ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR

Medicamentele – sunt substante de origine minerala, animala, vegetala sau chimice, de

sinteza transformate prin operatii farmaceutice, intr-o forma de administrare (comprimate,
tablete, solutii, siropuri, supozitoare, unguente etc) folosite pentru prevenirea, ameliorarea sau
vindecarea bolilor.
Caile de administrare
- pe cale digestiva (orala;sublinguala;translingual, gastrica intestinala,rectala)
- pe tegumente si mucoase
- pe cale respiratorie
- pe cale urinara (uretrala)
- parenterala(inj.intradermica,subcutanata,intramusculara,intravenoasa)
alte cai
- intraarteriala, intracardiaca, intrarahidiana, intraosoasa, sinusala, etc. – acestea sunt efectuate de
medici.
In functie de caz , calea de administrare este aleasa de medic , in raport cu :
 Scopul urmarit
 Capacitatea de absorbtie a caii respective
 Actiunea medicamentului asupra mucoaselor

 Necesitatea unei actiuni mai lente sau mai rapide

 Starea generala a bolnavului

 Toleranta organismului fata de medicament

 Combinatiile medicamentului cu alte medicamente administrate

 Anumite particularitati anatomice si fiziologice ale organismului

 Intr-o oarecare masura si cu preferintele bolnavului

Doza medicamentului
- doza terapeutica – reprezinta cantitatea utilizata pentru obtinerea efectului terapeutic dorit;

1
- doza maxima – reprezinta cantitatea cea mai mare suportata de organism, fara aparitia unor
efecte toxice;
- doza toxica – reprezinta cantitatea care provoaca o reactie periculoasa pentru organism;
- doza letala – reprezinta cantitatea care produce moartea pacientului;

Prescrierea medicamentelor
Medicamentele sunt prescrise de medic si notate in foaia de observatie a pacientului internat sau
pe retete in cazul pacientului ambulator.
Prescrierea consta in:
 numele medicamentului;
 concentratie si cantitati;
 doza unica sau pe 24 h;
 mod de administrare;
 orarul administrarilor;
 administrare in raport cu servitul meselor.

Condica de medicamente
1. completarea condicii de farmacie:
- din foile de observatie, se scrie condica de farmacie, in triplu exemplar: 2 exemplare raman la
farmacie si un exemplar pe sectie;
- se pregatesc ambalajele necesare pentru preluarea medicamentelor: borcane, flacoane, cutii
mari, sticle pentru solutii;
2. predarea condicii la farmacie:
- se preda condica la farmacia spitalului, impreuna cu ambalajele pregatite pentru preluare
3. preluarea medicamentelor:
- in prezenta persoanelor care le preda, se verifica daca medicamentele pregatite corespund exact
condicii;
- se semneaza de primire, daca:
 fiecare medicament are un ambalaj propriu, de hartie;
 daca medicamentele sunt repartizate pe bolnavi cu nr. de salon si pat;
 daca medicamentele au etichetele corespunzatoare (cu chenar albastru si mentiunea „uz
intern”; cu chenar rosu si mentiunea „uz extern”; cu chenar galben si
mentiunea”injectabila”; neagra cu capul de mort si inscriptia „otrava pentru cele
toxice”);
 daca pe etichete sunt indicate dozele si ritmul de administrare, cand si cum se
administreaza;
 daca au recomandarile privind pastrarea lor („ferit de lumina”; „a se pastra la rece”; „a
nu se pastra la indemana copiilor”; etc.)
4. depozitarea medicamentelor in sectie:

2
- medicamentele aduse de la farmacie, se depoziteaza in sala de tratamente, in cutii sau in
dulapuri compartimentate;
- in fiecare cutie a salonului, se distribuie medicamentele pe compartimentele corespunzatoare
fiecarui pat si bolnav;
- cutiile se depoziteaza in dulapul de medicamente de unde se vor administra potrivit orarului
stabilit pentru fiecare;
- solutiile sterile preparate de farmacie, se depoziteaza in frigiderul sectiei destinat numai pentru
aceasta;
PRECIZARI
1. Este interzisa depozitarea medicamentelor in noptierele bolnavilor.
2. Medicamentele se administreaza numai de catre asistenta medicala dupa orarul stabilit
de medic.
3. Pentru prevenirea infectiilor intra-spitalicesti, se vor respecta cu strictete normele
igienice de administrare.
5. administrarea medicamentelor:
- medicamentele se administreaza pe calea si dupa orarul prescrise de medic

Reguli de administrare
Asistenta
 Respecta medicamentul prescris de medic
 Identifica medicamentul prescris dupa eticheta, forma de prezentare, culoare, miros,
consistenta
 Verifica calitatea medicamentelor, observand integritatea, culoarea medicamentelor
solide; sedimentarea , tulburarea, opalescenta medicamentelor sub forma de solutie
 Respecta caile de administrare prescrise de medic
3
  Respecta orarul si ritmul de administrare pentru a se mentine concentratia constanta in
sange, avand in vedere timpul si caile de eliminare a medicamentelor

 Respecta doza de medicament : doza unica si doza /24h

 Respecta somnul fiziologic al pacientului : organizeaza administrarea in afara orelor de

somn (se trezeste pacientul in cazul administrarii antibioticelor, chimioterapicelor cu ore
fixe de administrare)

 Evita compatibilitatile medicamentoase datorate asocierilor unor solutii medicamentoase

in aceeasi seringa , in acelasi pahar

 Serveste pacientul cu doza unica de medicament pentru administrarea pe cale orala

 Respecta urmatoarea succesiune in administrarea medicamentelor : pe cale orala : solide ,

lichide; injectii; ovule vaginale; supozitoare
 Administreaza imediat solutiile injectabile aspirate din fiole, flacoane
 Respecta masurile de igiena, de asepsie, pentru a preveni infectiile intraspitalicesti
 Informeaza pacientul asupra medicamentelor prescrise in ceea ce priveste efectul urmarit
si efectele secundare
 Anunta imediat medicul privind greselile produse in administrarea medicamentelor legate
de doza , calea si tehnica de administrare

Organizarea si functionarea aparatului de medicamente

Aparatul de medicamente este un mic depozit de medicamente si materiale necesare pentru

acordarea primului ajutor la: cabinetele individuale, cabinetele de intreprindere, cabinetele
scolare, la cabinetele din dispensarul policlinic, la camerele de garda ale spitalelor, la blocurile
operatorii, la salile de nasteri, la sectiile de anestezie si Terapie Intensiva, la sectiile de Medicina
Interna, de chirurgie, pediatrie, ginecologie, etc.
1. Aparatul este organizat intr-un dulap special, tinut inchis. Medicamentele si materialele
necesare conforme unui barem stabilit de Ministrul Sanatatii pentru fiecare unitate sanitara sau
sectie, sunt pastrate in evidenta intr-un caiet;
2. Utilizarea medicamentelor in cazul unei urgente, se descarca in condica de farmacie proprie,
urmand ca in curs de 4 h sa fie inlocuite in aparat;
3. Cheia aparatului o detine asistenta sefa a serviciului, care o preda unui cadru mediu din fiecare
tura;

4
4. Depozitarea si pastrarea medicamentelor se efectueaza potrivit cerintelor fiecaruia in
concordanta cu destinatia lor;
5. Medicamentele alterabile vor fi inlocuite cu altele proaspete, pentru a fi prevenita degradarea
lor, daca nu, se poate asigura consumarea lor in timp util prin transferarea lor la alte sectii unde
sunt necesare;
6. Medicamentele neutilizate prin administrare intrerupta de la bolnavii externati mai devreme
sau decedati, se inregistreaza la aparat si sunt administrate ulterior la alti bolnavi;

ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR PE SUPRAFATA TEGUMENTELOR

Scop :-pe suprafata tegumentelor,se aplica medicamentele care au efect local la acest nivel

Forma de prezentare a medicamentelor :

-solutii  
-pudre
-unguente
-paste
-uleiuri,emulsii uleioase
-mixturi
-sapunuri medicinale
-emplastre medicinal
-linimente
-creioane caustic
-bai medicinale

Metode de administrare :
-frictionare
-pudraj
-badijonari
-comprese medicamentoase
-ionoforeza
-bai medicinale

Pregătirea materialelor
Se pregătesc pe o tavă medicală sau pe cărucior:
- medicamentele prescrise: soluţii, pudre, unguente/creme, mixturi, plasturi;
- mănuşi de cauciuc, comprese de tifon;
- spatule, pense port-tampon;
- material pentru protecţia patului.
Efectuarea procedurii
Reguli generale:
5
- se verifică corespondenţa între medicaţia prescrisă şi cea eliberată de farmacie;
- se verifică termenul de valabilitate al medicamentelor;
- se identifică pacientul şi zona ce urmează a fi tratată;
- se explică procedura de aplicare deoarece majoritatea pacienţilor, după externare, vor continua
să-şi administreze singuri medicamentul;
- se asigură intimitatea pacientului;
- se spală simplu mâinile şi se îmbracă mănuşi de cauciuc;
- se aşează pacientul într-o poziţie confortabilă care să permită accesul la zona ce trebuie tratată;
- dacă este necesar se curăţă pielea de secreţii, cruste, celule moarte sau aplicaţiile
medicamentoase vechi şi apoi se schimbă mănuşile.

Aplicarea medicamentelor
 Pudrajul – consta in presararea unui medicament sub forma de pudra, pe suprafata pielii.
Pudra este o pulbere de origine minerala sau vegetala, ca: talc mentolat, oxidul de zinc,
caolinul,etc). Pudrajul se executa cu tampoane, pudriere cu capac perforat, avand scopul de a
absorbi excesul de grasimi de pe suprafata tegumentelor ,de a usca si racori pielea,de combatere
a pruritului.

 Compresele medicamentoase – sunt bucati din material textil impaturite dupa caz
imbibate in solutiile medicamentoase prescrise de medic (ceai de musetel, solutie Rivanol sau
alte substante dezinfectante). Ele pot fi aplicate reci sau calde si trebuie mentinute la temperatura
indicata pe durata aplicarii.Au actiune sicativa,dezinfectanta,antipruriginoasa,antiinflamatoare.

 Badijonarea –consta in intinderea unei substante medicamentoase cu

ajutorul unui tampon montat pe porttampon(tinctura de iod ,violet de gentiana,albastru de
metil);se efectueaza cu tampoane de vata montate pe porttampon imbibate cu o
solutie medicamentoasa lichida sau tampoane manuite cu ajutorul penselor. Tampoanele se
imbiba cu solutie, prin turnarea solutiei din recipientul respectiv.
6
  tamponul nu se scufunda niciodata in recipientul cu solutie medicamentoasa;
 tamponul nu se utilizeaza de mai multe ori;
 Unguentele – sunt preparate farmaceutice semisolide, care, avand substanta activa
inglobata in vaselina sau in grasimi animale sau vegetale, se inmoaie la temperatura corpului.
Unguentele se pastreaza la rece. Ele se aplica prin intinderea cu ajutorul spatulei, prin frectionare
sau direct din tub, pe mucoase.

 Pastele – sunt preparate din grasimi si pudre mai consistente decat unguentele. Se aplica
pe tegument cu ajutorul spatulei.

 Linimentele – sunt preparate farmaceutice lichide sau semisolide cu aspect limpede sau
laptos. Se pot aplica cu mana libera, cu mana protejata de o manusa de unica folosinta, cu
tampoane.
 Mixturile – sunt formate dintr-un amestec de substante solide si lichide. Inainte de
utilizarea lor, acestea vor fi bine agitate. Se intind pe suprafata pielii intr-un strat subtire, cu
tampoane, fiind lasate apoi sa se usuce.

 Sapunurile medicinale – contin substante medicamentoase ca: sulf, ihtiol,gudron

etc.inglobate intr-un sapun neutru. Sunt utilizate pentru spalarea regiunii de tratat sau obtinerea
unui efect medicamentos mai puternic cand sapunul este intins pe suprafata pielii lasat sa se
usuce si indepartat la cateva ore sau la 1-2 zile. Sapunurile medicamentoase adaugate la clisme,
au actiune purgativa.
7
  Creioanele caustice– acestea contin sulfat de cupru, nitrat de argint si au
forma unor bastonase introduse in tuburi protectoare. Servesc la cauterizarea unor formatiuni
papilomatoase, a excrescentelor ce apar in ulceratii sau ca hemostatice.

 Emplastru medicamentos –pentru ca emplastrul sa adere mai bine la piele, aceasta

trebuie pregatita prin spalare cu apa calda si sapun eventual degresata. Emplastrul lichid se
intinde direct pe piele cu ajutorul unei pensule. Emplastrul de consistenta vascoasa, inainte de
utilizare va fi incalzit pe baie de apa.

 Baile medicinale – au efect dezinfectant, calmant, decongestiv, antipruriginos asupra

tegumentelor. Baile medicinale pot fi partiale sau complete. Temperatura lor va fi apropiata de
temperatura corpului. In functie de scopul urmarit se pot prepara solutii foarte slabe de
permanganat de potasiu, infuzii de plante,saruri aromate.Durata de actiune 10-20minute.

 Ionoforeza- metoda terapeutica ce consta in a face sa patrunda substantele

medicamentoase in piele sub actiunea unui curent electric. Ionoforeza consta in badijonarea pielii
cu o substanta ionizata in solutie apoasa (analgezic, antiinflamator etc.) inainte de a aplica un
mic electrod.
Aceasta terapie este contraindicata pentru purtatorii de stimulatoare cardiace si de proteze
metalice. Sedintele de ionoforeza dureaza intre 15 si 30 minute si se desfasoara intr-un centru
specializat.

8
Frictionarea (unguente,uleiuri,emulsii uleioase)-orarul,frecventa,durata,cantitatea si suprafata
sunt prescrise de medic
Tehnica:
-se spala suprafata de tratat cu apa si sapun
-se usuca
-se imbraca manusi de protectie
-se aplica medicamentul pe piele
-se executa miscari circulare cu presiune redusa(cu varful degetelor sau cu suprafata palmei
-durata 20-30minute;se maseaza pana la disparitia aparenta a medicamentului
-suprafata tratata se acopera cu comprese
-nu se frectioneaza zonele cu afectiuni dermatologice,plagi

Aplicarea patch-urilor
- se explică pacientului că patch-ul are mai multe straturi:
- stratul care vine în contact direct cu pielea şi care conţine o mică cantitate de substanţă
medicamentoasă activă;
- al doilea strat – controlează eliberarea treptată a medicamentului din porţiunea principală a
patch-ului;
- al treilea strat – conţine principala doză de medicament, şi este protejat în exterior printr-un
material din poliester şi aluminiu;
- se învaţă pacientul să-şi aplice în locuri potrivite uscate şi fără păr (partea superioară a braţului,
toracele, retroauricular);
- se vor evita regiunile poplitee, plicile coatelor şi zonele cu leziuni;
- în cazul în care accidental patch-ul scapă pe jos, va trebui înlocuit cu unul nou plasat în alt loc;
- patch-ul se aplică la aceeaşi oră pentru a asigura continuitatea tratamentului;
- noul patch se aplică cu 30 de minute înainte de a-l îndepărta pe cel vechi;
- se notează data şi ora aplicării patch-ului pe suprafaţa lui externă (durata de aplicare este de
regulă de 24 ore);
9
- pacientul va fi monitorizat pentru depistarea precoce a efectelor adverse (ex. dureri de cap,
hipotensiune la administrarea plasturilor cu nitroglicerină).

Badijonarea mucoasei bucale

Pregatirea badijonarii:
a)     Materiale: -pentru protectia lenjeriei pacientului
- pense hemostatice, spatula linguala-sterile
- tampoane, compresa sterila
-manusi
-tavita renala
-solutie medicamentoasa
b)Pacientul: - este informat asupra necesitatii tehnicii
- se aseaza in pozitie sezand, cu capul in hiperextensie
- se protejeaza lenjeria cu un prosop in jurul gatului.
Executarea badijonari: asistenta:
- isi spala mainile, imbraca manusile
- examineaza cavitatea bucala, invitand pacientul sa deschida gura si folosind spatula
individuala.
Examineaza fata dorsala a limbii, palatul dur, valul palatin, pilierii anteriori si mucoasa
obrajilor, arcadele dentare, fata interna a buzeleor, lojile amigdaliene, pilierii posteriori,
amigdalele, peretele posterior al faringelui

- imbiba tamponul fixat care prezinta leziuni sau intreaga mucoasa bucala daca este cazul in
aceeasi ordine in care s-a facut examinarea

10
Gargara: - se face cu solutie medicamentoasa la temperature corpului. Se executa in doua etape:

1) – spalarea gurii

2) – spalarea orofaringelui

Administrarea medicamentelor pe cale orala

Calea orala este calea naturala de administrare a medicamentelor ,acestea putandu-se resorbi la
nivelul mucoasei bucale ,gastrice si intestinale.
Scop :
Obtinerea efectelor locale sau generale ale medicamentelor:
 efecte locale :
-favorizeaza cicatrizarea ulceratiilor mucoasei digestive
-protejeaza mucoasa gastrointestinala
-inlocuieste fermenti digestivi,secretia gastrica,in cazul lipsei acestora
-dezinfecteaza tubul digestiv
 efecte generale :
-medicamentele administrate pe cale orala se resorb la nivelul mucoasei
digestive,patrund in sange si apoi actioneaza asupra unor organe sisteme,
aparate(antibiotice,vasodilatatoare,cardiotonice,sedative
Contraindicatii:
-medicamentul este inactivat de secretiile digestive
-medicamentul prezinta proprietati iritante asupra mucoasei gastrice
-pacientul refuza medicamentele
11
 -se impune o actiune prompta a medicamentelor
-medicamentul nu se resorbe pe cale digestiva
-se impune evitarea circulatiei portale
Forme de prezentare

Medicamentele lichide se pot prezenta sub forma de:

- solutii = substante dizolvate in apa sau alcool;
- mixturi = amestecuri de solutii sau solutii cu substante insolubile care raman in suspensie;
- infuzii = sunt solutii extractive care se obtin din produse vegetale, (de obicei frunze, flori)
mentinute in contact cu apa la o temperatura aproape de fierbere;
- decocturi = solutii extractive obtinute prin fierberea unor produse vegetale de consistenta tare
(seminte, radacini, coji, etc.) in apa;
- tincturi = solutii extractive alcoolice obtinute din produse de origine vegetala sau animala;
- extracte = lichide rezultate din concentrarea solutiilor extractive obtinute din produse vegetale
sau animale;
- uleiuri;
- emulsii = sunt preparate din 2 lichide ce nu se pot amesteca, unul fiind dispersat in celalalt;
Medicamentele solide pot fi sub forma de:
- pulberi;
- tablete (comprimate) = sub forma de discuri mici, de diferite marimi si culori;
- drajeuri = forme medicamentoase asemanatoare tabletelor dar acoperite de un strat protector
colorat diferit care are rolul de a masca gustul si mirosul preparatului sau de a-i preveni
degradarea protejandu-l fata de agentii atmosferici. In unele cazuri, stratul protector favorizeaza
actiunea medicamentului numai in intestin;
- granule = preparate farmaceutice de forma sferica sau vermiculara;
- mucilagii;
CONTRAINDICATII
- medicamentul este inactivat de secretiile digestive;
- medicamentul prezinta proprietati iritante asupra mucoasei gastrice;
- pacientul refuza medicamentul;
- se impune o actiune prompta a medicamentelor;
- medicamentul nu se resoarbe pe cale digestiva;
- se impune evitarea circulatiei portale a sangelui de la ficat;

Pregatirea in vederea administrarii medicamentelor

12
Pregatirea administrari medicamentelor:
 pacientul
-este informat asupra efectelor urmarite prin administrarea medicamentului respectiv si a
eventualelor efecte secundare
-se administreaza in pozitie sezand,daca starea lui permite
 materiale :
-lingura,lingurita,pipeta,sticla picuratoare,pahar gradat,ceasca
-apa ceai ,lapte
Administrare
 se verifica cu atentie medicatia prescrisa de medic si se compara cu cea primita de la
farmacie
 se spala mainile
 se verifica data expirarii medicamentelor
 se confirma identitatea pacientului
 se verifica starea pacientului (constienta) si semnele vitale. O schimbare in starea acestuia
poate justifica schimbarea sau anularea medicatiei (de exemplu, nu se vor mai administra
antihipertensive la un pacient care prezinta hipotensiune)
 se administreaza medicatia impreuna cu apa sau alt lichid adecvat
 siropul nu se adminstreaza cu apa pentru a nu-i diminua efectul daca este necesar
 tabletele,drajeurile se aseaza pe limba pacientului si se inghit ca atare
 pulberile divizate in casete amilacee ,sau capsule cerate-se inmoaie inainte caseta in apa
si se aseaza pe limba pentru a fi inghitita;
 granulele se masoara cu lingurita ;
 unele pulberi se dizolva in apa,ceai si apoi se administreaza sub forma de solutii (ex.
purgativele saline)
 se vor adminstra preparatele lichide pe baza de fier, de exemplu, cu ajutorul unui pai,
pentru a preveni afectarea dentara
 tot cu un pai se pot adminstra si lichidele cu gust neplacut
 se va sta langa pacient pana cand acesta va inghiti medicamentul si daca este nevoie, se
va verifica deschizandu-i gura.
 se va reveni pentru verificarea starii pacientului

De stiut:

 inaintea administrarii se verifica medicamentul

 nu se va adminstra niciodata medicatie prin indicatie verbala
13
  se va anunta medicul pentru orice medicatie neadministrata din diverse motive sau efecte
adverse
 medicamentele lichide necesita atentie sporita la dozare
 mixturile se agita inainte de utilizare
 ceaiurile medicinale(infuzii,decocturi)se prepara inainte de administrare pentru a nu se
degrada substantele active
 nu se va adminstra niciodata un medicament dintr-un flacon neetichetat
 medicatia nu se va lasa niciodata la indemana pacientului.
 daca pacientul cere detalii despre medicatia sa, se va verifica din nou prescriptia
medicului si i se vor oferi detaliile cerute. Pacientul va trebui sa fie informat despre orice
schimbare survenita in schema sa de tratament
 pacientul va fi informat asupra posibileor efecte adverse si i se va cere sa anunte echipa
de ingrijire despre orice schimbare in starea sa
 pacientilor inconstienti, cu tulburari de deglutitie se introduc medicamentele prin sonda
Einhorn,impreuna cu alimentele in stomac sau duoden

Administrarea medicamentelor sublingual si translingual

Medicamentele administrate pe cale bucala includ nitroglicerina, metiltestosteronul.

Sublingual se administreaza isosorbid dinitratul, nitroglicerina, ergotamina. Translingual (pe
limba) se administreaza spray-uri medicamentoase pe baza de nitrati pentru pacientii cu angina
cronica.
Materiale necesare:
 medicatia prescrisa
 recipient pentru medicamente

Administrare:
 se verifica medicatia prescrisa si se compara cu cea ridicata de la farmacie
 se spala mainile
 se explica pacientului modul de administrare

14
  se confirma identitatea pacientului
 se verifica data de expirare a medicamentelor

Administrarea medicamentelor pe cale bucala si sublinguala:

 in administrarea pe cale bucala, medicamentul se plaseaza intre obraz si gingie

 pentru administrarea sublinguala, medicamentul se plaseaza sub limba pacientului
 se instruieste pacientul sa tina tableta la locul plasat pana cand se dizolva in totalitate
pentru a fi absorbita in intregime
 nu trebuie atinsa tableta cu varful limbii sau mestecata pentru a nu fi inghitita
 pacientul nu trebuie sa fumeze pana cand medicamentul nu s-a dizolvat complet deoarece
nicotina are efecte vasoconstrictoare care incetinesc absorbtia

Administrarea translinguala:

 pacientul va fi invatat sa tina pulverizatorul vertical, cu orificiul de iesire cat mai aproape
de gura
 va fi instruit sa pulverizeze medicamentul doar pe limba printr-o apasare ferma pe
butonul flaconului
 trebuie reamintit pacientului ca nu trebuie sa inhaleze sprayul ci doar sa il pulverizeze pe
limba si sa astepte 10 secunde dupa adminstrare inainte de a inghiti
Consideratii speciale:

 nu se vor da lichide sa bea pacientului dupa administrare de medicamente pe cale bucala,

deaorece unele necesita aproape o ora pentru a fi absorbite in totalitate. De asemenea, nu
trebuie nici sa-si clateasca gura pana la absorbtia completa a medicamentului

15
 unii pacienti care iau frecvent nitroglicerina sublingual pot simti furnicaturi la locul de
adminstrare.Se poate alterna locul de adminstrare pentru a nu provoca iritatii

ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR PE CALE RESPIRATORIE

Definitie :introducerea medicamentelor gazoase si volatile prin mucoasa respiratorie

Forme de prezentare
-gaze sau substante,gaze ificate
-pulberi dizolvate
-lichide fin pulverizate sau sub forma de vapori
-solutii pentru injectie intratraheala

Scop:
-dezinfectia decongestionarea mucoasei cailor respiratorii
-imbogatirea aerului inspirat in oxigen,pentru combaterea hipoxiei
-fluidificarea sputei,expectoratia

Metode de administrare
-inhalatie
-instilatie
-aerosoli                       

Inhalatia :

-reprezinta introducerea substantelor medicamentoase in caile respiratorii ,antrenate de vapori de

apa(esente aromatice,antiseptice,saruri etc)

16
Indicatii :
-rinite;rinofaringe
-bronsite ;astm bronsic

Pregatirea inhalatiei :
Pacientul
-pregatirea psihica
     -este informat cu privire la scopul administrarii medicamentelor
     -i se explica modul in care va respira ;inspiratie pe gura ,expiratie pe nas
-pregatire fizica
     -se aseaza in pozitie sezand
     -invata unde sa-si sufle nasul
     -se aseaza un prosop in jurul gatului
     -se ung buzele si tegumentele peri-bucale cu vaselina

Materiale
-inhalator ,prosop,vaselina,cort ,apa clocotinda
-substanta medicamentoasa:esente aromate ,substante antiseptice,substante alcaloide
                               
Efectuarea inhalatiei:

Asistenta                                              
-isi spala mainile
-inchide ferestrele camerei
-introduce in vasul inhalatorului cu apa clocotita o lingurita inhalant la 1-2 l apa
-aseaza pacientul pregatit in fata palniei inhalatorului,il acopera cu cortul sau pelerina
-menitine distanta de 30-80 cm fata de palnie
-invita pacientul sa inspire pe gura ,sa expire pe nas
-supravegheaza pacientul
-durata unei sedinte:5-20 min

Ingrijirea ulterioara a pacientului :

17
-se sterege fata pacientului cu un prosop moale
-este ferit de curentii de aer rece
-ramane in incapere 15-30 min

Reorganizarea :
-materialele se strang ,se spala
-inhalatorul se dezinfecteaza
inhalatorul poate deveni sursa de contaminare a cailor respiratorii,daca nu este sterilizat in
prealabil
 De evitat :inhalarea primilor vapori deoarece acestia pot antrena picaturi de apa fierbinte

Oxigenoterapia

              
Scop: terapeutic = imbogatirea aerului cu oxigen in scopul combaterii hipoxiei (oxigenarea
redusa a tesuturilor)
Tipuri de hipoxie:
-anemica - datorita lipsei de hemoglobina ;
- hipoxica - datorita insuficientei ventilatorii;
- histotoxica - datorita blocarii fermentilor respiratori la nivelul celulelor;
- circulatorie - datorita tulburarilor de circulatie.
La nivelul tesuturilor, oxigenul este utilizat sub forma dizolvata in plasma, in cantitate
de 0,3 ml oxigen; la 100 ml sange. Oxigenoterapia creste aceasta cantitate dizolvata
pana la 1,8—2,2ml oxigen la 100 ml sange, prin administrarea oxigenului la pre siunea de
o atmosfera.

Indicatii: = hipoxii circulatorii (insuficienta cardiaca, edem pulmonar, infarct miocardic)

= hipoxie respiratorie (soc, anestezi generale, complicatii postoperatorii, nou nascuti).
Surse de oxigen
-statie centrala de oxigen
- microstatie
- butelie cu oxigen
                                                                                             

18
-transportul buteliilor cu oxigen se va face pe carucioare, evitandu-se lovirea lor in timpul
transportului
-buteliile cu oxigen vor fi asezate in pozi;ie verticala, pe un suport si fixate de perete cu inele
metalice, departe de calorifer
-cunoasterea de catre personalul care manevreaza oxigenul a locului de amplasare a
extinctoarelor si a modului de utilizare a acestora.

Echipament necesar administrarii oxigenului

-sursa de oxigen
-umidificator (recipient pentru barbotarea oxigenului continand apa sterila)
-sonda nazala sau cateter, masca de oxigen ,cort de oxigen
-material adeziv (leucoplast), pentru fixarea sondei

a — butelia de oxigen cu : 1 — robinetul bombei ; 2 — reductor de

presiune ; 3,4 — manometre ; 5 — robinet de închidere ; 6 — robinet de reglare a presiunii de
ieşire a oxigenului ; 7 — lanţ de fixare ; b — umidificator (detaliu) cu 8 — oxigen de la butelie ;
9 — tub spre bolnav
Metode de administrare a oxigenului
a.prin sonda nazala
-este metoda cea mai frecvent utilizata
-permite administrarea oxigenului in concentratie de 25%-45%
-poate fi utilizata pentru o terapie pe termen lung
-nu poate fi utilizata la pacientii cu afectiuni ale mucoasei nazale                          
b.prin masca (cu sau fara reinhalarea aerului expirat)
- permite administrarea oxigenului in concentratie de 40%-60%
-    se pune masca in mana bolnavului, pentru a-i usura controlul mastii si i se sustine mana
-    debitul oxigenului va fi de 10—12 l/minut
19
-    se asaza masca pe piramida nazala si apoi pe gura
-    cand bolnavul s-a obisnuit cu masca, se asaza cureaua de fixare in jurul capului
-    rezervorul se strange la inspiratie si se umple in expiratie.
- este incomoda datorita sistemului de prindere si etanseizare
- accentueaza starea de anxietate, mai ales la copii
- poate cauza iritatia tegumentelor fetei
- nu se va utiliza la pacientii cu arsuri la nivelul fetei
c.ochelari pentru oxigen
-sunt prevazuti cu doua sonde care se introduc in ambele nari
-se utilizeaza la copii si pacienti agitati
-sunt mai bine tolerati de pacienti                    
d.cortul de oxigen
-frecvent utilizat la copii
-concentratia oxigenului nu poate depasi 50%

Administrarea oxigenului prin sonda nazala

-asezarea pacientului in pozitie corespunzatoare (daca este posibil: pozitie semisezand, care
favorizeaza expansiunea pulmonara)
-asamblarea echipamentului
-dezobstruarea cailor respiratorii
-masurarea lungimii sondei, pe obraz, de la nara la tragus
-umectarea sondei cu apa sterile pentru facilitarea insertiei si prevenirea lezarii mucoasei
-se introduce cateterul in nazofaringe cu miscari blande, paralele cu palatul osos si perpendicular
pe buza superioara
- fixarea acesteia pe obraz, cu benzi de leucoplast
-fixarea debitului de administrare a oxigenului, in functie de prescriptia medicului(se fixeaza
debitul de 4-6 l/min)

20
-aprecierea raspunsului terapeutic al administrarii oxigenului (observarea culorii tegumentelor,
masurarea respiraiiei si pulsului)
-supravegherea pacientului pentru depistarea semnelor de toxicitate sau de aparitie a unor
complicatii
-supravegherea echipamentului de administrare a oxigenului (presiune, debit etc)
-mobilizarea periodica a sondei
-scoaterea sondei o data pe zi si introducerea ei in cealalta nara
Incidente şi accidente
-daca recipientul pentru barbotarea oxigenuiui se rastoarna, lichidui poate fi impins de oxigen in
caile respiratorii ale pacientului, asfixiindu-l
-in cazul utilizarii prelungite a oxigenuiui, in concentralii mari sau la presiuni ridicate, pot
aparea:
-iritare locala a mucoasei
-congestie si edemui alveolar
-hemoragie intraalveolara
-atelectazie
-patrunderea gazului in esofag duce la distensie abdominala

Îngrijirea pacientului după procedură:

- se asigură igiena bucală şi nazală;
- se observă punctele de presiune exercitate de sondă, canulă sau mască (să nu existe leziuni).
Evaluarea rezultatelor:
Se face în raport cu următorii parametri:
- coloraţia pielii şi a mucoaselor;
- caracteristicile respiraţiei;
- analiza gazelor şi a sângelui arterial;
- nivelul de energie a pacientului şi toleranţa la efort;
- starea de cunoştinţă şi comportamentul.

DE RETINUT:
-administrarea oxigenului se va face dupa permeabilizarea cailor respiratorii
-inainte de efectuarea tehnicii se vor lua toate masurile de precautie
-pe timpul administrarii se vor supraveghea atent pacientul si echipamentul de administrare
(manometrul de presiune si indicatorul de debit)

21
 Sonda de intubat Traheostoma

Administrarea oxigenului prin canule nazale

-este modalitatea prin care pacientul primeste oxigen prin doua canule de plastic atasate la narile
pacientului
-avantaje: simplu de folosit, fara riscuri, confrotabile, usor de tolerat, eficiente pentru pacientii
care necesita o adminstrarea de oxigen in concentratii scazute, ofera libertate de miscare,
alimentare, comunicare, nu au costuri ridicate
-dezavantaje: nu poate oferi o cantitate de oxigen cu concentratie mai mare de 40%, nu pot fi
folosite in obstructiile nazale complete, adminstrarea pe acesta cale poate produce dureri de cap
si uscarea mucasei nazale, pot aluneca usor
-se verifica permeabilitatea cailor nazale. Daca sunt permeabile, se conecteaza tubul cu canulele
nazale la sursa de oxigen, apoi se agata prin spatele urechilor pana sub barbie, canulele fiind
fiecare in dreptul narinelor pacientului. Se ajusteaza la marimea potrivita securizand tubul sub
barbie.

Administrare de aerosoli

Terapia cu aerosoli constă în introducerea în căile respiratorii a unei soluţii medicamentoase

dispersată în particule de ordinul micronilor cu ajutorul unui dispozitiv cu aer comprimat sau
oxigen.
Prin aerosoli se pot introduce in organism, prin depunerea lor pe suprafata cailor respiratorii,
antibiotice, substante anesteziante, antialergice, bronhodilatatoare, fluidificante, expectorante,
etc., cu scopul de a actiona local, sau dupa resorbtia lor, general.

22
Obiective
- umidificarea mucoasei căilor respiratorii;
- fluidificarea secreţiilor şi facilitarea expectoraţiei;
- reducerea inflamaţiei şi a edemului mucoasei căilor respiratorii.
Pregătirea materialelor:
- sursă de aer comprimat sau sursă de oxigen de perete;
- manometru pentru a controla debitul aerului;
- fiole cu ser fiziologic sau alte medicamente indicate de medic – pulverizator;
- masca buco – nazală sau piesa bucală, din plastic, de unică folosinţă;
- tubulatură de racord;
- şerveţele, batiste nazale;
- scuipătoare .
Pregătirea pacientului :
- psihică
- se explică pacientului procedura:
- scopul
- modul de desfăşurare
- durata (15-20 min)
- fizică
- se planifică îngrijirea în funcţie de : mese: la o oră înainte sau după mese întrucât există riscul
de vărsătură; ore de vizită, examinări.
- se evaluează starea clinică a pacientului de către medic;
- se asigură participarea pacientului la procedură;
- se instalează pacientul în poziţia şezând sau semişezând, cât mai confortabil;
- se oferă sfaturi:
- să-şi sufle nasul, să-şi cureţe gura;
- să rămână în aceeaşi poziţie pe toată durata şedinţei de aerosoli;
- să evite vorbitul, deplasarea măştii sau a piesei bucale.
Participarea asistentului medical la procedură
- se invită pacientul să-şi sufle nasul, să expectoreze înainte de a începe procedura;
- se face aspiraţie buco-faringiană, la nevoie;
- se realizează montajul sistemului: sursă de aer, tub de racord, nebulizator;
- se verifică buna funcţionalitate a sistemului:
- absenţa pierderii de gaz la nivelul racordului;
- prezenţa norului de bule de gaz în nebulizator;
- se conectează pacientul la sistem:
- se reglează masca cu ajutorul elasticului, în mod atraumatic;

23
- se explică pacientului să respire normal, în timpul şedinţei, prin masca cu inspiraţie nazală şi
expiraţie bucală sau prin piesa bucală cu inspiraţie bucală şi expiraţie nazală;
- se pun la îndemâna pacientului: batiste nazale, scuipătoare;
- se notează ora conectării la nebulizator;
- se supraveghează de către asistentă, în timpul aerosoloterapiei:
- nivelul de umplere cu apă a nebulizatorului;
- intensitatea nebulizării (pentru a preveni riscul de inundare bronşică);
- funcţiile vitale: P,R, tuse expectoraţie, coloraţie feţei, reacţiile generale.
Îngrijirea pacientului după procedură:
- se închide manometrul;
- se îndepărtează masca după faţa pacientului sau piesa bucală;
- se şterge faţa de transpiraţie dacă e necesar;
- se cere pacientului să-şi sufle nasul;
- se apreciază starea pacientului: ameliorarea respiraţiei şi a confortului;
- se notează procedura în fişa pacientului.

Utilizarea flaconului
-pacientul este rugat sa-si sufle nasul                                                               
-se agita flaconul inainte de utilizare si se indeparteaza capacul
-se tine flaconul intre degetul mare si aratator
-se indica pacientului sa isi dea capul pe spate si se introduce capatul flaconului intr-o nara in
timp ce o acoperim pe cealalta
-se elibereaza o doza de medicament printr-o miscare ferma si rapida
-se agita din nou flaconul si se introduce si in cealalta nara
-se indeparteaza adaptatorul flaconului, se spala cu apa calduta si se lasa sa se usuce fiind indicat
sa se foloseasca doar la acelasi pacient

Consideratii speciale:
-tuburile sub presiune (ca sprayurile si aerosolii) trebuie verificate sa nu fie accidentate sau
perforate.
-Pentru a evita contaminarea si raspandirea infectiilor, flacoanele se eticheteaza si se folosesc
doar la un pacient

24
-Pacientul trebuie invatat sa isi administreze singur si corect medicamentele daca este necesar sa
continue administrarea si acasa
-Pacientul trebuie avertizat sa nu si adminstreze medicatia un timp mai indelungat decat este
prescris, deoarece aceasta isi pot pierde efectul terapeutic sau dimpotriva, pot da dependenta
-Pacientul trebuie informat asupra posibilelor efecte adverse ale tratamentului cat si a anumitor
particularitati ale medicamentelor administrate (de exemplu, la administrarea de corticosteroizi
sub forma de spray sau aerosoli, efectul poate aparea la un interval cuprins intre 2 zile si 2
saptamani)
-Pacientul va fi invatat sa isi mentina o buna igiena orala si nazala

AEROSOLI PRESURIZATI

Inaintea primei utilizari sescoate capacul de protectie, se agita bine flaconul si se testeaza
functionalitatea prin eliberarea unei doze in aer. La fiecare utilizare se vor respecta urmatoarele
indicatii
1 - se scoate capacul de protectie si se agita bine flaconul;
2- se prinde flaconul intre doua degete: indexul la baza si policele in dreptul piesei bucale;
flaconul se tine vertical cu baza in sus;
3 - se expira profund;
4 - buzele se strang ferm in jurul piesei bucale;
5- se inspira lent si profund pe gura; la inceputul inspirului se apasa baza flaconului pentru
eliberarea unei doze de aerosol; dupa inhalarea dozei de aerosol, se scoate din gura piesa bucala
si se mentine apnee voluntara postinspir aproximativ 10 secunde, dupa care se expira lent pe nas;

6 - pentru administrarea unui al doilea puf, dupa uninterval de 1-2 minute, se repeta indicatiile de
la punctele 2, 3, 4, 5. Dupa intrebuintare se pune la loc capacul de protectie al piesei bucale.
Piesa bucala va fi spalata cu apa calda. Daca se foloseste sapun sau detergent, se va clati bine cu
apa curata.

ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR PE CALE RECTALA

25
Definitie :
Introducerea medicamentelor pe cale rectala constituie calea de administrare digestiva cu
efecte de rezorbtie la nivelul mucoasei rectale.
Scop :
Obtinerea unor efecte locale si generale
 Efecte locale:
-golirea rectului-efect purgativ(supozitoare cu glicerina)
-calmarea durerilor
-atenuarea peristaltismului intestinal
-atenuarea proceselor inflamatorii locale
 Efecte generale :
-prin absorbtia medicamentelor la nivelul mucoasei rectale pot actiona asupra unor organe sau
sisteme(antiemetice,antitermice,antiinflamatoare etc)
Indicatii :
-evitarea circulatiei portale
-pacient cu intoleranta digestiva(greata,varsaturi,hemoragii)
-pacient cu tulburari de deglutitie
-cu interventii chirurgicale la nivelul tubului digestiv superior
-pacient care refuza calea orala
Contraindicatii :
-afectiuni rectale sau anale
-diaree,interventii chirurgicale rectale sau anale
Forme de prezentare :
-Solide -supozitoarele sunt medicamente solide, mici, de cele mai multe ori sub forma de con,
constituite pe baza de unt de cacao sau glicerina care se topesc la temperatura corpului.
-Lichide –solutii izotone : clisme medicamentoase : microclisme-substanta medicamentoasa
dizolva in ser fiziologic sau ser glucozat 5%-10-15ml ; clisma picatura cu picatura-se pot
administra 1-2 l solutie medicamentoasa in 24 ore In cazul clismelor medicamentoase
temperatura solutiei trebuie sa fie cu 2-3 grade mai mare decat temperatura corpului pentru a
evita senzatia de defecare.
-Semisolide -unguente
Pregătirea materialelor
- supozitoarele rectale, păstrate la frigider până în momentul administrării pentru a preveni
înmuierea/topirea lor;
26
- mănuşi de unică folosinţă;
- lubrifiant pentru supozitoare;
- unguentul cu un aplicator special;
- comprese de tifon/prosoape de hârtie;

Efectuarea procedurii
Reguli generale:
- se verifică corespondenţa între medicaţia prescrisă de medic şi cea eliberată de farmacie;
- se verifică calitatea şi integritatea supozitoarelor, tuburilor cu unguente, termenul de
valabilitate;
- se spală mâinile;
- se identifică pacientul şi se asigură intimitatea acestora.

Administrarea supozitoarelor

- se aşează pacientul în poziţia SIMS (decubit lateral stâng cu membrul inferior stâng întins şi
membrul inferior drept flectat);
- se acoperă pacientul expunându-i doar zona fesieră;
- se îmbracă mănuşa de cauciuc în mâna dominantă;
- se scoate supozitorul din ambalaj şi se lubrifiază vârful la nevoie;
- se îndepărtează fesele cu mâna nedominantă pentru a evidenţia zona anală;
- se cere pacientului să inspire profund pe gură în timpul inserţiei supozitorului pentru a inhiba
senzaţia de defecaţie şi a reduce disconfortul;
- se introduce supozitorul prin anus cu vârful conic şi cu mâna protejată de mănuşă;
- se împinge supozitorul până trece de sfincterul anal intern, aproximativ 6 cm;
27
- se curăţă zona anală cu şerveţele de hârtie;
- se îndepărtează mănuşa;
- se solicită pacientului să rămână în aceeaşi poziţie şi să încerce să ţină cât mai mult supozitorul
pentru a-şi face efectul (un supozitor administrat pentru stimularea defecaţiei trebuie reţinut cel
puţin 20 minute pentru a-şi face efectul);
- dacă este cazul, se exercită presiune pe anus cu o compresă, până când senzaţia de defecaţie
dispare;
- se aruncă materialele consumate în recipientul pentru deşeuri;

Administrarea de unguente perianal si intrarectal

 se pun manusile
 pentru aplicatii externe, in zona anala, se folosesc manusi si comprese pentru a aplica
unguentul
 pentru adminstrare intrarectala se ataseaza aplicatorul la tub si se lubrefiaza
 pacientul este pozitionat in decubit lateral stang cu piciorl stang intins in spate si dreptul
flectat si se acopera expunandu-i doar zona fesiera
 se ridica fesa dreapta cu o mana pentru a expune anusul
 se indica pacientului sa respire profund pe gura pentru a relaxa sfincterul anal si a-i
reduce anxietatea si disconfortul in timpul insertiei
 se introduce cu blandete aplicatorul lubrefiat directionanadu-l spre ombilic
 se preseaza incet pe tub pentru a elibera unguentul
 se scoate aplicatorul si se plaseaza comprese interfesier pentru a absorbi excesul de
unguent
 se detaseaza aplicatorul si se spala bine cu apa calda si sapun (se va folosi doar la acelasi
pacient)

Consideraţii speciale:
deoarece ingestia de lichide şi mâncare stimulează peristaltismul, supozitoarele pentru
combaterea constipaţiei trebuie administrate cu 30 de minute înainte de masă pentru a facilita
defecaţia
pacientul va fi învăţat să se abţină de la a expulza supozitorul
unii pacienţi (de exemplu cei cu hemoroizi) nu-şi pot suprima senzaţia de urgenţă de
defecare şi nu pot reţine supozitorul mult timp
pacientul trebuie informat că anumite supozitoare pot schimba culoarea scaunului următor
28
 Administrarea medicamentelor pe sonda nazogastrica si gastrostoma

Pe langa faptul ca ofera o alternativa in alimentatia pacientului, montarea sondei

nazogastrice cat si gastrostomia permit si adminstrarea medicamentelor pe aceasta cale.
Inaintea adminstrarii medicamentelor pe aceasta cale, trebuie verificata cu atentie pozitia si
permeabilitatea sondei.
Adminstrarea medicamentlor uleioase este contraindicata pe acesta cale deoarece ele se
lipesc de peretii sondei si mixeaza cu alte lichide adminstrate, obstruand-o astfel.
Materiale necesare:
 medicatia prescrisa
 aleza
 seringa de 50ml
 comprese
 recipient pentru mixarea medicamentelor daca este necesar
 apa
 leucoplast
 pensa pentru clampat
 tub de pentru gastrostoma si palnie daca este necesar
Pregatirea materialelor:

 lichidele care se administreaza trebuie sa fie la temperatura camerei. Administrarea de

lichide reci pe sonda nazogastrica poate da crampe abdominale

Administrare:

 se verifica medicatia
 se spala mainile
 daca medicatia prescrisa este sub forma de tablete aceasta trebuie sfaramata pentru putea
fi dizolvata intr-un lichid.
29
 se confirma identitatea pacientului
 se explica procedura pacientului si i se asigura intimitate
 se protejeaza lenjeria pacientului pacientul
 se ridica extremitatea cefalica a patului, astfel incat pacientul sa stea cu capul usor ridicat
 se clampeaza sonda si se ataseaza seringa
 se declampeaza sonda si se aspira pentru a verifica pozitia sondei
 daca apare lichid gastric , sonda este bine pozitionata
 daca nu apare lichid gastric, sonda cel mai probabil este in esofag si trebuie repozitionata
 daca se intalneste rezistenta la aspirare se va opri procedura. Rezistenta la aspirare poate
fi cauzata de o sonda nefunctionala (obstruata , de exemplu) sau de o proasta pozitionare
a sondei. De asemenea, trebuie stiut ca sondele de calibru mic se pot colaba la aspirare
 dupa verificarea pozitiei sondei si repozitionarea ei daca este necesar, se clampeaza si se
lasa capatul liber pe comprese
 se amesteca medicamentul cu apa sau alt lihid de adminstrare. Daca este tableta se va
verifica ca este suficient de sfaramat astfel incat sa poata trece fara sa obstrueze sonda,
daca este capsula se va scoate invelisul si se va dizolva continutul
 se amesteca bine pentru omogenizare medicamentul cu lichidul in care se dizolva
 se reataseaza seringa, de data aceasta fara piston si se declampeaza sonda
 medicamentul preparat se pune in seringa cate putin si se controleaza rata de curgere prin
ridicarea sondei lent
 daca medicatia curge fara probleme se va adauga putin cate putin pana la terminarea
intregii doze
 daca medicatia curge greu se va mai dilua , vascozitatea putind fi unul din motive, sau se
va opri procedura pentru a reverifica pozitia sondei.Nu se va forta introducerea
medicatiei
 se va supraveghea pacientul in timpul adminstrarii. Daca se observa semne de disconfort
se va opri procedura imediat
 dupa admistrarea intregii doze, se va spala sonda cu 30-50 ml apa pentru a preveni
obstruarea acesteia cu resturile de medicament. La copii se va spala doar cu 15-20 ml apa
 dupa spalarea sondei se clampeaza rapid sonda si se detaseaza seringa montandu-se un
capacel in capatul sondei si fixand-o intr-o pozitie cat mai comoda pentru pacient
 se indeparteaza aleza
 pacientul este pozitionat pe partea dreapta cu capul usor ridicat pentru inca 30 de minute
de la adminstrare. Aceasta pozitie permite buna patrundere a medicatiei in stomac si
previne refluxul gastro-esofagian

Administrarea medicatie pe gastrostoma necesita pregatirea pacientului si a materialelor

necesare ca la administrarea pe sonda nazogastrica

30
 se verifica pielea din jurul stomei pentru a observa eventualele iritatii. Daca acestea
exista, va fi anuntat medicul
 se indeparteaza compresle de pe capatul tubului, se ataseaza seringa si se declampeaza
tubul
 se introduc aproximativ 10 ml apa pentru a verifica permeabilitatea stomei
 daca apa curge greu sau deloc se va se va anunta medicul
 se adminstreaza medicatia avand grija sa nu se goleasca seringa de tot pentru a evita
patrunderea aerului
 dupa adminstrare se va spala cu 50 ml apa
 se clampeaza din nou, se acopera cu comprese si se fixeaza bine cu leucoplast
 se pozitioneaza pacientul pe partea dreapta cu capul usor ridicat pentru inca 30 de minute
de la adminstrare. Aceasta pozitie permite buna patrundere a medicatiei in stomac si
previne refluxul gastro-esofagian
Consideratii speciale:

 pentru a preveni administrarea unei cantitati prea mari de lichide odata (mai mult de 400
ml la adulti), se va evita sa se adminstreze medicatia la ora mesei
 daca totusi trebie adminstrata si medicatia si hrana in acelasi timp, se va administra intai
medicatia
 daca sonda nazogastrica este atasata la o punga colectoare sau sistem de aspirare acesta
trebuie oprit si sonda clampata cel puti 30 de minute dupa administrare
 daca pacientul necesita tratament administrat pe aceasta cale timp indelungat, va fi
invatat sa-si adminstreze singur acasa in mod corect
ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR PE CALE PARENTERALA

31
Definitie: Calea parentala in intelesul strict al cuvantului ,reprezinta calea care ocoleste tubul
digestiv.Dat fiind faptul ca in afara injectiilor si alte cai ocolesc tubul digestiv (ex. calea
respiratorie ),notiunea de cale parenterala a fost reconsiderata ,pastrand in sfera ei numai calea
injectabila de administrare a medicamentelor.
Injecţia constă în introducerea substanţelor medicamentoase lichide în organism , prin
intermediul unor ace care traversează ţesuturile , acul fiind adaptat la seringă.
Avantajele caii parenterale :
-dozarea precisa a medicamentelor
-obtinerea unui efect rapid
-posibilitatea administrarii medicamentelor la pacientul inconstient,cu hemoragie digestive,
varsaturi
Scopul injectiilor :
 explorator :testare sensibilitatii organismului fata de diferite substante ;administrarea
substantelor de contrast
 terapeuticadministrarea medicamentelor
Locul injectiilor il constituie tesuturile in care se introduc medicamentele:

 grosimea dermului - injectie intradermica

 sub piele ,in tesutul celular subcutanat - injectie subcutanata
 tesutul muscular - injectie intramusculara
 in vasele sangvine - injectia intravenoasa si injectia intraarteriala
 in inima - injectia intracardica
 injective intraosoasa
 subarahnoidaian

Asistenta efectuează injecţiile intradermică, subcutanată, intramusculară şi intravenoasă.

Alegerea căii de executare a injecţiei este făcută de către medic în funcţie de:
- scopul injecţiei,
-rapiditatea efectului urmărit şi
32
 - compatibilitatea ţesuturilor cu substanţa injectată.
Indiferent de felul injecţiilor, pregătirea şi administrarea lor trebuie să respecte anumite reguli:
1.Verificarea instrumentelor. Pentru injecţii se utilizează seringi si ace, de unică folosinţă,.
Inainte de deschidere, se verifica termenul de valabilitate,ambalajul..

2. Utilizarea de materiale sterile.

3. Despachetarea seringii şi montarea acului. Scoaterea seringii din ambalaj trebuie făcută în
aşa fel ca să se păstreze sterilitatea amboului.
4. Verificarea soluţiilor de injectat. Injecţiile vor fi administrate numai dacă fiolele sunt
etichetate şi, atăt denumirea, cât şi dozajul corespund celor prescrise. Orice neconcordanţă se va
raporta medicului. Lipsa etichetelor sau ştergerea lor parţială implică aruncarea fiolelor. Soluţiile
injectabile trebuie să fie clare, transparente, fără precipitate. Aspectul lor trebuie să fie
caracteristic, din care motiv asistenta trebuie să cunoască felul de prezentare a substanţelor
injectabile. Acestea vor fi bine agitate înainte de utilizare, până ce dispare orice depozit de pe
fundul fiolelor. Unele medicamente floculează în fiole, fără să se altereze. Acestea trebuie uşor
încălzite în apă caldă. Ele vor fi utilizate numai dacă floculaţia este menţionată pe cutie sau în
biletul însoţitor al fiolelor. Fiolele de sticlă, odată deschise, nu mai pot fi păstrate.
5. Încărcarea seringilor. Se va verifica integritatea fiolelor şi apoi se va goli lichidul din gâtul
fiolei, apucând-o de partea subţiată şi întorcând-o energic, prin mişcări de rotaţie.
6. Injectarea imediată a conţinutului seringilor
7. Dezinfectarea locului unde se va practica injecţia.
Pregatirea injectiei
 materiale
Seringa este compusa din cilindru si piston cu ambou de utilizare diferita :
Asistenta va alege felul seringii şi capacitatea corespunzătoare injecţiei pe care trebuie să o
administreze, ţinând cont atât de substanţa de injectat cât şi de calea de administrare.
Pentru injecţiile intravenoase va prefera seringi cu ambou excentric; pentru injecţia intradermică,
seringă de 1 ml, gradate în sutimi de ml.
Cu aceeaşi atenţie va alege acul adecvat gradului de vâscozitate a substanţei de injectat,
precum şi căii de administrare.
Seringa de insulina are capacitatea de 1 ml si corespunde la 100 u si 40 u. i. de insulina.seringa
pentru tuberculina prezinta la un volum de 1 ml scala cu 100 de diviziuni.

Acele se gasesc impreuna cu seringa in acelasi ambalaj sau in ambalaje separate. Se pregateste un
ac cu diametru mai mare pentru aspirarea solutiilor si altul pentru injectare cu dimensiuni in
functie de tipul injectiei.
Bizoul acului:
- pentru aspirare - lung
-      intradermica - scurt
-       subcutanat - lung

33
-       intramuscular - lung
-       intravenos – scurt

Utilizarea acului Diametru (mm) Lungime (mm) Bizou

Aspirarea soluţiei 1/1 38 Lung
Injecţie i.d. 5/10 ; 6/10 5-10 Scurt
Injecţie s.c. 6/10 ; 7/10 30-50 Lung
Injecţie i.m. 7/10 ; 8/10 ; 9/10 40-70 Lung
Injecţie i.v. 6/10 ; 7/10 25 Scurt

 medicamentul prescris se poate prezenta :

a) ca medicament direct injectabil,in fiole sau flacoane cu doza unica sau mai multe doze ,in
seringa preumpluta.
b) ca medicament indirect injectabil -pudre sau produse liofilizate in fiole sau flacoane cu dop de
cauciuc,insotite sau nu de solvent
-alte materiale :
-tava medicala tampoane sterile din vata si tifon ,solutii dezinfectante, tavita renala,
garou,pernita ,musama

Pregatirea pacientului :
-se informeaza privind scopul si locul injectiei si eventuale reactii pe care le va prezenta in
timpul injectiei
-pregatire fizica
-se aseaza in pozitie confortabila ,in functie de tipul si locul injectiei
Incarcarea seringii :
-se spala pe maini cu apa curenta ,se verifica seringa si acele-capacitatea si termenul de
valabilitate
-se verifica integritatea fiolelor sau flacoanelor eticheta ,doza termenul de valabilitate ,aspectul
solutiiei
-se indeparteaza ambalajul seringii,se adapteaza acul pentru aspirat solutia

34
a) aspirarea continutului fiolelor:
-se goleste lichidul din varful fiolei prin miscari de rotatie
-se dezinfecteaza gatul fiolei prin prin stergere cu tamponul imbibat in alcool
-se deschide fiola astfel:se tine cu mana stanga iar cu policele si indexul mainii drepte protejate
cu o compresa sterila se deschide partea subtiata a fiolei

-se introduce acul in fiola deschisa ,tinuta intre policele mainii drepte si avand grija ca bizoul
acului sa fie permanent acoperit cu solutia de aspirat;fiola se rastoarna progresiv cu orificiul in
jos;
-se indeparteaza aerul din seringa,fiind in pozitie vericala cu acul indreptat in sus ,prin
impingerea pistonului pana la aparitia primei picaturi de solutie prin ac;
-se schimba acul de aspirat cu cel folosit pentru injectie

b) dizolvarea pulberilor :
-se aspira solventul in seringa
-se indeparteaza capacelul metalic al flaconului se dezinfecteaza capacul de cauciuc,se asteapta
evaporarea alcoolului;
-se patrunde cu acul prin capacul de cauciuc si se introduce cantitatea de solvent prescrisa
-se scoate acul din flacon si se agita pentru a completa dizolvarea;
c) aspiratia solutiei din flaconul inchis cu dop de cauciuc :
-se dezinfecteaza dopul de cauciuc ,se asteapta evaporarea alcoolului
35
-se incarca seringa cu o cantitate de aer egala cu cantitatea de solutie ce urmeaza a fi aspirata;
se introduce acul prin dopul de cauciuc in flacon,pana la nivelul dopului si apoi se introduce
aerul;
-se retrage pistonul sau se lasa sa se goleasca singur continutul flaconului in seringa sub
presiunea din flacon;
-acul cu care sa perforat dopul de cauciuc se schimba cu acul pentru injectie;

36