Saptamana 1 –

Medicament : definitie, clasificare, doza, cai de administrare,

reguli de administrare
Prescriptia medicala: reteta, condica, foaia de observatie

Medicamentul – este substanta utilizata in scopul de a preveni , ameliora sau vindeca bolile.
Se obtine din: - produse vegetale si animale
- din substate minerale.
Actiunea lui asupra organismului depinde de:
• structura chimica
• doza administrata
• caile de administrare
Actioneaza ca:
• aliment (in doze mici)
• medicament
• toxic (in cantitati mari)
Din punct de vedere al dozei (cantitatii) administrate se deosebesc:
– doza TERAPEUTICA – la care se obtine efectul asteptat si nu apar reactii toxice
asupra organismului
– doza MAXIMA – cea mai mare cantitate suportata de organism
– doza TOXICA – cantitatea care provoaca reactii toxice
– doza LETALA – care ucide.
Caile de administrare ale medicamentelor sunt:
• bucala
• rectala
• mucoasa respiratorie
• cutanata
• locala
• parenterala ( I.M.; I.V.; S.C.; I.D.; I.R.; I.Articular)
Caile de administrare se stabilesc in functie de:
• scopul urmarit
• capacitatea de absorbtie a caii respiratorii
• actiunea medicamentelor asupra mucoaselor
• starea generala a bolnavului
• toleranta individuala
• combinatiile medicamentelor
• particularitati anatomice
• preferintele bolnavului
Medicamentele sunt prescrise de medic, dar asistenta medicala va cunoaste:
• aspectul medicamentelor si proprietatile lor
• dozele (terapeutice, maximale si toxice)
• indicatii de administrare
• modul de administrare
• incompatibilitatile medicamentelor
• modul lor de pastrare
• efectul normal
• timpul necesar de actiune
• efectele secundare:
- pozitive
 - nedorite
- daunatoare
• fenomene de obisnuinta si acumulare
• fenomene de hipersensibilitate.
Reguli generale de administrare a medicamentelor:
1.Respectarea medicamentului prescris de medic.
2.Identificarea medicamentului după etichetă, forma de prezentare,culoare, miros, consistenţă.
3.Verificarea calităţii medicamentelor privind integritatea, culoarea medicamentelor solide; de
asemenea, sedimentarea, tulburarea, opalescenţa medicamentelor sub formă de soluţie.
4.Respectarea căilor de administrare a medicamentelor.
5.Respectarea orarului şi ritmului de administrare a medicamentelor.
6.Respectarea dozei unice şi a dozei/24 h.
7.Respectarea somnului fiziologic al bolnavului (acesta va fi trezit doar în cazul administrării
antibioticelor, chimioterapicelor).
8.Servirea bolnavului cu doza unică de medicament pe cale orală.
9.Evitarea incompatibilităţii medicamentoase.
10.Respectarea succesiunii în administrarea medicamentelor: primelevor fi administrate
medicamentele pe cale orală - solide şi lichide; urmeazăadministrarea medicamentelor pe cale
injectabilă, după care administrarea pe cale rectală şi vaginală.
11.Informarea bolnavului asupra medicamentului prescris - privindefectul urmărit şi eventualele
efecte secundare.
12.Administrarea imediată a soluţiilor injectabile aspirate din fiole şiflacoane.
13.Respectarea măsurilor de asepsie, de igienă, dezinfecţie şi sterilizare pentru a preveni apariţia
infecţiilor nosocomiale (intraspitaliceşti).
14.Anunţarea de urgenţă a medicului privind greşelile produse înadministrarea medicamentelor.
Circuitul medicamentelor in spital:
Condica de prescripţii a medicamentelor complectată in triplu exemplar si conţine ;
• - numărul corespunzător al paginilor
• - data si secţia care solicita
• - numele , prenumele pacientului
• - salonul pacientului
• - numărul foii de observaţie
• - numele medicamentului forma de prezentare,
• - cantitatea ceruta pe 24h in cifre si litere
• - semnătura, parafa si numărul de cod al medicului

La eliberare si preluare asistenta medicala va verifica :

• cantitatea si dozele prescrise pentru fiecare pacient
• ambalaj si etichetare corespunzătoare .
Medicamentele sunt depozitate in dulapuri compartimentate
Medicamentele cu regim special ( soluţiile perfuzabile, stupefiantele, vaccinurile ,cele care trebuiesc
depozitate in locuri ce asigura protecţia fata de temperaturi ridicate, luminozitate, sau in frigidere
pentru a evita pierderea din valoarea lor biologica cu efecte nocive pentru pacient
Saptamana 2 –
Cai de administrare :
Calea orala – conditii de asepsie si antisepsie : informare
pacient; pozitie pacient; reactii induse; testarea
sensibilitatii; administrarea; incompatibilitatea; efecte
terapeutice; reactii adverse; restrictii impuse in
administrarea unor medicamente.

Calea orala (sau bucala) este calea naturala de administrare a medicamentelor si se efectueaza prin
inghitire sau sublingual.
• Medicamentele orale se prezinta sub forma lichida si solida:
Lichide: - mixturi,solutii, infuzii,decocturi , tincturi, extracte, uleiuri

Solide: - prafuri, tablete,pastile, granule,substante mucilaginoase

Este contraindicata calea orala daca:

– se descompune sub influenta sucurilor digestive
– bolnavul refuza sau nu poate inghiti
– este necesara o actiune rapida
– are proprietati iritante asupra mucoasei stomacului
– stari comatoase
– nu se rezoarbe pe cale digestiva
– se doreste ocolirea venei porte
Medicamentele orale au efect local si general:
Efect local:
• dizolva mucozitatile de pe peretii gastro-intestinali
• favorizeaza cicatrizarea ulceratiilor
• protejeaza mucoasa gastrica (Magnesia usta , calciu carbonic)
• excita peristaltismul intestinal (purgativele) sau
• inhiba peristaltismul intestinal (spasmoliticele)
• dezinfecteaza tubul digestive (furazolidon, streptomicina)
• scad procesele fermentative (carbune medicinal, calciu carbonic).
Efect general:
• se absorb la nivelul mucoasei digestive, patrund in sange si-si desfasoara activitatea asupra
intregului organism (antibioticele) sau asupra unor organe si aparate.
Medicamentele LICHIDE:
• Se administreaza ca atare sau diluate (apa, ceai, lapte)
• Asistenta va cunoaste concentratia lor
• Sa cunoasca capacitatile recipientelor de administrare astfel:
– 1 pahar de lichior contine » 15g ulei
– 1 ceasca cafea contine » 50ml apa
– 1 pahar vin contine » 100ml apa
– 1 pahar apa contine » 200ml
Capacitatea lingurilor:
• 1 lingura contine » 5ml apa® 6,5ml sirop® 4,5ml ulei
• 1 lingurita desert »10ml apa® 13ml sirop ® 9ml ulei
• 1 lingura supa »15ml apa® 20g sirop ® 12,5g ulei
Tincturiele, extractele, solutiile medicamentoase se administreaza sub forma de picaturi:
 • 1ml solutie apoasa contine 20 picaturi
• 1ml solutie alcoolica contine 60 picaturi
• 1ml solutie uleioasa contine 45-50 picaturi
• 1ml tra. Alcoolica contine 52-60 picaturi
Picaturile se administreaza:
• diluat
• usor indulcite
• cu adaos de lapte sau suc
• unele vor fi agitate inainte
Asistenta medicala va cunoaste urmatoarele particularitati:
• Lichidele amare sau cu gust dezagreabil (clorocalcin) pot fi diluate, usor indulcite iar dupa
inghitire bolnavul va fi pus sa-si clateasca gura cu apa sau va mai bea ceai, sirop, apa.
• Unele picaturi pot fi administrate cu zahar sau siropuri daca nu au alte contraindicatii (diabet)
• Substantele acide si lichidele feruginoase se administreaza prin aspiratie cu ajutorul unui tub
de sticla, avandu-se grija sa nu se atinga dintii (ele ataca smaltul dentar), se va avea grija ca
bolnavul sa-si curete dintii dupa fiecare ingestie de medicament.
• Medicamentele cu gust dezagreabil (expl. uleiul de ricin sau parafina) se pot administra in
capsule gelatinoase. Acestea contin de obicei 3g substanta si se va lua numarul necesar de
capsule.
• Purgativele saline, ca sulfat de Mg, sulfat de Na, cu gust foarte neplacut, se vor dizolva in apa
calda, apoi racita, iar pacientul va bea apa rece pana la disparitia gustului. (Faringoseptul – se
va suge, nu va bea sau manca apoi 2 ore).
• Medicamentele cu baza de gelatina se administreaza in stare calda, cu adaus de lapte sau
sucuri de fructe.
• Nitroglicerina se rezoarbe prin mucoasa bucala. Solutia se picura pe limba bolnavului sau
tableta se aseaza sub limba.
• Infuziile, decocturile, emulsiile precum si alte medicamente lichide se sedimenteaza si de
aceea vor fi agitate inainte de utilizare.
• Ceaiurile medicinale vor fi proaspat preparate caci altfel substantele active se volatilizeaza
din ele.
• Ceaiurile din flori si frunze se prepara dupa metoda infuziei;
• Ceaiurile din seminte, radacini, frunze tari dupa metoda decoctului.
Alte moduri de obtinere a medicamentelor lichide:
Solutii: - substante dizolvate in apa sau alcool,
Mixturi: - amestecuri de solutii sau solutii cu substante insolubile care raman in suspensie
Tincturi: - sunt solutii extractive alcoolice obtinute din produse de origine animala sau vegetala
Extracte: - sunt lichide rezultate din concentrarea solutiilor extractive obtinute din produse
animale sau vegetale
Emulsiile: - sunt preparate din doua lichide ce nu se pot amesteca, unul fiind dispersat in celalalt
Medicamentele SOLIDE:
• Dezavantaj: se inghit mai greu
• Avantaje: contin cantitatea exacta de substanta.
• Pentru pulberile administrate se va sti ca:
1 lingurita plina contine » 2,5 – 5g
1 lingurita rasa contine » 1,5 – 2,5g
un varf de cutit rotunjit contine » 0,5 – 1g
• Se administreaza:
– puse direct pe limba (catre radacina acesteia)
– dizolvate (cele cu gust dezagreabil)
– in casete si capsule
 • Granulele – se administreaza cu lingurita,
• Tabletele – se administreaza intregi sau dizolvate in apa,
• Drajeele – sunt tablete acoperite cu un strat de zahar care le maschiaza gustul
• Tabletele zaharate sunt pentru supt sau sublingual (faringosept, Vitamina C, nitroglicerina)
• Ele au calitatea de a nu mai trece prin ficat.
• Medicamentele enterosolvente sunt cele iritante pentru mucoasa stomacului. Se
prepara invelite intr-un strat de Keratina (rezistenta la acidul clorhidric) si care odata ajunsa
in intestine poate fi dizolvata de fermentii intestinali.
• La bolnavii comatosi, inconstienti, administrarea medicamentelor se face prin sonda
Einhorn, pregatite sub forma de solutie.
• Majoritatea medicamentelor sub forma de pulberi, se pot amesteca intre ele si date
intr-o singura priza.
• Praful de carbune medical, nu se amesteca cu nici un alt praf deoarece absoarbe
medicamentele. Daca totusi trebuie dat, se va administra la cel putin 3 ore de la celelalte.
• Se prescriu sub forma de pulberi medicamentele inofensive, care nu expun bolnavul la
accidente (calciu carbonic, magneziu usta etc.).
• medicamentele se verifica înaintea administrării
• exfolierea comprimatelor din ambalaj se face din exterior.
• Nu se pune mana pe medicament
• nu se administrează deodată medicamente care prin interacţiune modifica resorbţia si efectul
dorit
• pentru copii sub doi ani se prefera siropurile cu gust plăcut
• administrarea preparatelor de fier se face cu grija sa nu se atingă smalţul dentar ( cu pai)
• interzis a se folosi aceleaşi instrumente pentru mai mulţi pacienţi (pahare, linguri, linguriţe)
• acestea după folosire sunt dezinfectate, spălate iar cele de unica folosinţa colectate pentru a fi
duse la crematoriu
• asistenta se va spală bine pe mâini cu apa si săpun
• este interzisa oferirea dozei zilnice complete, fara a fi educat pacientul pentru utilizare
medicamentele sunt administrate de asistenta medicala, sau luate de pacient in prezenta
acesteia respectând ordinea succesiva de administrare
• pacientul este prevenit asupra efectelor secundare sau reacţiile adverse ale anumitor
medicamente.

Saptamana 3 –

Calea respiratorie – conditii de asepsie si antisepsie;

informare pacient; pozitie pacient; reactii induse; testarea
sensibilitatii; administrarea ; incompatibilitatea; efecte
terapeutice; reactii adverse; restrictii impuse de
administrarea unor medicamente.

Administrarea medicamentelor pe cale respiratorie

Calea respiratorie se pretează la administrarea medicamentelor având în vedere suprafaţa mare

şi vascularizaţia bogată.
Pe cale respiratorie se administrează:
- gaze
 - lichide fin pulverizate sau sub formă de vapori.
Scop:
- decongestionarea mucoasei căilor respiratorii
- îmbogăţirea aerului inspirat în Oxigen
- fluidificarea sputei şi expectoraţiei.

Tehnici de administrare :
-inhalatia
-aerosoli
-oxigenoterapia

INHALATIA
Definitie:
Inhalaţia reprezintă introducerea substanţelor medicamentoase în căile respiratorii antrenate de
vapori de apă.
Scop: -decongestionarea mucoasei căilor respiratorii
-fluidifierea sputei expetoratiei

Indicatii:rinite,rinofaringite
Bronsite,astm bronsic
Materiale necesare
-inhalator
-apa fiarta(100 grade Celsius)1-2 l
-substante medicamentoase de inhalat(esente aromate,antiseptice)
-prosop
-cort /pelerina

Pregatirea pacientului :
Psihica:
- este informat cu privire la scopul administrării medicamentelor
- i se explică modul în care va respira: inspiraţie pe gură, expiraţie pe nas
Fizica :
-se aşează în poziţie şezând,
-i se indică să-şi sufle nasul şi
-se aşează un prosop în jurul gâtului.
Executarea inhalaţiei.
Asistenta medicala:
- închide ferestrele camerei
- se spala pe maini
- introduce în vasul inhalatorului cu apă clocotindă o linguriţă inhalant la 1-2 l apă
- aşează pacientul în faţa pâlniei inhalatorului
- il acoperă cu cortul sau pelerina
- menţine distanţa de 30-80 cm faţă de pâlnie
- invită pacientul să inspire pe gură, să expire pe nas
- supraveghează pacientul
- durata unei şedinţe este 5-20 minute
Ingrijirea pacientului dupa tehnica :
- se şterge faţa pacientului cu un prosop moale
 - este ferit de curenţii de aer
- va rămâne în încăpere 15-30 de minute
Reorganizarea locului de munca:
- materialele folosite se strâng şi se spală
- inhalatorul se dezinfectează

Administrarea de medicamente sub formă de aerosoli:

 pacientul este rugat să-şi sufle nasul
 se agită flaconul înainte de utilizare şi se îndepărtează capacul
 se ţine flaconul între degetul mare şi arătător
 se indică pacientului să îşi dea capul pe spate şi se introduce capătul flaconului într-o nară în timp
ce o acoperim pe cealaltă
 se eliberează o doză de medicament printr-o miscare fermă şi rapidă
 se agită din nou flaconul şi se introduce şi în cealaltă nară
 se îndepărtează adaptatorul flaconului, se spală cu apă călduţa şi se lasă să se usuce fiind indicat să
se folosească doar la acelaşi pacient
Consideraţii speciale:
 tuburile sub presiune (ca sprayurile şi aerosolii) trebuie verificate să nu fie accidentate sau
perforate.
 Pentru a evita contaminarea şi răspândirea infecţiilor, flacoanele se etichetează şi se folosesc doar
la un pacient
 Pacientul trebuie învăţat să îşi administreze singur şi corect medicamentele dacă este necesar să
continue administrarea şi acasă
 Pacientul trebuie avertizat să nu îşi adminstreze medicaţia un timp mai îndelungat decât este
prescris, deoarece aceasta îşi pot pierde efectul terapeutic sau dimpotriva, pot da dependenţă
 Pacientul trebuie informat asupra posibilelor efecte adverse ale tratamentului cât şi a anumitor
particularităţi ale medicamentelor administrate (de exemplu, la administrarea de corticosteroizi sub
formă de spray sau aerosoli, efectul poate apărea la un interval cuprins între 2 zile şi 2 săptămâni)
 Pacientul va fi învăţat să îşi menţină o bună igienă orală şi nazală
Saptamana 4 –
Calea percutanata – conditii de asepsie si antisepsie ;
informare pacient; pozitie pacient; reactii induse; testarea
sensibilitatii; administrarea; incompatibilitatea; efecte
terapeutice; reactii adverse; restrictii impuse de
administrarea unor medicamente

ADMINISTRAREA PERCUTANATA
(sau administrarea prin piele)
FRICTIONAREA: - pentru administrare se inglobeaza substanta de administrat in
substanta lipoide sub forma de: - unguente,uleiuri, emulsii.(Apa si solutiile
saline nu se resorb prin piele)
Se folosesc in tratamentul reumatismului cu salicilati si sulf.
Tehnica:
se folosesc manusi de protectie
se spala suprafata tegumentului cu apa calda, apoi se usuca
se aplica medicamentul pe piele si se maseaza cu varful degetelor sau cu toata
suprafata palmei prin miscari circulare, sub o usoara presiune timp de 20-25’
pana ce medicamentul dispare in aparenta, ramanand un usor luciu de grasime.
pentru a proteja lenjeria de pat si de corp se infasoara suprafata tratata (chiar tot
corpul daca este cazul)
se va avea grija ca unguentul sa nu atinga ochii bolnavului si ai asistentei
medicale
timpul, zona, frecventa si orarul sunt stabilite de medic.
IONOFOREZA: - este introducerea medicamentelor in organism cu ajutorul
curentului galvanic (iod, magneziu, salicilat de Na, novocaina, histamina).
Scopul este terapeutic (cu efect general)
Tehnica:
se anunta bolnavul si i se explica importanta tehnicii,
este condus in sala de fizioterapie, unde este ajutat sa se dezbrace si sa urce in pat.
se spala pielea cu apa si sapun si se clateste abundent pentru a nu fi introduse in
organism substante organice ale resturilor de sapun
se imbiba electrodul active cu substanta medicamentoasa si se leaga la polul
negative al generatorului de curentcontinuu
se aplica polul activ pe regiunea aleasa
se ofera polul opus bolnavului in mana (inchide circuitul electric)
se supravegheaza bolnavul tot timpul aplicarii (10-30-60’)
se indeparteaza electrozii la terminare
Dupa tehnica este ajutat sa coboare din pat si sa se imbrace, este condus in salon
si asezat comod in pat. I se supravegheaza starea generala.
Pentru ionoforeza se pot folosi bai electrice.
 Ionii introdusi prin ionoforeza se elimina mai lent ca cei introdusi prin injectii
subcutanate.

APLICAREA LOCALA A MEDICAMENTELOR

Este o tehnica percutanata la care efectul asteptat este strict la locul de administrare si nu introducere
de medicament in organism.
Se face sub forma de:
pudre,
comprese,
badijonari,
solutii,
unguente,
linimente,
paste,
mixturi,
sapunuri terapeutice,
creioane sau stilete caustice,
emplaste,
bai medicamentoase.
Pudrajul - se executa cu tampoane, pudriere cu capac perforat, pulverizatoare, avand scopul de a
absorbi excesul de grasimi de pe suprafata tegumentelor, de a usca si racori pielea.
Compresele medicamentoase - sunt bucati de material textile, impaturite, imbibate in solutii
medicamentoase prescise (solutie Buraw, musetel, rivanol, etc.). Se aplica reci sau calde si trebuie
mentinute la temperatura ridicata pe timpul aplicarii.
Badijonarea - este o forma de aplicare locala a medicamentelor pe suprafata corpului sau
mucoaselor. Se efectueaza cu tampoane de vata montate pe port tampon sau pensa si imbibate in
solutia medicamentoasa.
Tampoanele - nu se introduce in solutia medicamentoasa, ci se toarna pe ele sau se pregateste o
cantitate mica pe o sticla de ceasornic si se inmoaie tamponul, (care se foloseste numai o data).
Expl:
- iod – folosita pentru dezinfectia pielii la interventii chirurgicale, punctii, injectii, afectiuni micotice.
- glicerina boraxata cu stamicina sau vitamina A.
Unguentele - sunt preparate farmaceutice semisolide, care avand substanta activa incorporata in
vaselina, grasimi animale sau vegetale, se inmoaie la temperatura corpului. Se pastreaza la rece.
Se aplica prin: - intindere cu spatula
 - frectionare
- direct din tub pe mucoase.
Paste – sunt preparate din grasimi si pudre, mai consistente ca unguentele. Se aplica pe tegument
cu ajutorul unei spatule.

Linimente - au consistenta lichida sau semisolida, cu aspect limpede sau laptos. Se intend cu
tamponul sau cu mana (cu manusi).
Mixturile – sunt formate dintr-un amestec de substante lichide si solide (pudre) care nu se
dizolva. Inainte de utilizare vor fi bine agitate. Se intind pe suprafata pieli cu tampoane fiind
lasate sa se usuce.
Sapunurile medicinale – contin substante medicamentoase (sulf, gudron) inglobate in sapun
neutru. Se folosesc pentru spalarea regiunii de tratat sau obtinerea unui efect medicamentos mai
puternic cand este intins pe piele si lasat sa se usuce. Se indeparteaza la cateva ore sau la 1-2 zile.
Adaugate la clisme cu efect purgativ.
Creioanele sau stiletele caustice – (din sulfat de cupru, nitrat de argint), au forma unor bastoanse
si sunt introduse in tuburi protectoare. Servesc la cauterizarea unor formatiuni papilomatoase, a
excrescentelor ce apar in ulceratii sau ca hemostatic.
Emplastul medicamentos – este format dintr-o substanta vascoasa, aderenta, neiritanta, care este
lipita de o bucata de panza, in compozitia ei intrand diferite substante medicamentoase.
Tegumentul se pregateste prin spalare ca apa si sapun, eventual degresare pentru ca emplastul sa
adere.
Emplastul lichid se intinde direct pe piele cu ajutorul unei pensule. Dupa evaporarea solventului
se prezinta ca un strat subtire aderent.
Emplastul vascos, inainte de utilizare va fi incalzit pe baie de apa.
• Baile medicamentoase – sunt procedee hidroterapice, combinate cu aplicatii externe de
medicamente. Actiunea lor este: termica, mecanica, chimica.
• Pot fi: partiale sau complete.
• Dupa substanta continuta pot fi: - dezinfectante
• - cu substante chimice anorganice
• - cu droguri
• - gazoase
• Baile dezinfectante: - se folosesc in infectiile cutanate si se fac cu bromocet sau
permanganate de K.
• Baia cu permanganat de K: - se prepara dintr-o solutie concentrata pregatita in prealabil
(1lingurita permanganat la 100ml apa). Din aceasta se picura in vana cantitatea necesara pana
ce apa de baie are culoarea roz. Nu se pun cristale de permanganate direct in vana (cada) caci
acestea lezeaza pielea umeda.
• Baia de bromocet: - se pregateste adaugand 2 lingurite de substanta la 10 l apa. Actiunea
este dezinfectanta si indeparteaza substantele medicamentoase (alifii, unguente). Bromocetul
nu se foloseste impreuna cu sapunul!

• Baile cu substante chimice anorganice: - se efectueaza la t0 de 35-370C iar durata lor este de
10-20’.
• Expl: baia cu sare, care se pregateste din 6-10Kg sare care se dizolva in cam tot atata apa
fierbinte. Solutia se strecoara si se toarna in cada cu apa. Se recomanda in afectiunile
reumatice si ginecologice.
• Se mai folosesc baile cu sulf, iod, feruginoase, carbonat de Ca.
• Baile cu droguri: - se prepara din plante medicinale (flori de fan, specii aromatice, brad,
tarate de grau)
• Au actiune: - calmanta si sedative
 • - revulsiva (cu mustar)
• - astringenta (cu tanin)
• Ele actioneaza prin substantele ce le contin, asupra terminatiilor nervoase din piele.
• Baile gazoase: - se fac cu apa continand substante gasoase; gazelle adera pe piele excitand
prin masaj mechanic terminatiile nervoase. Baile gazoase se prepara pe cale chimica si fizica
(sunt si bai naturale).
• chimic: cu carbonat de Na+acid clorhidric puse direct in cada,
• fizic: au un generator de bule asezat pe fundul cazi.

Saptamana 5 –

Administrarea medicamentelor pe suprafata mucoaselor-

conditii de asepsie si antisepsie; pozitie pacient; reactii
induse; testarea sensibilitatii; administrarea;
incompatibilitatea; efecte terapeutice; reactii adverse;
restrictii impuse de administrarea unor medicamente.

APLICAREA DE MEDICAMENTE PE MUCOASE

• conjunctivala
• nazala
• auriculara
• bucala
• genitala
• Se fac cu scopul dezinfectiei si descongestionarii mucoaselor. Se gasesc sub forma de solutii,
unguente, pulberi.
A. APLICATIILE CONJUCTIVALE
1)Instilatia oculara – este picurarea unor solutii pe mucoasa conjunctivala.
Materiale necesare: pipeta, tampon de vata steril, solutie medicamentoasa, tavita renala.
Tehnica:
spalarea mainilor
bolnavul se aseaza in decubit dorsal sau pe scaun cu
capul aplecat pe spate si sprijinit
• se deschide fanta palpelerala, deprimand usor pleoapele inferioare cu policele mainii stangi
• se invita bolnavul sa priveasca in sus
• se sprijina marginea cubitala a mainii drepte pe fruntea bolnavului
• se lasa sa cada din pipeta 1-2 picaturi solutie in fundul de sac conjunctival inferior spre
unghiul extern
• se solicita bolnavul sa miste globul ocular
• daca este necesar se continua si la celalalt ochi
• se sterge picatura sau lacrima care se scurge.
2) Unguentele oculare: se aplica pe fundul de sac conjunctival sau pe marginea pleoapelor, din tub
sau din cutie, cu ajutorul unei baghete de sticla rotunjita fin si latita la o extremitate.
Materiale necesare: bagheta, unguent, tampon de vata steril
Tehnica:
spalarea mainilor
 bolnavul sta sezand cu capul pe spate si este invitat sa priveasca in sus
se trage in jos si in afara pleoapele inferioare cu policele mainii stangi folosind un tampon
se aplica unguentul (cat un bob de grau) pe fata interna a ploapei cu bagheta sau presand din tub
se da drumul ploapei si se solicita bolnavului sa inchida si deschida ochiul pentru a antrena
unguentul pe suprafata globului ocular
se sterge plusul de unguent cu tampon.
3) Pulberile oculare: se introduc in sacul conjunctival cu tampoane de vata montate pe baghetele
de sticla.
Tehnica:
spalarea mainilor
bolnavul sta cu capul flectat spre spate
se incarca tamponul cu pudra
se trage in jos pleoapa inferioara cu policele stang
se presara pudra usor prin valuri usoare asupra baghetei
se cere bolnavului sa inchida ochii (antreneaza pudrarea pe suprafata ochiului).
B. APLICAREA PE MUCOASA NAZALA
Instilatia nazala: este picurarea unor solutii medicamentoase pe mucoasa nazala.
Materiale necesare: pipeta+medicamentul prescris.
Tehnica:
se invita bolnavul sa-si sufle nasul
se aseaza in decubit dorsal, fara perna sau sezand cu capul aplecat pe spate si lateral de partea
narii in care se face instilatia
se introduce varful pipetei in vestibulul fosei nazale fara ai atinge peretii
se lasa sa cada numarul de picaturi prescrise
se repeta operatia in narina opusa
i se cere bolnavului sa ramana in aceasta pozitie 30-40’’ pentru ca substanta sa ajunga in faringe.
Nu se va aspira pentru ca in acest caz va ajunge in laringe si apare tusea.
Aplicarea unguentelor: se face cu tampoane montate pe port tampon.
Tehnica:
bolnavul sulfa nasul
se aseaza in decubit dorsal
se incarca tamponul cu unguent (cat un bob de grau)
se ridica usor varful nasului cu policele mainii stangi pentru a evidential mai bine narina
(sau orificiul extern al fosei nazale
se depunde unguentul pe suprafata interna a vestibulului
se scoate tamponul, se inchide narina, se apleaca capul usor inainte si i se solicita sa
aspire medicamentul treptat pentru a nu il ingiti.
C. APLICAREA IN CONDUCTUL AUDITIV EXTERN
Instilatia auriculara: este picurarea unor solutii medicamentoase in conductul auditiv extern.
Materiale necesare: bagheta, pipeta, tampon de vata, solutie medicamentoasa, vas cu apa calda
370C
Tehnica:
spalarea mainilor
bolnavul se aseaza in decubit lateral sau semisezand cu capul si trunchiul aplecate lateral de
partea opusa a urechii in care se face instilatia
se curate conductul cu un tampon de vata pe baghetase incalzeste solutia medicamentoasa in
aburi de apa calda (370C)
se trage usor pavilionul in sus cu mana stanga
se lasa sa cada din pipeta numarul de picaturi prescrise
se mentine bolnavul in aceeasi pozitie cateva minute
 se introduce in ureche un tampon de vata
se procedeaza la fel si la cealalta ureche
Unguentele: se aplica cu ajutorul tampoanelor de vata infasurate pe port tampon.
Tehnica:
se aseaza bolnavul in decubit lateral sau semisezand cu capul si trunchiul aplecat lateral
se incarca tamponul cu unguent (un bob de grau)
se introduce tamponul in conductul auditiv
se depune unguentul pe partea bolnava sau pe tot conductul
se inchide conductul cu un tampon steril
nu se va patrunde peste limita vizibilitatii pentru a nu leza membrane timpanului
se utilizeaza tampoane separate pentru fiecare ureche si se vor folosi numai odata
D. APLICAREA PE MUCOASA BUCALA
Badijonarea mucoasei bucale: se efectueaza total sau partial.
• Materiale necesare: spatula linguala sterile, tampoane sterile montate pe porttampon sau
prinse cu pense, solutii medicamentoase.
Tehnica:
• spalarea mainilor
• bolnavul se aseaza cu capul aplecat spre spate
• deschide gura
• se inspecteaza minutios cavitatea bucala
• se imbiba tamponul cu substanta medicamentoasa prin turnare si se aplica pe portiunea
afectata
• se atinge sau se pensuleaza zona
• la sfarsit spalarea mainilor
• Nu se introduce tamponul in solutia folosita; se schimba dupa fiecare utilizare.

Badijonarea mucoasei faringiene:

Tehnica:
• bolnavul este asezat cu capul aplecat spre spate
• se apasa limba cu spatula tinuta in mana stanga
• cu mana dreapta se pensuleaza polierii, peretele posterior al faringelui, amigdalelor. Se
rasuceste cu delicatete tamponul la nivelul acestora pentru ca solutia sa patrunda in criplele
amigdaliene.
Gargara: - se face cu solutie medicamentoasa la temperature corpului. Se executa in doua etape:
• – spalarea gurii
• – spalarea orofaringelui
Aplicarea medicamentelor cu ajutorul atomizorului

E. APLICAREA MEDICAMENTELOR PE MUCOASA VAGINALA

Tampoanele vaginale: sunt confectionate dintr-o bucata de vata presata, de forma alungita, imbracata
intr-o fasa sau tricot, care se prelungeste de la tampon inca 20-25 cm.
• Capetele ramase in afara vaginului permit extragerea tamponului. Se introduce astfel solutii si
unguente.
• Materiale necesare: valve vaginale, pensa ginecologica, solutii medicamentoase, tavita
renala, glicerina pentru lubrefiere, tampoane sterilizate, manusi de cauciuc sterile.
Tehnica:
• spalarea mainilor
• asezarea bolnavului in pozitie ginecologica
• se imbraca manusile
• se lubrefiaza valvele
 • se departeaza peretii vaginului cu valvele vaginale
• se imbiba tamponul si se aseaza pe o pensa ginecologica
• se introduce tamponul prin lumenul creat de valva pana la fundul de sac posterior al vaginului
in asa fel incat ata sa ramana in afara vaginului. Se indeparteaza tamponul la ora sau ziua
indicata de medic
GLOBULELE VEZICALE: sunt preparate ovale sau sferice cu medicamentul inglobat in substanta
care se topeste sub influenata temperaturii vaginale.
Materiale necesare: manusi, globule si materiale pentru spalare vaginala
Tehnica:
• spalarea mainilor
• se pun manusile
• se aseaza bolnavul in pozitie ginecologica
• se efectueaza spalatura vaginala
• se departeaza labile cu degetele mainii stangi pentru evidentierea vaginului
• se introduce cu mana dreapta globulul si se impinge spre col
• se poate folosi un dispozitiv de introducere a ovulului, care functioneaza pe principiul unui
piston.

Saptamana 6 –
Administrarea medicamentelor pe cale rectala- conditii de
asepsie si antisepsie; pozitie pacient; reactii induse;
testarea sensibilitatii; administrarea; incompatibilitatea;
efecte terapeutice; reactii adverse; restrictii impuse de
administrarea unor medicamente.

ADMINISTRAREA RECTALA
• Se foloseste la bolnavii cu:
• intoleranta digestive (greata, varsaturi, sangerari gastrice)
• cand medicamentul are actiune iritanta asupra stomacului
• cand bolnavul are tulburari de degluditie (inghitire)
• cand s-au practicat interventii chirurgicale pe tubul digestive
• refuza inghitirea medicamentelor
• se doreste evitarea trecerii prin ficat
• exista o staza in sistemul portal (ciroza)(Reteaua venoasa a rectului se varsa direct in vena
cava, deci se ocoleste vena porta, deci ficatul.
• Se administreaza sub forma de: supozitoare si clisme medicamentoase.

• SUPOZITOARELE: sunt forme medicamentoase in care substanta active este cuprinsa intr-
o masa solida (unt de cacao) care se topeste la temperature corpului.
• Scopul: este terapeutic si purgativ
• Au forma conica sau ovala cu o extremitate ascutita.
• Actiunea lor este:
- locala – prin golirea rectului
- calmarea durerii
- atenuarea peristaltismului intestinal
• Ca materiale de baza contin glicerina cu stearina sau gelatina cu glicerina.
• generala – (supozitor cu morfina, efedrina, digitala). Au ca material de baza untul de cacao.
 • SUPOZITOARELE PURGATIVE: se introduce cu partea ascutita pan ace extremitatea va
trece de sfincterul anal. La introducere vor fi trecute in prealabil prin apa calda sau tinute
desfacute daca este cald, pentru a aluneca mai usor sau unse cu vaselina sau solutie uleioasa.
• La introducere pozitia bolnavului este in decubit lateral cu membrele inferioare flectate. Se
foloseste manusa de cauciuc, se departeaza fesele, se vizualizeaza orificiul anal iar cu cealalta
mana se introduce supozitorul (ca mai sus).

• SUPOZITOARELE MEDICAMENTOASE:
• se administreaza numai dupa clisma evacuatoare ca: microclisma sau picatura cu picatura.
• Observaţie:
• se verifica supozitoarele pentru conformitate cu
prescripţia
• pentru a nu degrada supozitorul se foloseşte
foarfece la exfoliere
• intrerzisa manipularea directa cu mana
• interzisa administrarea concomitenta a
mai multor supozitoare
• interzisa folosirea aceloraşi manusi pentru
mai mulţi pacienţi
• in cazul clismelor temperatura soluţiei mai mare cu 1-2°C ca temperatura
corpului pentru a se evita senzaţia de defecare

Saptamana 7 –8

Administrarea medicamentelor prin injectia subcutanata -

conditii de asepsie si antisepsie; pozitie pacient; reactii
induse; testarea sensibilitatii; administrarea;
incompatibilitatea; efecte terapeutice; reactii adverse;
restrictii impuse de administrarea unor medicamente.
INJECTIA SUBCUTANATA

Este introducerea unor substante medicamentoase (izotonice, lichide, nedureroase) prin intermediul
unui ac in tesutul celular subcutanat.
Scop: terapeutic – injectarea insulinei la diabetici
- tratament anticoagulant
• (Substanta introdusa formeaza un deposit din care difuzeaza lent spre sistemul capilar in care
e resorbit si transportat)
Materiale necesare: seringi + ace (2-3) mici si subtiri cu bizou lung
Pentru introducerea oblica (la 450) se folosesc ace lungi de 23-32mm, iar pentru introducerea
perpendiculara L=12mm. Cu cat este mai scurt drumul pe care varful acului il are de parcurs, cu atat
scade riscul lezarii de nervi si vase, durerea este mai mica si hematomul rar.
Straturile pielii sunt:
epidermul (grosimea = 0,007-1,3mm)
dermul (grosimea = 1mm)
hipodermul (diferit in functie de regiune)
Pregatirea pacientului: se aseaza pe scaun cu membrul superior sprijinit in sold si se descopera zona
(fata externa a bratului, regiunea abdominala, etc).
Executie:
• spalarea mainilor
• montarea seringii si acului, fara a atinge amboul seringii
• se verifica fiolele, se taie se incarca seringa
• se elimina aerul, se schimba acul
• se tine seringa in mana dreapta ca pe un creion
• se cuteaza cu policele si indexul (aratatorul) mainii stangi o portiune mai mare de piele
fixand-o si radicand-o de pe planurile profunde. Se va tine astfel pana la introducerea intregii
cantitati (se evita astfel patrunderea intra musculara)
• se patrunde prin tegument dealungul axului longitudinal al cutei, in profunzimea stratului
subcutanat la I adancime de 2-4 cm. Se verifica daca acul nu a ajuns intr-un vas (aspirand).
Tendinda de a renunta la aspiratie, intr-o zona slab vascularizata.
• se injecteaza lent prin apasarea cu indexul pe piston
• la terminare se retrage si se tamponeaza cu vata si alcool
• la introducerea unor cantitati mai mari de 0,5 ml se mentine acul in tesut inca » 5 secunde
dupa injectare pentru a impiedica refularea substantei in canalul de punctie.
• se maseaza locul injectarii pentru a favoriza circulatia locala in vederea accelerarii rezorbtiei.
Locul de electie:
• fata externa a bratului
• fata supraexterna a coapsei (anterior si lateral)
• fata supra si subspinoasa a omoplatului
• regiunea deltoidiana
• regiunea subclaviculara
• flancurile pretelui abdominal (regiunea periombilicala)
• regiunile centrale fesiere

INSULINA
CU ASPIRATIE
 FARA ASPIRATIE

• Accidente si incidente:
 • DUREREA: prin lezarea unor terminatii nervoase sau prin distensia brusca a tesuturilor. Acul
va fi retras catre suprafata.
• RUPEREA ACULUI: se extrage manual sau chirurgical
• HEMATOM: prin perforarea unui vas sau la administrarea heparinei.
• Observatii:
• nu se administreaza subcutanat Clorura de Na, compusi ai metalelor
• nu se administreaza subcutanat sunbstante uleioase (doar exceptional)
• nu se administreaza subcutanat - in zone de infiltratie a altor injectii
• - in zone infectate (furuncul, foliculita)
• - zone cu modificari dermatologice
• Pentru insulina, se alege locul in functie de timpul de rezorbtie estimat. Studiile au aratat ca la
nivelul abdomenului se rezoarbe de 2 ori mai repede decat la nivelul coapsei iar la nivelul
bratului este de 2 ori mai mica decat abdominal, dar mai mare ca la coapsa. La brat sunt
diferente de pana la 30%; de aceea pare scurta datorita rezorbtiei oscilante.

Saptamana 9
Injectia intradermica
Administrarea medicamentelor prin injectia intradermica -
conditii de asepsie si antisepsie; pozitie pacient; reactii
induse; testarea sensibilitatii; administrarea;
incompatibilitatea; efecte terapeutice; reactii adverse;
restrictii impuse de administrarea unor medicamente.