Sunteți pe pagina 1din 8

APARATUL RESPIRATOR

FARINGELE
Faringele este un organ cavitar la nivelul caruia se intalnesc doua cai: calea respiratorie si
calea digestiva
Limita superioara este reprezentata de un plan orizontal ce trece prin baza craniului.
Limita inferioara este reprezentata de un plan orizontal ce trece prin zona de unde
porneste esofagul.
Forma faringelui este aproximativ asemanatoare cu a unei palnii cu baza mare orientata
superior si cea mica orientata inferior (caudal).
Regiunile faringelui
- Nazofaringele
- Bucofaringele
- Laringofaringele
1.Nazofaringele poarta aceasta denumire pt ca el comunica anterior cu fosele nazale
prin niste orificii numite coane. Pe peretele superior al nazofaringelui se gaseste o
formatiune anatomica cu rol limfoid numita amigdala faringiana.Hipertrofia inflamatorie
a acesteia formeaza polipii. Pe peretii laterali ai nazofaringelui se gasesc orificiile
trompelor lui Eustachio.Acestea fac legatura intra nazofaringe si urechea medie
2.Bucofaringele reprezinta regiunea mijlocie a faringelui, mai mica decat
nazofaringele, ce comunica anterior cu cavitatea bucala.
Pe peretii laterali ai acestei comunicari se gasesc cele doua amigdale palatine
Hipertrofia inflamatorie poarta denumirea de amigdalita
3.Laringofaringele este o portiune scurta care comunica anterior cu laringele si
posterior cu esofagul
Peretele faringelui este alcatuit din 4 tunici, de la exterior spre interior, acestea sunt:
1.Adventicea membrane foarte fina, rezistenta, de natura conjunctiva care acopera
complet la exterior faringele.
2.Tunica musculara formata din muschi striati.
Muschii sunt dispusi fie circular formand muschii constrictori ai faringelui fie sunt
dispusi longitudinal formand muschii ridicatori ai faringelui avand rol in deglutitie.
3.Tunica submucoasa sau tunica fibroasa
Reprezinta scheletul fibros al faringelui, cel pe care se sprijina toate elementele acestuia.
4.Tunica mucoasa
Este relative groasa captusind in interior faringele

LARINGELE
Este un organ cavitar care face legatura intre faringe si trahee.
Este considerat principalul organ al fonatiei dar in realitate nu este singurul prin care se
realizeaza fonatia deoarece la realizarea vorbirii participa intreg aparatul respirator.
Laringele se afla in partea anterioara a gatului in dreptul vertebrelor C3-C6.
In mod normal, laringele este ceva mai ridicat la femei decat la barbati si in pozitie si mai
inalta la nou-nascut.
Laringele este un organ extreme de mobil.El se poate ridica sau cobora astfel:
1.Se ridica in deglutitie, emiterea sunetelor inalte si expiratie.
2.Se coboara dupa trecerea bolului alimentar, in emiterea sunetelor joase si in inspiratie.
Miscarea de ridicare este insosita in mod obligatoriu de deplasarea anterioara a laringelui
iar cea de coborare de deplasarea posterioara. Aceste miscari sunt active.
Forma laringelui este asemanatoare cu o prisma triunghiulara cu baza mare orientata
superior. Se pot descrie o baza, un varf, 3 fete (posterioara si doua fete antero-laterale) si
3 margini.
In interior laringele are o forma tubulara.Canalele vocale umplu lumenul in 3 etaje:
supraglotic, glotic-mijlociu, subglotic.
1.Etajul supraglotic peretele sau anterior este reprezentat de epiglota.
2.Etajul glotic mijlociu cel mai important din punct de vedere functional.
La nivelul lui se gasesc coardele vocale si spatiile dintre ele numite ventriculi
laringieni. Exista doua tipuri de coarde vocale superioare si inferioare. Coardele vocale
superioare se mai numesc si "false" ( nu au niciun rol in fonatie au rol pasiv). Coardele
vocale inferioare sde mai numesc si "adevarate" (au rol activ in fonatie).
3.Etajul subglotic un etaj ceva mai lung, situat inferior de coardele vocale adevarate.
Este etajul care comunica cu traheea, in portiunea superioara avand o forma de palnie iar
in cea inferioara de cilindru.
Laringele este alcatuit din:
1.Scheletul cartilaginos compus din:
- 3 cartilaje nepereche(unice): epiglota, cartilajul tiroid, cartilajul cricoid.
- 6 cartilaje perechi: aritenoide,corniculate,cuneiforme.
2.Articulatiile si ligamentele dintre cartilaje
3.Muschii motori: dilatatori, constrictori, ridicatori si coboratori
4.Corpul grsos laringian (o acumulare de grasime care se pozitioneaza injurul epiglotei)
5.Mucoasa laringiana in interiorul careia se afla glandele laringiene.
6.Vase si nervii laringelui.
TRAHEEA
Este un organ cavitar ce intra in alcatuirea cailor respiratorii extrapulmonare. Se afla intre
laringe, care se gaseste superior, si bronhiile principale situate inferior.
Limita superioara se gaseste in dreptul vertebrei C6

Limita inferioara se gaseste in dreptul discului intervertebral dintre T4 si T5


Are o forma de cilindru gol pe dinauntru iar in cincimea posterioara prezinta o suprafata
plana, membranoasa numita membrana traheala.
Traheea se misca impreuna cu laringele, putandu-se alungi sau scurta. Miscarea se
realizeaza datorita mobilitatii extremitatii superioare, extremitatea inferioara fiind fixa.
Prezinta 2 regiuni: regiunea cervicala si regiunea toracala.
Traheea este alcatuita din 15-20 inele cartilaginoase, unite intre ele printr-o membrana
fibro-musculo-elastica. La exterior este acoperita de adventice, iar la interior este
captusita de mucoasa traheala. In partea posterioara arcurile cartilaginoase lipsesc, in
acest spatiu existand o membrana plana. Mucoasa traheala este aderenta, subtire si
semitransparenta continuandu-se direct cu mucoasa laringiana superior si bronhiala
inferior.

BRONHIILE
Sunt doua structuri anatomice care provin din bifurcatia traheei si se indreapta catre hilul
pulmonar, mai poarta denumirea si de bronhii principale sau bronhii extrapulmonare.
Bronhiile principale, dreapta si stanga, reprezinta regiunea mediastinala si regiunea
pleuro-pulmonara.
Structura anatomica:
Bronhia dreapta are 6-7 arcuri cartilaginoase unite intre ele printr-o membrana fibromusculo-elastica, in timp ce bronhia stanga are 9-12 arcuri cartilaginoase. Intre cele doua
bronhii exista cateva deosebiri: bronhia dreapta este mai oblica si mai voluminoasa.
Bronhia stanga are aproximativ 5 cm lungime in timp ce bronhia dreapta are aproximativ
2.5.

PLAMANII
Plamanul este organul principal al aparatului respirator reprezentand organul in care au
loc schimburile de gaze.
Dimensiunile plamanilor variaza in functie de sex, varsta, constitutie indiviuala. Valorile
medii sunt: 16 cm diametrul sagital, 25 cm diametru vertical si 10 cm diametrul transvers
Plamanul este elastic. Se datoreaza faptului ca este alcatuit dintr-un numar mare de fibre
conjunctive elastice.Aceasta proprietate ii permite plamanului sa-si indeplineasca functia,
adica acesta poate urma miscarile cutiei toracice in timpul respiratiei.
Consistenta plamanului este moale avand consistenta unui burete umed.
Greutatea plamanilor difera.Cel drept 700 g si cel stang 600g.
Culoarea plamanilor difera in functie de varsta, de patologie pulmonara si de mediu de la
rosu inchis la alb-cenusiu.
Plamanul privit din exterior poate fi asemanat cu un con taiat in jumatate.
I se descriu urmatoarele elemente: - un varf, o baza, 3 fete si 3 margini.

Fetele plamanului
1.Fata costala se numeste asa deoarece este fata care se muleaza pe peretele toracic.Este
convexa.
2.Fata mediastinala se numeste asa deoarece este orientata catre spatiul anatomic numit
mediastin. La nivelul acestei fete se gaseste hilul pulmonar.
3.Fata diafragmatica corespunde bazei plamanului.Are o forma aproximativ
triunghiulara si vine in contact cu muschiul diafragm.
Marginile plamanului
1.Marginea anterioara este reprezentata de o lama subtire de tesut pulmonar care
patrunde intre fata posterioara a sternului si elementele anatomice din mediastinul
anterior.
2.Marginea posterioara groasa si rotunjita si intra in raport cu extremitatile posterioare
ale coastelor si vertebrele toracale.
3.Marginea inferioara reprezinta circumferinta bazei plamanului.
Din punct de vedere structural, plamanului i se descriu 2 componente:
1.Arborele bronsic
2.Parenchimul pulmonar
Arborele bronsic reprezinta un sistem de canale ce provin din ramificatia bronhiei
principale. Este alcatuit din urmatoarele tipuri de tuburi:
1.Bronhia principala sau de gradul 1.
2.Bronhii lobare sau de gradul 2.
3.Bronhii segmentare sau de gradul 3.
Acestea dau nastere unor bronhii din ce in ce mai mici pana se transforma in bronhii
supralobulare (in afara lobulilor pulmonari).
!! Aceste bronhii sunt ultimele care au schelet cartilaginos.Acestea se transforma in
bronhii intralobulare care au schelet moale.Urmeaza bronhiolele terminale si bronhiolele
respiratorii.Acestea sunt cele mai mici structuri ale arborelui bronsic si sunt cele care se
termina in alveolele pulmonare.
Parenchimul pulmonar
Acesta este alcatuit din:
- lobi pulmonari 3 in dreptul 2 in stangul.
- Segmente 11 in dreptul 10 in stangul
- Lobuli
- Acili pulmonari
- Alveole pulmonare
Alveola pulmonara este unitatea structurala si functionala a plamanului.Are o forma
asemanatoare unei jumatati dintr-o sfera. Peretele alveolei are o structura complexa, la
nivelul lui producandu-se schimbul de gaze
Fiind un organ vital este extreme de bine vascularizat
Are doua tipuri de circulatii functionala si de nutritie
Circulatia functionala asigura functia respiratorie a plamanului (se mai numeste si mica
circulatie).

Circulatia de nutritie e cea care asigura viabilitatea plamanilor.Ea provine din marea
circulatie (circulatia sistemica).
Inervatia plamanului
Plamanul este foarte bine inervat.Inervatia plamanilor provine din cate 2 plexuri
nervoase in jurul fiecarei bronhii principale, din acestea plecand fibre nervoase simpatice
si parasimpatice care actioneaza asupra lumenului bronhiilor determinand bronhodilatatie
si bronhoconstrictie.
Pleura
Plamanul este acoperit la exterior de o memrana seroasa numita pleura.Aceasta este
alcatuita din 2 foite:
1.Externa (parietala) se muleaza pe peretele toracic intern.
2.Interna (viscerala) acopera plamanul la exterior
Intre cele doua foite se afla un spatiu virtual in care se gaseste un film de lichid pleural
care favorizeaza alunecarea foitelor una fata de cealalta in timpul respiratiei.

APARATUL CARDIOVASCULAR
Este alcatuit din :
Inima (Cord)
Sistemul arterial
Sistemul venos
Sistemul capilar
1.Inima este organul principal al aparatului cardiovascular
Este organ cavitar situate in cavitatea toracica a carui rol este de a aspira sange venos si a
pompa spre organe sange arterial.
Este situata in mediastinul mijlociu.Axul longitudinaleste orientat oblic de sus in jos, de
la dreapta la stanga si dinspre posterior spre anterior.Acest ax este inclinat la 45 de grade
fata de cele 3 planuri ale spatiului.
Inima are o capacitate medie de 500-700 cm3 si are p greutate medie de 250-300g.
Configuratie externa
Prezinta: 3 fete, o margine, o baza si un varf.
Fata sterno-costala, orientata catre stern si coaste, este convexa,orientate anterior si
superior.2/3 din aceasta corespund ventriculilor in timp ce treimea superioara corespunde
atriilor.
La nivelul ei se observa ca fiecare atriu se continua catre lateral cu cate o mica
prelungire numita auricul.
Fata diafragmatica o fata plana indreptata catre diafragm.Aceasta intra in contact cu
partea centrala a muschiului diaphragm care este tendinoasa si se numeste centrul
tendinos al diafragmului.
Fata pulmonara se afla in stanga inimii intre cele 2 fete de mai sus si corespunde in
cea mai mare parte ventriculului stang.

Marginea dreapta reprezinta limita dintre fata sterno-costala sic ea diafragmamtica si se


intinde de la orificiul VCI pana la vf inimii.
Baza cordului este orientate superior , posterior si la dreapta.In ortostatism ea
corespunde vertebrelor T4-T8.Corespunde fetei posterioare a atriilor.
Varful inimii este orientat in spatiu, inferior, anterior si la stanga.Se proiecteaza in
spatiul 5 intercostal pe linia medio-claviculara (in conditii fiziologice si in clinostatism).In aceasta pozitie se poate palpa in spatiul descris anterior, socul periodic al
varfului inimii care loveste peretele toracic.
Conformatia interna
Inima este alctuita din 4 camarute, 2 atrii si 2 ventricule.
Atriile sunt ceva mai mici iar ventriculele mai mari.
Atriile au peretii mai subtiri iar ventriculele mai grosi.
Cele doua atrii sunt separate prin septul interatrial iar cele doua ventricule prin septul
interventricular, fiind o prelungire a inferioara a septului interatrial.
Cordul prezinta mai mult orificii la exterior
La nivelul AD se observa doua orificii orificiul VCI si VCS
La nivelul VD se observa orificiul arterei pulmonare
La nivelul AS se observa orificiile venelor pulomnare (4 orificii)
La nicelul VS se observa orificiul arterei aorta.
Toate aceste orificii sunt strajuite de niste valve care dau sensul normal de curgere a
sangelui prin orificii.
Atriul drept este separat de ventriculul drept prin septul atrioventricular drept.
Atriul stang este separat de ventriculul stang prin septul atrioventricular stang.
La nivelul septului atrioventricular drept se observa orificiul atrioventricular drept
strajuit de valva tricuspida.
La nivelul septului atrioventricular stang se observa origiciul atrioventricular stang
strajuit de valva bicuspida (mitrala).
Cele 4 camere ale inimii au peretii captusiti in interior cu o membrane fina transparenta
numita endocard.
In fiecare ventricul, la varf se observa muschii papilari care se prind cu un capat de
peretele cordului iar celalalt capat se continua cu corzile tendinoase care la randul lor se
prind pe valvulele cuspide.
Structura inimii
Peretele inimii este alcatuit dinspre ext spre interior din:
Epicard
Miocard
Endocard
Epicardul acopera inima la exterior.Face parte din structura pericardului care este
alcatuit din 2 foite interna (epicard) si externa (parietala).
Intre cele doua fite se afla cavitatea pericardica.In caitate se afla un film de lichid
pericardic care formeaza alunecarea celor doua foite una fata de cealalta in timpul
revolutiei cardiace.
Miocardul
Este muschiul inimii.
Este singurul muschi striat care se contracta involuntary.
- este mai bine dezvoltat la nivelul ventriculelor

- este de 3 ori mai gros la nivelul VS decat la VD


La nivelul ventricular se observa ca muschiul este alcatuit din 3 straturi.
- superficial
- mijlociu
- profund
Din punct de vedere structural este un muschi striat.
Din punct de vedere functional miocardul este alcatuit din tesut muscular propriu-zis de
tip adult si de tip excito-conductor.Primul are rol in contractie (sistola) iar al 2lea in
activitatea ritmica involuntara a cordului.
Tesutul excito-conductor este alcatuit din:
- nodul sino-atrial.Genereaza impulsuri cu o frecventa de 60-80 bpm.Acesta
este ritmul normal al inimii (ritm sinusal).
- nodul atrio-ventricular.Genereaza impulsuri cu o frecventa de 40 bpm.
- fasciculul lui Hiss.Genereaza impulsuri cu frecventa de 25 bpm.
- reteaua lui Purkinje.Se gaseste in peretele cordului.Excitatia pleaca de la
varful cordului si dinspre endocard spre miocard.

FICAT
Este o glanda anexa a tubului digestiv avand o greutate medie de 1500g. Este sitiat in
etajul abdominal supramezocolic.
Privit din exterior prezinta doua fete si doua margini:
Marginea anterioara are o directie oblica, ascendenta de la dreapta la stanga si prezinta
doua incizuri: incizura ombilicala si incizura cistica.
Marginea posterioara corespunde ariei nuda
Fata superioara este convexa si prezinta mai multe ligamente cu ajutorul carora se fixeaza
pe diagfragm. Prin intermediul diafragmului, fata superioara are raporturi cu baza
plamanului, inima si pericardul
Fata inferioara prezinta santuri, ligamente, lobi
Santurile sunt:
- santul sagital drept si sagital stang
- santul transvers (uneste cele doua santuri sagitale), la nivelul lui se gaseste o depresiune
in care intra elementele pediculului hepatic
Santurile sagitale sunt impartite in 2 zone (anterioara si posterioara) de catre santul
transvers
Lobii sunt in numar de 4 si sunt delimitati de santuri:
- lobul drept
- lobul stang
- lobul patrat
- lobul caudal

Fiecare lob hepatic este alcatuit din doua segmente. Lobul stang segment lateral si
medial, lobul drept segment anterior si posterior. In structura lobului hepatic distingem:
hepatocite, retea de capilare sinusoide, retea de capilare bilare si tesut conjuctiv.
Hepatocitele realizeaza o retea tridimensionala fata de vena centrolobulara. Capilarele
sinusoide se afla in centru acestei retele. Reteaua de capilare biliare este o retea alcatuita
dintr-un sistem de canalicule biliare fara pereti proprii. Tesutul coonjunctiv participa la
formarea peretilor capilarelor sinusoide si la formarea unei retele de sustinere pentru
celulele hepatice
Vascularizatia nutritiva este asigurata de artera hepatica. Aceasta aduce un ram al
trunchiului celiac si aduce sange oxigenat din sistemul aortic
Vascularizatia functionala este asigurata de vena porta. Aceasta formeaza trei trunchiuri
venoase principale: vena mezenterica superioara, vena mezenterica inferioara si vena
splenica.