1.

Starea de sănătate a societății moderne/ contemporane

Sănătatea este patrimoniul cel mai valoros de care dispune omul. Ea nu poate fi nici
comercializată, nici împrumutată, nici cadonată și chiar nici furată. De ea omul își dă
seama doar atunci după ce o pierde.

Structura cursului

În planul de studii disciplina ,, Sanologie” are categoria formativă sau codul ,, F” –

fundamentală, ,, U”- orientare socio-umanistică (4 credite), categoria de opționalitate a
cursului este ,, O”- obligatorie, anul de studii I (II), semestrul II (IV).

Numărul total de ore = 150. Numărul orelor de contact = 60, inclusiv 20 ore pentru
prelegeri și 40 pentru lucrări de laborator. Pentru studiul individual revin= 90 ore. Pe
parcursul semestrului vor fi trei evaluări curente sau totalizări.

Durata semestrului II- 15 săptămâni.

Debutul 28.01.19- 24.05.19
Sesiunea de examinare repetată 11.02- 22.02. 19
Vacanța de Paște 28.04- 06.05. 19
Zile de odihnă: 8 martie, 1 mai, 9-10 mai 2019
Sesiunea de vară: 27.05- 21.06. 19
Sesiunea de exminare repetată: 24.06- 29.06. 19
Vacanța de vară: 01.07- 31.08. 19

Despre sănătate se scrie foarte mult în articole, teze, cărți, se organizează diferite
simpozioane și conferințe științifice cu genericul ,,sănătate ”, dar de fapt atât în presă ,
cât și la foruri științifice, discuțiile se limitează numai la maladii/ boli. Atitudinea omului
și societății față de sănătate nu corespunde semnificației ei valorice. Sănătatea nu a
devenit o prioritate importantă a activității omului. Problema sănătății trebuie plasată la
acelați nivel de primă importanță ca și problemele globale- cea energetică, alimentară,
demografică, ecologică, nucleară și altele.

Problema sănătății a preocupat societatatea încă din cele mai vechi timpuri, dar cu regret
rămâne și astăzi nesoluționată. Despre aceasta ne dovedește și prin faptul că societatea
modernă este grav afectată de diferite boli și avem pronosticul alarmant, privind
morbiditatea societății în viitorul apropiat.

Conform statisticii morbidității mondiale actuale: la 1000 de persoane revin 770 cu

maladii neinvazibile (77%); la vârsta de 40 de ani, practic, fiecare locuitor al planetei
suferă de 3-4 boli, mai mult peste 40% din populația Terrei suferă de boli alergice; peste
26% de hipertensiune; fiecare al treilea locuitor al planetei acuză infecții respiratorii
acute. Conform datelor OMS cancerul, ictusul cerebral și diabetul zaharat sunt cele mai
frecvente cauze de deces. Anual, de malarie se îmbolnăvesc cca 500 milioane de oameni
(totalitatea copiilor – 1 mln/ an); de ascarioză cca 1 mlrd de cazuri/ an; ancilostomatidoze
(Ancylostoma+ Necatar)- 900 mln (80-90% în zonele rurale cu climă tropicală umedă);
de enterobioză- 200 mln/ an etc.

Maladiile psihice în SUA sunt considerate problema națională numărul unu a sănătății
publice. Prevalența globală a bolilor psihice este de peste 200 de cazuri la 1000 de
personae; aproximativ 450 mln de persoane de pe Terra suferă de boli psihice. În
Moldova peste 80% dintre copii de vârsta școlară au dereglări funcționale ale sistemului
cardiovascular; 90% din societatea moldovenească se află în stare de stres cronic, care
provoacă dereglarea psihică și fiziologică prematură.

Nu mai puțin alarmant este și pronosticul morbidității populației în viitor: conform

datelor OMS în anul 2008 din cauza bolilor cardiovasculare au decedat 17,3 mln de
oameni, dar către anul 2030 acest indice va constitui aprox. 25 mln de oameni; bolile
oncologice actualmente – 14 mln de oameni, în anul 2025 aprox. 19 mln; în 2035- 24
mln; cu diabet zaharat în anul 2000 au fost 150 mln de persoane; în 2010- 300 mln, în
2025- 600 mln; dacă în prezent, fiecare a 4 sau 5- lea persoană suferă de tulburări
psihice, atunci către anul 2020 – depresia se va plasa pe primul loc în structura
morbidității și va deveni maladia numărul unu. Așadar, starea sănătății societății
contemporane este gravă și existența sa în continuare este amenințată.

Apare întrebarea, de ce într-o societate civilizață care a obținut succese remarcabile în

dezvoltarea tehnicii, tehnologiei, nano- și biotehnogiei, explorarea spațiului cosmic,
elaborarea tehnicii reactive etc., însăși creatorului tuturor acestora este amenințață
existența prin degradarea biologică.

Motivele sunt următoarele:

 1. Complexitatea și studiul insuficient al fenomenului ,, sănătății”;
2. Opinia creată în societate despre faptul că problema sănătății se va solnteuționa de
la sine prin tratarea bolilor existente;
3. Lipsa unui concept unanim acceptat, referitor la fenomenul ,, sănătății”
(complexitatea și studiul insuficient al acestui fenomen);
4. Prioritatea nozologică a vectorului medicinei contemporane- tratăm bolile;
5. Focusarea finanțelor pentru tratamentul bolilor în cadrul strategiei de finanțare a
sistemului de sănătate publică;
6. Modul de viață simpatonic ( când predomină tonusul sistemului nervos simpatic);
7. Creșterea rapidă a numărului factorilor stresogeni și schimbările bruște ale
mediului ambiant;
8. Acumularea mutațiilor dăunătoare din cauza diminuării acțiunii legii selecției
naturale în societatea umană.

Dar , probabil, cea mai importantă cauză constă în faptul că omul încă nu a conștientizat
că, în pofida modificărilor simultane, care au loc în jur el nu ar fi trebuit șă-și lase
formarea sănătății sale la voia întâmplării, dar trebuie în mod obligatoriu să o formeze
direcționat, astfel încât organismul să fie capabil să reziste și să se adapteze la condițiile
noi de viață. Toate acestea motive au determinat conturarea și apariția a unei discipline
biomedicale care se numește ,, Sanologia”.
 2. Sanologia ca știință- definiția, scopul, obiectivele și stuctura
cursului

Sanologia ( din lat. Sanitas = sănătate și din gr. logos- știință, învățătură, studiu) se
definește ca știința / învățătura despre sănătate sau știința despre modul sănătos de viață;

Obiectul de studiu al sanologiei este sănătatea care poate fi grupată în două categorii:

a) Sănătatea individuală este modul sănătos de viață al fiecărui individ în parte.

Această noțiune cuprinde nu numai lipsa bolilor, ea însumează totalitatea
factorilor natural, precum și modelelor de comportament, care permit omului
menținerea bunăstării la nivel ridicat, autoconservarea și posibilitatea de a se
realiza la superlativ cu cele mai valoroase performanțe.
b) Sănătatea publică reprezintă o categorie socială, social-politică și economică care
caracterizează, oglindește capacitatea vitală sau viabilitatea întregii societăți.

În cadrul disciplinei ,, Sanologie” noi ne vom axa pe categoria ,, sănătatea individuală”.

Scopul disciplinei este:

 obținerea sau formarea

 păstrarea sau menținerea sănătății
 promovarea sănătății

Soluționarea acestui scop este posibilă prin menținerea sănătății în conformitate cu

factorii care influențează asupra organismului. Omul sănătos în condițiile simpaticotonice
( când predomină tonusul sistemului nervos simpatic) și stresogene ( modul de viață
condiționat de stresul cronic- permanent) de viață trebuie să fie capabil să se adapteze la
schimbările rapide (bruște) ale condițiilor de activitate. Aceasta adaptare nu va conduce
la degradarea biologică accelerată și la o dissanogenie totală profundă (perturbarea
mecanismelor care asigură sau garantează sănătatea).

În anii ’80 ai secolului trecut apare o direcție nouă în Biomedicină care se numește
Sanocreatologie (din lat. Sanitas- sănătate și creatio- creare; gr. logos- cuvânt, știință).
Știința despre crearea și menținerea dirijată a sănătății, în corespunderea cu modul de
viață și mediul ambiant. Această direcție a fost fondată de academia ASM Tudor Furdui
în cadrul Institutului de Fiziologie și Sanocreatologie al Academiei de Științe din
Moldova. Scopul direcției este elaborarea bazelor științifice și practice privind crearea și
susținerea dirijată a statutului morfologic, fiziologic, psihic și social al omului în
corespundere cu modul contemporan de viață și condițiile ecologice. Cauza principală a
fondării acestei direcții a constituit fenomenul degradării premature a organelor vitale ale
organismului uman, care rezultă din creșterea continuă a numărului intensității și durata
factorilor stresogeni din societatea umană. Apariția Sanocreatologiei este determinată :

1) de modul de viață inadecvat cerințelor și posibilităților fiziologice ale

organismului uman;
2) de modificările bruște ale condițiilor ecologice; ( din gr. phylon- rudă, familie și
genesis- geneză, naștere, producere). Este proces istoric de dezvoltare și evoluție a
lumii vii de-a lungul erelor geologice. Ontogeneza (din gr. onthos- prefix cu sensul
,, existență” sau ” ființă” și genesis- origine, generație). Este istoria creșterii și
dezvoltării unui organism, populație sau biocenoză sau ciclul vital de la naștere
până la moartea al unui organism. Ontogeneza are 4 perioade:
 embriogeneza- dezvoltarea embrionului
 dezvoltarea postembrionară- până la starea de adult
 maturitatea și reproducerea
 senescența, care se încheie cu moartea naturală.

Condițiile de mediu exercită în permanență o anumită influență asupra ontogenezei fără a

opera mai mult decât modificări secundare, neeriditare în datele de bază ale traseului
urmat de ontogeneză. Autorii termenului și concepției despre ontogeneză au fost F.
Muller (1864) și F. Haeckel (1874).

3) de lipsa metodelor de formare și menținere eficientă a sănătății omului.

Totodată, trebuie de avut în vedere, că diminuarea în societatea umană a acțiunii legilor

selecției naturale și luptei pentru existență, ca forță motrice a evoluției, care asigură
supraviețuirea celor mai viguroși cu sănătate excelentă, lăsând să funcționeze în
continuare un alt mecanism al evoluției – acumularea mutațiilor spontane, majoritatea
dintre care sunt negative, în cazul strategiei existente de formare și menținere spontană a
sănătății și intesificarea acțiunii factorilor stresogeni; va condiționa dezvoltarea
degradării bilogice precoce care va duce spre dispariția treptată a speciei Homo sapiens.
 Mediul extern este un sistem de obiecte și fenomene naturale și antropogene care
înconjoară permanent omul. Acțiunea mediului extern asupra organismului uman se
exercită în diferite forme : substanță, energie, biota etc.

Sănătatea este rezultatul interacțiunii dintre om și mediu. Acțiunea factorilor de

mediu aupra omului duce la adaptarea omului la condițiile mediului înconjurător.

Sănătatea, după dr. Sergiu Mănescu, este considerată ca o boală, are o serie de
factori care o determină. Acești factori pot fi numiți ca factori etiologi a sănătății.
Așadar, se poate vorbi de o etiologie a sănătății în așa mod cum vorbim și despre o
etiologie a bolilor.

Influența factorilor de mediu asupra organismului uman este diversă și depinde de

gradul de nocivitate și de durata de acțiune a lor. Factorul nociv al mediului extern este
acela care se conține într-o cantitate improprie mediului dat acționând în timp și
exercitând o acțiune nefavorabilă (negativă) asupra sănătății, dispoziției și capacității de
muncă a omului. Astfel: acțiunea unei cantități mari de substanță toxică pătrunsă în
organism într-un timp scurt duce la o intoxicație acută, pe când acțiunea îndelungată a
unor doze relativ mici de substanță toxică provoacă o intoxicație cronică.

Factorii care influențează sănătatea omului sunt de:

a) origine natural
b) origine socio-economică

Categoria factorilor de origine naturală cuprinde factori:

a) chimici
b) fizici
c) biologici
d) psihogeni

Factorii chimici sunt:

 elementele chimice;
 compușii chimici a aerului, apei, alimentelor;
 și combinațiile acestora.
 Multe elemente chimice și compușii acestora sunt necesari pentru activitatea normală
a organismului; însă uneori tot ele pot fi cauza unor patologii. De exemplu: carența de I 2
cauzează dereglarea funcției glandei tiroide și apariția gușei endemice (hipertirioza);
insuficiența de O2 în aer provoacă hipoxia; prezența CO2; Cl2 provoacă intoxicații etc.

Categoria factorilor fizici cuprinde:

a) t0 și mișcarea aerului;
b) presiunea atmosferică ;
c) radiația solară;
d) zgomotul;
e) vibrațiile;
f) radiația ionizantă, care au o influență energetică asupra organismului-
calorică, electromagnetică, acustică, de gravitație.

Temperatura aerului, presiunea atmosferică, radiația solară sunt factori care reprezintă o
necesitate vitală pentru organism, însă în unele cazuri ei pot provoca organismului o
acțiune nocivă. Astfel, temperatura înaltă a aerului poate provoca o supraîncălzire a
organismului care se manifestă prin șoc termic. Zgomotul excesiv poate leza funcția
aparatului auditiv și provoca surditate etc.

Categoria factorilor bilogici include: organismele patogene, paraziții Zoo (protozoare,

helminți, arahnide, insecte) și Fito (bacterii, virusuri, fungi). Ca rezultat al acțiunii
negative acestor factori apar bolile parazitare, bolile infecțioase sau diferite intoxicații
(alimentare) : salmoneloza etc.

Factorii psihogeni sunt excitanții sistemului II de semnalizare: cuvântul rostit sau scris
(adresat persoanei), interrelațiile din colectiv pot provoca diferite stări psihologice
bucurie, grijă, supărare, care la rândul lor influențează prin intermediul cortico-visceral
funcțiile integral-fiziologice ale organismului.

Categoria factorilor socio-economici include:

a) condițiile de muncă;
b) condițiile de viață (trai);
c) condițiile de alimentație;
d) condițiile de mediu;
 e) condițiile de educație și instruire a copiilor etc.

Factorii socio-economici sunt primordiali; de aceea ei determină sănătatea și

morbiditatea omului.

O categorie specială de factori poară denumirea de factori de risc.

Factorii de risc ai sănătății se clasifică în:

a) factori cu acțiune sanogenă (pozitivă);

b) factori cu acțiune nesanogenă sau patogenă;

Sanogeneza (lat. Sanus= sănătos, gr. genesis= naștere, producere) totalitatea măsurilor
oficiale care se aplică pentru a menține și îmbunătăți starea de sănătate a populației.

Factorii sanogeni manifestă o acțiune favorabilă asupra sănătății și contribuie la

menținerea și întărirea acesteia. Factorii nesanogeni au acțiune nefavorabilă asupra
sănătății.

Factorii de risc cu acțiune patogenă după origine se împart în:

a) externi
b) interni

Factorii externi sunt:

 Modul de viață, cota participării la formarea și menținerea sănătății este 50-55% și

cuprinde:

1) folosirea tutunului, fumatul;

2) alimentația nerațională, neechilibrată (supraalimentația, subalimentația);

3) condiții nocive de muncă, de instruire;

4) alcoolul;

5) situații de stres;

6) adinamia/ hipodinamia- sedentarismul;

7) condițiile habituale nesatisfăcătoare;

8) folosirea drogurilor;
9) abuzul de medicamente;

10) căsnicii nefericite/ eșuate;

11) nivelul inferior de studii/ de cultură;

12) nivelul înalt de urbanizare;

13) delicvența juvenilă- fenomen social care constă în săvârșirea de delicte.

 Factorii de risc legați de asistența medicală:

1. Incompetența profesională;
2. Asistența medicală tardivă;
3. Eficacitatea scăzută a măsurilor de profilaxie; cota participării la formarea
sănătății este de 8-10%.
 Mediul ambiant nefavorabil: cota= 17-20%
1. Condițiile climaterice nefavorabile
2. Poluarea aerului; apei; solului cu substanțele nocive/ cancerigene;
3. Schimbările subite (bruște) în atmosferă;
4. Radiații solare;
5. Câmpurile magnetice etc.

Factorii de risc interni se numesc și factorii de risc biologici care cuprind: cota= 20%

1. Predispunerea ereditară la îmbolnăvire ( bolile ereditare și degenerative)

2. Predispunerea personală (existențs sau apariția mutațiilor ) la îmbolnăvire.

Cunoașterea și determinarea factorilor de risc constituie cea mai valoroasă contribuție

pentru menținerea și promovarea sănătății.

Omul este influențaț de factorii mediului extern și totodată poate influența asupra lor
pentru a-și menține sănătatea prin ameliorarea sănătatea prin ameliorarea condițiilor de
muncă, viață, alimentație, odihnă etc.

După I. M Secenov : ,, Existența organismului uman este imposibilă fără factorii care
susțin această existență.”

,, Dacă nu ai grijă de tine, neglijența va lua această responsabilitate.”( Carrie Latet)