TOCOFEROLUL

VITAMINA E

Facultatea de Chimie

Student Marius-Constantin AGAFIŢEI

CMSA An I
Generalităţi
Vitamina E, vitamina antisterilică sau a fecundităţii desemnează un grup de 8 compusi cu activitate
asemănătoare şi care au fost denumite de către Evans (1922) şi Sure (1923) tocoferoli (tocos = sarcină,
phero = a purta, a duce) datorită efectelor efectelor biologice avute asupra sistemului de reproducere.

Descoperirea acestei vitamine se leagă de observaţiile lui Mattill şi Conclin, 1920, care au constatat
că şobolanca hrănită numai cu lapte se dezvoltă bine, dar prezintă tulburări de reproducere. Tulburările
de sterilitate carenţială dispar la adăugarea frunzelor verzi sau a germenilor de cereale în alimentaţie
(Evans şi Bishop, 1922).

Structura a fost evidenţiată de Evans, Emerson şi colaboratorii în perioada 1936 – 1937 şi

confirmată prin sinteză de către Karrer în 1938.

Evans pune în evidenţă mai multe substanţe cu proprietăţi biologice asemănătoare, aparţinînd
tocoferolilor, numite astăzi α, β, γ şi δ-tocoferoli.
 Structura chimică
Din punct de vedere chimic vitaminele E sunt derivaţi de croman (dihidrobenzopiran) pe a cărui
moleculă sunt grefate grupări metilice, o funcţie fenolică şi un rest de fitol în poziţia 2.
5 4

6 3
Vitamina E naturală este un amestec de compuşi care au la bază
7 2 tocolul (2-metil-2-(4’, 8’, 12’ - trimetil-tridecil)-croman-6-ol
O
8 1 HO
CH3 CH3 CH3
Fig. 1 - Croman

O CH3
CH3
Fig. 2 - Tocol
 Structura chimică a tocoferolilor naturali şi de
sinteză
R1

HO 5
CH3 CH3 CH3

7
R2 O CH3
8
CH3
R3

Tabel 1 – Structura tocoferolilor

Fig. 3 - Tocoferol
Tocoferol R1 R2 R3 Structura
α-tocoferolul CH3 CH3 CH3 5,7,8-trimetiltocol
β-tocoferolul CH3 - CH3 5,8-trimetiltocol
γ-tocoferolul - CH3 CH3 7,8-trimetiltocol
δ-tocoferolul - - CH3 8-trimetiltocol
ε-tocoferolul CH3 - - 5-trimetiltocol
ζ-tocoferolul CH3 CH3 - 5,7-trimetiltocol
η-tocoferolul - CH3 - 7-trimetiltocol
Proprietăţi fizice ale α-tocoferolului
Formulă chimică C29H50O2
Greutate moleculară 431 g/mol
Stare de agregare Lichide în condiţii obişnuite de temperatură
Aspect uleios
Culoare Incolori, slab gălbui
Solubilitate Solubili în solvenţi organici: alcooli, eteri, acetonă, cloroform, benzen, eter de petrol
precum şi în uleiuri vegetale şi grăsimi
Insolubili în apă.
Temperatura de topire 2.5-3.5 °C
Temperatura de fierbere 200-220°C la 0.1 mmHg
Densitate 0.95 g/mL la 20 °C
Indice de refracţie n20D 1.50-1.51; prezintă activitate optică
Constanta de aciditate pKa = 11.40
Stabilitate Stabili la temperaturi ridicate (200°C) în atmosfere inerte şi termolabili în prezenţa O2
α-tocoferolul prezintă 76 conformeri
 Sinteză
1.Extragerea din surse naturale (germenii de grîu conţin 200 – 300
mg tocoferoli/100 g) utilizînd:
A) solvenţi organici (eter, benzen, etc.), apoi saponificarea
extractului, diyolvarea insaponificabilului ăîn eter de petrol şi
îndepărtarea sterinelor prin racire la 0oC
B) adsorbţia pe coloane de Al2O3 şi apoi eluare cu eter de petrol:
2.Durohidrochinonă + bromură de fitil:
CH3 CH3
H2
HO H C HO
CH3
Br CH CH3 CH3 CH3
+ H2
C C C CH3
H3C OH 3 H 3 H3C O CH3
CH3 CH3
CH3 CH3

Durohidrochinona tocoferol
Bromura de fitil
Proprietăţi chimice
1. Stabili faţă de soluţiile alcaline pînă la temperatura de 40oC
2. Faţă de agenţii oxidanţi (inclusiv aer ) se protejează cu substanţe reducătoare cu
rol de stabilizanţi (hidrochinonă, acid ascorbic)
3. Înlocuirea grupării -OH din poziţia 6 cu –NH2conduce la tocoferamine,
substanţe care au proprietăţi asemănătoare tocoferolilor corespunzători
4. Încălzirea α-tocoferolului (soluţie alcoolică) cu HNO3 conduce la o chinonă de
culoare roşie (λmax = 450 nm) - tocoferilchinona
5. Reacţia de oxidare cu FeCl3 şi determinarea Fe2+ format cu α-α’-dipiridil
formează un epoxid care trece în α-tocoferilchinonă (roşie). Reacţia interferă cu
alte substanţe reducătoare (inclusiv carotenii)
6. Pentru diferenţiere se utilizează K3[Fe(CN)6] însoluţie alcool-cloroformică.
Tocoferolii reacţionează în 15 secunde formînd dimeri sau trimeri, iar carotenii
nu dau această reacţie
7. În reacţie cu acidul fosfomolibdenic apare o coloraţie galben-verde.Reacţia nu
este afectată de steroli, dar interferează cu carotenii
METABOLIZARE
• În cursul proceselor metabolice tocoferolii se
transformă în:
• tocoferilchinone şi tocoferilhidrochinone
• compuşi dimeri şi trimeri
• Metaboliţii rezultaţi se elimină prin urină şi
materii fecale sub forma unui derivat de
benzochinonă şi / sau lactona şi glucuronidul său
Surse de vitamina E

Vitamina E se găseşte în mîncărurile grase ca: uleiuri

vegetale, nuci sau seminte. Cantitati mai mici de vitamina E
se gasesc in boabele de cereale, avocado sau vegetale cu
frunze verzi. Migdalele si nucile sunt bogate în α-tocoferol,
iar uleiurile de soia, de porumb, avocado sunt bogate in γ-
tocoferoli.
În organismul animal se gaseste în: ficat, placenta,
pancreas, splina, tesutul adipos, suprarenale şi hipofiza
Conţinutul de vitamina E al unor alimente (mg/100 g produs)

Grîu 1,2 – 6,5

Germeni de grîu 255 – 500
Soia 10 – 12
Ulei de soia 118 – 200
Usturoi 8
Varză 0,7
Porumb 16 – 25
Ulei de porumb 100
Ulei de floarea soarelui 51
Ouă 3
Lapte 1-2
Necesarul zilnic pentru omul adult este de 10 – 30 mg
Avitaminoza determină:
- scadere a sintezei de ATP
- modificari ale fibrelor musculare, nervoase si conjunctive,
- tulburari circulatorii afectand functia de reproductie
- în muschi si cord apar leziuni degenerative si necrozarea lor.
- scade continutul in creatina a muschilor si creste excretia ei renala.
- în tesutul conjunctiv apar edeme din cauza permeabilitatii mari a vaselor sangvine cu tulburari de irigare
mai ales la nivelul uterului care determina subnutritia si reabsorbtia fatului.
- La masculi apar leziuni degenerative la nivelul epiteliului germinativ si tesutul interstitial al testicolului,
spermatozoizii isi pierd mobilitatea leziuni care sint ireversibile
-micşorarea ovarelor, modificări ale ciclului – reversibile
- sîngerări

Hipervitaminoza:
- cantităţi de pînă la 100 mg/zi nu sînt toxice
- tulburări ale ciclului menstrual
- involuţia ovarelor
- afecţiuni nervoase
- dureri ale membrelor inferioare
- azoospermie şi oligospermie
- modificări ale echilibrului fosforului, care creşte în ţesuturi şi sînge avînd ca efect decalcifieri osoase
Rolul biologic al tocoferolului

- Cea mai mare activitate biologică o are α-tocoferolul; β-

tocoferolul are doar 20%, γ-tocoferolul – 10 %, δ-
tocoferolul doar 1% din activitatea primului.Modificarea
catenei laterale duce la diminuarea sau dispariţia
proprietăţilor vitaminice
- Acţiune antioxidantă – micşorează consumul de oxigen al
muşchiului;
- Asupra SN are iniţial un efect stimulant urmat apoi de un
efect depresiv
- Intensifică acţiunea androsteronului
Relaţii intervitaminice

- Duce la creşterea depozitelor de vitamina A

- Complexul de vitamine B protejează vitamina E de
oxidare înainte de a fi absorbită
- Specificitate relativă – numeroase substanţe cu
formule variate şi îndepărtate au acţiune similară cu
cea a tocoferolilor: dietiltocol, homo-α- tooferol,
nor-α-tooferol, naftotocoferol, cumarane, cumarine,
cumarone, alifenoli, chinome, hidrochinone, esteri
ai fenolului şi hidrochinonei
- Acţiunea vitaminei E este intensificată de prezenţa
Relaţii intervitaminice

- Esterii de tocoferoli sînt mai activi decît vitamina (acetat,

propionat, butirat)
- Esterii acizilor fosforici ai d-l-α-tocoferolului sînt mai activi
decît vitamina deoarece prin dezesterificare la nivelul
intestinului sînt resorbiţi ănainte de a fi inactivaţi de
compuşii grăsimilor rîncede
- Naftotocoferolul are o acţiune vitaminică dublă: în doyă de
25 mg prezintă activitate vitaminica E, iar in doze mici (300
– 600 μg) are activitate similară vitaminei K
- Vitamina C manifestă acţiuni protectoare asupra apariţiei
simptomelor carenţei de vitamina E
Substanţe cu acţiune antivitaminică

- Grăsimile rîncede
- α-tocoferilchinona – antimetabolit esenţial de conpetiţie la
substat, produce sterilitate de resorbţie similară
avitaminozei E, iar acţiunea ei nu este împiedicată de
acţiunea vitaminei E ci prin administrare de vitamina K
- Derivaţi de ortocrezol (di sau trisubstituiţiîn catena laterală)
precum şi unii acizi graşi nesaturaţi care nu prezintă
analogie structurală cu tocoferolii au în organism
proprietăţi opuse acestora iar prezenţa lor determină
scăderea concentraţiei vitaminei E înplasmă şi unele
ţesuturi
Bibliografie:
1.
http://pubchem.ncbi.nlm.nih.gov/image/fl.html?sid=24871420&deposited=t&version=3
2.
http://www.merckmillipore.com/RO/ro/product/Acetat-de-DL-%CE%B1-tocoferil,MDA_CHEM-50095
2?CategoryName=0000002600028f9d00030023&CategoryDomainName=Merck-MerckMillipore#an
chor_Specifications
3.
http://www.sigmaaldrich.com/catalog/
4.
http://pubchem.ncbi.nlm.nih.gov/vw3d/vw3d.cgi?cmd=crtvw&reqid=3261179830741711241#
5.
http://pubchem.ncbi.nlm.nih.gov/compound/2116#section=Clinical-Laboratory-Methods
6.
http://www.readcube.com/articles/10.1002%2Fadsc.200404312?r3_referer=wol&tracking_action=p
review_click&show_checkout=1&purchase_referrer=onlinelibrary.wiley.com&purchase_site_license
=LICENSE_DENIED_NO_CUSTOMER
7.
Dan Deleanu, Ion Manta – Biochimie medicală şi farmaceutică, vol. I, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1985
8.
Ion Manta – Biochimie medicală, Ed. Didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1965
9.
Ion Manta – Biochimie medicală, Ed. Didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1968
10.
Gh Nuţă, C. Buşneag – Investigaţii biochimice, Ed. Didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1977
11.
Eugenia Soru – Biochimie medicală, Ed.Medicală, Bucureşti, 1959
12.
Ifrim Săvel – Substanţe biologic active, Ed. Tehnică, , Bucureşti, 1997
VĂ MULŢUMESC !