

DATA: 10.04.2019 VIZA FARMACIST ȘEF: RP

CONCLUZIA: corespunde

Ediția nr.1

Fișă Tehnică nr.011

Figură 2. Buletin de analiză

Validarea unui buletin de analiză se face urmând etapele:

1) După redactare, dactilografiere și corectare de către redactor, buletinul de analiză este

supus controlului farmacistului șef al spitalului.
 2) Farmacistul șef de spital, comparând buletinul cu fișa tehnică, poate cere modificări
sau/și precizări, ceea ce implică evident redactilografierea buletinului de analiză.
3) Când analiștii și farmaciștii și-au dat acordul, buletinul de analiză este fotocopiat sau
tras pe calculator, dischetă etc.:
-1 exemplar pe foaie colorată pentru anumite persoane interesate;
-10 exemplare pe foaie albă.
Foaia colorată și 2 copii albe se introduc într-o mapă de plastic și se arhivează în
ORDEX FICHES TECHNIQUES ce este situat într-un anumit birou special destinat
acestui scop. Celelalte copii albe se introduc în dosarul fișei tehnice.

4) După aceste operații (etape), validarea este terminată.

După validare, buletinele care necesită acest lucru se redactilografiază, se corijează

numărul ediției și se face din nou validarea buletinului, după care se clasează și arhivează în
modul descris anterior, înscriindu-se totul în protocol.

Aparatura

În laboratoarele de analiză se utilizează numai aparate de măsurare în stare perfectă de

funcționare, capabile să furnizeze date reproductibile. De aceea, aparatele trebuie continuu
curățate și întreținute, să fie inspectate și verificate caracteristicile lor tehnice, cu o anumită
periodicitate și, evident, etalonate în conformitate cu prescrierile date de fabricant. Pentru a
ne asigura calitatea aparatelor, ele trebuie să fie validate zilnic, dacă se lucrează zilnic.

Validarea unei balanțe

Deoarece balanța analitică este utilizată zilnic, este necesar să fie verificată și validată
justețea ei zilnic, înaintea începerii analizei. Metodologia validării unei balanțe este
prezentată în figura 3.

Într-un mod similar se poate valida și un pH-metru,așa cum se poate vedea din figura
4. Justețea unui pH-metru se verifică și se validează zilnic.
 BALANȚA AUTOMATĂ ELECTRONICĂ METTLER Metoda nr. B.015
Validarea zilnică (1 pagină)
Data: 12.04.2002
Redactat: X.Y., farmacist analist (sau inginer de specialitate)
Acceptarea validării: V.Z., farmacist analist șef
Destinatari: tehnicieni și farmaciști, analiști care utilizează aparatul
(1) Se verifică dacă bula de nivel este corect poziționată în centru.
(2) Balanțele automate electronice au greutăți (100,00 g) încorporate; prima persoană
care utilizează balanța trebuie să verifice greutățile incluse în lăcașul lor și notează
constatările în caietul balanței.
(3) Balanța nu se recalibrează decât dacă o greutate nu este corectă, variind cu ± 0,3
mg.
(4) Pentru balanțele greu de verificat sau pentru care citirea este instabilă, se anunță
persoana care răspunde de întreținerea balanțelor.

Figură 3. Validarea unei balanțe analitice

pH- METRU METROHM Metoda nr. B018

Validarea tehnică (2 pagini)

Data: 12.04.2012

Redactat: X.Y., farmacist analist

Acceptarea buletinului: V.Z., farmacist analist șef

Destinatari: tehnicieni și farmaciști, analiști care-l utilizează

Metodologia:

- se utilizează un electrod de sticlă care se curăță bine cu apă distilată înaintea începeprii
procedurii, după care se usucă cu o bucată de hârtie de filtru;

- între utilizări electrodul se menține în apă distilată.

(1) Etalonarea pH-metrului se face în fiecare dimineață, înaintea primei utilizări, folosind
două soluții tampon cu pH = 4 și pH = 7 (titrisol Merck):

- se închide butonul notat cu ”pH”; se verifică acest lucru;

- pentru a măsura sau citi, se închide (manevrează) butonul notat ”meas”;

- între două măsurători, se poziționează butonul ce corespunde la poziția ”stand by”;

- butonul notat”t/Oc”TREBUIE să indice 20.

(2) Etalonarea la pH =4:

- se introduce electrodul în soluția tampon cu pH = 4;

- se manevrează butonul ”meas”

12.04.2002 Semnătura,

Figură 4. Validarea unui pH-metru

III. Organizarea și personalul unităților de testare a medicamentelor

III.1. Responsabilitățile managementului facilității de testare

1. Gestionarea oricărei instalații de testare trebuie să asigure respectarea acestor principii de

bună practică de laborator în instalație.

2. Condițiile unei bune practici în laboratoarele de analiză:

a. să asigure existența unei declarații care să identifice persoana (persoanele) dintr-o

unitate de testare care își exercită responsabilitățile de gestionare în conformitate cu
aceste principii ale bunelor practici de laborator;
b. să se asigure că sunt disponibili un număr suficient de persoane calificate, precum și
instalații, echipamente și materiale adecvate pentru a se asigura că studiul se
desfășoară în timp util și adecvat;
c. asigurarea menținerii unui dosar care să conțină calificările, formarea, experiența și
descrierea sarcinilor tuturor persoanelor de nivel profesional și tehnic;
d. să se asigure că personalul înțelege în mod clar sarcinile pe care trebuie să le
îndeplinească și, dacă este cazul, să le instruiască în cadrul acestor sarcini;
e. să se asigure definirea și respectarea procedurilor standard de operare standard și
valabile din punct de vedere tehnic și să aprobe orice proceduri de operare standard
noi sau revizuite;
f. să asigure existența unui program de asigurare a calității cu personal special desemnat
și să verifice dacă asumarea responsabilității pentru asigurarea calității este asumată în
conformitate cu aceste principii ale bunei practici de laborator;
g. să se verifice dacă pentru fiecare studiu o persoană cu calificările, pregătirea și
experiența necesară este numită director al studiului de către conducere, înainte de
începerea studiului. Înlocuirea directorului de studiu trebuie să fie în conformitate cu
procedurile stabilite și trebuie documentată;
h. să se verifice, în cazul unui studiu pe mai multe situri, că un manager cu pregătirea,
calificările și experiența necesară este desemnat, după caz, să supravegheze faza
(etapele) studiului delegat lui / ei. Înlocuirea unui cercetător principal de testare
trebuie să fie în conformitate cu procedurile stabilite și trebuie documentată;
i. să se asigure că directorul de studiu aprobă planul de studiu cu cunoștință deplină a
faptelor;
j. să se verifice dacă directorul studiului a pus la dispoziția personalului de asigurare a
calității planul de studiu aprobat;
k. asigurarea menținerii unui dosar cronologic al tuturor procedurilor standard de
operare;
l. se se asigure faptul că o persoană este desemnată responsabilă pentru gestionarea
înregistrărilor;
m. asigurarea menținerii unui plan general;

n. să se asigure că bunurile primite de către instalația de testare îndeplinesc cerințele

pentru utilizarea lor într-un studiu;
o. să se verifice, în cazul unui studiu pe mai multe amplasamente, existența unui sistem
transparent de comunicare între directorul studiului, cercerătorul principal,
responsabilul programului (programelor) de asigurare a calității și personalul de
studiu;
p. să se verifice dacă elementele de testare și elementele de referință sunt caracterizate
corect;
 q. să stabilească proceduri pentru a se asigura că sistemele informatice sunt adecvate
scopului propus și că acestea sunt validate, utilizate și întreținute în conformitate cu
aceste principii ale bunei practici de laborator.

III.2. Responsabilitățile directorului de studiu

1. Directorul de studiu este singurul supraveghetor al studiului și este responsabil de conduita

globală a studiului și de raportul final.

2. Directorul studiului este în mod special investit cu următoarele responsabilități:

a. aprobă, printr-o semnătură datată, planul de studiu și orice modificare care i se poate
aduce;
b. să se asigure că personalul de asigurare a calității are o copie în timp util a planului de
studiu și orice modificări și comunică eficient cu personalul de asigurare a calității în
funcție de nevoile studiului;
c. se asigură că personalul care efectuează studiul are planurile de studiu, cu
modificările și procedurile standard de operare;
d. verifică dacă planul de studiu și raportul final în cazul unui studiu pe mai multe
amplasamente descriu și definesc rolul fiecărui investigator principal și al fiecărui sit
sau al unei unități de testare implicate în desfășurarea studiului ;
e. să asigure respectarea procedurilor prevăzute în planul de studiu, să evalueze impactul
oricărei abateri de la plan asupra calității și integrității studiului și să ia măsurile
corective corespunzătoare, după caz; să identifice abaterile de la procedurile standard
de operare pe parcursul studiului;
f. să se asigure că toate datele brute obținute sunt pe deplin documentate și înregistrate;
g. verificați dacă sistemele informatice utilizate în studiu au fost validate;
h. să semneze și să întocmească raportul final pentru a indica faptul că își asumă
responsabilitatea pentru validitatea datelor și în ce măsură studiul respectă aceste
principii ale bunei practici de laborator;
i. să se asigure că planul de studiu, raportul final, datele brute și documentele
justificative sunt transferate arhivelor după finalizarea (inclusiv încheierea) studiului.
III.3. Responsabilitățile principalului investigator:

Managerul de studii superioare se va asigura că fazele studiului pe care i-l deleagă

sunt efectuate în conformitate cu principiile aplicabile ale bunei practici de laborator.

III.3.1. Responsabilitățile personalului ce efectueză un studiu:

1) Tot personalul implicat în efectuarea studiului trebuie să fie bine informat cu privire
la părțile din principiile bunei practici de laborator;
2) Personalul are acces la planul studiului și la modurile generale de funcționare care se
aplică participării la studiu. Orice abatere de a raporta instrucțiunilor emise de
document va fi trimisă direct directorului studiului sau, în cazul în care sunteți, la sau
de la persoanele principale responsabile.
3) Este responsabilitatea întregului personal de studiu să înregistreze rapid și precis
datele brute, în conformitate cu aceste principii ale bunei practici de laborator și să își
asume responsabilitatea pentru calitatea datelor.
4) Personalul de studiu trebuie să ia măsurile de igienă necesare pentru a minimiza riscul
la care este expus și pentru a asigura integritatea studiului. El trebuie să informeze
persoanele potrivite cu privire la orice stare de sănătate sau stare de care are
cunoștință și care ar putea influența studiul, astfel încât personalul implicat să poată fi
exclus de la operațiuni în care intervenția lor ar putea interfera cu studiul.

III.3.2. Programul de asigurare a calității

3.2.1. Generalități

1. Echipamentul de testare trebuie să aibă un program de asigurare a calității care să

utilizeze toate documentele relevante pentru a verifica dacă studiile sunt efectuate în
conformitate cu aceste principii ale bunei practici de laborator.
2. Programul de asigurare a calității trebuie să fie încredințat unei persoane sau
persoanelor desemnate și direct responsabile de conducere care au experiență în
metodele de testare.
3. Acești indivizi nu trebuie să participe la finalizarea studiului acoperit de program.
3.2.2. Responsabilitățile personalului implicat în asigurarea calității

1. Personalul de asigurare a calității este responsabil pentru următoarele sarcini, lista cărora
nu este exhaustivă:

a) să păstreze copii ale tuturor planurilor de studiu aprobate și ale procedurilor standard
de operare care sunt utilizate în instalația de testare și să aibă acces la o copie
actualizată a planului general;
b) să se verifice dacă planul de studiu conține informațiile necesare pentru a respecta
aceste principii ale bunei practici de laborator. Această verificare ar trebui să fie
susținută de documente;
c) Să efectueze inspecții pentru a stabili dacă toate studiile sunt efectuate în conformitate
cu aceste principii ale bunei practici de laborator. De asemenea, inspecțiile ar trebui să
stabilească dacă au fost puse la dispoziția personalului de studiu modele de studiu și
proceduri standard de operare și sunt respectate;
d) analizează rapoartele finale pentru a confirma că metodele, procedurile și observațiile
sunt descrise în mod corect și pe deplin și că rezultatele înregistrate reflectă cu
exactitate și complet datele brute din studii;
e) să raporteze prompt, în scris, toate rezultatele inspecțiilor către conducere și directorul
studiului, precum și către investigația / cercetătorii principali și direcțiile respective,
după caz;
f) să elaboreze și să semneze o declarație care va fi inclusă în raportul final și va preciza
natura inspecțiilor și data la care au avut loc, inclusiv faza (etapele) studiului (lor)
inspectat (e) și data la care rezultatele inspecțiilor comunicate conducerii și
directorului studiului, precum și anchetatorului (ilor) principal (e), după caz. Această
declarație va servi, de asemenea, pentru a confirma faptul că raportul final reflectă
datele brute.

Aceste inspecții pot fi de trei tipuri, după cum se specifică în procedurile standard de operare
ale programului de asigurare a calității:

- Inspecțiile privind studiul,

- Inspecții de instalare,
 - Inspecții asupra procesului.

Rapoartele acestor inspecții trebuie păstrate;

III.4. Instalațiile

III.4.1. Generalități

1. Mărimea, construcția și localizarea unității de testare trebuie să respecte cerințele studiului

și să minimalizeze perturbațiile care ar putea afecta validitatea studiului.

2. Structura instalației de testare trebuie să permită o separare suficientă a diferitelor

activități, astfel încât să se asigure executarea corectă a fiecărui studiu.

III.4.2. Instalarea sistemelor de testare:

1. Echipamentul de testare trebuie să aibă un număr suficient de încăperi pentru a

asigura separarea sistemelor de testare și izolarea proiectelor care utilizează substanțe
sau organisme cunoscute ca fiind sau suspecte că sunt periculoase din punct de vedere
biologic.
2. Echipamentul de testare trebuie să aibă camere sau încăperi adecvate pentru
diagnosticarea, tratarea și controlul bolilor, astfel încât sistemele de testare să nu
sufere un grad inacceptabil de deteriorare.
3. Echipamentul de testare trebuie să aibă camere sau încăperi adecvate pentru
diagnosticarea, tratarea și controlul bolilor, astfel încât sistemele de testare să nu
sufere un grad inacceptabil de deteriorare.

III.4.3. Facilități pentru manipularea elementelor de testare și de referință

1. Pentru a evita contaminarea sau amestecurile, trebuie să existe în plus camere sau
încăperi separate pentru primirea și stocarea articolelor de încercare și de referință și
pentru amestecarea elementelor de încercare cu un vehicul.
2. Camerele sau zonele de depozitare ale obiectelor de încercare trebuie să fie separate
de încăperile sau locațiile care găzduiesc sistemele de testare. Acestea trebuie să
mențină identitatea, concentrația, puritatea și stabilitatea și să asigure stocarea în
siguranță a substanțelor periculoase.
III.4.4. Sălile arhivelor

Camerele cu arhive trebuie să fie prevăzute pentru depozitarea și consultarea în

condiții de siguranță a modelelor de studiu, a datelor brute, a rapoartelor finale, a
eșantioanelor, a elementelor de testare și de referință. Condițiile tehnice de proiectare și de
arhivare trebuie să protejeze conținutul de daune nejustificate.

III.4.5. Eliminarea deșeurilor

Manipularea și eliminarea trebuie să se facă într-un mod care să nu pericliteze

integritatea studiilor. Acest lucru necesită instalații pentru colectarea, depozitarea și
eliminarea deșeurilor în mod corespunzător, precum și procedurile de decontaminare și
transport.

III.5. Dispozitive, materiale și reactivi

1. Aparatele, inclusiv sistemele informatice validate, utilizate pentru obținerea, stocarea

și recuperarea datelor și pentru reglarea factorilor de mediu implicați în studiu, trebuie
să fie amplasate corespunzător, proiectate corespunzător și să dețină o capacitate
suficientă.
2. Aparatele utilizate într-un studiu trebuie să fie periodic inspectate, curățate, întreținute
și calibrate în conformitate cu procedurile standard de operare. Se vor păstra
înregistrări ale acestor activități. Calibrarea ar trebui să poată fi raportată, după caz,
standardelor metrologice naționale sau internaționale.
3. Echipamentele și materialele utilizate într-un studiu nu trebuie să interfereze cu
sistemele de testare.
4. Trebuie să se eticheteze substanțele chimice, reactivii și soluțiile și natura (inclusiv
concentrația, dacă este cazul), data de expirare și instrucțiunile speciale de păstrare.
Sunt necesare informații despre origine, data pregătirii și stabilitatea. Data de expirare
poate fi prelungită pe baza unei evaluări sau a unei analize susținute de documente.
III.6 Sisteme de testare

III.6.1. Fizice și chimice

1. Aparatele folosite pentru obținerea datelor chimice și fizice trebuie să fie într-o locație
corectă, să aibă un design adecvat și să aibă o capacitate suficientă.
2. Trebuie verificată integritatea sistemelor de testare fizică și chimică.

III.6.2. Biologice

1. Trebuie create și menținute condiții adecvate pentru depozitarea, manipularea și

întreținerea sistemelor de testare biologică pentru a asigura calitatea datelor.
2. Sistemele de testare a animalelor și plantelor primite recent trebuie izolate până la
evaluarea stării lor de sănătate. Dacă se observă mortalitate sau morbiditate anormală,
lotul nu trebuie utilizat în studii și, dacă este necesar, distrus în conformitate cu
regulile umanității. La începutul fazei experimentale a unui studiu, sistemele de
testare trebuie să fie libere de orice boală sau simptom care ar putea interfera cu
scopul sau cursul studiului. Subiecții de testat care se îmbolnăvesc sau sunt răniți în
timpul unui studiu trebuie izolați și tratați, dacă este necesar, pentru a păstra
integritatea studiului. Orice diagnostic și tratament al oricărei boli, înainte sau în
timpul unui studiu, trebuie înregistrat.
3. Trebuie să se țină evidența originii, datelor de sosire și starea sistemelor de testare.
4. Sistemele biologice de testare trebuie să fie aclimatizate în mediul de testare pentru o
perioadă suficientă de timp înainte de prima administrare sau aplicarea testului sau a
elementului de referință.
5. Toate informațiile necesare pentru identificarea corectă a sistemelor de testare trebuie
să figureze pe carcasa sau containerul lor. Fiecare sistem de testare care poate fi scos
din locuința sau containerul pe parcursul studiului trebuie să poarte, pe cât posibil,
marcaje de identificare corespunzătoare.
6. În timpul utilizării, carcasa sau recipientele din sistemele de testare trebuie curățate și
dezinfectate la intervale corespunzătoare. Orice material care intră în contact cu un
sistem de testare nu trebuie să conțină contaminanți în concentrații care ar interfera cu
studiul. Utilizarea agenților antiparazitici trebuie făcută explicit.
7. Sistemele de testare utilizate în studiile de teren ar trebui să fie aranjate astfel încât să
se evite răspândirea și utilizarea anterioară a pesticidelor care pot interfera cu studiul.
III.7. Elemente de testare și de referință

III.7.1. Recepție, manipulare, prelevare de probe și stocare

1. Trebuie să se țină evidența caracterizării elementelor de testare și de referință, datelor

de primire, datelor de expirare și cantităților primite și utilizate în studii.
2. Trebuie să se definească metodele de manipulare, eșantionare și depozitare pentru a se
asigura că omogenitatea și stabilitatea sunt menținute în cea mai mare măsură posibilă
și pentru a evita contaminarea sau amestecarea.
3. Containerele de depozitare trebuie să conțină informații de identificare, data de
expirare și instrucțiuni speciale de păstrare.

III.7.2. Caracterizare

1. Toate elementele de testare și de referință trebuie să fie identificate în mod

corespunzător (de exemplu, codul, numărul de registru al serviciului Chemical
Abstracts [numărul CAS], numele, parametrii biologici).
2. Pentru fiecare studiu, este necesar să se cunoască natura exactă a testului sau a
elementelor de referință, inclusiv numărul lotului, puritatea, compoziția, concentrațiile
sau alte caracteristici care fac posibilă definirea corespunzătoare a fiecărui lot.
3. În cazul în care elementul de testare este furnizat de client, trebuie să existe un
mecanism, definit în cooperare între client și unitatea de testare, ceea ce face posibilă
verificarea identității elementului de testare în studiu.
4. Pentru toate studiile trebuie să se cunoască stabilitatea elementelor de încercare și de
referință în condițiile de depozitare și de testare.
5. În cazul în care elementul de încercare este administrat sau aplicat într-un vehicul, se
determină omogenitatea, concentrația și stabilitatea elementului de încercare în
vehiculul respectiv. Pentru elementele de testare utilizate în studiile de teren (de
exemplu, amestecuri de rezervoare) aceste informații pot fi obținute prin experimente
de laborator separate.
6. Un eșantion din fiecare lot al elementului de testare va fi păstrat pentru analiză pentru
toate studiile, cu excepția studiilor pe termen scurt.
IV. Norme de acreditare a laboratoarelor de analiză și control

IV.1. Aspecte generale

Acreditarea laboratoarelor de analiză este definită de o serie de norme europene, mai

ales de normele EN 450001, potrivit cărora acreditarea este ”o recunoaștere formală că un
laborator de analiză este competent să execute anumite teste analitice specifice sau anumite
tipuri de teste specifice.”

Obiectivele principale ale acreditării sunt îmbunătățirea calității datelor (rezultatelor)

analitice, îmbunătățirea concordanței datelor obținute în diferite laboratoae, reducerea
numărului de analize și implicit a timpului destinat acestora și reducerea costului analizelor.
Rezultatele analizelor efectuate în laboratoare diferite trebuie să fie concordante în anumite
limite (de încredere), unanim acceptate, pentru a se evita executarea unui număr foarte mare
de este de laborator, inutile și costisitoare.

Pentru a obține acreditarea, laboratoarele de analiză trebuie să îndeplinească un set de

cerințe prevăzute în standarde naționale și internaționale. Cele mai frecvent folosite și citate
documente în domeniul acreditării laboratoarelor de analiză sunt:

a) Guide 25 *ISO/IEC): Cerințe generale pentru competența laboratoarelor de analize și

calibrare elaborat de International Organisation for Standardization/ International
Electrochemical Commission;
b) Normele EN 45001 (1989): Criterii generale privind funcționarea laboratoarelor de
analiză, elaborate de comisiile de specialitate ale Comunității Europene;
c) Criterii generale de competență pentru laboratoarele de analiză și calibrări, standardul
britanic de acreditare elaborat de National Measurement Acrediation System
(NAMAS).

Tabelul 1. Normele ISO/IEC

Ghidul ISO/IEC 2 Termeni generali și definițiile lor privind

normalizarea și activitățile conexe
Ghidul ISO/IEC 25 Prevederi generale privind competența tehnică
a laboratoarelor de analize
Ghidul ISO/IEC 38 Prevederi generale de acreditare a

Ghidul ISO/IEC 45
Ghidul ISO/IEC 49
laboratoarelor de analiză
Linii directoare pentru prezentarea rezultatelor
unei analize
Linii directoare pentru elaborarea unui manual
de calitate în laboratorul de analiză

Tabelul 2. Seria de norme europene EN 45000

EN 45001 Criterii generale privind funcționarea

laboratoarelor de analize
EN 45002 Criterii generale privind evaluarea
laboratoarelor de analize
EN 45003 Criterii generale privind organismele de
acreditare a laboratoarelor de analize
EN 45011 Criterii generale privind organismele de
certificare a produselor
EN 45012 Criterii generale privind organismele de
certificare a sistemelor de calitate
EN 45013 Criterii generale privind organismele de
certificare a personalului
EN 45014 Criterii generale privind declarația de
conformitate a furnizorului

Așa cum s-a arătat deja, aceste norme creează doar cadrul general de criterii, ceea ce
înseamnă că ele pot fi oricând completate pentru diferite domenii în care se aplică, cum
sunt sănătatea, apărarea națională etc. Criteriile descrise de normele europene EN 45000
au ca scop facilitarea cooperării dintre diversele laboratoare, dintre laboratoarele de
analize și organismele de acreditare și de a încuraja armonizarea metodologiilor.

IV.2. Acreditarea laboratoarelor de analize în Europa

Crearea pieței unice europene în 1993 între membrii Uniunii Europene a avut ca efect
o deschidere a frontierelor pentru comerțul cu toate tipurile de produse și acest fapt a
determinat creșterea numărului de date analitice. Noua situație a reclamat măsuri grabnice de
creare a unui sistem european de acreditare a laboratoarelor și armonizarea metodologiilor.
Premizele acestei armonizări au fost create odată cu adoptarea, la 21 decembrie 1989, a
directive Uniunii Europene ce constituie un concept unitar pentru certificarea și testarea
instrumentelor în vederea asigurării calității produselor industriale. Principalele prevederi ale
directive se referă la aplicarea normei EN 45001 pnetru acreditare și certificare, precum și
elaborarea și semnarea unor memorandum-uri (acorduri) între țările europene pentru
recunoașterea reciprocă a metodelor analitice și a sistemelor de acreditare.

Pentru a răspunde cerințelor directivei amintite anterior, Organizația Europeană pentru

Testări și Certificate (EOTC: European Organization for Testing and Certification) a elaborat
modele pentru recunoașterea multilaterală a metodelor de analiză.

În toate țările Uniunii Europene au fost constituite comitete pentru implementarea

națională a seriei de standarde EN 45000. În domeniul laboratoarelor de analize chimice,
grupurile și agreate în vederea elaborării principiilor de implementare a acestor standarde la
nivel național sunt: European Laboratories (EUROLAB), European Analytical Chemistry
(EURACHEM), Western European Calibration Cooperation (WECC).

Evaluarea sistemelor europene de acreditare și certificare s-a făcut pe baza acordului

pentru recunoașterea sistemelor de acreditare și certificare din 13.05.1992, semnat între
WELAC și EOTC, acord care permite recunoașterea paneuropeană a sistemelor de acreditare
bazate pe EN 45002 și EN45003.
 Figură 5. Procedeul european de acreditare

Pentru acreditarea laboratoarelor de analiză se utilizează mai multe standarde printre

care EN 45001, ISO/IEC Guide 25, NAMAS, EN 45002, EN 45003 și
EURACHEM/WELAC (acestea din urmă fiind un ghid de interpretare a standardelor EN
45000 și a ISO/IEC Guide 25).

Standardele europene de acreditare sunt elaborate de Comitetul European de

Standardizare (CEN) și de Comitetul European de Standardizare Electrotehnică
(CENELEC).EOTC elaborează memorandum-uri pentru recunoașterea mutuală a
standardelor, iar WELAC și EURACHEM elaborează ghiduri de interpretare care vin în
sprijinul organismelor naționale de acreditare, cu amănunte și completări suplimentare.

Organismele naționale de acreditare înființate în urma actelor normative adoptate, ca

de exemplu Deutsches Akkreditierungs – System Prüfwesen (DAP) în Germania sau
Edigenossisches Amt für Messwesen (EAM) în Elveția, au fost evaluate și acreditate de
WELAC conform EN 43003. Ele evaluează și acreditează în toată Uniunea Europeană și în
țările membre ale EFTA (Zona europeană a comerțului liber).

Activitățile programului european de acreditare includ și țările EFTA membre ale

EOTC și EURACHEM.

Țările europene ale fostului bloc răsăritean adoptă și încearcă să aplice aceleași
principii de acreditare ca și în țările Uniunii Europene, mai ales în măsura în care legăturile
dintre acestea și UE se înmulțesc și se aplică. Uniunea Europeană – UE a semnat înțelegeri
bilaterale cu Polonia, Ungaria și Republica Cehă, negocieri similare având loc cu România și
Bulgaria. EURACHEM are deja reprezentanți în Rusia, Ungaria, Republica Cehă și Polonia,
iar aceste țări au înființat deja instituții naționale de acreditare. Astfel, Institutul Ceh de
Acreditare, înființat la 1 ianuarie 1993, a fost deja evaluat și acreditat conform normelor EN
45000. Cu toate progresele înregistrate, mai trebuie făcute eforturi importante pentru a obține
recunoașterea internațională a organismelor de acreditare și a laboratoarelor acreditate.

Concluzii

Principalele condiții ce trebuie îndeplinite în vederea acreditării laboratoarelor de

analiză sunt imparțialitatea, independența și integritatea, competența tehnică și cooperarea,
acestea fiind constate de Ghidul ISO/IEC 25 și ale seriei de norme EN 45000.

Aceste criterii sunt un complex de criterii ce exclud orice presiune de natură comercială,
financiară sau de altă natură, care ar putea influența în vreun fel rezultatele analizelor
efectuate. În cazul în care analizele sunt efectuate chiar în laboratorul producătorului, trebuie
luate decizii ferme privind separarea responsabilităților, astfel încât să fie respectate criteriile
mai sus menționate. Competența tehnică este criteriul cel mai consistent cuprinzând
totalitatea aspectelor legate de?

 gestiunea și organizarea laboratorului (managementului);

  personalul laboratorului;
 localul și echipamentul laboratorului, inclusiv problemele referitoare la protecție
mediului;
 tehnicile (modurile) de lucru, metodele și procedeele de analiză, sistemul de calitate,
raportarea rezultatelor, înregistrarea lor, manipularea probelor, confidențialitatea și
securitatea datelor analitice.

În final, ultimul criteriu presupune disponibilitatea laboratoarelor de analiză de a coopera

cu beneficiarii serviciilor oferite de laboratoare, cu organismelor de acreditare, cu alte
laboratoare de analiză și cu alte organisme care reglementează diferite domenii de activitate.
Bibliografie:

1. Bojiță, Marius; Săndulescu, Robert; Roman, Liviu; Oprean, Radu, Analiza și controlul
medicamentelor, Volumul 1. Bazele teoretice și practice, Editura Intelcredo DEVA, 2003

2. Serie sur les principes de bonnes pratiques de laboratoire et verification du respect de ces
principes - Numéro 1, Les Principes de l'OCDE de Bonnes pratiques de laboratoire, 1997

3. GOOD LABORATORY PRACTICE (GLP) Quality practices for regulated non-clinical

research and development, World Health Organization on behalf of the Special Programme
for Research and Training in Tropical Diseases, 2009